Caracterizarea Otiliei Marculescu (Otilia) din romanul Enigma Otiliei de George Calinescu

Otilia Marculescu caracterizare Lumea romanului graviteaza in jurul singurului personaj viu cu adevarat: Otilia. Alaturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresioneaza prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Ca personaj, Otilia nu are o schema fixa, ea se intregeste parca din miscarea romanului, in fiecare pagina e alta, dar nu labilitatea o invaluie ci intinsele registre pe care evolueaza. Autorul insusi ii fixeaza identitatea: „Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina. Flaubertin as putea spune si eu: Otilia c’est moi, e fondul meu de ingenuitate si copilarie... Eroina este tipizrea mea, fundamentala, in ipostaza feminina. Otilia este oglinda mea de argint...”. 31184usf48hts5j Prin Otilia, romanul capata modernitate. Ea sparge tiparele clasice care le unesc un avar, un arivist, o fata batrana si nenumarati alti interesati doar de partea materila a oricarei relatii, ea aduce in prim plan o problematica existentialista. Ca personaj, Otilia cea zglobie sta sub semnul dramei feminine, ea aducand in aceeasi albie de ganduri furtunoase viituri de anxietate, de neimpliniri nemarturisite, de singuratate, de zambete frante sau valuri ale unui timp ajuns la tarm. Fata e vesnic inconjurata de admiratori si iubita de „papa Giurgiuveanu” apoi de tanarul Felix, de Pascalopol, un strain care a fost in preajma ei inca de cand era mica si ale carui sentimente nu sunt deloc lamurite. Otilia e admirata de baietii de la Universitate, invidiata de rude, curtata vulgar de stanica, agasata de Titi, Otilia starneste oricui dorinta de a o stapani. Nimeni nu va reusi cu adevarat. Fiecare va cunoaste mai mult sau mai putin din ea, dar Otilia va ramane, cu toata evolutia ei „o enigma”. Cititorului ii este prezentata prin intermediul lui Felix Sima, care, abia sosit in casa lui mos Costache si neprimit cum s-ar fi asteptat, da sa plece. Inainte de a-i vedea chipul, Felix ii aude vocea „cristalina”. st184u1348htts „– Dar, papa, e Felix! Felix privi spre capatul scarii ca spre cer deschis.” Apoi i se deseneaza inaintea ochilor „fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga la poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colorata de dantela pe umeri”. Modul in care i se prezinta lui Felix, e simplu si direct:

iar Titi.„– Ce bine-mi pare. Fata domina insa totul si pe toti. servitoarea. de un stil perfect. Poate in virtutea acestei situatii „Lui Felix. mos Costache se lasa mangaiat. intreband ce mai face <<varul>> Felix. Aratandu-i lui Felix cateva fotografii vechi. Stanica nu pierde ocazia sa exclame: „Desteapta fata!”. Portretuil fetei este schitat de la inceput: „fata parea sa aiba 18-19 ani. aparitia Otiliei ii dadu un sentiment inedit. Calinescu. cu oase delicate de ogar. convins ca nu este nimic rau in asta. G. de familie. Fara cel mai mic efort ea se ridica vizibil deasupra celorlalti. si tot atunci o cunoscuse si pe Otilia care era o simpla fetita. Otilia va urma. Pascalopol o ocroteste vazand in ea o posibila implinire. o ocrotitoare. ca personaj. intreba. iar Agae si Aurica se intuneca de invidie. intampina fuga fetei prin iarba cu un „Haida! A-nceput nebunia!” Felix o urmeaza si o admira tocmai pentru aceasta imprevizibilitate. daca s-ar fi intalnit n-ar fi putut decat sa continue si oral stilul familiar din scrisori”. Otilia scapa de sub tutela autorului ei. Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte albastrii arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. o stapanire desavarsita de femeie”.Otilia „Nu stii ca onoratii nostri parinti aveau intentia sa ne caasatoreasca? Ca la chinezi. Tanarul fiu al doctorului si Otilia erau astfel in chip oficial intim prin corespondenta si desigur ca. Otilia e de la inceput ocrotitoare. Eu sunt Otilia. era o mare liberate de miscari. „Felix ii stranse mana si avu o clipa impulsiunea de o i-o saruta. Otilia este prietena de aceeasi varsta. . intorcand adanc fata spre el: – Oare nu-ti pare bine?” Otilia ii impunea lui Felix modul cum sa o trateze. Marina. Ea il introduce in atmosfera familiei si tot ea face prezentarile. fapte. mi se pare!”. Insa in trupul subtiratic. ce bine-mi pare ca ai venit! zise ea volubil. Relatia pare a se fi infiripat din copilarie. acum nu era decat o confirmare caci „Felix nu vazuse pe Costache Giurgiuveanu decat cu multi ani in urma. insa fata i-o trase cu mult inainte de a lua o decizie si io trecu pe sub bratul stang”. de mult presimtit”. gesturi. iar Otilia scria <<unchiului>> Iosif. Pentru Felix. prin generozitate si printr-o superioritate slefuita de-a lungul generatiilor. parandu-i-se ca tanarul nu reactioneaza destul de calduros. structura cunoscuta si abordata si pentru celelalte. copil. sa caute un moment cand sa strecoare o obscenitate. Autorul sugereaza ca intalnirea si apropierea celor doi era predestinata. Dar in fiecare an scria la sarbatorile consacrate si in alte cateva imprejurari unchiului Costache intreband ce mai face <<verisoara>> Otilia. in care parintii lor apareau alaturi. Apoi. fara acea slabiciune supta si patata a Aureliei. si se defineste prin vorbe. prin comportamentul care starneste reactii diferite in jur.

„Sedea acum cu o coapsa pe marginea fotoliului batranului. notele muzicale pentru pianoforte si romane frantuzesti din colectia Calmann – Lévi. jucandu-si ca o pendula piciorul. ii scutura usor umerii. Din cateva detalii se recompune o Otilie plina de feminitate. Pascalopol. adesea cu o nota voluntara. dar mai ales fata de Felix. „ilustrata si cartonata”. Arhitectura personajului asaza alaturi moda. Otilia uita la un moment dat de musafirul abia sosit. Otilia raspunde scurt si fara menajamente pentru sentimentele matusii. intimitatea lor si mai ales diversitatea preocuparilor fetei. Felix – adauga ea confidential – vrei sa fugim? Hai sa fugim! Si mai .Fata are neintrerupte atitudini de protectie fata de trei personaje: „papa”. Il impresioneaza amestecul de lucruri. dar pornite din firescul sentimentelor incanta. Fata e sincer ingrijorata caci a uitat sa-i pregateasca o camera si. o intelectuala rafinata si o fire sensibila la frumos. Pascalopol contempla pe Otilia. Aceasta ii potrivea acul cu perla din cravata. Felix este insa cel mai apropiat de ea. mereu atarnata pe marginea scaunului”. in vreme ce cu mana stanga imbratisa capul vadit multumit al aceluia”. speriata de aparitia unui potontial mostenitor al averii batranului: „– La noi! explica Otilia”. Abia sosit in casa „unchiului” Costache. jumatate materna a oricaror indeletniciri gospodaresti ce pot avea oarecare tangenta cu ea. Cand Costache este intrebat unde „o sa stea baiatul?” cu un ton din care se distingea clar aversiunea Aglaei pentru Felix. Ea fixeaza. Personajul se autocaracterizeaza in diverse randuri. departe de inocenta cu care ii obisnuise pe cei din jur. Protectia Otiliei fata de felix include „supravegherea” jumatate copilaroasa. Otilia e intruchiparea feminitatii si a gingasiei. felix face cunostinta cu celelalte personaje prin intermediul Otiliei. apoi se repede spre el cu gandul de a repara o greseala de neiertat: „– Ti-e somn? Ochii lui Felix si ora inaintata faceau intrebarea de prisos”. lasa mainile in poala si exclama: „Ce sentimentala sunt!”. Fata de Leonida Pascalopol. Compozitia interiorului imbina elemente ce fac parte din structura psihica a personajului observat doar in cursul unei treceri in revista a decorului. Otilia are gesturi cu inclinatii materne: „In vreme ce Aglae reintocmea jocul. spre a rezolva problema. Gesturile ei necenzurate. maternitate. statutul lui Felix. Ii marturiseste lui Felix o vesnica tulburare interioara: „Imi vine uneori sa alerg – spuse ea lui Felix care sedea in picioare putin incurcat de rochia si nimicurile carora le slujea de curier – sa zbor. ii ofera pentru o noapte camera ei. Dupa ce termina de cantat o bucata muzicala. Intimitatea interiorului ei il fascineaza din prima noapte petrecuta in casa din strada Antim. privindu-l cu o gratioasa .

eu eram de cativa ani. Nu s-atinge nimeni de ea”. deschise usa de perete si incepu sa alerge prin curte”. ca domnisoara. o dispretuieste vizibil si o bruscheaza cu vorbe ireverentioase... Aglae o considera o „zanatica”. Mama a mai fost casatorita inainte. dar. un om mai in varsta.. Intelegeti. vreau sa fiu libera”. Fata apare diferit in ochii celor din jur. bogati. E constienta de asta: „Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede. dar fata de care are ezitari de a lua hotarari decisive. vezi tu.. spune drept. tu esti bine cu Otilia. ci asupra ei: „– Nici nu a pus mana baiatul pe ea. (Si . pentru care se pare ca are inclinatiuni. Otilia este „o fata cuminte” de care se indragosteste nebuneste. nu mi-e tata bun. il batusera pe umar – Hotule.. de aceea i se pare neexplicat cum Felix poate iesi pe strada cu o „destrabalata” ca Otilia. Aurica e de parere ca „Otilia e sireata. nimeni nu o poate patrunde. Fiecare intelege o parte din ea. „sunt foarte capricioasa. de aceea am luat eu hotararea sa va scutesc de o deceptie. Pascalopol o considera foarte frumoasa. „E ca o randunica”..inainte ca tanarul sa se dezmeticeasca. afland despre logodna Otiliei cu Pascalopol. Otilia deruteaza pentru ca trece brusc de la o stare la alta.... cumnata mea Aurica a vazut lucruri decisive. Stanica. Compozitia personajului include. Priveste! Uite pe mama si pe tatal meu adevarat. Aglae se revolta nu asupra baiatului. si cand a luat pe papa. Sa traiasca discret cu baietii de familie. Si daca ar fi pus. poate prea aprins. In casa lor sta un student de varsta ei. are rabdare cu ea. care irita pe fata”. cu ochii incarcati de fulgere”. evident si bibliografia lui presarata intr-o discutie cu Felix: „Papa. al unei fete de nouasprezece ani”.. cauta numai barbati in varsta. se preteaza?” Pentru Felix.. incearca sa-l determine pe mosier sa inteleaga adevarata situatie a Otiliei. azi se intalneste cu un tanar. chiar bogat nu poate lupta cu temperamentul aprins. o fata greseste usor. Cand Titi „indrazni un gest oarecare de concupiscenta.. s-a sfiit sa va comunice. Drept rezultat „Otilia aparu pe usa cu coama manioasa. Colegii lui Felix „care-l vazusera la brat cu ea. maine cu altul. sa-i fereasca de alte lucruri mai rele”.” Titi ii pune lui Felix o intrebare strict confidentiala: „– Asculta. sufar cand sunt contrariata”. ce? Fete ca ea pentru asta sunt. spunandu-i ca ea „e tanara neexperimentata. cum ai pus mana? Este cea mai eleganta conservatorista. dorind-o sotie si nedistingand niciodata clar ce e viril si ce e patern in dragostea lui.

Specie tezista. fie ca prieteni benefici. Ion Creanga: Povestea lui Harap-Alb Povestea lui Harap-Alb. proprie omului vechi: in mentalitatea acestuia. pentru totdeauna in tipare. isi asimileaza in mod constient principii etice cu valoare pragmatica. trece subtiratica si delicat imprevizibila. cu puterea si indreptatirea lui etica superioare. personajele consacrate. prin morala sa. fie ca piedici ce trebuie depasite. Otilia se misca intr-o lume fixata. prin prelucrare si interpretare proprie. infruntand ursul urias.Otilia intinse lui Felix o fotografie putin rupta. este. insa cu privirile blande. Povestea porcului. M. Cu acest material. „himerice". precum si ordinea spatio-temporala caracteristica fabulosului. acestea din urma dau specificitate basmului. daca raul are puteri tranzitorii asupra lumii. autorii realizeaza. inzestrate cu puteri supranaturale. Neghinita. Mos Costache ii pecetluieste definitiv destinul. Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: I. un personaj suav cu un nesters zambet pe buze (zambet de amaraciune). in care Otilia din alte vremuri. personajele sunt polarizate in forte ale binelui care triumfa si forte ale raului infrant. (zmei. precum si datorita amplificarii unora dintre ele. Ivan Turbinca. Finalul fericit al basmelor tipice vine sa afirme faptul ca. Dupa formula de inceput consacrata. aproape un mic roman. Otilia trece astfel printre pagini inchizand in ea o lume. prima secventa are la baza motivul alegerii eroului destinat peripetiilor pe baza unei probe: din cei trei frati doar cel mai mic reuseste sa treaca podul. ca dimensiune. Basmul cult preia de la cel popular motivele a caror imbinare alcatuieste actiunea. cel mai cunoscut basm al lui Ion Creanga. hainelor si armelor care fusesera ale . binele il invinge. Fat Frumos din lacrima. Nu o infiaza si Otilia va fi sacrificata de familia care isi doreste atat de mult mostenirea. sfinte). conceptia optimista despre lume. basmul exprima. dominanta este ideea perfectibilitatii continue a lumii si a fiintei umane.parcurge un traseu initiatic si traverseaza probe calificante pe parcursul carora se desavarseste ca om. in ansamblul lor. datorita calului. datorita numarului mare de motive. Orientari teoretice q6s9818qh96mlu Basmul este specia genului epic in care sunt narate intamplari fabuloase ale unor personaje antropomorfe (fiinte umane) si imaginare. si el cu ochii Otiliei)”. Barbu Delavrancea. zane. Creanga. Eroul de basm -intotdeauna fiinta antropomorfa . Eminescu. in rochie cu panier si cu un mare zuluf cazut peste umar tinea de brat un barbat gras. generoasa. Povestea lui Harap-Alb. un basm original. Fapturile himerice joaca rol auxiliar in formarea eroului.

Urmatoarea secventa. iar acesta ii taie capul lui Harap-Alb. de a nu avea de a face cu omul ros si ca atare prilejuieste un alt drum cu multe peripetii si probe de incercare. se transforma intr-o pasare si-si ia zborul pana in dosul lunii. cu fata imparatului Rosu. fata imparatului da la iveala inselatoria Spanului. eroul se intalneste si se insoteste cu personaje care-1 vor ajuta sa treaca probele ce-i vor fi impuse de imparatul Ros. ramanand in locurile lor. Numarul probelor la care este supus Harap-Alb la posacul si mereu maniosul imparat Rosu este mult mai mare. personaj familiar basmului popular romanesc. si in cele din urma sa o pazeasca pe fata. iar cea de a treia. care. pe care o miluise in infatisarea ei de batrana neajutorata. incercari trecute cu bine gratie furnicilor si albinelor. ci ca sluga. Acestea vor fi mult mai numeroase: intai albinele si furnicile. hotar simbolic intre taramul cunoscut si cel necunoscut. . ca mireasa pentru Span.o intrecere intre pasarea ei maiastra si calul lui Harap-Alb pentru a aduce de unde se bat muntii in capete ulcioarele cu apa vie si apa moarta -. Coborarea in fantana are astfel semnificatia simbolica a mortii si invierii. Aceasta a treia incercare presupune insa calcarea celei de a doua interdictii. oferindu-le un adapost supraincalzit. aducerea fetei imparatului Rosu. Setila. Pasari-Lati-Lungila si Ochila. dar imbinate ingenios si umoristic: in calitate de oaspeti. a interdictiilor care sunt in numar de doua: feciorul de imparat este sfatuit sa se fereasca de span si de omul ros. fiind mare farmazoana. Ordinea binelui este restabilita prin pedepsirea uzurpatorului de catre calul nazdravan si invierea eroului cu ajutorul apei moarte si a celei vii. spre deosebire de primul. pe Span drept calauza. Gerila. a treia oara. Cum eroul se afla sub legamantul muteniei. Mezinul le ceruse ca urmare a sfatului Sfintei Duminici. inteleptit de peripetiile prin care trecuse. Trebuie mai apoi sa-si dovedeasca vrednicia alegand macul din nisip. Dupa ce murise ca fecior de imparat si se nascuse ca sluga Harap-Alb la fantana din taramul labirintic al Spanului. ordonate de Spanul care i-a luat locul ca nepot si urmas la tronul unchiului. in primele incercari. savarsita de fata imparatului Rosu. Abia dupa a saptea incercare. Urmeaza apoi cele trei incercari menite sa-1 duca la pieire. spiritul de observatie distingand-o pe fata imparatului de sosia ei. spre deosebire de aceasta. dobandind si numele care-1 fixeaza prin juramant in aceasta noua situatie. e enuntarea tabu-ului. feciorul de imparat nimereste intr-un spatiu labirintic pentru a carui trecere il accepta. impusa insa chiar de fata . fapturi cu infatisare grotesc-diforma. plin de primejdii. A treia incercare presupune un nou drum in care. misiunea este indeplinita cu bine. feciorul de imparat este ademenit intr-o fantana din care nu mai iese ca stapan. Harap-Alb trebuie sa infrunte fiare fabuloase si reuseste datorita sfatului si sprijinului sfintei binevoitoare. Ultima secventa a basmului reinnoada firul legat de substituirea eroului si materializeaza motivul deconspirarii si pedepsirii uzurpatorului. Cele cinci aratari care-1 ajutasera pe erou il parasesc. Harap-Alb si tovarasii sai trebuie sa faca fata intai modului in care gazda lor aplica legile ospetiei. HarapAlb.tatalui ca mire. raul viclean reprezentat de Span. aducerea capului cerbului fabulos impodobit cu pietre pretioase. Ca urmare. vestita farmazoana. duminica. purtand numele unei zile a saptamanii. Trecand podul. calcand astfel prima interdictie. dar. avand functia zanei bune. Flamanzila. hrana si bautura in cantitati uriesesti. care a prilejuit intai intalnirea-capcana cu fiinta malefica. apoi cinci aratari. eroul trece acum in sens invers prin moarte la viata si basmul se incheie cu nunta feciorului de imparat. batrana. Cea dintai incercare este aducerea „salatilor" din gradina ursului. a doua. care determina semnificatia de ispasire-initiere a marelui motiv al drumului.

se manifesta in actiunile lor. De altfel. peste drum de Nimerila. nume pline de umor. Dimensiunea realista a Povestii lui Harap-Alb se evidentiaza prin modul de individualizare a eroului pozitiv si a antagonistului sau. Nu altfel stau lucrurile si la curtea lui Verde imparat. incercarile prin care trec la curtea imparatului Ros sunt prezentate in ample scene comice: dupa ce racoreste casa de fier incinsa pe care imparatul le-a harazit-o spre odihna. ca niste meseni nemultumiti si cam neciopliti. Atoate-stiutoarea Sfanta Duminica se scoala foarte de dimineata si culege desculta pe roua poala de somnoroasa pe care o fierbe cu miere si lapte pentru a obtine bautura adormitoare pentru cerbul instelat. Lumea fabuloasa a basmului traditional primeste atribute caracteristice lumii satului. astfel. sunt sursa a comicului jovial. Harap-Alb rade cand le intalneste in plina dezlantuire si le ia intr-un fel in stapanire prin ghicirea numelui lor. in fata unor sarcini grele. dupa care. la razboi inapoi" si-i prezice batjocoritor mijlociului ca se va intalni „c-un iepure. momentele sunt dezvoltate in scene cu dialoguri.care renunta la puterile ei de magiciana. Eroii basmelor sunt in general schematici si apartenenta lor la fortele binelui sau ale raului. invins la vorbe. ca un batran hatru. ca un buhai. Animalele cu puteri fabuloase au totusi comportamente ale celor obisnuite: Cerbul vine „boncaluind". un supliment mai consistent. aidoma zmeilor din alte basme. primeste o expresie hazlie prin vesnica lor inclinare spre galceava. in forma echilibrata. ori din targ de la Sa-1 cati. fericit ca nu e singurul care sufera de frig. Craiul. dar se particularizeaza prin realismul lui. craiul si cei trei fii ai lui se comporta si mai ales vorbesc aidoma unor tarani sfatosi. apartin in intregime fabulosului sunt cei cinci uriasi. din sat cu Chitila. a carui imparatie urma sa fie mostenita de nepotul vrednic. fixata de la inceput. cand se dezlantuie. Aceste stihii. moderata. intrupari stihiale ale unor puteri ce. se posomoraste de lipsa de vrednicie a feciorilor sai al caror comportament verifica vechea zicala „La placinte inainte. Gerila tranteste un frig de se asaza o promoroaca de o palma pe pereti. prin reductia lor minimizanta. devorate intr-o clipita. Dupa ce ispravesc cantitatile de mancare si bautura oferite de imparatul Ros. Setila si Flamanzila fac un taraboi de pomina batand cu ciolanele ialovitelor. Harap-Alb se tanguie ca „i-a ajuns funia la par" si se gandeste la sinucidere. si-1 incurajeaza pe erou sfatuindu-1 sa se lase in seama ajutorului lui Dumnezeu. Basmul lui Creanga conserva toate semnificatiile simbolice ale motivelor traditionale. asa ca in incaperea racoroasa se incing spiritele intr-o cearta suculenta cu insulte pline de haz si amenintari cu chelfaneala la capatul careia. ca orice vracita iscusita. Gerila priveste cu jind odihna tovarasilor sai si cauta „samanta de galceava". avand nevoie mereu de imbarbatarea calului sau nazdravan sau a Sfintei Duminici. se linisteste si-i cheama pe toti la impacare. cand sunt stapanite. albinele si furnicile ale caror regine sunt inzestrate cu grai omenesc sunt surprinse de erou in momente caracteristice ciclului vietii unor asemenea ganganii. nepot de sora cu Pandila. cerand cu insistenta. ca spre pilda Ochila care e „frate cu Orbila. cu expresii si zicatori suculente. Chiar pornirea lor anarhica. sunt in firea lumii reale. in opera lui Creanga sunt surprinse reactiile emotionale ale eroului. si cu doagele butiilor cu „bauturica" supta instantaneu. „bea halpav" din mursa adormitoare si scurma pamantul cu copita. si devastatoare. ci omenia (milostenia fata de baba necajita. nu curajul si vitejia sunt calitatile lui. Singurele personaje care. Din acest motiv. si tocmai din acest motiv benefice. chiar de la inceput. megies cu Cautati si de urma nu-i mai dati". prin insasi natura lor stihiala. var primar cu Chiorila. ceva" si „popac" se va trezi cu el inapoi in ograda. grija fata de .

printre care: trecerea de la tema rurală. Harap-Alb manuieste cu agilitate sabia lui Statu Palma Barba Cot cu care reteaza dintr-o lovitura capul cerbului instelat. ce consta in fond din porunci abuzive si permanente umiliri ale vrednicei si lealei sale slugi. in viziunea joviala a unui exponent genial al lui. Eugen Lovinescu iniţiază curentul literar numit modernism. precum şi crearea romanului de analiză psihologică. care promovau "o duzină de eroi plângăreţi". Chiar si semnificatia mereu subliniata a traseului initiatic este intelegerea dificultatilor si suferintelor celor umili. Spanul. ramase necunoscute stapanilor si crailor. este cel care. dar are si surprinzatoare cunostinte si abilitati gospodaresti in domeniul albinaritului. şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic. substanţialitatea. impostorul ajuns prin viclenie fecior de crai. dar si hazul. Adept al modernismului lovinescian. de la personajele ţărăneşti la cele intelectuale. contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană (europenizarea literaturii române). Camil Petrescu (1894-1957). fundamentează principiul sincronismului. ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI" –roman subiectiv de analiză psihologică - de Camil Petrescu In perioada interbelică. altfel spus. Camil Petrescu opinează că literatura trebuie să ilustreze "probleme de conştiinţă". in acord cu acest inteles al initierii. deplina lealitate fata de juramant. in fata unor aparitii monstruoase). prin opera lui. la tema urbană. prin aducerea unor noi principii esteticeca autenticitatea. ii priveste de sus pe unchiul si verisoarele adevaratului fecior de crai si nu inceteaza sa se laude cu pretinsa lui stiinta de stapanitor. "ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE. în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii. antagonistul mezinului craiului. are toate cusururile parvenitului: stramba din nas la tot ceea ce vede la curtea imparatului Verde. al cărui program trasează noi direcţii pentru dezvoltarea literaturii române. eliberator de teama.ganganiile aflate in dificultate. Povestea lui Harap-Alb este proiectia in fabulos a mentalitatii si ethosului umanist al universului taranesc. pregatind un stup pentru roiul de albine caruia ii oferise ca loc de popas temporar propria lui caciula. pentru care este . relativismul.

naratorul-personaj identificându-se în partea a doua cu autorul. ceea ce înregistrează simţurile mele. Câmpulung. bazată pe experienţa trăită a autorului şi reflectată în propria conştiinţă: "Să nu descriu decât ceea ce văd..". scriitorul fiind ofiţer al armatei române. Romanul este alcătuit pe baza unui jurnal de campanie. eu nu pot ieşi. ceea ce gândesc eu. frontul. care se diluează în faţa unei drame mai complexe. dominat de incertitudinişi care se confesează introspectând cele mai adânci zone ale conştiinţei. prin prezenţamărcilor formale ale naratorului. memoria involuntarăaduce în timpul obiectiv experienţa interioară a eroului. văzut ca iminenţă a morţii. Camil Petrescu propune o creaţie literară autentică. deoarece prozatorul nu era căsătorit şi nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului.neapărată nevoie de un mediu social în cadrul căruia acestea să se poată manifesta. Eroul. deoarece eroul se destăinuie. Odobeşti. dominat de incertitudini. propriile mele imagini Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi. ca sentiment al existenţei umane superioare. acestea fiind cele două planuri compoziţionale ce-1 motivează pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului românesc. este intelectualul lucid. Orice aş face eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii. Modalitatea narativă se remarcă. Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid. aflat în permanenţă în căutare de certitudini privind sentimentul profund de iubire. Structura romanului: Romanul este structurat în două părţi.. în plan subiectiv. ceea ce aud. dar mai ales un spaţiu imaginar închis. întâia noapte de război" (1930) . pe dislocări sub formă de flash-back şi feed-back. în timpul primului război mondial.. partea a doua este însă o experienţă trăită. Ştefan Gheorghidiu. ca iminenţă a morţii. zbuciumându-se între certitudine şi incertitudine. Perspectiva temporală este discontinuă. aceea a războiului. se analizează cu luciditate. bazată pe alternanţa temporală a evenimentelor.. în care timpul obiectiv (cronologic)evoluează paralel cu timpul subiectiv (discontinuu). atât în plan erotic. în căutarea permanentă a iubirii absolute. Compoziţia romanului Romanul este scris la persoana I. însetat de absolut. când omenirea se află între viaţă şi moarte. de unde reiese apropierea acestuia de evenimente. surprinzând două ipostaze existenţiale: "Ultima noapte de dragoste". chinurilor şi zbuciumului din conştiinţa personajului. aceea a omenirii ce trăieşte tragismul unui război absurd. care ilustrează imaginea războiului tragic şi absurd. însetat de absolutul sentimentului de iubire. Perspectiva spaţială reflectă un spaţiu real. Bucureşti.. până la substituirea lui de către personaj.. Dacă prima parte este o ficţiune. al frământărilor. în "Ultima noapte de dragoste... Romanul este un monolog liric. dornic de cunoaştere. care se salvează prin conştientizarea unei drame mai puternice. cu titluri semnificative. cât şi în planul tragediei războiului. aşadar. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. Din mine însumi. . care exprimă aspiraţia către sentimentul de iubire absolută şi "întâia noapte de război". de autenticitate.

necunoscutul şi tainele firii umane.Ştefan Gheorghidiu este disponibil sufleteşte pentru o nouă experienţă existenţială. naratorul-personaj incriminează cu ironie usturătoareincompetenţa sistemului de apărare militară a ţării. Ideea literară este adoptată de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust. forţă interioară şi loialitate. O apropiere vizibilă este şi între eroii lui Stendhalşi aceia ai lui Camil Petrescu. nesiguranţa şi absurdul. pe care "zece porci ţigăneşti. purtată de ofiţeri la popota regimentului. Discuţia ofiţerilor la popotă se poartă în jurul unui fapt divers comentat de presă privind achitarea . Scris la persoana I. aduse în timp subiectiv. contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei şi din apropierea Dâmbovicioarei.Jurnalul de campanie. întrucât în final . Semnificaţia titlului: Cuvântul "noapte" repetat în titlu redă simbolic incertitudinea. cu boturi puternice" le-ar fi râmat într-o jumătate de zi.a unui bărbat care îşi ucisese soţia surprinsă în flagrant de adulter. fiecare opinie este corelată cu trăsăturile fizice şi moraleale susţinătorului. iar conferinţa sa despre "Noua structură şi opera lui Marcel Proust" constituie un adevărat mani/est literar de credinţă. în preajma primului război mondial. ca proaspăt sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916. potrivit jurnalului de front al acestuia. de propriul ideal. iraţionalul. Cele două "nopţi" din titlu sugerează şi două etape din evoluţia personajului principal. . sunt rememorate (prin memorie involuntară) episoadele căsniciei lui cu Ela. pe care sublocotenentul Ştefan Gheorghidiu îl începe o dată cu experienţa frontului.de către tribunal . dar nu şi ultimele. deoarece ele se petrecuseră cu doi ani înainte de a fi consemnate în jurnal. La ambii scriitori eroii sfârşesc tragic. îndoiala. Construcţia subiectului: Incipitul romanului îl constituie prezentarea lui Ştefan Gheorghidiu. consemnează drama iubirii adusă în memoria eroului de o discuţie pe această temă. In jurnalul ce consemnează evenimentele trăitede erou în timp obiectiv (imaginea frontului). în special în înzestrarea lor cu energie. însă personajele lui Camil Petrescu dobândesc energii uriaşe declanşate de pasiuni devoratoare. fiind impresionante prin capacitatea lor de a trăi idei. armata română "fortificase" trei sute de metri cu "nişte şănţuleţe ca pentru scurgere de apă". Prin dialog. fiind învinşi de propria pasiune. Deşi frontul se întindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontieră.

apărută nu se ştie de unde. deasupra discuţiilor acestea vulgare". simţită cu forţă şi dominată de incertitudini. iubirea fiind singura lor avere. amestecându-se în certurile iscate de testament. iubirea. consideră că "dreptul la dragoste e sfânt [. în casa Anişoarei. cât şi prin construirea tipului de avar ursuz şi dificil care. în afaceri. declanşată de discuţia de la popotă. este . Fiind invitaţi la masă Ia unchiul Tache." Intervenţia Iui Ştefan Gheorghidiu este explozivă. dar şi de adevărate orizonturi. un căpitan fin.. lipsită de griji. o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". Discuţiile stârnite minimalizează superioritatea sentimentului de dragoste în concepţia eroului şi-i declanşează acestuia prima experienţă a cunoaşterii. locuia într-o singură cameră ce îndeplinea toate funcţiunile. student la filozofie. Căsătoria lor este liniştită o vreme." Floroiu.. Gheorghidiu este incapabil să se descurce în păienjenişul afacerilor. Ştefan descoperă că soţia sa este subjugată de problemele pragmatice. aproape de sărăcie. societatea mondenă căpătând pentru Ela importanţă primordială. "tânăr şi crunt ofiţer". pe care o notează în jurnalul de campanie: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu. aşezat în rosturi gospodăreşti tradiţionale.] unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-şi caute fericirea. agresivă şi surprinzătoare pentru ceilalţi. era "măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine. experienţa erotică. consideră că "nevasta trebuie să fie nevastă şi casa. întrucât Ela era cea mai frumoasă studentă de la litere şi Ştefan. domnul G. Memoria involuntară. şi . birou şi dormitor.. prin retrospecţieşi discontinuitatea temporală afeed-back-ului. fiind în acelaşi timp sufragerie. Ştefan îi înfruntă pe bătrânul avar şi pe Nae Gheorghidiu. foarte căutat de femei". îşi dă seama că nu face parte din această lume şi se reîntoarce cu sete nepotolită la studiul filozofiei şi la cursurile de la Universitate. mai ales că duc o existenţă modestă. personaj mai puţin conturat în acest roman. Tot un personaj balzacian este şi Vasilescu-Lumânăraru. Iubirea lor fusese alimentată şi de orgoliul tânărului. Căpitanul Corabu.în mod surprinzător . dansator. fapt care surprinde pe toată lumea şi schimbă radical viaţa tânărului cuplu. Moartea unchiului Tache îi aduce lui Ştefan Gheorghidiu o moştenire substanţială. cunoscuseră un vag avocat. Sub influenţa unei verişoare a lui Ştefan. pentru că eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente". scena căpătând accente balzaciene atât prin descrierea casei ("casă veche mare cât o cazarmă"). urne în care ea se simţea uimitor de bine. casă [.. preocupată numai de modă.. despre trăirile şi percepţiile proprii: "Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". De pildă.] dacă-i arde de altele să nu se mărite". căpitanul Dimiu. confirmând principiul esteticcă poţi vorbi sincer numai despre tine. Ela este atrasă într-o lume mondenă. deşi el ar fi vrut-o "mereu feminină. de distracţii nocturne sau escapade. delicat şi visător. milionarul analfabet. Gheorghidiu aduce în prezent (timpul subiectiv). deşi bogat. ilustrând relativismulca modalitate estetică modernă a prozei româneşti.ceea ce demonstrează că autorul stăpâneşte cu măiestrie arta portretistică.adeptul liberei exprimări a sufletului omenesc: "Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie.

la petrecerile mondene dl. apoi se îndoieşte de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagemă. Excursia la Odobeşti declanşează criza de gelozie a personajului.. aranjează ca Ela să petreacă vara Ia Câmpulung. iar când Ela soseşte acasă pe la opt dimineaţa. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare. pe care Ie exprimă prin monolog interior. Ştefan se chinuie îngrozitor Ia petrecerile mondene. din acest moment. o goneşte fără să-i asculte explicaţiile. acumulând progresiv nelinişti şi îndoieli interioare. iar casa goală i se pare "ca un mormânt fără nevastă-mea".Ela pare oarte fericită în preajma lui. îi era deci sigur amant". Ştefan nu se mai îndoieşte că "venise pentru ea aici.G era mai rezervat faţă de soţia lui Gheorghidiu. este înnebunit de deznădejde. dar se întâlneşte cu locotenent- . Fiind concentrat în armată ca sublocotenent. orice element exterior provoacă în sufletul său catastrofe chinuitoare. n-am fost nici o secundă gelos. deoarece soţul plecase la moşie. fără explicaţii multe". să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea Ie avea cu domnul elegant de alături de ea". convins că "niciodată femeia aceasta nu mă iubise". Gheorghidiu interpretează faptul ca pe o ticluire pusă la cale de ele pentru a-i adormi bănuielile. Ştefan Gheorghidiu consemnând întâlnirea cu Ela. El respinge cu fermitate stupiditatea geloziei. Sosind pe neaşteptate într-o noapte de la Azuga. nu numai din orgoliu. Suferinţa Iul este mistuitoare. părăsisem Universitatea". se străduia să se afle mereu alături de el. atitudine care-i face pe ceilalţi să-1 considere gelos. propunându-i să divorţeze "fără formalităţi. drama se amplifică. considerând-o neconformă cu normalul şi realitatea: "Nu. Servitoarea nu poate oferi nici o informaţie. cu scurte perioade de împăcare. nervos. fiecare gest al Elei: "trăgeam cu urechea. dar acesta continuă să-i spioneze. deşi am suferit atâta din cauza iubirii". care devin sfâşietoare.. nu-şi găseşte soţia acasă. Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" încheie "cartea întâi" a romanului. Plănuieşte să-i omoare de amândoi. aşezarea Elei la masă lângă el. el o caută cu disperare pe la rude. şi. Ştefan Gheorghidiu disecă şi analizează cu luciditate noua comportare a Elei. deziluzie şi neputinţă. se dedublează: "Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel [. dar şi pentru că se sileşte să-şi ascundă chinurile. Fire reflexivă şi pasională. deoarece găseşte întâmplător un bilet de la Anişoara. cântărind fiecare vorbă. care pune sub semnul îndoielii fidelitatea soţiei.. Totul se întunecă definitiv când îl vede în oraş pe domnul G. unde fusese concentrat de două săptămâni. gesturile familiare (mănâncă din farfuria lui) sunt tot atâtea prilejuri de observaţie atentă şi frământare interioară care provoacă eroului o chinuitoare suferinţă.] Şi eu mă simţeam imbecil şi ridicul". care purta data nopţii respective şi prin care-i cerea să petreacă noaptea la ea. aproape de regimentul său. care se arată îngrijorată că ar niitea rămâne săracă în caz că el va muri în război şi îi cere să treacă pe numele ei "o parte din lirele englezeşti de la Banca Generală". Compania insistentă a domnului G. fiind frământat de incertitudini. ba mai mult. analizând şi disecând toate eventualităţile. "nu mai puteam citi nici o carte.

că fac parte din aceeaşi armată şi "ne pufneşte pe toţi un râs ca de morţi". bani.colonelul care îl sileşte să meargă în aceeaşi zi la regiment. de la obiecte de preţ la cărţi. dublate de o ironie subtilă. episodul surorilor Măria şi Ana Mănciulea. care "fugea. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. ca acelea din capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". După ce sunt arestate sub acuzaţia de spionaj.". Adevărata desprindere din drama torturantă a incertitudinii se face prin trăirea unei experienţe cruciale... deşi cândva "aş fi putut ucide pentru femeia asta [. nu strigăte neînfricate şi entuziaste de eroism. Rănit şi spitalizat. Măria Mănciulea este decorată cu "Virtutea militară". Un ordin de retragere este dat în sens invers şi. foamete şi mai ales iminenţa permanentă a morţiicu care oamenii se află faţă în faţă în fiecare clipă. timpul exterior (obiectiv) şi cel interior (subiectiv)coincid. "absolut tot ce e în casă.. mi-e indiferent chiar dacă e nevinovată". în timpul obiectival petrecerii faptelor. că oricând ar fi putut "găsi alta la fel". aceea a războiului la care Gheorghidiu participă efectiv. Starea de confuzie totală. nedându-i astfel posibilitatea să-şi ducă Ia îndeplinire planul de răzbunare împotriva celor doi presupuşi amanţi. altul este şocat pentru că a văzut cum un obuz i-a retezat capul lui A Măriei. mult mai dramatice. nu atacuri vitejeşti. după dumneavoastră. pentru crimă". dar el o simte ca pe o străină şi-i propune să se despartă. îşi dau seama că sunt amândoi români. "Cartea a doua" a romanului începe cu capitolul "întâia noapte de război". ofiţeri incompetenţi şi ostaşi cu totul dezorientaţi. Autenticitateaspecifică naratorului-personaj redă momente reale din război. care se simte acum detaşat parcă de sine şi de tot ce a fost între el şi Ela. îşi dă seama. care ilustrează o imagine de groazăa frontului. A mers cam la vreo patru-cinci paşi şi pe urmă a îngenuncheat şi a căzut. Notaţiile din jurnalul de campanie reflectă acum o experienţă trăită direct. cu luciditate. aşa fără cap. Ofiţerul Ştefan Gheorghidiu descoperă o realitate dramatică. Un soldat.. gândind nepăsător: "sunt obosit. în capitolul intitulat "întâmplări pe apa Oltului". de la lucruri personale. Camil Petrescu creează pagini antologice prin imaginile de apocalips. deoarece călăuzise armata română să treacă Oltul şi să învingă inamicul. ci ordine date anapoda de către conducătorii militari. fiind sugestiv. şopteşte întruna: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. . războiul ocupă definitiv planul conştiinţei eroului.. " In condiţiile frontului. ordinele contradictorii.] aş fi fost închis din cauza ei. luptând pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia trupelor austro-ungare. cu o armată dezorganizată. la amintiri Adică tot trecutul". Marin Tuchei. domnule locotenent. când un ofiţer îi sare de gât lui Gheorghidiu şi strigă "Prizonier. marşuri istovitoare. prizonier". deruta ofiţerilor sunt ilustrate prin episoade cutremurătoare. Ştefan Gheorghidiu se întoarce în Bucureşti şi este primit de Ela cu drăgălăşenie..

Caracterizarea personajelor: Ştefan Gheorghidiu . fiind impresionabil numai de bine. trăită. Nae Gheorghidiu şi Tănase Lumânăraru. . El trăieşte. întâia noapte de război". iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. care devine conştient că "o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie". sunt consemnate în jurnalul de front.Ca toate personajele camilpetresciene. Ştefan Gheorghidiu identificăndu-se în totalitate cu autorul Camil Petrescu. cu care eroul nu are nici o legătură spirituală. jurnalul. Stilul este anticalofil. a războiului. frumos şi adevăr. inflexibilă. "ca într-un proces verbal". deoarece relatează la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. Student la filozofie. căci vede idei. cea a timpului cronologic (obiectiv). fără succes. Ştefan Gheorghidiu trăieşte drama singurătăţii intelectualului lucid. intelectual lucid. Principalele modalităţile de caracterizare sunt proprii analizei psihologice şi evidenţiază autenticitatea personajului-narator: monologulinterior. în care povesteşte întâmplările de pe front şi una a timpului psihologic (subiectiv). drama iubirii. precum şi noile elementele ale esteticii romanului. timpul obiectiv şi subiectiv. aşadar. sobrietate. autoanaliza şi autointrospecţia. analitic şi reflexiv. care nu se potriveşte în nici un fel cu societatea mediocră. Eroul trăieşte în două realităţi temporale. reale sau psihologice. memoria involuntară. Ştefan Gheorghidiu este intelectualul inadaptat superior. necinstită la care încearcă să se adapteze. în lumea ideilor pure. Toate faptele. este un personaj-narator. Ştefan trăieşte în lumea cărţilor şi nu se poate adapta lumii afacerilor. Stilul lui Camil Petrescu: Se caracterizează prin claritate. în care Gheorghidiu analizează cu luciditate atât experienţa subiectivă a iubirii. introspecţia stărilor sufleteşti. frază scurtă şi nervoasă. hipersensibilă. este analitic şi intelectualizat.drama intelectualului lucid Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste. deoarece nu se aseamănă cu firea lui onestă. dialogul. cât şi cea obiectivă. reprezentată de unchiul Tache.

despicând firul în patru: "Nevastă-mea avea o voce uşor emoţionată". ridicând-o la proporţii cosmice. pe care o priveşte acum cu indiferenţa "cu care priveşti un tablou" şi căreia îi lasă o bună parte din averea Ia care ea ţinea. gesturile.. se pare. a unui zbucium permanent în căutarea absolutului. puternic reflexivă. priviri schimbate de ea cu domnul G." Văzuse în Ela idealul său de iubire şi de feminitate către care aspira cu toată fiinţa Iui şi a cărui prăbuşire îi provoacă întreaga dramă. personajul îşi amplifică suferinţa. prin memorie involuntară. se lasă în voia tentaţiilor mondene. gesturi fără importanţă. petreceri şi escapade. Prima experienţă de cunoaştere. care. de Ia obiecte de preţ la cărţi. personajul-narator. Ştefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniştii.. . ale îndoielilor sale interioare. de incertitudine a iubirii. flirtul nevinovat se hipertrofiau. pe care o consemnează în jurnalul defront: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". ale incertitudinii. sporeşte suspiciunile. pe care le disecă minuţios. nu mai putea citi "nici o carte". conştient de chinul său lăuntric. Incertitudinea iubirii devine în curând "o tortură". privirile şi cuvintele Elei se reflectă în conştiinţa eroului (autenticitatea) care suferă la modul sublim drama iubirii. Astfel. deşi respinge ideea geloziei: "Nu. punând sub semnul îndoielii fidelitatea Elei. căutând în permanenţă certitudini care să-i confirme profunzimea sentimentului de iubire. soţia sa. Adică tot trecutul". căpătând dimensiuni catastrofale în conştiinţa eroului: "era o suferinţă de neînchipuit". Eroul trăieşte în lumea ideilor pure. Faptele. Ela.Dialogulde la popotă despre iubire provoacă o reacţie violentă a eroului. ca urmare. de la lucruri personale la amintiri. n-am fost nici o secundă gelos. ceea ce semnifică nevoia eroului de absolut. însetat de certitudini şi adevăr. după o absenţă mai lungă. aspirând la dragostea absolută. iubirea. Tache şi. aşa că Ştefan se desparte de soţia sa. Ştefan primeşte pe neaşteptate o moştenire de la unchiul său. e trăită sub semnul incertitudinii. în mod deosebit: "i-am scris că-i las absolut tot ce e în casă. Mici incidente. Hipersensibil şi orgolios. care consideră că "cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". se declanşează amintirea propriei poveşti de dragoste. avocat obscur dar bărbat monden. incertitudinea lui se accentuează şi casa îi pare "goală ca un mormânt. deşi am suferit atâta din cauza iubirii. îi observă pe cei doi cu luciditate. devenind din ce în ce mai preocupată de lux. Plimbarea la Odobeşti într-un grup mai mare declanşează criza de gelozie. dar se simte obosit şi hotărăşte să se despartă definitiv de Ela. care analizează în amănunt. Atenţia insistentă acordată Elei de domnul G. Eroul este o natură reflexivă. se amplificau. autoanalizându-se. Fire pasională. fără nevastă-mea". Venit pe neaşteptate acasă într-o noapte. cu luciditate stările interioare. fapt ce intră în totală contradicţie cu idealul său de feminitate. Principala modalitate de caracterizarepentru a ilustra zbuciumul său interior este introspecţia prin monolog interior. cu o conştiinţă unică.

fiind înregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu. falsul patriotism şi iresponsabilitatea celor răspunzători de soarta ţării. Ca un blestem.: "trăgeam cu urechea. deasupra discuţiilor acestea vulgare". Capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu" dezvăluie tragismul confruntării cu moartea. pasiunea ei pentru viaţa mondenă. frontul. care ar fi vrut-o "mereu feminină. moarte. care constituie polul terminus al dramei intelectuale. silită să îndure un război tragic şi absurd. aceea a dramei omenirii. Unii critici literari consideră că Ştefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un învins. albaştri. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare care se amplifică. Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării. Ştefan observând mimica şi gesturile femeii care gustă cu familiaritate din farfuria lui G. obsesiv: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". fiecare gest. Femeia este construită numai prin ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. dorind să aibă certitudinea iubirii Elei. Trăsăturile morale reies. Ştefan Gheorghidiu vede în Ela idealul de femeie. arşiţă. o experienţă trăită direct. Ela este personajul feminin al romanului. eroul însuşi privindu-se din exterior ca pe un obiect. disperare. păduchi. nervos. ceea ce-1 uimeşte pe Ştefan." Notaţiile personajului despre război sunt de o mare autenticitate şi luciditate. al cărui crez nu făcea concesii sentimentului: "Cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt. El se înalţă deasupra societăţii meschine. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea".. care flirta evident cu domnul G. Ela acceptând să divorţeze deşi se consideră nevinovată şi jignită de bănuielile lui. singurul supravieţuitor între toate personajele camilpetresciene. murdărie. frig. Este. era cea mai frumoasă studentă de la litere. Ela se comportă ca o cochetă. fără cap. nimic înălţător. vii ca nişte întrebări de cleştar". deoarece reuşeşte să depăşească gelozia care ameninţa să-1 dezumanizeze. de altfel. întrucât Ela. care disecă şi analizează cu luciditate fiecare vorbă. Tragediile războiului sunt de un realism zguduitor: un ostaş a văzut cum un obuz a retezat capul lui A Măriei şi el "fugea aşa. spaimă. războiul este tragic şi absurd. Imaginea războiuluieste demitizată.A doua experienţă de viaţă fundamentală în planul cunoaşterii existenţiale este războiul. nimic eroic. Spiritul polemical personajului-narator evidenţiază discuţiile demagogice din Parlament. având sentimentul că "e ca la începutul lumii. simbolizând idealul de iubire către care aspiră cu atâta sete Ştefan Gheorghidiu." Iubirea lor se născuse din orgoliullui Ştefan Gheorghidiu. dar sugestive pentru frumuseţea tinerei: "ochii mari. viaţa oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cădem cu sufletele rupte în genunchi". devenind din ce în ce mai superficială. din referirile lui Ştefan. în plimbarea la Odobeşti. umezeală. are o expresie deznădăjduită atunci când acesta stă de vorbă cu altă femeie. diaree şi mai ales frică. Trăsăturile fizice sunt puţine. indirect. Averea moştenită de soţul ei dă la iveală firea pragmatică a Elei. înseamnă noroi. în care el poate găsi iubirea reciprocă . inconştienţa şi cinismul politicienilor. unul dintre soldaţi silabiseşte întruna. trăind o experienţă morală superioară. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristică a jurnalului de front. foame.

Stilul este anticalofil.] o viaţă sufletească [. "fata asta". este analitic şi intelectualizat. introspecţia conştiinţei şi a sufletului. .. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă.] şi din acest monolog nervos se desprinde [. în susţinerea acestei concepţii sugestiv este şi faptul că el îi spune pe nume o singură dată. sobrietate.]. Ştefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni. în restul romanului o numeşte: "femeia mea". în concepţia lui George Călinescu.. retrospecţia.]. un om inteligent [. Principalele modalităţile de analiză psihologică utilizate de Camil Petrescu în roman constituie tehnici specifice creaţiilor literare psihologice. "ea" în conştiinţa lui Ştefan Gheorghidiu. "ca într-un proces verbal". un soi de simfonie intelectuală".. Ela se transformă dintr-un ideal de femeie într-o femeie oarecare. de identificarea deplină a timpului subiectiv cu cel obiectiv. Registrul stilistic al romanului se caracterizează prin claritate.. pe care le îmbină. de pătrundere psihologică [.... dialogul. prilej cu care cititorul şi află numele femeii. "absolut tot ce e în casă.. la amintiri. Originalitatea romanului e dată de subtilitatea analitică a propriei conştiinţe. de declanşarea prin memorie involuntarăa dramei suferite din iubire. cauzat de aspiraţia spre absolut. de la obiecte de preţ la cărţi. plin de subtilitate. cu măiestrie şi talent: monologul interior. autoanaliza şi autointrospecţia. de faptul că scriitorul este în acelaşi timp personaj şi narator. bani. frază scurtă şi nervoasă.. semănând cu oricare alta..perfectă. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. Adică tot trecutuF. "nevastă-mea". de la lucruri personale.care scot în evidenţă zbuciumul interior al personajului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful