Sunteți pe pagina 1din 15

CONTINUITATE ÎNTRE

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREsCOLAR sI
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR LA
MATEMATICĂ

2.1. Continuitate între finalitati

Reforma învatamântului românesc vizeaza transformari la nivelul structurii si


functionarii sistemului atât pe verticala, cât si pe orizontala: pe verticala, prin asigurarea
continuitatii între treptele de învatamânt, pe orizontala, prin conceperea continuturilor într-o
perspectiva inter- si transdisciplinara, deschisa valorilor specifice educatiei permanente.

Continuitatea între treptele de învatamânt trebuie privita ca o armonizare a


obiectivelor, resurselor, continuturilor, formelor si mijloacelor de realizare, cât si a strategiilor
didactice utilizate.

Ca agenti ai reformei, educatorii si învatatorii deopotriva trebuie sa cunoasca


finalitatile educative ale celor doua cicluri de învatamânt. Potrivit noilor programe instructiv-
educative, finalitatile urmarite sunt urmatoarele:

Finalitatile învatamântului prescolar

* asigurarea dezvoltarii normale si depline a copiilor prescolari, valorificând


potentialul fizic si psihic al fiecaruia, tinând seama de ritmul propriu al copilului, de
nevoile sale afective si de activitatea sa fundamentala – jocul;

* îmbogatirea capacitatii copilului prescolar de a intra în relatiile cu ceilalti copii si


cu adultii, de a interactiona cu mediul, de a-l cunoaste si de a-l stapâni prin explorari,
încercari, exercitii, experimente;

* îndrumarea propriei identitati si formarea unei imagini pozitive de sine;

* îndrumarea copilului prescolar pentru a dobândi cunostinte, capacitati si atitudini


necesare activitatii viitoare în scoala.

. Finalitatile învatamântului primar

* asigurarea educatiei elementare pentru toti copiii;

* formarea personalitatii copilului, respectând nivelul si ritmul sau de dezvoltare;

* înzestrarea copilului cu acele cunostinte, capacitati, aptitudini care sa stimuleze


raportarea afectiva si creativa la nivelul social si natural si sa permita continuarea
educatiei.

Ciclul achizitiilor fundamentale din gradinita si primele clase primare 747i89h are ca
obiective majore acordarea la sistemul scolar si alfabetizarea initiala. Aceste obiective
vizeaza:
- stimularea copilului în perceperea, cunoasterea si stapânirea mediului apropiat;

-stimularea potentialului creativ al copilului, a intuitiei si a imaginatiei;

-formarea motivatiei pentru învatare;

Urmarindu-se finalitatile educative, atât de conturate,

adaptarea progresiva a copiilor la exigentele activitatii didactice din ciclul primar se


realizeaza mult mai usor si eficient prin trecerea treptata de la activitati centrate pe jos si
forme care vizeaza natura fireasca a copilului, în învatamântul prescolar, la o forma de
activitate intelectuala – învatatura.

Grupa pregatitoare, cuprinzând copiii de vârste între 5 si 7 ani de gradinita, reprezinta


puntea de legatura între învatamântul prescolar si cel primar. Aceasta ar trebui sa aiba caracter
obligatoriu, pentru o mai buna conturare a atitudinii de scolaritate, pentru crearea premiselor
integrarii copiilor, cu sanse sporite de reusita în activitatea scolara.

Este necesara proiectarea unui continut optim si coerent de instruire si educare menit
sa vizeze dezvoltarea capacitatilor intelectuale, educarea afectivitatii, sociabilitatii si a
motivatiei, dezvoltarea psiho-motorie a copilului si sa contribuie la maturizarea scolara a
acestuia.

Prin influentele formative la care sunt supusi copiii, pe fondul activitatii ludice si
optionale, al interrelatiilor promovate, se înregistreaza mari progrese în cele trei domenii ale
activitatii psihice: cognitive, afectiv-motivationale si dezvoltarea vointei si a conduitei social-
morale.

La intrarea în scoala, copilul va dispune de un comportament cognitiv conturat care,


desi dependent de caracteristicile vârstei, contituie o premisa pentru asimilarile viitoare.

Se cuvine ca educatorul si învatatorul sa cunoasca îndeaproape copilul, fiinta activa,


entitate cu particularitati riguros individualizate, sa învete sa-l observe, sa-i asculte dorintele,
sa-i acorde sprijin, dându-i în acelasi timp încredere în fortele proprii, încurajându-i tendinta
de independenta si autonomie în actiune, sa cultive aspiratia, motivatia, interesul pentru
învatatura si pentru orice fel de activitate.

O data cu capacitatile perceptive se dezvolta si reprezentarile. Perceptia se detaseaza


de situatii concrete determinate prin intermediul actiunilor cu obiectele. Copilul învata sa
observe, sa examineze obiectele, operând cu diverse criterii: forma, marime, culoare, volum;
percepe raporturile între marimi si obiecte diferite, raportul spatial – pozitional al obiectelor
asezate în ordine crescatoare si descrescatoare a sirului numeric, aspect foarte important
pentru psihogeneza elementelor gândirii matematice.

În învatamântul prescolar activitatea matematica contribuie la trecerea treptata la


gândirea logica, abstracta, pregatind copiii pentru întelegerea si însusirea matematicii în clasa
întâi. Rolul activitatilor matematice nu este de a-i învata pe copii anumite notiuni abstracte, ci
de a pune bazele formarii deprinderii de munca intelectuala, de a-i face apti sa înteleaga si sa
descopere relatii abstracte.
În învatamântul prescolar rolul activitatilor matematice este de a initia copilul în
procesul de matematizare. Procesul de matematizare este conceput ca o succesiune de
activitati: observare, deducere, concretizare, abstractizare, fiecare conducând la un anumit
rezultat.

Cercetarile în domeniul psihologiei învatarii matematice evidentiaza necesitatea


actiunii concrete cu obiecte, atât în învatamântul prescolar, cât si în învatamântul primar,
pentru interiorizarea operatiilor, precum si pentru utilizarea proprietatilor de comutativitate si
asociativitate în scopul însusirii constiente si depline a operatiilor aritmetice.

Programa activitatilor matematice din învatamântul prescolar are obiective cadru,


obiective de referinta si continuturi specifice diferitelor grupe de vârsta. Acestea sunt
structurate în conformitate cu noua conceptie a studierii matematicii în ciclul primar.

În clasa I principalele cunostinte, priceperi si deprinderi matematice pe care le


dobândeste elevul se refera la numarul natural si la operatiile de adunare si scadere, în
gradinita copiii însusindu-si cunostintele pregatitoare pentru întelegerea acestora.

Realizarea activitatii din gradinita impune nevoia actiunii convergente educator –


grupa pregatitoare – învatator – clasa I – pentru realizarea telului comun – trecerea treptata si
fireasca a copilului de la gradinita la scoala.

Având un rol cu preponderenta formativ, învatamântul prescolar dezvolta gândirea,


inteligenta, spiritul de obervatie al copiilor, exersând operatiile de analiza, sinteza,
comparatie, abstractizare, generalizare. Prin mânuirea materialului didactic în gradinita, copiii
învata sa formeze multimi de obiecte, descopera proprietatile lor caracteristice, stabileste
relatiile dintre ele, efectueaza operatii cu ele. În cadrul jocurilor matematice, copiii sunt
familiarizati cu unele notiuni elementare despre multimi si relatii. Rezolvând exercitii de
gândire logica pe multimi concrete (figuri geometrice), ei dobândesc pregatirea necesara
pentru întelegerea numarului natural si a operatiilor cu numere naturale, pe baza multimilor si
a operatiilor cu multimi (conjunctia, disjunctia, echivalenta multimilor). Astfel, se desfasoara
exercitii de clasificare, comparare si ordonare a multimilor de obiecte.

Exercitiile de formare a multimilor dupa o însusire comuna, apoi gradual, dupa doua
sau mai multe însusiri (culoare, forma, marime, grosime), contribuie la dezvoltarea proceselor
psihice: gândirea, atentia, spiritul de observatie.

Exercitiile de comparare a multimilor îi ajuta pe copii sa stabileasca, fara a utiliza


numaratul, relatiile dintre multimi. Astfel, ei apreciaza ca multimile pot avea tot atâtea
elemente, mai multe sau mai putine comparativ cu multimea data. Exercitiile de ordonare a
elementelor unei multimi, mai întâi dupa un model dat, apoi dupa criterii stabilite (forma,
marime, culoare), conduc la pregatirea copiilor pentru compararea numerelor si întelegerea
sirului de numere naturale.

Activitatile cu continut matematic desfasurate în gradinita pe baza unui bogat material


didactic contribuie la dezvoltarea capacitatilor intelectuale, asigurându-se astfel integrarea
optima a copiilor în activitatea de tip scolar.

2.2. Continuitate între obiective.


,, Formularea obiectivelor este o ,,tehnologie” în masura în care ea regrupeaza într-un
ansamblu rational mijloacele care permit obtinerea unui produs determinat (de exemplu
achizitionarea de competente si cunostinte) optimizând resursele mobilizate în acest sens”4

Aptitudinea pentru matematica este mai complexa decât pare la prima vedere, chiar
atunci când este vorba despre notiunile elementare predate în învatamântul prescolar si cel
primar. Astfel, copilul trebuie sa înteleaga conceptul de numar natural, sa cunoasca locul
fiecarui numar în sirul numerelor naturale, sa stapâneasca simbolurile matematice, sa se
familiarizeze cu unitati etalon sau empirice pentru masurarea lungimii, masei, volumului,
timpului, sa se initieze în operatii aritmetice, sa se deprinda a aplica toate aceste notiuni în
solutionarea problemelor din viata curenta.

Cercetarile în domeniul învatarii matematicii evidentiaza necesitatea actiunii concrete


cu obiecte atât în învatamântul prescolar, cât si în învatamântul primar, pentru interiorizarea
operatiilor, precum si pentru utilizarea proprietatilor de comutativitate si asociativitate în
scopul însusirii constiente a operatiilor matematice si a celorlalte informatii si deprinderi
prevazute în programa.

În clasa I principalele cunostinte, priceperi si deprinderi matematice pe care le


dobândeste elevul se refera la numarul natural si la operatiile de adunare si scadere, în
învatamântul prescolar copiii însusindu-si cunostinte pregatitoare pentru întelegerea acestora.

Programa activitatilor matematice pentru învatamântul prescolar contine aspecte de


continut, capacitati adecvate diferitelor grupe de vârsta si sistematizate în functie de
modalitatile de realizare, stabileste obiective cadru si de referinta ce urmaresc pregatirea
corespunzatoare a copiilor pentru scoala. Învatamântul primar pastreaza unele metode,
procedee si forme de organizare a activitatii, respectând specificul treptei de învatamânt, dar
obiectivele si continutul sunt riguros stabilite, fiind lipsite de flexibilitate si transparenta
specifice gradinitei.

4
Hameline, D.- Les objectifs pedagogiques,ESF, editeur, Paris, 1998, p 42

Vom prezenta în continuare obiectivele cadru si de referinta în programa activitatilor


matematice la grupa pregatitoare si a matematicii la clasa I, pentru a putea sesiza unitatea si
continuitatea lor.

A. Învatamântul prescolar

Obiectivele urmarite prin activitatile matematice:

 ordonarea si clasificarea grupurilor de obiecte dupa criterii alese sau date (forma, marime,
culoare, lungime);

 observarea si identificarea formelor geometrice din lumea înconjuratoare (naturala si


artificiala), construirea cu ajutorul obiectelor sau grafic a formelor geometrice;

 compararea grupurilor de elemente omogene sau neomogene pe baza unui criteriu (de
exemplu, mai multe, mai putine), precum si prin corespondenta unu la unu;
 învatarea numeratiei în limitele 1 – 20 în functie de etapele de dezvoltare;

 cunoasterea si scrierea cifrelor;

 efectuarea operatiilor de adunare si scadere, utilizând obiecte si simboluri matematice;

 utilizarea obiectelor si instrumentelor în scopul masurarii.

Obiectivele de referinta urmarite prin activitatile matematice:

♦ sa construiasca siruri de obiecte pe orizontala si pe verticala; sa construiasca serii de


obiecte;

♦ sa sorteze obiectele;

♦ sa clasifice obiectele;

♦ sa cunoasca forme geometrice (cerc, patrat, triunghi, dreptunghi);

♦ sa numere, sa construiasca grupuri de elemente;

♦ sa recunoasca si sa scrie în limitele 1 – 20;

♦ sa compare grupurile de obiecte prin apreciere globala (mai multe, mai putine) sau prin
corespondenta unu la unu;

♦ sa efectueze operatii de adunare si scadere cu numere ca o unitate si doua unitati si sa


utilizeze simbolurile lor; sa rezolve si sa compuna probleme în limitele 1 – 20;

♦ sa utilizeze semnule,,+”, ,,- „ =” ;

♦ sa utilizeze unitati de masura etalon si empirice pentru lungime, masa, timp, volum.

B. În clasa I

Obiective urmarite la obiectul matematica:

• cunoasterea si utilizarea conceptelor matematicii;

• dezvoltarea capacitatii de explorare / investigare si rezolvare de probleme;

• formarea si dezvoltarea capacitatilor de a comunica utilizând limbajul matematic;

• formarea interesului si a motivatiei pentru studiul si aplicarea matematicii în contexte


variate.

Obiective de referinta urmarite la obiectul matematica:


 sa înteleaga sistemul pozitional de formare a numerelor din zeci si unitati, utilizând
obiecte pentru justificari;

 sa scrie, sa citeasca si sa compare numerele naturale de la 1 la 100;

 sa utilizeze corect simbolurile “<”, “>”, “=” în compararea numerelor;

 sa efectueze operatii de adunare si scadere:

Ü în limtele 0 – 20 cu trecere peste ordin;

Ü în limitele 0 – 30 fara trecere peste ordin;

Ü în limitele 0 – 100, fara trecere peste ordin.

 sa recunoasca forme plane si forme spatiale; sa sorteze si sa clasifice dupa forme, obiecte
date;

 sa stabileasca pozitiile relative ale obiectelor în spatiu;

 sa masoare si sa compare lungimea, capacitatea sau masa unor obiecte, folosind unitati de
masura nestandardizate, aflate la îndemâna copiilor; sa recunoasca orele fixe pe ceas;

 sa exploreze modalitati de a descompune numere mai mici ca 20 în suma si diferenta;

 sa sesizeze asocierea dintre elementele a doua categorii de obiecte, desene sau numere,
mai mici decât 20, pe baza unor criterii date;

 sa estimeze numarul de obiecte dintr-o multime si sa verifice prin numarare estimarea


facuta;

 sa rezolve probleme care presupun o singura operatie din cele învatate;

 sa compuna oral exercitii si probleme cu numere de la 0 la 20;

 sa verbalizeze în mod constant modalitati de calcul folosite în rezolvarea exercitiilor;

 sa manifeste disponibilitate si placere în a utiliza numere.

Studiind obiectivele activitatii cu continut matematic din învatamântul prescolar la


cele patru categorii de vârsta, observam ca acestea sunt structurate în conformitate cu noua
conceptie a studierii matematicii în ciclul primar.

Astfel, atât în învatamântul prescolar, cât si în cel primar se urmareste formarea


deprinderii de a construi multimi de obiecte diferite dupa anumite criterii.

Compararea multimilor global si prin corespondenta se realizeaza numai pe baza


concreta, atât în gradinita, cât si în scoala, ca exercitii pregatitoare pentru întelegerea
conceptului de numar.
În învatamântul prescolar se realizeaza numeratia în limitele 1 – 10 si chiar 20, în
clasa I se realizeaza numeratia în limitele 1 – 30 si chiar pâna la 100.

Formarea reprezentarilor complexe despre imaginea sirului crescator si descrescator a


grupelor de obiecte asigura învatarea si compararea numerelor naturale, asezarea lor în ordine
crescatoare si descrescatoare, intuirea locului fiecarui numar concret în raport cu numarul
precedent si cel imediat urmator.

Operatiile simple de calcul oral, de adunare si scadere 1 – 2 elemente, simbolurile “+”,


“-”, “=” utilizate în învatamântul prescolar constituie baza pentru însusirea corecta a celor
doua operatii cu numere naturale, a relatiilor dintre numerele naturale în învatamântul primar.
Apar denumirile de “termeni”, “suma”, “diferenta”, “descazut”, “scazator”.

Reprezentarile despre formele geometrice: disc (cerc), patrat, triunghi, dreptunghi,


formele în învatamântul prescolar si dobândite în cadrul jocurilor logico-matematice
constituie baza însusirii elementelor de geometrie plana si în spatiu în ciclul primar.

Prin initierea copiilor în ordonarea elementelor unei multimi dupa anumite criterii:
dimensiune, volum, masa, însusirea corecta a limbajului matematic, consolidarea
reprezentarilor privind pozitiile spatiale, formarea deprinderilor de munca independenta, se
asigura un suport real pentru însusirea matematicii în clasa I.

De asemenea, viitorul scolar va sti sa rezolve sarcini matematice în situatii noi si sa le


verbalizeze. Colaborarea dintre cele doua cicluri de învatamânt în ceea ce priveste unitatea de
cerinte se realizeaza asigurându-se din mers sistemul de influente pedagogice.

În vederea asigurarii continuitatii dintre cele doua cicluri de învatamânt este necesara
o perfectionare comuna a educatorilor si a învatatorilor limitata numai la cea de specialitate
(în domeniul matematicii) – aceasta nu pentru a se substitui unul altuia, ci pentru a sti fiecare
în domeniul lui cum sa lucreze, cât sa lucreze pentru a nu exista suprapuneri si pentru a
asigura eficienta muncii cu fiecare categorie de copii cu care lucreaza.

Pentru copiii de 6 – 7 ani trebuie sa concepem o mai larga utilizare a modului scolar,
fara a îngradi însa libertatea de actiune a copilului. Continutul va fi structurat preponderent pe
directia pregatirii copilului pentru însusirea cunostintelor celor doua programe. Metodele,
procedeele si formele de organizare a procesului instructiv – educativ trebuie sa constituie o
medie între climatul “non-directiv” a grupelor de 3 – 7 ani si cel “directiv” al scolii.

Libertatii de actiune si de miscare i se substituie treptat un climat de disciplina libera


consimtita.

În cadrul întregii activitati trebuie sa se împleteasca aspectul formativ cu cel


informativ.

Jocul va avea în continuare o larga arie de aplicare. De asemenea, se vor folosi


procedee care permit individualizarea învatarii, activitatea întregului colectiv de copii si
integrarea lor treptata în ritmul adecvat muncii scolare.
Toate problemele pe care le implica trecerea copiilor de la gradinita la scoala pot fi
rezolvate numai în cazul în care educatorul si învatatorul iubesc si respecta copilul, profesia,
statutul de dascal, aplicând în mod creator exp erienta pedagogica acumulata.

Realitatea activitatii în învatamântul prescolar impune nevoia activitatii convergente


educatoare – grupa pregatitoare – clasa I, respectiv educator – învatator.

De aceea, un imperativ al învatamântului îl constituie realizarea continuitatii si unitatii


celor doua cicluri de învatamânt în actul instructiv – educativ.

Deoarece educatia prescolara reprezinta prima treapta a învatamântului românesc, este


firesc ca pregatirea prescolarului pentru scoala sa se înscrie ca unul dintre obiectivele majore.
Dupa cum se stie, indicele acestei pregatiri îl constituie criteriul scolarizarii, respectiv
disponibilitatea copilului de a se integra fara dificultati deosebite în mediul scolar
institutionalizat.

De fapt, acesta este criteriul asimilarii rolului de elev, în cadrul caruia învatarea
sistematica devine activitatea predominanta, conducatoare si definitorie a vârstei.

Vom puncta câteva conditii optimale ale dezvoltarii si pregatirii temeinice a


prescolarului pentru scoala, ca expresie finalizata a muncii instructiv – educative din
gradinita.

Prin obiectivele urmarite, metodele, procedeele, continuturile, sistemul de atitudini si


valori, gradinita este locul unde copilul îsi construieste personalitatea din punct de vedere
cognitiv, afectiv, socio – uman si volitiv – actional.

Climatul pedagogic din gradinita este formativ – informativ; deci copilul învata nu
numai sa priveasca, dar si sa vada, nu numai sa perceapa, dar si sa înteleaga, sa gândeasca.
Gradinita este locul unde copilul învata sa actioneze, nu sa fie actionat, unde învata sa creeze,
iar nu sa copieze automat explicatiile si demonstratiile educatorului. Gradinita este locul unde
copilului i se propun, iar nu i se impun diverse activitati.

Metodele si procedeele folosite sunt formativ – creative; pe baza lor copilul ajunge,
pornind de la informatii cunoscute, la informatii noi, pâna atunci necunoscute, dar descoperite
prin eforturi personale.

2.3. Elementele de geometrie plana.

Studiul elementelor de geometrie ofera elevilor posibilitatea perceperii directe a


obiectelor lumii reale sau a imaginii lor.Prin natura si caracterul lor, cunostintele de geometrie
plana, de învatare dominant intuitiva, înzestreaza copiii cu un sistem de cunostinte coerent si
bine structurat vizând formele lumii reale, marimea si proprietatile acestora, efectuarea
masurilor, stabilirea marimilor si a distantelor, efectuarea unor calcule etc., care constituie, de
fapt, fundamentul pentru învatarea în clasele urmatoare a unui curs sistematic si logic de
geometrie. Aceasta componenta a matematicii are si un pronuntat aspect educativ, prin aportul
ei la dezvoltarea facultatilor mintale si prin evidente valente formative (spirit de observatie,
rafinarea operatiilor de analiza si sinteza vizând legaturile dintre proprietatile figurilor, gasirea
unor cai de rezolvare a problemelor sau de verificarea adevarului – geometrice). Daca se face
o sinteza într-o viziune pedagogica, obiectivele prevazute de programa au în vedere pregatirea
copiilor în urmatoarele trei planuri:

- dobândirea de cunostinte stiintifice despre spatiul înconjurator ca fiind nesfârsit, despre


forme, marimi, proprietati etc.

- dezvoltarea capacitatii de a aplica cunostintele de geometrie materializata prin rezolvarea


unor probleme, prin masuratorile directe efectuate asupra realitatii corespunzatoare etc.

- dezvoltarea rationamentului matematic si a motivatiei specifice acestuia, si anume


gândirea concreta bazata pe strategii de tip structural spatial, concomitent cu educarea
unor trasaturi psihice pozitive (interese, motivatii, gust estetic etc.)

În procesul de cunoastere, de dobândire a elementelor de geometrie trebuie sa înceapa


cu intuirea, adica cu perceperea nemijlocita a mai multor cazuri particulare de obiecte care
evidentiaza notiunea geometrica ce urmeaza a fi însusita. Apoi, cu ajutorul cuvântului si
dirijând atent observatia obiectului, se va ajunge la notiunea geometrica (denumirea) si apoi la
convertirea la limbaj matematic, când intuitia geometrica si calea devin, din scopuri, mijloace
pentru atingerea scopului propus.

• Elementele de geometrie plana în gradinita

Pentru a putea înlesni contactul cu trusa Dienes, copiii trebuie mai întâi sa cunoasca
nemijlocit obiectele din mediul înconjurator si sa la denumeasca: obiecte de mobilier,
animale, planete, obiecte de uz personal, jucarii etc.

În activitatile cu continut matematic, prescolarul trebuie ajutat sa-si sistematizeze


cunostintele pentru a distinge marimea, culoarea, forma obiectelor, precum si pentru
recunoasterea pozitiilor si relatiilor spatiale. El exprima de regula mai usor marimea relativa a
obiectelor precum si culorile lor, în timp ce forma este perceputa mai greu (cerc, patrat,
dreptunghi, triunghi).

Prescolaritatea este etapa de initire în notiunea de figura geometrica, iar în perceperea


ei se porneste de la obiecte de forma rotunda (luna plina, capac de canal, gura de pahar),
patrata (foaie de caiet, batista), triunghiul (acoperisul casei), dreptunghiul (cartea, caramida).
Cu mult tact, rabdare si perseverenta educatorul poate si trebuie sa-i ajute pe copii sa se
desprinda de imaginea predominanta în drumul spre notiune si sa-i asocieze termenul
corespunzator.

În continuare, vom face referire la tipurile de jocuri logico – matematice prin


intermediul carora se dezvolta reprezentarile copiilor referitoare la figurile geometrice plane:

A. Jocuri pentru sesizarea si însusirea lucrurilor, de exemplu: “Ce stii despre mine”, “Cum
este si cum nu este aceasta piesa”. În aceste tipuri de jocuri copii exprima însusirile
figurilor verbalizând (este triunghi, mare, albastru si gros), dar exprima si însusirile pe
care nu le are figura aleasa prin comparatia cu celelalte (nu este patrat, nu este mare, nu
are culoarea galbena, albastra, nu este subtire).
B. Jocuri de formare a unor multimi dupa unu, doua sau mai multe atribute (multimea
patratelor rosii si mari, multimea patratelor rosii, mari si subtiri etc.). Jocurile logico-
matematice se pot clasifica în 8 tipuri distincte:

I. Jocuri libere pregatitoare

II. Jocuri pentru construirea multimilor

III. Jocuri de aranjare în tablou

IV. Jocuri cu diferente

V. Jocuri cu cercuri

VI. Jocuri de formare a perechilor

VII. Jocuri de transformari

VIII. Jocuri- exercitii cu multimi echivalente (echipotente).

Programele de la învatamântul prescolar si clasa I nu pot cuprinde proiectarea tuturor


jocurilor propuse, de aceea cadrele didactice trebuie sa se orienteze în planificarea lor, în
functie de vârsta, facându-le accesibile.

Aceasta categorie de jocuri îsi demonstreaza valoarea formativa daca are în vedere
urmatoarele principii:

• Rolul copilului nu este acela de a contempla situatia în care a fost pus, el reflecteaza
asupra acestei situatii, îsi imagineaza diferite variante de rezolvare, actioneaza, îsi
confrunta parerile cu ale unor colegi, rectifica eventuale erori.

• Copilul studiaza diverse variante de rezolvare, alegând-o pe cea mai avantajoasa.

• Copilul învata foarte mult corectându-si propriile greseli; daca nu se poate corecta
singur, îl vor ajuta colegii. Educatoarea nu poate interveni decât cu sugestii.

• Copilul are libertatea deplina în alegerea variantelor de rezolvare; el trebuie totusi sa-
si motiveze alegerea.

• În desfasurarea jocului, contributia esentiala de continua cautare, de descoperire a


solutiilor, verbalizarea actiunilor exprimarea rezultatelor obtinute se situeaza pe
acelasi plan cu activitatea. Ca exemplu pentru ultimul principiu se poate da jocul
“Saculetul fermecat”, care solicita copiilor sa ghiceasca piesa care a fost extrasa. Acest
joc nu se desfasoara automat, copiii nu denumesc piesa la întâmplare, ci în mod logic,
prin deductii. Atunci când piesa poate fi identificata (cazul primei piese), trebuie sa
aiba în vedere ca doar culoarea trebuie ghicita, nu si forma, care poate fi perceputa
prin pipait. În determinarea formei pieselor adeseori se fac confuzii între patrat si
dreptunghi.
Pentru a preveni confuzia formei, copiii trebuie îndrumati sa plimbe palma pe conturul
piesei si apoi sa o denumeasca.

Înaintea primei faze a jocului (determinarea formei unei piese) s-a facut analiza piselor
scoase pe masa. De exemplu: dupa ce a fost scoasa pe masa o piesa galbena, s-a cerut copiilor
sa motiveze verbal denumirea culorii piesei pe care o vor scoate din saculet: “piesa de pe
masa este galbena, în saculet nu mai sunt piese galbene. Deci eu am în mâna o piesa albastra
sau rosie”.

Jocurile logico-matematice desfasurate la grupa mare se organizeaza de obicei frontal


si pe echipe, în functie de scopul propus, de nivelul de pregatire a copiilor si de specificul
jocului.

Prin jocurile pentru construirea multimilor (“Ghiceste cum este” sau “Spune unde pot
locui” sau “Te rog sa-mi dai” sau “Biblioteca”), copiii reusesc sa înteleaga procesul de
formare a multimilor pe baza unor proprietati caracteristice, exersând procesele gândirii
(analiza, sinteza, comparatia, generalizarea si abstractizarea) si operând cu conjunctii, negatii
si deductii logice. Spre exemplificare propunem jocul logic “Biblioteca”, utilizat în scopul
consolidarii cunostintelor în legatura cu atributele unei piese si formarea unor deprinderi de
comportare civilizata, precum si evidentierea unor abilitati artistice (recitire, interpretarea
unor cântece, povestirea unor texte literare scurte). Pentru realizarea acestei activitati se
creaza o atmosfera specifica bibliotecii (un dulap-etajera pe care se aseaza figuri geometrice).
Rolul bibliotecarei pentru început îi va reveni educatoarei, iar ulterior unui copil. Regulile
jocului sunt: sa salute; sa ceara politicos cartea utilizând cele patru atribute; sa astepte pâna
este înregistrata pe computer si sa repete ce carte este în mâna lui. Se poate crea o situatie-
problema, oferindu-i copilului o alta carte, aceasta fiind nevoit sa sesizeze greseala. Fixarea
jocului poate cuprinde urmatoarea sarcina: sa spuna ce poveste a citit, ce cântec sau respectiv
ce poezie a învatat si sa le prezinte în fata grupei.

Astfel de jocuri se pot organiza pe diferite categorii de vârsta, tinându-se cont ca la


grupa mica se identifica cercul, la grupa mijlocie cercul si patratul,la grupa mare si
pregatitoare cercul, patratul, triunghiul si dreptunghiul.

În continuare, ne vom referi la modul în care se desfasoara jocul “Tabloul tricolor” la


grupa mare sau pregatitoare, în scopul construirii de multimi cu doua însusiri comune
realizate simultan si fixarea culorilor din drapelul României. Pentru realizarea acestui joc,
fiecare copil va primi trusa LOGI II si un tabel din carton pe care sunt desenate 3
x 8 = 24 patrate. În intuirea materialului se va mai cere copiilor sa numere
coloanele si liniile tabloului. Sarcina didactica va impune aranjarea pieselor mici
astfel încât pe fiecare coloana sa se afle piese de aceeasi culoare, iar pe linii sa se
afle piese asezate dupa grosime, alternativ (un rând groase, un rând subtiri).

În complicarea jocului, sarcina este de a aranja piesele,

modificând ocuparea locurilor liniilor

(primele patru rânduri vor fi ocupate de pise

subtiri, pastrând aceeasi culoare pe coloane,


iar urmatoarele patru rânduri vor fi ocupate

de piesele mici si groase.

În cadrul acestui joc, evaluarea

performantei se va realiza prin itemul:

desenati în tabelul de pe fisa tabloul

tricolor netinând cont de grosime.

Dintre jocurile de diferente vom exemplifica “Trenul cu o diferenta”, care se


organizeaza cu scopul de a sesiza, cu ajutorul conjunctiei si a negatiei, deosebirile dintre
caracteristicile a doua piese între care exista o deosebire (diferenta) si negatia unui atribut.
Jocul se poate desfasura cu figurile geometrice ale trusei Dienes (48 piese). Sarcina didactica
este de a aranja piesele într-o anumita ordine si succesiune care sa le diferentieze între ele (de
cea anterioara) printr-un singur atribut. Sarcina didactica este de a aranja piesele într-o
anumita ordine si succesiune care sa le diferentieze între ele (de cea anterioara) printr-un
singur atribut. În desfasurarea jocului se procedeaza astfel: educatorul aseaza pe masa o piesa
(dreptunghi mare, gros si albastru) pe care o numeste “locomotiva” si o marcheaza cu o
bulina, apoi cere copiilor sa-i alature o alta piesa care se diferentiaza de prima printr-un
atribut: forma, marime si culoare. Deci copilul are multe posibilitati sa ataseze primul
“vagon”. Schimbând forma piesei se poate aseza un patrat, un cerc sau un triunghi, cu
conditia ca acesta sa fie mare, gros si albastru; se poate la fel de bine sa se ia un dreptunghi
mic, gros si albastru; daca se schimba grosimea, se alege un dreptunghi mare, subtire si
albastru, iar daca se schimba culoarea se aseaza un dreptunghi mare, gros si rosu. Al doilea
vagon se deosebeste de primul tot printr-un singur criteriu. Daca primul vagon este un cerc
mare, gros si albastru, al doilea vagon va fi un cerc mic, gros si albastru (se schimba numai
marimea). La fel se va proceda si cu urmatoarele “vagoane”. Dupa ce trenul este format si se
întâmpla sa ramâna piese care nu pot fi atasate (se întâmpla de cele mai multe ori) pentru ca
nu se îndeplineste conditia ceruta, se impun manevre care au ca scop utilizarea figurilor
geometrice în formarea cât mai multor vagoane (de exemplu, patratul mic, subtire si albastru
poate fi plasat între cerc si triunghi, daca acestea sunt tot mici, subtiri si albastre). Dupa ce se
vor face fixarea si aprecierile jocului se va iesi în pauza pe melodia “Trenul”.

La scoala, optional, vor fi reluate jocurile de constituire a multimilor, jocurile de


verificare a atributelor figurilor geometrice, de asezare în tablou, la care se vor adauga
jocurile de transformari si cele de multimi echivalente. Dintre jocurile desfasurate cu scolarii
mici, recomandam: “Tot atâtea” si “Formeaza perechi”. Pentru intersectia a doua multimi sunt
recomandate jocurile logice “Jocul drumurilor”, “Jocul strazilor încrucisate” etc. Pentru
jocurile cu transformari care îi vor ajuta pe scolarii mici sa rezolve operatii de adunare si
scadere, se pot organiza: “Sa faci si tu ca mine”, “Schimba marimea (forma, grosimea,
culoarea)” etc.
De
exemplu, în jocul logic “Schimba marimea” întâlnim la baza sa
o transformare simpla, si anume: sa schimbe piesele mari din
modelul racheta cu piesele mici, pastrând neschimbate celelalte
atribute (jocul poate fi organizat în mai multe variante, modelul
pastrând aceeasi forma).

Prin forme plane, respectiv spatiale (conform programei de matematica pentru clasa I),
vom întelege figuri geometrice în plan (ca de exemplu: patratul, dreptunghiul, triunghiul,
cercul) si respectiv corpuri geometrice în spatiu (cubul, paralelipipedul, piramida, cilindrul,
conul, sfera). Exista figuri geometrice care admit o axa de simetrie sau se pot construi figuri
geometrice simetrice în raport cu o dreapta numita axa de simetrie. De exemplu, patratul are
ca axe de simetrie diagonalele sale, precum si mediatoarele laturilor lui. Cercul admite ca axa
de simetrie orice diametru al sau. Aceste cunostinte de geometrie pot folosi învatatorului
pentru a le adapta la cerintele din programa, respectându-se terminologia si limbajul
corespunzator.

În continuare vom prezenta modul în care se realizeaza doua teme cu elemente de


geometrie plana si în spatiu la clasa I.

Pentru realizarea temei “Figuri geometrice plane” se foloseste ca material didactic un


patrat, un dreptunghi, un triunghi, un cerc maro pentru învatator. La fiecare banca se vor
folosi 4 patrate, 4 dreptunghiuri, 4 triunghiuri si 4 cercuri de diferite marimi si 10 betisoare.
Scopul lectiei îl constituie identificarea si discriminarea figurilor geometrice. Sarcinile si
metodologia lectiei sunt urmatoarele:

- sa aseze, pe banca, în partea dreapta patratele, în stânga dreptunghiurile, în centru


triunghiurile si putin mai sus cercurile;

- sa sesizeze care este deosebirea dintre un cerc si celelalte figuri pe care le au pe


banca;

- sa construiasca un castel toate figurile care le au pe banca;

- sa dea exemple de obiecte din clasa unde pot recunoaste forma de patrat, dreptunghi,
triunghi, cerc.

Partea a doua a lectiei cuprinde constructii dirijate:

- sa ia 10 betisoare si sa construiasca cu ele un triunghi care sa aiba fiecare latura


formata din câte un betisor. Se pune întrebarea “Câte betisoare ramân?”;

- sa construiasca cu betisoarele ramase alte triunghiuri la fel ca primul.

În realizarea celei de-a doua teme se foloseste ca material didactic “Trusa de corpuri
geometrice” (cub, paralelipiped, piramida). Scopul este identificarea si discriminarea
corpurilor geometrice. Sarcinile acestei lectii de predare – învatare sunt:

- sa identifice si sa descrie un cub;


- sa identifice si sa descrie un paralelipiped;

- sa identifice si sa descrie o piramida;

- sa recunoasca aceste corpuri în mediul înconjurator

Activitatea aplicativa impune sarcina construirii unui cub mare din cuburi mici. În
acest mod se procedeaza si cu urmatoarele corpuri geometrice: sfera (mingea, portocala),
cilindrul (pahar, cutie de vopsea), con (coif, caciula de schi), ocazie cu care trebuie sa le
denumeasca (recunoasca) atât în trusa, cât si în mediul înconjurator.

Totul se realizeaza mult mai usor prin joc!

Înca de la vârsta prescolara , în conditiile jocului ca activitate dominanta ,


educatoarea mizeaza pe elemente ale muncii de învatare. Prin urmare , învatatura , dominanta
a vârstei scolare , este prezenta în diferite forme si la vârsta prescolara. Ea izvoraste din
necesitatea de a satisface interesul , curiozitatea copilului pentru cunoastere.

Astfel ca prescolaritatea înregistreaza ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea


individualitatii umane si unele din cele mai semnificative achizitii cu ecouri evidente pentru
etapele ulterioare ale dezvoltarii sale în ciclul primar si chiar mai departe.

De aceea , ca educatoare , imi propun sa mentin dinamismul , impetuozitatea si


expresivitatea vârstei prescolarilor , acel freamat launtric permanent ce confera copiilor note
specifice de dinamism creativ.

Noi , educatoarele formam la copii caracteristici si trasaturi noi , interese , abilitati ,


îndemânari , aptitudini , trasaturi de caracter si comportament creativ. Toate acestea se
realizeaza cu ajutorul trairilor prin jocul didactic , atât de îndragit de fiecare copil.

Jocul , actiune „ distractiva „ petrecuta între copii este magnific , pentru ca


promoveaza manifestarea libera a acestora în învatare , recurgând de cele mai multe ori la
activitatea în grup. Jocul , practicat zilnic de prescolari , reprezinta cel mai eficient mijloc de
formare a notiunilor de care au nevoie copiii mai târziu , în ciclul primar.

Jocurile de creatie învata prescolarii sa se identifice cu diverse roluri socio-


profesionale ale adultilor , ceea ce reprezinta o foarte mare importanta pentru formarea Eului ,
a imaginii de sine prezente si viitoare. Chiar daca în realitate rolurile copilului nu depasesc
stadiul fanteziei îl apropie pe copil de viitoarele roluri profesionale pentru care va trebui sa
opteze si sa ia decizii în viitor.
Jocul cu multiplele lui valente reprezinta cel mai eficient mijloc de transmitere a
cuvintelor si de formare a notiunilor de care copiii au nevoie în clasa I . Jocurile colective , cu
dialoguri între copii , îmbogatesc lexicul , educa rabdarea , perseverenta , perspicacitatea ,
atentia , memoria.

Socotesc ca cele mai sus enumerate reprezinta suficiente argumente pentru care
consideram ca activitatile de joc din gradinita reprezinta „ ferestre deschise „ spre activitatea
de învatare din scoala – asigurând procesul continuu în educatia permanenta.

Odata cu intrarea copilului în scoala se mentine si jocul ca activitate ce asigura un


echilibru necesar , o continuitate fireasca între învatamântul prescolar si primar si în acelasi
timp o adaptare treptata la activitatea scolara. Începutul scolarizarii va însemna , însa ,
deplasarea treptata a ponderii spre învatatura. La începutul clasei I , jocul constituie o forma
de învatare , dar si un mijloc de relaxare , stimulând interesul si curiozitatea scolarilor.

Jocul didactic este inclus în sistemul de metode de învatamânt cu rezultate deosebite în


captarea atentiei elevilor si pentru înlaturarea plictiselii , a dezinteresului facându-i pe cei
timizi sa devina activi , curajosi , sa capete încredere în capacitatile lor.