Caracterizarea Otiliei Marculescu (Otilia) din romanul Enigma Otiliei de George Calinescu

Otilia Marculescu caracterizare Lumea romanului graviteaza in jurul singurului personaj viu cu adevarat: Otilia. Alaturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresioneaza prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Ca personaj, Otilia nu are o schema fixa, ea se intregeste parca din miscarea romanului, in fiecare pagina e alta, dar nu labilitatea o invaluie ci intinsele registre pe care evolueaza. Autorul insusi ii fixeaza identitatea: „Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina. Flaubertin as putea spune si eu: Otilia c’est moi, e fondul meu de ingenuitate si copilarie... Eroina este tipizrea mea, fundamentala, in ipostaza feminina. Otilia este oglinda mea de argint...”. 31184usf48hts5j Prin Otilia, romanul capata modernitate. Ea sparge tiparele clasice care le unesc un avar, un arivist, o fata batrana si nenumarati alti interesati doar de partea materila a oricarei relatii, ea aduce in prim plan o problematica existentialista. Ca personaj, Otilia cea zglobie sta sub semnul dramei feminine, ea aducand in aceeasi albie de ganduri furtunoase viituri de anxietate, de neimpliniri nemarturisite, de singuratate, de zambete frante sau valuri ale unui timp ajuns la tarm. Fata e vesnic inconjurata de admiratori si iubita de „papa Giurgiuveanu” apoi de tanarul Felix, de Pascalopol, un strain care a fost in preajma ei inca de cand era mica si ale carui sentimente nu sunt deloc lamurite. Otilia e admirata de baietii de la Universitate, invidiata de rude, curtata vulgar de stanica, agasata de Titi, Otilia starneste oricui dorinta de a o stapani. Nimeni nu va reusi cu adevarat. Fiecare va cunoaste mai mult sau mai putin din ea, dar Otilia va ramane, cu toata evolutia ei „o enigma”. Cititorului ii este prezentata prin intermediul lui Felix Sima, care, abia sosit in casa lui mos Costache si neprimit cum s-ar fi asteptat, da sa plece. Inainte de a-i vedea chipul, Felix ii aude vocea „cristalina”. st184u1348htts „– Dar, papa, e Felix! Felix privi spre capatul scarii ca spre cer deschis.” Apoi i se deseneaza inaintea ochilor „fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga la poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colorata de dantela pe umeri”. Modul in care i se prezinta lui Felix, e simplu si direct:

prin comportamentul care starneste reactii diferite in jur. fapte. aparitia Otiliei ii dadu un sentiment inedit. intreba. Calinescu. mos Costache se lasa mangaiat. prin generozitate si printr-o superioritate slefuita de-a lungul generatiilor.„– Ce bine-mi pare. Eu sunt Otilia. Pentru Felix. era o mare liberate de miscari. „Felix ii stranse mana si avu o clipa impulsiunea de o i-o saruta. fara acea slabiciune supta si patata a Aureliei. iar Otilia scria <<unchiului>> Iosif. intreband ce mai face <<varul>> Felix. Tanarul fiu al doctorului si Otilia erau astfel in chip oficial intim prin corespondenta si desigur ca. mi se pare!”. intampina fuga fetei prin iarba cu un „Haida! A-nceput nebunia!” Felix o urmeaza si o admira tocmai pentru aceasta imprevizibilitate. iar Agae si Aurica se intuneca de invidie. ce bine-mi pare ca ai venit! zise ea volubil. Otilia scapa de sub tutela autorului ei. Fara cel mai mic efort ea se ridica vizibil deasupra celorlalti. daca s-ar fi intalnit n-ar fi putut decat sa continue si oral stilul familiar din scrisori”. Relatia pare a se fi infiripat din copilarie. cu oase delicate de ogar. iar Titi. Autorul sugereaza ca intalnirea si apropierea celor doi era predestinata. Marina. structura cunoscuta si abordata si pentru celelalte. Ea il introduce in atmosfera familiei si tot ea face prezentarile. de familie. convins ca nu este nimic rau in asta. Dar in fiecare an scria la sarbatorile consacrate si in alte cateva imprejurari unchiului Costache intreband ce mai face <<verisoara>> Otilia. insa fata i-o trase cu mult inainte de a lua o decizie si io trecu pe sub bratul stang”. Otilia e de la inceput ocrotitoare. o ocrotitoare. Otilia va urma. intorcand adanc fata spre el: – Oare nu-ti pare bine?” Otilia ii impunea lui Felix modul cum sa o trateze. sa caute un moment cand sa strecoare o obscenitate. gesturi. Portretuil fetei este schitat de la inceput: „fata parea sa aiba 18-19 ani. Apoi. in care parintii lor apareau alaturi. de mult presimtit”. . acum nu era decat o confirmare caci „Felix nu vazuse pe Costache Giurgiuveanu decat cu multi ani in urma. o stapanire desavarsita de femeie”. Fata domina insa totul si pe toti. Stanica nu pierde ocazia sa exclame: „Desteapta fata!”. G. parandu-i-se ca tanarul nu reactioneaza destul de calduros. si se defineste prin vorbe. copil. servitoarea. Aratandu-i lui Felix cateva fotografii vechi. Otilia este prietena de aceeasi varsta. ca personaj.Otilia „Nu stii ca onoratii nostri parinti aveau intentia sa ne caasatoreasca? Ca la chinezi. Pascalopol o ocroteste vazand in ea o posibila implinire. Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte albastrii arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. si tot atunci o cunoscuse si pe Otilia care era o simpla fetita. Poate in virtutea acestei situatii „Lui Felix. Insa in trupul subtiratic. de un stil perfect.

statutul lui Felix. Dupa ce termina de cantat o bucata muzicala. apoi se repede spre el cu gandul de a repara o greseala de neiertat: „– Ti-e somn? Ochii lui Felix si ora inaintata faceau intrebarea de prisos”. Otilia are gesturi cu inclinatii materne: „In vreme ce Aglae reintocmea jocul. Din cateva detalii se recompune o Otilie plina de feminitate. Arhitectura personajului asaza alaturi moda. Aceasta ii potrivea acul cu perla din cravata. Protectia Otiliei fata de felix include „supravegherea” jumatate copilaroasa. Abia sosit in casa „unchiului” Costache. jucandu-si ca o pendula piciorul. Felix este insa cel mai apropiat de ea. Ea fixeaza.Fata are neintrerupte atitudini de protectie fata de trei personaje: „papa”. jumatate materna a oricaror indeletniciri gospodaresti ce pot avea oarecare tangenta cu ea. Pascalopol contempla pe Otilia. maternitate. Otilia e intruchiparea feminitatii si a gingasiei. Otilia uita la un moment dat de musafirul abia sosit. Il impresioneaza amestecul de lucruri. Personajul se autocaracterizeaza in diverse randuri. „ilustrata si cartonata”. dar mai ales fata de Felix. notele muzicale pentru pianoforte si romane frantuzesti din colectia Calmann – Lévi. ii ofera pentru o noapte camera ei. privindu-l cu o gratioasa . felix face cunostinta cu celelalte personaje prin intermediul Otiliei. Fata e sincer ingrijorata caci a uitat sa-i pregateasca o camera si. dar pornite din firescul sentimentelor incanta. ii scutura usor umerii. adesea cu o nota voluntara. Pascalopol. Fata de Leonida Pascalopol. in vreme ce cu mana stanga imbratisa capul vadit multumit al aceluia”. Otilia raspunde scurt si fara menajamente pentru sentimentele matusii. departe de inocenta cu care ii obisnuise pe cei din jur. Intimitatea interiorului ei il fascineaza din prima noapte petrecuta in casa din strada Antim. lasa mainile in poala si exclama: „Ce sentimentala sunt!”. Compozitia interiorului imbina elemente ce fac parte din structura psihica a personajului observat doar in cursul unei treceri in revista a decorului. Gesturile ei necenzurate. intimitatea lor si mai ales diversitatea preocuparilor fetei. „Sedea acum cu o coapsa pe marginea fotoliului batranului. Cand Costache este intrebat unde „o sa stea baiatul?” cu un ton din care se distingea clar aversiunea Aglaei pentru Felix. o intelectuala rafinata si o fire sensibila la frumos. speriata de aparitia unui potontial mostenitor al averii batranului: „– La noi! explica Otilia”. Ii marturiseste lui Felix o vesnica tulburare interioara: „Imi vine uneori sa alerg – spuse ea lui Felix care sedea in picioare putin incurcat de rochia si nimicurile carora le slujea de curier – sa zbor. spre a rezolva problema. mereu atarnata pe marginea scaunului”. Felix – adauga ea confidential – vrei sa fugim? Hai sa fugim! Si mai .

Stanica. cum ai pus mana? Este cea mai eleganta conservatorista.. Colegii lui Felix „care-l vazusera la brat cu ea. afland despre logodna Otiliei cu Pascalopol. Nu s-atinge nimeni de ea”.. Sa traiasca discret cu baietii de familie. Priveste! Uite pe mama si pe tatal meu adevarat. Otilia este „o fata cuminte” de care se indragosteste nebuneste. E constienta de asta: „Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede..inainte ca tanarul sa se dezmeticeasca. un om mai in varsta.. poate prea aprins. incearca sa-l determine pe mosier sa inteleaga adevarata situatie a Otiliei. Aglae o considera o „zanatica”. sa-i fereasca de alte lucruri mai rele”.. cu ochii incarcati de fulgere”... o dispretuieste vizibil si o bruscheaza cu vorbe ireverentioase. care irita pe fata”. spune drept. dar fata de care are ezitari de a lua hotarari decisive. tu esti bine cu Otilia. si cand a luat pe papa. Fata apare diferit in ochii celor din jur. Cand Titi „indrazni un gest oarecare de concupiscenta..” Titi ii pune lui Felix o intrebare strict confidentiala: „– Asculta. nu mi-e tata bun. are rabdare cu ea.. Otilia deruteaza pentru ca trece brusc de la o stare la alta. evident si bibliografia lui presarata intr-o discutie cu Felix: „Papa. cauta numai barbati in varsta. vezi tu. dar. de aceea i se pare neexplicat cum Felix poate iesi pe strada cu o „destrabalata” ca Otilia. sufar cand sunt contrariata”. Mama a mai fost casatorita inainte. de aceea am luat eu hotararea sa va scutesc de o deceptie. pentru care se pare ca are inclinatiuni.. Drept rezultat „Otilia aparu pe usa cu coama manioasa. „E ca o randunica”. Si daca ar fi pus. ca domnisoara. al unei fete de nouasprezece ani”. azi se intalneste cu un tanar.. In casa lor sta un student de varsta ei. se preteaza?” Pentru Felix. Compozitia personajului include. Aglae se revolta nu asupra baiatului. nimeni nu o poate patrunde. (Si . ci asupra ei: „– Nici nu a pus mana baiatul pe ea. il batusera pe umar – Hotule. Pascalopol o considera foarte frumoasa. Intelegeti. maine cu altul. dorind-o sotie si nedistingand niciodata clar ce e viril si ce e patern in dragostea lui. Aurica e de parere ca „Otilia e sireata.. spunandu-i ca ea „e tanara neexperimentata. Fiecare intelege o parte din ea. eu eram de cativa ani. deschise usa de perete si incepu sa alerge prin curte”. chiar bogat nu poate lupta cu temperamentul aprins. „sunt foarte capricioasa. ce? Fete ca ea pentru asta sunt. s-a sfiit sa va comunice. cumnata mea Aurica a vazut lucruri decisive. o fata greseste usor. bogati. vreau sa fiu libera”.

este.parcurge un traseu initiatic si traverseaza probe calificante pe parcursul carora se desavarseste ca om. Specie tezista. Povestea porcului. Otilia se misca intr-o lume fixata. binele il invinge. hainelor si armelor care fusesera ale . M. pentru totdeauna in tipare. Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: I. Finalul fericit al basmelor tipice vine sa afirme faptul ca. infruntand ursul urias. Ivan Turbinca. trece subtiratica si delicat imprevizibila. sfinte). acestea din urma dau specificitate basmului. proprie omului vechi: in mentalitatea acestuia. ca dimensiune. fie ca piedici ce trebuie depasite. personajele sunt polarizate in forte ale binelui care triumfa si forte ale raului infrant. inzestrate cu puteri supranaturale. si el cu ochii Otiliei)”. Cu acest material. in care Otilia din alte vremuri. precum si ordinea spatio-temporala caracteristica fabulosului. zane. „himerice". Povestea lui Harap-Alb. Nu o infiaza si Otilia va fi sacrificata de familia care isi doreste atat de mult mostenirea. Creanga. (zmei. un personaj suav cu un nesters zambet pe buze (zambet de amaraciune). Mos Costache ii pecetluieste definitiv destinul. personajele consacrate. Otilia trece astfel printre pagini inchizand in ea o lume. Eroul de basm -intotdeauna fiinta antropomorfa . Orientari teoretice q6s9818qh96mlu Basmul este specia genului epic in care sunt narate intamplari fabuloase ale unor personaje antropomorfe (fiinte umane) si imaginare. dominanta este ideea perfectibilitatii continue a lumii si a fiintei umane. generoasa. in rochie cu panier si cu un mare zuluf cazut peste umar tinea de brat un barbat gras. isi asimileaza in mod constient principii etice cu valoare pragmatica. precum si datorita amplificarii unora dintre ele. prima secventa are la baza motivul alegerii eroului destinat peripetiilor pe baza unei probe: din cei trei frati doar cel mai mic reuseste sa treaca podul. Fat Frumos din lacrima. un basm original.Otilia intinse lui Felix o fotografie putin rupta. autorii realizeaza. Neghinita. in ansamblul lor. Ion Creanga: Povestea lui Harap-Alb Povestea lui Harap-Alb. Basmul cult preia de la cel popular motivele a caror imbinare alcatuieste actiunea. daca raul are puteri tranzitorii asupra lumii. insa cu privirile blande. Eminescu. fie ca prieteni benefici. cu puterea si indreptatirea lui etica superioare. datorita calului. Dupa formula de inceput consacrata. prin morala sa. Fapturile himerice joaca rol auxiliar in formarea eroului. conceptia optimista despre lume. cel mai cunoscut basm al lui Ion Creanga. aproape un mic roman. Barbu Delavrancea. basmul exprima. datorita numarului mare de motive. prin prelucrare si interpretare proprie.

dar. Coborarea in fantana are astfel semnificatia simbolica a mortii si invierii. Urmeaza apoi cele trei incercari menite sa-1 duca la pieire. de a nu avea de a face cu omul ros si ca atare prilejuieste un alt drum cu multe peripetii si probe de incercare. Gerila. inteleptit de peripetiile prin care trecuse. aducerea fetei imparatului Rosu. iar cea de a treia. Urmatoarea secventa. a interdictiilor care sunt in numar de doua: feciorul de imparat este sfatuit sa se fereasca de span si de omul ros. Numarul probelor la care este supus Harap-Alb la posacul si mereu maniosul imparat Rosu este mult mai mare. feciorul de imparat este ademenit intr-o fantana din care nu mai iese ca stapan. a doua. ramanand in locurile lor. Setila.tatalui ca mire. eroul se intalneste si se insoteste cu personaje care-1 vor ajuta sa treaca probele ce-i vor fi impuse de imparatul Ros. fiind mare farmazoana. fapturi cu infatisare grotesc-diforma. Cum eroul se afla sub legamantul muteniei. impusa insa chiar de fata . fata imparatului da la iveala inselatoria Spanului. calcand astfel prima interdictie. plin de primejdii. ca mireasa pentru Span. Dupa ce murise ca fecior de imparat si se nascuse ca sluga Harap-Alb la fantana din taramul labirintic al Spanului. apoi cinci aratari. care. Cea dintai incercare este aducerea „salatilor" din gradina ursului. iar acesta ii taie capul lui Harap-Alb. ci ca sluga. a treia oara. personaj familiar basmului popular romanesc. savarsita de fata imparatului Rosu. Aceasta a treia incercare presupune insa calcarea celei de a doua interdictii. avand functia zanei bune. hotar simbolic intre taramul cunoscut si cel necunoscut. Mezinul le ceruse ca urmare a sfatului Sfintei Duminici. eroul trece acum in sens invers prin moarte la viata si basmul se incheie cu nunta feciorului de imparat. care a prilejuit intai intalnirea-capcana cu fiinta malefica. hrana si bautura in cantitati uriesesti. misiunea este indeplinita cu bine. care determina semnificatia de ispasire-initiere a marelui motiv al drumului. Harap-Alb trebuie sa infrunte fiare fabuloase si reuseste datorita sfatului si sprijinului sfintei binevoitoare. Trebuie mai apoi sa-si dovedeasca vrednicia alegand macul din nisip. spre deosebire de primul. Ca urmare. Pasari-Lati-Lungila si Ochila. batrana. in primele incercari. Cele cinci aratari care-1 ajutasera pe erou il parasesc. vestita farmazoana. duminica. dar imbinate ingenios si umoristic: in calitate de oaspeti. si in cele din urma sa o pazeasca pe fata. ordonate de Spanul care i-a luat locul ca nepot si urmas la tronul unchiului. Trecand podul. cu fata imparatului Rosu. pe care o miluise in infatisarea ei de batrana neajutorata. purtand numele unei zile a saptamanii. Abia dupa a saptea incercare. Ultima secventa a basmului reinnoada firul legat de substituirea eroului si materializeaza motivul deconspirarii si pedepsirii uzurpatorului. HarapAlb. raul viclean reprezentat de Span. dobandind si numele care-1 fixeaza prin juramant in aceasta noua situatie. incercari trecute cu bine gratie furnicilor si albinelor. Flamanzila. . Ordinea binelui este restabilita prin pedepsirea uzurpatorului de catre calul nazdravan si invierea eroului cu ajutorul apei moarte si a celei vii. Harap-Alb si tovarasii sai trebuie sa faca fata intai modului in care gazda lor aplica legile ospetiei. spiritul de observatie distingand-o pe fata imparatului de sosia ei. aducerea capului cerbului fabulos impodobit cu pietre pretioase. A treia incercare presupune un nou drum in care. e enuntarea tabu-ului. Acestea vor fi mult mai numeroase: intai albinele si furnicile. pe Span drept calauza. feciorul de imparat nimereste intr-un spatiu labirintic pentru a carui trecere il accepta. se transforma intr-o pasare si-si ia zborul pana in dosul lunii. spre deosebire de aceasta. oferindu-le un adapost supraincalzit.o intrecere intre pasarea ei maiastra si calul lui Harap-Alb pentru a aduce de unde se bat muntii in capete ulcioarele cu apa vie si apa moarta -.

Gerila tranteste un frig de se asaza o promoroaca de o palma pe pereti. Lumea fabuloasa a basmului traditional primeste atribute caracteristice lumii satului. primeste o expresie hazlie prin vesnica lor inclinare spre galceava. megies cu Cautati si de urma nu-i mai dati". Gerila priveste cu jind odihna tovarasilor sai si cauta „samanta de galceava". ceva" si „popac" se va trezi cu el inapoi in ograda. cand sunt stapanite. chiar de la inceput. ca niste meseni nemultumiti si cam neciopliti. se posomoraste de lipsa de vrednicie a feciorilor sai al caror comportament verifica vechea zicala „La placinte inainte. Dupa ce ispravesc cantitatile de mancare si bautura oferite de imparatul Ros. nu curajul si vitejia sunt calitatile lui. nume pline de umor. Atoate-stiutoarea Sfanta Duminica se scoala foarte de dimineata si culege desculta pe roua poala de somnoroasa pe care o fierbe cu miere si lapte pentru a obtine bautura adormitoare pentru cerbul instelat. Setila si Flamanzila fac un taraboi de pomina batand cu ciolanele ialovitelor. in opera lui Creanga sunt surprinse reactiile emotionale ale eroului. moderata. Eroii basmelor sunt in general schematici si apartenenta lor la fortele binelui sau ale raului.care renunta la puterile ei de magiciana. si devastatoare. var primar cu Chiorila. ca un batran hatru. craiul si cei trei fii ai lui se comporta si mai ales vorbesc aidoma unor tarani sfatosi. ca spre pilda Ochila care e „frate cu Orbila. in fata unor sarcini grele. prin reductia lor minimizanta. ca un buhai. si tocmai din acest motiv benefice. fericit ca nu e singurul care sufera de frig. sunt in firea lumii reale. intrupari stihiale ale unor puteri ce. cu expresii si zicatori suculente. cand se dezlantuie. a carui imparatie urma sa fie mostenita de nepotul vrednic. un supliment mai consistent. Din acest motiv. Aceste stihii. incercarile prin care trec la curtea imparatului Ros sunt prezentate in ample scene comice: dupa ce racoreste casa de fier incinsa pe care imparatul le-a harazit-o spre odihna. si cu doagele butiilor cu „bauturica" supta instantaneu. avand nevoie mereu de imbarbatarea calului sau nazdravan sau a Sfintei Duminici. Craiul. se linisteste si-i cheama pe toti la impacare. Dimensiunea realista a Povestii lui Harap-Alb se evidentiaza prin modul de individualizare a eroului pozitiv si a antagonistului sau. fixata de la inceput. asa ca in incaperea racoroasa se incing spiritele intr-o cearta suculenta cu insulte pline de haz si amenintari cu chelfaneala la capatul careia. dar se particularizeaza prin realismul lui. dupa care. Basmul lui Creanga conserva toate semnificatiile simbolice ale motivelor traditionale. ca orice vracita iscusita. cerand cu insistenta. Nu altfel stau lucrurile si la curtea lui Verde imparat. prin insasi natura lor stihiala. nepot de sora cu Pandila. aidoma zmeilor din alte basme. momentele sunt dezvoltate in scene cu dialoguri. ci omenia (milostenia fata de baba necajita. la razboi inapoi" si-i prezice batjocoritor mijlociului ca se va intalni „c-un iepure. grija fata de . albinele si furnicile ale caror regine sunt inzestrate cu grai omenesc sunt surprinse de erou in momente caracteristice ciclului vietii unor asemenea ganganii. apartin in intregime fabulosului sunt cei cinci uriasi. ori din targ de la Sa-1 cati. Harap-Alb rade cand le intalneste in plina dezlantuire si le ia intr-un fel in stapanire prin ghicirea numelui lor. peste drum de Nimerila. Chiar pornirea lor anarhica. „bea halpav" din mursa adormitoare si scurma pamantul cu copita. invins la vorbe. Harap-Alb se tanguie ca „i-a ajuns funia la par" si se gandeste la sinucidere. astfel. din sat cu Chitila. sunt sursa a comicului jovial. se manifesta in actiunile lor. De altfel. Animalele cu puteri fabuloase au totusi comportamente ale celor obisnuite: Cerbul vine „boncaluind". si-1 incurajeaza pe erou sfatuindu-1 sa se lase in seama ajutorului lui Dumnezeu. Singurele personaje care. in forma echilibrata. devorate intr-o clipita.

in acord cu acest inteles al initierii. ce consta in fond din porunci abuzive si permanente umiliri ale vrednicei si lealei sale slugi. ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI" –roman subiectiv de analiză psihologică - de Camil Petrescu In perioada interbelică. şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic. al cărui program trasează noi direcţii pentru dezvoltarea literaturii române. la tema urbană. printre care: trecerea de la tema rurală. precum şi crearea romanului de analiză psihologică. impostorul ajuns prin viclenie fecior de crai. dar si hazul. este cel care. prin opera lui. substanţialitatea. "ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE. Spanul. eliberator de teama. deplina lealitate fata de juramant. contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană (europenizarea literaturii române). Adept al modernismului lovinescian. în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii. pregatind un stup pentru roiul de albine caruia ii oferise ca loc de popas temporar propria lui caciula.ganganiile aflate in dificultate. de la personajele ţărăneşti la cele intelectuale. dar are si surprinzatoare cunostinte si abilitati gospodaresti in domeniul albinaritului. Eugen Lovinescu iniţiază curentul literar numit modernism. in fata unor aparitii monstruoase). are toate cusururile parvenitului: stramba din nas la tot ceea ce vede la curtea imparatului Verde. pentru care este . Camil Petrescu opinează că literatura trebuie să ilustreze "probleme de conştiinţă". relativismul. Camil Petrescu (1894-1957). prin aducerea unor noi principii esteticeca autenticitatea. fundamentează principiul sincronismului. antagonistul mezinului craiului. ramase necunoscute stapanilor si crailor. Chiar si semnificatia mereu subliniata a traseului initiatic este intelegerea dificultatilor si suferintelor celor umili. altfel spus. ii priveste de sus pe unchiul si verisoarele adevaratului fecior de crai si nu inceteaza sa se laude cu pretinsa lui stiinta de stapanitor. Povestea lui Harap-Alb este proiectia in fabulos a mentalitatii si ethosului umanist al universului taranesc. Harap-Alb manuieste cu agilitate sabia lui Statu Palma Barba Cot cu care reteaza dintr-o lovitura capul cerbului instelat. in viziunea joviala a unui exponent genial al lui. care promovau "o duzină de eroi plângăreţi".

când omenirea se află între viaţă şi moarte. până la substituirea lui de către personaj. bazată pe alternanţa temporală a evenimentelor.. de unde reiese apropierea acestuia de evenimente. în "Ultima noapte de dragoste. în căutarea permanentă a iubirii absolute. naratorul-personaj identificându-se în partea a doua cu autorul. ceea ce gândesc eu.. Dacă prima parte este o ficţiune. aceea a războiului. Camil Petrescu propune o creaţie literară autentică. Romanul este alcătuit pe baza unui jurnal de campanie. care se diluează în faţa unei drame mai complexe. prin prezenţamărcilor formale ale naratorului. în care timpul obiectiv (cronologic)evoluează paralel cu timpul subiectiv (discontinuu). se analizează cu luciditate. Perspectiva spaţială reflectă un spaţiu real.. scriitorul fiind ofiţer al armatei române. Structura romanului: Romanul este structurat în două părţi. eu nu pot ieşi. însetat de absolut. în timpul primului război mondial.. care se salvează prin conştientizarea unei drame mai puternice. Modalitatea narativă se remarcă. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. Compoziţia romanului Romanul este scris la persoana I. dominat de incertitudinişi care se confesează introspectând cele mai adânci zone ale conştiinţei. de autenticitate. pe dislocări sub formă de flash-back şi feed-back. care ilustrează imaginea războiului tragic şi absurd. ceea ce aud. întâia noapte de război" (1930) . deoarece prozatorul nu era căsătorit şi nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului. Odobeşti. în plan subiectiv. al frământărilor. memoria involuntarăaduce în timpul obiectiv experienţa interioară a eroului. Romanul este un monolog liric. Perspectiva temporală este discontinuă.. frontul. acestea fiind cele două planuri compoziţionale ce-1 motivează pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului românesc. Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid. aşadar. surprinzând două ipostaze existenţiale: "Ultima noapte de dragoste". Eroul. dar mai ales un spaţiu imaginar închis. chinurilor şi zbuciumului din conştiinţa personajului. aceea a omenirii ce trăieşte tragismul unui război absurd. dominat de incertitudini.". aflat în permanenţă în căutare de certitudini privind sentimentul profund de iubire.neapărată nevoie de un mediu social în cadrul căruia acestea să se poată manifesta. este intelectualul lucid. care exprimă aspiraţia către sentimentul de iubire absolută şi "întâia noapte de război". partea a doua este însă o experienţă trăită. dornic de cunoaştere. Din mine însumi.. deoarece eroul se destăinuie.. bazată pe experienţa trăită a autorului şi reflectată în propria conştiinţă: "Să nu descriu decât ceea ce văd. Bucureşti. Orice aş face eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii. ca sentiment al existenţei umane superioare. cu titluri semnificative. . cât şi în planul tragediei războiului. însetat de absolutul sentimentului de iubire. propriile mele imagini Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi. zbuciumându-se între certitudine şi incertitudine. Ştefan Gheorghidiu. văzut ca iminenţă a morţii. Câmpulung.. atât în plan erotic. ceea ce înregistrează simţurile mele. ca iminenţă a morţii.

de către tribunal . nesiguranţa şi absurdul. Ideea literară este adoptată de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust. întrucât în final . Discuţia ofiţerilor la popotă se poartă în jurul unui fapt divers comentat de presă privind achitarea . în preajma primului război mondial. armata română "fortificase" trei sute de metri cu "nişte şănţuleţe ca pentru scurgere de apă". fiind impresionante prin capacitatea lor de a trăi idei. fiind învinşi de propria pasiune. Prin dialog. însă personajele lui Camil Petrescu dobândesc energii uriaşe declanşate de pasiuni devoratoare. naratorul-personaj incriminează cu ironie usturătoareincompetenţa sistemului de apărare militară a ţării. cu boturi puternice" le-ar fi râmat într-o jumătate de zi. potrivit jurnalului de front al acestuia. Construcţia subiectului: Incipitul romanului îl constituie prezentarea lui Ştefan Gheorghidiu. sunt rememorate (prin memorie involuntară) episoadele căsniciei lui cu Ela. Scris la persoana I. Semnificaţia titlului: Cuvântul "noapte" repetat în titlu redă simbolic incertitudinea. deoarece ele se petrecuseră cu doi ani înainte de a fi consemnate în jurnal. pe care sublocotenentul Ştefan Gheorghidiu îl începe o dată cu experienţa frontului. purtată de ofiţeri la popota regimentului. iraţionalul. îndoiala. Cele două "nopţi" din titlu sugerează şi două etape din evoluţia personajului principal. In jurnalul ce consemnează evenimentele trăitede erou în timp obiectiv (imaginea frontului). consemnează drama iubirii adusă în memoria eroului de o discuţie pe această temă. în special în înzestrarea lor cu energie. pe care "zece porci ţigăneşti. dar nu şi ultimele.a unui bărbat care îşi ucisese soţia surprinsă în flagrant de adulter. .Ştefan Gheorghidiu este disponibil sufleteşte pentru o nouă experienţă existenţială. fiecare opinie este corelată cu trăsăturile fizice şi moraleale susţinătorului. necunoscutul şi tainele firii umane. La ambii scriitori eroii sfârşesc tragic. forţă interioară şi loialitate. O apropiere vizibilă este şi între eroii lui Stendhalşi aceia ai lui Camil Petrescu. de propriul ideal. Deşi frontul se întindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontieră. contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei şi din apropierea Dâmbovicioarei. ca proaspăt sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916. aduse în timp subiectiv. iar conferinţa sa despre "Noua structură şi opera lui Marcel Proust" constituie un adevărat mani/est literar de credinţă.Jurnalul de campanie.

birou şi dormitor. deşi el ar fi vrut-o "mereu feminină. aşezat în rosturi gospodăreşti tradiţionale. cunoscuseră un vag avocat.adeptul liberei exprimări a sufletului omenesc: "Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie.în mod surprinzător . în casa Anişoarei. scena căpătând accente balzaciene atât prin descrierea casei ("casă veche mare cât o cazarmă"). prin retrospecţieşi discontinuitatea temporală afeed-back-ului. milionarul analfabet. îşi dă seama că nu face parte din această lume şi se reîntoarce cu sete nepotolită la studiul filozofiei şi la cursurile de la Universitate. pe care o notează în jurnalul de campanie: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu. fiind în acelaşi timp sufragerie.. amestecându-se în certurile iscate de testament. urne în care ea se simţea uimitor de bine. Ştefan descoperă că soţia sa este subjugată de problemele pragmatice. declanşată de discuţia de la popotă." Floroiu. Ştefan îi înfruntă pe bătrânul avar şi pe Nae Gheorghidiu. agresivă şi surprinzătoare pentru ceilalţi. despre trăirile şi percepţiile proprii: "Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". fapt care surprinde pe toată lumea şi schimbă radical viaţa tânărului cuplu. Gheorghidiu este incapabil să se descurce în păienjenişul afacerilor. deşi bogat. consideră că "dreptul la dragoste e sfânt [. ilustrând relativismulca modalitate estetică modernă a prozei româneşti. foarte căutat de femei". Moartea unchiului Tache îi aduce lui Ştefan Gheorghidiu o moştenire substanţială. un căpitan fin. de distracţii nocturne sau escapade.ceea ce demonstrează că autorul stăpâneşte cu măiestrie arta portretistică. o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". întrucât Ela era cea mai frumoasă studentă de la litere şi Ştefan.] unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-şi caute fericirea. Sub influenţa unei verişoare a lui Ştefan. Căpitanul Corabu. Căsătoria lor este liniştită o vreme. mai ales că duc o existenţă modestă. era "măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine. Tot un personaj balzacian este şi Vasilescu-Lumânăraru. Ela este atrasă într-o lume mondenă. lipsită de griji. în afaceri. dar şi de adevărate orizonturi. consideră că "nevasta trebuie să fie nevastă şi casa. dansator.. aproape de sărăcie. personaj mai puţin conturat în acest roman. este . "tânăr şi crunt ofiţer". deasupra discuţiilor acestea vulgare". De pildă.. simţită cu forţă şi dominată de incertitudini. cât şi prin construirea tipului de avar ursuz şi dificil care. Iubirea lor fusese alimentată şi de orgoliul tânărului.. student la filozofie. experienţa erotică. societatea mondenă căpătând pentru Ela importanţă primordială. Memoria involuntară. apărută nu se ştie de unde. căpitanul Dimiu. delicat şi visător. pentru că eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente". Discuţiile stârnite minimalizează superioritatea sentimentului de dragoste în concepţia eroului şi-i declanşează acestuia prima experienţă a cunoaşterii. şi . iubirea fiind singura lor avere. Fiind invitaţi la masă Ia unchiul Tache. preocupată numai de modă. locuia într-o singură cameră ce îndeplinea toate funcţiunile. domnul G." Intervenţia Iui Ştefan Gheorghidiu este explozivă. confirmând principiul esteticcă poţi vorbi sincer numai despre tine. iubirea.] dacă-i arde de altele să nu se mărite".. casă [. Gheorghidiu aduce în prezent (timpul subiectiv).

analizând şi disecând toate eventualităţile. Fire reflexivă şi pasională.. Servitoarea nu poate oferi nici o informaţie. Ştefan se chinuie îngrozitor Ia petrecerile mondene. nervos. deşi am suferit atâta din cauza iubirii". părăsisem Universitatea". Gheorghidiu interpretează faptul ca pe o ticluire pusă la cale de ele pentru a-i adormi bănuielile. iar când Ela soseşte acasă pe la opt dimineaţa. care pune sub semnul îndoielii fidelitatea soţiei. ba mai mult. El respinge cu fermitate stupiditatea geloziei. considerând-o neconformă cu normalul şi realitatea: "Nu. orice element exterior provoacă în sufletul său catastrofe chinuitoare. cântărind fiecare vorbă. Plănuieşte să-i omoare de amândoi.. dar şi pentru că se sileşte să-şi ascundă chinurile. iar casa goală i se pare "ca un mormânt fără nevastă-mea". unde fusese concentrat de două săptămâni. dar se întâlneşte cu locotenent- . deziluzie şi neputinţă. Compania insistentă a domnului G.G era mai rezervat faţă de soţia lui Gheorghidiu. se străduia să se afle mereu alături de el. apoi se îndoieşte de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagemă. care devin sfâşietoare. dar acesta continuă să-i spioneze.. Fiind concentrat în armată ca sublocotenent. fiind frământat de incertitudini.Ela pare oarte fericită în preajma lui. care purta data nopţii respective şi prin care-i cerea să petreacă noaptea la ea.] Şi eu mă simţeam imbecil şi ridicul". pe care Ie exprimă prin monolog interior. Ştefan Gheorghidiu disecă şi analizează cu luciditate noua comportare a Elei. atitudine care-i face pe ceilalţi să-1 considere gelos. este înnebunit de deznădejde. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea Ie avea cu domnul elegant de alături de ea". aranjează ca Ela să petreacă vara Ia Câmpulung. nu numai din orgoliu. Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" încheie "cartea întâi" a romanului. deoarece găseşte întâmplător un bilet de la Anişoara. gesturile familiare (mănâncă din farfuria lui) sunt tot atâtea prilejuri de observaţie atentă şi frământare interioară care provoacă eroului o chinuitoare suferinţă. n-am fost nici o secundă gelos. cu scurte perioade de împăcare. Excursia la Odobeşti declanşează criza de gelozie a personajului. Ştefan nu se mai îndoieşte că "venise pentru ea aici. la petrecerile mondene dl. Ştefan Gheorghidiu consemnând întâlnirea cu Ela. Totul se întunecă definitiv când îl vede în oraş pe domnul G. aproape de regimentul său. care se arată îngrijorată că ar niitea rămâne săracă în caz că el va muri în război şi îi cere să treacă pe numele ei "o parte din lirele englezeşti de la Banca Generală". se dedublează: "Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel [. Sosind pe neaşteptate într-o noapte de la Azuga. aşezarea Elei la masă lângă el. fiecare gest al Elei: "trăgeam cu urechea. el o caută cu disperare pe la rude. Suferinţa Iul este mistuitoare. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare. îi era deci sigur amant". din acest moment. "nu mai puteam citi nici o carte. nu-şi găseşte soţia acasă. o goneşte fără să-i asculte explicaţiile. acumulând progresiv nelinişti şi îndoieli interioare. şi. deoarece soţul plecase la moşie. convins că "niciodată femeia aceasta nu mă iubise". drama se amplifică. propunându-i să divorţeze "fără formalităţi. fără explicaţii multe".

altul este şocat pentru că a văzut cum un obuz i-a retezat capul lui A Măriei. luptând pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia trupelor austro-ungare. . Notaţiile din jurnalul de campanie reflectă acum o experienţă trăită direct. gândind nepăsător: "sunt obosit. foamete şi mai ales iminenţa permanentă a morţiicu care oamenii se află faţă în faţă în fiecare clipă. domnule locotenent. prizonier". Adevărata desprindere din drama torturantă a incertitudinii se face prin trăirea unei experienţe cruciale. de la obiecte de preţ la cărţi. marşuri istovitoare. războiul ocupă definitiv planul conştiinţei eroului. la amintiri Adică tot trecutul". mi-e indiferent chiar dacă e nevinovată". bani.. " In condiţiile frontului. care ilustrează o imagine de groazăa frontului. că oricând ar fi putut "găsi alta la fel".. mult mai dramatice. deşi cândva "aş fi putut ucide pentru femeia asta [. nedându-i astfel posibilitatea să-şi ducă Ia îndeplinire planul de răzbunare împotriva celor doi presupuşi amanţi. deoarece călăuzise armata română să treacă Oltul şi să învingă inamicul.. Marin Tuchei. ca acelea din capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". şopteşte întruna: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. A mers cam la vreo patru-cinci paşi şi pe urmă a îngenuncheat şi a căzut. când un ofiţer îi sare de gât lui Gheorghidiu şi strigă "Prizonier.. aceea a războiului la care Gheorghidiu participă efectiv. "absolut tot ce e în casă. pentru crimă". nu strigăte neînfricate şi entuziaste de eroism. Un soldat. ci ordine date anapoda de către conducătorii militari. Un ordin de retragere este dat în sens invers şi. episodul surorilor Măria şi Ana Mănciulea. Ştefan Gheorghidiu se întoarce în Bucureşti şi este primit de Ela cu drăgălăşenie. dublate de o ironie subtilă. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. aşa fără cap. care se simte acum detaşat parcă de sine şi de tot ce a fost între el şi Ela. Măria Mănciulea este decorată cu "Virtutea militară". Ofiţerul Ştefan Gheorghidiu descoperă o realitate dramatică. ofiţeri incompetenţi şi ostaşi cu totul dezorientaţi.. deruta ofiţerilor sunt ilustrate prin episoade cutremurătoare. Autenticitateaspecifică naratorului-personaj redă momente reale din război.colonelul care îl sileşte să meargă în aceeaşi zi la regiment.. îşi dă seama. că fac parte din aceeaşi armată şi "ne pufneşte pe toţi un râs ca de morţi". ordinele contradictorii. după dumneavoastră. cu o armată dezorganizată. Rănit şi spitalizat. dar el o simte ca pe o străină şi-i propune să se despartă. Starea de confuzie totală. de la lucruri personale. în capitolul intitulat "întâmplări pe apa Oltului". îşi dau seama că sunt amândoi români. "Cartea a doua" a romanului începe cu capitolul "întâia noapte de război".] aş fi fost închis din cauza ei. care "fugea. nu atacuri vitejeşti. fiind sugestiv. Camil Petrescu creează pagini antologice prin imaginile de apocalips. timpul exterior (obiectiv) şi cel interior (subiectiv)coincid. în timpul obiectival petrecerii faptelor. După ce sunt arestate sub acuzaţia de spionaj. cu luciditate.".

Nae Gheorghidiu şi Tănase Lumânăraru. analitic şi reflexiv. Principalele modalităţile de caracterizare sunt proprii analizei psihologice şi evidenţiază autenticitatea personajului-narator: monologulinterior. intelectual lucid. autoanaliza şi autointrospecţia. în care Gheorghidiu analizează cu luciditate atât experienţa subiectivă a iubirii.Ca toate personajele camilpetresciene. timpul obiectiv şi subiectiv. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. în lumea ideilor pure. fiind impresionabil numai de bine. cât şi cea obiectivă. sobrietate. Stilul lui Camil Petrescu: Se caracterizează prin claritate. necinstită la care încearcă să se adapteze. care devine conştient că "o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie". Toate faptele. jurnalul. "ca într-un proces verbal". Ştefan Gheorghidiu identificăndu-se în totalitate cu autorul Camil Petrescu. Stilul este anticalofil. trăită. introspecţia stărilor sufleteşti. a războiului. aşadar. este analitic şi intelectualizat. cu care eroul nu are nici o legătură spirituală. El trăieşte. dialogul. memoria involuntară. precum şi noile elementele ale esteticii romanului. Eroul trăieşte în două realităţi temporale. Caracterizarea personajelor: Ştefan Gheorghidiu . reprezentată de unchiul Tache. care nu se potriveşte în nici un fel cu societatea mediocră. hipersensibilă. căci vede idei. Ştefan Gheorghidiu trăieşte drama singurătăţii intelectualului lucid. reale sau psihologice. frumos şi adevăr. deoarece nu se aseamănă cu firea lui onestă. . este un personaj-narator. Student la filozofie.drama intelectualului lucid Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste. inflexibilă. deoarece relatează la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. Ştefan trăieşte în lumea cărţilor şi nu se poate adapta lumii afacerilor. Ştefan Gheorghidiu este intelectualul inadaptat superior. frază scurtă şi nervoasă. fără succes. întâia noapte de război". sunt consemnate în jurnalul de front. în care povesteşte întâmplările de pe front şi una a timpului psihologic (subiectiv). drama iubirii. cea a timpului cronologic (obiectiv).

e trăită sub semnul incertitudinii. Mici incidente. pe care o consemnează în jurnalul defront: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". ca urmare. se amplificau. se pare. Tache şi. . Eroul este o natură reflexivă. Adică tot trecutul". dar se simte obosit şi hotărăşte să se despartă definitiv de Ela. care.. de Ia obiecte de preţ la cărţi. nu mai putea citi "nici o carte". Ştefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniştii. ridicând-o la proporţii cosmice. flirtul nevinovat se hipertrofiau. Prima experienţă de cunoaştere. căpătând dimensiuni catastrofale în conştiinţa eroului: "era o suferinţă de neînchipuit". n-am fost nici o secundă gelos. devenind din ce în ce mai preocupată de lux. se lasă în voia tentaţiilor mondene. incertitudinea lui se accentuează şi casa îi pare "goală ca un mormânt. Eroul trăieşte în lumea ideilor pure. prin memorie involuntară. Venit pe neaşteptate acasă într-o noapte. Principala modalitate de caracterizarepentru a ilustra zbuciumul său interior este introspecţia prin monolog interior. de la lucruri personale la amintiri. Ela. personajul îşi amplifică suferinţa. gesturile. Fire pasională. puternic reflexivă. Atenţia insistentă acordată Elei de domnul G. însetat de certitudini şi adevăr. îi observă pe cei doi cu luciditate. ale îndoielilor sale interioare. după o absenţă mai lungă. Hipersensibil şi orgolios.Dialogulde la popotă despre iubire provoacă o reacţie violentă a eroului. a unui zbucium permanent în căutarea absolutului. deşi respinge ideea geloziei: "Nu. Astfel. de incertitudine a iubirii." Văzuse în Ela idealul său de iubire şi de feminitate către care aspira cu toată fiinţa Iui şi a cărui prăbuşire îi provoacă întreaga dramă. privirile şi cuvintele Elei se reflectă în conştiinţa eroului (autenticitatea) care suferă la modul sublim drama iubirii. gesturi fără importanţă. petreceri şi escapade. iubirea. fapt ce intră în totală contradicţie cu idealul său de feminitate. sporeşte suspiciunile. pe care o priveşte acum cu indiferenţa "cu care priveşti un tablou" şi căreia îi lasă o bună parte din averea Ia care ea ţinea. deşi am suferit atâta din cauza iubirii.. avocat obscur dar bărbat monden. despicând firul în patru: "Nevastă-mea avea o voce uşor emoţionată". conştient de chinul său lăuntric. soţia sa. priviri schimbate de ea cu domnul G. care consideră că "cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". Faptele. punând sub semnul îndoielii fidelitatea Elei. căutând în permanenţă certitudini care să-i confirme profunzimea sentimentului de iubire. care analizează în amănunt. autoanalizându-se. se declanşează amintirea propriei poveşti de dragoste. ale incertitudinii. personajul-narator. pe care le disecă minuţios. Incertitudinea iubirii devine în curând "o tortură". cu luciditate stările interioare. ceea ce semnifică nevoia eroului de absolut. aşa că Ştefan se desparte de soţia sa. cu o conştiinţă unică. fără nevastă-mea". în mod deosebit: "i-am scris că-i las absolut tot ce e în casă. Plimbarea la Odobeşti într-un grup mai mare declanşează criza de gelozie. aspirând la dragostea absolută. Ştefan primeşte pe neaşteptate o moştenire de la unchiul său.

care disecă şi analizează cu luciditate fiecare vorbă. Averea moştenită de soţul ei dă la iveală firea pragmatică a Elei. Ca un blestem. din referirile lui Ştefan. murdărie. al cărui crez nu făcea concesii sentimentului: "Cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt." Iubirea lor se născuse din orgoliullui Ştefan Gheorghidiu. silită să îndure un război tragic şi absurd. Ela este personajul feminin al romanului. devenind din ce în ce mai superficială. Imaginea războiuluieste demitizată. aceea a dramei omenirii. arşiţă. deoarece reuşeşte să depăşească gelozia care ameninţa să-1 dezumanizeze. Trăsăturile fizice sunt puţine. El se înalţă deasupra societăţii meschine. are o expresie deznădăjduită atunci când acesta stă de vorbă cu altă femeie. având sentimentul că "e ca la începutul lumii. ceea ce-1 uimeşte pe Ştefan. fără cap. întrucât Ela. războiul este tragic şi absurd. disperare. trăind o experienţă morală superioară. fiecare gest. în plimbarea la Odobeşti. o experienţă trăită direct. Femeia este construită numai prin ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. Ştefan observând mimica şi gesturile femeii care gustă cu familiaritate din farfuria lui G. înseamnă noroi. dar sugestive pentru frumuseţea tinerei: "ochii mari. de altfel. umezeală. singurul supravieţuitor între toate personajele camilpetresciene. obsesiv: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". care ar fi vrut-o "mereu feminină. frig. dorind să aibă certitudinea iubirii Elei. care flirta evident cu domnul G.. nervos. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristică a jurnalului de front. care constituie polul terminus al dramei intelectuale. Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării. eroul însuşi privindu-se din exterior ca pe un obiect. viaţa oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cădem cu sufletele rupte în genunchi".: "trăgeam cu urechea. Tragediile războiului sunt de un realism zguduitor: un ostaş a văzut cum un obuz a retezat capul lui A Măriei şi el "fugea aşa. spaimă. Unii critici literari consideră că Ştefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un învins." Notaţiile personajului despre război sunt de o mare autenticitate şi luciditate. diaree şi mai ales frică. în care el poate găsi iubirea reciprocă . indirect. Trăsăturile morale reies. simbolizând idealul de iubire către care aspiră cu atâta sete Ştefan Gheorghidiu. inconştienţa şi cinismul politicienilor. nimic înălţător. vii ca nişte întrebări de cleştar". Ela se comportă ca o cochetă.A doua experienţă de viaţă fundamentală în planul cunoaşterii existenţiale este războiul. Capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu" dezvăluie tragismul confruntării cu moartea. falsul patriotism şi iresponsabilitatea celor răspunzători de soarta ţării. frontul. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea". era cea mai frumoasă studentă de la litere. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare care se amplifică. Este. deasupra discuţiilor acestea vulgare". albaştri. Ela acceptând să divorţeze deşi se consideră nevinovată şi jignită de bănuielile lui. nimic eroic. Spiritul polemical personajului-narator evidenţiază discuţiile demagogice din Parlament. foame. moarte. Ştefan Gheorghidiu vede în Ela idealul de femeie. păduchi. pasiunea ei pentru viaţa mondenă. unul dintre soldaţi silabiseşte întruna. fiind înregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu.

de la obiecte de preţ la cărţi. cauzat de aspiraţia spre absolut. în susţinerea acestei concepţii sugestiv este şi faptul că el îi spune pe nume o singură dată. "absolut tot ce e în casă.] şi din acest monolog nervos se desprinde [.. introspecţia conştiinţei şi a sufletului. "nevastă-mea". de la lucruri personale. un soi de simfonie intelectuală". în concepţia lui George Călinescu. bani. retrospecţia.].. de declanşarea prin memorie involuntarăa dramei suferite din iubire. Adică tot trecutuF.. de identificarea deplină a timpului subiectiv cu cel obiectiv. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. Principalele modalităţile de analiză psihologică utilizate de Camil Petrescu în roman constituie tehnici specifice creaţiilor literare psihologice. "fata asta". în restul romanului o numeşte: "femeia mea". de faptul că scriitorul este în acelaşi timp personaj şi narator. prilej cu care cititorul şi află numele femeii. semănând cu oricare alta.].. de pătrundere psihologică [. Ela se transformă dintr-un ideal de femeie într-o femeie oarecare. la amintiri. dialogul. autoanaliza şi autointrospecţia. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa.perfectă.. Stilul este anticalofil. un om inteligent [. frază scurtă şi nervoasă.care scot în evidenţă zbuciumul interior al personajului. . cu măiestrie şi talent: monologul interior.. Ştefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni.. "ea" în conştiinţa lui Ştefan Gheorghidiu.. Originalitatea romanului e dată de subtilitatea analitică a propriei conştiinţe. este analitic şi intelectualizat.. plin de subtilitate.] o viaţă sufletească [. sobrietate. "ca într-un proces verbal". Registrul stilistic al romanului se caracterizează prin claritate. pe care le îmbină..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful