Imprimante cu imprimare prin impact

Imprimantele cu imprimare prin impact sunt primele echipamente periferice de

imprimare care au avut un mare succes pe piaţă. Există două mari tipuri de imprimante cu
imprimare prin impact:
a) imprimante cu caracter selectat;
b) imprimante matriciale cu impact.

a) Imprimantele cu caracter selectat imprimă un singur caracter la un anumit moment

dat. Practic aceste imprimate sunt foarte asemănătoare cu maşinile de scris computerizate.
Toate caracterele posibile de imprimat sunt dispuse in relief (in imagine negativă) pe nişte
lamele elastice din oţel. Comanda de imprimare a unui caracter constă în transmiterea codului
de caracter ce semnifică poziţia lamelei ce conţine respectivul caracter în ansamblul de lamele
elastice. Odată primită comanda de imprimare, unitatea logică a imprimantei decodifică mesajul
pentru a afla care lamelă trebuie să fie acţionată. După decodificare se transmite o comandă
spre un dispozitiv electromecanic ce proiectează (prin îndoire) lamela spre foaia de hârtie în
faţa căreia se află o bandă tuşată. Pentru prevenirea uscării rapide a benzii tuşate aceasta este
permanent rulată printr-o magazie de reîmprospătare cu tuş. Lovirea benzii tuşate se face cu
repeziciune şi astfel caracterul dorit este imprimat (în imagine pozitivă) pe hârtie. Aceste tipuri
de imprimante sunt destul de rapide şi de o calitate acceptabilă atunci când avem de imprimat
doar text dar sunt foarte limitate pentru alte aplicaţii. De altfel, astăzi, odată cu scăderea drastică
a preţurilor de cost pentru imprimantele ink-jet şi laser, imprimantele cu caracter selectat sunt
extrem de rar întâlnite.

b) Imprimantele matriciale cu impact sunt caracterizate de obţinerea caracterului prin

imprimarea unei serii de puncte minuscule, produse prin lovirea benzii tuşate de către ace
elastice. Astfel, oricărui caracter ce ar putea fi imprimat îi va corespunde o matrice de puncte.
Setul de matrici de caracter reprezintă o caracteristică definitorie a imprimantei şi
producătorului. Mai mult, pentru fiecare formă a unui caracter de imprimat există câte o matrice
distinctă. Toate aceste matrici sunt stocate, în prealabil, într-o memorie ROM a imprimantei. În
unele cazuri, pentru stocarea matricile provizorii ale caracterelor (ce se folosesc doar într-o
aplicaţie şi nu se doreşte menţinerea lor permanentă în ROM), imprimanta este dotată cu
memorii RAM.

Matricea caracterului.
Toate caracterele, în toate formele dorite sunt
caracterizate de o matrice specifică. Această matrice,
specifică tipului de imprimantă conţine un număr de
coloane şi un număr de linii. În figura 2.2 este
prezentată o matrice de caracter formată din 8 linii si
11 coloane. Fiecare punct negru al matricii va fi
obţinut pe hârtie prin imprimarea unui punct de
cerneală cu ajutorul acelor din capul de imprimare.
Această matrice este memorată în memoria
imprimantei sub forma unui set de coduri. Pentru
cazul din figura 2.2, acest set de coduri este format
din 11 coduri (egal cu numărul de coloane al
Figura 2.2. Matricea caracterului
matricii), exprimate în cod hexazecimal. Fiecare cod
este obţinut prin codificarea rândurilor coloanei cu
puteri ale lui 2 (de la 20 până la 27) şi însumarea acelor valori pentru care în matrice există un
punct negru. În final se transformă numărul zecimal obţinut în număr hexazecimal.

1
Capul de imprimare
Specific imprimantelor matriciale cu impact este capul de imprimare care conţine ace
acţionate de electromagneţi. Acele sunt amplasate pe verticală sau sub formă matricială şi pot
genera punctele corespunzătoare uneia sau mai multor coloane ale matricii caracterului.
Imprimarea caracterelor se face prin deplasarea orizontală a capului şi acţionarea acelor ace
pentru care în matrice este prevăzut un punct negru. Acţionarea lor se face în dreptul fiecărei
coloane a caracterului de imprimat.
În figurile 2.3 şi 2.4 sunt prezentate două variante constructive ale acului şi sistemul lui
de acţionare. În timp ce în figura 2.3 acul este solidar cu armătura mobilă, în cazul figurii 2.4
cele două elemente sunt separate.

armătură mobilă
ac din oţel
Figura 2.3 Ac solidar cu
sistemul de acţionare
bobină de acţionare
resort
ac din oţel

bobină de acţionare Figura 2.4 Ac nesolidar cu

sistemul de acţionare

Când prin înfăşurarea bobinei din figura 2.3 trece un curent de comandă, armătura
mobilă este atrasă şi acul este împins cu forţă spre dreapta (spre banda tuşată şi hârtie). În figura
2.4 este prezentat de fapt un mod de comandă balistică a acului. În această situaţie armătura
mobilă nu mai este solidară cu acul. Revenirea ei în poziţia iniţială se realizează datorită
resortului, iar revenirea acului în poziţia iniţială se face datorită elasticităţii impactului cu hârtia
(impact care îl propulsează rapid înapoi, în poziţia de plecare). Acest din urmă sistem are
avantajul unei viteze sporite (inerţie mai mică) deoarece scade masa care loveşte hârtia şi deci
timpul de impact este mai mic.
dispunerea bobinelor de acţionare curbarea acelor spre blocul de ghidare

bloc de ghidare

bobine de acţionare

ac din oţel banda tuşată

hârtia

Figura 2.5 Cap de imprimare cu 9 ace

Din punctul de vedere al numărului de ace din capul de imprimare întâlnim astăzi
imprimante cu 9 ace şi cu 24 de ace. Structura unui cap de imprimare cu 9 ace este prezentată în
figura 2.5. Capul de imprimare este format din 9 elemente similare cu unul din cele prezentate

2
în figurile 2.3 sau 2.4. Bobinele sunt dispuse pe o suprafaţă armonică (cerc sau uneori elipsă), în
timp ce vârfurile acelor care lovesc banda tuşată sunt dispuse vertical în blocul de ghidare.
Această dispunere a bobinelor este necesară deoarece bobinele de acţionare au un volum mare
iar acele trebuie să fie curbate pentru a se potrivi în canalele blocului de ghidare. Canalele sunt
dispuse pe verticală, apropiate unul de celălalt (distanţa între două ace fiind uzual 1/72 inch),
apropiere dictată de forma minimă a caracterelor de imprimat (rezoluţie). Curbarea acelor între
axa bobinei şi canalul din blocul de ghidare se poate observa în figura 2.5.

Un număr de 24 de ace similare fie cu cele din

figurile 2.3, fie cu cele din figura 2.4, dispuse ca în figura
2.6 formează un cap de imprimare cu 24 de ace. Datorită
frecărilor importante la nivelul blocului de ghidare, atât
uzura acelor cât şi a canalelor este pronunţată. Uzual,
blocurile de ghidare ale imprimantelor cu imprimare prin
impact se construiesc din aluminiu iar acele din oţel.
La imprimantele cu ace, tipărirea se face coloană
după coloană, de la stânga spre dreapta, prin acţionarea
acelor ace care corespund punctelor negre din matricea
caracterului de imprimat. Prin coloană se întelege o
coloană din matricea caracterului (una dintre cele 11 sau
12 coloane din matrice, funcţie de tipul imprimantei). Figura 2.6 Dispunerea bobinelor de
acţionare într-un cap cu 24 de ace
Blocul de comandă al capului de imprimare
Pentru comanda acţionării acelor dintr-un cap
+VCC
de imprimare se utilizează circuite electronice
specifice, controlate de controlerul (microprocesorul)
L0 L1 L8
imprimantei. Schema electrică a unui astfel de bloc de
comandă este prezentată în figura 2.7. Cele 9 bobine
T0 T 1 T8
ale unui cap de imprimare cu 9 ace sunt notate L0 ÷ L8.
In circuitul notat REGISTRU este memorată
informaţia corespunzătoare coloanei ce trebuie R R1 R8
0
imprimată la un moment dat. Funcţionarea schemei
din figura 2.7 este următoarea: Q0 Q1 ...... Q8
a) Când o ieşire Qi = 0 (i = 0...8), tranzistorul Ti este
blocat (comutator deschis), iar prin bobină nu REGISTRU
circulă curent;
b) Când ieşirea Qi = 1(i = 0...8), tranzistorul Ti este BUS DATE
saturat (comutator închis), iar prin bobină trece un
curent având expresia: Figura 2.7 Schema de comandă a capului
de imprimare
i(t)=(1/L)Vcct (2.1)

În figura 2.8 sunt prezentate formele de undă ale tensiunii de comandă şi ale curentului
care circulă prin bobinele Li în condiţiile în care s-ar trimite comenzi succesive de imprimare la
acelaşi ac. Dacă ieşirea Qi a registrului de comandă din figura 2.7 ar rămâne în 1 logic (nivel de
tensiune ridicat) curentul prin bobină ar putea creşte liniar, fiind în final limitat doar de
rezistenţele rCE şi rbobină ale tranzistorului şi respectiv bobinei. Această valoare astfel limitată ar
putea fi însă mult mai mare decât cea maxim admisă pentru respectivul tranzistor.

3
 Limitarea curentului prin tranzistoarele de
VC
comandă se realizează prin limitarea duratei comenzii la
o valoarea t1, aşa cum este prezentat în figura 2.8. Pe
durata de timp t2-t1 bobina nu mai este comandată pentru
t
ca acul să aibă timp să ajungă în poziţia iniţială. În acest
0 t1 t2
fel, doar pe durata t1 tranzistorul corespunzător va
I
conduce şi armătura bobinei va fi acţionată. Durata t2
stabileşte de fapt durata imprimării unui punct, deci a
I
unei întregi coloane dacă ţinem cont că toate acele sunt MAX
t
acţionate simultan în dreptul respectivei coloane. Practic
durata t2 determină şi viteza de imprimare care depinde
însă şi de numărul de caractere pe inch şi de numărul de Figura 2.8 Curentul prin bobinele
coloane pe caracter utilizate. Uzual se utilizează rapoarte capului de imprimare funcţie de
t1/t2 ≅ 0,2÷0,5. tensiunea de comandă
Durata t1 nu se poate stabili direct la ieşirile Qi ale VCC
registrului de comandă din figura 2.7. Pentru obţinerea
unor semnale cu factor de formă t1/t2 bine stabilit se Li
folosesc circuite suplimentare.În figurile 2.9 şi 2.10 sunt
prezentate două circuite de stabilire a acestei durate t1 şi,
Qi Ti
implicit, a raportului t1/t2.
Ri
În schema din figura 2.9, monostabilul generează
un impuls de durată t1, sincron cu frontul crescător al Q Monostabil
semnalul VC de la ieşirea Qi a registrului din figura 2.7, CL
semnal ce are perioada t2. Astfel, durata stării instabile a
monostabilului va impune atât durata maximă cât Figura 2.9 Limitarea curentului cu
curentul de comandă trece prin bobină şi prin tranzistor monostabil
cât şi durata maximă de acţionare.
În figura 2.10 este prezentată o modalitate de VCC
stabilire a duratei t1 cu ajutorul unui circuit RC. Când
ieşirea Qi trece în 1 logic (adică la apariţia frontului Li
crescător la ieşirea registrului), tranzistorul Ti se Ci Ri
deschide, condensatorul C (iniţial considerat descărcat) Q i Ti
începe să se încarce prin rezistenţa Ri. Tensiunea VC VC
începe să scadă exponenţial şi după o durată t1 (dictată de V i Ri
constanta de încărcare a condensatorului), această
tensiune scade sub valoarea VBE necesară deschiderii lui
Figura 2.10 Limitarea curentului cu
Ti, curentul prin Ti întrerupându-se (figura 2.11).
circuit RC
Protecţia elementului de comutare Vi
O schemă de protecţie a tranzistorului, folosit ca
element de comutare în schema din figura 2.7 este prezentată
în figura 2.12. Când tranzistorul se blochează, momentul t1+, t
curentul prin bobină tinde către zero şi în bobină apare o Vc Vmax>VBE
tensiune electromotoare indusă e cu semnul din figură,
tensiune ce poate fi periculoasă pentru tranzistor. Dioda Di VBE
montată cu anodul în colectorul tranzistorului are rolul de a t
descărca energia înmagazinată în bobina Li când apare o astfel Uli
de tensiune electromotoare indusă. Există în literatura de
specialitate şi variante de proiectare a blocului de comandă ti
care încearcă recuperarea energiei înmagazinate în bobină pe t
durata t2 - t1 . Figura 2.11 Stabilirea duratei
curentului cu circuit RC

4
Stabilirea poziţiei capului de imprimare VCC
Pentru a putea comanda corect deplasarea capului de -
imprimare, microprocesorul imprimantei trebuie să cunoască e Li Di
permanent poziţia capului. Poziţia este stabilită cu ajutorul +
traductoarelor de poziţie şi transmisă direct sistemului de Ti
calcul al microprocesorului. Pot exista traductoare de poziţie
absolută sau traductoare de poziţie relativă. Cea mai
Figura 2.12 Protecţia
eficientă şi mai des utilizată metodă este folosirea
tranzistorului de comandă
traductoarelor de poziţie relativă. În imprimantă, sub
tamburul de rulare al hârtiei şi de-a lungul acestuia
există o bandă cu o singură fâşie, prevăzută cu striaţii
(dungi opace), aşa cum este prezentat în figura 2.13. S D
Prin P s-a notat pasul între două poziţii succesive de
imprimare.
Traductorul T2 generează un număr de impulsuri la
orice deplasare S (stânga) sau D (dreapta), număr egal
cu numărul de paşi (coloane de caracter) parcurşi de
capul de imprimare. Sensul de deplasare S→D sau D→
S este determinat cu ajutorul unui traductor separat T2, d
traductor poziţionat la o distanţă: T2 T1
Figura 2.13 Traductor de poziţie relativă
dT1,T2 =(k+1/4)P (2.2)
T1
aşa cum se poate vedea şi în figura 2.13. Traductorul T2
t
va determina numărul de paşi parcurşi iar ansamblul T2 TP
T1+T2 va stabili sensul de deplasare. Cele două
traductoare vor transmite impulsuri la un bloc de control Q t
prezentat în figura 2.16. Valoarea ieşirii Q a bistabilului “1”
din această figură se stabileşte cu ajutorul figurilor 2.14 şi t
2.15, pe baza semnalelor provenite de la cele două
Figura 2.14 Formele de undă la
traductoare. Dacă are loc o deplasare S→D, impulsurile
deplasarea S→D
generate de traductorul T2 vor fi de aceeaşi formă cu cele
generate de traductorul T1 dar întârziate cu aproximativ T1
1/4∗TP (figura 2.14). La ieşirea Q a bistabilului D din
figura 2.16 vom avea valoarea 1 logic iar numărătorul T2 t
reversibil NR va număra înainte (UP). Pentru o
deplasarea D→S, semnalul furnizat de T2 va fi în avans t t
cu TP/4 (figura 2.15), ieşirea va fi Q=0, iar NR va Q
număra înapoi (DOWN). “0”
Semnalul TPLS provine de la un traductor al t
poziţiei limită stânga şi va reseta numărătorul NR pentru Figura 2.15 Formele de undă la
deplasarea D→S
a stabili coloana zero din spaţiul de imprimare.
TPLS

T1 D Q UP/DOWN RESET

NR
T2 CL Q\ Q CK

Figura 2.16 Stabilirea poziţiei capului

5
Probleme

1. Care sunt avantajele folosirii unui ac nesolidar cu bobina de acţionare la imprimantele

cu ace?
2. De ce blocul de ghidare al acelor la o imprimantă cu ace suferă o uzură pronunţată pe
durata funcţionării?
3. Să se proiecteze un circuit de comandă a bobinelor ce acţionează acele unei
imprimante cu ace astfel încât să asigure un raport t1/t2 = 0,3 (a se vedea şi figura 2.8).
4. Determinaţi şi explicaţi semnalele la ieşirea Q a bistabilului din figura 2.16 dacă la
intrările T1 şi T2 se aplică pentru început semnalele din figura 2.14 şi apoi cele din figura 2.15.