Caracterizarea Otiliei Marculescu (Otilia) din romanul Enigma Otiliei de George Calinescu

Otilia Marculescu caracterizare Lumea romanului graviteaza in jurul singurului personaj viu cu adevarat: Otilia. Alaturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresioneaza prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Ca personaj, Otilia nu are o schema fixa, ea se intregeste parca din miscarea romanului, in fiecare pagina e alta, dar nu labilitatea o invaluie ci intinsele registre pe care evolueaza. Autorul insusi ii fixeaza identitatea: „Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina. Flaubertin as putea spune si eu: Otilia c’est moi, e fondul meu de ingenuitate si copilarie... Eroina este tipizrea mea, fundamentala, in ipostaza feminina. Otilia este oglinda mea de argint...”. 31184usf48hts5j Prin Otilia, romanul capata modernitate. Ea sparge tiparele clasice care le unesc un avar, un arivist, o fata batrana si nenumarati alti interesati doar de partea materila a oricarei relatii, ea aduce in prim plan o problematica existentialista. Ca personaj, Otilia cea zglobie sta sub semnul dramei feminine, ea aducand in aceeasi albie de ganduri furtunoase viituri de anxietate, de neimpliniri nemarturisite, de singuratate, de zambete frante sau valuri ale unui timp ajuns la tarm. Fata e vesnic inconjurata de admiratori si iubita de „papa Giurgiuveanu” apoi de tanarul Felix, de Pascalopol, un strain care a fost in preajma ei inca de cand era mica si ale carui sentimente nu sunt deloc lamurite. Otilia e admirata de baietii de la Universitate, invidiata de rude, curtata vulgar de stanica, agasata de Titi, Otilia starneste oricui dorinta de a o stapani. Nimeni nu va reusi cu adevarat. Fiecare va cunoaste mai mult sau mai putin din ea, dar Otilia va ramane, cu toata evolutia ei „o enigma”. Cititorului ii este prezentata prin intermediul lui Felix Sima, care, abia sosit in casa lui mos Costache si neprimit cum s-ar fi asteptat, da sa plece. Inainte de a-i vedea chipul, Felix ii aude vocea „cristalina”. st184u1348htts „– Dar, papa, e Felix! Felix privi spre capatul scarii ca spre cer deschis.” Apoi i se deseneaza inaintea ochilor „fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga la poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colorata de dantela pe umeri”. Modul in care i se prezinta lui Felix, e simplu si direct:

ce bine-mi pare ca ai venit! zise ea volubil. de familie. intorcand adanc fata spre el: – Oare nu-ti pare bine?” Otilia ii impunea lui Felix modul cum sa o trateze. Autorul sugereaza ca intalnirea si apropierea celor doi era predestinata. iar Otilia scria <<unchiului>> Iosif. sa caute un moment cand sa strecoare o obscenitate. ca personaj. Dar in fiecare an scria la sarbatorile consacrate si in alte cateva imprejurari unchiului Costache intreband ce mai face <<verisoara>> Otilia. iar Agae si Aurica se intuneca de invidie. Ea il introduce in atmosfera familiei si tot ea face prezentarile. Marina. si tot atunci o cunoscuse si pe Otilia care era o simpla fetita.Otilia „Nu stii ca onoratii nostri parinti aveau intentia sa ne caasatoreasca? Ca la chinezi. intampina fuga fetei prin iarba cu un „Haida! A-nceput nebunia!” Felix o urmeaza si o admira tocmai pentru aceasta imprevizibilitate. Otilia e de la inceput ocrotitoare. fapte. in care parintii lor apareau alaturi. intreband ce mai face <<varul>> Felix. structura cunoscuta si abordata si pentru celelalte. Fara cel mai mic efort ea se ridica vizibil deasupra celorlalti. iar Titi. Otilia scapa de sub tutela autorului ei. Aratandu-i lui Felix cateva fotografii vechi. Pascalopol o ocroteste vazand in ea o posibila implinire. cu oase delicate de ogar. mi se pare!”. si se defineste prin vorbe. Otilia este prietena de aceeasi varsta. servitoarea. gesturi. Pentru Felix. o stapanire desavarsita de femeie”. Otilia va urma. Eu sunt Otilia. Relatia pare a se fi infiripat din copilarie. aparitia Otiliei ii dadu un sentiment inedit.„– Ce bine-mi pare. Tanarul fiu al doctorului si Otilia erau astfel in chip oficial intim prin corespondenta si desigur ca. Apoi. era o mare liberate de miscari. Insa in trupul subtiratic. intreba. fara acea slabiciune supta si patata a Aureliei. parandu-i-se ca tanarul nu reactioneaza destul de calduros. prin comportamentul care starneste reactii diferite in jur. copil. G. insa fata i-o trase cu mult inainte de a lua o decizie si io trecu pe sub bratul stang”. prin generozitate si printr-o superioritate slefuita de-a lungul generatiilor. acum nu era decat o confirmare caci „Felix nu vazuse pe Costache Giurgiuveanu decat cu multi ani in urma. Stanica nu pierde ocazia sa exclame: „Desteapta fata!”. convins ca nu este nimic rau in asta. de mult presimtit”. „Felix ii stranse mana si avu o clipa impulsiunea de o i-o saruta. de un stil perfect. mos Costache se lasa mangaiat. . Poate in virtutea acestei situatii „Lui Felix. o ocrotitoare. daca s-ar fi intalnit n-ar fi putut decat sa continue si oral stilul familiar din scrisori”. Portretuil fetei este schitat de la inceput: „fata parea sa aiba 18-19 ani. Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte albastrii arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. Fata domina insa totul si pe toti. Calinescu.

jucandu-si ca o pendula piciorul. Ea fixeaza. Fata e sincer ingrijorata caci a uitat sa-i pregateasca o camera si. adesea cu o nota voluntara. Felix este insa cel mai apropiat de ea. o intelectuala rafinata si o fire sensibila la frumos. Ii marturiseste lui Felix o vesnica tulburare interioara: „Imi vine uneori sa alerg – spuse ea lui Felix care sedea in picioare putin incurcat de rochia si nimicurile carora le slujea de curier – sa zbor. statutul lui Felix. speriata de aparitia unui potontial mostenitor al averii batranului: „– La noi! explica Otilia”. mereu atarnata pe marginea scaunului”. Dupa ce termina de cantat o bucata muzicala. Arhitectura personajului asaza alaturi moda. Felix – adauga ea confidential – vrei sa fugim? Hai sa fugim! Si mai . apoi se repede spre el cu gandul de a repara o greseala de neiertat: „– Ti-e somn? Ochii lui Felix si ora inaintata faceau intrebarea de prisos”.Fata are neintrerupte atitudini de protectie fata de trei personaje: „papa”. Otilia raspunde scurt si fara menajamente pentru sentimentele matusii. Personajul se autocaracterizeaza in diverse randuri. Cand Costache este intrebat unde „o sa stea baiatul?” cu un ton din care se distingea clar aversiunea Aglaei pentru Felix. lasa mainile in poala si exclama: „Ce sentimentala sunt!”. Pascalopol contempla pe Otilia. Aceasta ii potrivea acul cu perla din cravata. „Sedea acum cu o coapsa pe marginea fotoliului batranului. intimitatea lor si mai ales diversitatea preocuparilor fetei. in vreme ce cu mana stanga imbratisa capul vadit multumit al aceluia”. privindu-l cu o gratioasa . Otilia are gesturi cu inclinatii materne: „In vreme ce Aglae reintocmea jocul. Din cateva detalii se recompune o Otilie plina de feminitate. Gesturile ei necenzurate. notele muzicale pentru pianoforte si romane frantuzesti din colectia Calmann – Lévi. Protectia Otiliei fata de felix include „supravegherea” jumatate copilaroasa. jumatate materna a oricaror indeletniciri gospodaresti ce pot avea oarecare tangenta cu ea. ii scutura usor umerii. Il impresioneaza amestecul de lucruri. Otilia e intruchiparea feminitatii si a gingasiei. ii ofera pentru o noapte camera ei. Abia sosit in casa „unchiului” Costache. „ilustrata si cartonata”. Compozitia interiorului imbina elemente ce fac parte din structura psihica a personajului observat doar in cursul unei treceri in revista a decorului. Otilia uita la un moment dat de musafirul abia sosit. dar mai ales fata de Felix. felix face cunostinta cu celelalte personaje prin intermediul Otiliei. Intimitatea interiorului ei il fascineaza din prima noapte petrecuta in casa din strada Antim. maternitate. Fata de Leonida Pascalopol. Pascalopol. dar pornite din firescul sentimentelor incanta. spre a rezolva problema. departe de inocenta cu care ii obisnuise pe cei din jur.

care irita pe fata”. il batusera pe umar – Hotule. Colegii lui Felix „care-l vazusera la brat cu ea. evident si bibliografia lui presarata intr-o discutie cu Felix: „Papa.. de aceea am luat eu hotararea sa va scutesc de o deceptie. nimeni nu o poate patrunde.. incearca sa-l determine pe mosier sa inteleaga adevarata situatie a Otiliei. vezi tu. ci asupra ei: „– Nici nu a pus mana baiatul pe ea. afland despre logodna Otiliei cu Pascalopol. (Si . sufar cand sunt contrariata”. cauta numai barbati in varsta.. Aurica e de parere ca „Otilia e sireata. si cand a luat pe papa. Otilia deruteaza pentru ca trece brusc de la o stare la alta... nu mi-e tata bun. Stanica. azi se intalneste cu un tanar. Si daca ar fi pus. o dispretuieste vizibil si o bruscheaza cu vorbe ireverentioase.. In casa lor sta un student de varsta ei. E constienta de asta: „Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede. cumnata mea Aurica a vazut lucruri decisive.” Titi ii pune lui Felix o intrebare strict confidentiala: „– Asculta. chiar bogat nu poate lupta cu temperamentul aprins. Fata apare diferit in ochii celor din jur. Aglae se revolta nu asupra baiatului.. o fata greseste usor. Sa traiasca discret cu baietii de familie. dar fata de care are ezitari de a lua hotarari decisive. ce? Fete ca ea pentru asta sunt. cum ai pus mana? Este cea mai eleganta conservatorista. „sunt foarte capricioasa. Drept rezultat „Otilia aparu pe usa cu coama manioasa. vreau sa fiu libera”. dar. poate prea aprins. Otilia este „o fata cuminte” de care se indragosteste nebuneste. s-a sfiit sa va comunice. Priveste! Uite pe mama si pe tatal meu adevarat. deschise usa de perete si incepu sa alerge prin curte”. al unei fete de nouasprezece ani”. maine cu altul. eu eram de cativa ani. pentru care se pare ca are inclinatiuni. Nu s-atinge nimeni de ea”.. „E ca o randunica”. Mama a mai fost casatorita inainte. Fiecare intelege o parte din ea. Cand Titi „indrazni un gest oarecare de concupiscenta. Intelegeti. se preteaza?” Pentru Felix. Pascalopol o considera foarte frumoasa.. Compozitia personajului include. tu esti bine cu Otilia. ca domnisoara. sa-i fereasca de alte lucruri mai rele”. spune drept.. un om mai in varsta.inainte ca tanarul sa se dezmeticeasca. spunandu-i ca ea „e tanara neexperimentata. cu ochii incarcati de fulgere”. dorind-o sotie si nedistingand niciodata clar ce e viril si ce e patern in dragostea lui. Aglae o considera o „zanatica”. are rabdare cu ea.. bogati.. de aceea i se pare neexplicat cum Felix poate iesi pe strada cu o „destrabalata” ca Otilia.

acestea din urma dau specificitate basmului. un basm original. Cu acest material. daca raul are puteri tranzitorii asupra lumii. Povestea porcului. (zmei. „himerice". Finalul fericit al basmelor tipice vine sa afirme faptul ca. in ansamblul lor. Otilia se misca intr-o lume fixata. hainelor si armelor care fusesera ale . infruntand ursul urias. Fapturile himerice joaca rol auxiliar in formarea eroului. Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: I. un personaj suav cu un nesters zambet pe buze (zambet de amaraciune). Dupa formula de inceput consacrata. M. personajele consacrate. Mos Costache ii pecetluieste definitiv destinul. basmul exprima. isi asimileaza in mod constient principii etice cu valoare pragmatica. inzestrate cu puteri supranaturale. Orientari teoretice q6s9818qh96mlu Basmul este specia genului epic in care sunt narate intamplari fabuloase ale unor personaje antropomorfe (fiinte umane) si imaginare. fie ca piedici ce trebuie depasite. generoasa. Creanga. dominanta este ideea perfectibilitatii continue a lumii si a fiintei umane. Fat Frumos din lacrima. trece subtiratica si delicat imprevizibila. aproape un mic roman. Eroul de basm -intotdeauna fiinta antropomorfa . Barbu Delavrancea. Otilia trece astfel printre pagini inchizand in ea o lume. datorita calului. sfinte). zane. personajele sunt polarizate in forte ale binelui care triumfa si forte ale raului infrant. prin morala sa. cel mai cunoscut basm al lui Ion Creanga. datorita numarului mare de motive. Ion Creanga: Povestea lui Harap-Alb Povestea lui Harap-Alb. conceptia optimista despre lume. cu puterea si indreptatirea lui etica superioare. Nu o infiaza si Otilia va fi sacrificata de familia care isi doreste atat de mult mostenirea. prin prelucrare si interpretare proprie. proprie omului vechi: in mentalitatea acestuia. fie ca prieteni benefici.Otilia intinse lui Felix o fotografie putin rupta. Povestea lui Harap-Alb. binele il invinge. Specie tezista. autorii realizeaza. este. in care Otilia din alte vremuri. Neghinita. Ivan Turbinca. si el cu ochii Otiliei)”. Basmul cult preia de la cel popular motivele a caror imbinare alcatuieste actiunea.parcurge un traseu initiatic si traverseaza probe calificante pe parcursul carora se desavarseste ca om. precum si datorita amplificarii unora dintre ele. Eminescu. precum si ordinea spatio-temporala caracteristica fabulosului. pentru totdeauna in tipare. insa cu privirile blande. ca dimensiune. prima secventa are la baza motivul alegerii eroului destinat peripetiilor pe baza unei probe: din cei trei frati doar cel mai mic reuseste sa treaca podul. in rochie cu panier si cu un mare zuluf cazut peste umar tinea de brat un barbat gras.

Cum eroul se afla sub legamantul muteniei. Coborarea in fantana are astfel semnificatia simbolica a mortii si invierii. . a interdictiilor care sunt in numar de doua: feciorul de imparat este sfatuit sa se fereasca de span si de omul ros. savarsita de fata imparatului Rosu. purtand numele unei zile a saptamanii. a doua. Ordinea binelui este restabilita prin pedepsirea uzurpatorului de catre calul nazdravan si invierea eroului cu ajutorul apei moarte si a celei vii.tatalui ca mire. duminica. personaj familiar basmului popular romanesc. Mezinul le ceruse ca urmare a sfatului Sfintei Duminici. Gerila. fapturi cu infatisare grotesc-diforma. Harap-Alb si tovarasii sai trebuie sa faca fata intai modului in care gazda lor aplica legile ospetiei. aducerea fetei imparatului Rosu. Ultima secventa a basmului reinnoada firul legat de substituirea eroului si materializeaza motivul deconspirarii si pedepsirii uzurpatorului. Pasari-Lati-Lungila si Ochila. calcand astfel prima interdictie. Cea dintai incercare este aducerea „salatilor" din gradina ursului. feciorul de imparat este ademenit intr-o fantana din care nu mai iese ca stapan. cu fata imparatului Rosu. de a nu avea de a face cu omul ros si ca atare prilejuieste un alt drum cu multe peripetii si probe de incercare. care a prilejuit intai intalnirea-capcana cu fiinta malefica. eroul trece acum in sens invers prin moarte la viata si basmul se incheie cu nunta feciorului de imparat. Numarul probelor la care este supus Harap-Alb la posacul si mereu maniosul imparat Rosu este mult mai mare. Acestea vor fi mult mai numeroase: intai albinele si furnicile. Urmeaza apoi cele trei incercari menite sa-1 duca la pieire. raul viclean reprezentat de Span. care determina semnificatia de ispasire-initiere a marelui motiv al drumului. hotar simbolic intre taramul cunoscut si cel necunoscut. iar cea de a treia. feciorul de imparat nimereste intr-un spatiu labirintic pentru a carui trecere il accepta. oferindu-le un adapost supraincalzit. spre deosebire de aceasta. Abia dupa a saptea incercare. vestita farmazoana. ramanand in locurile lor. fata imparatului da la iveala inselatoria Spanului. HarapAlb. Aceasta a treia incercare presupune insa calcarea celei de a doua interdictii. care. misiunea este indeplinita cu bine. impusa insa chiar de fata . plin de primejdii. ci ca sluga. Flamanzila. e enuntarea tabu-ului. pe Span drept calauza. eroul se intalneste si se insoteste cu personaje care-1 vor ajuta sa treaca probele ce-i vor fi impuse de imparatul Ros. batrana. Ca urmare.o intrecere intre pasarea ei maiastra si calul lui Harap-Alb pentru a aduce de unde se bat muntii in capete ulcioarele cu apa vie si apa moarta -. ordonate de Spanul care i-a luat locul ca nepot si urmas la tronul unchiului. Setila. pe care o miluise in infatisarea ei de batrana neajutorata. incercari trecute cu bine gratie furnicilor si albinelor. Trecand podul. hrana si bautura in cantitati uriesesti. Urmatoarea secventa. Harap-Alb trebuie sa infrunte fiare fabuloase si reuseste datorita sfatului si sprijinului sfintei binevoitoare. aducerea capului cerbului fabulos impodobit cu pietre pretioase. a treia oara. Dupa ce murise ca fecior de imparat si se nascuse ca sluga Harap-Alb la fantana din taramul labirintic al Spanului. in primele incercari. A treia incercare presupune un nou drum in care. dar imbinate ingenios si umoristic: in calitate de oaspeti. spre deosebire de primul. dobandind si numele care-1 fixeaza prin juramant in aceasta noua situatie. avand functia zanei bune. apoi cinci aratari. iar acesta ii taie capul lui Harap-Alb. Trebuie mai apoi sa-si dovedeasca vrednicia alegand macul din nisip. si in cele din urma sa o pazeasca pe fata. dar. inteleptit de peripetiile prin care trecuse. fiind mare farmazoana. ca mireasa pentru Span. spiritul de observatie distingand-o pe fata imparatului de sosia ei. se transforma intr-o pasare si-si ia zborul pana in dosul lunii. Cele cinci aratari care-1 ajutasera pe erou il parasesc.

un supliment mai consistent. De altfel. devorate intr-o clipita. fericit ca nu e singurul care sufera de frig. nume pline de umor. ca un buhai. Gerila priveste cu jind odihna tovarasilor sai si cauta „samanta de galceava". „bea halpav" din mursa adormitoare si scurma pamantul cu copita. Eroii basmelor sunt in general schematici si apartenenta lor la fortele binelui sau ale raului. prin insasi natura lor stihiala. ca spre pilda Ochila care e „frate cu Orbila. invins la vorbe. cerand cu insistenta. aidoma zmeilor din alte basme. Craiul. dar se particularizeaza prin realismul lui. cand se dezlantuie. prin reductia lor minimizanta. moderata. in fata unor sarcini grele. Singurele personaje care. si tocmai din acest motiv benefice. Atoate-stiutoarea Sfanta Duminica se scoala foarte de dimineata si culege desculta pe roua poala de somnoroasa pe care o fierbe cu miere si lapte pentru a obtine bautura adormitoare pentru cerbul instelat. dupa care. var primar cu Chiorila. ori din targ de la Sa-1 cati. Animalele cu puteri fabuloase au totusi comportamente ale celor obisnuite: Cerbul vine „boncaluind". ci omenia (milostenia fata de baba necajita. fixata de la inceput. si cu doagele butiilor cu „bauturica" supta instantaneu. primeste o expresie hazlie prin vesnica lor inclinare spre galceava. Harap-Alb rade cand le intalneste in plina dezlantuire si le ia intr-un fel in stapanire prin ghicirea numelui lor. Basmul lui Creanga conserva toate semnificatiile simbolice ale motivelor traditionale. Aceste stihii. a carui imparatie urma sa fie mostenita de nepotul vrednic. Nu altfel stau lucrurile si la curtea lui Verde imparat. nu curajul si vitejia sunt calitatile lui. se linisteste si-i cheama pe toti la impacare. in forma echilibrata. avand nevoie mereu de imbarbatarea calului sau nazdravan sau a Sfintei Duminici. astfel. craiul si cei trei fii ai lui se comporta si mai ales vorbesc aidoma unor tarani sfatosi. si-1 incurajeaza pe erou sfatuindu-1 sa se lase in seama ajutorului lui Dumnezeu. Setila si Flamanzila fac un taraboi de pomina batand cu ciolanele ialovitelor. se manifesta in actiunile lor. intrupari stihiale ale unor puteri ce. sunt sursa a comicului jovial. peste drum de Nimerila. Lumea fabuloasa a basmului traditional primeste atribute caracteristice lumii satului. se posomoraste de lipsa de vrednicie a feciorilor sai al caror comportament verifica vechea zicala „La placinte inainte. incercarile prin care trec la curtea imparatului Ros sunt prezentate in ample scene comice: dupa ce racoreste casa de fier incinsa pe care imparatul le-a harazit-o spre odihna. cu expresii si zicatori suculente. la razboi inapoi" si-i prezice batjocoritor mijlociului ca se va intalni „c-un iepure. Harap-Alb se tanguie ca „i-a ajuns funia la par" si se gandeste la sinucidere. Dupa ce ispravesc cantitatile de mancare si bautura oferite de imparatul Ros. megies cu Cautati si de urma nu-i mai dati". momentele sunt dezvoltate in scene cu dialoguri. chiar de la inceput. ca orice vracita iscusita. ca un batran hatru. Din acest motiv. din sat cu Chitila. ca niste meseni nemultumiti si cam neciopliti. grija fata de . Gerila tranteste un frig de se asaza o promoroaca de o palma pe pereti. ceva" si „popac" se va trezi cu el inapoi in ograda. Dimensiunea realista a Povestii lui Harap-Alb se evidentiaza prin modul de individualizare a eroului pozitiv si a antagonistului sau. cand sunt stapanite. Chiar pornirea lor anarhica. in opera lui Creanga sunt surprinse reactiile emotionale ale eroului. apartin in intregime fabulosului sunt cei cinci uriasi. asa ca in incaperea racoroasa se incing spiritele intr-o cearta suculenta cu insulte pline de haz si amenintari cu chelfaneala la capatul careia. albinele si furnicile ale caror regine sunt inzestrate cu grai omenesc sunt surprinse de erou in momente caracteristice ciclului vietii unor asemenea ganganii. nepot de sora cu Pandila.care renunta la puterile ei de magiciana. si devastatoare. sunt in firea lumii reale.

Spanul. dar si hazul.ganganiile aflate in dificultate. Povestea lui Harap-Alb este proiectia in fabulos a mentalitatii si ethosului umanist al universului taranesc. printre care: trecerea de la tema rurală. are toate cusururile parvenitului: stramba din nas la tot ceea ce vede la curtea imparatului Verde. ii priveste de sus pe unchiul si verisoarele adevaratului fecior de crai si nu inceteaza sa se laude cu pretinsa lui stiinta de stapanitor. Camil Petrescu opinează că literatura trebuie să ilustreze "probleme de conştiinţă". ramase necunoscute stapanilor si crailor. dar are si surprinzatoare cunostinte si abilitati gospodaresti in domeniul albinaritului. contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană (europenizarea literaturii române). ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI" –roman subiectiv de analiză psihologică - de Camil Petrescu In perioada interbelică. impostorul ajuns prin viclenie fecior de crai. in viziunea joviala a unui exponent genial al lui. Adept al modernismului lovinescian. Chiar si semnificatia mereu subliniata a traseului initiatic este intelegerea dificultatilor si suferintelor celor umili. care promovau "o duzină de eroi plângăreţi". de la personajele ţărăneşti la cele intelectuale. pentru care este . in fata unor aparitii monstruoase). relativismul. ce consta in fond din porunci abuzive si permanente umiliri ale vrednicei si lealei sale slugi. substanţialitatea. in acord cu acest inteles al initierii. prin opera lui. Eugen Lovinescu iniţiază curentul literar numit modernism. precum şi crearea romanului de analiză psihologică. la tema urbană. al cărui program trasează noi direcţii pentru dezvoltarea literaturii române. Harap-Alb manuieste cu agilitate sabia lui Statu Palma Barba Cot cu care reteaza dintr-o lovitura capul cerbului instelat. antagonistul mezinului craiului. altfel spus. în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii. pregatind un stup pentru roiul de albine caruia ii oferise ca loc de popas temporar propria lui caciula. fundamentează principiul sincronismului. "ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE. este cel care. şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic. prin aducerea unor noi principii esteticeca autenticitatea. Camil Petrescu (1894-1957). eliberator de teama. deplina lealitate fata de juramant.

dominat de incertitudini. de autenticitate. Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid. ceea ce aud.. ceea ce înregistrează simţurile mele. Orice aş face eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii.. deoarece prozatorul nu era căsătorit şi nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului. aceea a războiului. Perspectiva spaţială reflectă un spaţiu real. propriile mele imagini Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.. aflat în permanenţă în căutare de certitudini privind sentimentul profund de iubire.. însetat de absolutul sentimentului de iubire. care ilustrează imaginea războiului tragic şi absurd. Romanul este alcătuit pe baza unui jurnal de campanie.. Compoziţia romanului Romanul este scris la persoana I.. se analizează cu luciditate. în care timpul obiectiv (cronologic)evoluează paralel cu timpul subiectiv (discontinuu). în căutarea permanentă a iubirii absolute. zbuciumându-se între certitudine şi incertitudine. până la substituirea lui de către personaj.. dominat de incertitudinişi care se confesează introspectând cele mai adânci zone ale conştiinţei. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. memoria involuntarăaduce în timpul obiectiv experienţa interioară a eroului.". Perspectiva temporală este discontinuă. Modalitatea narativă se remarcă. prin prezenţamărcilor formale ale naratorului. eu nu pot ieşi. frontul. acestea fiind cele două planuri compoziţionale ce-1 motivează pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului românesc. Odobeşti. atât în plan erotic. partea a doua este însă o experienţă trăită. surprinzând două ipostaze existenţiale: "Ultima noapte de dragoste". . deoarece eroul se destăinuie. ca sentiment al existenţei umane superioare. Din mine însumi. Structura romanului: Romanul este structurat în două părţi. cu titluri semnificative. când omenirea se află între viaţă şi moarte.. de unde reiese apropierea acestuia de evenimente. pe dislocări sub formă de flash-back şi feed-back. aceea a omenirii ce trăieşte tragismul unui război absurd. în plan subiectiv. Romanul este un monolog liric.neapărată nevoie de un mediu social în cadrul căruia acestea să se poată manifesta. al frământărilor. cât şi în planul tragediei războiului. ca iminenţă a morţii. Câmpulung. în timpul primului război mondial. Camil Petrescu propune o creaţie literară autentică. scriitorul fiind ofiţer al armatei române. văzut ca iminenţă a morţii. ceea ce gândesc eu. în "Ultima noapte de dragoste. chinurilor şi zbuciumului din conştiinţa personajului. dar mai ales un spaţiu imaginar închis. aşadar. este intelectualul lucid. care exprimă aspiraţia către sentimentul de iubire absolută şi "întâia noapte de război". Ştefan Gheorghidiu. Dacă prima parte este o ficţiune. dornic de cunoaştere. care se diluează în faţa unei drame mai complexe. care se salvează prin conştientizarea unei drame mai puternice. Bucureşti. însetat de absolut. întâia noapte de război" (1930) . naratorul-personaj identificându-se în partea a doua cu autorul. bazată pe experienţa trăită a autorului şi reflectată în propria conştiinţă: "Să nu descriu decât ceea ce văd. bazată pe alternanţa temporală a evenimentelor. Eroul.

Discuţia ofiţerilor la popotă se poartă în jurul unui fapt divers comentat de presă privind achitarea . La ambii scriitori eroii sfârşesc tragic. Prin dialog. deoarece ele se petrecuseră cu doi ani înainte de a fi consemnate în jurnal.de către tribunal . nesiguranţa şi absurdul. purtată de ofiţeri la popota regimentului. Deşi frontul se întindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontieră. fiind impresionante prin capacitatea lor de a trăi idei. sunt rememorate (prin memorie involuntară) episoadele căsniciei lui cu Ela. contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei şi din apropierea Dâmbovicioarei. pe care "zece porci ţigăneşti. întrucât în final .a unui bărbat care îşi ucisese soţia surprinsă în flagrant de adulter. dar nu şi ultimele.Ştefan Gheorghidiu este disponibil sufleteşte pentru o nouă experienţă existenţială. naratorul-personaj incriminează cu ironie usturătoareincompetenţa sistemului de apărare militară a ţării. iar conferinţa sa despre "Noua structură şi opera lui Marcel Proust" constituie un adevărat mani/est literar de credinţă. necunoscutul şi tainele firii umane. Scris la persoana I. îndoiala. Construcţia subiectului: Incipitul romanului îl constituie prezentarea lui Ştefan Gheorghidiu. Cele două "nopţi" din titlu sugerează şi două etape din evoluţia personajului principal. . consemnează drama iubirii adusă în memoria eroului de o discuţie pe această temă. O apropiere vizibilă este şi între eroii lui Stendhalşi aceia ai lui Camil Petrescu.Jurnalul de campanie. In jurnalul ce consemnează evenimentele trăitede erou în timp obiectiv (imaginea frontului). însă personajele lui Camil Petrescu dobândesc energii uriaşe declanşate de pasiuni devoratoare. Ideea literară este adoptată de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust. în special în înzestrarea lor cu energie. Semnificaţia titlului: Cuvântul "noapte" repetat în titlu redă simbolic incertitudinea. fiecare opinie este corelată cu trăsăturile fizice şi moraleale susţinătorului. pe care sublocotenentul Ştefan Gheorghidiu îl începe o dată cu experienţa frontului. cu boturi puternice" le-ar fi râmat într-o jumătate de zi. armata română "fortificase" trei sute de metri cu "nişte şănţuleţe ca pentru scurgere de apă". ca proaspăt sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916. în preajma primului război mondial. de propriul ideal. potrivit jurnalului de front al acestuia. iraţionalul. aduse în timp subiectiv. forţă interioară şi loialitate. fiind învinşi de propria pasiune.

amestecându-se în certurile iscate de testament. deasupra discuţiilor acestea vulgare". aşezat în rosturi gospodăreşti tradiţionale. birou şi dormitor. declanşată de discuţia de la popotă. iubirea fiind singura lor avere. căpitanul Dimiu... şi . este . în casa Anişoarei. Moartea unchiului Tache îi aduce lui Ştefan Gheorghidiu o moştenire substanţială.. mai ales că duc o existenţă modestă. delicat şi visător. un căpitan fin.] unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-şi caute fericirea. Gheorghidiu aduce în prezent (timpul subiectiv). Căpitanul Corabu. cunoscuseră un vag avocat.ceea ce demonstrează că autorul stăpâneşte cu măiestrie arta portretistică. întrucât Ela era cea mai frumoasă studentă de la litere şi Ştefan.adeptul liberei exprimări a sufletului omenesc: "Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". Ştefan îi înfruntă pe bătrânul avar şi pe Nae Gheorghidiu. deşi el ar fi vrut-o "mereu feminină. cât şi prin construirea tipului de avar ursuz şi dificil care. îşi dă seama că nu face parte din această lume şi se reîntoarce cu sete nepotolită la studiul filozofiei şi la cursurile de la Universitate. student la filozofie. Fiind invitaţi la masă Ia unchiul Tache. lipsită de griji. Tot un personaj balzacian este şi Vasilescu-Lumânăraru. consideră că "dreptul la dragoste e sfânt [. Sub influenţa unei verişoare a lui Ştefan. Ela este atrasă într-o lume mondenă. confirmând principiul esteticcă poţi vorbi sincer numai despre tine.] dacă-i arde de altele să nu se mărite". locuia într-o singură cameră ce îndeplinea toate funcţiunile. apărută nu se ştie de unde. Ştefan descoperă că soţia sa este subjugată de problemele pragmatice. de distracţii nocturne sau escapade." Intervenţia Iui Ştefan Gheorghidiu este explozivă. deşi bogat. De pildă.în mod surprinzător . în afaceri. urne în care ea se simţea uimitor de bine. ilustrând relativismulca modalitate estetică modernă a prozei româneşti. agresivă şi surprinzătoare pentru ceilalţi.. personaj mai puţin conturat în acest roman. aproape de sărăcie. era "măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine. casă [. despre trăirile şi percepţiile proprii: "Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". fapt care surprinde pe toată lumea şi schimbă radical viaţa tânărului cuplu." Floroiu. consideră că "nevasta trebuie să fie nevastă şi casa. preocupată numai de modă. simţită cu forţă şi dominată de incertitudini. experienţa erotică. pe care o notează în jurnalul de campanie: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu. domnul G. Discuţiile stârnite minimalizează superioritatea sentimentului de dragoste în concepţia eroului şi-i declanşează acestuia prima experienţă a cunoaşterii. scena căpătând accente balzaciene atât prin descrierea casei ("casă veche mare cât o cazarmă"). dar şi de adevărate orizonturi. Căsătoria lor este liniştită o vreme. dansator.. foarte căutat de femei". Memoria involuntară. Gheorghidiu este incapabil să se descurce în păienjenişul afacerilor. pentru că eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente". prin retrospecţieşi discontinuitatea temporală afeed-back-ului. fiind în acelaşi timp sufragerie. societatea mondenă căpătând pentru Ela importanţă primordială. milionarul analfabet. "tânăr şi crunt ofiţer". iubirea. Iubirea lor fusese alimentată şi de orgoliul tânărului.

unde fusese concentrat de două săptămâni.. cu scurte perioade de împăcare. iar casa goală i se pare "ca un mormânt fără nevastă-mea". Fiind concentrat în armată ca sublocotenent. Servitoarea nu poate oferi nici o informaţie. el o caută cu disperare pe la rude. analizând şi disecând toate eventualităţile. Ştefan se chinuie îngrozitor Ia petrecerile mondene. Suferinţa Iul este mistuitoare. şi. Totul se întunecă definitiv când îl vede în oraş pe domnul G. iar când Ela soseşte acasă pe la opt dimineaţa. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea Ie avea cu domnul elegant de alături de ea".G era mai rezervat faţă de soţia lui Gheorghidiu. nu-şi găseşte soţia acasă. aşezarea Elei la masă lângă el. orice element exterior provoacă în sufletul său catastrofe chinuitoare. n-am fost nici o secundă gelos. convins că "niciodată femeia aceasta nu mă iubise". Plănuieşte să-i omoare de amândoi. este înnebunit de deznădejde. fiind frământat de incertitudini. fără explicaţii multe". deziluzie şi neputinţă. pe care Ie exprimă prin monolog interior. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare. care se arată îngrijorată că ar niitea rămâne săracă în caz că el va muri în război şi îi cere să treacă pe numele ei "o parte din lirele englezeşti de la Banca Generală". aproape de regimentul său. Ştefan Gheorghidiu consemnând întâlnirea cu Ela. Gheorghidiu interpretează faptul ca pe o ticluire pusă la cale de ele pentru a-i adormi bănuielile.. Compania insistentă a domnului G. apoi se îndoieşte de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagemă. părăsisem Universitatea". Sosind pe neaşteptate într-o noapte de la Azuga. deoarece soţul plecase la moşie. considerând-o neconformă cu normalul şi realitatea: "Nu. din acest moment. care pune sub semnul îndoielii fidelitatea soţiei. acumulând progresiv nelinişti şi îndoieli interioare. Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" încheie "cartea întâi" a romanului. la petrecerile mondene dl.Ela pare oarte fericită în preajma lui. nu numai din orgoliu. gesturile familiare (mănâncă din farfuria lui) sunt tot atâtea prilejuri de observaţie atentă şi frământare interioară care provoacă eroului o chinuitoare suferinţă. se dedublează: "Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel [. deşi am suferit atâta din cauza iubirii". Excursia la Odobeşti declanşează criza de gelozie a personajului. drama se amplifică. o goneşte fără să-i asculte explicaţiile. aranjează ca Ela să petreacă vara Ia Câmpulung. deoarece găseşte întâmplător un bilet de la Anişoara. dar acesta continuă să-i spioneze. care devin sfâşietoare. Fire reflexivă şi pasională. dar se întâlneşte cu locotenent- . propunându-i să divorţeze "fără formalităţi. dar şi pentru că se sileşte să-şi ascundă chinurile. ba mai mult. se străduia să se afle mereu alături de el. îi era deci sigur amant".. Ştefan Gheorghidiu disecă şi analizează cu luciditate noua comportare a Elei.] Şi eu mă simţeam imbecil şi ridicul". Ştefan nu se mai îndoieşte că "venise pentru ea aici. atitudine care-i face pe ceilalţi să-1 considere gelos. care purta data nopţii respective şi prin care-i cerea să petreacă noaptea la ea. cântărind fiecare vorbă. fiecare gest al Elei: "trăgeam cu urechea. "nu mai puteam citi nici o carte. nervos. El respinge cu fermitate stupiditatea geloziei.

. nedându-i astfel posibilitatea să-şi ducă Ia îndeplinire planul de răzbunare împotriva celor doi presupuşi amanţi. după dumneavoastră. ci ordine date anapoda de către conducătorii militari. Un ordin de retragere este dat în sens invers şi.". războiul ocupă definitiv planul conştiinţei eroului. deruta ofiţerilor sunt ilustrate prin episoade cutremurătoare. că oricând ar fi putut "găsi alta la fel". că fac parte din aceeaşi armată şi "ne pufneşte pe toţi un râs ca de morţi". mi-e indiferent chiar dacă e nevinovată". Ştefan Gheorghidiu se întoarce în Bucureşti şi este primit de Ela cu drăgălăşenie. .. ca acelea din capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. care se simte acum detaşat parcă de sine şi de tot ce a fost între el şi Ela. Un soldat. în timpul obiectival petrecerii faptelor. deoarece călăuzise armata română să treacă Oltul şi să învingă inamicul.. aşa fără cap. şopteşte întruna: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. bani. de la obiecte de preţ la cărţi.colonelul care îl sileşte să meargă în aceeaşi zi la regiment.. care ilustrează o imagine de groazăa frontului. Ofiţerul Ştefan Gheorghidiu descoperă o realitate dramatică. dublate de o ironie subtilă. care "fugea. îşi dau seama că sunt amândoi români. prizonier".. domnule locotenent. Rănit şi spitalizat. când un ofiţer îi sare de gât lui Gheorghidiu şi strigă "Prizonier. deşi cândva "aş fi putut ucide pentru femeia asta [. altul este şocat pentru că a văzut cum un obuz i-a retezat capul lui A Măriei. Notaţiile din jurnalul de campanie reflectă acum o experienţă trăită direct. marşuri istovitoare. foamete şi mai ales iminenţa permanentă a morţiicu care oamenii se află faţă în faţă în fiecare clipă. timpul exterior (obiectiv) şi cel interior (subiectiv)coincid. " In condiţiile frontului. cu o armată dezorganizată. nu atacuri vitejeşti. După ce sunt arestate sub acuzaţia de spionaj. în capitolul intitulat "întâmplări pe apa Oltului". mult mai dramatice. "absolut tot ce e în casă. Camil Petrescu creează pagini antologice prin imaginile de apocalips. îşi dă seama. Marin Tuchei. episodul surorilor Măria şi Ana Mănciulea. Autenticitateaspecifică naratorului-personaj redă momente reale din război. aceea a războiului la care Gheorghidiu participă efectiv. nu strigăte neînfricate şi entuziaste de eroism. luptând pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia trupelor austro-ungare. Adevărata desprindere din drama torturantă a incertitudinii se face prin trăirea unei experienţe cruciale. Starea de confuzie totală. dar el o simte ca pe o străină şi-i propune să se despartă. ordinele contradictorii. pentru crimă". ofiţeri incompetenţi şi ostaşi cu totul dezorientaţi.. la amintiri Adică tot trecutul". Măria Mănciulea este decorată cu "Virtutea militară". fiind sugestiv. "Cartea a doua" a romanului începe cu capitolul "întâia noapte de război". cu luciditate. de la lucruri personale.] aş fi fost închis din cauza ei. gândind nepăsător: "sunt obosit. A mers cam la vreo patru-cinci paşi şi pe urmă a îngenuncheat şi a căzut.

Nae Gheorghidiu şi Tănase Lumânăraru. frumos şi adevăr.Ca toate personajele camilpetresciene. fără succes. este analitic şi intelectualizat. Student la filozofie. cu care eroul nu are nici o legătură spirituală. Ştefan Gheorghidiu este intelectualul inadaptat superior. în lumea ideilor pure. memoria involuntară. Ştefan Gheorghidiu trăieşte drama singurătăţii intelectualului lucid. sunt consemnate în jurnalul de front. Ştefan trăieşte în lumea cărţilor şi nu se poate adapta lumii afacerilor. cât şi cea obiectivă. jurnalul. drama iubirii. Toate faptele. este un personaj-narator. aşadar. întâia noapte de război". Stilul este anticalofil. precum şi noile elementele ale esteticii romanului. care nu se potriveşte în nici un fel cu societatea mediocră. căci vede idei. reprezentată de unchiul Tache. a războiului. trăită. inflexibilă. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. introspecţia stărilor sufleteşti. deoarece nu se aseamănă cu firea lui onestă. timpul obiectiv şi subiectiv. cea a timpului cronologic (obiectiv). Stilul lui Camil Petrescu: Se caracterizează prin claritate. intelectual lucid. hipersensibilă. în care Gheorghidiu analizează cu luciditate atât experienţa subiectivă a iubirii. care devine conştient că "o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie". sobrietate. dialogul. El trăieşte. deoarece relatează la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. . autoanaliza şi autointrospecţia.drama intelectualului lucid Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste. Caracterizarea personajelor: Ştefan Gheorghidiu . reale sau psihologice. Eroul trăieşte în două realităţi temporale. Principalele modalităţile de caracterizare sunt proprii analizei psihologice şi evidenţiază autenticitatea personajului-narator: monologulinterior. Ştefan Gheorghidiu identificăndu-se în totalitate cu autorul Camil Petrescu. necinstită la care încearcă să se adapteze. fiind impresionabil numai de bine. "ca într-un proces verbal". frază scurtă şi nervoasă. analitic şi reflexiv. în care povesteşte întâmplările de pe front şi una a timpului psihologic (subiectiv).

puternic reflexivă. se amplificau. în mod deosebit: "i-am scris că-i las absolut tot ce e în casă. fără nevastă-mea". Plimbarea la Odobeşti într-un grup mai mare declanşează criza de gelozie. Astfel. deşi am suferit atâta din cauza iubirii. aspirând la dragostea absolută. Faptele.. despicând firul în patru: "Nevastă-mea avea o voce uşor emoţionată". dar se simte obosit şi hotărăşte să se despartă definitiv de Ela. a unui zbucium permanent în căutarea absolutului. Hipersensibil şi orgolios. îi observă pe cei doi cu luciditate. e trăită sub semnul incertitudinii. deşi respinge ideea geloziei: "Nu. Principala modalitate de caracterizarepentru a ilustra zbuciumul său interior este introspecţia prin monolog interior. n-am fost nici o secundă gelos. incertitudinea lui se accentuează şi casa îi pare "goală ca un mormânt. ridicând-o la proporţii cosmice. personajul îşi amplifică suferinţa. ca urmare. soţia sa." Văzuse în Ela idealul său de iubire şi de feminitate către care aspira cu toată fiinţa Iui şi a cărui prăbuşire îi provoacă întreaga dramă. de Ia obiecte de preţ la cărţi. după o absenţă mai lungă. devenind din ce în ce mai preocupată de lux. . Adică tot trecutul". Ştefan primeşte pe neaşteptate o moştenire de la unchiul său. Ela. nu mai putea citi "nici o carte". se lasă în voia tentaţiilor mondene. personajul-narator. iubirea. cu o conştiinţă unică. de la lucruri personale la amintiri. pe care o priveşte acum cu indiferenţa "cu care priveşti un tablou" şi căreia îi lasă o bună parte din averea Ia care ea ţinea. fapt ce intră în totală contradicţie cu idealul său de feminitate. priviri schimbate de ea cu domnul G. Prima experienţă de cunoaştere. Ştefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniştii. ceea ce semnifică nevoia eroului de absolut. autoanalizându-se. gesturi fără importanţă.Dialogulde la popotă despre iubire provoacă o reacţie violentă a eroului. care. pe care le disecă minuţios. conştient de chinul său lăuntric. de incertitudine a iubirii. se declanşează amintirea propriei poveşti de dragoste. căutând în permanenţă certitudini care să-i confirme profunzimea sentimentului de iubire. sporeşte suspiciunile.. Fire pasională. flirtul nevinovat se hipertrofiau. căpătând dimensiuni catastrofale în conştiinţa eroului: "era o suferinţă de neînchipuit". cu luciditate stările interioare. ale incertitudinii. se pare. petreceri şi escapade. însetat de certitudini şi adevăr. Tache şi. prin memorie involuntară. Atenţia insistentă acordată Elei de domnul G. ale îndoielilor sale interioare. privirile şi cuvintele Elei se reflectă în conştiinţa eroului (autenticitatea) care suferă la modul sublim drama iubirii. Eroul este o natură reflexivă. pe care o consemnează în jurnalul defront: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". Incertitudinea iubirii devine în curând "o tortură". Mici incidente. punând sub semnul îndoielii fidelitatea Elei. gesturile. avocat obscur dar bărbat monden. Eroul trăieşte în lumea ideilor pure. Venit pe neaşteptate acasă într-o noapte. aşa că Ştefan se desparte de soţia sa. care analizează în amănunt. care consideră că "cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt".

unul dintre soldaţi silabiseşte întruna. Spiritul polemical personajului-narator evidenţiază discuţiile demagogice din Parlament. murdărie. silită să îndure un război tragic şi absurd. o experienţă trăită direct. inconştienţa şi cinismul politicienilor. diaree şi mai ales frică. aceea a dramei omenirii. care constituie polul terminus al dramei intelectuale. viaţa oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cădem cu sufletele rupte în genunchi". arşiţă. fiecare gest. Unii critici literari consideră că Ştefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un învins. înseamnă noroi. El se înalţă deasupra societăţii meschine. având sentimentul că "e ca la începutul lumii. Ela este personajul feminin al romanului. deasupra discuţiilor acestea vulgare". albaştri. în plimbarea la Odobeşti. Este. care flirta evident cu domnul G. Imaginea războiuluieste demitizată. Ştefan observând mimica şi gesturile femeii care gustă cu familiaritate din farfuria lui G. obsesiv: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". al cărui crez nu făcea concesii sentimentului: "Cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt. Femeia este construită numai prin ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. spaimă. singurul supravieţuitor între toate personajele camilpetresciene. dorind să aibă certitudinea iubirii Elei. păduchi. în care el poate găsi iubirea reciprocă . frontul. eroul însuşi privindu-se din exterior ca pe un obiect. ceea ce-1 uimeşte pe Ştefan. indirect. din referirile lui Ştefan. simbolizând idealul de iubire către care aspiră cu atâta sete Ştefan Gheorghidiu. vii ca nişte întrebări de cleştar". falsul patriotism şi iresponsabilitatea celor răspunzători de soarta ţării. care disecă şi analizează cu luciditate fiecare vorbă. nimic eroic. fără cap. trăind o experienţă morală superioară. Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare care se amplifică. Ela acceptând să divorţeze deşi se consideră nevinovată şi jignită de bănuielile lui. Tragediile războiului sunt de un realism zguduitor: un ostaş a văzut cum un obuz a retezat capul lui A Măriei şi el "fugea aşa. frig. războiul este tragic şi absurd." Notaţiile personajului despre război sunt de o mare autenticitate şi luciditate. Ca un blestem.. Ela se comportă ca o cochetă. Trăsăturile morale reies. fiind înregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu. nimic înălţător. Trăsăturile fizice sunt puţine. de altfel. moarte. devenind din ce în ce mai superficială. întrucât Ela. era cea mai frumoasă studentă de la litere. pasiunea ei pentru viaţa mondenă. are o expresie deznădăjduită atunci când acesta stă de vorbă cu altă femeie. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea".: "trăgeam cu urechea. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristică a jurnalului de front. foame. Capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu" dezvăluie tragismul confruntării cu moartea. deoarece reuşeşte să depăşească gelozia care ameninţa să-1 dezumanizeze. Ştefan Gheorghidiu vede în Ela idealul de femeie. Averea moştenită de soţul ei dă la iveală firea pragmatică a Elei." Iubirea lor se născuse din orgoliullui Ştefan Gheorghidiu. nervos.A doua experienţă de viaţă fundamentală în planul cunoaşterii existenţiale este războiul. umezeală. disperare. care ar fi vrut-o "mereu feminină. dar sugestive pentru frumuseţea tinerei: "ochii mari.

autoanaliza şi autointrospecţia. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă.. de la obiecte de preţ la cărţi. "ca într-un proces verbal".. de la lucruri personale. Originalitatea romanului e dată de subtilitatea analitică a propriei conştiinţe.care scot în evidenţă zbuciumul interior al personajului. "fata asta". "absolut tot ce e în casă. Registrul stilistic al romanului se caracterizează prin claritate.]. introspecţia conştiinţei şi a sufletului. de faptul că scriitorul este în acelaşi timp personaj şi narator. "nevastă-mea".. este analitic şi intelectualizat. Adică tot trecutuF. bani.. Ştefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni. prilej cu care cititorul şi află numele femeii. cu măiestrie şi talent: monologul interior. de identificarea deplină a timpului subiectiv cu cel obiectiv.]. pe care le îmbină. Stilul este anticalofil.] o viaţă sufletească [. la amintiri. retrospecţia. Ela se transformă dintr-un ideal de femeie într-o femeie oarecare. cauzat de aspiraţia spre absolut. plin de subtilitate. în susţinerea acestei concepţii sugestiv este şi faptul că el îi spune pe nume o singură dată..perfectă. un om inteligent [. frază scurtă şi nervoasă. Principalele modalităţile de analiză psihologică utilizate de Camil Petrescu în roman constituie tehnici specifice creaţiilor literare psihologice. ... El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. un soi de simfonie intelectuală".. de pătrundere psihologică [. în restul romanului o numeşte: "femeia mea".. dialogul.. sobrietate. semănând cu oricare alta. în concepţia lui George Călinescu.] şi din acest monolog nervos se desprinde [. "ea" în conştiinţa lui Ştefan Gheorghidiu. de declanşarea prin memorie involuntarăa dramei suferite din iubire.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful