Caracterizarea Otiliei Marculescu (Otilia) din romanul Enigma Otiliei de George Calinescu

Otilia Marculescu caracterizare Lumea romanului graviteaza in jurul singurului personaj viu cu adevarat: Otilia. Alaturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresioneaza prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Ca personaj, Otilia nu are o schema fixa, ea se intregeste parca din miscarea romanului, in fiecare pagina e alta, dar nu labilitatea o invaluie ci intinsele registre pe care evolueaza. Autorul insusi ii fixeaza identitatea: „Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina. Flaubertin as putea spune si eu: Otilia c’est moi, e fondul meu de ingenuitate si copilarie... Eroina este tipizrea mea, fundamentala, in ipostaza feminina. Otilia este oglinda mea de argint...”. 31184usf48hts5j Prin Otilia, romanul capata modernitate. Ea sparge tiparele clasice care le unesc un avar, un arivist, o fata batrana si nenumarati alti interesati doar de partea materila a oricarei relatii, ea aduce in prim plan o problematica existentialista. Ca personaj, Otilia cea zglobie sta sub semnul dramei feminine, ea aducand in aceeasi albie de ganduri furtunoase viituri de anxietate, de neimpliniri nemarturisite, de singuratate, de zambete frante sau valuri ale unui timp ajuns la tarm. Fata e vesnic inconjurata de admiratori si iubita de „papa Giurgiuveanu” apoi de tanarul Felix, de Pascalopol, un strain care a fost in preajma ei inca de cand era mica si ale carui sentimente nu sunt deloc lamurite. Otilia e admirata de baietii de la Universitate, invidiata de rude, curtata vulgar de stanica, agasata de Titi, Otilia starneste oricui dorinta de a o stapani. Nimeni nu va reusi cu adevarat. Fiecare va cunoaste mai mult sau mai putin din ea, dar Otilia va ramane, cu toata evolutia ei „o enigma”. Cititorului ii este prezentata prin intermediul lui Felix Sima, care, abia sosit in casa lui mos Costache si neprimit cum s-ar fi asteptat, da sa plece. Inainte de a-i vedea chipul, Felix ii aude vocea „cristalina”. st184u1348htts „– Dar, papa, e Felix! Felix privi spre capatul scarii ca spre cer deschis.” Apoi i se deseneaza inaintea ochilor „fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga la poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colorata de dantela pe umeri”. Modul in care i se prezinta lui Felix, e simplu si direct:

Autorul sugereaza ca intalnirea si apropierea celor doi era predestinata. Insa in trupul subtiratic. Tanarul fiu al doctorului si Otilia erau astfel in chip oficial intim prin corespondenta si desigur ca. fara acea slabiciune supta si patata a Aureliei. structura cunoscuta si abordata si pentru celelalte. ca personaj. intreband ce mai face <<varul>> Felix. Stanica nu pierde ocazia sa exclame: „Desteapta fata!”. . Fara cel mai mic efort ea se ridica vizibil deasupra celorlalti. Aratandu-i lui Felix cateva fotografii vechi. si se defineste prin vorbe. G. o stapanire desavarsita de femeie”. Otilia e de la inceput ocrotitoare. parandu-i-se ca tanarul nu reactioneaza destul de calduros.„– Ce bine-mi pare. iar Agae si Aurica se intuneca de invidie. si tot atunci o cunoscuse si pe Otilia care era o simpla fetita. acum nu era decat o confirmare caci „Felix nu vazuse pe Costache Giurgiuveanu decat cu multi ani in urma. mos Costache se lasa mangaiat. gesturi. Marina. sa caute un moment cand sa strecoare o obscenitate. era o mare liberate de miscari. Calinescu. Otilia scapa de sub tutela autorului ei. in care parintii lor apareau alaturi. prin comportamentul care starneste reactii diferite in jur. de familie. Portretuil fetei este schitat de la inceput: „fata parea sa aiba 18-19 ani. Pentru Felix. de un stil perfect. iar Titi. Fata domina insa totul si pe toti. convins ca nu este nimic rau in asta. aparitia Otiliei ii dadu un sentiment inedit. daca s-ar fi intalnit n-ar fi putut decat sa continue si oral stilul familiar din scrisori”. de mult presimtit”. copil. Relatia pare a se fi infiripat din copilarie. prin generozitate si printr-o superioritate slefuita de-a lungul generatiilor. fapte.Otilia „Nu stii ca onoratii nostri parinti aveau intentia sa ne caasatoreasca? Ca la chinezi. Ea il introduce in atmosfera familiei si tot ea face prezentarile. servitoarea. Otilia va urma. insa fata i-o trase cu mult inainte de a lua o decizie si io trecu pe sub bratul stang”. Eu sunt Otilia. Otilia este prietena de aceeasi varsta. intorcand adanc fata spre el: – Oare nu-ti pare bine?” Otilia ii impunea lui Felix modul cum sa o trateze. intampina fuga fetei prin iarba cu un „Haida! A-nceput nebunia!” Felix o urmeaza si o admira tocmai pentru aceasta imprevizibilitate. intreba. ce bine-mi pare ca ai venit! zise ea volubil. Dar in fiecare an scria la sarbatorile consacrate si in alte cateva imprejurari unchiului Costache intreband ce mai face <<verisoara>> Otilia. cu oase delicate de ogar. o ocrotitoare. Apoi. „Felix ii stranse mana si avu o clipa impulsiunea de o i-o saruta. Poate in virtutea acestei situatii „Lui Felix. Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte albastrii arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. iar Otilia scria <<unchiului>> Iosif. Pascalopol o ocroteste vazand in ea o posibila implinire. mi se pare!”.

Otilia are gesturi cu inclinatii materne: „In vreme ce Aglae reintocmea jocul.Fata are neintrerupte atitudini de protectie fata de trei personaje: „papa”. departe de inocenta cu care ii obisnuise pe cei din jur. felix face cunostinta cu celelalte personaje prin intermediul Otiliei. Otilia raspunde scurt si fara menajamente pentru sentimentele matusii. Pascalopol. lasa mainile in poala si exclama: „Ce sentimentala sunt!”. Abia sosit in casa „unchiului” Costache. in vreme ce cu mana stanga imbratisa capul vadit multumit al aceluia”. dar pornite din firescul sentimentelor incanta. Ea fixeaza. Compozitia interiorului imbina elemente ce fac parte din structura psihica a personajului observat doar in cursul unei treceri in revista a decorului. Il impresioneaza amestecul de lucruri. Intimitatea interiorului ei il fascineaza din prima noapte petrecuta in casa din strada Antim. Dupa ce termina de cantat o bucata muzicala. Otilia e intruchiparea feminitatii si a gingasiei. Felix este insa cel mai apropiat de ea. notele muzicale pentru pianoforte si romane frantuzesti din colectia Calmann – Lévi. ii scutura usor umerii. Gesturile ei necenzurate. jucandu-si ca o pendula piciorul. Otilia uita la un moment dat de musafirul abia sosit. Pascalopol contempla pe Otilia. intimitatea lor si mai ales diversitatea preocuparilor fetei. Personajul se autocaracterizeaza in diverse randuri. o intelectuala rafinata si o fire sensibila la frumos. Din cateva detalii se recompune o Otilie plina de feminitate. Cand Costache este intrebat unde „o sa stea baiatul?” cu un ton din care se distingea clar aversiunea Aglaei pentru Felix. maternitate. spre a rezolva problema. Fata de Leonida Pascalopol. speriata de aparitia unui potontial mostenitor al averii batranului: „– La noi! explica Otilia”. Aceasta ii potrivea acul cu perla din cravata. Felix – adauga ea confidential – vrei sa fugim? Hai sa fugim! Si mai . „Sedea acum cu o coapsa pe marginea fotoliului batranului. Fata e sincer ingrijorata caci a uitat sa-i pregateasca o camera si. jumatate materna a oricaror indeletniciri gospodaresti ce pot avea oarecare tangenta cu ea. adesea cu o nota voluntara. statutul lui Felix. privindu-l cu o gratioasa . Ii marturiseste lui Felix o vesnica tulburare interioara: „Imi vine uneori sa alerg – spuse ea lui Felix care sedea in picioare putin incurcat de rochia si nimicurile carora le slujea de curier – sa zbor. „ilustrata si cartonata”. mereu atarnata pe marginea scaunului”. dar mai ales fata de Felix. Protectia Otiliei fata de felix include „supravegherea” jumatate copilaroasa. apoi se repede spre el cu gandul de a repara o greseala de neiertat: „– Ti-e somn? Ochii lui Felix si ora inaintata faceau intrebarea de prisos”. Arhitectura personajului asaza alaturi moda. ii ofera pentru o noapte camera ei.

„E ca o randunica”. E constienta de asta: „Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede. vreau sa fiu libera”. Aglae o considera o „zanatica”. vezi tu. pentru care se pare ca are inclinatiuni. bogati. al unei fete de nouasprezece ani”... afland despre logodna Otiliei cu Pascalopol. de aceea am luat eu hotararea sa va scutesc de o deceptie. cum ai pus mana? Este cea mai eleganta conservatorista. Aurica e de parere ca „Otilia e sireata. se preteaza?” Pentru Felix. nimeni nu o poate patrunde. s-a sfiit sa va comunice. Sa traiasca discret cu baietii de familie. ca domnisoara. azi se intalneste cu un tanar. dar fata de care are ezitari de a lua hotarari decisive. chiar bogat nu poate lupta cu temperamentul aprins. cumnata mea Aurica a vazut lucruri decisive.. ci asupra ei: „– Nici nu a pus mana baiatul pe ea. sufar cand sunt contrariata”. Fata apare diferit in ochii celor din jur.inainte ca tanarul sa se dezmeticeasca.. un om mai in varsta. deschise usa de perete si incepu sa alerge prin curte”.. o dispretuieste vizibil si o bruscheaza cu vorbe ireverentioase.. Colegii lui Felix „care-l vazusera la brat cu ea.. cauta numai barbati in varsta. eu eram de cativa ani. are rabdare cu ea. Otilia este „o fata cuminte” de care se indragosteste nebuneste. Fiecare intelege o parte din ea. Pascalopol o considera foarte frumoasa. poate prea aprins. spunandu-i ca ea „e tanara neexperimentata. In casa lor sta un student de varsta ei.. evident si bibliografia lui presarata intr-o discutie cu Felix: „Papa. o fata greseste usor. ce? Fete ca ea pentru asta sunt. Intelegeti. Mama a mai fost casatorita inainte. Stanica. Otilia deruteaza pentru ca trece brusc de la o stare la alta. Nu s-atinge nimeni de ea”. Aglae se revolta nu asupra baiatului. Cand Titi „indrazni un gest oarecare de concupiscenta. Si daca ar fi pus.” Titi ii pune lui Felix o intrebare strict confidentiala: „– Asculta. maine cu altul.. care irita pe fata”. si cand a luat pe papa. il batusera pe umar – Hotule. Compozitia personajului include. Drept rezultat „Otilia aparu pe usa cu coama manioasa. de aceea i se pare neexplicat cum Felix poate iesi pe strada cu o „destrabalata” ca Otilia. „sunt foarte capricioasa. dorind-o sotie si nedistingand niciodata clar ce e viril si ce e patern in dragostea lui. Priveste! Uite pe mama si pe tatal meu adevarat.. nu mi-e tata bun. (Si .. spune drept. incearca sa-l determine pe mosier sa inteleaga adevarata situatie a Otiliei. sa-i fereasca de alte lucruri mai rele”. cu ochii incarcati de fulgere”. dar. tu esti bine cu Otilia..

un personaj suav cu un nesters zambet pe buze (zambet de amaraciune). aproape un mic roman. Otilia se misca intr-o lume fixata. ca dimensiune. (zmei. fie ca prieteni benefici. precum si ordinea spatio-temporala caracteristica fabulosului. infruntand ursul urias. un basm original. isi asimileaza in mod constient principii etice cu valoare pragmatica. binele il invinge. personajele sunt polarizate in forte ale binelui care triumfa si forte ale raului infrant. conceptia optimista despre lume. in care Otilia din alte vremuri. Specie tezista. prin prelucrare si interpretare proprie. Finalul fericit al basmelor tipice vine sa afirme faptul ca. dominanta este ideea perfectibilitatii continue a lumii si a fiintei umane. Basmul cult preia de la cel popular motivele a caror imbinare alcatuieste actiunea. cel mai cunoscut basm al lui Ion Creanga. autorii realizeaza. precum si datorita amplificarii unora dintre ele. Fapturile himerice joaca rol auxiliar in formarea eroului. Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: I. hainelor si armelor care fusesera ale . daca raul are puteri tranzitorii asupra lumii. in rochie cu panier si cu un mare zuluf cazut peste umar tinea de brat un barbat gras. M. Otilia trece astfel printre pagini inchizand in ea o lume. Orientari teoretice q6s9818qh96mlu Basmul este specia genului epic in care sunt narate intamplari fabuloase ale unor personaje antropomorfe (fiinte umane) si imaginare. generoasa. Dupa formula de inceput consacrata. Eminescu. prin morala sa. trece subtiratica si delicat imprevizibila. in ansamblul lor. Fat Frumos din lacrima. este. Cu acest material. Nu o infiaza si Otilia va fi sacrificata de familia care isi doreste atat de mult mostenirea. basmul exprima. datorita numarului mare de motive. Barbu Delavrancea. „himerice". Eroul de basm -intotdeauna fiinta antropomorfa . proprie omului vechi: in mentalitatea acestuia. sfinte). Povestea lui Harap-Alb. zane. prima secventa are la baza motivul alegerii eroului destinat peripetiilor pe baza unei probe: din cei trei frati doar cel mai mic reuseste sa treaca podul.Otilia intinse lui Felix o fotografie putin rupta. Povestea porcului. Ivan Turbinca. cu puterea si indreptatirea lui etica superioare. Ion Creanga: Povestea lui Harap-Alb Povestea lui Harap-Alb. Creanga. pentru totdeauna in tipare. Neghinita. datorita calului. fie ca piedici ce trebuie depasite. personajele consacrate. si el cu ochii Otiliei)”. insa cu privirile blande.parcurge un traseu initiatic si traverseaza probe calificante pe parcursul carora se desavarseste ca om. acestea din urma dau specificitate basmului. Mos Costache ii pecetluieste definitiv destinul. inzestrate cu puteri supranaturale.

calcand astfel prima interdictie. Ordinea binelui este restabilita prin pedepsirea uzurpatorului de catre calul nazdravan si invierea eroului cu ajutorul apei moarte si a celei vii. eroul trece acum in sens invers prin moarte la viata si basmul se incheie cu nunta feciorului de imparat. . eroul se intalneste si se insoteste cu personaje care-1 vor ajuta sa treaca probele ce-i vor fi impuse de imparatul Ros. spiritul de observatie distingand-o pe fata imparatului de sosia ei. hotar simbolic intre taramul cunoscut si cel necunoscut. feciorul de imparat nimereste intr-un spatiu labirintic pentru a carui trecere il accepta. HarapAlb. fiind mare farmazoana. Cum eroul se afla sub legamantul muteniei. dobandind si numele care-1 fixeaza prin juramant in aceasta noua situatie. A treia incercare presupune un nou drum in care. plin de primejdii. purtand numele unei zile a saptamanii. Ultima secventa a basmului reinnoada firul legat de substituirea eroului si materializeaza motivul deconspirarii si pedepsirii uzurpatorului. care a prilejuit intai intalnirea-capcana cu fiinta malefica. hrana si bautura in cantitati uriesesti. care determina semnificatia de ispasire-initiere a marelui motiv al drumului. personaj familiar basmului popular romanesc. raul viclean reprezentat de Span. fapturi cu infatisare grotesc-diforma. duminica. Trecand podul. a treia oara. e enuntarea tabu-ului. dar. spre deosebire de primul. inteleptit de peripetiile prin care trecuse. si in cele din urma sa o pazeasca pe fata. iar cea de a treia. vestita farmazoana. batrana. spre deosebire de aceasta. Urmatoarea secventa. Abia dupa a saptea incercare. apoi cinci aratari. Ca urmare. Harap-Alb trebuie sa infrunte fiare fabuloase si reuseste datorita sfatului si sprijinului sfintei binevoitoare. oferindu-le un adapost supraincalzit. Gerila. Flamanzila. in primele incercari. iar acesta ii taie capul lui Harap-Alb. aducerea capului cerbului fabulos impodobit cu pietre pretioase. ordonate de Spanul care i-a luat locul ca nepot si urmas la tronul unchiului. Coborarea in fantana are astfel semnificatia simbolica a mortii si invierii. savarsita de fata imparatului Rosu.tatalui ca mire. Pasari-Lati-Lungila si Ochila. Numarul probelor la care este supus Harap-Alb la posacul si mereu maniosul imparat Rosu este mult mai mare. impusa insa chiar de fata . avand functia zanei bune. dar imbinate ingenios si umoristic: in calitate de oaspeti. a interdictiilor care sunt in numar de doua: feciorul de imparat este sfatuit sa se fereasca de span si de omul ros. Acestea vor fi mult mai numeroase: intai albinele si furnicile. de a nu avea de a face cu omul ros si ca atare prilejuieste un alt drum cu multe peripetii si probe de incercare. ramanand in locurile lor. aducerea fetei imparatului Rosu. Cele cinci aratari care-1 ajutasera pe erou il parasesc. Setila. fata imparatului da la iveala inselatoria Spanului.o intrecere intre pasarea ei maiastra si calul lui Harap-Alb pentru a aduce de unde se bat muntii in capete ulcioarele cu apa vie si apa moarta -. ca mireasa pentru Span. a doua. Trebuie mai apoi sa-si dovedeasca vrednicia alegand macul din nisip. incercari trecute cu bine gratie furnicilor si albinelor. Cea dintai incercare este aducerea „salatilor" din gradina ursului. Urmeaza apoi cele trei incercari menite sa-1 duca la pieire. Harap-Alb si tovarasii sai trebuie sa faca fata intai modului in care gazda lor aplica legile ospetiei. cu fata imparatului Rosu. se transforma intr-o pasare si-si ia zborul pana in dosul lunii. misiunea este indeplinita cu bine. ci ca sluga. feciorul de imparat este ademenit intr-o fantana din care nu mai iese ca stapan. Aceasta a treia incercare presupune insa calcarea celei de a doua interdictii. care. Dupa ce murise ca fecior de imparat si se nascuse ca sluga Harap-Alb la fantana din taramul labirintic al Spanului. pe Span drept calauza. pe care o miluise in infatisarea ei de batrana neajutorata. Mezinul le ceruse ca urmare a sfatului Sfintei Duminici.

nepot de sora cu Pandila. Harap-Alb se tanguie ca „i-a ajuns funia la par" si se gandeste la sinucidere. ca niste meseni nemultumiti si cam neciopliti. la razboi inapoi" si-i prezice batjocoritor mijlociului ca se va intalni „c-un iepure. nu curajul si vitejia sunt calitatile lui. in forma echilibrata. si cu doagele butiilor cu „bauturica" supta instantaneu. Dupa ce ispravesc cantitatile de mancare si bautura oferite de imparatul Ros. dar se particularizeaza prin realismul lui. sunt sursa a comicului jovial. „bea halpav" din mursa adormitoare si scurma pamantul cu copita. Setila si Flamanzila fac un taraboi de pomina batand cu ciolanele ialovitelor. prin insasi natura lor stihiala. peste drum de Nimerila. Din acest motiv. si devastatoare. Craiul. se posomoraste de lipsa de vrednicie a feciorilor sai al caror comportament verifica vechea zicala „La placinte inainte. dupa care. De altfel. Gerila tranteste un frig de se asaza o promoroaca de o palma pe pereti. ca un batran hatru. aidoma zmeilor din alte basme. si tocmai din acest motiv benefice. ceva" si „popac" se va trezi cu el inapoi in ograda. Harap-Alb rade cand le intalneste in plina dezlantuire si le ia intr-un fel in stapanire prin ghicirea numelui lor. ori din targ de la Sa-1 cati. craiul si cei trei fii ai lui se comporta si mai ales vorbesc aidoma unor tarani sfatosi.care renunta la puterile ei de magiciana. fixata de la inceput. grija fata de . sunt in firea lumii reale. moderata. cand se dezlantuie. prin reductia lor minimizanta. megies cu Cautati si de urma nu-i mai dati". ci omenia (milostenia fata de baba necajita. momentele sunt dezvoltate in scene cu dialoguri. incercarile prin care trec la curtea imparatului Ros sunt prezentate in ample scene comice: dupa ce racoreste casa de fier incinsa pe care imparatul le-a harazit-o spre odihna. invins la vorbe. Chiar pornirea lor anarhica. Animalele cu puteri fabuloase au totusi comportamente ale celor obisnuite: Cerbul vine „boncaluind". se linisteste si-i cheama pe toti la impacare. cerand cu insistenta. Aceste stihii. intrupari stihiale ale unor puteri ce. cand sunt stapanite. ca un buhai. fericit ca nu e singurul care sufera de frig. Gerila priveste cu jind odihna tovarasilor sai si cauta „samanta de galceava". albinele si furnicile ale caror regine sunt inzestrate cu grai omenesc sunt surprinse de erou in momente caracteristice ciclului vietii unor asemenea ganganii. devorate intr-o clipita. Singurele personaje care. un supliment mai consistent. nume pline de umor. din sat cu Chitila. primeste o expresie hazlie prin vesnica lor inclinare spre galceava. asa ca in incaperea racoroasa se incing spiritele intr-o cearta suculenta cu insulte pline de haz si amenintari cu chelfaneala la capatul careia. Eroii basmelor sunt in general schematici si apartenenta lor la fortele binelui sau ale raului. var primar cu Chiorila. ca spre pilda Ochila care e „frate cu Orbila. Atoate-stiutoarea Sfanta Duminica se scoala foarte de dimineata si culege desculta pe roua poala de somnoroasa pe care o fierbe cu miere si lapte pentru a obtine bautura adormitoare pentru cerbul instelat. astfel. ca orice vracita iscusita. avand nevoie mereu de imbarbatarea calului sau nazdravan sau a Sfintei Duminici. Lumea fabuloasa a basmului traditional primeste atribute caracteristice lumii satului. a carui imparatie urma sa fie mostenita de nepotul vrednic. Nu altfel stau lucrurile si la curtea lui Verde imparat. Basmul lui Creanga conserva toate semnificatiile simbolice ale motivelor traditionale. si-1 incurajeaza pe erou sfatuindu-1 sa se lase in seama ajutorului lui Dumnezeu. chiar de la inceput. cu expresii si zicatori suculente. Dimensiunea realista a Povestii lui Harap-Alb se evidentiaza prin modul de individualizare a eroului pozitiv si a antagonistului sau. in opera lui Creanga sunt surprinse reactiile emotionale ale eroului. in fata unor sarcini grele. se manifesta in actiunile lor. apartin in intregime fabulosului sunt cei cinci uriasi.

ganganiile aflate in dificultate. Povestea lui Harap-Alb este proiectia in fabulos a mentalitatii si ethosului umanist al universului taranesc. ramase necunoscute stapanilor si crailor. in fata unor aparitii monstruoase). in viziunea joviala a unui exponent genial al lui. Camil Petrescu (1894-1957). impostorul ajuns prin viclenie fecior de crai. eliberator de teama. dar are si surprinzatoare cunostinte si abilitati gospodaresti in domeniul albinaritului. Eugen Lovinescu iniţiază curentul literar numit modernism. relativismul. in acord cu acest inteles al initierii. prin aducerea unor noi principii esteticeca autenticitatea. Spanul. al cărui program trasează noi direcţii pentru dezvoltarea literaturii române. altfel spus. de la personajele ţărăneşti la cele intelectuale. Chiar si semnificatia mereu subliniata a traseului initiatic este intelegerea dificultatilor si suferintelor celor umili. substanţialitatea. are toate cusururile parvenitului: stramba din nas la tot ceea ce vede la curtea imparatului Verde. contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană (europenizarea literaturii române). Adept al modernismului lovinescian. antagonistul mezinului craiului. şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic. este cel care. printre care: trecerea de la tema rurală. Camil Petrescu opinează că literatura trebuie să ilustreze "probleme de conştiinţă". pentru care este . Harap-Alb manuieste cu agilitate sabia lui Statu Palma Barba Cot cu care reteaza dintr-o lovitura capul cerbului instelat. deplina lealitate fata de juramant. prin opera lui. pregatind un stup pentru roiul de albine caruia ii oferise ca loc de popas temporar propria lui caciula. ii priveste de sus pe unchiul si verisoarele adevaratului fecior de crai si nu inceteaza sa se laude cu pretinsa lui stiinta de stapanitor. la tema urbană. ce consta in fond din porunci abuzive si permanente umiliri ale vrednicei si lealei sale slugi. ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI" –roman subiectiv de analiză psihologică - de Camil Petrescu In perioada interbelică. dar si hazul. precum şi crearea romanului de analiză psihologică. fundamentează principiul sincronismului. care promovau "o duzină de eroi plângăreţi". în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii. "ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE.

al frământărilor. bazată pe alternanţa temporală a evenimentelor. de autenticitate. Dacă prima parte este o ficţiune.. întâia noapte de război" (1930) . Structura romanului: Romanul este structurat în două părţi. în timpul primului război mondial. aceea a omenirii ce trăieşte tragismul unui război absurd. naratorul-personaj identificându-se în partea a doua cu autorul. care ilustrează imaginea războiului tragic şi absurd. surprinzând două ipostaze existenţiale: "Ultima noapte de dragoste".".. chinurilor şi zbuciumului din conştiinţa personajului. Perspectiva spaţială reflectă un spaţiu real.. cu titluri semnificative. dar mai ales un spaţiu imaginar închis. Compoziţia romanului Romanul este scris la persoana I. dominat de incertitudinişi care se confesează introspectând cele mai adânci zone ale conştiinţei. dominat de incertitudini. Din mine însumi. când omenirea se află între viaţă şi moarte. Odobeşti. ceea ce gândesc eu. Modalitatea narativă se remarcă. Perspectiva temporală este discontinuă. ceea ce aud. . Bucureşti. memoria involuntarăaduce în timpul obiectiv experienţa interioară a eroului. aceea a războiului. scriitorul fiind ofiţer al armatei române. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. partea a doua este însă o experienţă trăită. frontul. care se salvează prin conştientizarea unei drame mai puternice. ceea ce înregistrează simţurile mele. însetat de absolutul sentimentului de iubire.. Eroul. eu nu pot ieşi. însetat de absolut. pe dislocări sub formă de flash-back şi feed-back. aşadar. de unde reiese apropierea acestuia de evenimente. aflat în permanenţă în căutare de certitudini privind sentimentul profund de iubire. care se diluează în faţa unei drame mai complexe. Orice aş face eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii. dornic de cunoaştere. este intelectualul lucid. Camil Petrescu propune o creaţie literară autentică.. până la substituirea lui de către personaj. ca sentiment al existenţei umane superioare. deoarece eroul se destăinuie. Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid. bazată pe experienţa trăită a autorului şi reflectată în propria conştiinţă: "Să nu descriu decât ceea ce văd. care exprimă aspiraţia către sentimentul de iubire absolută şi "întâia noapte de război". Romanul este alcătuit pe baza unui jurnal de campanie. văzut ca iminenţă a morţii. în "Ultima noapte de dragoste.. Ştefan Gheorghidiu. cât şi în planul tragediei războiului. acestea fiind cele două planuri compoziţionale ce-1 motivează pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului românesc. Câmpulung.. Romanul este un monolog liric. atât în plan erotic. zbuciumându-se între certitudine şi incertitudine. prin prezenţamărcilor formale ale naratorului. în plan subiectiv. se analizează cu luciditate. deoarece prozatorul nu era căsătorit şi nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului.. în căutarea permanentă a iubirii absolute. în care timpul obiectiv (cronologic)evoluează paralel cu timpul subiectiv (discontinuu).neapărată nevoie de un mediu social în cadrul căruia acestea să se poată manifesta. ca iminenţă a morţii. propriile mele imagini Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.

. pe care sublocotenentul Ştefan Gheorghidiu îl începe o dată cu experienţa frontului. Deşi frontul se întindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontieră. armata română "fortificase" trei sute de metri cu "nişte şănţuleţe ca pentru scurgere de apă". ca proaspăt sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916. îndoiala.de către tribunal . însă personajele lui Camil Petrescu dobândesc energii uriaşe declanşate de pasiuni devoratoare. consemnează drama iubirii adusă în memoria eroului de o discuţie pe această temă. forţă interioară şi loialitate. Construcţia subiectului: Incipitul romanului îl constituie prezentarea lui Ştefan Gheorghidiu. contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei şi din apropierea Dâmbovicioarei. în preajma primului război mondial. de propriul ideal. iraţionalul. cu boturi puternice" le-ar fi râmat într-o jumătate de zi. necunoscutul şi tainele firii umane. întrucât în final . nesiguranţa şi absurdul. Scris la persoana I. In jurnalul ce consemnează evenimentele trăitede erou în timp obiectiv (imaginea frontului). O apropiere vizibilă este şi între eroii lui Stendhalşi aceia ai lui Camil Petrescu. sunt rememorate (prin memorie involuntară) episoadele căsniciei lui cu Ela. Cele două "nopţi" din titlu sugerează şi două etape din evoluţia personajului principal. în special în înzestrarea lor cu energie. potrivit jurnalului de front al acestuia.a unui bărbat care îşi ucisese soţia surprinsă în flagrant de adulter. naratorul-personaj incriminează cu ironie usturătoareincompetenţa sistemului de apărare militară a ţării. purtată de ofiţeri la popota regimentului. fiecare opinie este corelată cu trăsăturile fizice şi moraleale susţinătorului. dar nu şi ultimele. Semnificaţia titlului: Cuvântul "noapte" repetat în titlu redă simbolic incertitudinea. Discuţia ofiţerilor la popotă se poartă în jurul unui fapt divers comentat de presă privind achitarea . aduse în timp subiectiv. deoarece ele se petrecuseră cu doi ani înainte de a fi consemnate în jurnal. Ideea literară este adoptată de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust.Ştefan Gheorghidiu este disponibil sufleteşte pentru o nouă experienţă existenţială. Prin dialog. iar conferinţa sa despre "Noua structură şi opera lui Marcel Proust" constituie un adevărat mani/est literar de credinţă.Jurnalul de campanie. pe care "zece porci ţigăneşti. La ambii scriitori eroii sfârşesc tragic. fiind impresionante prin capacitatea lor de a trăi idei. fiind învinşi de propria pasiune.

Căsătoria lor este liniştită o vreme. pe care o notează în jurnalul de campanie: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu.în mod surprinzător .. căpitanul Dimiu. despre trăirile şi percepţiile proprii: "Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". Ştefan descoperă că soţia sa este subjugată de problemele pragmatice. De pildă. îşi dă seama că nu face parte din această lume şi se reîntoarce cu sete nepotolită la studiul filozofiei şi la cursurile de la Universitate. întrucât Ela era cea mai frumoasă studentă de la litere şi Ştefan. Gheorghidiu este incapabil să se descurce în păienjenişul afacerilor. mai ales că duc o existenţă modestă. apărută nu se ştie de unde. deşi bogat. Ştefan îi înfruntă pe bătrânul avar şi pe Nae Gheorghidiu. consideră că "nevasta trebuie să fie nevastă şi casa. Discuţiile stârnite minimalizează superioritatea sentimentului de dragoste în concepţia eroului şi-i declanşează acestuia prima experienţă a cunoaşterii.. pentru că eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente". Căpitanul Corabu. Ela este atrasă într-o lume mondenă. aproape de sărăcie. cât şi prin construirea tipului de avar ursuz şi dificil care. declanşată de discuţia de la popotă. cunoscuseră un vag avocat. în afaceri. Moartea unchiului Tache îi aduce lui Ştefan Gheorghidiu o moştenire substanţială. delicat şi visător. iubirea fiind singura lor avere. foarte căutat de femei". deasupra discuţiilor acestea vulgare". era "măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine. Fiind invitaţi la masă Ia unchiul Tache. fiind în acelaşi timp sufragerie.. confirmând principiul esteticcă poţi vorbi sincer numai despre tine.ceea ce demonstrează că autorul stăpâneşte cu măiestrie arta portretistică. domnul G. Iubirea lor fusese alimentată şi de orgoliul tânărului. "tânăr şi crunt ofiţer". Memoria involuntară. în casa Anişoarei.adeptul liberei exprimări a sufletului omenesc: "Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie.. milionarul analfabet. Tot un personaj balzacian este şi Vasilescu-Lumânăraru. consideră că "dreptul la dragoste e sfânt [. deşi el ar fi vrut-o "mereu feminină. iubirea. Sub influenţa unei verişoare a lui Ştefan. prin retrospecţieşi discontinuitatea temporală afeed-back-ului. o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". dansator. dar şi de adevărate orizonturi. experienţa erotică. Gheorghidiu aduce în prezent (timpul subiectiv). birou şi dormitor.] dacă-i arde de altele să nu se mărite". locuia într-o singură cameră ce îndeplinea toate funcţiunile." Intervenţia Iui Ştefan Gheorghidiu este explozivă. un căpitan fin. scena căpătând accente balzaciene atât prin descrierea casei ("casă veche mare cât o cazarmă"). fapt care surprinde pe toată lumea şi schimbă radical viaţa tânărului cuplu. aşezat în rosturi gospodăreşti tradiţionale. de distracţii nocturne sau escapade.." Floroiu. ilustrând relativismulca modalitate estetică modernă a prozei româneşti. urne în care ea se simţea uimitor de bine. preocupată numai de modă. simţită cu forţă şi dominată de incertitudini. personaj mai puţin conturat în acest roman.] unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-şi caute fericirea. student la filozofie. lipsită de griji. şi . agresivă şi surprinzătoare pentru ceilalţi. casă [. amestecându-se în certurile iscate de testament. societatea mondenă căpătând pentru Ela importanţă primordială. este .

iar când Ela soseşte acasă pe la opt dimineaţa. deşi am suferit atâta din cauza iubirii". dar se întâlneşte cu locotenent- .. care se arată îngrijorată că ar niitea rămâne săracă în caz că el va muri în război şi îi cere să treacă pe numele ei "o parte din lirele englezeşti de la Banca Generală". deziluzie şi neputinţă.] Şi eu mă simţeam imbecil şi ridicul". se străduia să se afle mereu alături de el. fiecare gest al Elei: "trăgeam cu urechea. drama se amplifică. Fire reflexivă şi pasională. n-am fost nici o secundă gelos. aranjează ca Ela să petreacă vara Ia Câmpulung.G era mai rezervat faţă de soţia lui Gheorghidiu. Ştefan se chinuie îngrozitor Ia petrecerile mondene. dar acesta continuă să-i spioneze. fiind frământat de incertitudini. gesturile familiare (mănâncă din farfuria lui) sunt tot atâtea prilejuri de observaţie atentă şi frământare interioară care provoacă eroului o chinuitoare suferinţă. o goneşte fără să-i asculte explicaţiile. dar şi pentru că se sileşte să-şi ascundă chinurile. "nu mai puteam citi nici o carte. Gheorghidiu interpretează faptul ca pe o ticluire pusă la cale de ele pentru a-i adormi bănuielile. convins că "niciodată femeia aceasta nu mă iubise". El respinge cu fermitate stupiditatea geloziei. Compania insistentă a domnului G. iar casa goală i se pare "ca un mormânt fără nevastă-mea". din acest moment. Ştefan Gheorghidiu disecă şi analizează cu luciditate noua comportare a Elei. nervos.Ela pare oarte fericită în preajma lui. propunându-i să divorţeze "fără formalităţi. se dedublează: "Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel [. care purta data nopţii respective şi prin care-i cerea să petreacă noaptea la ea. nu-şi găseşte soţia acasă. pe care Ie exprimă prin monolog interior. atitudine care-i face pe ceilalţi să-1 considere gelos. Plănuieşte să-i omoare de amândoi. aşezarea Elei la masă lângă el. nu numai din orgoliu. unde fusese concentrat de două săptămâni.. părăsisem Universitatea". fără explicaţii multe". acumulând progresiv nelinişti şi îndoieli interioare. ba mai mult. Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" încheie "cartea întâi" a romanului. considerând-o neconformă cu normalul şi realitatea: "Nu. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare. Servitoarea nu poate oferi nici o informaţie. care devin sfâşietoare. aproape de regimentul său. cântărind fiecare vorbă. este înnebunit de deznădejde. analizând şi disecând toate eventualităţile. care pune sub semnul îndoielii fidelitatea soţiei. apoi se îndoieşte de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagemă. şi. Sosind pe neaşteptate într-o noapte de la Azuga. Fiind concentrat în armată ca sublocotenent. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea Ie avea cu domnul elegant de alături de ea". deoarece găseşte întâmplător un bilet de la Anişoara. la petrecerile mondene dl. Suferinţa Iul este mistuitoare. Excursia la Odobeşti declanşează criza de gelozie a personajului. Ştefan nu se mai îndoieşte că "venise pentru ea aici. Totul se întunecă definitiv când îl vede în oraş pe domnul G. îi era deci sigur amant".. orice element exterior provoacă în sufletul său catastrofe chinuitoare. el o caută cu disperare pe la rude. Ştefan Gheorghidiu consemnând întâlnirea cu Ela. cu scurte perioade de împăcare. deoarece soţul plecase la moşie.

nu strigăte neînfricate şi entuziaste de eroism. de la obiecte de preţ la cărţi. A mers cam la vreo patru-cinci paşi şi pe urmă a îngenuncheat şi a căzut.. deşi cândva "aş fi putut ucide pentru femeia asta [... în timpul obiectival petrecerii faptelor. îşi dă seama. dar el o simte ca pe o străină şi-i propune să se despartă. . prizonier". nu atacuri vitejeşti. Un soldat. Un ordin de retragere este dat în sens invers şi. care "fugea. Ştefan Gheorghidiu se întoarce în Bucureşti şi este primit de Ela cu drăgălăşenie. "absolut tot ce e în casă. războiul ocupă definitiv planul conştiinţei eroului. nedându-i astfel posibilitatea să-şi ducă Ia îndeplinire planul de răzbunare împotriva celor doi presupuşi amanţi. la amintiri Adică tot trecutul". ca acelea din capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu".". Rănit şi spitalizat.. altul este şocat pentru că a văzut cum un obuz i-a retezat capul lui A Măriei. dublate de o ironie subtilă. deoarece călăuzise armata română să treacă Oltul şi să învingă inamicul. foamete şi mai ales iminenţa permanentă a morţiicu care oamenii se află faţă în faţă în fiecare clipă. bani. timpul exterior (obiectiv) şi cel interior (subiectiv)coincid. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. şopteşte întruna: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. Autenticitateaspecifică naratorului-personaj redă momente reale din război. " In condiţiile frontului. luptând pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia trupelor austro-ungare. Notaţiile din jurnalul de campanie reflectă acum o experienţă trăită direct. cu o armată dezorganizată. Starea de confuzie totală. aceea a războiului la care Gheorghidiu participă efectiv. fiind sugestiv. deruta ofiţerilor sunt ilustrate prin episoade cutremurătoare. când un ofiţer îi sare de gât lui Gheorghidiu şi strigă "Prizonier. domnule locotenent.colonelul care îl sileşte să meargă în aceeaşi zi la regiment. După ce sunt arestate sub acuzaţia de spionaj. de la lucruri personale. îşi dau seama că sunt amândoi români. "Cartea a doua" a romanului începe cu capitolul "întâia noapte de război". ofiţeri incompetenţi şi ostaşi cu totul dezorientaţi. Adevărata desprindere din drama torturantă a incertitudinii se face prin trăirea unei experienţe cruciale. episodul surorilor Măria şi Ana Mănciulea. Măria Mănciulea este decorată cu "Virtutea militară". cu luciditate. Marin Tuchei. care ilustrează o imagine de groazăa frontului. mult mai dramatice. că fac parte din aceeaşi armată şi "ne pufneşte pe toţi un râs ca de morţi".. în capitolul intitulat "întâmplări pe apa Oltului". pentru crimă". că oricând ar fi putut "găsi alta la fel". după dumneavoastră. ordinele contradictorii. aşa fără cap.. care se simte acum detaşat parcă de sine şi de tot ce a fost între el şi Ela. mi-e indiferent chiar dacă e nevinovată".] aş fi fost închis din cauza ei. Ofiţerul Ştefan Gheorghidiu descoperă o realitate dramatică. marşuri istovitoare. gândind nepăsător: "sunt obosit. Camil Petrescu creează pagini antologice prin imaginile de apocalips. ci ordine date anapoda de către conducătorii militari.

fără succes. jurnalul. în care Gheorghidiu analizează cu luciditate atât experienţa subiectivă a iubirii. intelectual lucid. fiind impresionabil numai de bine. El trăieşte. deoarece nu se aseamănă cu firea lui onestă. Ştefan Gheorghidiu este intelectualul inadaptat superior. căci vede idei. cea a timpului cronologic (obiectiv). Nae Gheorghidiu şi Tănase Lumânăraru. întâia noapte de război". frază scurtă şi nervoasă. hipersensibilă. drama iubirii. este analitic şi intelectualizat. care devine conştient că "o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie". "ca într-un proces verbal". Student la filozofie. cu care eroul nu are nici o legătură spirituală. reale sau psihologice. aşadar. sobrietate. Toate faptele. în lumea ideilor pure. Ştefan Gheorghidiu identificăndu-se în totalitate cu autorul Camil Petrescu. trăită. . Stilul lui Camil Petrescu: Se caracterizează prin claritate. deoarece relatează la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. care nu se potriveşte în nici un fel cu societatea mediocră. cât şi cea obiectivă. dialogul. a războiului. reprezentată de unchiul Tache. Caracterizarea personajelor: Ştefan Gheorghidiu . timpul obiectiv şi subiectiv. precum şi noile elementele ale esteticii romanului. frumos şi adevăr. Ştefan Gheorghidiu trăieşte drama singurătăţii intelectualului lucid. Ştefan trăieşte în lumea cărţilor şi nu se poate adapta lumii afacerilor. inflexibilă.Ca toate personajele camilpetresciene. Principalele modalităţile de caracterizare sunt proprii analizei psihologice şi evidenţiază autenticitatea personajului-narator: monologulinterior. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. analitic şi reflexiv. sunt consemnate în jurnalul de front. Stilul este anticalofil. autoanaliza şi autointrospecţia. necinstită la care încearcă să se adapteze.drama intelectualului lucid Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste. Eroul trăieşte în două realităţi temporale. introspecţia stărilor sufleteşti. memoria involuntară. în care povesteşte întâmplările de pe front şi una a timpului psihologic (subiectiv). este un personaj-narator.

e trăită sub semnul incertitudinii. puternic reflexivă. soţia sa. Principala modalitate de caracterizarepentru a ilustra zbuciumul său interior este introspecţia prin monolog interior. incertitudinea lui se accentuează şi casa îi pare "goală ca un mormânt. Hipersensibil şi orgolios. care. căutând în permanenţă certitudini care să-i confirme profunzimea sentimentului de iubire. . ale îndoielilor sale interioare. gesturile. ceea ce semnifică nevoia eroului de absolut. Venit pe neaşteptate acasă într-o noapte. Faptele. se amplificau. deşi respinge ideea geloziei: "Nu. privirile şi cuvintele Elei se reflectă în conştiinţa eroului (autenticitatea) care suferă la modul sublim drama iubirii. Atenţia insistentă acordată Elei de domnul G. Astfel. pe care le disecă minuţios. ridicând-o la proporţii cosmice. personajul îşi amplifică suferinţa. fapt ce intră în totală contradicţie cu idealul său de feminitate. despicând firul în patru: "Nevastă-mea avea o voce uşor emoţionată". Prima experienţă de cunoaştere. Eroul este o natură reflexivă. n-am fost nici o secundă gelos. se pare. punând sub semnul îndoielii fidelitatea Elei. priviri schimbate de ea cu domnul G." Văzuse în Ela idealul său de iubire şi de feminitate către care aspira cu toată fiinţa Iui şi a cărui prăbuşire îi provoacă întreaga dramă. Ştefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniştii. avocat obscur dar bărbat monden. Plimbarea la Odobeşti într-un grup mai mare declanşează criza de gelozie. pe care o consemnează în jurnalul defront: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". îi observă pe cei doi cu luciditate. în mod deosebit: "i-am scris că-i las absolut tot ce e în casă. de Ia obiecte de preţ la cărţi. aşa că Ştefan se desparte de soţia sa. deşi am suferit atâta din cauza iubirii. fără nevastă-mea". care consideră că "cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". Incertitudinea iubirii devine în curând "o tortură". cu luciditate stările interioare. gesturi fără importanţă. cu o conştiinţă unică. dar se simte obosit şi hotărăşte să se despartă definitiv de Ela. autoanalizându-se. flirtul nevinovat se hipertrofiau. de incertitudine a iubirii.. Tache şi. ale incertitudinii.Dialogulde la popotă despre iubire provoacă o reacţie violentă a eroului. ca urmare. Fire pasională. personajul-narator. Eroul trăieşte în lumea ideilor pure. Ela. pe care o priveşte acum cu indiferenţa "cu care priveşti un tablou" şi căreia îi lasă o bună parte din averea Ia care ea ţinea.. care analizează în amănunt. sporeşte suspiciunile. Adică tot trecutul". aspirând la dragostea absolută. după o absenţă mai lungă. nu mai putea citi "nici o carte". devenind din ce în ce mai preocupată de lux. Mici incidente. se lasă în voia tentaţiilor mondene. prin memorie involuntară. conştient de chinul său lăuntric. însetat de certitudini şi adevăr. se declanşează amintirea propriei poveşti de dragoste. petreceri şi escapade. a unui zbucium permanent în căutarea absolutului. de la lucruri personale la amintiri. iubirea. Ştefan primeşte pe neaşteptate o moştenire de la unchiul său. căpătând dimensiuni catastrofale în conştiinţa eroului: "era o suferinţă de neînchipuit".

umezeală. frig. Este. falsul patriotism şi iresponsabilitatea celor răspunzători de soarta ţării. moarte." Notaţiile personajului despre război sunt de o mare autenticitate şi luciditate. viaţa oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cădem cu sufletele rupte în genunchi". simbolizând idealul de iubire către care aspiră cu atâta sete Ştefan Gheorghidiu. Ela acceptând să divorţeze deşi se consideră nevinovată şi jignită de bănuielile lui. Imaginea războiuluieste demitizată. obsesiv: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării. fără cap. din referirile lui Ştefan. Ştefan observând mimica şi gesturile femeii care gustă cu familiaritate din farfuria lui G. Ştefan Gheorghidiu vede în Ela idealul de femeie. Femeia este construită numai prin ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. pasiunea ei pentru viaţa mondenă. El se înalţă deasupra societăţii meschine. Tragediile războiului sunt de un realism zguduitor: un ostaş a văzut cum un obuz a retezat capul lui A Măriei şi el "fugea aşa. indirect. războiul este tragic şi absurd.. păduchi. aceea a dramei omenirii. nimic eroic. deoarece reuşeşte să depăşească gelozia care ameninţa să-1 dezumanizeze. trăind o experienţă morală superioară. Spiritul polemical personajului-narator evidenţiază discuţiile demagogice din Parlament. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare care se amplifică. arşiţă. unul dintre soldaţi silabiseşte întruna. de altfel. care flirta evident cu domnul G. nimic înălţător. nervos. deasupra discuţiilor acestea vulgare". în plimbarea la Odobeşti.A doua experienţă de viaţă fundamentală în planul cunoaşterii existenţiale este războiul. care ar fi vrut-o "mereu feminină. fiecare gest. dorind să aibă certitudinea iubirii Elei. ceea ce-1 uimeşte pe Ştefan. înseamnă noroi. care constituie polul terminus al dramei intelectuale. Averea moştenită de soţul ei dă la iveală firea pragmatică a Elei. Trăsăturile morale reies. Ela este personajul feminin al romanului. care disecă şi analizează cu luciditate fiecare vorbă. foame. Unii critici literari consideră că Ştefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un învins. singurul supravieţuitor între toate personajele camilpetresciene. silită să îndure un război tragic şi absurd. având sentimentul că "e ca la începutul lumii. Ela se comportă ca o cochetă. o experienţă trăită direct. era cea mai frumoasă studentă de la litere. Ca un blestem. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristică a jurnalului de front. eroul însuşi privindu-se din exterior ca pe un obiect. disperare. diaree şi mai ales frică." Iubirea lor se născuse din orgoliullui Ştefan Gheorghidiu. albaştri.: "trăgeam cu urechea. dar sugestive pentru frumuseţea tinerei: "ochii mari. întrucât Ela. spaimă. are o expresie deznădăjduită atunci când acesta stă de vorbă cu altă femeie. vii ca nişte întrebări de cleştar". Trăsăturile fizice sunt puţine. inconştienţa şi cinismul politicienilor. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea". murdărie. al cărui crez nu făcea concesii sentimentului: "Cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt. fiind înregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu. Capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu" dezvăluie tragismul confruntării cu moartea. frontul. devenind din ce în ce mai superficială. în care el poate găsi iubirea reciprocă .

retrospecţia.care scot în evidenţă zbuciumul interior al personajului. Stilul este anticalofil. cu măiestrie şi talent: monologul interior. de la lucruri personale.. "absolut tot ce e în casă. un soi de simfonie intelectuală". pe care le îmbină... un om inteligent [.]. de pătrundere psihologică [. "nevastă-mea". în restul romanului o numeşte: "femeia mea". . Ştefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni.. frază scurtă şi nervoasă. de declanşarea prin memorie involuntarăa dramei suferite din iubire. cauzat de aspiraţia spre absolut. în susţinerea acestei concepţii sugestiv este şi faptul că el îi spune pe nume o singură dată. autoanaliza şi autointrospecţia.. sobrietate...perfectă. de faptul că scriitorul este în acelaşi timp personaj şi narator. în concepţia lui George Călinescu.. plin de subtilitate. "ea" în conştiinţa lui Ştefan Gheorghidiu. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. la amintiri. Adică tot trecutuF.. "ca într-un proces verbal".]. Principalele modalităţile de analiză psihologică utilizate de Camil Petrescu în roman constituie tehnici specifice creaţiilor literare psihologice. dialogul. este analitic şi intelectualizat. bani. de la obiecte de preţ la cărţi.] o viaţă sufletească [. Ela se transformă dintr-un ideal de femeie într-o femeie oarecare. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. "fata asta". semănând cu oricare alta. introspecţia conştiinţei şi a sufletului. Originalitatea romanului e dată de subtilitatea analitică a propriei conştiinţe.] şi din acest monolog nervos se desprinde [. de identificarea deplină a timpului subiectiv cu cel obiectiv. Registrul stilistic al romanului se caracterizează prin claritate. prilej cu care cititorul şi află numele femeii..