Caracterizarea Otiliei Marculescu (Otilia) din romanul Enigma Otiliei de George Calinescu

Otilia Marculescu caracterizare Lumea romanului graviteaza in jurul singurului personaj viu cu adevarat: Otilia. Alaturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresioneaza prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Ca personaj, Otilia nu are o schema fixa, ea se intregeste parca din miscarea romanului, in fiecare pagina e alta, dar nu labilitatea o invaluie ci intinsele registre pe care evolueaza. Autorul insusi ii fixeaza identitatea: „Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina. Flaubertin as putea spune si eu: Otilia c’est moi, e fondul meu de ingenuitate si copilarie... Eroina este tipizrea mea, fundamentala, in ipostaza feminina. Otilia este oglinda mea de argint...”. 31184usf48hts5j Prin Otilia, romanul capata modernitate. Ea sparge tiparele clasice care le unesc un avar, un arivist, o fata batrana si nenumarati alti interesati doar de partea materila a oricarei relatii, ea aduce in prim plan o problematica existentialista. Ca personaj, Otilia cea zglobie sta sub semnul dramei feminine, ea aducand in aceeasi albie de ganduri furtunoase viituri de anxietate, de neimpliniri nemarturisite, de singuratate, de zambete frante sau valuri ale unui timp ajuns la tarm. Fata e vesnic inconjurata de admiratori si iubita de „papa Giurgiuveanu” apoi de tanarul Felix, de Pascalopol, un strain care a fost in preajma ei inca de cand era mica si ale carui sentimente nu sunt deloc lamurite. Otilia e admirata de baietii de la Universitate, invidiata de rude, curtata vulgar de stanica, agasata de Titi, Otilia starneste oricui dorinta de a o stapani. Nimeni nu va reusi cu adevarat. Fiecare va cunoaste mai mult sau mai putin din ea, dar Otilia va ramane, cu toata evolutia ei „o enigma”. Cititorului ii este prezentata prin intermediul lui Felix Sima, care, abia sosit in casa lui mos Costache si neprimit cum s-ar fi asteptat, da sa plece. Inainte de a-i vedea chipul, Felix ii aude vocea „cristalina”. st184u1348htts „– Dar, papa, e Felix! Felix privi spre capatul scarii ca spre cer deschis.” Apoi i se deseneaza inaintea ochilor „fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga la poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colorata de dantela pe umeri”. Modul in care i se prezinta lui Felix, e simplu si direct:

G. ce bine-mi pare ca ai venit! zise ea volubil. Otilia scapa de sub tutela autorului ei. Otilia este prietena de aceeasi varsta. de un stil perfect. Portretuil fetei este schitat de la inceput: „fata parea sa aiba 18-19 ani. era o mare liberate de miscari. de mult presimtit”. iar Otilia scria <<unchiului>> Iosif. Poate in virtutea acestei situatii „Lui Felix. Tanarul fiu al doctorului si Otilia erau astfel in chip oficial intim prin corespondenta si desigur ca. fapte. Aratandu-i lui Felix cateva fotografii vechi. Fata domina insa totul si pe toti. daca s-ar fi intalnit n-ar fi putut decat sa continue si oral stilul familiar din scrisori”. Pascalopol o ocroteste vazand in ea o posibila implinire. „Felix ii stranse mana si avu o clipa impulsiunea de o i-o saruta.„– Ce bine-mi pare. mi se pare!”. Ea il introduce in atmosfera familiei si tot ea face prezentarile. o stapanire desavarsita de femeie”. sa caute un moment cand sa strecoare o obscenitate. Marina. gesturi. Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte albastrii arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. Eu sunt Otilia. Calinescu. Apoi. ca personaj. prin comportamentul care starneste reactii diferite in jur. servitoarea. . structura cunoscuta si abordata si pentru celelalte. aparitia Otiliei ii dadu un sentiment inedit. de familie.Otilia „Nu stii ca onoratii nostri parinti aveau intentia sa ne caasatoreasca? Ca la chinezi. in care parintii lor apareau alaturi. Dar in fiecare an scria la sarbatorile consacrate si in alte cateva imprejurari unchiului Costache intreband ce mai face <<verisoara>> Otilia. Fara cel mai mic efort ea se ridica vizibil deasupra celorlalti. intreband ce mai face <<varul>> Felix. Pentru Felix. fara acea slabiciune supta si patata a Aureliei. mos Costache se lasa mangaiat. insa fata i-o trase cu mult inainte de a lua o decizie si io trecu pe sub bratul stang”. si tot atunci o cunoscuse si pe Otilia care era o simpla fetita. Stanica nu pierde ocazia sa exclame: „Desteapta fata!”. Relatia pare a se fi infiripat din copilarie. Otilia e de la inceput ocrotitoare. si se defineste prin vorbe. o ocrotitoare. acum nu era decat o confirmare caci „Felix nu vazuse pe Costache Giurgiuveanu decat cu multi ani in urma. iar Titi. intorcand adanc fata spre el: – Oare nu-ti pare bine?” Otilia ii impunea lui Felix modul cum sa o trateze. prin generozitate si printr-o superioritate slefuita de-a lungul generatiilor. iar Agae si Aurica se intuneca de invidie. Autorul sugereaza ca intalnirea si apropierea celor doi era predestinata. Otilia va urma. parandu-i-se ca tanarul nu reactioneaza destul de calduros. cu oase delicate de ogar. convins ca nu este nimic rau in asta. copil. intreba. Insa in trupul subtiratic. intampina fuga fetei prin iarba cu un „Haida! A-nceput nebunia!” Felix o urmeaza si o admira tocmai pentru aceasta imprevizibilitate.

Otilia uita la un moment dat de musafirul abia sosit. ii ofera pentru o noapte camera ei. Gesturile ei necenzurate. o intelectuala rafinata si o fire sensibila la frumos. „ilustrata si cartonata”. jumatate materna a oricaror indeletniciri gospodaresti ce pot avea oarecare tangenta cu ea. spre a rezolva problema. Ea fixeaza. in vreme ce cu mana stanga imbratisa capul vadit multumit al aceluia”. Fata e sincer ingrijorata caci a uitat sa-i pregateasca o camera si. Pascalopol. Otilia are gesturi cu inclinatii materne: „In vreme ce Aglae reintocmea jocul. Ii marturiseste lui Felix o vesnica tulburare interioara: „Imi vine uneori sa alerg – spuse ea lui Felix care sedea in picioare putin incurcat de rochia si nimicurile carora le slujea de curier – sa zbor. statutul lui Felix. apoi se repede spre el cu gandul de a repara o greseala de neiertat: „– Ti-e somn? Ochii lui Felix si ora inaintata faceau intrebarea de prisos”. adesea cu o nota voluntara. Personajul se autocaracterizeaza in diverse randuri. Protectia Otiliei fata de felix include „supravegherea” jumatate copilaroasa. Felix – adauga ea confidential – vrei sa fugim? Hai sa fugim! Si mai . Otilia raspunde scurt si fara menajamente pentru sentimentele matusii.Fata are neintrerupte atitudini de protectie fata de trei personaje: „papa”. Dupa ce termina de cantat o bucata muzicala. jucandu-si ca o pendula piciorul. mereu atarnata pe marginea scaunului”. Cand Costache este intrebat unde „o sa stea baiatul?” cu un ton din care se distingea clar aversiunea Aglaei pentru Felix. Otilia e intruchiparea feminitatii si a gingasiei. Compozitia interiorului imbina elemente ce fac parte din structura psihica a personajului observat doar in cursul unei treceri in revista a decorului. Intimitatea interiorului ei il fascineaza din prima noapte petrecuta in casa din strada Antim. dar pornite din firescul sentimentelor incanta. intimitatea lor si mai ales diversitatea preocuparilor fetei. departe de inocenta cu care ii obisnuise pe cei din jur. Abia sosit in casa „unchiului” Costache. Aceasta ii potrivea acul cu perla din cravata. Pascalopol contempla pe Otilia. speriata de aparitia unui potontial mostenitor al averii batranului: „– La noi! explica Otilia”. notele muzicale pentru pianoforte si romane frantuzesti din colectia Calmann – Lévi. Felix este insa cel mai apropiat de ea. maternitate. lasa mainile in poala si exclama: „Ce sentimentala sunt!”. ii scutura usor umerii. privindu-l cu o gratioasa . dar mai ales fata de Felix. „Sedea acum cu o coapsa pe marginea fotoliului batranului. Din cateva detalii se recompune o Otilie plina de feminitate. Il impresioneaza amestecul de lucruri. Arhitectura personajului asaza alaturi moda. felix face cunostinta cu celelalte personaje prin intermediul Otiliei. Fata de Leonida Pascalopol.

evident si bibliografia lui presarata intr-o discutie cu Felix: „Papa. incearca sa-l determine pe mosier sa inteleaga adevarata situatie a Otiliei. dar. sufar cand sunt contrariata”. Otilia este „o fata cuminte” de care se indragosteste nebuneste. Aglae se revolta nu asupra baiatului. Aurica e de parere ca „Otilia e sireata. al unei fete de nouasprezece ani”. cumnata mea Aurica a vazut lucruri decisive. eu eram de cativa ani. o dispretuieste vizibil si o bruscheaza cu vorbe ireverentioase.. dar fata de care are ezitari de a lua hotarari decisive. Drept rezultat „Otilia aparu pe usa cu coama manioasa. Intelegeti.. Nu s-atinge nimeni de ea”. chiar bogat nu poate lupta cu temperamentul aprins. o fata greseste usor. deschise usa de perete si incepu sa alerge prin curte”. tu esti bine cu Otilia. Compozitia personajului include. Fata apare diferit in ochii celor din jur. spune drept..inainte ca tanarul sa se dezmeticeasca. de aceea am luat eu hotararea sa va scutesc de o deceptie.” Titi ii pune lui Felix o intrebare strict confidentiala: „– Asculta. pentru care se pare ca are inclinatiuni. Si daca ar fi pus. vezi tu. nimeni nu o poate patrunde. poate prea aprins. Fiecare intelege o parte din ea. Cand Titi „indrazni un gest oarecare de concupiscenta. un om mai in varsta. cum ai pus mana? Este cea mai eleganta conservatorista. ce? Fete ca ea pentru asta sunt. cu ochii incarcati de fulgere”. Pascalopol o considera foarte frumoasa.. Aglae o considera o „zanatica”. vreau sa fiu libera”. care irita pe fata”. (Si . Otilia deruteaza pentru ca trece brusc de la o stare la alta. il batusera pe umar – Hotule. se preteaza?” Pentru Felix. bogati.. s-a sfiit sa va comunice.. sa-i fereasca de alte lucruri mai rele”. ca domnisoara. In casa lor sta un student de varsta ei. are rabdare cu ea. ci asupra ei: „– Nici nu a pus mana baiatul pe ea. „E ca o randunica”. spunandu-i ca ea „e tanara neexperimentata. si cand a luat pe papa. Stanica. „sunt foarte capricioasa... cauta numai barbati in varsta. dorind-o sotie si nedistingand niciodata clar ce e viril si ce e patern in dragostea lui. maine cu altul.. Priveste! Uite pe mama si pe tatal meu adevarat.. Colegii lui Felix „care-l vazusera la brat cu ea. afland despre logodna Otiliei cu Pascalopol.. nu mi-e tata bun.. azi se intalneste cu un tanar. E constienta de asta: „Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede. Mama a mai fost casatorita inainte. de aceea i se pare neexplicat cum Felix poate iesi pe strada cu o „destrabalata” ca Otilia. Sa traiasca discret cu baietii de familie.

personajele consacrate. in ansamblul lor. personajele sunt polarizate in forte ale binelui care triumfa si forte ale raului infrant. Ion Creanga: Povestea lui Harap-Alb Povestea lui Harap-Alb. (zmei. precum si ordinea spatio-temporala caracteristica fabulosului. M. „himerice". si el cu ochii Otiliei)”. cu puterea si indreptatirea lui etica superioare. Neghinita. un personaj suav cu un nesters zambet pe buze (zambet de amaraciune). Ivan Turbinca. Eminescu. Creanga. proprie omului vechi: in mentalitatea acestuia. Dupa formula de inceput consacrata. Povestea lui Harap-Alb. dominanta este ideea perfectibilitatii continue a lumii si a fiintei umane. Finalul fericit al basmelor tipice vine sa afirme faptul ca. este. prin prelucrare si interpretare proprie. insa cu privirile blande. Fapturile himerice joaca rol auxiliar in formarea eroului. Orientari teoretice q6s9818qh96mlu Basmul este specia genului epic in care sunt narate intamplari fabuloase ale unor personaje antropomorfe (fiinte umane) si imaginare. autorii realizeaza. in rochie cu panier si cu un mare zuluf cazut peste umar tinea de brat un barbat gras. binele il invinge. pentru totdeauna in tipare. zane. hainelor si armelor care fusesera ale . Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: I. Eroul de basm -intotdeauna fiinta antropomorfa . Nu o infiaza si Otilia va fi sacrificata de familia care isi doreste atat de mult mostenirea. ca dimensiune. datorita numarului mare de motive. prima secventa are la baza motivul alegerii eroului destinat peripetiilor pe baza unei probe: din cei trei frati doar cel mai mic reuseste sa treaca podul. aproape un mic roman. Basmul cult preia de la cel popular motivele a caror imbinare alcatuieste actiunea. prin morala sa. infruntand ursul urias. conceptia optimista despre lume. fie ca piedici ce trebuie depasite. basmul exprima. fie ca prieteni benefici. cel mai cunoscut basm al lui Ion Creanga. un basm original. isi asimileaza in mod constient principii etice cu valoare pragmatica. acestea din urma dau specificitate basmului. Povestea porcului. Specie tezista. in care Otilia din alte vremuri. generoasa. inzestrate cu puteri supranaturale.Otilia intinse lui Felix o fotografie putin rupta. Barbu Delavrancea. Otilia se misca intr-o lume fixata. Cu acest material. Fat Frumos din lacrima. daca raul are puteri tranzitorii asupra lumii. Otilia trece astfel printre pagini inchizand in ea o lume. precum si datorita amplificarii unora dintre ele. sfinte). trece subtiratica si delicat imprevizibila.parcurge un traseu initiatic si traverseaza probe calificante pe parcursul carora se desavarseste ca om. datorita calului. Mos Costache ii pecetluieste definitiv destinul.

care. vestita farmazoana. Harap-Alb trebuie sa infrunte fiare fabuloase si reuseste datorita sfatului si sprijinului sfintei binevoitoare. spiritul de observatie distingand-o pe fata imparatului de sosia ei. savarsita de fata imparatului Rosu. aducerea capului cerbului fabulos impodobit cu pietre pretioase. Cum eroul se afla sub legamantul muteniei. raul viclean reprezentat de Span. aducerea fetei imparatului Rosu. a treia oara. oferindu-le un adapost supraincalzit. se transforma intr-o pasare si-si ia zborul pana in dosul lunii. A treia incercare presupune un nou drum in care. dobandind si numele care-1 fixeaza prin juramant in aceasta noua situatie. . eroul se intalneste si se insoteste cu personaje care-1 vor ajuta sa treaca probele ce-i vor fi impuse de imparatul Ros. pe Span drept calauza. Setila. personaj familiar basmului popular romanesc. fapturi cu infatisare grotesc-diforma. Cele cinci aratari care-1 ajutasera pe erou il parasesc. fiind mare farmazoana. eroul trece acum in sens invers prin moarte la viata si basmul se incheie cu nunta feciorului de imparat. calcand astfel prima interdictie. Coborarea in fantana are astfel semnificatia simbolica a mortii si invierii. hotar simbolic intre taramul cunoscut si cel necunoscut. hrana si bautura in cantitati uriesesti. in primele incercari. feciorul de imparat nimereste intr-un spatiu labirintic pentru a carui trecere il accepta. ordonate de Spanul care i-a luat locul ca nepot si urmas la tronul unchiului. e enuntarea tabu-ului. avand functia zanei bune. misiunea este indeplinita cu bine. plin de primejdii. Aceasta a treia incercare presupune insa calcarea celei de a doua interdictii. Acestea vor fi mult mai numeroase: intai albinele si furnicile. de a nu avea de a face cu omul ros si ca atare prilejuieste un alt drum cu multe peripetii si probe de incercare. Numarul probelor la care este supus Harap-Alb la posacul si mereu maniosul imparat Rosu este mult mai mare. dar imbinate ingenios si umoristic: in calitate de oaspeti. ramanand in locurile lor. Cea dintai incercare este aducerea „salatilor" din gradina ursului. Dupa ce murise ca fecior de imparat si se nascuse ca sluga Harap-Alb la fantana din taramul labirintic al Spanului. Gerila. iar cea de a treia. Ca urmare. impusa insa chiar de fata . Trecand podul. care a prilejuit intai intalnirea-capcana cu fiinta malefica. Abia dupa a saptea incercare. Urmeaza apoi cele trei incercari menite sa-1 duca la pieire. pe care o miluise in infatisarea ei de batrana neajutorata. spre deosebire de primul. Ordinea binelui este restabilita prin pedepsirea uzurpatorului de catre calul nazdravan si invierea eroului cu ajutorul apei moarte si a celei vii. apoi cinci aratari. si in cele din urma sa o pazeasca pe fata. cu fata imparatului Rosu. care determina semnificatia de ispasire-initiere a marelui motiv al drumului. Flamanzila. a doua. ca mireasa pentru Span. purtand numele unei zile a saptamanii.tatalui ca mire. duminica. Trebuie mai apoi sa-si dovedeasca vrednicia alegand macul din nisip. ci ca sluga. feciorul de imparat este ademenit intr-o fantana din care nu mai iese ca stapan. Mezinul le ceruse ca urmare a sfatului Sfintei Duminici. inteleptit de peripetiile prin care trecuse.o intrecere intre pasarea ei maiastra si calul lui Harap-Alb pentru a aduce de unde se bat muntii in capete ulcioarele cu apa vie si apa moarta -. iar acesta ii taie capul lui Harap-Alb. dar. a interdictiilor care sunt in numar de doua: feciorul de imparat este sfatuit sa se fereasca de span si de omul ros. batrana. Pasari-Lati-Lungila si Ochila. HarapAlb. spre deosebire de aceasta. Harap-Alb si tovarasii sai trebuie sa faca fata intai modului in care gazda lor aplica legile ospetiei. fata imparatului da la iveala inselatoria Spanului. incercari trecute cu bine gratie furnicilor si albinelor. Urmatoarea secventa. Ultima secventa a basmului reinnoada firul legat de substituirea eroului si materializeaza motivul deconspirarii si pedepsirii uzurpatorului.

ci omenia (milostenia fata de baba necajita. megies cu Cautati si de urma nu-i mai dati". astfel. prin reductia lor minimizanta. chiar de la inceput. Din acest motiv. ca un batran hatru. cerand cu insistenta. fixata de la inceput. Atoate-stiutoarea Sfanta Duminica se scoala foarte de dimineata si culege desculta pe roua poala de somnoroasa pe care o fierbe cu miere si lapte pentru a obtine bautura adormitoare pentru cerbul instelat. Eroii basmelor sunt in general schematici si apartenenta lor la fortele binelui sau ale raului. Gerila priveste cu jind odihna tovarasilor sai si cauta „samanta de galceava". fericit ca nu e singurul care sufera de frig. Dupa ce ispravesc cantitatile de mancare si bautura oferite de imparatul Ros. in fata unor sarcini grele. Setila si Flamanzila fac un taraboi de pomina batand cu ciolanele ialovitelor. intrupari stihiale ale unor puteri ce. ori din targ de la Sa-1 cati. Chiar pornirea lor anarhica. Gerila tranteste un frig de se asaza o promoroaca de o palma pe pereti. peste drum de Nimerila. asa ca in incaperea racoroasa se incing spiritele intr-o cearta suculenta cu insulte pline de haz si amenintari cu chelfaneala la capatul careia. din sat cu Chitila. momentele sunt dezvoltate in scene cu dialoguri. se manifesta in actiunile lor. Singurele personaje care. cand se dezlantuie. ca spre pilda Ochila care e „frate cu Orbila. se posomoraste de lipsa de vrednicie a feciorilor sai al caror comportament verifica vechea zicala „La placinte inainte. Harap-Alb rade cand le intalneste in plina dezlantuire si le ia intr-un fel in stapanire prin ghicirea numelui lor. aidoma zmeilor din alte basme. nepot de sora cu Pandila. ceva" si „popac" se va trezi cu el inapoi in ograda. Harap-Alb se tanguie ca „i-a ajuns funia la par" si se gandeste la sinucidere. devorate intr-o clipita. nu curajul si vitejia sunt calitatile lui. De altfel. cu expresii si zicatori suculente. in forma echilibrata. var primar cu Chiorila. prin insasi natura lor stihiala. Craiul. si devastatoare. albinele si furnicile ale caror regine sunt inzestrate cu grai omenesc sunt surprinse de erou in momente caracteristice ciclului vietii unor asemenea ganganii. cand sunt stapanite. si-1 incurajeaza pe erou sfatuindu-1 sa se lase in seama ajutorului lui Dumnezeu. ca un buhai. Nu altfel stau lucrurile si la curtea lui Verde imparat. si tocmai din acest motiv benefice. si cu doagele butiilor cu „bauturica" supta instantaneu. ca niste meseni nemultumiti si cam neciopliti. ca orice vracita iscusita. nume pline de umor. Dimensiunea realista a Povestii lui Harap-Alb se evidentiaza prin modul de individualizare a eroului pozitiv si a antagonistului sau. grija fata de . dupa care. incercarile prin care trec la curtea imparatului Ros sunt prezentate in ample scene comice: dupa ce racoreste casa de fier incinsa pe care imparatul le-a harazit-o spre odihna. sunt in firea lumii reale. sunt sursa a comicului jovial. moderata. primeste o expresie hazlie prin vesnica lor inclinare spre galceava.care renunta la puterile ei de magiciana. Lumea fabuloasa a basmului traditional primeste atribute caracteristice lumii satului. la razboi inapoi" si-i prezice batjocoritor mijlociului ca se va intalni „c-un iepure. a carui imparatie urma sa fie mostenita de nepotul vrednic. Animalele cu puteri fabuloase au totusi comportamente ale celor obisnuite: Cerbul vine „boncaluind". Aceste stihii. dar se particularizeaza prin realismul lui. Basmul lui Creanga conserva toate semnificatiile simbolice ale motivelor traditionale. apartin in intregime fabulosului sunt cei cinci uriasi. in opera lui Creanga sunt surprinse reactiile emotionale ale eroului. „bea halpav" din mursa adormitoare si scurma pamantul cu copita. se linisteste si-i cheama pe toti la impacare. avand nevoie mereu de imbarbatarea calului sau nazdravan sau a Sfintei Duminici. craiul si cei trei fii ai lui se comporta si mai ales vorbesc aidoma unor tarani sfatosi. invins la vorbe. un supliment mai consistent.

care promovau "o duzină de eroi plângăreţi". Chiar si semnificatia mereu subliniata a traseului initiatic este intelegerea dificultatilor si suferintelor celor umili. ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI" –roman subiectiv de analiză psihologică - de Camil Petrescu In perioada interbelică. la tema urbană. contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană (europenizarea literaturii române). al cărui program trasează noi direcţii pentru dezvoltarea literaturii române. fundamentează principiul sincronismului. Camil Petrescu opinează că literatura trebuie să ilustreze "probleme de conştiinţă". eliberator de teama. "ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE. prin aducerea unor noi principii esteticeca autenticitatea. pregatind un stup pentru roiul de albine caruia ii oferise ca loc de popas temporar propria lui caciula. dar si hazul. Camil Petrescu (1894-1957). şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic. in fata unor aparitii monstruoase). ii priveste de sus pe unchiul si verisoarele adevaratului fecior de crai si nu inceteaza sa se laude cu pretinsa lui stiinta de stapanitor. în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii. Eugen Lovinescu iniţiază curentul literar numit modernism.ganganiile aflate in dificultate. deplina lealitate fata de juramant. precum şi crearea romanului de analiză psihologică. ramase necunoscute stapanilor si crailor. Harap-Alb manuieste cu agilitate sabia lui Statu Palma Barba Cot cu care reteaza dintr-o lovitura capul cerbului instelat. este cel care. are toate cusururile parvenitului: stramba din nas la tot ceea ce vede la curtea imparatului Verde. substanţialitatea. de la personajele ţărăneşti la cele intelectuale. antagonistul mezinului craiului. relativismul. in acord cu acest inteles al initierii. Adept al modernismului lovinescian. Povestea lui Harap-Alb este proiectia in fabulos a mentalitatii si ethosului umanist al universului taranesc. printre care: trecerea de la tema rurală. dar are si surprinzatoare cunostinte si abilitati gospodaresti in domeniul albinaritului. pentru care este . ce consta in fond din porunci abuzive si permanente umiliri ale vrednicei si lealei sale slugi. impostorul ajuns prin viclenie fecior de crai. Spanul. prin opera lui. altfel spus. in viziunea joviala a unui exponent genial al lui.

propriile mele imagini Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi... frontul. dar mai ales un spaţiu imaginar închis.neapărată nevoie de un mediu social în cadrul căruia acestea să se poată manifesta. până la substituirea lui de către personaj. de unde reiese apropierea acestuia de evenimente. acestea fiind cele două planuri compoziţionale ce-1 motivează pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului românesc. Din mine însumi. în timpul primului război mondial. zbuciumându-se între certitudine şi incertitudine.. bazată pe experienţa trăită a autorului şi reflectată în propria conştiinţă: "Să nu descriu decât ceea ce văd.. chinurilor şi zbuciumului din conştiinţa personajului. Structura romanului: Romanul este structurat în două părţi. aşadar. deoarece eroul se destăinuie. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. Perspectiva temporală este discontinuă. întâia noapte de război" (1930) .. atât în plan erotic. eu nu pot ieşi. Ştefan Gheorghidiu. Compoziţia romanului Romanul este scris la persoana I. Romanul este alcătuit pe baza unui jurnal de campanie. care se salvează prin conştientizarea unei drame mai puternice. Romanul este un monolog liric. al frământărilor. ca sentiment al existenţei umane superioare. se analizează cu luciditate.. ceea ce aud. aceea a omenirii ce trăieşte tragismul unui război absurd. partea a doua este însă o experienţă trăită. cu titluri semnificative. cât şi în planul tragediei războiului. . care ilustrează imaginea războiului tragic şi absurd. deoarece prozatorul nu era căsătorit şi nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului. Camil Petrescu propune o creaţie literară autentică. în căutarea permanentă a iubirii absolute. dominat de incertitudini. memoria involuntarăaduce în timpul obiectiv experienţa interioară a eroului. pe dislocări sub formă de flash-back şi feed-back. văzut ca iminenţă a morţii. de autenticitate. în care timpul obiectiv (cronologic)evoluează paralel cu timpul subiectiv (discontinuu). scriitorul fiind ofiţer al armatei române. care se diluează în faţa unei drame mai complexe. în "Ultima noapte de dragoste. dornic de cunoaştere. Orice aş face eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii. când omenirea se află între viaţă şi moarte. dominat de incertitudinişi care se confesează introspectând cele mai adânci zone ale conştiinţei. Odobeşti. Dacă prima parte este o ficţiune. aceea a războiului. bazată pe alternanţa temporală a evenimentelor. Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid. ca iminenţă a morţii. care exprimă aspiraţia către sentimentul de iubire absolută şi "întâia noapte de război".. Eroul. Perspectiva spaţială reflectă un spaţiu real.". ceea ce gândesc eu. însetat de absolutul sentimentului de iubire. însetat de absolut. este intelectualul lucid. aflat în permanenţă în căutare de certitudini privind sentimentul profund de iubire. surprinzând două ipostaze existenţiale: "Ultima noapte de dragoste".. în plan subiectiv. ceea ce înregistrează simţurile mele. Modalitatea narativă se remarcă. naratorul-personaj identificându-se în partea a doua cu autorul. Bucureşti. Câmpulung. prin prezenţamărcilor formale ale naratorului.

ca proaspăt sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916. La ambii scriitori eroii sfârşesc tragic. Cele două "nopţi" din titlu sugerează şi două etape din evoluţia personajului principal. în preajma primului război mondial. aduse în timp subiectiv. Scris la persoana I. In jurnalul ce consemnează evenimentele trăitede erou în timp obiectiv (imaginea frontului). fiind impresionante prin capacitatea lor de a trăi idei. necunoscutul şi tainele firii umane. de propriul ideal. iraţionalul. fiind învinşi de propria pasiune.Ştefan Gheorghidiu este disponibil sufleteşte pentru o nouă experienţă existenţială. iar conferinţa sa despre "Noua structură şi opera lui Marcel Proust" constituie un adevărat mani/est literar de credinţă. naratorul-personaj incriminează cu ironie usturătoareincompetenţa sistemului de apărare militară a ţării. consemnează drama iubirii adusă în memoria eroului de o discuţie pe această temă. cu boturi puternice" le-ar fi râmat într-o jumătate de zi. pe care "zece porci ţigăneşti. Ideea literară este adoptată de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust. sunt rememorate (prin memorie involuntară) episoadele căsniciei lui cu Ela. forţă interioară şi loialitate. Construcţia subiectului: Incipitul romanului îl constituie prezentarea lui Ştefan Gheorghidiu. deoarece ele se petrecuseră cu doi ani înainte de a fi consemnate în jurnal. pe care sublocotenentul Ştefan Gheorghidiu îl începe o dată cu experienţa frontului. O apropiere vizibilă este şi între eroii lui Stendhalşi aceia ai lui Camil Petrescu. în special în înzestrarea lor cu energie. dar nu şi ultimele.de către tribunal . . Semnificaţia titlului: Cuvântul "noapte" repetat în titlu redă simbolic incertitudinea. potrivit jurnalului de front al acestuia. nesiguranţa şi absurdul. armata română "fortificase" trei sute de metri cu "nişte şănţuleţe ca pentru scurgere de apă". fiecare opinie este corelată cu trăsăturile fizice şi moraleale susţinătorului.a unui bărbat care îşi ucisese soţia surprinsă în flagrant de adulter. îndoiala. Prin dialog.Jurnalul de campanie. purtată de ofiţeri la popota regimentului. Discuţia ofiţerilor la popotă se poartă în jurul unui fapt divers comentat de presă privind achitarea . Deşi frontul se întindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontieră. întrucât în final . însă personajele lui Camil Petrescu dobândesc energii uriaşe declanşate de pasiuni devoratoare. contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei şi din apropierea Dâmbovicioarei.

delicat şi visător. milionarul analfabet. deşi bogat. dar şi de adevărate orizonturi. fiind în acelaşi timp sufragerie.în mod surprinzător . apărută nu se ştie de unde. îşi dă seama că nu face parte din această lume şi se reîntoarce cu sete nepotolită la studiul filozofiei şi la cursurile de la Universitate. consideră că "nevasta trebuie să fie nevastă şi casa. căpitanul Dimiu. experienţa erotică. Discuţiile stârnite minimalizează superioritatea sentimentului de dragoste în concepţia eroului şi-i declanşează acestuia prima experienţă a cunoaşterii. aşezat în rosturi gospodăreşti tradiţionale." Floroiu. cât şi prin construirea tipului de avar ursuz şi dificil care.] unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-şi caute fericirea. deasupra discuţiilor acestea vulgare". în casa Anişoarei. Moartea unchiului Tache îi aduce lui Ştefan Gheorghidiu o moştenire substanţială. amestecându-se în certurile iscate de testament. Memoria involuntară. iubirea fiind singura lor avere. cunoscuseră un vag avocat.. Căpitanul Corabu. confirmând principiul esteticcă poţi vorbi sincer numai despre tine. Sub influenţa unei verişoare a lui Ştefan. Ştefan îi înfruntă pe bătrânul avar şi pe Nae Gheorghidiu. prin retrospecţieşi discontinuitatea temporală afeed-back-ului. scena căpătând accente balzaciene atât prin descrierea casei ("casă veche mare cât o cazarmă"). iubirea. consideră că "dreptul la dragoste e sfânt [. domnul G.. preocupată numai de modă. locuia într-o singură cameră ce îndeplinea toate funcţiunile. deşi el ar fi vrut-o "mereu feminină. "tânăr şi crunt ofiţer". urne în care ea se simţea uimitor de bine.] dacă-i arde de altele să nu se mărite". Căsătoria lor este liniştită o vreme. despre trăirile şi percepţiile proprii: "Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". dansator. simţită cu forţă şi dominată de incertitudini. casă [.adeptul liberei exprimări a sufletului omenesc: "Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. în afaceri. pe care o notează în jurnalul de campanie: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu. pentru că eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente". fapt care surprinde pe toată lumea şi schimbă radical viaţa tânărului cuplu." Intervenţia Iui Ştefan Gheorghidiu este explozivă.ceea ce demonstrează că autorul stăpâneşte cu măiestrie arta portretistică. este .. ilustrând relativismulca modalitate estetică modernă a prozei româneşti. o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". de distracţii nocturne sau escapade.. mai ales că duc o existenţă modestă. De pildă. Gheorghidiu aduce în prezent (timpul subiectiv). un căpitan fin. lipsită de griji. declanşată de discuţia de la popotă. birou şi dormitor. Tot un personaj balzacian este şi Vasilescu-Lumânăraru. Gheorghidiu este incapabil să se descurce în păienjenişul afacerilor. agresivă şi surprinzătoare pentru ceilalţi. personaj mai puţin conturat în acest roman. student la filozofie.. întrucât Ela era cea mai frumoasă studentă de la litere şi Ştefan. foarte căutat de femei". Iubirea lor fusese alimentată şi de orgoliul tânărului. Fiind invitaţi la masă Ia unchiul Tache. societatea mondenă căpătând pentru Ela importanţă primordială. era "măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine. Ştefan descoperă că soţia sa este subjugată de problemele pragmatice. aproape de sărăcie. şi . Ela este atrasă într-o lume mondenă.

îi era deci sigur amant". considerând-o neconformă cu normalul şi realitatea: "Nu. Ştefan se chinuie îngrozitor Ia petrecerile mondene. Sosind pe neaşteptate într-o noapte de la Azuga. "nu mai puteam citi nici o carte. se dedublează: "Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel [. deziluzie şi neputinţă. orice element exterior provoacă în sufletul său catastrofe chinuitoare.] Şi eu mă simţeam imbecil şi ridicul". dar se întâlneşte cu locotenent- . aproape de regimentul său. nu-şi găseşte soţia acasă. pe care Ie exprimă prin monolog interior.. iar casa goală i se pare "ca un mormânt fără nevastă-mea". Suferinţa Iul este mistuitoare. Totul se întunecă definitiv când îl vede în oraş pe domnul G. deoarece soţul plecase la moşie. dar şi pentru că se sileşte să-şi ascundă chinurile. care purta data nopţii respective şi prin care-i cerea să petreacă noaptea la ea. aşezarea Elei la masă lângă el. se străduia să se afle mereu alături de el. iar când Ela soseşte acasă pe la opt dimineaţa. Ştefan Gheorghidiu consemnând întâlnirea cu Ela. este înnebunit de deznădejde. şi. el o caută cu disperare pe la rude. analizând şi disecând toate eventualităţile. convins că "niciodată femeia aceasta nu mă iubise". părăsisem Universitatea". drama se amplifică. apoi se îndoieşte de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagemă. Gheorghidiu interpretează faptul ca pe o ticluire pusă la cale de ele pentru a-i adormi bănuielile. deoarece găseşte întâmplător un bilet de la Anişoara... nu numai din orgoliu. atitudine care-i face pe ceilalţi să-1 considere gelos. ba mai mult. la petrecerile mondene dl. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea Ie avea cu domnul elegant de alături de ea". nervos. care devin sfâşietoare. Compania insistentă a domnului G. fiecare gest al Elei: "trăgeam cu urechea. El respinge cu fermitate stupiditatea geloziei. propunându-i să divorţeze "fără formalităţi. aranjează ca Ela să petreacă vara Ia Câmpulung. Plănuieşte să-i omoare de amândoi. dar acesta continuă să-i spioneze.G era mai rezervat faţă de soţia lui Gheorghidiu. din acest moment. care pune sub semnul îndoielii fidelitatea soţiei. o goneşte fără să-i asculte explicaţiile. acumulând progresiv nelinişti şi îndoieli interioare. care se arată îngrijorată că ar niitea rămâne săracă în caz că el va muri în război şi îi cere să treacă pe numele ei "o parte din lirele englezeşti de la Banca Generală". Ştefan Gheorghidiu disecă şi analizează cu luciditate noua comportare a Elei. Ştefan nu se mai îndoieşte că "venise pentru ea aici. Excursia la Odobeşti declanşează criza de gelozie a personajului. cu scurte perioade de împăcare. n-am fost nici o secundă gelos. deşi am suferit atâta din cauza iubirii". Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" încheie "cartea întâi" a romanului. Fiind concentrat în armată ca sublocotenent. unde fusese concentrat de două săptămâni. cântărind fiecare vorbă. Servitoarea nu poate oferi nici o informaţie.Ela pare oarte fericită în preajma lui. Fire reflexivă şi pasională. fiind frământat de incertitudini. gesturile familiare (mănâncă din farfuria lui) sunt tot atâtea prilejuri de observaţie atentă şi frământare interioară care provoacă eroului o chinuitoare suferinţă. fără explicaţii multe".

Adevărata desprindere din drama torturantă a incertitudinii se face prin trăirea unei experienţe cruciale. când un ofiţer îi sare de gât lui Gheorghidiu şi strigă "Prizonier. aceea a războiului la care Gheorghidiu participă efectiv. Starea de confuzie totală. foamete şi mai ales iminenţa permanentă a morţiicu care oamenii se află faţă în faţă în fiecare clipă.. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. altul este şocat pentru că a văzut cum un obuz i-a retezat capul lui A Măriei. de la obiecte de preţ la cărţi.". mult mai dramatice. care ilustrează o imagine de groazăa frontului. Măria Mănciulea este decorată cu "Virtutea militară". îşi dau seama că sunt amândoi români. războiul ocupă definitiv planul conştiinţei eroului. Rănit şi spitalizat. După ce sunt arestate sub acuzaţia de spionaj... fiind sugestiv. că fac parte din aceeaşi armată şi "ne pufneşte pe toţi un râs ca de morţi". A mers cam la vreo patru-cinci paşi şi pe urmă a îngenuncheat şi a căzut.. deşi cândva "aş fi putut ucide pentru femeia asta [. Autenticitateaspecifică naratorului-personaj redă momente reale din război. ofiţeri incompetenţi şi ostaşi cu totul dezorientaţi. de la lucruri personale. nedându-i astfel posibilitatea să-şi ducă Ia îndeplinire planul de răzbunare împotriva celor doi presupuşi amanţi. . cu luciditate. Un ordin de retragere este dat în sens invers şi. prizonier".colonelul care îl sileşte să meargă în aceeaşi zi la regiment. cu o armată dezorganizată. luptând pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia trupelor austro-ungare. " In condiţiile frontului. şopteşte întruna: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. la amintiri Adică tot trecutul". "absolut tot ce e în casă. în capitolul intitulat "întâmplări pe apa Oltului". dublate de o ironie subtilă. marşuri istovitoare. "Cartea a doua" a romanului începe cu capitolul "întâia noapte de război".] aş fi fost închis din cauza ei. în timpul obiectival petrecerii faptelor. gândind nepăsător: "sunt obosit. după dumneavoastră. nu atacuri vitejeşti. deruta ofiţerilor sunt ilustrate prin episoade cutremurătoare. îşi dă seama. domnule locotenent. care se simte acum detaşat parcă de sine şi de tot ce a fost între el şi Ela. bani. pentru crimă". Marin Tuchei. nu strigăte neînfricate şi entuziaste de eroism. Camil Petrescu creează pagini antologice prin imaginile de apocalips. Notaţiile din jurnalul de campanie reflectă acum o experienţă trăită direct. ci ordine date anapoda de către conducătorii militari.. deoarece călăuzise armata română să treacă Oltul şi să învingă inamicul. care "fugea. ca acelea din capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". timpul exterior (obiectiv) şi cel interior (subiectiv)coincid. Ofiţerul Ştefan Gheorghidiu descoperă o realitate dramatică. că oricând ar fi putut "găsi alta la fel". Ştefan Gheorghidiu se întoarce în Bucureşti şi este primit de Ela cu drăgălăşenie. aşa fără cap. episodul surorilor Măria şi Ana Mănciulea. Un soldat.. mi-e indiferent chiar dacă e nevinovată". dar el o simte ca pe o străină şi-i propune să se despartă. ordinele contradictorii.

drama intelectualului lucid Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste. căci vede idei. cât şi cea obiectivă. este analitic şi intelectualizat. sunt consemnate în jurnalul de front. trăită. care nu se potriveşte în nici un fel cu societatea mediocră. frumos şi adevăr. intelectual lucid. hipersensibilă. introspecţia stărilor sufleteşti. drama iubirii. memoria involuntară. în care Gheorghidiu analizează cu luciditate atât experienţa subiectivă a iubirii. Caracterizarea personajelor: Ştefan Gheorghidiu . aşadar. . cea a timpului cronologic (obiectiv). El trăieşte. care devine conştient că "o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie". reprezentată de unchiul Tache. cu care eroul nu are nici o legătură spirituală. Eroul trăieşte în două realităţi temporale. reale sau psihologice. este un personaj-narator. fără succes. în care povesteşte întâmplările de pe front şi una a timpului psihologic (subiectiv). Toate faptele. a războiului. Stilul este anticalofil. precum şi noile elementele ale esteticii romanului. Ştefan Gheorghidiu trăieşte drama singurătăţii intelectualului lucid. deoarece nu se aseamănă cu firea lui onestă. analitic şi reflexiv. Stilul lui Camil Petrescu: Se caracterizează prin claritate. inflexibilă. timpul obiectiv şi subiectiv. necinstită la care încearcă să se adapteze. frază scurtă şi nervoasă. întâia noapte de război". Ştefan trăieşte în lumea cărţilor şi nu se poate adapta lumii afacerilor. jurnalul. Student la filozofie. fiind impresionabil numai de bine.Ca toate personajele camilpetresciene. Ştefan Gheorghidiu identificăndu-se în totalitate cu autorul Camil Petrescu. autoanaliza şi autointrospecţia. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. "ca într-un proces verbal". Principalele modalităţile de caracterizare sunt proprii analizei psihologice şi evidenţiază autenticitatea personajului-narator: monologulinterior. în lumea ideilor pure. deoarece relatează la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. sobrietate. Nae Gheorghidiu şi Tănase Lumânăraru. Ştefan Gheorghidiu este intelectualul inadaptat superior. dialogul.

" Văzuse în Ela idealul său de iubire şi de feminitate către care aspira cu toată fiinţa Iui şi a cărui prăbuşire îi provoacă întreaga dramă. după o absenţă mai lungă. ale incertitudinii. aşa că Ştefan se desparte de soţia sa. căutând în permanenţă certitudini care să-i confirme profunzimea sentimentului de iubire. Plimbarea la Odobeşti într-un grup mai mare declanşează criza de gelozie. pe care o priveşte acum cu indiferenţa "cu care priveşti un tablou" şi căreia îi lasă o bună parte din averea Ia care ea ţinea. prin memorie involuntară. e trăită sub semnul incertitudinii.Dialogulde la popotă despre iubire provoacă o reacţie violentă a eroului. fără nevastă-mea". iubirea. care analizează în amănunt. Adică tot trecutul". Faptele. cu o conştiinţă unică. se pare. gesturile. Mici incidente. aspirând la dragostea absolută. Ştefan primeşte pe neaşteptate o moştenire de la unchiul său. Ştefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniştii. de incertitudine a iubirii. sporeşte suspiciunile. Tache şi. soţia sa. Hipersensibil şi orgolios. deşi am suferit atâta din cauza iubirii. dar se simte obosit şi hotărăşte să se despartă definitiv de Ela. Principala modalitate de caracterizarepentru a ilustra zbuciumul său interior este introspecţia prin monolog interior. conştient de chinul său lăuntric. a unui zbucium permanent în căutarea absolutului. privirile şi cuvintele Elei se reflectă în conştiinţa eroului (autenticitatea) care suferă la modul sublim drama iubirii. priviri schimbate de ea cu domnul G.. n-am fost nici o secundă gelos. gesturi fără importanţă. de Ia obiecte de preţ la cărţi. Incertitudinea iubirii devine în curând "o tortură". Fire pasională. Eroul este o natură reflexivă. Eroul trăieşte în lumea ideilor pure. se amplificau. însetat de certitudini şi adevăr. despicând firul în patru: "Nevastă-mea avea o voce uşor emoţionată". nu mai putea citi "nici o carte". ale îndoielilor sale interioare. ceea ce semnifică nevoia eroului de absolut. cu luciditate stările interioare. pe care o consemnează în jurnalul defront: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". ca urmare. fapt ce intră în totală contradicţie cu idealul său de feminitate. Atenţia insistentă acordată Elei de domnul G. incertitudinea lui se accentuează şi casa îi pare "goală ca un mormânt. se declanşează amintirea propriei poveşti de dragoste. pe care le disecă minuţios. devenind din ce în ce mai preocupată de lux. se lasă în voia tentaţiilor mondene. îi observă pe cei doi cu luciditate. puternic reflexivă. ridicând-o la proporţii cosmice. care. Astfel. de la lucruri personale la amintiri.. care consideră că "cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". punând sub semnul îndoielii fidelitatea Elei. căpătând dimensiuni catastrofale în conştiinţa eroului: "era o suferinţă de neînchipuit". în mod deosebit: "i-am scris că-i las absolut tot ce e în casă. . personajul îşi amplifică suferinţa. deşi respinge ideea geloziei: "Nu. Venit pe neaşteptate acasă într-o noapte. Ela. flirtul nevinovat se hipertrofiau. Prima experienţă de cunoaştere. petreceri şi escapade. autoanalizându-se. personajul-narator. avocat obscur dar bărbat monden.

simbolizând idealul de iubire către care aspiră cu atâta sete Ştefan Gheorghidiu. nimic înălţător." Iubirea lor se născuse din orgoliullui Ştefan Gheorghidiu. care flirta evident cu domnul G." Notaţiile personajului despre război sunt de o mare autenticitate şi luciditate. unul dintre soldaţi silabiseşte întruna. silită să îndure un război tragic şi absurd. care constituie polul terminus al dramei intelectuale. murdărie. de altfel. disperare. El se înalţă deasupra societăţii meschine. al cărui crez nu făcea concesii sentimentului: "Cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt. indirect. care disecă şi analizează cu luciditate fiecare vorbă. spaimă. Ştefan Gheorghidiu vede în Ela idealul de femeie. Tragediile războiului sunt de un realism zguduitor: un ostaş a văzut cum un obuz a retezat capul lui A Măriei şi el "fugea aşa. umezeală. nimic eroic. diaree şi mai ales frică. păduchi. fără cap. Unii critici literari consideră că Ştefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un învins.. având sentimentul că "e ca la începutul lumii. arşiţă. întrucât Ela. dorind să aibă certitudinea iubirii Elei. viaţa oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cădem cu sufletele rupte în genunchi". fiind înregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu. în plimbarea la Odobeşti. înseamnă noroi. era cea mai frumoasă studentă de la litere. foame. trăind o experienţă morală superioară. care ar fi vrut-o "mereu feminină. Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării. falsul patriotism şi iresponsabilitatea celor răspunzători de soarta ţării. deasupra discuţiilor acestea vulgare". Ştefan observând mimica şi gesturile femeii care gustă cu familiaritate din farfuria lui G. Trăsăturile fizice sunt puţine. are o expresie deznădăjduită atunci când acesta stă de vorbă cu altă femeie. Ela este personajul feminin al romanului. în care el poate găsi iubirea reciprocă . Capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu" dezvăluie tragismul confruntării cu moartea. din referirile lui Ştefan. frig. Spiritul polemical personajului-narator evidenţiază discuţiile demagogice din Parlament. albaştri. inconştienţa şi cinismul politicienilor. deoarece reuşeşte să depăşească gelozia care ameninţa să-1 dezumanizeze.: "trăgeam cu urechea. Femeia este construită numai prin ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. Ela se comportă ca o cochetă. devenind din ce în ce mai superficială. pasiunea ei pentru viaţa mondenă. ceea ce-1 uimeşte pe Ştefan. o experienţă trăită direct. Ela acceptând să divorţeze deşi se consideră nevinovată şi jignită de bănuielile lui. Averea moştenită de soţul ei dă la iveală firea pragmatică a Elei. eroul însuşi privindu-se din exterior ca pe un obiect. Este. dar sugestive pentru frumuseţea tinerei: "ochii mari. frontul. aceea a dramei omenirii.A doua experienţă de viaţă fundamentală în planul cunoaşterii existenţiale este războiul. Imaginea războiuluieste demitizată. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare care se amplifică. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea". Ca un blestem. fiecare gest. vii ca nişte întrebări de cleştar". nervos. moarte. Trăsăturile morale reies. războiul este tragic şi absurd. obsesiv: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". Faptele sunt expuse cu precizia calendaristică a jurnalului de front. singurul supravieţuitor între toate personajele camilpetresciene.

de la lucruri personale. de declanşarea prin memorie involuntarăa dramei suferite din iubire. bani..]. "fata asta". introspecţia conştiinţei şi a sufletului. dialogul. "absolut tot ce e în casă. de identificarea deplină a timpului subiectiv cu cel obiectiv. în susţinerea acestei concepţii sugestiv este şi faptul că el îi spune pe nume o singură dată. Principalele modalităţile de analiză psihologică utilizate de Camil Petrescu în roman constituie tehnici specifice creaţiilor literare psihologice. "ea" în conştiinţa lui Ştefan Gheorghidiu.. de pătrundere psihologică [. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa.. Originalitatea romanului e dată de subtilitatea analitică a propriei conştiinţe.. la amintiri. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă.. cauzat de aspiraţia spre absolut. Ela se transformă dintr-un ideal de femeie într-o femeie oarecare. Ştefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni.perfectă. în concepţia lui George Călinescu. de la obiecte de preţ la cărţi. "nevastă-mea". în restul romanului o numeşte: "femeia mea". prilej cu care cititorul şi află numele femeii. un om inteligent [. cu măiestrie şi talent: monologul interior. retrospecţia. Stilul este anticalofil. Adică tot trecutuF. . de faptul că scriitorul este în acelaşi timp personaj şi narator..] şi din acest monolog nervos se desprinde [. plin de subtilitate. sobrietate. frază scurtă şi nervoasă. pe care le îmbină. este analitic şi intelectualizat.].. semănând cu oricare alta.] o viaţă sufletească [..care scot în evidenţă zbuciumul interior al personajului. autoanaliza şi autointrospecţia.. Registrul stilistic al romanului se caracterizează prin claritate. "ca într-un proces verbal".. un soi de simfonie intelectuală".