P. 1
Caracterizarea Otiliei Marculescu

Caracterizarea Otiliei Marculescu

|Views: 5,554|Likes:
Published by George Pandrea

More info:

Published by: George Pandrea on Mar 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/12/2013

pdf

text

original

Caracterizarea Otiliei Marculescu (Otilia) din romanul Enigma Otiliei de George Calinescu

Otilia Marculescu caracterizare Lumea romanului graviteaza in jurul singurului personaj viu cu adevarat: Otilia. Alaturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresioneaza prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Ca personaj, Otilia nu are o schema fixa, ea se intregeste parca din miscarea romanului, in fiecare pagina e alta, dar nu labilitatea o invaluie ci intinsele registre pe care evolueaza. Autorul insusi ii fixeaza identitatea: „Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina. Flaubertin as putea spune si eu: Otilia c’est moi, e fondul meu de ingenuitate si copilarie... Eroina este tipizrea mea, fundamentala, in ipostaza feminina. Otilia este oglinda mea de argint...”. 31184usf48hts5j Prin Otilia, romanul capata modernitate. Ea sparge tiparele clasice care le unesc un avar, un arivist, o fata batrana si nenumarati alti interesati doar de partea materila a oricarei relatii, ea aduce in prim plan o problematica existentialista. Ca personaj, Otilia cea zglobie sta sub semnul dramei feminine, ea aducand in aceeasi albie de ganduri furtunoase viituri de anxietate, de neimpliniri nemarturisite, de singuratate, de zambete frante sau valuri ale unui timp ajuns la tarm. Fata e vesnic inconjurata de admiratori si iubita de „papa Giurgiuveanu” apoi de tanarul Felix, de Pascalopol, un strain care a fost in preajma ei inca de cand era mica si ale carui sentimente nu sunt deloc lamurite. Otilia e admirata de baietii de la Universitate, invidiata de rude, curtata vulgar de stanica, agasata de Titi, Otilia starneste oricui dorinta de a o stapani. Nimeni nu va reusi cu adevarat. Fiecare va cunoaste mai mult sau mai putin din ea, dar Otilia va ramane, cu toata evolutia ei „o enigma”. Cititorului ii este prezentata prin intermediul lui Felix Sima, care, abia sosit in casa lui mos Costache si neprimit cum s-ar fi asteptat, da sa plece. Inainte de a-i vedea chipul, Felix ii aude vocea „cristalina”. st184u1348htts „– Dar, papa, e Felix! Felix privi spre capatul scarii ca spre cer deschis.” Apoi i se deseneaza inaintea ochilor „fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga la poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colorata de dantela pe umeri”. Modul in care i se prezinta lui Felix, e simplu si direct:

G.„– Ce bine-mi pare. iar Titi. ce bine-mi pare ca ai venit! zise ea volubil. convins ca nu este nimic rau in asta. Fara cel mai mic efort ea se ridica vizibil deasupra celorlalti. in care parintii lor apareau alaturi. Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte albastrii arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. acum nu era decat o confirmare caci „Felix nu vazuse pe Costache Giurgiuveanu decat cu multi ani in urma. Apoi. de un stil perfect. intampina fuga fetei prin iarba cu un „Haida! A-nceput nebunia!” Felix o urmeaza si o admira tocmai pentru aceasta imprevizibilitate. ca personaj. Dar in fiecare an scria la sarbatorile consacrate si in alte cateva imprejurari unchiului Costache intreband ce mai face <<verisoara>> Otilia. intorcand adanc fata spre el: – Oare nu-ti pare bine?” Otilia ii impunea lui Felix modul cum sa o trateze. Stanica nu pierde ocazia sa exclame: „Desteapta fata!”. cu oase delicate de ogar. Poate in virtutea acestei situatii „Lui Felix. prin generozitate si printr-o superioritate slefuita de-a lungul generatiilor. fapte. sa caute un moment cand sa strecoare o obscenitate. structura cunoscuta si abordata si pentru celelalte. parandu-i-se ca tanarul nu reactioneaza destul de calduros. daca s-ar fi intalnit n-ar fi putut decat sa continue si oral stilul familiar din scrisori”. Insa in trupul subtiratic. insa fata i-o trase cu mult inainte de a lua o decizie si io trecu pe sub bratul stang”. iar Agae si Aurica se intuneca de invidie. fara acea slabiciune supta si patata a Aureliei. Pascalopol o ocroteste vazand in ea o posibila implinire. servitoarea. „Felix ii stranse mana si avu o clipa impulsiunea de o i-o saruta. de mult presimtit”. Otilia va urma. intreba. era o mare liberate de miscari. Relatia pare a se fi infiripat din copilarie. Autorul sugereaza ca intalnirea si apropierea celor doi era predestinata. o stapanire desavarsita de femeie”. mi se pare!”. mos Costache se lasa mangaiat. Ea il introduce in atmosfera familiei si tot ea face prezentarile.Otilia „Nu stii ca onoratii nostri parinti aveau intentia sa ne caasatoreasca? Ca la chinezi. Otilia scapa de sub tutela autorului ei. iar Otilia scria <<unchiului>> Iosif. si se defineste prin vorbe. si tot atunci o cunoscuse si pe Otilia care era o simpla fetita. Otilia este prietena de aceeasi varsta. . Portretuil fetei este schitat de la inceput: „fata parea sa aiba 18-19 ani. Marina. de familie. Otilia e de la inceput ocrotitoare. intreband ce mai face <<varul>> Felix. Tanarul fiu al doctorului si Otilia erau astfel in chip oficial intim prin corespondenta si desigur ca. Fata domina insa totul si pe toti. prin comportamentul care starneste reactii diferite in jur. Aratandu-i lui Felix cateva fotografii vechi. gesturi. copil. o ocrotitoare. Eu sunt Otilia. aparitia Otiliei ii dadu un sentiment inedit. Pentru Felix. Calinescu.

Felix – adauga ea confidential – vrei sa fugim? Hai sa fugim! Si mai . Ii marturiseste lui Felix o vesnica tulburare interioara: „Imi vine uneori sa alerg – spuse ea lui Felix care sedea in picioare putin incurcat de rochia si nimicurile carora le slujea de curier – sa zbor. Pascalopol contempla pe Otilia. ii ofera pentru o noapte camera ei. apoi se repede spre el cu gandul de a repara o greseala de neiertat: „– Ti-e somn? Ochii lui Felix si ora inaintata faceau intrebarea de prisos”. Il impresioneaza amestecul de lucruri. ii scutura usor umerii. dar pornite din firescul sentimentelor incanta. Fata e sincer ingrijorata caci a uitat sa-i pregateasca o camera si. Personajul se autocaracterizeaza in diverse randuri. Abia sosit in casa „unchiului” Costache. Otilia e intruchiparea feminitatii si a gingasiei. Arhitectura personajului asaza alaturi moda. lasa mainile in poala si exclama: „Ce sentimentala sunt!”. „Sedea acum cu o coapsa pe marginea fotoliului batranului. in vreme ce cu mana stanga imbratisa capul vadit multumit al aceluia”. statutul lui Felix. jucandu-si ca o pendula piciorul. Aceasta ii potrivea acul cu perla din cravata. Cand Costache este intrebat unde „o sa stea baiatul?” cu un ton din care se distingea clar aversiunea Aglaei pentru Felix. privindu-l cu o gratioasa . notele muzicale pentru pianoforte si romane frantuzesti din colectia Calmann – Lévi. jumatate materna a oricaror indeletniciri gospodaresti ce pot avea oarecare tangenta cu ea. Otilia raspunde scurt si fara menajamente pentru sentimentele matusii. o intelectuala rafinata si o fire sensibila la frumos. Dupa ce termina de cantat o bucata muzicala.Fata are neintrerupte atitudini de protectie fata de trei personaje: „papa”. maternitate. Din cateva detalii se recompune o Otilie plina de feminitate. Otilia uita la un moment dat de musafirul abia sosit. dar mai ales fata de Felix. Felix este insa cel mai apropiat de ea. speriata de aparitia unui potontial mostenitor al averii batranului: „– La noi! explica Otilia”. departe de inocenta cu care ii obisnuise pe cei din jur. Pascalopol. felix face cunostinta cu celelalte personaje prin intermediul Otiliei. Fata de Leonida Pascalopol. Otilia are gesturi cu inclinatii materne: „In vreme ce Aglae reintocmea jocul. Compozitia interiorului imbina elemente ce fac parte din structura psihica a personajului observat doar in cursul unei treceri in revista a decorului. intimitatea lor si mai ales diversitatea preocuparilor fetei. mereu atarnata pe marginea scaunului”. Intimitatea interiorului ei il fascineaza din prima noapte petrecuta in casa din strada Antim. „ilustrata si cartonata”. Protectia Otiliei fata de felix include „supravegherea” jumatate copilaroasa. Ea fixeaza. adesea cu o nota voluntara. Gesturile ei necenzurate. spre a rezolva problema.

„E ca o randunica”. ca domnisoara. de aceea i se pare neexplicat cum Felix poate iesi pe strada cu o „destrabalata” ca Otilia.. pentru care se pare ca are inclinatiuni. tu esti bine cu Otilia. „sunt foarte capricioasa... sa-i fereasca de alte lucruri mai rele”. Aurica e de parere ca „Otilia e sireata.inainte ca tanarul sa se dezmeticeasca. Compozitia personajului include. ce? Fete ca ea pentru asta sunt. al unei fete de nouasprezece ani”.. se preteaza?” Pentru Felix. deschise usa de perete si incepu sa alerge prin curte”. Stanica. Nu s-atinge nimeni de ea”. are rabdare cu ea. poate prea aprins. Si daca ar fi pus. si cand a luat pe papa. afland despre logodna Otiliei cu Pascalopol. il batusera pe umar – Hotule. Aglae se revolta nu asupra baiatului. Mama a mai fost casatorita inainte.. Aglae o considera o „zanatica”. cu ochii incarcati de fulgere”. Fata apare diferit in ochii celor din jur. Colegii lui Felix „care-l vazusera la brat cu ea. de aceea am luat eu hotararea sa va scutesc de o deceptie. eu eram de cativa ani. care irita pe fata”. vreau sa fiu libera”. Intelegeti. nimeni nu o poate patrunde. Cand Titi „indrazni un gest oarecare de concupiscenta. Otilia deruteaza pentru ca trece brusc de la o stare la alta. s-a sfiit sa va comunice. Priveste! Uite pe mama si pe tatal meu adevarat. Sa traiasca discret cu baietii de familie. incearca sa-l determine pe mosier sa inteleaga adevarata situatie a Otiliei. dar fata de care are ezitari de a lua hotarari decisive. vezi tu. Fiecare intelege o parte din ea. o dispretuieste vizibil si o bruscheaza cu vorbe ireverentioase.. cum ai pus mana? Este cea mai eleganta conservatorista. azi se intalneste cu un tanar. evident si bibliografia lui presarata intr-o discutie cu Felix: „Papa. ci asupra ei: „– Nici nu a pus mana baiatul pe ea.. spune drept. Otilia este „o fata cuminte” de care se indragosteste nebuneste. spunandu-i ca ea „e tanara neexperimentata. E constienta de asta: „Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede. Pascalopol o considera foarte frumoasa.. (Si . nu mi-e tata bun. sufar cand sunt contrariata”.. Drept rezultat „Otilia aparu pe usa cu coama manioasa. maine cu altul. cumnata mea Aurica a vazut lucruri decisive. dar. In casa lor sta un student de varsta ei. dorind-o sotie si nedistingand niciodata clar ce e viril si ce e patern in dragostea lui. chiar bogat nu poate lupta cu temperamentul aprins.” Titi ii pune lui Felix o intrebare strict confidentiala: „– Asculta. un om mai in varsta.. o fata greseste usor. bogati... cauta numai barbati in varsta.

precum si ordinea spatio-temporala caracteristica fabulosului.parcurge un traseu initiatic si traverseaza probe calificante pe parcursul carora se desavarseste ca om. prin prelucrare si interpretare proprie. Neghinita. Eminescu. Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: I. in ansamblul lor. un personaj suav cu un nesters zambet pe buze (zambet de amaraciune). fie ca piedici ce trebuie depasite. insa cu privirile blande. este. Mos Costache ii pecetluieste definitiv destinul. ca dimensiune. M. datorita numarului mare de motive. Barbu Delavrancea. (zmei. Fat Frumos din lacrima. precum si datorita amplificarii unora dintre ele. un basm original. inzestrate cu puteri supranaturale. Fapturile himerice joaca rol auxiliar in formarea eroului. Creanga. Basmul cult preia de la cel popular motivele a caror imbinare alcatuieste actiunea. generoasa. Cu acest material. si el cu ochii Otiliei)”. Finalul fericit al basmelor tipice vine sa afirme faptul ca. autorii realizeaza. datorita calului. pentru totdeauna in tipare. acestea din urma dau specificitate basmului. hainelor si armelor care fusesera ale . fie ca prieteni benefici. in rochie cu panier si cu un mare zuluf cazut peste umar tinea de brat un barbat gras. prin morala sa. infruntand ursul urias. trece subtiratica si delicat imprevizibila. zane. isi asimileaza in mod constient principii etice cu valoare pragmatica. prima secventa are la baza motivul alegerii eroului destinat peripetiilor pe baza unei probe: din cei trei frati doar cel mai mic reuseste sa treaca podul. cel mai cunoscut basm al lui Ion Creanga. Otilia trece astfel printre pagini inchizand in ea o lume. „himerice". Otilia se misca intr-o lume fixata. Orientari teoretice q6s9818qh96mlu Basmul este specia genului epic in care sunt narate intamplari fabuloase ale unor personaje antropomorfe (fiinte umane) si imaginare. Povestea porcului. Ion Creanga: Povestea lui Harap-Alb Povestea lui Harap-Alb. dominanta este ideea perfectibilitatii continue a lumii si a fiintei umane. daca raul are puteri tranzitorii asupra lumii. Dupa formula de inceput consacrata. personajele consacrate. Povestea lui Harap-Alb. proprie omului vechi: in mentalitatea acestuia. sfinte). in care Otilia din alte vremuri. personajele sunt polarizate in forte ale binelui care triumfa si forte ale raului infrant. Eroul de basm -intotdeauna fiinta antropomorfa . Nu o infiaza si Otilia va fi sacrificata de familia care isi doreste atat de mult mostenirea. conceptia optimista despre lume. binele il invinge. aproape un mic roman. basmul exprima. Ivan Turbinca.Otilia intinse lui Felix o fotografie putin rupta. cu puterea si indreptatirea lui etica superioare. Specie tezista.

pe Span drept calauza. duminica. care a prilejuit intai intalnirea-capcana cu fiinta malefica. Coborarea in fantana are astfel semnificatia simbolica a mortii si invierii. purtand numele unei zile a saptamanii. apoi cinci aratari. si in cele din urma sa o pazeasca pe fata. de a nu avea de a face cu omul ros si ca atare prilejuieste un alt drum cu multe peripetii si probe de incercare. batrana. ordonate de Spanul care i-a luat locul ca nepot si urmas la tronul unchiului. calcand astfel prima interdictie. Setila. . Ultima secventa a basmului reinnoada firul legat de substituirea eroului si materializeaza motivul deconspirarii si pedepsirii uzurpatorului. avand functia zanei bune. e enuntarea tabu-ului. inteleptit de peripetiile prin care trecuse.tatalui ca mire. incercari trecute cu bine gratie furnicilor si albinelor. Harap-Alb trebuie sa infrunte fiare fabuloase si reuseste datorita sfatului si sprijinului sfintei binevoitoare. in primele incercari. care determina semnificatia de ispasire-initiere a marelui motiv al drumului. dar. Harap-Alb si tovarasii sai trebuie sa faca fata intai modului in care gazda lor aplica legile ospetiei. se transforma intr-o pasare si-si ia zborul pana in dosul lunii. iar acesta ii taie capul lui Harap-Alb. Pasari-Lati-Lungila si Ochila. Cele cinci aratari care-1 ajutasera pe erou il parasesc. a doua. Trecand podul. feciorul de imparat este ademenit intr-o fantana din care nu mai iese ca stapan. Acestea vor fi mult mai numeroase: intai albinele si furnicile. Trebuie mai apoi sa-si dovedeasca vrednicia alegand macul din nisip. fata imparatului da la iveala inselatoria Spanului. misiunea este indeplinita cu bine. eroul trece acum in sens invers prin moarte la viata si basmul se incheie cu nunta feciorului de imparat. personaj familiar basmului popular romanesc. plin de primejdii. spre deosebire de primul. aducerea capului cerbului fabulos impodobit cu pietre pretioase. Numarul probelor la care este supus Harap-Alb la posacul si mereu maniosul imparat Rosu este mult mai mare. hotar simbolic intre taramul cunoscut si cel necunoscut. feciorul de imparat nimereste intr-un spatiu labirintic pentru a carui trecere il accepta. a treia oara. Dupa ce murise ca fecior de imparat si se nascuse ca sluga Harap-Alb la fantana din taramul labirintic al Spanului. impusa insa chiar de fata . Aceasta a treia incercare presupune insa calcarea celei de a doua interdictii. savarsita de fata imparatului Rosu. ci ca sluga. eroul se intalneste si se insoteste cu personaje care-1 vor ajuta sa treaca probele ce-i vor fi impuse de imparatul Ros. Cum eroul se afla sub legamantul muteniei. care. iar cea de a treia. Flamanzila. cu fata imparatului Rosu.o intrecere intre pasarea ei maiastra si calul lui Harap-Alb pentru a aduce de unde se bat muntii in capete ulcioarele cu apa vie si apa moarta -. Gerila. Ca urmare. spiritul de observatie distingand-o pe fata imparatului de sosia ei. dar imbinate ingenios si umoristic: in calitate de oaspeti. spre deosebire de aceasta. pe care o miluise in infatisarea ei de batrana neajutorata. vestita farmazoana. Urmeaza apoi cele trei incercari menite sa-1 duca la pieire. aducerea fetei imparatului Rosu. oferindu-le un adapost supraincalzit. hrana si bautura in cantitati uriesesti. Ordinea binelui este restabilita prin pedepsirea uzurpatorului de catre calul nazdravan si invierea eroului cu ajutorul apei moarte si a celei vii. ca mireasa pentru Span. ramanand in locurile lor. Urmatoarea secventa. A treia incercare presupune un nou drum in care. dobandind si numele care-1 fixeaza prin juramant in aceasta noua situatie. Mezinul le ceruse ca urmare a sfatului Sfintei Duminici. a interdictiilor care sunt in numar de doua: feciorul de imparat este sfatuit sa se fereasca de span si de omul ros. raul viclean reprezentat de Span. Cea dintai incercare este aducerea „salatilor" din gradina ursului. fiind mare farmazoana. Abia dupa a saptea incercare. fapturi cu infatisare grotesc-diforma. HarapAlb.

Dimensiunea realista a Povestii lui Harap-Alb se evidentiaza prin modul de individualizare a eroului pozitiv si a antagonistului sau. prin insasi natura lor stihiala. fixata de la inceput. sunt sursa a comicului jovial. craiul si cei trei fii ai lui se comporta si mai ales vorbesc aidoma unor tarani sfatosi. intrupari stihiale ale unor puteri ce. astfel. si devastatoare. cerand cu insistenta. invins la vorbe. cand se dezlantuie. apartin in intregime fabulosului sunt cei cinci uriasi. Chiar pornirea lor anarhica. ca un buhai. ca niste meseni nemultumiti si cam neciopliti. momentele sunt dezvoltate in scene cu dialoguri. ca un batran hatru. Din acest motiv. ca orice vracita iscusita. fericit ca nu e singurul care sufera de frig. Gerila priveste cu jind odihna tovarasilor sai si cauta „samanta de galceava". moderata. nu curajul si vitejia sunt calitatile lui. chiar de la inceput. Basmul lui Creanga conserva toate semnificatiile simbolice ale motivelor traditionale. in forma echilibrata. dupa care. sunt in firea lumii reale. si tocmai din acest motiv benefice. si-1 incurajeaza pe erou sfatuindu-1 sa se lase in seama ajutorului lui Dumnezeu. Singurele personaje care. „bea halpav" din mursa adormitoare si scurma pamantul cu copita. dar se particularizeaza prin realismul lui. nume pline de umor. ca spre pilda Ochila care e „frate cu Orbila. cand sunt stapanite. din sat cu Chitila.care renunta la puterile ei de magiciana. Atoate-stiutoarea Sfanta Duminica se scoala foarte de dimineata si culege desculta pe roua poala de somnoroasa pe care o fierbe cu miere si lapte pentru a obtine bautura adormitoare pentru cerbul instelat. aidoma zmeilor din alte basme. grija fata de . prin reductia lor minimizanta. devorate intr-o clipita. Nu altfel stau lucrurile si la curtea lui Verde imparat. Aceste stihii. De altfel. Animalele cu puteri fabuloase au totusi comportamente ale celor obisnuite: Cerbul vine „boncaluind". nepot de sora cu Pandila. incercarile prin care trec la curtea imparatului Ros sunt prezentate in ample scene comice: dupa ce racoreste casa de fier incinsa pe care imparatul le-a harazit-o spre odihna. ceva" si „popac" se va trezi cu el inapoi in ograda. peste drum de Nimerila. Harap-Alb rade cand le intalneste in plina dezlantuire si le ia intr-un fel in stapanire prin ghicirea numelui lor. ci omenia (milostenia fata de baba necajita. megies cu Cautati si de urma nu-i mai dati". se posomoraste de lipsa de vrednicie a feciorilor sai al caror comportament verifica vechea zicala „La placinte inainte. Lumea fabuloasa a basmului traditional primeste atribute caracteristice lumii satului. Craiul. Gerila tranteste un frig de se asaza o promoroaca de o palma pe pereti. Eroii basmelor sunt in general schematici si apartenenta lor la fortele binelui sau ale raului. cu expresii si zicatori suculente. asa ca in incaperea racoroasa se incing spiritele intr-o cearta suculenta cu insulte pline de haz si amenintari cu chelfaneala la capatul careia. un supliment mai consistent. Dupa ce ispravesc cantitatile de mancare si bautura oferite de imparatul Ros. avand nevoie mereu de imbarbatarea calului sau nazdravan sau a Sfintei Duminici. Setila si Flamanzila fac un taraboi de pomina batand cu ciolanele ialovitelor. var primar cu Chiorila. in opera lui Creanga sunt surprinse reactiile emotionale ale eroului. se manifesta in actiunile lor. ori din targ de la Sa-1 cati. in fata unor sarcini grele. se linisteste si-i cheama pe toti la impacare. a carui imparatie urma sa fie mostenita de nepotul vrednic. albinele si furnicile ale caror regine sunt inzestrate cu grai omenesc sunt surprinse de erou in momente caracteristice ciclului vietii unor asemenea ganganii. si cu doagele butiilor cu „bauturica" supta instantaneu. primeste o expresie hazlie prin vesnica lor inclinare spre galceava. Harap-Alb se tanguie ca „i-a ajuns funia la par" si se gandeste la sinucidere. la razboi inapoi" si-i prezice batjocoritor mijlociului ca se va intalni „c-un iepure.

dar si hazul. Camil Petrescu (1894-1957). este cel care. in fata unor aparitii monstruoase). fundamentează principiul sincronismului. al cărui program trasează noi direcţii pentru dezvoltarea literaturii române. Chiar si semnificatia mereu subliniata a traseului initiatic este intelegerea dificultatilor si suferintelor celor umili. contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană (europenizarea literaturii române). la tema urbană. Camil Petrescu opinează că literatura trebuie să ilustreze "probleme de conştiinţă". Spanul. in viziunea joviala a unui exponent genial al lui. printre care: trecerea de la tema rurală. prin aducerea unor noi principii esteticeca autenticitatea. Eugen Lovinescu iniţiază curentul literar numit modernism. in acord cu acest inteles al initierii. antagonistul mezinului craiului. şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic. are toate cusururile parvenitului: stramba din nas la tot ceea ce vede la curtea imparatului Verde. ii priveste de sus pe unchiul si verisoarele adevaratului fecior de crai si nu inceteaza sa se laude cu pretinsa lui stiinta de stapanitor. ramase necunoscute stapanilor si crailor. deplina lealitate fata de juramant. dar are si surprinzatoare cunostinte si abilitati gospodaresti in domeniul albinaritului. în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii. de la personajele ţărăneşti la cele intelectuale. prin opera lui. altfel spus. pentru care este . substanţialitatea. relativismul. Harap-Alb manuieste cu agilitate sabia lui Statu Palma Barba Cot cu care reteaza dintr-o lovitura capul cerbului instelat. impostorul ajuns prin viclenie fecior de crai. ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI" –roman subiectiv de analiză psihologică - de Camil Petrescu In perioada interbelică. precum şi crearea romanului de analiză psihologică. care promovau "o duzină de eroi plângăreţi". Adept al modernismului lovinescian. eliberator de teama. "ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE.ganganiile aflate in dificultate. ce consta in fond din porunci abuzive si permanente umiliri ale vrednicei si lealei sale slugi. pregatind un stup pentru roiul de albine caruia ii oferise ca loc de popas temporar propria lui caciula. Povestea lui Harap-Alb este proiectia in fabulos a mentalitatii si ethosului umanist al universului taranesc.

care se diluează în faţa unei drame mai complexe... Perspectiva temporală este discontinuă. cât şi în planul tragediei războiului. văzut ca iminenţă a morţii. surprinzând două ipostaze existenţiale: "Ultima noapte de dragoste". bazată pe experienţa trăită a autorului şi reflectată în propria conştiinţă: "Să nu descriu decât ceea ce văd. eu nu pot ieşi. cu titluri semnificative. Romanul este un monolog liric. dominat de incertitudinişi care se confesează introspectând cele mai adânci zone ale conştiinţei. aceea a omenirii ce trăieşte tragismul unui război absurd. aceea a războiului. Câmpulung. ca iminenţă a morţii.". Ştefan Gheorghidiu. acestea fiind cele două planuri compoziţionale ce-1 motivează pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului românesc. Odobeşti. .. Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid. de autenticitate.. aşadar. Romanul este alcătuit pe baza unui jurnal de campanie. ceea ce gândesc eu. Perspectiva spaţială reflectă un spaţiu real. în "Ultima noapte de dragoste.. Dacă prima parte este o ficţiune. care ilustrează imaginea războiului tragic şi absurd. Modalitatea narativă se remarcă. în care timpul obiectiv (cronologic)evoluează paralel cu timpul subiectiv (discontinuu).neapărată nevoie de un mediu social în cadrul căruia acestea să se poată manifesta. în căutarea permanentă a iubirii absolute. întâia noapte de război" (1930) . Bucureşti. Structura romanului: Romanul este structurat în două părţi. Din mine însumi. dar mai ales un spaţiu imaginar închis. propriile mele imagini Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi. care exprimă aspiraţia către sentimentul de iubire absolută şi "întâia noapte de război". ceea ce aud. ceea ce înregistrează simţurile mele. Compoziţia romanului Romanul este scris la persoana I. deoarece eroul se destăinuie. ca sentiment al existenţei umane superioare. care se salvează prin conştientizarea unei drame mai puternice. în timpul primului război mondial.. pe dislocări sub formă de flash-back şi feed-back. deoarece prozatorul nu era căsătorit şi nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului. bazată pe alternanţa temporală a evenimentelor. memoria involuntarăaduce în timpul obiectiv experienţa interioară a eroului. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. dornic de cunoaştere. Eroul. în plan subiectiv. scriitorul fiind ofiţer al armatei române. Orice aş face eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii. atât în plan erotic. dominat de incertitudini. Camil Petrescu propune o creaţie literară autentică. prin prezenţamărcilor formale ale naratorului. partea a doua este însă o experienţă trăită. este intelectualul lucid. chinurilor şi zbuciumului din conştiinţa personajului. al frământărilor.. aflat în permanenţă în căutare de certitudini privind sentimentul profund de iubire. când omenirea se află între viaţă şi moarte. naratorul-personaj identificându-se în partea a doua cu autorul.. frontul. însetat de absolut. însetat de absolutul sentimentului de iubire. se analizează cu luciditate. zbuciumându-se între certitudine şi incertitudine. de unde reiese apropierea acestuia de evenimente. până la substituirea lui de către personaj.

contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei şi din apropierea Dâmbovicioarei. Construcţia subiectului: Incipitul romanului îl constituie prezentarea lui Ştefan Gheorghidiu. ca proaspăt sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916. deoarece ele se petrecuseră cu doi ani înainte de a fi consemnate în jurnal. In jurnalul ce consemnează evenimentele trăitede erou în timp obiectiv (imaginea frontului). aduse în timp subiectiv. însă personajele lui Camil Petrescu dobândesc energii uriaşe declanşate de pasiuni devoratoare. pe care "zece porci ţigăneşti. Discuţia ofiţerilor la popotă se poartă în jurul unui fapt divers comentat de presă privind achitarea . Deşi frontul se întindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontieră. sunt rememorate (prin memorie involuntară) episoadele căsniciei lui cu Ela. întrucât în final . Cele două "nopţi" din titlu sugerează şi două etape din evoluţia personajului principal. cu boturi puternice" le-ar fi râmat într-o jumătate de zi. îndoiala. de propriul ideal. . pe care sublocotenentul Ştefan Gheorghidiu îl începe o dată cu experienţa frontului. iraţionalul. forţă interioară şi loialitate.de către tribunal . în special în înzestrarea lor cu energie. La ambii scriitori eroii sfârşesc tragic. Prin dialog. Semnificaţia titlului: Cuvântul "noapte" repetat în titlu redă simbolic incertitudinea. necunoscutul şi tainele firii umane. fiecare opinie este corelată cu trăsăturile fizice şi moraleale susţinătorului. Scris la persoana I. nesiguranţa şi absurdul. fiind învinşi de propria pasiune. purtată de ofiţeri la popota regimentului.Jurnalul de campanie. dar nu şi ultimele. iar conferinţa sa despre "Noua structură şi opera lui Marcel Proust" constituie un adevărat mani/est literar de credinţă.a unui bărbat care îşi ucisese soţia surprinsă în flagrant de adulter. potrivit jurnalului de front al acestuia. consemnează drama iubirii adusă în memoria eroului de o discuţie pe această temă. naratorul-personaj incriminează cu ironie usturătoareincompetenţa sistemului de apărare militară a ţării. fiind impresionante prin capacitatea lor de a trăi idei. O apropiere vizibilă este şi între eroii lui Stendhalşi aceia ai lui Camil Petrescu. armata română "fortificase" trei sute de metri cu "nişte şănţuleţe ca pentru scurgere de apă". în preajma primului război mondial. Ideea literară este adoptată de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust.Ştefan Gheorghidiu este disponibil sufleteşte pentru o nouă experienţă existenţială.

Sub influenţa unei verişoare a lui Ştefan. mai ales că duc o existenţă modestă. şi .] dacă-i arde de altele să nu se mărite". locuia într-o singură cameră ce îndeplinea toate funcţiunile.ceea ce demonstrează că autorul stăpâneşte cu măiestrie arta portretistică.. Gheorghidiu este incapabil să se descurce în păienjenişul afacerilor. ilustrând relativismulca modalitate estetică modernă a prozei româneşti. un căpitan fin. Căsătoria lor este liniştită o vreme. căpitanul Dimiu. întrucât Ela era cea mai frumoasă studentă de la litere şi Ştefan. Fiind invitaţi la masă Ia unchiul Tache. consideră că "nevasta trebuie să fie nevastă şi casa. aproape de sărăcie. Ştefan îi înfruntă pe bătrânul avar şi pe Nae Gheorghidiu. pentru că eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente". în casa Anişoarei.. milionarul analfabet. îşi dă seama că nu face parte din această lume şi se reîntoarce cu sete nepotolită la studiul filozofiei şi la cursurile de la Universitate. preocupată numai de modă. Moartea unchiului Tache îi aduce lui Ştefan Gheorghidiu o moştenire substanţială. iubirea. confirmând principiul esteticcă poţi vorbi sincer numai despre tine. Ela este atrasă într-o lume mondenă.în mod surprinzător . dansator. despre trăirile şi percepţiile proprii: "Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". delicat şi visător. Iubirea lor fusese alimentată şi de orgoliul tânărului. Memoria involuntară. societatea mondenă căpătând pentru Ela importanţă primordială. urne în care ea se simţea uimitor de bine.. deşi bogat. o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". apărută nu se ştie de unde. prin retrospecţieşi discontinuitatea temporală afeed-back-ului. casă [. cât şi prin construirea tipului de avar ursuz şi dificil care. birou şi dormitor. era "măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine. pe care o notează în jurnalul de campanie: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu. personaj mai puţin conturat în acest roman. Tot un personaj balzacian este şi Vasilescu-Lumânăraru. iubirea fiind singura lor avere. scena căpătând accente balzaciene atât prin descrierea casei ("casă veche mare cât o cazarmă")." Floroiu. domnul G. amestecându-se în certurile iscate de testament. Ştefan descoperă că soţia sa este subjugată de problemele pragmatice.adeptul liberei exprimări a sufletului omenesc: "Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. Căpitanul Corabu. consideră că "dreptul la dragoste e sfânt [. "tânăr şi crunt ofiţer". student la filozofie. foarte căutat de femei". fapt care surprinde pe toată lumea şi schimbă radical viaţa tânărului cuplu. în afaceri." Intervenţia Iui Ştefan Gheorghidiu este explozivă. de distracţii nocturne sau escapade. Gheorghidiu aduce în prezent (timpul subiectiv).. experienţa erotică. este .] unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-şi caute fericirea. dar şi de adevărate orizonturi. simţită cu forţă şi dominată de incertitudini.. deasupra discuţiilor acestea vulgare". declanşată de discuţia de la popotă. deşi el ar fi vrut-o "mereu feminină. cunoscuseră un vag avocat. agresivă şi surprinzătoare pentru ceilalţi. fiind în acelaşi timp sufragerie. Discuţiile stârnite minimalizează superioritatea sentimentului de dragoste în concepţia eroului şi-i declanşează acestuia prima experienţă a cunoaşterii. lipsită de griji. aşezat în rosturi gospodăreşti tradiţionale. De pildă.

Ştefan nu se mai îndoieşte că "venise pentru ea aici. dar şi pentru că se sileşte să-şi ascundă chinurile. la petrecerile mondene dl. Ştefan Gheorghidiu disecă şi analizează cu luciditate noua comportare a Elei.. cântărind fiecare vorbă. care devin sfâşietoare. El respinge cu fermitate stupiditatea geloziei. Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" încheie "cartea întâi" a romanului. o goneşte fără să-i asculte explicaţiile. iar casa goală i se pare "ca un mormânt fără nevastă-mea". Gheorghidiu interpretează faptul ca pe o ticluire pusă la cale de ele pentru a-i adormi bănuielile. propunându-i să divorţeze "fără formalităţi. care se arată îngrijorată că ar niitea rămâne săracă în caz că el va muri în război şi îi cere să treacă pe numele ei "o parte din lirele englezeşti de la Banca Generală". pe care Ie exprimă prin monolog interior. Suferinţa Iul este mistuitoare. Excursia la Odobeşti declanşează criza de gelozie a personajului. deziluzie şi neputinţă. "nu mai puteam citi nici o carte. Totul se întunecă definitiv când îl vede în oraş pe domnul G. îi era deci sigur amant".. părăsisem Universitatea". cu scurte perioade de împăcare. n-am fost nici o secundă gelos.. fără explicaţii multe". care purta data nopţii respective şi prin care-i cerea să petreacă noaptea la ea. orice element exterior provoacă în sufletul său catastrofe chinuitoare. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare. nu numai din orgoliu. este înnebunit de deznădejde. dar acesta continuă să-i spioneze. dar se întâlneşte cu locotenent- . deoarece găseşte întâmplător un bilet de la Anişoara. atitudine care-i face pe ceilalţi să-1 considere gelos. din acest moment. Compania insistentă a domnului G. se dedublează: "Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel [. Ştefan Gheorghidiu consemnând întâlnirea cu Ela. analizând şi disecând toate eventualităţile. fiecare gest al Elei: "trăgeam cu urechea. considerând-o neconformă cu normalul şi realitatea: "Nu. aproape de regimentul său. care pune sub semnul îndoielii fidelitatea soţiei.G era mai rezervat faţă de soţia lui Gheorghidiu. aranjează ca Ela să petreacă vara Ia Câmpulung. nu-şi găseşte soţia acasă. nervos. iar când Ela soseşte acasă pe la opt dimineaţa. Servitoarea nu poate oferi nici o informaţie. se străduia să se afle mereu alături de el.Ela pare oarte fericită în preajma lui. ba mai mult. Ştefan se chinuie îngrozitor Ia petrecerile mondene. unde fusese concentrat de două săptămâni. Plănuieşte să-i omoare de amândoi. acumulând progresiv nelinişti şi îndoieli interioare. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea Ie avea cu domnul elegant de alături de ea". Fire reflexivă şi pasională. gesturile familiare (mănâncă din farfuria lui) sunt tot atâtea prilejuri de observaţie atentă şi frământare interioară care provoacă eroului o chinuitoare suferinţă.] Şi eu mă simţeam imbecil şi ridicul". apoi se îndoieşte de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagemă. fiind frământat de incertitudini. Sosind pe neaşteptate într-o noapte de la Azuga. deşi am suferit atâta din cauza iubirii". convins că "niciodată femeia aceasta nu mă iubise". deoarece soţul plecase la moşie. drama se amplifică. aşezarea Elei la masă lângă el. Fiind concentrat în armată ca sublocotenent. el o caută cu disperare pe la rude. şi.

prizonier". în timpul obiectival petrecerii faptelor. mult mai dramatice. ofiţeri incompetenţi şi ostaşi cu totul dezorientaţi. marşuri istovitoare. de la obiecte de preţ la cărţi. de la lucruri personale. care ilustrează o imagine de groazăa frontului.. ordinele contradictorii. nu strigăte neînfricate şi entuziaste de eroism. când un ofiţer îi sare de gât lui Gheorghidiu şi strigă "Prizonier. că fac parte din aceeaşi armată şi "ne pufneşte pe toţi un râs ca de morţi". Starea de confuzie totală. ci ordine date anapoda de către conducătorii militari. Notaţiile din jurnalul de campanie reflectă acum o experienţă trăită direct..".. dar el o simte ca pe o străină şi-i propune să se despartă. războiul ocupă definitiv planul conştiinţei eroului. Camil Petrescu creează pagini antologice prin imaginile de apocalips. gândind nepăsător: "sunt obosit. fiind sugestiv. care "fugea. altul este şocat pentru că a văzut cum un obuz i-a retezat capul lui A Măriei. timpul exterior (obiectiv) şi cel interior (subiectiv)coincid. "absolut tot ce e în casă. . nedându-i astfel posibilitatea să-şi ducă Ia îndeplinire planul de răzbunare împotriva celor doi presupuşi amanţi. că oricând ar fi putut "găsi alta la fel". Măria Mănciulea este decorată cu "Virtutea militară". Marin Tuchei. domnule locotenent. deoarece călăuzise armata română să treacă Oltul şi să învingă inamicul. deruta ofiţerilor sunt ilustrate prin episoade cutremurătoare. la amintiri Adică tot trecutul". îşi dau seama că sunt amândoi români. "Cartea a doua" a romanului începe cu capitolul "întâia noapte de război". aceea a războiului la care Gheorghidiu participă efectiv. cu o armată dezorganizată. deşi cândva "aş fi putut ucide pentru femeia asta [. foamete şi mai ales iminenţa permanentă a morţiicu care oamenii se află faţă în faţă în fiecare clipă. luptând pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia trupelor austro-ungare. mi-e indiferent chiar dacă e nevinovată". dublate de o ironie subtilă. Ştefan Gheorghidiu se întoarce în Bucureşti şi este primit de Ela cu drăgălăşenie. nu atacuri vitejeşti. după dumneavoastră. Ofiţerul Ştefan Gheorghidiu descoperă o realitate dramatică.. ca acelea din capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu".colonelul care îl sileşte să meargă în aceeaşi zi la regiment. şopteşte întruna: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. Adevărata desprindere din drama torturantă a incertitudinii se face prin trăirea unei experienţe cruciale. Autenticitateaspecifică naratorului-personaj redă momente reale din război. Un ordin de retragere este dat în sens invers şi.] aş fi fost închis din cauza ei. care se simte acum detaşat parcă de sine şi de tot ce a fost între el şi Ela. Rănit şi spitalizat.. aşa fără cap. Un soldat. episodul surorilor Măria şi Ana Mănciulea.. în capitolul intitulat "întâmplări pe apa Oltului". A mers cam la vreo patru-cinci paşi şi pe urmă a îngenuncheat şi a căzut. bani. " In condiţiile frontului. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. pentru crimă". îşi dă seama. După ce sunt arestate sub acuzaţia de spionaj. cu luciditate.

jurnalul. reale sau psihologice. aşadar. cea a timpului cronologic (obiectiv). fiind impresionabil numai de bine. frumos şi adevăr. a războiului. deoarece relatează la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. Student la filozofie. în care povesteşte întâmplările de pe front şi una a timpului psihologic (subiectiv). sobrietate. Nae Gheorghidiu şi Tănase Lumânăraru. "ca într-un proces verbal". cât şi cea obiectivă. drama iubirii. în care Gheorghidiu analizează cu luciditate atât experienţa subiectivă a iubirii. introspecţia stărilor sufleteşti. este un personaj-narator. timpul obiectiv şi subiectiv. Caracterizarea personajelor: Ştefan Gheorghidiu . care nu se potriveşte în nici un fel cu societatea mediocră. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. Stilul lui Camil Petrescu: Se caracterizează prin claritate. analitic şi reflexiv. Ştefan Gheorghidiu este intelectualul inadaptat superior. în lumea ideilor pure. trăită. Principalele modalităţile de caracterizare sunt proprii analizei psihologice şi evidenţiază autenticitatea personajului-narator: monologulinterior. necinstită la care încearcă să se adapteze. intelectual lucid. Eroul trăieşte în două realităţi temporale. Ştefan Gheorghidiu identificăndu-se în totalitate cu autorul Camil Petrescu. . Stilul este anticalofil. El trăieşte. Ştefan trăieşte în lumea cărţilor şi nu se poate adapta lumii afacerilor. dialogul. sunt consemnate în jurnalul de front. hipersensibilă. autoanaliza şi autointrospecţia. cu care eroul nu are nici o legătură spirituală. reprezentată de unchiul Tache. căci vede idei. fără succes. întâia noapte de război". Toate faptele. este analitic şi intelectualizat. inflexibilă.Ca toate personajele camilpetresciene. deoarece nu se aseamănă cu firea lui onestă. memoria involuntară. frază scurtă şi nervoasă. precum şi noile elementele ale esteticii romanului. care devine conştient că "o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie". Ştefan Gheorghidiu trăieşte drama singurătăţii intelectualului lucid.drama intelectualului lucid Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste.

Venit pe neaşteptate acasă într-o noapte. incertitudinea lui se accentuează şi casa îi pare "goală ca un mormânt. de Ia obiecte de preţ la cărţi. Eroul trăieşte în lumea ideilor pure. a unui zbucium permanent în căutarea absolutului. fapt ce intră în totală contradicţie cu idealul său de feminitate.. Incertitudinea iubirii devine în curând "o tortură". Faptele. Mici incidente..Dialogulde la popotă despre iubire provoacă o reacţie violentă a eroului. priviri schimbate de ea cu domnul G. soţia sa. cu luciditate stările interioare. pe care le disecă minuţios. ceea ce semnifică nevoia eroului de absolut." Văzuse în Ela idealul său de iubire şi de feminitate către care aspira cu toată fiinţa Iui şi a cărui prăbuşire îi provoacă întreaga dramă. e trăită sub semnul incertitudinii. aşa că Ştefan se desparte de soţia sa. privirile şi cuvintele Elei se reflectă în conştiinţa eroului (autenticitatea) care suferă la modul sublim drama iubirii. Ştefan primeşte pe neaşteptate o moştenire de la unchiul său. Atenţia insistentă acordată Elei de domnul G. ridicând-o la proporţii cosmice. devenind din ce în ce mai preocupată de lux. Fire pasională. Adică tot trecutul". fără nevastă-mea". sporeşte suspiciunile. Plimbarea la Odobeşti într-un grup mai mare declanşează criza de gelozie. . cu o conştiinţă unică. n-am fost nici o secundă gelos. Ştefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniştii. în mod deosebit: "i-am scris că-i las absolut tot ce e în casă. Principala modalitate de caracterizarepentru a ilustra zbuciumul său interior este introspecţia prin monolog interior. se pare. se lasă în voia tentaţiilor mondene. punând sub semnul îndoielii fidelitatea Elei. Eroul este o natură reflexivă. Prima experienţă de cunoaştere. de incertitudine a iubirii. Astfel. personajul îşi amplifică suferinţa. ca urmare. care. avocat obscur dar bărbat monden. despicând firul în patru: "Nevastă-mea avea o voce uşor emoţionată". ale incertitudinii. puternic reflexivă. care consideră că "cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". de la lucruri personale la amintiri. însetat de certitudini şi adevăr. pe care o priveşte acum cu indiferenţa "cu care priveşti un tablou" şi căreia îi lasă o bună parte din averea Ia care ea ţinea. gesturile. se amplificau. căpătând dimensiuni catastrofale în conştiinţa eroului: "era o suferinţă de neînchipuit". deşi am suferit atâta din cauza iubirii. se declanşează amintirea propriei poveşti de dragoste. după o absenţă mai lungă. prin memorie involuntară. dar se simte obosit şi hotărăşte să se despartă definitiv de Ela. căutând în permanenţă certitudini care să-i confirme profunzimea sentimentului de iubire. Tache şi. Hipersensibil şi orgolios. autoanalizându-se. flirtul nevinovat se hipertrofiau. nu mai putea citi "nici o carte". care analizează în amănunt. aspirând la dragostea absolută. personajul-narator. conştient de chinul său lăuntric. iubirea. Ela. pe care o consemnează în jurnalul defront: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". îi observă pe cei doi cu luciditate. petreceri şi escapade. ale îndoielilor sale interioare. deşi respinge ideea geloziei: "Nu. gesturi fără importanţă.

de altfel. foame. având sentimentul că "e ca la începutul lumii. nimic înălţător. Capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu" dezvăluie tragismul confruntării cu moartea. o experienţă trăită direct. singurul supravieţuitor între toate personajele camilpetresciene. umezeală. războiul este tragic şi absurd.. trăind o experienţă morală superioară. El se înalţă deasupra societăţii meschine. moarte. care flirta evident cu domnul G. frontul. Femeia este construită numai prin ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii." Iubirea lor se născuse din orgoliullui Ştefan Gheorghidiu. dorind să aibă certitudinea iubirii Elei. Ca un blestem. Trăsăturile morale reies. indirect. ceea ce-1 uimeşte pe Ştefan. falsul patriotism şi iresponsabilitatea celor răspunzători de soarta ţării. albaştri. are o expresie deznădăjduită atunci când acesta stă de vorbă cu altă femeie. Unii critici literari consideră că Ştefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un învins. pasiunea ei pentru viaţa mondenă. unul dintre soldaţi silabiseşte întruna. fără cap. care ar fi vrut-o "mereu feminină. al cărui crez nu făcea concesii sentimentului: "Cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt. Tragediile războiului sunt de un realism zguduitor: un ostaş a văzut cum un obuz a retezat capul lui A Măriei şi el "fugea aşa. aceea a dramei omenirii. Spiritul polemical personajului-narator evidenţiază discuţiile demagogice din Parlament. fiecare gest." Notaţiile personajului despre război sunt de o mare autenticitate şi luciditate. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare care se amplifică. viaţa oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cădem cu sufletele rupte în genunchi". silită să îndure un război tragic şi absurd. Averea moştenită de soţul ei dă la iveală firea pragmatică a Elei. Trăsăturile fizice sunt puţine. Este. în care el poate găsi iubirea reciprocă . inconştienţa şi cinismul politicienilor. Ştefan observând mimica şi gesturile femeii care gustă cu familiaritate din farfuria lui G. Ela se comportă ca o cochetă. murdărie. Ela acceptând să divorţeze deşi se consideră nevinovată şi jignită de bănuielile lui. păduchi. deasupra discuţiilor acestea vulgare". din referirile lui Ştefan.: "trăgeam cu urechea. nimic eroic. nervos. obsesiv: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". spaimă. Imaginea războiuluieste demitizată. eroul însuşi privindu-se din exterior ca pe un obiect. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea". fiind înregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu. care disecă şi analizează cu luciditate fiecare vorbă. arşiţă. disperare.A doua experienţă de viaţă fundamentală în planul cunoaşterii existenţiale este războiul. devenind din ce în ce mai superficială. dar sugestive pentru frumuseţea tinerei: "ochii mari. diaree şi mai ales frică. înseamnă noroi. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristică a jurnalului de front. Ela este personajul feminin al romanului. în plimbarea la Odobeşti. care constituie polul terminus al dramei intelectuale. întrucât Ela. Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării. Ştefan Gheorghidiu vede în Ela idealul de femeie. deoarece reuşeşte să depăşească gelozia care ameninţa să-1 dezumanizeze. frig. simbolizând idealul de iubire către care aspiră cu atâta sete Ştefan Gheorghidiu. vii ca nişte întrebări de cleştar". era cea mai frumoasă studentă de la litere.

un soi de simfonie intelectuală". de declanşarea prin memorie involuntarăa dramei suferite din iubire.. Adică tot trecutuF.. plin de subtilitate.care scot în evidenţă zbuciumul interior al personajului.] şi din acest monolog nervos se desprinde [. de la obiecte de preţ la cărţi. Ştefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni. Stilul este anticalofil. "fata asta". Ela se transformă dintr-un ideal de femeie într-o femeie oarecare. la amintiri. de pătrundere psihologică [. Principalele modalităţile de analiză psihologică utilizate de Camil Petrescu în roman constituie tehnici specifice creaţiilor literare psihologice. Registrul stilistic al romanului se caracterizează prin claritate. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. în concepţia lui George Călinescu.. autoanaliza şi autointrospecţia. un om inteligent [. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă..].. de la lucruri personale.perfectă.]. pe care le îmbină. cu măiestrie şi talent: monologul interior. în susţinerea acestei concepţii sugestiv este şi faptul că el îi spune pe nume o singură dată. frază scurtă şi nervoasă.. de faptul că scriitorul este în acelaşi timp personaj şi narator. "absolut tot ce e în casă. dialogul.. bani. "nevastă-mea". retrospecţia. . de identificarea deplină a timpului subiectiv cu cel obiectiv. Originalitatea romanului e dată de subtilitatea analitică a propriei conştiinţe. sobrietate. prilej cu care cititorul şi află numele femeii. este analitic şi intelectualizat.] o viaţă sufletească [. "ca într-un proces verbal". în restul romanului o numeşte: "femeia mea". cauzat de aspiraţia spre absolut. semănând cu oricare alta.. "ea" în conştiinţa lui Ştefan Gheorghidiu.. introspecţia conştiinţei şi a sufletului..

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->