Christiania

Christiania, cunoscuta si sub numele “Freetown

Christiania” e un cartier auto-proclamat autonom cu
in jur de 900 de rezidenti, acoperind o arie de 34 de
hectare, in capitala Danemarcei, Copenhaga.

Povestea Christianiei e colorata, lunga si plina de

batalii, victorii si infrangeri. Multi din oamenii care
au inceput experimentul nu mai traiesc acolo, dar
visul unei vieti traite in libertate si ideea unui oras
condus de locuitorii sai continua.

Acum, 40 de ani mai tarziu, oamenii de peste tot inca se simt atrasi de mixtura magica de
anarhie si dragoste a “orasului liber”. In fiecare an mai mult de un million de oameni il viziteaza.
Acest lucru il face o atractie principala a capitalei Daneze. Toti merg in “orasul liber “ pentru a
se bucura de linistea unui mediu natural si de combinatia de viata ca la tara cu cea
metropolitana.

Christiania e “paradisul ratatilor” din cauza ca valorile creative si recreationale pe care le

cautam cu totii, se gasesc din abundenta. Este un oras verde, fara traffic, cu drumuri pietruite si
mari zone cu apa. Asa ca e de asteptat, cand experimentezi zona, sa ajungi putin noroios si ud.
Chiar faptul ca nu exista sistem de iluminare pe strazi ii da un aer aparte, stelele se vad mult
mai clar noaptea.

Totul a inceput in 1970 cand un grup de cetateni au daramat un gard al unei foste baze militare
pentru a face un loc de joaca pentru copii, un loc cu multa verdeata.

In acelas an a avut loc o expozitie in Charlottenborg numita “Da si Ia”, unde tot soiul de hippie,
ciudati si avangardisti ai macrobioticii si-au vandut marfurile, expus ideile, arta si au facut
teatru. In legatura cu acest eveniment s-a lansat un ziar alternativ. Unul din articolele din ziar
punea in discutie mai multe idei de a folosi baracile militare abandonate dar nu neaparat case
de locuit pentru cei care nu isi gasisera in alta parte. Cu toate acestea, miscarea “squatter” si
alte miscari alternative isi gasisera un loc unde sa isi poata realiza visele.
Rezultatul articolului a fost o imigrare masiva a oamenilor din toate sectiunile societatii, care
venisera sa creeze o viata alternativa, bazata pe convietuire si libertate. Aceasta a fost nasterea
Christianiei.

Declaratia misiunii Christianiei e urmatatea:

“Obiectivul Christianiei este de a crea o societate auto-guvernanta in care fiecare cetatean este
responsabil pentru bunastarea comunitatii. Societatea noastra este menita sa se auto-sustina
economic si prin aceasta, aspiratia noastra neclintita sa fie in credinta ca lipsurile psihologice si
fizice pot fi evitate”.

Spiritul Christianiei s-a dezvoltat in scurt timp inspre cel al miscarii hippie, squat, collectivism si
anarhism .

Din 1976 cantecul de protest “ I kan ikke sla os ihjel” (Nu

ne puteti omora) a devenit imnul neoficial al Christianiei.
Steagul lor, un banner rosu cu 3 cercuri galbene
reprezentand cei 3
“I” din Christiania se spune ca a fost ales asa pentru ca
atunci cand au venit primii ocupanti au gasit mari cantitati
de vopsea rosie si galbena.

Chiar daca acum Christiania pare un loc idilic, ca scos din

povesti, de-a lungul timpului, locuitorii au fost nevoiti sa se lupte in actiuni politice pentru a
ramane in locul acela, casa lor.

Politia a avut multe incercari de a-I scoate pe oameni din acea zona, dar s-au lasat pagubasi
findca locul era prea mare si erau prea multi oameni. Asa a devenit o problema politica care
intr-un final a ajuns pana la parlament. Christiania a fost de accord sa plateasca pentru apa si
electricitate iar in schimb au primit acceptanta politica sub motivul unui “experiment social”.

Cu toate acestea, cand se schimba guvernarea si politica tarii, se revine iar la discutia
legitimitatii orasului. In lupta lor politica, creativitatea oamenilor de a organiza cabaret,
expozitii, mese gratuite de craciun si diferite actiuni in toata tara cu scopul de a se face cat mai
vizibili si a atrage oamenii de partea lor, a ajutat comunitatea sa se fie vie pana in ziua de azi.

Autoritatile civile din Copenhaga considera Christiania ca pe o comuna, dar locul are un status
unic care e regulat de o lege speciala, Legea Christianiei din 1989 care transfera parti a
supervizarii zonei de la municipalitatea Copenhaga direct catre stat.

Ce e uimitor este ca sunt oameni care locuiesc in apartamente frumoase care renunta la ele si
se muta la case fara apa si electricitate. Dar nu oricine poate sa mearga sa locuiasca acolo,
aceste decizii se iau la un consiliu al rezidentilor
comunitatii. Ca sa poti sa stai acolo trebuie sa dovedesti
ca poti sa lucrezi la una din micile afaceri pe care se
sprijina acest experiment social: tamplarii, ateliere de
manufactura si reparatii de tot soiul, mai multe cafenele,
restaurant si cluburi de jazz, blues, galerii, patiserii, bazar,
aprozarele de produse biologice. O data ce ajungi sa poti
locui acolo, casa poate sa aibe orice forma, de la casa de
carton la case ascunse in pamant de-abea sesizabile pana
la case modern, regula generala este sa fii alternativ.

Parerea localnicilor este ca “Daca locuiesti aici, nu suni la politie sau daca ai vreo problema
tehnica de orice natura, ar trebui sa ti-o rezolvi singur”

Sistemul de auto-administrare al Christianiei este construit pe ideea responsabilitatii individuale

pentru viata si casa fiecaruia iar in functie de zona, exista o responsabilitate comuna pentru
conditia si dezvoltarea acesteia. Prin aceasta auto-disciplina impusa si relatiile apropiate din
comunitate s-a creat un district aproape fara crime, violenta si frica.

Un alt element important in administrarea comunitatii este ca se lucreaza intr’o structura

decizionala plana. Oricine poate propune un proiect si daca proiectul isi gaseste sustinatori
atunci merge mai departe. Punctul de pornire este ca intotdeauna rezidentii decid pentru ei ce,
cand si cum se va dezvolta in oras. In Christiania, locuitorilor nu li se ciunteste din influenta unui
vot indifferent de statutul social.

Unul dintre motivele pentru care

Christiania este cunoscuta este piata de
hashis, cunoscuta si sub numele de
Pusher Street “strada dealerilor”. Chiar
daca multor ocupanti ai Christianiei nu le
place ideea si simteau ca asta ii face o
tinta politica prea mare, a fost tolerata
sub ideologia de libertate si a crescut
incontinu.

Inca de la inceputuri, liberul comert al

drogurilor din Christiania a fost ca un
ghimpe in coaste pentru autoritatile
Daneze, o sursa constanta de discutii publice care a dus la proteste din partea tarilor vecine, in
special Suedia cu politica stricta impotriva drogurilor. In ciuda unor raiduri ocazionale, este
ignorata de politie. Hashishul e vandut si fumat liber. Cu toate acestea drogurile puternice
(amphetamine, cocaina, etc) sunt absolut interzise.

Comunitatea a stat unita in anii ei negri 1979-1980 cand traficantii si consumatorii erau vanati
de catre politie in toata Copenhaga. In acest timp mari cantitati de heroina erau introduce in
Danemarca iar in Christiania acest lucru era si mai evident prin cresterea vanzarilor de hashish
si numarului de consumatori de droguri. Comunitatea “orasului liber” au luat chestiunile in
propriile maini si au instituit un program in care ii constrangeau pe consumatori sa se lase sau
sa se mute iar vanzatorii de droguri puternice au fost mutati fortat.

Inca si acum localnicii se lupta cu autoritatile si cu ideologia de piata libera pentru a-si apara
visul. Potrivit partidului conservator, Christiania, era cel putin, privita ca providenta traficantilor
de droguri si un risc de incendiu. Solutia propusa a fost privatizarea dar parerea localnicilor este
ca toate aceste miscari politice au loc datorita valorii mari imobiliare al locului.

Punctele tari ai comunitatii le reprezinta efectiv situarea geografica, e ca si cum ar fi plamanul

verde din mijlocul orasului, cu multa apa imprejur, cu o atmosfera de sat, fara circulatie. Chiar si
faptul ca nu exista iluminare reprezinta un punct forte pentru ca sporeste ambianta de poveste
a locului. Ideologia si modul de conducere, trairea la comun, grija pentru binele comun si
unitatea membrilor cred ca este temelia acestei comunitati. De asemenea evenimentele
artistice care se intampla in mod regulat si liberul uz al canabisului pot intra aici.

Liberul uz al canabisului si hashishului poate intra si la slabiciunile comunitatii deoarece acesta

deseori e un argument in plus atunci cand puterile politice intervin pentru a pune stapanire pe
loc. De asemenea in trecut au avut probleme cu dependentii de droguri puternice dar pe care
au reusit sa o inlature.

Faptul ca este una din marile atractii turistice din Copenhaga, atragand 1 milion de turisti
annual este oportunitatea lor de a-si vinde produsele, de a se face vizibili pe plan global,
adunand sustinatori ii face mai puternici in lupta politic pentru pastrarea locului asa cum este
el.

Amenintarile comunitatii vin din partea presiunilor politice de a aplica regulile proprietatii
private si capitaliste datorita valorii mari imobiliare; raidurile ocazionale care se intamplau
asupra vanzatorilor de hashis. De asemenea exista si o lupta a cartelurilor de droguri de a se
infiltra pe piata profitabila din Christiania care s-a concretizat cu cativa ani in urma cu
impuscarea unui membru al comunitatii si ranirea altor 3.
In concluzie, Christiania este un loc unic in lume unde zeci si sute de mii de oameni ar dori sa
traiasca. Experimentul social, ajuns la 40 de ani de existent s-a dovedit o reusita, membri
comunitatii putand trece peste vremurile grele si stiind sa se bucure de vremurile bune. Nimic
nu ar fi fost posibil fara unitatea membrilor si spiritului lor de initiative. Aceasta ne arata un
model de auto-guvernare functional cu numeros de multe beneficii fata de dezavantaje.
Ca si un memento la spatiul de poveste in care se afla, la iesirea din Christiania vizitatorul poate
citi “You ar now entering the EU”

Grupuri si Comunitati Sendresc Catalin

Anul I