Caracterizarea Otiliei Marculescu (Otilia) din romanul Enigma Otiliei de George Calinescu

Otilia Marculescu caracterizare Lumea romanului graviteaza in jurul singurului personaj viu cu adevarat: Otilia. Alaturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresioneaza prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Ca personaj, Otilia nu are o schema fixa, ea se intregeste parca din miscarea romanului, in fiecare pagina e alta, dar nu labilitatea o invaluie ci intinsele registre pe care evolueaza. Autorul insusi ii fixeaza identitatea: „Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina. Flaubertin as putea spune si eu: Otilia c’est moi, e fondul meu de ingenuitate si copilarie... Eroina este tipizrea mea, fundamentala, in ipostaza feminina. Otilia este oglinda mea de argint...”. 31184usf48hts5j Prin Otilia, romanul capata modernitate. Ea sparge tiparele clasice care le unesc un avar, un arivist, o fata batrana si nenumarati alti interesati doar de partea materila a oricarei relatii, ea aduce in prim plan o problematica existentialista. Ca personaj, Otilia cea zglobie sta sub semnul dramei feminine, ea aducand in aceeasi albie de ganduri furtunoase viituri de anxietate, de neimpliniri nemarturisite, de singuratate, de zambete frante sau valuri ale unui timp ajuns la tarm. Fata e vesnic inconjurata de admiratori si iubita de „papa Giurgiuveanu” apoi de tanarul Felix, de Pascalopol, un strain care a fost in preajma ei inca de cand era mica si ale carui sentimente nu sunt deloc lamurite. Otilia e admirata de baietii de la Universitate, invidiata de rude, curtata vulgar de stanica, agasata de Titi, Otilia starneste oricui dorinta de a o stapani. Nimeni nu va reusi cu adevarat. Fiecare va cunoaste mai mult sau mai putin din ea, dar Otilia va ramane, cu toata evolutia ei „o enigma”. Cititorului ii este prezentata prin intermediul lui Felix Sima, care, abia sosit in casa lui mos Costache si neprimit cum s-ar fi asteptat, da sa plece. Inainte de a-i vedea chipul, Felix ii aude vocea „cristalina”. st184u1348htts „– Dar, papa, e Felix! Felix privi spre capatul scarii ca spre cer deschis.” Apoi i se deseneaza inaintea ochilor „fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga la poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colorata de dantela pe umeri”. Modul in care i se prezinta lui Felix, e simplu si direct:

Pentru Felix. Insa in trupul subtiratic. iar Titi. Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte albastrii arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. gesturi. prin comportamentul care starneste reactii diferite in jur. iar Agae si Aurica se intuneca de invidie. G. structura cunoscuta si abordata si pentru celelalte. Pascalopol o ocroteste vazand in ea o posibila implinire. Apoi. intorcand adanc fata spre el: – Oare nu-ti pare bine?” Otilia ii impunea lui Felix modul cum sa o trateze. de mult presimtit”. prin generozitate si printr-o superioritate slefuita de-a lungul generatiilor. Marina.Otilia „Nu stii ca onoratii nostri parinti aveau intentia sa ne caasatoreasca? Ca la chinezi. Otilia va urma. iar Otilia scria <<unchiului>> Iosif. Ea il introduce in atmosfera familiei si tot ea face prezentarile. Otilia e de la inceput ocrotitoare. fapte. Autorul sugereaza ca intalnirea si apropierea celor doi era predestinata. o stapanire desavarsita de femeie”. era o mare liberate de miscari. insa fata i-o trase cu mult inainte de a lua o decizie si io trecu pe sub bratul stang”. aparitia Otiliei ii dadu un sentiment inedit. ce bine-mi pare ca ai venit! zise ea volubil. de familie. Fata domina insa totul si pe toti. servitoarea. acum nu era decat o confirmare caci „Felix nu vazuse pe Costache Giurgiuveanu decat cu multi ani in urma. parandu-i-se ca tanarul nu reactioneaza destul de calduros. Fara cel mai mic efort ea se ridica vizibil deasupra celorlalti. si tot atunci o cunoscuse si pe Otilia care era o simpla fetita. intreband ce mai face <<varul>> Felix. Stanica nu pierde ocazia sa exclame: „Desteapta fata!”. Aratandu-i lui Felix cateva fotografii vechi. Calinescu. de un stil perfect. copil. cu oase delicate de ogar. Tanarul fiu al doctorului si Otilia erau astfel in chip oficial intim prin corespondenta si desigur ca. Dar in fiecare an scria la sarbatorile consacrate si in alte cateva imprejurari unchiului Costache intreband ce mai face <<verisoara>> Otilia. ca personaj. o ocrotitoare. Portretuil fetei este schitat de la inceput: „fata parea sa aiba 18-19 ani. intreba. Otilia scapa de sub tutela autorului ei. daca s-ar fi intalnit n-ar fi putut decat sa continue si oral stilul familiar din scrisori”. Poate in virtutea acestei situatii „Lui Felix. Relatia pare a se fi infiripat din copilarie. sa caute un moment cand sa strecoare o obscenitate. intampina fuga fetei prin iarba cu un „Haida! A-nceput nebunia!” Felix o urmeaza si o admira tocmai pentru aceasta imprevizibilitate. in care parintii lor apareau alaturi. Eu sunt Otilia. mos Costache se lasa mangaiat. mi se pare!”. „Felix ii stranse mana si avu o clipa impulsiunea de o i-o saruta. fara acea slabiciune supta si patata a Aureliei.„– Ce bine-mi pare. si se defineste prin vorbe. . Otilia este prietena de aceeasi varsta. convins ca nu este nimic rau in asta.

Fata de Leonida Pascalopol. statutul lui Felix. maternitate. dar mai ales fata de Felix. Il impresioneaza amestecul de lucruri. Felix este insa cel mai apropiat de ea. Protectia Otiliei fata de felix include „supravegherea” jumatate copilaroasa. mereu atarnata pe marginea scaunului”. Otilia uita la un moment dat de musafirul abia sosit. intimitatea lor si mai ales diversitatea preocuparilor fetei. Aceasta ii potrivea acul cu perla din cravata. Dupa ce termina de cantat o bucata muzicala. ii ofera pentru o noapte camera ei. adesea cu o nota voluntara. Pascalopol contempla pe Otilia. jucandu-si ca o pendula piciorul. spre a rezolva problema. lasa mainile in poala si exclama: „Ce sentimentala sunt!”. Felix – adauga ea confidential – vrei sa fugim? Hai sa fugim! Si mai . Din cateva detalii se recompune o Otilie plina de feminitate. Otilia e intruchiparea feminitatii si a gingasiei. Pascalopol. Personajul se autocaracterizeaza in diverse randuri. o intelectuala rafinata si o fire sensibila la frumos. jumatate materna a oricaror indeletniciri gospodaresti ce pot avea oarecare tangenta cu ea. in vreme ce cu mana stanga imbratisa capul vadit multumit al aceluia”. ii scutura usor umerii. Ii marturiseste lui Felix o vesnica tulburare interioara: „Imi vine uneori sa alerg – spuse ea lui Felix care sedea in picioare putin incurcat de rochia si nimicurile carora le slujea de curier – sa zbor. departe de inocenta cu care ii obisnuise pe cei din jur. Intimitatea interiorului ei il fascineaza din prima noapte petrecuta in casa din strada Antim. felix face cunostinta cu celelalte personaje prin intermediul Otiliei. Abia sosit in casa „unchiului” Costache. speriata de aparitia unui potontial mostenitor al averii batranului: „– La noi! explica Otilia”. Cand Costache este intrebat unde „o sa stea baiatul?” cu un ton din care se distingea clar aversiunea Aglaei pentru Felix. Fata e sincer ingrijorata caci a uitat sa-i pregateasca o camera si. notele muzicale pentru pianoforte si romane frantuzesti din colectia Calmann – Lévi. dar pornite din firescul sentimentelor incanta. Ea fixeaza. „ilustrata si cartonata”. Otilia are gesturi cu inclinatii materne: „In vreme ce Aglae reintocmea jocul. Gesturile ei necenzurate. privindu-l cu o gratioasa . Arhitectura personajului asaza alaturi moda. „Sedea acum cu o coapsa pe marginea fotoliului batranului. apoi se repede spre el cu gandul de a repara o greseala de neiertat: „– Ti-e somn? Ochii lui Felix si ora inaintata faceau intrebarea de prisos”. Compozitia interiorului imbina elemente ce fac parte din structura psihica a personajului observat doar in cursul unei treceri in revista a decorului. Otilia raspunde scurt si fara menajamente pentru sentimentele matusii.Fata are neintrerupte atitudini de protectie fata de trei personaje: „papa”.

Aglae se revolta nu asupra baiatului. il batusera pe umar – Hotule. Drept rezultat „Otilia aparu pe usa cu coama manioasa. Otilia este „o fata cuminte” de care se indragosteste nebuneste. dar. are rabdare cu ea.. si cand a luat pe papa.” Titi ii pune lui Felix o intrebare strict confidentiala: „– Asculta. de aceea am luat eu hotararea sa va scutesc de o deceptie. Stanica. vezi tu. o dispretuieste vizibil si o bruscheaza cu vorbe ireverentioase. ca domnisoara. tu esti bine cu Otilia. Nu s-atinge nimeni de ea”. Fiecare intelege o parte din ea. Sa traiasca discret cu baietii de familie. Si daca ar fi pus. s-a sfiit sa va comunice... spunandu-i ca ea „e tanara neexperimentata. sa-i fereasca de alte lucruri mai rele”. Aurica e de parere ca „Otilia e sireata.. sufar cand sunt contrariata”. un om mai in varsta. nu mi-e tata bun. Pascalopol o considera foarte frumoasa. „E ca o randunica”. care irita pe fata”. pentru care se pare ca are inclinatiuni. In casa lor sta un student de varsta ei. dorind-o sotie si nedistingand niciodata clar ce e viril si ce e patern in dragostea lui. spune drept. (Si . cauta numai barbati in varsta. Colegii lui Felix „care-l vazusera la brat cu ea. maine cu altul. azi se intalneste cu un tanar. de aceea i se pare neexplicat cum Felix poate iesi pe strada cu o „destrabalata” ca Otilia. cumnata mea Aurica a vazut lucruri decisive.. Compozitia personajului include. Priveste! Uite pe mama si pe tatal meu adevarat.. afland despre logodna Otiliei cu Pascalopol.. dar fata de care are ezitari de a lua hotarari decisive.. o fata greseste usor. Intelegeti. Otilia deruteaza pentru ca trece brusc de la o stare la alta. evident si bibliografia lui presarata intr-o discutie cu Felix: „Papa. deschise usa de perete si incepu sa alerge prin curte”. vreau sa fiu libera”. cum ai pus mana? Este cea mai eleganta conservatorista. eu eram de cativa ani. bogati. chiar bogat nu poate lupta cu temperamentul aprins. Mama a mai fost casatorita inainte. ce? Fete ca ea pentru asta sunt. poate prea aprins.. E constienta de asta: „Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede. Cand Titi „indrazni un gest oarecare de concupiscenta. se preteaza?” Pentru Felix. Aglae o considera o „zanatica”.. „sunt foarte capricioasa. al unei fete de nouasprezece ani”. cu ochii incarcati de fulgere”.inainte ca tanarul sa se dezmeticeasca.. nimeni nu o poate patrunde. Fata apare diferit in ochii celor din jur. ci asupra ei: „– Nici nu a pus mana baiatul pe ea.. incearca sa-l determine pe mosier sa inteleaga adevarata situatie a Otiliei.

conceptia optimista despre lume. insa cu privirile blande. personajele sunt polarizate in forte ale binelui care triumfa si forte ale raului infrant. Eminescu. Eroul de basm -intotdeauna fiinta antropomorfa . isi asimileaza in mod constient principii etice cu valoare pragmatica. „himerice". datorita calului. Fapturile himerice joaca rol auxiliar in formarea eroului. inzestrate cu puteri supranaturale. prin morala sa. acestea din urma dau specificitate basmului. Finalul fericit al basmelor tipice vine sa afirme faptul ca. basmul exprima. un personaj suav cu un nesters zambet pe buze (zambet de amaraciune). zane. Neghinita. fie ca piedici ce trebuie depasite.Otilia intinse lui Felix o fotografie putin rupta. datorita numarului mare de motive. precum si datorita amplificarii unora dintre ele. autorii realizeaza. Dupa formula de inceput consacrata. Nu o infiaza si Otilia va fi sacrificata de familia care isi doreste atat de mult mostenirea. Orientari teoretice q6s9818qh96mlu Basmul este specia genului epic in care sunt narate intamplari fabuloase ale unor personaje antropomorfe (fiinte umane) si imaginare. (zmei. cu puterea si indreptatirea lui etica superioare. personajele consacrate. fie ca prieteni benefici. si el cu ochii Otiliei)”. Mos Costache ii pecetluieste definitiv destinul. pentru totdeauna in tipare. precum si ordinea spatio-temporala caracteristica fabulosului. generoasa. Otilia se misca intr-o lume fixata. daca raul are puteri tranzitorii asupra lumii. Barbu Delavrancea. hainelor si armelor care fusesera ale . Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: I. M. Ivan Turbinca. cel mai cunoscut basm al lui Ion Creanga. Basmul cult preia de la cel popular motivele a caror imbinare alcatuieste actiunea. Fat Frumos din lacrima. dominanta este ideea perfectibilitatii continue a lumii si a fiintei umane. Cu acest material. este. ca dimensiune. Povestea lui Harap-Alb. Povestea porcului. sfinte). infruntand ursul urias. binele il invinge. Creanga. prima secventa are la baza motivul alegerii eroului destinat peripetiilor pe baza unei probe: din cei trei frati doar cel mai mic reuseste sa treaca podul. in ansamblul lor. un basm original. proprie omului vechi: in mentalitatea acestuia. Ion Creanga: Povestea lui Harap-Alb Povestea lui Harap-Alb. Otilia trece astfel printre pagini inchizand in ea o lume. trece subtiratica si delicat imprevizibila. in care Otilia din alte vremuri. in rochie cu panier si cu un mare zuluf cazut peste umar tinea de brat un barbat gras.parcurge un traseu initiatic si traverseaza probe calificante pe parcursul carora se desavarseste ca om. prin prelucrare si interpretare proprie. Specie tezista. aproape un mic roman.

Setila. calcand astfel prima interdictie. avand functia zanei bune. si in cele din urma sa o pazeasca pe fata. spre deosebire de primul. Cum eroul se afla sub legamantul muteniei. Ultima secventa a basmului reinnoada firul legat de substituirea eroului si materializeaza motivul deconspirarii si pedepsirii uzurpatorului. Aceasta a treia incercare presupune insa calcarea celei de a doua interdictii. Mezinul le ceruse ca urmare a sfatului Sfintei Duminici. Urmatoarea secventa. Harap-Alb trebuie sa infrunte fiare fabuloase si reuseste datorita sfatului si sprijinului sfintei binevoitoare. impusa insa chiar de fata . a doua. Pasari-Lati-Lungila si Ochila. apoi cinci aratari. personaj familiar basmului popular romanesc. eroul se intalneste si se insoteste cu personaje care-1 vor ajuta sa treaca probele ce-i vor fi impuse de imparatul Ros. HarapAlb. Trebuie mai apoi sa-si dovedeasca vrednicia alegand macul din nisip. Ordinea binelui este restabilita prin pedepsirea uzurpatorului de catre calul nazdravan si invierea eroului cu ajutorul apei moarte si a celei vii. iar cea de a treia. Dupa ce murise ca fecior de imparat si se nascuse ca sluga Harap-Alb la fantana din taramul labirintic al Spanului. misiunea este indeplinita cu bine. vestita farmazoana. spiritul de observatie distingand-o pe fata imparatului de sosia ei. pe Span drept calauza. Abia dupa a saptea incercare. a treia oara. fapturi cu infatisare grotesc-diforma. hotar simbolic intre taramul cunoscut si cel necunoscut. Trecand podul. dar. Coborarea in fantana are astfel semnificatia simbolica a mortii si invierii. cu fata imparatului Rosu. de a nu avea de a face cu omul ros si ca atare prilejuieste un alt drum cu multe peripetii si probe de incercare. ramanand in locurile lor. incercari trecute cu bine gratie furnicilor si albinelor. Harap-Alb si tovarasii sai trebuie sa faca fata intai modului in care gazda lor aplica legile ospetiei. iar acesta ii taie capul lui Harap-Alb.o intrecere intre pasarea ei maiastra si calul lui Harap-Alb pentru a aduce de unde se bat muntii in capete ulcioarele cu apa vie si apa moarta -. se transforma intr-o pasare si-si ia zborul pana in dosul lunii. care determina semnificatia de ispasire-initiere a marelui motiv al drumului.tatalui ca mire. spre deosebire de aceasta. raul viclean reprezentat de Span. care a prilejuit intai intalnirea-capcana cu fiinta malefica. A treia incercare presupune un nou drum in care. e enuntarea tabu-ului. feciorul de imparat nimereste intr-un spatiu labirintic pentru a carui trecere il accepta. care. ca mireasa pentru Span. feciorul de imparat este ademenit intr-o fantana din care nu mai iese ca stapan. Cele cinci aratari care-1 ajutasera pe erou il parasesc. eroul trece acum in sens invers prin moarte la viata si basmul se incheie cu nunta feciorului de imparat. oferindu-le un adapost supraincalzit. Urmeaza apoi cele trei incercari menite sa-1 duca la pieire. inteleptit de peripetiile prin care trecuse. pe care o miluise in infatisarea ei de batrana neajutorata. Flamanzila. fata imparatului da la iveala inselatoria Spanului. aducerea fetei imparatului Rosu. fiind mare farmazoana. ci ca sluga. dobandind si numele care-1 fixeaza prin juramant in aceasta noua situatie. hrana si bautura in cantitati uriesesti. Ca urmare. plin de primejdii. savarsita de fata imparatului Rosu. . batrana. a interdictiilor care sunt in numar de doua: feciorul de imparat este sfatuit sa se fereasca de span si de omul ros. Gerila. Numarul probelor la care este supus Harap-Alb la posacul si mereu maniosul imparat Rosu este mult mai mare. in primele incercari. Cea dintai incercare este aducerea „salatilor" din gradina ursului. Acestea vor fi mult mai numeroase: intai albinele si furnicile. dar imbinate ingenios si umoristic: in calitate de oaspeti. purtand numele unei zile a saptamanii. ordonate de Spanul care i-a luat locul ca nepot si urmas la tronul unchiului. aducerea capului cerbului fabulos impodobit cu pietre pretioase. duminica.

nepot de sora cu Pandila. cu expresii si zicatori suculente. Eroii basmelor sunt in general schematici si apartenenta lor la fortele binelui sau ale raului. cand se dezlantuie. Dimensiunea realista a Povestii lui Harap-Alb se evidentiaza prin modul de individualizare a eroului pozitiv si a antagonistului sau. ca un buhai. un supliment mai consistent. momentele sunt dezvoltate in scene cu dialoguri. craiul si cei trei fii ai lui se comporta si mai ales vorbesc aidoma unor tarani sfatosi. fixata de la inceput. Harap-Alb rade cand le intalneste in plina dezlantuire si le ia intr-un fel in stapanire prin ghicirea numelui lor. ci omenia (milostenia fata de baba necajita. dupa care. ca orice vracita iscusita. sunt sursa a comicului jovial. Dupa ce ispravesc cantitatile de mancare si bautura oferite de imparatul Ros. se manifesta in actiunile lor. Atoate-stiutoarea Sfanta Duminica se scoala foarte de dimineata si culege desculta pe roua poala de somnoroasa pe care o fierbe cu miere si lapte pentru a obtine bautura adormitoare pentru cerbul instelat. primeste o expresie hazlie prin vesnica lor inclinare spre galceava. aidoma zmeilor din alte basme. prin insasi natura lor stihiala. moderata. De altfel. nume pline de umor. ca niste meseni nemultumiti si cam neciopliti. ca spre pilda Ochila care e „frate cu Orbila. incercarile prin care trec la curtea imparatului Ros sunt prezentate in ample scene comice: dupa ce racoreste casa de fier incinsa pe care imparatul le-a harazit-o spre odihna. sunt in firea lumii reale. Din acest motiv. se posomoraste de lipsa de vrednicie a feciorilor sai al caror comportament verifica vechea zicala „La placinte inainte. Nu altfel stau lucrurile si la curtea lui Verde imparat. ori din targ de la Sa-1 cati. in fata unor sarcini grele. Aceste stihii. Singurele personaje care. albinele si furnicile ale caror regine sunt inzestrate cu grai omenesc sunt surprinse de erou in momente caracteristice ciclului vietii unor asemenea ganganii. Gerila priveste cu jind odihna tovarasilor sai si cauta „samanta de galceava". grija fata de . si devastatoare. Gerila tranteste un frig de se asaza o promoroaca de o palma pe pereti. in opera lui Creanga sunt surprinse reactiile emotionale ale eroului. devorate intr-o clipita. Basmul lui Creanga conserva toate semnificatiile simbolice ale motivelor traditionale. astfel. si-1 incurajeaza pe erou sfatuindu-1 sa se lase in seama ajutorului lui Dumnezeu. cerand cu insistenta. peste drum de Nimerila. invins la vorbe. Setila si Flamanzila fac un taraboi de pomina batand cu ciolanele ialovitelor. Lumea fabuloasa a basmului traditional primeste atribute caracteristice lumii satului. Animalele cu puteri fabuloase au totusi comportamente ale celor obisnuite: Cerbul vine „boncaluind". „bea halpav" din mursa adormitoare si scurma pamantul cu copita. intrupari stihiale ale unor puteri ce. fericit ca nu e singurul care sufera de frig. prin reductia lor minimizanta. din sat cu Chitila. se linisteste si-i cheama pe toti la impacare. megies cu Cautati si de urma nu-i mai dati". nu curajul si vitejia sunt calitatile lui. ceva" si „popac" se va trezi cu el inapoi in ograda. Craiul. asa ca in incaperea racoroasa se incing spiritele intr-o cearta suculenta cu insulte pline de haz si amenintari cu chelfaneala la capatul careia. avand nevoie mereu de imbarbatarea calului sau nazdravan sau a Sfintei Duminici. Harap-Alb se tanguie ca „i-a ajuns funia la par" si se gandeste la sinucidere. si cu doagele butiilor cu „bauturica" supta instantaneu. si tocmai din acest motiv benefice. var primar cu Chiorila. chiar de la inceput. a carui imparatie urma sa fie mostenita de nepotul vrednic. apartin in intregime fabulosului sunt cei cinci uriasi.care renunta la puterile ei de magiciana. dar se particularizeaza prin realismul lui. cand sunt stapanite. Chiar pornirea lor anarhica. in forma echilibrata. ca un batran hatru. la razboi inapoi" si-i prezice batjocoritor mijlociului ca se va intalni „c-un iepure.

Chiar si semnificatia mereu subliniata a traseului initiatic este intelegerea dificultatilor si suferintelor celor umili. de la personajele ţărăneşti la cele intelectuale. antagonistul mezinului craiului. este cel care. ii priveste de sus pe unchiul si verisoarele adevaratului fecior de crai si nu inceteaza sa se laude cu pretinsa lui stiinta de stapanitor. fundamentează principiul sincronismului. care promovau "o duzină de eroi plângăreţi". ramase necunoscute stapanilor si crailor. deplina lealitate fata de juramant. altfel spus. dar are si surprinzatoare cunostinte si abilitati gospodaresti in domeniul albinaritului. în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii.ganganiile aflate in dificultate. la tema urbană. Eugen Lovinescu iniţiază curentul literar numit modernism. in acord cu acest inteles al initierii. şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic. are toate cusururile parvenitului: stramba din nas la tot ceea ce vede la curtea imparatului Verde. prin opera lui. Harap-Alb manuieste cu agilitate sabia lui Statu Palma Barba Cot cu care reteaza dintr-o lovitura capul cerbului instelat. Camil Petrescu opinează că literatura trebuie să ilustreze "probleme de conştiinţă". pentru care este . in fata unor aparitii monstruoase). contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană (europenizarea literaturii române). impostorul ajuns prin viclenie fecior de crai. substanţialitatea. ce consta in fond din porunci abuzive si permanente umiliri ale vrednicei si lealei sale slugi. pregatind un stup pentru roiul de albine caruia ii oferise ca loc de popas temporar propria lui caciula. Spanul. Povestea lui Harap-Alb este proiectia in fabulos a mentalitatii si ethosului umanist al universului taranesc. Camil Petrescu (1894-1957). dar si hazul. "ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE. precum şi crearea romanului de analiză psihologică. relativismul. ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI" –roman subiectiv de analiză psihologică - de Camil Petrescu In perioada interbelică. in viziunea joviala a unui exponent genial al lui. Adept al modernismului lovinescian. al cărui program trasează noi direcţii pentru dezvoltarea literaturii române. printre care: trecerea de la tema rurală. eliberator de teama. prin aducerea unor noi principii esteticeca autenticitatea.

acestea fiind cele două planuri compoziţionale ce-1 motivează pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului românesc. partea a doua este însă o experienţă trăită. prin prezenţamărcilor formale ale naratorului. atât în plan erotic. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. ceea ce aud. naratorul-personaj identificându-se în partea a doua cu autorul. Camil Petrescu propune o creaţie literară autentică. cât şi în planul tragediei războiului. Dacă prima parte este o ficţiune. aceea a războiului. Ştefan Gheorghidiu. în care timpul obiectiv (cronologic)evoluează paralel cu timpul subiectiv (discontinuu). în timpul primului război mondial. Modalitatea narativă se remarcă... zbuciumându-se între certitudine şi incertitudine. se analizează cu luciditate.. Compoziţia romanului Romanul este scris la persoana I. aflat în permanenţă în căutare de certitudini privind sentimentul profund de iubire. bazată pe experienţa trăită a autorului şi reflectată în propria conştiinţă: "Să nu descriu decât ceea ce văd. în "Ultima noapte de dragoste. deoarece eroul se destăinuie. Din mine însumi... Eroul.. scriitorul fiind ofiţer al armatei române. Structura romanului: Romanul este structurat în două părţi. până la substituirea lui de către personaj. chinurilor şi zbuciumului din conştiinţa personajului. văzut ca iminenţă a morţii. dar mai ales un spaţiu imaginar închis. Romanul este alcătuit pe baza unui jurnal de campanie. Perspectiva spaţială reflectă un spaţiu real. aşadar.neapărată nevoie de un mediu social în cadrul căruia acestea să se poată manifesta. când omenirea se află între viaţă şi moarte. care exprimă aspiraţia către sentimentul de iubire absolută şi "întâia noapte de război".. cu titluri semnificative. ca iminenţă a morţii. memoria involuntarăaduce în timpul obiectiv experienţa interioară a eroului. însetat de absolut. Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid. dornic de cunoaştere. frontul. Câmpulung. eu nu pot ieşi. întâia noapte de război" (1930) . care ilustrează imaginea războiului tragic şi absurd. deoarece prozatorul nu era căsătorit şi nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului. Perspectiva temporală este discontinuă. propriile mele imagini Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi. Romanul este un monolog liric. ceea ce gândesc eu. este intelectualul lucid. în plan subiectiv. de autenticitate. Orice aş face eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii.. bazată pe alternanţa temporală a evenimentelor. dominat de incertitudini. care se diluează în faţa unei drame mai complexe. în căutarea permanentă a iubirii absolute. ca sentiment al existenţei umane superioare.". care se salvează prin conştientizarea unei drame mai puternice. pe dislocări sub formă de flash-back şi feed-back. Odobeşti. ceea ce înregistrează simţurile mele. însetat de absolutul sentimentului de iubire. aceea a omenirii ce trăieşte tragismul unui război absurd. al frământărilor. Bucureşti. . surprinzând două ipostaze existenţiale: "Ultima noapte de dragoste". de unde reiese apropierea acestuia de evenimente. dominat de incertitudinişi care se confesează introspectând cele mai adânci zone ale conştiinţei.

armata română "fortificase" trei sute de metri cu "nişte şănţuleţe ca pentru scurgere de apă". consemnează drama iubirii adusă în memoria eroului de o discuţie pe această temă. Semnificaţia titlului: Cuvântul "noapte" repetat în titlu redă simbolic incertitudinea. Construcţia subiectului: Incipitul romanului îl constituie prezentarea lui Ştefan Gheorghidiu. deoarece ele se petrecuseră cu doi ani înainte de a fi consemnate în jurnal. purtată de ofiţeri la popota regimentului. pe care "zece porci ţigăneşti. naratorul-personaj incriminează cu ironie usturătoareincompetenţa sistemului de apărare militară a ţării. Discuţia ofiţerilor la popotă se poartă în jurul unui fapt divers comentat de presă privind achitarea . La ambii scriitori eroii sfârşesc tragic. ca proaspăt sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916. iraţionalul.de către tribunal . pe care sublocotenentul Ştefan Gheorghidiu îl începe o dată cu experienţa frontului. sunt rememorate (prin memorie involuntară) episoadele căsniciei lui cu Ela. îndoiala. Cele două "nopţi" din titlu sugerează şi două etape din evoluţia personajului principal.Jurnalul de campanie. dar nu şi ultimele. Prin dialog.a unui bărbat care îşi ucisese soţia surprinsă în flagrant de adulter. cu boturi puternice" le-ar fi râmat într-o jumătate de zi. forţă interioară şi loialitate. . In jurnalul ce consemnează evenimentele trăitede erou în timp obiectiv (imaginea frontului). fiind impresionante prin capacitatea lor de a trăi idei. fiind învinşi de propria pasiune. în special în înzestrarea lor cu energie. de propriul ideal. O apropiere vizibilă este şi între eroii lui Stendhalşi aceia ai lui Camil Petrescu. Scris la persoana I. iar conferinţa sa despre "Noua structură şi opera lui Marcel Proust" constituie un adevărat mani/est literar de credinţă. fiecare opinie este corelată cu trăsăturile fizice şi moraleale susţinătorului. Deşi frontul se întindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontieră. întrucât în final . însă personajele lui Camil Petrescu dobândesc energii uriaşe declanşate de pasiuni devoratoare. contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei şi din apropierea Dâmbovicioarei. potrivit jurnalului de front al acestuia. necunoscutul şi tainele firii umane. aduse în timp subiectiv. în preajma primului război mondial. nesiguranţa şi absurdul.Ştefan Gheorghidiu este disponibil sufleteşte pentru o nouă experienţă existenţială. Ideea literară este adoptată de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust.

" Intervenţia Iui Ştefan Gheorghidiu este explozivă. pentru că eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente". în afaceri. este . agresivă şi surprinzătoare pentru ceilalţi. cât şi prin construirea tipului de avar ursuz şi dificil care.. lipsită de griji. experienţa erotică. De pildă. dar şi de adevărate orizonturi. Căpitanul Corabu. aşezat în rosturi gospodăreşti tradiţionale.în mod surprinzător . Iubirea lor fusese alimentată şi de orgoliul tânărului. iubirea fiind singura lor avere. personaj mai puţin conturat în acest roman. deşi el ar fi vrut-o "mereu feminină. casă [. scena căpătând accente balzaciene atât prin descrierea casei ("casă veche mare cât o cazarmă"). amestecându-se în certurile iscate de testament. Gheorghidiu este incapabil să se descurce în păienjenişul afacerilor. pe care o notează în jurnalul de campanie: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu. o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". şi . Ştefan descoperă că soţia sa este subjugată de problemele pragmatice. declanşată de discuţia de la popotă. Gheorghidiu aduce în prezent (timpul subiectiv). un căpitan fin. căpitanul Dimiu. preocupată numai de modă. îşi dă seama că nu face parte din această lume şi se reîntoarce cu sete nepotolită la studiul filozofiei şi la cursurile de la Universitate.. foarte căutat de femei". aproape de sărăcie. consideră că "dreptul la dragoste e sfânt [..ceea ce demonstrează că autorul stăpâneşte cu măiestrie arta portretistică. deşi bogat.. întrucât Ela era cea mai frumoasă studentă de la litere şi Ştefan. dansator.] dacă-i arde de altele să nu se mărite". era "măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine. confirmând principiul esteticcă poţi vorbi sincer numai despre tine. Ela este atrasă într-o lume mondenă. Căsătoria lor este liniştită o vreme. Ştefan îi înfruntă pe bătrânul avar şi pe Nae Gheorghidiu. Sub influenţa unei verişoare a lui Ştefan.] unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-şi caute fericirea. milionarul analfabet. mai ales că duc o existenţă modestă. fapt care surprinde pe toată lumea şi schimbă radical viaţa tânărului cuplu." Floroiu. Moartea unchiului Tache îi aduce lui Ştefan Gheorghidiu o moştenire substanţială. Fiind invitaţi la masă Ia unchiul Tache. "tânăr şi crunt ofiţer". de distracţii nocturne sau escapade. student la filozofie. despre trăirile şi percepţiile proprii: "Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". cunoscuseră un vag avocat. birou şi dormitor. deasupra discuţiilor acestea vulgare".. iubirea. Discuţiile stârnite minimalizează superioritatea sentimentului de dragoste în concepţia eroului şi-i declanşează acestuia prima experienţă a cunoaşterii. delicat şi visător. prin retrospecţieşi discontinuitatea temporală afeed-back-ului. ilustrând relativismulca modalitate estetică modernă a prozei româneşti. Tot un personaj balzacian este şi Vasilescu-Lumânăraru.adeptul liberei exprimări a sufletului omenesc: "Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. simţită cu forţă şi dominată de incertitudini. urne în care ea se simţea uimitor de bine. consideră că "nevasta trebuie să fie nevastă şi casa. societatea mondenă căpătând pentru Ela importanţă primordială. domnul G. în casa Anişoarei. apărută nu se ştie de unde. Memoria involuntară. locuia într-o singură cameră ce îndeplinea toate funcţiunile. fiind în acelaşi timp sufragerie.

între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare. Ştefan nu se mai îndoieşte că "venise pentru ea aici. el o caută cu disperare pe la rude. fiecare gest al Elei: "trăgeam cu urechea. Plănuieşte să-i omoare de amândoi. nu numai din orgoliu. deşi am suferit atâta din cauza iubirii". Sosind pe neaşteptate într-o noapte de la Azuga. propunându-i să divorţeze "fără formalităţi. fiind frământat de incertitudini.] Şi eu mă simţeam imbecil şi ridicul". Excursia la Odobeşti declanşează criza de gelozie a personajului.. din acest moment. acumulând progresiv nelinişti şi îndoieli interioare. aşezarea Elei la masă lângă el. Compania insistentă a domnului G. ba mai mult. aproape de regimentul său. deoarece găseşte întâmplător un bilet de la Anişoara. care purta data nopţii respective şi prin care-i cerea să petreacă noaptea la ea. se străduia să se afle mereu alături de el. Fire reflexivă şi pasională. considerând-o neconformă cu normalul şi realitatea: "Nu. dar şi pentru că se sileşte să-şi ascundă chinurile. Ştefan se chinuie îngrozitor Ia petrecerile mondene. deoarece soţul plecase la moşie. Totul se întunecă definitiv când îl vede în oraş pe domnul G. deziluzie şi neputinţă. aranjează ca Ela să petreacă vara Ia Câmpulung. unde fusese concentrat de două săptămâni.. nervos.G era mai rezervat faţă de soţia lui Gheorghidiu. iar când Ela soseşte acasă pe la opt dimineaţa. drama se amplifică. Fiind concentrat în armată ca sublocotenent. şi. este înnebunit de deznădejde. fără explicaţii multe". la petrecerile mondene dl. părăsisem Universitatea". gesturile familiare (mănâncă din farfuria lui) sunt tot atâtea prilejuri de observaţie atentă şi frământare interioară care provoacă eroului o chinuitoare suferinţă.. iar casa goală i se pare "ca un mormânt fără nevastă-mea". Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" încheie "cartea întâi" a romanului. dar se întâlneşte cu locotenent- . o goneşte fără să-i asculte explicaţiile. n-am fost nici o secundă gelos. pe care Ie exprimă prin monolog interior. cu scurte perioade de împăcare. Servitoarea nu poate oferi nici o informaţie. nu-şi găseşte soţia acasă. Ştefan Gheorghidiu disecă şi analizează cu luciditate noua comportare a Elei. El respinge cu fermitate stupiditatea geloziei. analizând şi disecând toate eventualităţile. care pune sub semnul îndoielii fidelitatea soţiei. Ştefan Gheorghidiu consemnând întâlnirea cu Ela. Gheorghidiu interpretează faptul ca pe o ticluire pusă la cale de ele pentru a-i adormi bănuielile. care se arată îngrijorată că ar niitea rămâne săracă în caz că el va muri în război şi îi cere să treacă pe numele ei "o parte din lirele englezeşti de la Banca Generală". dar acesta continuă să-i spioneze. se dedublează: "Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel [. orice element exterior provoacă în sufletul său catastrofe chinuitoare. apoi se îndoieşte de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagemă. convins că "niciodată femeia aceasta nu mă iubise". cântărind fiecare vorbă. "nu mai puteam citi nici o carte. Suferinţa Iul este mistuitoare. atitudine care-i face pe ceilalţi să-1 considere gelos. care devin sfâşietoare. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea Ie avea cu domnul elegant de alături de ea". îi era deci sigur amant".Ela pare oarte fericită în preajma lui.

Camil Petrescu creează pagini antologice prin imaginile de apocalips. războiul ocupă definitiv planul conştiinţei eroului. că fac parte din aceeaşi armată şi "ne pufneşte pe toţi un râs ca de morţi".". ordinele contradictorii. după dumneavoastră. gândind nepăsător: "sunt obosit.. . Un soldat. foamete şi mai ales iminenţa permanentă a morţiicu care oamenii se află faţă în faţă în fiecare clipă. nu atacuri vitejeşti. bani. aşa fără cap.. marşuri istovitoare. mult mai dramatice. episodul surorilor Măria şi Ana Mănciulea. în timpul obiectival petrecerii faptelor. fiind sugestiv. ca acelea din capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. altul este şocat pentru că a văzut cum un obuz i-a retezat capul lui A Măriei. ofiţeri incompetenţi şi ostaşi cu totul dezorientaţi. Ştefan Gheorghidiu se întoarce în Bucureşti şi este primit de Ela cu drăgălăşenie. Măria Mănciulea este decorată cu "Virtutea militară".colonelul care îl sileşte să meargă în aceeaşi zi la regiment. Autenticitateaspecifică naratorului-personaj redă momente reale din război. care se simte acum detaşat parcă de sine şi de tot ce a fost între el şi Ela.. nu strigăte neînfricate şi entuziaste de eroism. de la obiecte de preţ la cărţi... pentru crimă". mi-e indiferent chiar dacă e nevinovată". îşi dau seama că sunt amândoi români. deoarece călăuzise armata română să treacă Oltul şi să învingă inamicul. Adevărata desprindere din drama torturantă a incertitudinii se face prin trăirea unei experienţe cruciale. că oricând ar fi putut "găsi alta la fel". timpul exterior (obiectiv) şi cel interior (subiectiv)coincid. A mers cam la vreo patru-cinci paşi şi pe urmă a îngenuncheat şi a căzut. la amintiri Adică tot trecutul". "absolut tot ce e în casă.] aş fi fost închis din cauza ei. Marin Tuchei. Starea de confuzie totală. care ilustrează o imagine de groazăa frontului. Notaţiile din jurnalul de campanie reflectă acum o experienţă trăită direct. prizonier".. " In condiţiile frontului. deruta ofiţerilor sunt ilustrate prin episoade cutremurătoare. cu luciditate. când un ofiţer îi sare de gât lui Gheorghidiu şi strigă "Prizonier. domnule locotenent. luptând pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia trupelor austro-ungare. Rănit şi spitalizat. "Cartea a doua" a romanului începe cu capitolul "întâia noapte de război". deşi cândva "aş fi putut ucide pentru femeia asta [. ci ordine date anapoda de către conducătorii militari. cu o armată dezorganizată. în capitolul intitulat "întâmplări pe apa Oltului". dublate de o ironie subtilă. dar el o simte ca pe o străină şi-i propune să se despartă. Un ordin de retragere este dat în sens invers şi. care "fugea. aceea a războiului la care Gheorghidiu participă efectiv. După ce sunt arestate sub acuzaţia de spionaj. îşi dă seama. nedându-i astfel posibilitatea să-şi ducă Ia îndeplinire planul de răzbunare împotriva celor doi presupuşi amanţi. şopteşte întruna: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. Ofiţerul Ştefan Gheorghidiu descoperă o realitate dramatică. de la lucruri personale.

deoarece relatează la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. drama iubirii. care nu se potriveşte în nici un fel cu societatea mediocră. introspecţia stărilor sufleteşti. Ştefan Gheorghidiu trăieşte drama singurătăţii intelectualului lucid. . cât şi cea obiectivă. Stilul lui Camil Petrescu: Se caracterizează prin claritate. reprezentată de unchiul Tache. este analitic şi intelectualizat. Stilul este anticalofil. hipersensibilă. "ca într-un proces verbal". dialogul. reale sau psihologice. memoria involuntară. sunt consemnate în jurnalul de front. cu care eroul nu are nici o legătură spirituală. cea a timpului cronologic (obiectiv). jurnalul. fără succes. Caracterizarea personajelor: Ştefan Gheorghidiu . în care povesteşte întâmplările de pe front şi una a timpului psihologic (subiectiv). fiind impresionabil numai de bine. Eroul trăieşte în două realităţi temporale. Nae Gheorghidiu şi Tănase Lumânăraru. Student la filozofie. Ştefan Gheorghidiu este intelectualul inadaptat superior. analitic şi reflexiv. care devine conştient că "o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie". frază scurtă şi nervoasă. trăită. El trăieşte. în care Gheorghidiu analizează cu luciditate atât experienţa subiectivă a iubirii. aşadar. Principalele modalităţile de caracterizare sunt proprii analizei psihologice şi evidenţiază autenticitatea personajului-narator: monologulinterior. a războiului. Ştefan Gheorghidiu identificăndu-se în totalitate cu autorul Camil Petrescu. timpul obiectiv şi subiectiv. deoarece nu se aseamănă cu firea lui onestă. inflexibilă. întâia noapte de război". sobrietate. în lumea ideilor pure. Ştefan trăieşte în lumea cărţilor şi nu se poate adapta lumii afacerilor.Ca toate personajele camilpetresciene. intelectual lucid. necinstită la care încearcă să se adapteze. precum şi noile elementele ale esteticii romanului. căci vede idei.drama intelectualului lucid Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste. autoanaliza şi autointrospecţia. este un personaj-narator. Toate faptele. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. frumos şi adevăr.

ridicând-o la proporţii cosmice. incertitudinea lui se accentuează şi casa îi pare "goală ca un mormânt. ceea ce semnifică nevoia eroului de absolut. pe care o consemnează în jurnalul defront: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". autoanalizându-se. aspirând la dragostea absolută. Astfel. Venit pe neaşteptate acasă într-o noapte. Adică tot trecutul". Faptele. gesturi fără importanţă. ca urmare. de la lucruri personale la amintiri. care analizează în amănunt. fapt ce intră în totală contradicţie cu idealul său de feminitate. cu o conştiinţă unică. însetat de certitudini şi adevăr. ale îndoielilor sale interioare. sporeşte suspiciunile. petreceri şi escapade. personajul-narator. Mici incidente. fără nevastă-mea". Incertitudinea iubirii devine în curând "o tortură". Hipersensibil şi orgolios. conştient de chinul său lăuntric. dar se simte obosit şi hotărăşte să se despartă definitiv de Ela. punând sub semnul îndoielii fidelitatea Elei. flirtul nevinovat se hipertrofiau. pe care le disecă minuţios. cu luciditate stările interioare. puternic reflexivă.. Principala modalitate de caracterizarepentru a ilustra zbuciumul său interior este introspecţia prin monolog interior. după o absenţă mai lungă. deşi respinge ideea geloziei: "Nu. se amplificau. e trăită sub semnul incertitudinii. . care.. priviri schimbate de ea cu domnul G. de incertitudine a iubirii. Ela. Eroul este o natură reflexivă. soţia sa. Tache şi. se lasă în voia tentaţiilor mondene. avocat obscur dar bărbat monden. în mod deosebit: "i-am scris că-i las absolut tot ce e în casă. gesturile. prin memorie involuntară. aşa că Ştefan se desparte de soţia sa. căpătând dimensiuni catastrofale în conştiinţa eroului: "era o suferinţă de neînchipuit". Eroul trăieşte în lumea ideilor pure. îi observă pe cei doi cu luciditate. ale incertitudinii. se declanşează amintirea propriei poveşti de dragoste. Ştefan primeşte pe neaşteptate o moştenire de la unchiul său. care consideră că "cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". Plimbarea la Odobeşti într-un grup mai mare declanşează criza de gelozie. iubirea. Fire pasională. pe care o priveşte acum cu indiferenţa "cu care priveşti un tablou" şi căreia îi lasă o bună parte din averea Ia care ea ţinea. a unui zbucium permanent în căutarea absolutului." Văzuse în Ela idealul său de iubire şi de feminitate către care aspira cu toată fiinţa Iui şi a cărui prăbuşire îi provoacă întreaga dramă. n-am fost nici o secundă gelos. despicând firul în patru: "Nevastă-mea avea o voce uşor emoţionată".Dialogulde la popotă despre iubire provoacă o reacţie violentă a eroului. Ştefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniştii. personajul îşi amplifică suferinţa. devenind din ce în ce mai preocupată de lux. deşi am suferit atâta din cauza iubirii. căutând în permanenţă certitudini care să-i confirme profunzimea sentimentului de iubire. privirile şi cuvintele Elei se reflectă în conştiinţa eroului (autenticitatea) care suferă la modul sublim drama iubirii. nu mai putea citi "nici o carte". Prima experienţă de cunoaştere. de Ia obiecte de preţ la cărţi. Atenţia insistentă acordată Elei de domnul G. se pare.

nervos. Trăsăturile morale reies. din referirile lui Ştefan." Iubirea lor se născuse din orgoliullui Ştefan Gheorghidiu. fiind înregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu. moarte. care constituie polul terminus al dramei intelectuale. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea". Spiritul polemical personajului-narator evidenţiază discuţiile demagogice din Parlament. indirect. păduchi. Tragediile războiului sunt de un realism zguduitor: un ostaş a văzut cum un obuz a retezat capul lui A Măriei şi el "fugea aşa. în care el poate găsi iubirea reciprocă . având sentimentul că "e ca la începutul lumii. care ar fi vrut-o "mereu feminină.. albaştri. Ela se comportă ca o cochetă. Trăsăturile fizice sunt puţine. are o expresie deznădăjduită atunci când acesta stă de vorbă cu altă femeie. Imaginea războiuluieste demitizată. frig.: "trăgeam cu urechea. devenind din ce în ce mai superficială. dorind să aibă certitudinea iubirii Elei. Ela este personajul feminin al romanului. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristică a jurnalului de front. foame. unul dintre soldaţi silabiseşte întruna. Ca un blestem. Ştefan observând mimica şi gesturile femeii care gustă cu familiaritate din farfuria lui G. deoarece reuşeşte să depăşească gelozia care ameninţa să-1 dezumanizeze. Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării. războiul este tragic şi absurd. El se înalţă deasupra societăţii meschine. era cea mai frumoasă studentă de la litere. fiecare gest. silită să îndure un război tragic şi absurd. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare care se amplifică. obsesiv: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". umezeală. spaimă." Notaţiile personajului despre război sunt de o mare autenticitate şi luciditate. singurul supravieţuitor între toate personajele camilpetresciene. Femeia este construită numai prin ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. diaree şi mai ales frică. o experienţă trăită direct. Este. Averea moştenită de soţul ei dă la iveală firea pragmatică a Elei. eroul însuşi privindu-se din exterior ca pe un obiect. disperare. Unii critici literari consideră că Ştefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un învins. înseamnă noroi.A doua experienţă de viaţă fundamentală în planul cunoaşterii existenţiale este războiul. falsul patriotism şi iresponsabilitatea celor răspunzători de soarta ţării. care disecă şi analizează cu luciditate fiecare vorbă. frontul. Capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu" dezvăluie tragismul confruntării cu moartea. Ela acceptând să divorţeze deşi se consideră nevinovată şi jignită de bănuielile lui. nimic eroic. de altfel. viaţa oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cădem cu sufletele rupte în genunchi". trăind o experienţă morală superioară. nimic înălţător. în plimbarea la Odobeşti. vii ca nişte întrebări de cleştar". arşiţă. care flirta evident cu domnul G. aceea a dramei omenirii. inconştienţa şi cinismul politicienilor. simbolizând idealul de iubire către care aspiră cu atâta sete Ştefan Gheorghidiu. dar sugestive pentru frumuseţea tinerei: "ochii mari. ceea ce-1 uimeşte pe Ştefan. Ştefan Gheorghidiu vede în Ela idealul de femeie. pasiunea ei pentru viaţa mondenă. murdărie. deasupra discuţiilor acestea vulgare". întrucât Ela. fără cap. al cărui crez nu făcea concesii sentimentului: "Cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt.

Stilul este anticalofil. un om inteligent [. dialogul.. plin de subtilitate. Principalele modalităţile de analiză psihologică utilizate de Camil Petrescu în roman constituie tehnici specifice creaţiilor literare psihologice. autoanaliza şi autointrospecţia. la amintiri. bani.care scot în evidenţă zbuciumul interior al personajului. de identificarea deplină a timpului subiectiv cu cel obiectiv. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. pe care le îmbină. semănând cu oricare alta. Ştefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni... este analitic şi intelectualizat. Ela se transformă dintr-un ideal de femeie într-o femeie oarecare. "absolut tot ce e în casă... "nevastă-mea". retrospecţia.]. prilej cu care cititorul şi află numele femeii. "ea" în conştiinţa lui Ştefan Gheorghidiu. cu măiestrie şi talent: monologul interior. Originalitatea romanului e dată de subtilitatea analitică a propriei conştiinţe. .] o viaţă sufletească [. introspecţia conştiinţei şi a sufletului. de declanşarea prin memorie involuntarăa dramei suferite din iubire.] şi din acest monolog nervos se desprinde [. frază scurtă şi nervoasă. de faptul că scriitorul este în acelaşi timp personaj şi narator. un soi de simfonie intelectuală". "fata asta". cauzat de aspiraţia spre absolut... de la obiecte de preţ la cărţi. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa.. Registrul stilistic al romanului se caracterizează prin claritate. în susţinerea acestei concepţii sugestiv este şi faptul că el îi spune pe nume o singură dată.perfectă. în restul romanului o numeşte: "femeia mea". de pătrundere psihologică [. Adică tot trecutuF. de la lucruri personale. în concepţia lui George Călinescu... sobrietate.]. "ca într-un proces verbal".

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful