Sunteți pe pagina 1din 61

Chestionarul de interese Holland

          Teoria personalitatii a lui John Holland, este la ora actuala una din teoriile care suscita un
deosebit interes. Holland considera ca alegerile vocationale constitue o exprimare a
personalitatii, iar mediile de munca, la fel ca si personalitatile, pot fi structurate in categorii bine
determinate si definite. El afirma ca:

1.                            Alegerea profesie reprezinta o expresie a personalitatii

2.                            Inventarele de interese sunt inventare ale personalitatii

3.                            Stereotipurile vocationale au implicatiipsihologice si intelesuri sociologice

4.                            Membrii unui aceluiasi domeniu de activitate au personalitati similare, precum si


istorii similare ale dezvoltarii personalitatii

5.                            Indivizii unui grup vocational, avnd personalitati similare, vor raspunde in multe
situatii si la multe probleme, in mod similar punndu-si amprenta asupra mediului de munca,
dndu-i acestuia anumite caracteristici

6.                            Satisfactia vocationala, stabilitatea si realizarea in profesie depind de congruenta


dintre propria personalitate si mediul in care lucreaza

J. Holland ajunge la urmatoarele concluzii:

-         in cultura noastra, majoritatea oamenilor pot fi impartiti in sase tipuri; realist, intelectual,
social, conventional, intreprinzator si artistic

-         Sunt sase categorii de medii de munca: realist, intelectual, social, conventional,
intreprinzator si artistic

-         Oamenii cauta medii si vocatii care sa le permita sa-si exerciteze deprinderile si aptitudinile,
sa-si exprime atitudinile si valorile, sa rezolve probleme sau sa joace roluri agreabile si sa le
ocoleasca pe cele dezagreabile

-         Comportamentul unei persoane poate fi explicat prin interactiunea personalitatii sale cu
mediul inconjurator.

Prezentam in cele ce urmeaza, cele sase tipuri de pesonalitate:

1.                            Tipul REALIST ( motor ) - ii plac activitatile care impun forta fizica; este agresiv,
are o organizare motorie buna; nu are deprinderi verbale si interpersonale; prefera sa rezolve
problemele concrete si nu pe cele abstracte; este nesociabil.

Preferintele sale se indreapta spre activitati care nu solicita manipularea ordonata si


sistematica a obiectelor, instrumentelor, masinilor.

Achizitioneaza competente manuale in domeniul mecanic, agricol, tehnic.

ii displac activitatile sociale si educationale.


2.                            Tipul INTELECTUAL ( investigativ ) – este orientat in sarcina, gndeste
problemele; incearca sa inteleaga si sa organizeze lumea; ii plac sarcinile ambigue si
activitatile intracceptive; este orientat spre abstract.

Preferintele sale se orienteaza spre acele activitati care implica investigatii creative ale
fenomenelor fizice, biologice si culturale.

Achizitioneaza competente stiintifice si matematice.

ii displac activitatile persuasive, sociale si repetitive.

3.                            Tipul ARTISTIC ( estetic ) – prefera relationarea personala indirecta printr-o


autoexprimare proprie mediului artistic.

Preferintele sale sunt axate pe activitati nestructurate care presupun manipularea materialelor
pentru a crea forme artistice noi.

Achizitioneaza competente artistice in domeniul muzical, lingvistic, al artelor plastice, literar.

ii displac activitatile ordonate, administrative, sistematizate, de afaceri.

4.                            Tipul SOCIAL ( de sustinere ) – alege roluri de predare si terapeutice; ii plac


lucrurile sigure; are deprinderi verbale si interpersonale; este orientat social; accepta
impulsurile feminine.

Preferintele sale se indreapta spre acele activitati care implica informarea, pregatirea,
dezvoltarea, grija pentru alte persoane.               

Achizitioneaza competente in stabilirea unei bune relationari cu alte persoane.

ii displac activitatile manuale si tehnice care presupun utilizarea de materiale siAsau


masiniAunelte de lucru.

5.                            Tipul iNTREPRINZ|TOR (persuasiv) – prefera utilizarea deprinderilor sale verbale


in situatii care-i furnizeaza ocazii de vnzare, de dominare, de conducere a altora.

Prefera acele activitati in care solicita alte persoane pentru atingerea scopurilor sale
organizatorice sau financiare.

Achizitioneaza competente de lider, de persuasiune,de realtionare interpersonala.

6.                            Tipul CONVENTIONAL (conformist) – are o structura verbala,

prefera activitatile in care se utilizeaza cifrele; alege rolurile de     subordonat; isi realizeaza
scopurile prin conformism; este loial puterii.

          Prefera activitatile care solicita manipulari ordonate si sistematizate a datelor, organiznd
informatiile scrise si pe cele numerice pentru atingerea scopurilor sale organizationale sau
financiare.

          I displac activitatile nestructurate, nesistematice si artistice.


          J. Holland face o transpunere grafica a celor sase tipuri de personalitate sub forma unui
hexagon, in care fiecare punct de legatura dintre doua laturi, reprezinta un tip de personalitate. in
urmatoarea ordine:

-         realist
-         intelectual
-         artistic
-         social
-         intreprinzator
-         conventional

           Conventional                          Realist     

intreprinzator                                              Intelectual             

                    Social                               Artistic

El considera ca daca o persoana nu are posibilitatea de a-si desfasura activitatea conform


propriei personalitati, alegerile sale trebuie sa se indrepte spre domeniile invecinate, cele mai
putin indicate ocupatii aflndu-se in coltul diametral opus al hexagonului. De exemplu, daca un
individ o personalitate de tip social, se poate afirma ca;

-         cu ct interesele sociale cresc, descresc interesele realiste. Realistul  se afla la polul opus
socialului, iar prin desenarea liniilor care unesc toate celelalte interesecu cele sociale se vede
foarte clar aceasta departare de interese a celor doua tipuri de personalitate.

-         ariile de interese cela mai apropiate socialului, ar putea constitui alte prioritati de interese
pentru individ ( artistic si intreprinzator )         

-         ariile de interese mai indepartate ( conventional si intelectual ) sunt arii cu interese mai
scazute, iar realistul contine cele mai scazute interese.

Holland afirma ca pentru orice tip de personalitate, ocupatia care contine caracteristici
congruente tipului respectiv de personalitate ii ofera individului o satisfactie potentiala. Astfel
ca, daca luam exemplul dat anterior, constatam ca o persoana care are interese sociale , ea va fii
satisfacuta intr-o activitate care contine factori sociali. O metoda buna de predictie a succesului
profesional este cea prin care se face o identificare obiectiva a trasaturilor individului cu
cerintele cerute  pentru succes intr-o profesie si, deci, o potrivire intre individ – activitate.
Holland sugereaza ca, cu ct ne creste interesul pentru o anumite preferinte specifice, cu att
descreste interesul pentru lucrurile care ne displac, iar ocupatiile care contin sau sunt strns legate
de preferintele noastre conduc la un succes mai amre dect acelea care contin foarte putine din
problematicile noastre.

  

    PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR


                   Primul lucru care trebuie facut este sa adunati, pe verticala, toate punctele
inscrise in fiecare din cele sase coloane. Fiecare coloana corespunde unui anumit tip de
personalitate, dupa cum urmeaza:

1.                                                    REALIST
2.                                                    INVESTIGATOR
3.                                                    ARTISTIC
4.                                                    SOCIAL
5.                                                    iNTREPRINZATOR
6.                                                    CONVENTIONAL

in calcularea codului pot aparea mai multe variante, in functie de punctele totalizate
( scorurile ) obtinute pe verticala, la cele sase coloane:

Varianta A:

Codul poate fi format din combinatia a doua scoruricu punctajele cele mai mari, din
cele sase trecute la rubrica TOTAL PUNCTE.

De exemplu:

-         cel mai mare punctaj este in coloana 5, ( de ex. 43 )


-         punctajul imediat inferior se gaseste in coloana 4, (de ex. 36 )

codul va fi:

-         iNTREPRINZATOR – SOCIAL

Varianta B:

Daca 2 sau 3 domenii de interes pentru cariera au acelasi scor maxim si se situeaza pe
primul loc, veti trece toate domeniile in casutele de mai jos. ( daca sunt mai mult de trei domenii
egale, trebuie refacut chestionarul, deoarece rezultatele nu vor fi semnificative ):

De exemplu, daca avem scoruri egale la coloanele 4 si 6, veti scrie:

SOCIAL INTREPRINZ|TOR

 si veti avea in aceasta situatie, 2 combinatii de coduri:

-         SOCIAL - INTREPRINZATOR


-         INTREPRINZATOR - SOCIAL

In cazul in care ati obtinut scoruri egale pe trei coloane, de exemplu 1,4 si 6 vom scrie:
REALIST SOCIAL INTREPRINZATOR

si vor rezulta astfel, 6 combinatii de coduri:

-         REALIST – SOCIAL


-         SOCIAL - REALIST                           
-         REALIST - iNTREPRINZATOR
-         iNTREPRINZATOR – REALIST
-         SOCIAL - iNTREPRINZATOR
-         iNTREPRINZATOR - SOCIAL

Varianta C:

Daca aveti un singur domeniu de interes cu scor foarte mare, dar apar 2 sau mai multe
scoruri egale pe locul 2, veti sc 545d39f rie in prima casuta domeniul cu scorul cel mai mare, iar
pe cele cu scoruri egale pe locul 2 in celelalte casute:

De exemplu:

-         Locul 1, punctaj maxim = REALIST


-         Locul 2, la egalitate de punctaj = SOCIAL si CONVENTIONAL

     Loc 1                  Locul 2 ( egalitate de punctaj )                   

REALIST SOCIAL CONVENTIONAL

in aceasta situatie se vor obtine 2 combinatii de coduri:

-         REALIST – SOCIAL


-         REALIST - CONVENTIONAL

in continuare, in tabelul de mai jos, in dreptul fiecarui cod, sunt date domeniile de
activitate corespunzatoare, cu informatiile legate de interesele avute pentru diferite cariere:  

           CODUL                           Domeniile de activitate

REALIST– INVESTIGATOR Activitati tehnice, activitati de tip mestesugaresc, domeniul


stiintelor exacte

REALIST – ARTISTIC Activitati de tip mestesugaresc, activitati artistice, activitati


tehnice

REALIST – SOCIAL Activitate cu publicul, departamente de personal, activitati de


tip mestesugaresc

REALIST- Activitati de tip mestesugaresc, activitate cu publicul,


INTREPRINZATOR management

REALIST– Activitati de tip mestesugaresc, activitati administrative,


CONVENTIONAL activitati manuale

INVESTIGATOR– REALIST Domeniul stiintelor  exacte, activitati tehnice, activitati de tip


mestesugaresc

INVESTIGATOR– ARTISTIC Domeniul stiintelor  exacte, domeniul medico-dentar, activitati


literare, activitati artistice

INVESTIGATOR – SOCIAL Domeniul medico-dentar, domeniul stiintelor matematice,


servicii sociale

INVESTIGATOR– Domeniul stiintelor  exacte, management, activitati tehnice


INTREPRINZĂTOR

INVESTIGATOR– Domeniul stiintelor  exacte, analize de date, activitati tehnice


CONVENTIONAL

ARTISTIC – REALIST Activitati artistice, activitati de tip mestesugaresc, activitati


tehnice

ARTISTIC– INVESTIGATOR Activitati literare, domeniul stiintelor  exacte, activitati artistice

ARTISTIC– SOCIAL Servicii sociale, activitati muzicale, activitati educative

ARTISTIC- Spectacole, management, activitati artistice


iNTREPRINZATOR

ARTISTIC- Activitati artistice, activitati administrative, activitati literare


CONVENTIONAL

SOCIAL – REALIST Departamente de personal, servicii sociale, activitate cu


publicul

SOCIAL – INVESTIGATOR Servicii sociale, domeniul medico-dentar, domeniul stiintelor 


exacte

SOCIAL – ARTISTIC Servicii sociale, munca educativa, activitati muzicale,


spectacole

SOCIAL- INTREPRINZ|TOR Servicii sociale, management, activitati de vnzare

SOCIAL- CONVENTIONAL Servicii sociale, activitati administrative, management

iNTREPRINZ|TOR– Management, activitati de tip mestesugaresc, activitate cu


REALIST publicul

INTREPRINZ|TOR– Management, activitati de vnzare, domeniul stiintelor  exacte


INVESTIGATOR

INTREPRINZĂTOR–         Spectacole, management, activitati artistice


ARTISTIC

INTREPRINZ|TOR–SOCIAL Management, activitati de vînzare, servicii sociale

INTREPRINZ|TOR– Management, activitati de vnzare, analize de date, activitati


CONVENTIONAL administrative

CONVENTIONAL-REALIST Activitati administrative, analize de date, activitati de tip


mestesugaresti

CONVENTIONAL- Analize de date, domeniul stiintelor exacte, activitati


INVESTIGATOR administrative

CONVENTIONAL- Activitati administrative, analize de date, activitati artistice


ARTISTIC

CONVENTIONAL - SOCIAL Activitati administrative, analize de date, servicii sociale

CONVENTIONAL- Analize de date, activitati administrative, management


INTREPRINZ|TOR

TIPURILE DE PERSONALITATE

1.                            Tipul REALIST ( motor ) - ii plac activitatile care impun forta fizica; este agresiv,
are o organizare motorie buna; nu are deprinderi verbale si interpersonale; prefera sa rezolve
problemele concrete si nu pe cele abstracte; este nesociabil.

Preferintele sale se indreapta spre activitati care nu solicita manipularea ordonata si


sistematica a obiectelor, instrumentelor, masinilor.

Achizitioneaza competente manuale in domeniul mecanic, agricol, tehnic.

ii displac activitatile sociale si educationale.

2.                            Tipul INTELECTUAL ( investigativ ) – este orientat in sarcina, gndeste


problemele; incearca sa inteleaga si sa organizeze lumea; ii plac sarcinile ambigue si
activitatile intracceptive; este orientat spre abstract.

Preferintele sale se orienteaza spre acele activitati care implica investigatii creative ale
fenomenelor fizice, biologice si culturale.

Achizitioneaza competente stiintifice si matematice.

ii displac activitatile persuasive, sociale si repetitive.


3.                            Tipul ARTISTIC ( estetic ) – prefera relationarea personala indirecta printr-o
autoexprimare proprie mediului artistic.

Preferintele sale sunt axate pe activitati nestructurate care presupun manipularea materialelor
pentru a crea forme artistice noi.

Achizitioneaza competente artistice in domeniul muzical, lingvistic, al artelor plastice, literar.

ii displac activitatile ordonate, administrative, sistematizate, de afaceri.

4.                            Tipul SOCIAL ( de sustinere ) – alege roluri de predare si terapeutice; ii plac


lucrurile sigure; are deprinderi verbale si interpersonale; este orientat social; accepta
impulsurile feminine.

Preferintele sale se indreapta spre acele activitati care implica informarea, pregatirea,
dezvoltarea, grija pentru alte persoane.               

Achizitioneaza competente in stabilirea unei bune relationari cu alte persoane.

ii displac activitatile manuale si tehnice care presupun utilizarea de materiale siAsau


masiniAunelte de lucru.

5.                            Tipul INTREPRINZATOR (persuasiv) – prefera utilizarea deprinderilor sale


verbale in situatii care-i furnizeaza ocazii de vnzare, de dominare, de conducere a altora.

Prefera acele activitati in care solicita alte persoane pentru atingerea scopurilor sale
organizatorice sau financiare.

Achizitioneaza competente de lider, de persuasiune,de relationare interpersonala.

6.                            Tipul CONVENTIONAL (conformist )– are o structura verbala, prefera activitatile


in care se utilizeaza cifrele; alege rolurile de subordonat; isi realizeaza scopurile prin
conformism; este loial puterii.

          Prefera activitatile care solicita manipulari ordonate si sistematizate a datelor, organiznd
informatiile scrise si pe cele numerice pentru atingerea scopurilor sale organizationale sau
financiare.

          ii displac activitatile nestructurate, nesistematice si artistice.

   Chestionarul de valori profesionale ale lui Super

         Chestionarul cuprinde 15 factori, fiecare factor descriind o caracteristicaesentiala, specifica


unui ansamblu de profesii sau activitati, prin intermediul a 3 enunturi.

                   Se poate face suma notelor acordate pentru fiecare factor la cele 3 enunturi relevante
pentru acesta. Scorul poate varia de la 3 la 15, deoarece fiecare dintre factorii enumerati are 3
enunturi cu o scara de evaluare de 5 grade.

1.                               ALTRUISM ( enunturile 2, 30, 31 ) - profesii care privesc lucrul cu oamenii si


contribuie la ameliorarea vietii acestora ; medicina, relatii umane, asistenta sociala,
invatamnt, comert, etc.
2.                               SIMT ESTETIC ( 7, 20, 41 ) – profesii care permit realizarea unor obiecte
estetice: arta, design, etc.
3.                               CREATIVITATE ( 15, 16, 45 ) – activitati care permit crearea de noi produse,
aplicarea de idei noi,inventarea de lucruri noi: profesii tehnice, stiintifice, artistice, literare,
organizatorice, etc.
4.                               STIMULARE  INTELECTUALA ( 1, 23, 38 ) – activitati ce ofera posibilitatea
de a invata ceva nou si solicitao gndire independenta, reflexii abstracte
5.                               REUSITA OBIECTIVATA ( 13, 17, 44 ) – munci cu caracter executiv, finalizate
prin produse concrete si care dau sentimentul de satisfactie prin buna executare a sarcinilor
profesionale.
6.                                         INDEPENDENTA ( 5, 21, 40 ) – ocupatii care permit    persoanei sa lucreze
dupa propriul ei ritm si sa aplice propriile idei ( conceptii ).
7.                                         PRESTIGIU ( 6, 28, 33 ) – ocupatii cu un statut social ridicat si care confera
importanta si impun respect.
8.                                         CONDUCEREA ALTORA ( 14, 24, 37 ) – profesii care dau posibilitatea de a
planifica si organiza munca altora.
9.                                         AVANTAJE MATERIALE ( 3, 22, 39 ) – valoare asociata   unor munci cu
renumerare mare. Tendinta de orientare in alegerea profesiei dupa cstiguri materiale.

10. SIGURANTA ( 9, 19, 42 ) – valoare asociata unor profesii care prezinta certitudinea
mentinerii lor, asigurarea aceluiasi tip de munca si garantarea veniturilor materiale.

11. AMBIANTA DE LUCRU  ( 12, 25, 36 ) – ocupatii caracterizate prin conditii bune de
munca, si anume curatenie, caldura, lipsa de zgomot.

10.                                      RELATII CU SUPERIORII  ( 11, 18, 43 ) – alegerea locului        de munca in


functie de cadrele de conducere din domeniul respectiv.
11.                                      RELATII CU COLEGII DE MUNCA ( 8, 27, 34 ) – alegerea locului de
muncape criteriul unor relatii bune in colectivul de munca, ceea ce are importanta majora in
ocupatiile semicalificate si la functionarii administrativi.
12.                                      STILUL DE VIATA  pe care il implica profesia ( 10, 26, 35 ) – valoare
asociata la tipul de munca ce permite desfasurarea unei vieti corespunzatoare imaginii faurite
de persoana respectiva, si anume profesii cu program neregulat, care implica deplasari,
calatorii, etc.
13.                                     VARIETATE  ( 4, 29, 32 ) – profesii care permit activitati   diverse, variate,
nerepetitive. Orientare spre satisfactii personale.

Se stabileste ordinea ierarhica a factorilor. Primii 3-5 factori la care


ati obtinut punctajul cel mai amre reprezinta domeniul de activitate in
care puteti avea succes si va puteti realiza din punt de vedere
profesional.

1.                Directii  importante in sociometria moderna

Exista 3 directii mai importante în sociometria moderna:

1.O directie tehnicista, care ignora problemele teoretice legate de


dificultatile explicative teoretice implicate în fundamentul teoretic al
sociometriei:
2. A doua directie acorda atentie problemelor teoretice, unor
inconsevente tehnologice, aspectelor contradictorii, care se constituie în
cercetarea  sociometrica (J. Maisonneuve, R. Muchielli si altii);

3. In fine, a treia directie se centreaza pe caracteristicile masurabile ale


teleelementelor.

Teleelementele circula spre un subiect dat si de la acesta spre alti


subiecti, fapt ce permite sa se efectueze sociograme individuate si de
grup facilitând, astfel, diagnosticarea aspectelor sociale ale grupului si
cele individuale. Rezultatul global se numeste sociomatrice. Aceasta
permite o eficienta decodificare a unor structuri sociale ale grupului.

2.                Stadiile dezvoltarii sociabilitatii dupa Moreno

Moreno a studiat copii mici si a depistat 3 stadii de dezvoltare a


sociabilitatii:

1. Deficit de sociabilitate în primele 6 luni si o saptamâna dupa


nastere. Este stadiul în care nu apare nici un interes pentru copii aflati
împreuna (sunt indiferenti unul fata de altul).

2. In al doilea stadiu, începe sa se manifeste curiozitatea - se


numeste etapa diferentierii orizontale dupa 6 luni si o saptamâna pâna
aproape de 9 luni.

3. In al treilea stadiu, de la 9 la 10 luni, copiii încep sa se apropie


si de alti copii decât de cei de aceeasi vârsta - incepe etapa diferentierii
verticale.

Prin sociometrie se calculeaza gradul de coeziune asociativa a grupului


mare, dar si a celui mic si se poate face descrierea caracteristicilor
sociometrice ale celor din grup.

In genere, grupurile pot avea o compozitie foarte eterogena sau o


compozitie mai omogena; pot fi mai mari sau mai mici. Grupurile
manifesta, adesea, cresteri ale productivitatii ideilor, deoarece acestea
dispun de varietatea resurselor - dar pe de alta parte chiar acest fenomen
afecteaza luarea deciziilor. Grupurile eterogene rezolva mai eficient
problemele. În grupurile coesive, comunicarea este mai eficienta si
rapida si creste productivitatea celorlalti.
Moreno a mai facut o împartire a grupurilor, în psihogrupuri si
sociogrupuri. Psihogrupurile au teleelementele mai încarcate si mai
interesate de afinitati afective. Sociogrupurile au teleelementele
încarcate mai mult cu rolul si statutui social de aprecierile randamentului
de catre colectiv.

3.                Calitatile grupului social dupa Hemphill si Westle

Dupa Hemphill si Westle, grupul social se descrie prin:

1. Anatomia grupului - adica masura in care functile sunt


independente de ale altuia.

2. Controlul sau gradul - în care se exercita permanent relatiile


functionale ale grupului.

3. Flexibilitatea grupului - estimarea ariei de activitate si


adaptarea procedurilor la conditi si situatii diferite.

4. Tonalitatea hedonica a grupului ~ extinderea caracteristicilor de


agreabil si antrenant in activitatile membrilor grupului ca atare.

5. Omogenitatea - extinderea caracteristicilor relevante ce sunt


proprii tuturor membrilor grupului.

6. Intimitatea - gradul de apropiere si efort pe care-l acorda


fiecare membru al grupului altora. Pune în evidenta distanta intima si
personala.

7. Participarea - gradul de timp si efort pe care-l acorda fiecare


membru al grupului.

8. Permeabilitatea - pâna unde permite grupul integrarea si


accesul altor persoane.

9. Polarizarea - caracteristica grupului de a fi orientat spre


obiective clare si specifice pentru toti membrii sai.

10. Potenta - gradul în care grupul are semnificatie primara pentru


membrii sai.

11. Marimea - numarul membrilor inclusi în grup.


12. Stabilitatea - persistenta, în timp, a caracteristicilor esentiale
ale grupului.

13. Stratificarea - structurile ierarhice în grup.

14. Unitatea grupului.

4.                Testul Bales

• Unul din cele mai interesante teste de personalitate este testul


Bales. Are 3 variante: A, B. C. fiecare de cât 26 de itemi. De fapt.
continutul de fond al celor 3 variante este aceIasi, fiecare item este însa
schimbat ca formulare, dar identic ca fond în cele 3 variante.

- Raspunsurile se dau prin da sau nu (fortate), pe o foaie separata.


Subiectilor li se spune, în instructaj, ca pentru intrebarile (itemii) la care
subiectui nu opteaza e bine sa puna un semn de întrebare.

- Analiza raspunsurilor, în ansamblul lor, pune în evidenta o tipologie a


sociabilitatii.

Tipurile de personalitate, prezentate printr-un cod, sunt de fapt o


expresie a realitatii sociale cu aspectele ei controversate, Testul Bales
R.T. solicita o mare cantitate de informatii, de patrundere si evaluare,
legate de membrii grupului si permite o analiza a capacitatilor de
comportamente interpersonale în cele mai diverse si complexe forme de
autoanaliza a aspectelor interrelationale.

Testul are un cod cu indiciu al tipurilor de personalitate si cu


sociabilitate diferita - o cheie de clasificare în patru tipuri principale de
personalitate, si anume:

- Tipul V. ~ orientat spre succes material si putere;

- Tipul P. - orientat pe egalitate;

-Tipul B. - orientat pe respingerea convingerilor si ideilor


conservatoare de grup;

- Tipul D - orientat spre autoapreciere.


• In afara de cele 4 tipuri fundamentale, fiecare tip are variante, în
functie de o serie de caracteristici de saturatie a itemilor ce valorizeaza
un anumit tip, si itemii de ansamblu si de pozitie ai celorlalte tipuri.

De pilda, Tipul U, orientat spre succes material si putere, se


manifesta in 7 variante (fata de alt tip apropiat de el ca saturatie).

Cele 7 variante U sunt:

-  UP - reprezinta o persoana orientata spre succes social;

-  UPP este orientat spre solidaritate si progres social;

-  UF este orientat spre loialitate si cooperare de grup;

-  UNT este orientat spre autoritate si autocontrol;

-  UN este orientat spre succes si afirmare de sine;

- UNB este orientat spre relativism valoric si expresie;

- UPB este orientat spre sprijin emotional si entuziasm.

Caracterizarea finala se realizeaza prin analiza raspunsurilor DA


-NU - în masura în care domina în tipurile consemnate mai sus. Fiecare
raspuns este semnificativ pentru un tip sau altul de interrelatii care indica
aspectele ierarhice în analiza finala a caracteristicilor dominante din
raspunsuri.

Exista o mare si interesanta posibilitate de prelucrare a


rezultatelor si a analizei calitative cuprinsa în prelucrare. Printre altele,
tipul U pune în evidenta, tendinte de dominatie versus tendinte de
acceptare a dominantiei altora asupra sa.

Conotatia D evidentieaza tendinte de conservatorism versus


tendinte de radicalism.

La tipul P, se valideaza tendinte de izolare atât ca dimensiune


pozitiva, cât si pozitiv-negativa de relatii personale. Poate fi in profilul
psihosocial pe pozitia 3 sau 4.
- Testul are o foarte mare flexibilitate interpretativa privind
evaluarea probabilista a interrelatiilor cu grupul de apartenente, dar si cu
persoane din alte grupuri - inclusiv forme tipologice de motivatii
comportamentale, orientate în anumite directii. Se îmbina, însa,
caracteristicile valorice cu cele de securizare.

Testul pune in evidenta si aspecte disfunctionale între cele doua


sexe.

Baietii lideri apar, mai ales, in zonele UP. UPF. iar fetele, mai
ales in zonele PF, P si DP. Nu toti subiectii se integreaza în
portretisticile acestea. Fiecare grup are cafe 5-7 membri izolati.

Folosindu-se acest test, s-au mai definitivat, de catre unii autori,


câteva aspecte interesante. Cocech I. a diferentiat factorul N, orientat
spre izolare. Raspunsurile celor orientati spre succes social U N indica
saturatii in emotivitate, iar daca sunt putemice indica si agresivitate.
Raspunsurile PF pun in evidenta orientari spre iubire altruista, saturate
in aceasta structura, iar raspunsurile B indica activitatea spre iubire,
respingerea convingerilor conservatoare ale grupului aflat în ascensiune
(mai ales).

In testul Bales, sunt 26 tipuri de personalitate, codificate prin


literele U, D, P, F, N si B; cele decodificate de autor, au urmatoarele
forme combinatorii.

                   Cu dominatia U (variantele) sunt 8 variante UP, orientari spre


succes social, iar U orientare spre succes (in genere).

UPP - orientarea spre solidaritate si succes social;

UF - orientarea spre loialitate si cooperare;

UB - orientarea spre relativism - social;

UPB - orientarea spre sprijin social si entuziasm;

UNF - orientare spre autorelatie autentica;

UN - orientare spre afirmare;

UNB - orientare spre individualism si gratificatie.


]      • Pentru D - care se afla pe locul 2 - sunt variantele:

DP " orientare spre depreciere de sine;

DFF - orientare spre încredere în bunatatea altora;

DPB - orientari si identificare, neprivilegiata de viata;

DB - orientare spre retinerea cooperarii;

DNF - orientari spre autosacrificare pentru valori;

DN - orientare spre respingerea convingerilor conservatoare.

• Pentru P - orientare spre egalitarism; s-au obtinut 2 tipuri:

PF - orientare spre valori altruiste;

PB - orientare spre liberalism permisiv.

In fine, pentru B persista orientarea spre respingerea convingerilor


conservatoare, iar pentru F, orientare spre convingerile de grup
conservatoare.

TESTUL BALES

 Forma A

1. Esti implicat în relatii numeroase cu alti?

2. Îti place sa fii in fruntea colegilor tai?

3. Te simti demn de a realiza o sarcina de seama?

4. Îti asumi, uneori, responsabilitatea (raspunderea) pentru sarcina


coordonarii colegilor?

5. Vrei sa-ti afirmi autoritatea completa?

6. Ai tendinta sa-ti afirmi autoritatea completa?

7. Ai tendinte de dominatie?

8. Ceri satisfactie si promovari, când consideri ca e cazul?


9. Esti cordial si prietenos?

10. Stâmesti admiratia celorlalti?

11. li ajuti pe altii sa-si afirme opiniile (parerile)?

12. Pledezi pentru ideile si convingerile traditionale ale grupului?

13. Tinzi întotdeauna sa fii obiectiv?

14. Consideri ca este deosebit de importanta independenta


individuala?

15. Crezi ca altii sunt prea confuzi la normele (regulile)


conceptionale de conduita morala si sociala?

16. Respingi, în genere, superstitiile?

17. Simpatizezi usor pe altii?

18. Reusesti sa faci ca altii sa simta ca ii admiri?

19. Crezi ca si pentru altii reprezinta ceva foarte important


relatiile de egalitate si umanitate?

20. Esti o persoana inchisa in sine, netravestita, serioasa,


introspectiva?

21. Crezi ca e necesar sa-ti sacrifici propria personalitate pentru


valori superioare?

22. Esti, în genere, refractar la tot felul de schimbari rapide ce


survin?

23. Accepti cu usurinta insuccesul si retragerea?

24. Dai impresia ca te abtii si esti pasiv la cooperare (colaborari)?

25. Tinzi sa stabilesti relatii si sa te indentifici cu persoanele mai


putin necunoscute din grup?

26. Tinzi sa te dezapreciezi?


Forma B

1. Participi intens la activitatea sociala a colectivului?

2. Iti asumi usor succesul social si popularitatea?

3. Consideri ca ai fi un bun si amabil parinte?

4. Ai contributii în numeroase succese privind sarcinile grupului?

5. Accepti usor dezaprobarile?

6. Dai impresia ca nu-i poti suferi pe altii?

7. Îti place mai mult atmosfera vesela?

8. Esti o persoana deschisa, extravertita?

9. Pari capabil (a) de multa afectiune?

10. Pari prietenos?

11. Esti, in genere, întelegator cu ceilalti si aprobator?

12. Ai tendinta mai mult sa imiti opinii (pareri) decât sa analizezi


problemele când participi la o activitate colectiva?

13. Esti înclinat (a) spre modelare si obiectivitate?

14. Pari neprietenos?

15. Pari neâncrezator în idealurile grupului?

16. Pari preocupat de idei fanteziste?

17. Dai unora impresia ca îi consideri distractivi si amuzanti?

18. Esti o persoana calma si întelegatoare?

19. Dai impresia ca esti ascultator?

20. Dai, adesea, impresia ca te impui în conducerea colectivului


din care faci parte?
21.Manifesti anxietate (neliniste, îngrijorare) si frica,
neconformism?

22. Te multumesti doar sa raspunzi când ti se cere opinia


(parerea) fara a da sugestii?

23. Te preocupi de antipatia (aversiunea fata de cineva) ce o


manifesti fata de altii?

24. Manifesti tensiune si opozitie?

25. Ţi se pare imposibil sa stârnesti antipatie?

26. Tinzi sa-ti limitezi participarea la a da doar informatii când


esti solicitat?

Forma C

1. Ai tendinta de a te adresa mai degraba grupului ca unui întreg,


decat fiecarui membru în parte?

2. Ai tendinta de a te supraaprecia în popularitate si succes social?

3. Esti deosebit de apreciat pentru aptitudinea de a conduce?

4. Ocupi un loc proeminent în grup?

5. Exprimi revendicari si doresti sa impui discipline?

6. Ai tendinta de a subaprecia încrederea în sine a celorlalti?

7. Te crezi apreciat în mod deosebit pentru modul în care îi


domini pe ceilalti?

8. Faci multe glume, bancuri sau manifesti multa fantezie?

9. Esti capabil sa-i faci pe altii sa se simta mai putin anxiosi


(nelinistiti, îngrijorati)?

10. Soliciti, adesea, opiniile altora?

11. Manifesti admiratie fata de altii?


12. Esti, în genere, bine apreciat în sarcina?

13. Tinzi sa stâmesti agresivitatea în altii?

14. Esti, adesea, gata de dezaprobare?

15. Crezi ca multi oameni se complac in a fi dominati?

16. Ai tendinta de a considera ca altii accepta prea multe


autoritati?

17. Colegii tai tind sa-ti adreseze glumele si fanteziile lor?

18. Ai tendinta de a crede ca impulsurile agresive si instinctive


pot fi exprimate prin dragoste fata de oameni?

19. Accepti autoritatea altora?

20. Te orientezi cu interes spre activitati stiintifice?

21. Pari a fi deprimat intr-o oarecare masura?

22. Crezi ca ai putea fi dispretuit de unii?

23. Cand râzi, esti vesel sau aceasta este doar modalitatea de a
participa la grup (colectiv)?

24. Optezi pentru întelegere?

25. Participi, în general, foarte putin la viata colectiva?

In genere, testul a declansat discutii privind influenta


învatamântului.

Prin anii '90, s-a conturat ,,codul pragmatic al tranzitiei",


recomandat de organismele financiare internationale: F.M.I. si Banca
Mondiala. Apoi, si Comunitatea Uniunii Europene a privit cu atentie
problemele din România. S-a constatat o involutie în învatamânt - s-au
schimbat profilurile liceelor, au avut loc reduceri ale duratei
invatamântului; apoi, au aparut, spontan, universitatile private (de
învatamânt particular).
Testele de sociabilitate au alimentat ideea inteligentei sociale. Ele
au devenit tot mai numeroase, fenomen firesc, data flind cresterea
socializarii in viata curenta. S-au constituit numeroase teste de
sociabilitate si se vor mai constitui; in ele domina interogatii numeroase
mai ales incepând cu finalul secolului XX si începutul unui nou secol,
dominat de o modificare de fond a vietii sociale, fapt ce va crea o noua
conversie în statutul psihologului si în reevaluarea si restructurarea
testelor într-un ritm mai alert si de o mai mare deschidere spre
psihologie si psihodiagnoza.

5.                Metoda Vierregge  metoda de cunoastere a nivelului  mnezic al


subiectilor

Metode de investigare a functiei mnezice

Este important de stiut ca:

– Investigarea capacitatii de stocare nu poate fi facuta decât pe baza unei


corecte functionari prosexice;

– Orice ,,amnezie izolata” fara alte simptome clinice trebuie sa atraga


atentia asupra eventualei posibilitati de simulare din  partea subiectului;

– De obicei, memoria interfera cu elemente de inteligenta, cunostinte


acumulate, experienta cognitiva, afectiva;

– Numai solicitarea de a fixa si reproduce cupluri de silabe ne ajuta în


exprimarea fidela a „memoriei brute”. Psihologul poate folosi în clinica
una sau mai multe tehnici, metode de cunoastere a nivelului mnezic al
subiectului. Între cele existente enumeram:

A. Metoda Viérregge: reprezinta o tehnica binecunoscuta. Concret


persoanei de investigat i se repeta unele cifre pe care le pronunta
examinatorul. Se cere repetarea cifrelor dupa un minut petrecut în liniste
si înca o repetare dupa un alt minut, în care s-a încercat distragerea
atentiei printr-un mijloc oarecare. Un adult sanatos poate repeta dupa
primul minut 6-8 cifre si dupa al doilea 5-6 cifre.

O alta varianta este proba „oraselor”: i se dau subiectului 6-10


nume de orase si i se atrage atentia ca trebuie sa le retina; dupa ce i se
distrage timp de un minut atentia, acesta este solicitat sa le reproduca.
Generic, este important de urmarit relatarea subiectului în legatura cu
istoria existentei

6.                Scala Wechsler pentru memorie

Scala Wechsler pentru memorie (W.M.S.) contine urmatoarele


probe:

-   de informatie generala,

-   de orientare,

-   de control mintal (repetarea alfabetului sau numarare în sens invers),

-   memorarea unui paragraf,

-   memorarea imediata a cifrelor,

-   memorarea perechilor de cuvinte.

7.                Proba auditiv-verbala Rey

Proba auditiv-verbala REY – exploreaza functia mnezica


reliefând capacitatea de fixare si reproducere a ei. Proba este foarte
utilizata ca metoda de psihodiagnoza a memoriei. Ea se desfasoara în
cinci etape, stimulii fiind cititi succesiv de examinator.

Dupa instructajul dat subiectului de a retine si reproduce cât mai mult si


cât mai corect (fidel) din  stimulii prezentati, examinatorul pronunta clar,
cu voce tare cele 15 cuvinte ale uneia din  cele patru variante Rey,
etalonate pe populatie româneasca. Proba poate fi folosita în clinica, în
industrie, în scoli etc., sub forma test-retest.

Sunt notate toate cuvintele, atât cele corecte, cele „gresite” (imaginate de
subiect), cât si cele „duble” (repetate în cadrul aceleiasi reproduceri de
2-3 ori). Proba nu se desfasoara contra-cronometru, iar subiectului nu i
se impune sa redea cuvintele în ordinea stabilita de autor.

Operatiunea se repeta de cinci ori chiar daca subiectul a redat integral


toti stimulii din  a treia ori a patra evocare.
Curba „dublelor” (cuvinte spuse de 2-3 ori) ofera un indice de
impromptitudine, iar cea a greselilor un indice al infidelitatii mnezice.

Se tine cont de rezultatele etalonarii pe populatia tarii noastre în


evaluarea diferentiata a capacitatii de fixare si reproducere în functie de
nivelul cultural. De asemenea, se pot efectua medii aritmetice pentru
cele cinci etape când proba este folosita n maniera test-retest.

PROBA REY (15 CUVINTE)

VARIANTA AUDITIVĂ

                                                              

REY I      REY II

ETAPE ETAPE
Nr. Nr.
Stimuli Stimuli
crt. crt.
I II III IV V I II III IV V

  1. Vioara             1. Para          

  2. Copac             2. Fotoliu          

  3. Cravata             3. Crap          

  4. sunca             4. Dop          

  5. Valiza             5. Trasura          

  6. Perna             6. Barbie          

  7. Ureche             7. Lac          

  8. Cutit             8. Sapun          

  9. Scara             9. Hotel          

10. Câine           10. Cal          

11. Banana           11. Insecta          


12. Unealta           12. Dulap          

13. Vânator           13. Oala          

14. Galeata           14. Soldat          

15. Câmpie           15. Broasca          

Figura 1

Recunoastere: Câinele (1) Recunoastere: Întors din 


muzi-cianului (2) orb (3) razboi (1), soldatul (2) îsi cauta
care cânta la vioara (4) (3) prietenii (4) la barul (5) unui
stând pe o perna (5) veche hotel (6) unde se adunau de
lânga scara (6) podului (7) obicei ca sa ciocneasca o oala
pazea mâncarea (8) (7) cu vÎn (8). El lua o trasura
stapânului (9) sau alcatuita (9) cu un cal (10) dar observa
din  pâine (10) si sunca curând ca vehiculul (11) era
(11). Merindele (12) erau plÎn cu insecte (12) asa ca se
închise într-o valiza (13) duse mai întâi la lac (13) si se
asezata în spatele zidului spala pe tot corpul (14) cu
(14) printre bolovani (15), sapun (15). Apoi îsi scutura
unelte (16) vechi, coji (17) hainele (16) dar observa ca
de banane (18) si galeti totusi trebuie sa le schimbe cu
(19) ruginite. El îsi ciuli cele curate pe care le avea în
urechile (20) si-si arata dulap (17) si se întoarse
dintii (21) caci vazuse acasa(18). Aici îsi puse
departe pe câmpie (22), costumul (19) nou si porni
lânga un copac (23) pe cei vesel (20) spre locul (21) unde
doi prepelicari (24) ai socotea ca se va distra de
vânatorului (25) care, cu minune. Ajuns acolo se aseza
pusca (26) pe umar (27) si într-un fotoliu, comanda o bere
cutitul (28) în mâna (29) (22), o portie de crap (23) si
dar fara palarie (30) si pâine (24). El scoase dopul (25)
cravata (31) se apropia sticlei (26), bau, mânca totul cu
fluierând un cântec (32). pofta si mai ceru o para (27).
Deodata, o broasca (28) venita
de nu stiu unde începu sa sara
pe podea (29) si omul (30)
nostru amuzat nu-si putu
stapâni un hohot (31) de rîs
(32).

PROBA REY (15 CUVINTE)

VARIANTA VIZUALĂ

                                                                           

REY III   REY IV


Nr. ETAPE Nr. ETAPE
Stimuli Stimuli
crt. I II III IV V crt. I II III IV V

 1. Banca            1. Tobosar          

 2. Cioban            2. Perdea          

 3. Vrabie            3. Curea          

 4. Pantof            4. Cafenea          

 5. Cuptor            5. scoala          

 6. Munte            6. Ruda          

 7. Ochelari            7. Soare          

 8. Burete            8. Gradina          

 9. Tablou            9. sapca          

10. Vapor           10. Ţaran          

11. Oaie           11. Mustata          

12. Pusca           12. Gâscan          

13. Creion           13. Culoare          


14. Teatru           14. Casa          

15. Peste           15. Râu          

Figura 2

Recunoastere: Prietenii (1) sedeau Recunoastere: Un batrân taran (1)


pe o banca (2) în gradina (3) publica cu mustati (2) lungi sedea pe o
schimbând (4) pareri despre teatrul banca (3) la soare (4), în gradina (5)
(5) care vizitase de curând oraselul sa, aproape de râul (6) ce curgea
(6) lor de munte (7). Marele actor (8) printre copaci (7) si supraveghea
jucase rolul (9) unui cioban (10) care gâscanul (8) si gainile (9). El privea
cutreiera tara (11) cu oile (12) si un copil (10) care trece pe sosea
pusca (13) lui. Iarna (14) si-o (11) prin fata cafenelei (12) de lânga
petrecea pe cuptor (15) asteptând gara (13) îndreptându-se spre scoala
vremea zilelor (16) calde. Unul din  (14). Elevul (15) îsi uitase manusile
cei doi (17) spuse ca actiunea (18) (16), sapca (17), mantaua (18) si
piesei (19) este lipsita de interes (20) ghiozdanul (19) dar sufla fara grija
mai ales ca în ultimul tablou (21) (20) într-o trompeta (21) si fâlfâia
aparea pe scena (22) un vapor (23) un steag (22). El purta, legata cu o
pus acolo fara nici un rost. Autorul curea (23) de gât (24) o mic toba
(24) nu merita sa tina un creion (25) (25) vopsita în culori (26) vii dar nu
în mâna (26), opera (27) lui merita sa o putea folosi. din  casa (27) de
fie stearsa cu buretele (28). Celalalt dupa perdea (28) rudele (29) si
amic (29) povesti ca nu asteptase îndeosebi fratele (31) mai mic îl
sfârsitul (30) spectacolului (31) urmareau cu atentie pe micul scolar
deoarece îsi uitase acasa (32) (32).
ochelarii (33), îl strângea un pantof
(34), iar pe masa (35) îl astepta o
strasnica mâncare de peste (36). Or,
ar fi fost o greseala (37) sa dea
vrabia (38) din  mâna (39) pe cioara
(40) de pe gard.

          Dupa cum se observa cu usurinta proba are atât o varianta de tip
reproducere si una de tip reconoastere. Ambele se pot utiliza, doar
psihologul stabileste ce varianta va folosi.
PROBA REY detine etaloane pe populatie româneasca.

Tabel cu etaloanele probei de memorie rey (15 cuvinte)

Nivel de instructie Etapele probei si stimulii


retinuti
 
I II III IV V

Nivel scazut de scolaritate 4 6  8 10  12

Nivel mediu si bun de 6 8 10 12 13,9


scolaritate

Exemplificarea cu acest tip de probe reprezinta un model de folosit


pentru ca probele au etaloane pe populatie româneasca. Trebuie stiut ca
exista alte numeroase probe (doar unele etalonate) care sunt interesante
si pot tenta orice psiholog. Ele pot fi cunoscute si doar dupa eforturi de
validare si etalonare pot intra în patrimoniul psihodiagnozei clinice din
România. În acelasi timp, tinem sa subliniem ca fragmente din alte probe
sunt utilizate pentru investigarea functiei mnezice la normali si la
bolnavi – din diverse clinici

8.                Calitatile atentiei

Calitatile atentiei

1. Stabilitatea atentiei – se caracterizeaza prin mentinerea neîntrerupta,


intensiva si durabila a orientarii si concentrarii noastre asupra aceluiasi
obiect sau fenomen.

Când începem sa privim fie un punct pe hârtie, un obiect simplu ori niste
figuri reversibile observam ca atentia noastra dupa câteva secunde se
abate de la obiectul atentiei, apoi revine si îl percepem cu o doza sporita
de claritate. Procesele de excitatie si inhibitie, prezente în anumite celule
nervoase necesare perceperii, alterneaza dar când figura este foarte
simpla apare rapid inhibitia de protectie în celulele respective si nu ne
mai putem concentra.
Insul poate fi atent un timp mai îndelungat asupra unuia si aceluiasi
obiect daca acesta se misca sau se modifica. În acest caz este implicata
succesiv activitatea diferitilor centri nervosi, fapt ce ajuta la evitarea
aparitiei inhibitiei de protectie.

S-a constatat prin numeroase studii si experiente ca atentia se poate


mentine concentrata neîntrerupt asupra unui obiect aproximativ 15-20
minute, daca acesta este observat, examinat si nu este privit pasiv.
Distragerea atentiei timp de câteva secunde dupa o concentrare de 15-20
minute este suficienta pentru realizarea odihnei necesare. Stabilitatea
atentiei nu trebuie înteleasa ca o încremenire a acesteia, în cadrul ei se
mentine directia si orientarea de baza a atentiei, dar variatii mici ale
gradului de concentrare sunt posibile si necesare. Când este prezent un
interes deosebit fata de actiunea, activitatea, fenomenul respectiv este
favorizata stabilitatea atentiei. Aceasta calitate a atentiei poate fi
investigata cu ajutorul probelor psihodiagnostice

2. Concentrarea atentiei. În cadrul unei activitati, atentia se manifesta


în grade diferite de intensitate. Intensitatea, concentrarea atentiei
depinde de intensificarea zonei de excitatie a focarului dominant. Cu cât
aceasta excitatie este mai puternica, cu atât mai puternic se va manifesta
inductia negativa si, ca atare, stimulentii care nu au legatura cu
activitatea respectiva vor atrage mai putin atentia.

În procesul didactic, profesorii se pot baza pe anumite variatii ale


concentrarii atentiei elevilor, studentilor, trebuind sa asigure prin
procedee diferite concentrarea maxima a atentiei acestora, la aspectele
esentiale din  materialele expuse, din  experientele efectuate.

În clinica, probele psihodiagnostice se folosesc pentru a ,,masura”


aceasta capacitate prosexica.

3. Volumul atentiei. În mod obisnuit omul nu poate percepe ori


receptiona cu maxima claritate si concomitent un numar nelimitat de
obiecte diferite. La nivelul gândirii, de asemenea, nu se poate opera
simultan cu un numar prea mare de elemente, la care, în genere, nu se
poate desfasura în bune conditii un numar prea mare de activitati.

Cantitatea de obiecte si fenomene diferite care pot fi cuprinse simultan si


suficient de clar în câmpul atentiei reprezinta volumul atentiei. Aceasta
caracteristica a atentiei este necesara în orice actiune, activitate. Când
examinam o schema pe tabla, când privim o scena de teatru, când
ascultam explicatiile profesorului, reusim sa cuprindem simultan
obiectele prin deplasarea rapida a atentiei de la un fenomen sau obiect la
altul.

Experimental s-a stabilit ca un adult poate cuprinde cu atentie dintr-o


privire, de circa 0, 1 secunde, 4 pâna la 6 obiecte independente sau tot
atâtea litere izolate (consoane care nu pot fi grupate în cuvinte). Deci,
literele expuse pot fi grupate în cuvinte cunoscute. Se pot percepe 3-4
cuvinte formate din  3-4 litere fiecare, adica 16 litere în total. Legate în
propozitii, cuvintele alcatuite din  litere cresc cantitativ.

De caracterul oarecum limitat al volumului atentiei se va tine cont în


procesul de predare, când va trebui insistat alternativ pe scheme intuitive
si explicatii teoretice. Aceasta trecere are la baza tocmai alternarea
focarului de excitatie optima si deplasarea lui de la un element la altul.
De asemenea, volumul – calitate a atentiei poate fi mai usor investigat cu
probe psihodiagnostice.

4. Flexibilitatea atentiei se impune ca o calitate a acesteia, întrucât


omul în munca si activitatea lui nu poate sa îsi mentina permanent
atentia concentrata si stabila asupra unui obiect. Este calitatea necesara
pentru deplasarea rapida a atentiei de la un obiect la altul.

Flexibilitatea atentiei consta în posibilitatea deplasarii rapide pe scoarta


emisferelor cerebrale a focarului de excitabilitate optima, care depinde
în special de mobilitatea proceselor nervoase.

Când suntem în situatia dea ne muta de la o actiune la alta în cadrul


jocului, în procesul instructiv, în activitatea productiva, trebuie sa trecem
de la odihna la munca, sa ne adaptam la stimuli noi, necunoscuti anterior
etc. Flexibilitatea atentiei se instaleaza mai greu daca activitatea
respectiva este mai putin interesanta si placuta decât cea anterioara, ori
foarte diferita de aceasta sau daca ne-au ramas probleme nelamurite,
neîncheiate.

Ea este o deplasare voluntara a atentiei, conform cu necesitatile


activitatii desfasurate; flexibilitatea nu se confunda cu oscilatiile
involuntare.
5. Distributivitatea atentiei. Subiectul uman poate, în mod obisnuit, sa
efectueze concomitent doua sau mai multe activitati, dar nu oricare.
Conditia esentiala ca doua-trei activitati sa se poata desfasura simultan
este ca macar una din  ele sa se poata desfasura usor, fara control
permanent al constiintei, sa aiba un caracter automatizat.

Asa se explica de ce elevul, studentul poate lua notite la curs, poate


asculta explicatiile poate privi schemele de pe tabla.

Posibilitatea executarii simultane a doua activitati, când una din  ele este
automata se explica prin aceea ca activitatea involuntara este dirijata de
catre regiuni corticale partial inhibate, iar atentia se poate îndrepta spre
celelalte activitati.

Distributia atentiei se caracterizeaza prin numarul de actiuni pe care


omul le poate îndeplini simultan, fara ca una sa interfereze cu celelalte.

Nu exista doua focare de excitabilitate optica, ci una din  activitati fiind


automata nu solicita controlul constiintei. În fond, are loc ori alternarea
rapida a atentiei de la una la alta ori includerea actiunilor într-o singura
activitate coordonata prin extinderea focarului de excitabilitate optima.

Este cazul si locul sa ne oprim cu câteva precizari în legatura cu


problema distragerii atentiei.

a) Ea poate sa apara ca urmare a labilitatii excesive a proceselor


nervoase, a aparitiei unei usoare inhibitii externe ori ca efect al oboselii.
Distragerea atentiei se manifesta în aceste cazuri ca o lipsa a concentrarii
si stabilitatii atentiei, omul trecând de la un obiect la altul, de la o
preocupare la alta.

În mod normal spunem ca este vorba de oameni neatenti, când percepem


„blocaje” în activitatea curenta, în continuum-ul pe care îl da atentia
întregii activitati psihice. O data cu instalarea treptata a oboselii, omul
este confruntat cu o stare de apatie, de disconfort, mergând pâna la
somnolenta. Explicatia este ca inhibitia supraliminara s-a extins si
asupra semnalizarii de tip senzorial-perceptiv.

Distragerea atentiei se concretizeaza si sub forma unei imposibilitati de


concentrare stabila asupra unei sarcini date. Frecvent, elevii neantrenati
în planul atentiei voluntare lasa sa se manifeste liber atentia involuntara,
atrasi fiind de factori exteriori si nu de cei legati strict de exprimarea
profesorului, de lectie; în acest caz, apare inhibitia de protectie.

b) Ca o consecinta a concentrarii deosebite asupra unei activitati poate


sa apara de asemenea distragerea atentiei. Inductia foarte puternica
provenita de la focarul dominant produce o absenta fata de tot ceea ce se
întâmpla în afara preocuparii importante. Sunt persoane „distrate” dar
care difera ca fenomen prosexic de cei neatenti. Acestia din  urma
dispun de posibilitatea concentrarii atentiei (îngusta si putin flexibila), în
detrimentul volumului si al flexibilitatii.

Profesorii când sunt foarte concentrati asupra continutului expunerii au


obligatia didactica de a veghea în acelasi timp asupra clasei, asupra
conduitelor elevilor.

Observatiile si experientele au aratat ca atentia poate fi bine educata


progresiv de la vârste mici si ea poate sa se instaleze chiar când subiectul
se gaseste în conditii deosebite: turbulenta, zgomote etc. (daca este
antrenata).

Atunci efortul de concentrare are ca efect, îndeosebi la început, aparitia


mai rapida a oboselii, ca manifestare a protectiei, a apararii pe care
sistemul nervos central o comanda.

Pentru evitarea consumului de prisos a energiei este important ca omul


sa decida în cunostinta de cauza ce aptitudini sa adopte în viata; în
momentele de decizie, în situatii limita, recomandându-se evitarea
atitudinilor afectiv-negative (emotiile puternice încarcate negativ) fata
de agentii distructivi, tulburatori.

Sunt cunoscute în prezent conditiile generale care favorizeaza atentia.


Între acestea, o importanta deosebita se acorda pregatirii lectiilor de
catre elev, student, într-un spatiu (loc) si timp delimitat, fapt ce va ajuta
la formarea unor stereotipuri dinamice generale, care faciliteaza aparitia
si mentinerea atentiei în activitatea data. În spatiul elevului trebuie sa se
asigure conditii de aerisire, cu aer curat, saturat suficient cu oxigen.
Când neatentia apare ca urmare a instalarii oboselii usoare, nu se va
persista într-o activitate dificila, elevul va fi sfatuit sa execute câteva
miscari vioaie, exercitii fizice în special. În clasa, profesorul poate folosi
o gluma potrivita vârstei elevilor, care se vor destinde si odihni putin
pentru reluarea concentrata a activitatii.
Când neatentia într-o sala de curs este generala, lectorul va întelege ca
este un motiv de a reflecta la calitatea expunerii, care poate fi
nesistematica ori prea putin accesibila.

Cel mai general acceptat este fenomenul de îmbinare a informatiilor cu


notiunile accesibile, deja cunoscute pentru trezirea si mentinerea
atentiei. Respectarea principiului accesibilitatii este de o maxima
importanta în tot cuprinsul procesului de învatamânt, dar nu trebuie
confundat cu simplificarea exagerata a materialului nou, stiut fiind ca
elevilor si studentilor le place sa învinga greutatile, obstacolele, dar
acestea sa fie pe masura capacitatii lor psihofizice, respectiv intelectiv-
operationale.

9.                Metode de investigatie atentiei

Metode de investigatie a atentiei

1. Metoda grafica: se refera concret la „componenta somatica” a


atentiei si consta în înregistrarea tonusului muscular, a respiratiei si
pulsului în momentul de concentrare a atentiei.
2. Studiile tahistoscopice – dau aprecieri în legatura cu volumul,
concentrarea si intensitatea atentiei.
Se prezinta un numar de figuri într-un timp limitat.
3. Metoda Kraepelin: subiectul este rugat sa numere de la 100 înapoi
din  3 în 3, din 7 în 7 sau din 13 în 13, fapt ce presupune o mare
concentrare si stabilitate a atentiei.
4. Metoda Bourdon: în proba de baraj Bourdon-Anfimov i se dau
instructiuni subiectului ca în timpul standard de 10 minute sa bifeze cât
mai multe litere O si C din  câmpul perceptiv imaginat de cei doi autori,
reprezentat de mai multe pagini cu literele alfabetului latin. Pe fiecare
rând sunt 40 litere din  alfabetul latin.
Proba de baraj Bourdon-Anfimov dateaza din  1895 si se considera ca nu
este edificatoare decât analizata în desfasurarea ei, în maniera temporala,
masurând timpul necesar bararii fiecarui rând (secvential).
Totodata, se înregistreaza numarul de raspunsuri corecte, omisiuni si
erori si se calculeaza un coeficient de exactitate care arata aspectul
calitativ prosexic, cunoscut sub denumirea de indice de omisiune.

CVTKTOMRGTACTVTFOKVOKFV
RCAVFRKVGTTMFCVTC
FRMTCVRGKRTCMFOATROKOCFGRFCTAGROCKAVFMCT

MCRKACFMVGKARKMTCRVOVKTTRGOACFVMKGTCRVFO

VFOATORCAVTMKCOGVFACTAMRAOGKFMGOATKRTCMV

KVTKKFGTAVOMOCGTCVFCTAOVMTKROATKRFMCKRAF

TMCAGAFOVMKTGAVCRFOTCGVAMCRTVAOTVTGOFMKA

VOKGRCKRTAVCCMCOGRFVTCMCRGCFOTAMGVROKFCT

ORMVTCTCRAOMFGVAROMCATKROAFCAOVMGKTOVMGC

ATMCAOVGCKMRKMGTMAOCVMTRCAGFVTRMKVTOCGFC

AROTKMROFMVTORMKFOAVTFKCMFKMMVGOCFAKVROM
A

CCRMFAKTVOKGFMOTRGAVKRAMGMFRCAFGGCVMOVAG

FVCOMKRECRAMVAKGORFCAVFKMVTCRFOGTMVGEKOR

MKFGCVATROOFAOTMKGTOVCAFRGMVKAFCKRMVGOFK

RATGOMKTKGVTFOGROTFAMRKGTCOAFMVRTMVARCFM

TGOKTAVOFMTOAGVRFKCMTGKOAORMCVGFORGKMTAA

GTMOKCAVFMTAGRFVCMKRTCOARCVMGFROGTMAGRTV

TORKVMRGCKMTVOFMTGKVAOCMRTRAOVFOKRCTMGVF

FVTORGVFMXAROFTGACMVOKTGVFOMKATCKMTFFRAO

VMKAFTCOMRFVGOKFMRAVCCAOVCMVFVTARKCAMOVR

TFCVKAOKCVGMOFCKCAOKFGRVARTMVTOKAFVTKMCO

10.           Proba de baraj  Toulouse Pieron


Figura 3 – Proba de baraj Bourdon-Anfimov
5. Alte probe de baraj tip Toulouse-Piéron sunt
alcatuite din  imagini geometrice (vezi imaginea) în care
instructajul cere sa se bifeze cu o linie, cu creionul numai
cele 2 desene asezate deasupra câmpului vizual perceptiv
efectiv de lucrat.
Toulouse-Piéron a modificat testul introducând (fata de
proba Bourdon-Anfimov) figuri în loc de litere. În aceasta
formula, proba investigheaza rapiditatea si precizia
reactiilor subiectului.
Posibila fatigabilitate se reflecta în scaderea ritmului de
realizare a sarcinii si sporirea numarului de greseli, în
unitatea de timp.
Figura 4 – Proba Toulouse-Piéron
        De notat ca toate probele pentru investigarea
prosexica se realizeaza contracronometru iar aprecierile se efectueaza
comparând rezultatele subiectului cu performantele etalonate pe
populatie româneasca.

11.           Proba de identificare Herwig

6. Un alt tip de proba este acela de identificare. Herwig a imaginat


proba alcatuind-o din  2 tabele de dimensiuni standard, în care a dispus
toate cifrele de la 11 la 50, dar de dimensiuni diferite si într-o
„dezordine” proprie. Instructajul cere subiectului ca în timpul standard
de 4 minute pentru fiecare din  cele 2 tabele sa identifice si sa arate
cifrele în ordine crescatoare.
Se pot face aprecieri privind capacitatea de concentrare generala a
atentiei, mobilitatea si flexibilitatea.
Figura 5 – Proba Herwig
Într-o alta varianta, o proba utilizata în diverse profesii, care merita
expusa este alcatuita dintr-un set de cifre între 11 si 99, de asemenea
dispuse în „dezordine” si de dimensiuni diferite. Subiectului i se cere sa
indice într-un timp standard cifrele care lipsesc si sa le „verbalizeze”
doar pe acestea.

Figura 6 – Varianta cu cifre între 11-99


Consideram deontologic sa aratam ca în literatura de specialitate s-au
investigat calitati si aspecte ale atentiei în conditii de laborator, la
pesoanele considerate ca apartinând largii normalitati, la persoanele cu
diverse disfunctii clinice si psihologice. Sunt de asemenea metode de
înregistrat global: timpul de reactie, performantele prosexice si mnezice
dar aceste metode nu pot fi folosite decât în conditii speciale de dotare,
de etalonare etc.

12.           Tehnica check-list de evaluare a personalitatii

Cunoscând o mai mare dezvoltare în ultimele doua decenii, scalele de


evaluare tintesc estimarea cantitativa a comportamentului uman,
dovedindu-si utilitatea în aprecierea cvasi-obiectiva a efectelor
psihofarmacologice a diferitelor substante psihotrope.

Acestor scale de evaluare ,,rating scales” li se adauga recentele procedee


„check-list” si lista de adjective pentru control. De exemplu, o varianta
în care din 300 de adjective considerate concludente pentru
comportamentul uman, subiectul este rugat sa sublinieze adjectivele care
l-ar caracteriza.

În aceasta tehnica, examinatorul (evaluatorul) apreciaza fiecare simptom


(psihic ori somatic) cu o cifra, în functie de intensitatea acestuia.
Prelucrarea statistica obtinuta din  scoruri, la etape anume stabilite de
cercetatori, ofera posibilitatea alcatuirii unui profil clinic (în dinamica)
al bolnavului respectiv.

Scalele de evaluare sunt adaptate nosologiei si sindromologiei din 


clinicile, de exemplu, de psihiatrie. Se vorbeste de scale pentru nevroze,
psihoze etc., ori pentru testarea anxietatii, a depresiei.

13.           Chestionarul pentru copii al lui  Carl Rogers

Tot un chestionar pentru copii (9-13 ani) este chestionarul Carl Rogers
(APR). Chestionarul are 6 parti în care se cer subiectului:

I.                                        optiune profesionala (raspuns la alegere cu trei preferinte);

II.                        alegerea unor aspecte relative la viata personala (cum ar prefera


sa fie – mai puternic, mai linistit etc.);

III.                      indicarea a trei persoane pe care le-ar alege daca ar trebui sa


mearga într-un desert;

IV.                    sa spuna în ce masura seamana cu o serie de copii a caror


prezentare de calitati se face în propozitii si în ce masura ar dori sa le
semene;

V.                       sa raspunda la întrebari cu alegeri multiple privind probleme ale


vietii sociale;

VI.         sa claseze în ordine de preferinta membrii familiei sale.


         Rezultatele celor sase subteste sunt combinate pentru a obtine
patru note diferite si anume: note ale sentimentului de inferioritate
personala, note ale inadaptarii sociale, note de adaptare familiara, note
de reverie treaza etc. pentru fiecare exista trei grupuri (superior, mediu,
inferior).

         Chestionare pentru copii au realizat si Raynolds (1928), Justin


(1933) – cauzele care îi fac pe prescolari sa râda, Valentine (1930) si 
Ellesor (1933) au studiat caracteristicile fricii si cauzele fricii la copii,
Serara si Sears (1940) au efectuat experimente de frustrare alimentara la
sugarii de 6 luni, Dembo, Barker, Lewin (1940) au pus în evidenta o
serie de aspecte ale personalitatii copiilor prin deprivarea de jucarii,
Yarrow (1940)  a studiat reactiile globale la dificultati ale prescolarilor,
Kost a studiat reactiile la sarcini complicate si grele, Zeigarnik a dat
sarcini de memorare dificile, dar a adaugat în cadrul situatiilor dificile
sugestii pozitive si negative, urmarind efectul lor, ce si cât a fost retinut
din situatiile consumate de catre copii de diferite vârste.

         La Universitatea din Bucuresti s-a efectuat un test de


sugestibilitate. Testul S.B.U. se compune din 12 pagini cu câte 15 serii
(itemi) de câte trei figuri sau imagini asezate în succesiune verticala.
Cele trei imagini sau figuri geometrice din seriile fiecarei pagini sunt
identice, dar asezate în pozitii diferite. Mentionându-se faptul ca nu are
importanta pozitia imaginilor, se cere subiectilor sa determine care
imagine din cele 3 este diferita (elementul indicator) de celelalte doua.
Raspunsurile existente si abtinerile  s-au considerat ca fiind supuse
sugestiei (latente), în timp ce raspunsurile prin care se identifica o
imagine dintrei ca fiind diferita se considera ca fiind o expresie a
sugestiei de fond. Pentru fiecare 2 pagini (3 itemi) se modifica
instructajul dupa o pauza în care desenarea din memorie a setului de
imagini vazute. Cele 6 tipuri de instructaj au permis sa se puna în
evidenta dominanta relativa a sugestibilitatii directionata spre autoritatea
fata de aceea ce este implantata în conditiile competivitatii si relatiilor
sociale curente.

14.           Chestionarul de temperament al lui Guilford si Zimermann

Chestionarul de temperament al lui JOY P. GUIFORD si W.S.


ZIMMERMANN (GZ) grupeaza sub forma unui chestionar multifazic
factorii mai bine stabiliti. El cuprinde 300 itemi cu raspuns la alegere si
acopera 10 trasaturi de personalitate si implicit de temperament,
stabilitate emotionala, obiectivitate, bunavointa, tendinte de reflexie,
relatii personale, masculinitate.

15.           Descrieti Inventarul de personalitate California CPI

C. P. I. – California Psychological Inventory – a fost publicat de catre


directorul departamentului de psihologie din Berkeley, Harrison G.
Gough în 1956. Este destinat diagnosticarii si evaluarii indivizilor,
punându-se accent pe comportamentele interpersonale si dispozitiile în
corelatie cu interactiunile sociale. Cauta sa evalueze mai curând
aspectele favorabile decât cele morbide sau patologice. A fost numit M.
M. P. I – ul normal, nu numai pentru ca are în continutul sau 186 itemi
din ultimul, ci mai ales pentru a fost construit pe aceiasi schema, în mod
empiric, prin contrast, iar raspunsurile subiectilor sunt apreciate ca
extreme într-un criteriu pertinent – ca de exemplu Do (dominanta). C. P.
I  - ul are 18 scari ( Do, Cs, Sy, Sp, Sa, Wb, Re, So, Sc, To, Gi, Cm, Ac,
Ai, Ie, Py, Fx, Fe ) dintre care numai 4 au fost construite în mod clasic,
selectionând itemii într-un mod teoretic si supunandu-i unei analize
interne, precum si validarilor ulterioare.

        Scalele inventarului utilizate initial au fost urmatoarele: 1. Do =


dominanta, 45 itemi; 2. Cs = capacitate de statut; 3. Sy = sociabilitate,
30 itemi; 4. SP = prezenta sociala, 56 itemi; 5. SA = acceptanta de sine,
34 itemi; 6. WB = bunastare personala, 44 itemi; 7. RE =
responsabilitate,42 itemi; 8. SO = socializare, 54 itemi; 9. SC =
autocontrol; 10. TO = toleranta, 35 itemi; 11. GI = impresie buna, 40
itemi; 12. CM = spirit de comunitate, 28 itemi; 13. AC = conformism,
38 itemi; 14. AI = realizare prin independenta, 32 itemi; 15. IE =
eficienta intelectuala, 52 itemi; 16. PY = simt psihologic; 17. FX =
flexibilitate, 22 itemi; 18. FE = feminitate, 38 itemi. Inventarul conceput
initial la Berkeley – California, de catre Gough în 1956 si-a propus
folosirea lui în practica diagnostica. Autorul a împartit cele 18 scale în 4
grupe de semnificatii psihologice:

1.              dimensiunile personalitatii,

2.              optiuni valorice si maturitate interrelationala,

3.              nivel motivational,


4.              stilul personal.

          Studiul comportamentului si a reactivitatii umane a fost scopul


pentru care C.P.I. sondeaza interrelatiile sociale preferate celor
anormale. Acest studiu rezulta din cunoasterea unor itemi sistematizati
în 26 de rubrici. Acestea sunt urmatoarele: 1. starea generala a sanatatii
(9 itemi); 2. simptome neurologice generale (19 itemi); 3. nervii cranieni
(11 itemi); 4. motricitate si coordonare (6 itemi); 5. sensibilitate (5
itemi); 6. sistemul vaso-motor, tulburari trofice, limbaj, organe de
secretie (10 itemi); 7. sistemul cardio-respirator (5 itemi); 8. sistemul
gastro-intestinal (11 itemi); 9. sistemul genito-urinar (5 itemi); 10.
obiceiuri (19 itemi); 11. familia si viata conjugala (28 de itemi); 12.
profesiunea (18 itemi); 13. educatia (12 itemi); 14. viata sexuala (16
itemi); 15. religie (19 itemi); 16. politica – lege – ordine (46 de itemi);
17. comportament social (72 de itemi); 18. afectivitate – depresiune (32
de itemi); 19. afectivitate – manie (24 de itemi); 20. tendinte obsesive si
constrângere (15 itemi); 21. idei delirante, halucinatii, iluzii, tendinte
interpretative (31 de itemi); 22. fobii (29 de itemi); 23. tendinte sadice si
masochiste (7 itemi); 24. morala (33 de itemi); 25. masculinitate si
feminitate (55 itemi); 26. tendinte ale subiectului de a se arata într-o
lumina neverosimila (15 itemi). La acestea se adauga 9 scale clinice:
aspecte hipocondrice, depresii, isterie, personalitate psihopata,
masculinitate-feminitate, paranoia, psihastenie, schizofrenie si
hipomanie. În versiunile din deceniile de dupa 1960 au fost îmbunatatite
alte scale privind sindroame psihice clinice, care, de fapt, toate poseda o
semnificatie si în domeniul normal. Testul s-a efectuat pentru a fi aplicat
de la 16 la 55 de ani, pentru ambele sexe. A fost etalonat initial pe 700
de persoane din populatia Statului Minnesota, dar si pe vizitatori din
S.U.A.: 250 de cursanti pregatiti pentru Universitate, grupe sociale de
muncitori, dar si bolnavi de TBC si de epilepsie.

16.           Scala clinica Minnesota MMPII

Inventarul de personalitate multifazic Minnesota (MMPI) este


considerat cel mai complet si cel mai raspândit chestionar.

Inventarul multifazic de personalitate THE MINNESOTA


MULIPHASIC PERSONALITY INVENTORY, elaborat de STARKE,
HATHWAY si McKINLEY, are la ora actuala cea mai mare raspândire
printre inventarele si chestionarele de personalitate. Cuprinde 550 itemi
cu referire la 20 domenii (sanatate generala, simptome neurologice,
psihosomatice, relatii familiale, atitudini morale etc.). Întrebarile se afla
pe cartonase pe care subiectul este pus sa le claseze în trei gramezi
corespunzatoare pentru “adevarat”, “fals” si “nu stiu”. Aceasta metoda
este acceptata si de subiectii mai dificili. Trei scale ale chestionarului
permit sa se determine daca subiectul tinde sa se prezinte constient sau
nu, sub o lumina favorabila. Daca subiectul tinde sa se subestimeze sau
sa se supraestimeze, faptul se pune în evidenta prin scala K, daca da
raspunsuri neobisnuite, fie ca raspunsuri la întâmplare, fie ca raspunsuri
realmente patologice ori raspunsuri care arata ca nu a înteles întrebarile,
faptul este depistabil prin scala F. combinatii ale scalei F si K permit sa
se determine daca subiectul a trecut într-un sens sau altul în categoriile
de deformari de raspunsuri specifice uneia sau alteia dintre cele doua
scale cu dominanta.

Rezultatele se apreciaza în functie de 4 scale de validare: ,,?”, L, F, K si


9 scale clinice.

17.           Scala de validare Minnesota

Urmatoarele Scale de validare vor fi succint prezentate:

a)    Scala ,,?” – este cea data de numarul total de raspunsuri la care
persoanele raspund prin ,,nu stiu” (se numara). O nota relativ crescuta
indica un subiect cu o structura psihastenica, depresiva ori numai
inhibata. O nota prea mare poate invalida testul.

b)   Scala L (lie = minciuna) – Obtinerea de scoruri mari este proprie


persoanelor rigide, psihopate ori cu tendinte interpretative (în special
când doresc, în urma efectuarii testului, sa apara într-o lumina
favorabila, falsificând rezultatele).

c)    Scala F – apreciaza validitatea întregului test. Un scor mare arata o


posibila lipsa de atentie în sortarea enunturilor ori incapacitatea de a da
un raspuns corect.

d)   Scala K – are un rol corectiv prin masurarea atitudinii persoanei fata
de raspunsurile date. Scorul mare arata tendinta de a se realiza un profil
normal, indicând atitudinea de aparare a persoanei, fata de propriile
slabiciuni. El indica si un bun prognostic pentru bolnav, ilustrând
capacitatea lui de a-si rezolva propriile probleme.
Scale clinice – vizeaza, în fond, trasaturi ale personalitatii.

1.    Scala Hs – pentru hipocondrie – masoara interesul individului


pentru functii si caracteristici somatice. Scorul ridicat arata tendinte spre
acuze somatice lipsite de suport organic, neîncredere în medic, relatie
terapeutica compromisa, inactivitate psihica. Scala diferentiaza aspectele
hipocondriac – cenestopate sau tulburari organice.

2.    Scala D – pentru depresie – este sensibila la aparitia depresiei si


anxietatii; scorul poate sa creasca si la subiectii normali dar blazati,
sceptici, introvertiti ori cuprinsi de sentimentul inutilitatii. Detecteaza
depresiile subiacente si disimulate.

3.    Scala Hy – pentru isterie – arata inactivitatea psihica,


egocentrismul, atitudini sociale de mare naivitate, ca si tulburari
functionale de ordin general. Scala indica potentialitatea histeroida.

4.    Scala Pd – pentru deviatie psihopatica – indica superficialitatea


starilor emotionale, lipsa unor capacitati de a folosi experienta proprie,
indiferenta fata de normele etico-morale, potential toxicomanic, tendinta
spre perversiuni, tendinte narcisice.

5.    Scala M/F – masculinitate-feminitate – poate avea un scor mare,


aratând devierea structurarii intereselor în directia sexului opus. Scala
M/F cu scor mare la barbati este legata câteodata, mai mult de anumite
trasaturi intelective decât de homosexualitate. Tendinta de
homosexualitate este considerata ca prezenta când percepem o marire
concomitenta a scorurilor la M/F, Pd si Pa. Scorul mare la femei indica
existenta tendintei de dominare, agresivitate, lipsa de inhibitie.

6.    Scala Pa – paranoia – identifica o serie de trasaturi ca: neîncredere,


suspiciune, hipersensibilitati, moralitate excesiva, tendinte interpretative.

7.    Scala Pt – psihastenie – se caracterizeaza prin încercarea de


decelare a fobiilor, obsesiilor, a tendintelor compulsive. Identifica si
personalitati psihastenice care se manifesta prin depresie, disprosexie,
neîncredere în sine.

8.    Scala Sch – schizofrenie – nu este în special ilustrativa pentru


personalitati schizoide ori schizofrene, întrucât schizofrenia are o
multitudine de forme clinice.
9.    Scala Ma – hipomanie – ne ajuta sa identificam persoanele cu
structuri de personali-tate ce contin: tumult ideativ, polipragmatism,
entuziasm incorigibil, non-conformism.

·   Scoruri ridicate la Pd si Ma indica imaturitate, toleranta scazuta la


frustrare, ostilitate, impulsivitate, agresivitate, comportament delictual.

·   Scoruri mari la D, Hy, Hs caracterizeaza personalitatile pasive,


resemnate, dependente, iritabile, în tensiune.

·   Psihologii clinicieni au stabilit ca scorurile ridicate la D, Hy, Hs


asociate cu valori mari la scala Pt se întâlnesc la alcoolicii vechi cu
modificari biologice si psihice.

·   Persoanele cu scoruri ridicate la scala Pt si D pot obtine rezultate


bune în activitatea de rutina, desi sunt lipsite de initiativa, curaj, simt de
raspundere.

·   De asemenea, scoruri mari la Pt, D si M/F caracterizeaza


personalitatile nevrotice, inhibate.

În concluzie, inventarul MMPI releva potentialul psihopatologic, dar


are unele dezavantaje: este rigid, raspunsurile pot fi usor trucate, este
permanent un monolog, iar în clinica are mult mai mult succes dialogul;
subiectul poate face în mod inconstient proiectie, încarcându-se cu un
grad mare de subiectivitate (în mod frecvent subiectul se apreciaza asa
cum crede ca este, cum si-ar dori uneori sa fie etc.).

18.           Tehnica Rorschach-descriere

Tehnica Rorschach, imaginata si definitivata de Herman Rorschach în


1921, se bazeaza pe raspunsurile pe care le da subiectul, pe rând, în fata
a 10 planse, relatând tot ce îsi poate reprezenta în legatura cu stimulii
standard.

Plansele sunt cunoscute ca alcatuind tehnica „petelor de cerneala”


alcatuite prin suprapuneri de imagini simetrice, 5 dintre ele fiind alb-
negru, 2 cu nuante de cenusiu si rosu si 3 planse sunt multicolore.

Cotarea se face în raport de numarul total al raspunsurilor (care pot fi


globale sau detaliu; forma, culoare etc.) si de timpul necesar pentru toate
cele 10 planse. De o mare importanta pentru
interpretare este continutul pe care subiectul îl
prezinta în raspunsuri: forme umane, animale,
plante, anatomie etc., ca si raportul
banalitate/originalitate.

Pe baza tehnicii Rorschach sunt descrise (Beck) arii centrale ale


personalitatii:

a.    activitate intelectuala;

b.    emotii exteriorizate;

c.    viata emotionala înnascuta.

Planse din proba Rorschach


Tehnica Rorschach, foarte mult utilizata,
ajuta la evidentierea unor trasaturi de
personalitate la subiecti normali, iar la
bolnavi, atât la cei somatici, cât si la cei
psihici, având rol important în diagnosticare,
diferentiere si prognoza psihiclinica. Dorim
sa aratam ca, numai pe baza semnelor (fie ele si patagnomice) nu se pot
diagnostica tipuri precise de maladii mentale, dar unele indicii, mergând
chiar spre cunoasterea detaliata le putem obtine prin aceasta tehnica.
Astfel, perceperea predilecta a amanuntelor de forma este o dovada a
claritatii perceptiei si un indicator al bogatiei intelectuale.
Perceperea, în special dupa culoare a stimulilor din  planse arata
unele ,,deschideri” spre zonele de mai mare sensibilitate afectiva,
specifica pentru femei, iar la cele realizate preponderent dupa forma
arata prezenta unor capacitati cognitive deosebite a tendintelor spre
sinteza etc. Cei care au o fire sociabila realizeaza o buna asociere forma-
culoare (FC+). Cei ce dau raspunsuri construite pe elementul ,,umbra”
denota prezenta unor trairi emotionale negative: anxietate, depresii,
inadecvare.
Utilizarea în mod deosebit a spatiilor albe din  imaginile planselor arata
încapatânare, perseverenta, ostilitate. Viata interioara apare reflectata în
raspunsuri care surprind miscarea (K+), fiind dovada unor elemente ale
emotiei interiorizate.
Când raspunsurile tip miscare (K) depasesc numarul celor de tip culoare
se apreciaza ca gândurile predomina asupra actiunilor, iar simptomele
bolii privesc în special modificarile la nivel cognitiv.
Predominanta raspunsurilor de tip culoare (C) asupra celor de miscare
(K) arata prezenta exagerata a simptomelor somatice si motorii.

19.           Tehnica Rosenzweig-descriere

Tehnica Rosenzweig (Picture Frustration Study-PF Test) este


alcatuita anume pentru a sonda tolerantele si modul de a reactiona la
stresul cotidian.

Fig. 14. Varianta  Fig. 15.  Varianta


pentru adulti    pentru copii
Formata din  24 de imagini precum cele din figurile 14 si 15, în care sunt
minimum 2 personaje, în situatii frustrante determinate de un obiect sau
personaj, tehnica solicita subiectului sa-si exprime spontan atitudinea
prin câteva cuvinte sau o fraza (în primele 16 imagini). In urmatoarele 8
situatii subiectul trebuie sa raspunda unei acuzatii sau injurii.
Dupa administrarea probei, bolnavul citeste raspunsurile pe care le-a dat,
iar examinatorul noteaza mimica, inflexiunile vocii etc., clarifica
eventualele ambiguitati.
Raspunsurile sunt apreciate dupa: directia agresiunii, fapt care
delimiteaza subiectii în mai multe categorii. Acestia pot fi: extrapunitivi,
intropunitivi si impunitivi, respectiv subiecti ce îndreapta reactia
agresiva în afara, spre ei însisi sau nu acorda semnificatie situatiei
transmise: „nimeni nu e vinovat”.
Fiecare item este compus din doua pesoane aflate într-un dialog si o
situatie curenta de frustratie. Una din persoane spune ceva. Problema
subiectului este de a se aseza în situatia celui de al 2-lea personaj (din
situatia de frustratie) care trebuie sa raspunda ca si cum ar fi implicat în
acea situatie de frustrare în mod real.
Exista grade diferite de raspuns, dar modul de a raspunde poate fi
împartit în 3 tipuri:
1.    raspunsuri extrapunitive;
2.    raspunsuri intropunitive;
3.    raspunsuri impunitive.
În contextul acestor 3 tipuri de raspunsuri se detaseaza trei feluri an care
predomina ceva:
1.    exista predominarea obstacolului si a tot ce sine de el;
2.    exista apararea eului;
3.    exista persistenta – cerintei,

                                 – necesitatii.

Din combinarea acestor 3 tipuri cu 3 raspunsuri se ajunge la existenta a 9


factori.
Teoria frustrarii considera ca este vorba de un obstacol.
Exista perspective principale în reactia de frustrare care se exprima într-
un fel de tipologie – Rosenzweig a delimitat 3 tipuri de R-uri:
a.     tipil de reactie dupa trebuintele frustrate,
b.    tipil de reactie dupa directie,
c.     tipil de reactie dupa caracterul mai mult sau mai putin adecvat al
reactiei.
Testul are o anumita gradatie a situatiilor frustrante si evidentiaza destul
de satisfacator toleranta la frustratie.
Rosenzweig spunea ca fiecare om dispune de o anumita capacitate fie de
a evita descarcarea tensiunii; fie de a încerca sa-si impuna un grad de
idiferenta fata de situatiile frustrante iar toleranta la frustrare are atât
componente individuale cât si educationale si datorita acestui fapt poate
exista o ,,amânare” rationasa fie a satisfacerii unei trebuinte, fie a
raspunsului agresiv de saturatie.
Exista subiecti care au toleranta foarte scazuta.
În interpretarea rezultatului testului se mai calculeaza indicele de
conformitate la grup si se noteaza cu GCR; are ca scop masurarea
conformatiilor raspunsurilor subiectilor, raportarea acestora la media
raspunsurilor populatiei în astfel de situatii frustrante.
Ele oglindesc gradul de adaptare sociala a insului.
Testul se poate aplica la:   
– oameni normali,
–   dizarmonici,
–   cazuri cu trasaturi sau tendinte anti-sociale.
Tehnica constituie un mod de selectionare a bolnavilor pentru
psihoterapie. Totodata, ea da indicii asupra relatiilor interpersonale cu
medicul, cu psihiatrul chiar privind riscurile interventiilor exploratorii
sau terapeutice.

20.           Chestionarul de personalitate al lui Thurston – prezentare generala

Inventarul de personalitate al lui L.L. THURSTONE (1951) are în


atentie 7 trasaturi de personalitate de baza evidentiati prin cei 140 itemi:

A= activism, rapiditate în activitati lucrative; V= vigurozitatea; I=


impulsivitatea; D= dominanta; E= stabilitatea emotionala; S=
sociabilitatea; R= reflexibilitatea.

Chestionarul de personalitate al lui Thurstone are functii


psihodiagnostice, de asemenea, complexe prin cei 140 itemi pe care îi
formuleaza. Se refera la 7 trasaturi: (A) activism, rapiditate, rapiditati în
activitatile curente, (V) rigurozitate evidenta si în aspectul corporal
general (musculatura scheletului etc.), (I) impulsivitate în luarea si
realizarea deciziilor, (D) dominanta, prezenta si prestanta, însusiri active
care îl impun ca lider, (E) stabilitate emotionala, (S) sociabilitate, R)
flexibilitate. Trasaturile de mai sus au grade de evaluare, fapt ce permite
alcatuirea unui profil psihologic complex al personalitatii.

21.           Testul PF 16 Cattel-prezentarea testului

În testul PF16, Cattell a prezentat 16 factori de personalitate carora le-a


implicat 2 feluri de dominatii factoriale: factori manifesti (constienti) si
factori voalati (inconstienti). Aspectul acestui test implica o optica
multifazica în care este implicata inteligenta.

Pentru un profil de personalitate normala dar si în cazul celor cu unele


tendinte patologice, proba este eficienta. Redam notarea folosita de
autor.

Etalon 16 P.F.
Nota A B C E F G H I L M N O Q1 Q2 Q3 Q4

10 15- 13 22- 19- 19- 19- 25- 18- 15- 17- 17- 22- 15- 16- 18- 22-
20 26 26 26 20 26 20 20 26 20 26 20 20 20 26

  9 13- 12 20- 17- 18 - 22- 15- 13- 15- 14- 16- 13- 15 17 18-
14 21 19 24 17 14 16 16 21 14 21

  8 12 11 19 15- 14- 18 18- 14 12 14 13 15 12 13- 16 17


16 17 21 14

 7 - 10 18 13- 13 17 16- 13 10- 13 12 13- 11 12 15 15-


14 17 11 14 16

  6 11 - 16- 12 12 16 14- 11- 9 12 11 12 10 10- 14 13-


17 15 12 11 14

  5 10 9 14- 11 11 15 12- 10 8 11 10 10- 9 9 12- 11-


15 13 11 13 12

  4 8-9 8 12- 10 7-8 13- 11 9 7 9- 9 8-9 7-8 7-8 11 9-10


13 14 10

 3 7 7 10- 7-9 6 12 9-10 6-8 6 8 8 7 6 6 10 8


11

  2 5-6 6 8-9 6 5 10- 7-8 5 5 6-7 7 6 5 5 7-9 6-7


11

  1 2-4 4- 6-7 4-5 3-4 7-9 5-6 3-4 3-4 4-5 6 3-5 3-4 3-4 5-6 4-5
5

  0 0-1 0- 0-5 0-3 0-2 0-6 0-4 0-2 0-2 0-3 0-5 0-2 0-2 6-2 0-4 0-3
3

Profil 16 P.F. (R. B. Cattell)

□ A   Numele ……………………….. Prenumele …………….. Sexul …….


Vârsta …….. Data ……………..

□B
A  0  1     4   7   8  A
Rezervat, 2  3 5    6 9   10 Deschis, cald,
detasat, critic, amabil, cooperant,
rece sociabil
(preponderent (preponderent
schizotim). ciclotm).
B  0  1     4   7   8  B
Mai putin 2  3 5    6 9   10 Inteligenta vie,
inteligent, capaciatate de
gândire corecta abstractizare.
(lentoare în
întelegere sau
învatare).
C  0  1     4   7   8  C
Stabilitatea 2  3 5    6 9   10 Stabil emotional,
emotionala realist, calm,
scazuta, echilibrat (eu
hipersensibilitate, puternic).
versatilitate,
iritabilitate, lipsa
de toleranta la
frustrare (eu
slab).
E  0  1     4   7   8  E
Umil, amabil, 2  3 5    6 9   10 Afirmativ, sigur pe
acomodabil, con- sine, cu
ciliant, docil. independenta de
spirit,
agresiv,încapatânat,
autoritar,
dominator.
F  0  1     4   7   8  F
Moderat, prudent, 2  3 5    6 9   10 Impulsiv, entuziast,
taciturn, rezervat. expansiv, vesel,
direct, plin de viata.
G  0  1     4   7   8  G
Nepasator, 2  3 5    6 9   10 Constiincios,
oportunist, fara perseverent, cu
simtul datoriei, simsul datoriei si al
tendinta spre respon-sabilitatii,
neglijenta pozant moralizator
(supraeu slab). (supraeu puternic).
H  0  1     4   7   8  H
Timid, timorat, 2  3 5    6 9   10 Îndraznet, sociabil,
suspicios; întreprin-zator,
prudenta extrema spontan, cu
(exteriorizare rezonanta bogata.
dificila,
sentiment de
infe-rioritate).
I  0  1     4   7   8  I
Dur si realist, 2  3 5    6 9   10 Tandru, dependent
bazându-se pe afectiv, imatur
sine, pozitivist, emotional, sensibil.
cu spirit practic, Cere ajutorul si
insensibil. atentia celorlalti, îi
lipseste spiritul
practic.
L  0  1     4   7   8  L
Încrezator, 2  3 5    6 9   10 Neîncrezator,
cooperant, îndîrîtnic, neindicat
adaptabil pentru munca în
echipa.
M  0  1     4   7   8  M
Practic, 2  3 5    6 9   10 Imaginativ, boem,
constiincios, tine visator.
la forma, capabil
sa-si pastreze
sângele rece;
oarecare lipsa de
imaginatie.
N  0  1     4   7   8  N
Direct, naiv, 2  3 5    6 9   10 Subtil, perspicace,
sentimental, clarvazator, lucid.
natural.
O  0  1     4   7   8  O
Calm, încrezator 2  3 5    6 9   10 Anxios, depresiv,
în sine, senin. cu senti-mente de
culpabilitate.
Q1  0  1     4  5   7   8  Q1
Conservator, cu 2  3 6 9   10 Deschis spre nou,
respect pentru inovator, critic, cu
conventii. gust pentru analiza.
Q2  0  1     4   7   8  Q2
Dependent de 2  3 5    6 9   10 Independenta
colectiv, fidel personala, decis,
colectivului. plin de resurse.
Q3  0  1     4   7   8  Q3
Necontrolat, în 2  3 5    6 9   10 Controlat,
conflict cu sine, formalist, prudent
fara grija pentru în raporturile
conventii, sociale, cu amor
impulsiv. propriu.
Integrare slaba.
Q4  0  1     4   7   8  Q4
Destins, calm, 2  3 5    6 9   10 Tensionat, cu
nepasator, sentimente
satisfacut. Slaba defrustrare, depasit
tensiune de evenimente.
energetica. Tensiune energetica
ridicata.

22.           Chestionarul de personalitate Freiburg Fpi-prezentare generala

Chestionarul de personalitate Freiburg este un chestionar multifazic,


factorialist, elaborat de Fahrenberg Selg Hampel (1978). Are 12 scale (în
total 212 itemi). Exista o serie de variante prescurtate. Scalele au
saturatii în diferite structuri, mai mult din domeniul afectivitatii si a
tendintelor de tulburari ce se pot structura.

FPI 1 pune în evidenta: nervozitate, tulburari psihosomatice (34 de


itemi), dar si tulburari si stari generale proaste, insomnii, oboseala
stagnanta, instabilitate, nelinisti, sensibilitate crescuta la stimuli
puternici si meteosensibilitate.

FPI 2 pune în evidenta agresivitate, imaturitate afectiva (26 de itemi), la


care se adauga dispozitii si stari de agresiune corporala, verbala sau
imaginara, reactii negative, impulsivitate, tendinte sadice, lipsa de
control, nevoie intensa de schimbare, vulgaritate, glume proaste si
tendinte spre exaltare.

FPI 3. Depresie, nesiguranta (228 de itemi), proasta dispozitie generala,


momente numeroase de epuizare, nemultumire, anxietate, neliniste, ca si
cum ar trebui sa se întâmple ceva periculos, sentimente de gol interior si
apatie, nemultumire, concentrare redusa aproape permanenta.

FPI 4. Emotivitate, frustrare (20 de itemi), stari de iritabilitate, tensiuni,


susceptibilitate, toleranta scazuta la frustrari, nerabdare, neliniste,
tendinte de iritabilitate urmate de agresivitate si furie, actiuni si stari
afective adesea violente.

FPI 5. Sociabilitate (16 itemi). Tendinte de a stabili contacte, cunostinte


si prieteni cât mai multi, vioiciune, activism, tendinte de a fi
comunicativ, întreprinzator, vorbaret si prompt în replici.

FPI 6. Sânge rece, calm, încredere în sine (20 de itemi), iritabilitate,


tendinte de a fi deceptionat, susceptibil deceptionat cu usurinta, tendinte
de a se simti deranjat si pus în încurcaturi, îngrijorari, preferinte de a
ramâne în asteptare, când trebuie sa decida ceva (deci amâna), pesimism
si descurajare frecvente.

FPI 7. Tendinte de dominare, agresivitate, reactivitate, agresivitate (20


de itemi). Acte de agresiune fizica, verbala sau imaginara, capacitate de
a-si impune interesele proprii, egocentrism, atitudini de suspiciune si de
neîncredere în ceilalti, conduite si gândire autoritara, conformism,
agresivitate sociala.

FPI 8. Inhibitie, tensiune (20 de itemi), timiditate si inhibitie în relatiile


curente, mai ales în colectivitate, care poate evolua capacitatea de a
relationa sau pâna la exprimarea unui comportament anormal. Neplaceri
si trac înainte de unele situatii, emotii ce se manifesta fizic si aspecte
vegetative. În genere, forta de actiune redusa, nesiguranta în luarea de
decizii, incapacitate de a duce la bun sfârsit cele propuse, iritare si teama
când este privit.

FPI 9. Fire  deschisa, autocritica (14 itemi), recunoastere deplina si


usoara a unor defecte sau slabiciuni generale umane. Tendinte de
autocritica, uneori însotite de atitudini dezinvolte.

FPI E. Extroversie-introversie. Este o scala care are 34 de itemi. Se


refera la sociabilitate, nevoie de contacte, conduite degajate, placere de
divertisment si variatie, tendinte spre activitate. E vorba de persoane
întreprinzatoare care dau tonul, dar au si tendinte de a domina, uneori, cu
lipsa de stapânire.

FPI N. Labilitate emotionala. Este tot o scala suplimentara cu 24 de


itemi. Se afirma nu numai dispozitia labila si proasta, dominant agresiva,
tristete multa si lipsa de vlaga, iritabilitate si vulnerabilitate la frustrari,
tensiune permanenta, tendinte spre meditatii si reverii inutile, plin de
griji, cu sentimente de vinovatie, de multe ori cu dificultati de contact,
dar si sentimente de a fi fost gresit înteles si chiar nedreptatit, uneori
apatic.

FPI M. Masculinitate (26 de itemi). Subiectul are comportamente active,


constiinta de sine, este optimist, întreprinzator, gata de actiune, cu
dispozitie echilibrata, cu putine neplaceri organice si, în genere, nu au
trac.

Aceasta Scala FPI a fost tradusa si folosita în România, începând cu


1984, la Universitatea din Cluj, de catre H. Pitariu.

23.           Chestionarul Lacerbeau

Chestionarul lui  Lacerbeau (1965) dispune de 72 itemi, având


sensibiliate pentru subiectii de 10-12 ani. Pe fiecare din cele 4 pagini ale
testului se afla 18 ocupatii evocate, iar subiectii trebuie sa aleaga 6 ca
preferate si 6 ca respinse, celelalte ramânând neutre. Sunt continute
ocupatii tehnice, intelectuale, sociale, sportive, legate de natura, de
comert, artistice, manuale si imaginative. În cadrul fiecarei grupe se
prezinta activitati teoretice si practice. În cotatie s-au acordat 2 puncte
pentru raspunsurile preferentiale, un punct la cele nealese si nerespinse
si 0 puncte pentru cele respinse.
24.           Chestionarul Edwards

Chestionarul  Edwards contine 240 de itemi cu raspunsuri perechi


(alegere fortata). Dupa un timp, întrebarile se repeta, fapt ce permite
compararea rezultatelor. Pot aparea rezistente la raspunsuri, neglijente,
confuzii, erori involuntare si voluntare.

Chestionarul s-a construit prin stabilirea situatiei statistice a fiecarui


raspuns privind diferite activitati vocationale si avocationale.

25.           Chestionarul de valori profesionale al lui Super


   Chestionarul de valori profesionale ale lui Super

         Chestionarul cuprinde 15 factori, fiecare factor descriind o caracteristicaesentiala, specifica


unui ansamblu de profesii sau activitati, prin intermediul a 3 enunturi.

                   Se poate face suma notelor acordate pentru fiecare factor la cele 3 enunturi relevante
pentru acesta. Scorul poate varia de la 3 la 15, deoarece fiecare dintre factorii enumerati are 3
enunturi cu o scara de evaluare de 5 grade.

14.                          ALTRUISM ( enunturile 2, 30, 31 ) - profesii care privesc lucrul cu oamenii si


contribuie la ameliorarea vietii acestora ; medicina, relatii umane, asistenta sociala,
invatamnt, comert, etc.
15.                          SIMT ESTETIC ( 7, 20, 41 ) – profesii care permit realizarea unor obiecte estetice:
arta, design, etc.
16.                          CREATIVITATE ( 15, 16, 45 ) – activitati care permit crearea de noi produse,
aplicarea de idei noi,inventarea de lucruri noi: profesii tehnice, stiintifice, artistice, literare,
organizatorice, etc.
17.                          STIMULARE  INTELECTUALA ( 1, 23, 38 ) – activitati ce ofera posibilitatea de
a invata ceva nou si solicitao gndire independenta, reflexii abstracte
18.                          REUSITA OBIECTIVATA ( 13, 17, 44 ) – munci cu caracter executiv, finalizate
prin produse concrete si care dau sentimentul de satisfactie prin buna executare a sarcinilor
profesionale.
19.                                   INDEPENDENTA ( 5, 21, 40 ) – ocupatii care permit    persoanei sa lucreze
dupa propriul ei ritm si sa aplice propriile idei ( conceptii ).
20.                                   PRESTIGIU ( 6, 28, 33 ) – ocupatii cu un statut social ridicat si care confera
importanta si impun respect.
21.                                   CONDUCEREA ALTORA ( 14, 24, 37 ) – profesii care dau posibilitatea de a
planifica si organiza munca altora.
22.                                   AVANTAJE MATERIALE ( 3, 22, 39 ) – valoare asociata   unor munci cu
renumerare mare. Tendinta de orientare in alegerea profesiei dupa cstiguri materiale.

10. SIGURANTA ( 9, 19, 42 ) – valoare asociata unor profesii care prezinta certitudinea
mentinerii lor, asigurarea aceluiasi tip de munca si garantarea veniturilor materiale.

11. AMBIANTA DE LUCRU  ( 12, 25, 36 ) – ocupatii caracterizate prin conditii bune de munca,
si anume curatenie, caldura, lipsa de zgomot.
23.                                      RELATII CU SUPERIORII  ( 11, 18, 43 ) – alegerea locului        de munca in
functie de cadrele de conducere din domeniul respectiv.
24.                                      RELATII CU COLEGII DE MUNCA ( 8, 27, 34 ) – alegerea locului de
muncape criteriul unor relatii bune in colectivul de munca, ceea ce are importanta majora in
ocupatiile semicalificate si la functionarii administrativi.
25.                                      STILUL DE VIATA  pe care il implica profesia ( 10, 26, 35 ) – valoare
asociata la tipul de munca ce permite desfasurarea unei vieti corespunzatoare imaginii faurite
de persoana respectiva, si anume profesii cu program neregulat, care implica deplasari,
calatorii, etc.
26.                                     VARIETATE  ( 4, 29, 32 ) – profesii care permit activitati   diverse, variate,
nerepetitive. Orientare spre satisfactii personale.

Se stabileste ordinea ierarhica a factorilor. Primii 3-5 factori la care


ati obtinut punctajul cel mai amre reprezinta domeniul de activitate in
care puteti avea succes si va puteti realiza din punt de vedere
profesional.

26.           Tehnica Szondi- descriere

Tehnica Szondi, elaborata de Leopold Szondi în 1939, vizeaza


explorarea pulsiu-nilor intime ale individului. Formal, bazându-se pe
notiunea de preferinta estetica, proba este alcatuita din 48 fotografii ale
unor bolnavi psihici – 6 serii a câte 8 fotografii, cu reprezentanti din  8
entitati nosologice recunoscute clinic.
Bolnavul alege din  fiecare serie 2 fotografii care-i plac mai mult si 2
care-i displac, în ansamblu va alege 12, considerate simpatice si 12 drept
antipatice. Se repeta de mai multe ori, la 1-2 zile. Pentru alcatuirea unei
poze, unii psihologi solicita si algeri precum: ,,mai putin simpatic”
ori ,,mai putin antipatic”.
Alegerile sunt considerate ca reprezentând trebuinte aprobate de
persoana, iar respingerile ca trebuinte reprobate, refulate, ele
manifestându-se în toate domeniile vietii omului: profesiune, prietenie,
dragoste, boala.
Tehnica este bazata pe o metodologie psihologica originala, numita de
Szondi „analiza destinului”, ce exploreaza „inconstientul familial” situat
între inconstientul personal al lui Freud si inconstientul colectiv al lui
Jung.
Tehnica este destinata investigatiei pulsionale, având pretentia de a
formula diagnostice psihiatrice.
În acest sens, Moser (1954) compara pe 40 de cazuri diagnosticul clinic
cu rezultatele tehnicii si gaseste o corespondenta de 86%.
Totusi, Arnold si Kohlmann arata ca numai epilepticii au putut fi
identificati, pe baza probei, de alte grupe nosologice.
27.           Chestionarul L.B.D.Q. –descriere

Investigarea conducerii se realizeaza prin chestionarul de 100 de


itemi –Leadership Behavioral Descriptivr Questionary -Chestionarul
descriptiv al comportamentului leaderului (L.B.D.Q.)cuprinde 100 de
itemi evaluând 12 dimensiuni ale comportamentului de conducere:

        1. Consideratia - vizeaza masura în care leaderul este  preocupat de


starea generala si de statutul subalternilor;

        2. Structurarea - masura în care leaderul îsi defineste clar propriul


rol si le aduce la cunostinta subalternilor ce se asteapta de la ei;

         3. Reprezentativitatea - masura în care leaderul vorbeste si


actioneaza ca reprezentant al grupului;

         4. Împacarea cerintelor - masura în care leaderul împaca cerintele


organizationale contradictorii si reduce dezordinea din sistem (entropia
sistemului);

         5. Tolerarea incertitudinii - masura în care leaderul este capabil sa


suporte incertitudinea si amânarea fara a deveni nervos sau anxios;

         6. Puterea de convingere - masura în care leaderul  foloseste în


mod eficient persuasiunea si discutia si exprima convingeri ferme;

          7. Tolerarea libertatii - masura în care leaderul le ofera


subalternilor posibilitatea de a avea initiative, de a lua decizii si a
actiona;

           8. Asumarea rolului - masura în care leaderul îsi exercita în mod


activ rolul de conducator si nu-si deleaga autoritatea altora;

          9. Corectitudinea predictiilor - masura în care leaderul da dovada


de previziune, de capacitate de a prevedea corect rezultatele;

           10. Accent pe productie - masura în care leaderul exercita


presiuni pentru a asigura productia;

           11.Integrare - masura în care leaderul mentine unitatea grupului


pe care îl conduce; rezolva conflictele aparute între membrii grupului;
            12. Orientare spre superiori - masura în care leaderul mentine
relatii bune cu superiorii are influenta asupra lor, si lupta pentru a-si
ridica statutul.

Cotarea se realizeaza atribuind fiecarui item o scala de la 1-5 si


adunand pe fiecare dimensiune in parte punctajul obtinut.

28.           Chestionarul de investigare a culturii organizationale

          Chestionare de investigare organizationala

Cultura organizationala

Concept viu disputat si încarcat de multiple semnificatii, cultura


organizationala are meritul de a aduce în atentia managementului
organizatiei importanta factorului uman si a fenomenelor identitare în
cadrul întreprinderilor. Lansat pe la începutul anilor '80 în Statele Unite,
cultura organizationala si, în general, culturalismul a cunoscut o
expansiune rapida, astazi constituind nucleul teoretic al unei noi scoli în
stiinta managementului: scoala managementului cultural. Din acest
moment, literatura de management a început sa popularizeze faptul ca
excelenta unei organizatii este data de modurile comune prin care
membrii ei au învatat sa gândeasca, sa simta si sa actioneze. Asadar, este
greu de crezut ca în zilele noastre, un studiu asupra comportamentelor,
relatiilor si structurilor organizationale se poate realiza fara luarea în
considerare a culturii.
Domeniul culturii organizationale a atras atentia cercetatorilor îndeosebi
dupa aparitia lucrarii renumitilor T. Peters si R. Waterman In Search of
Excellence. Cei doi autori au avut un aport major la raspîndirea acestui
concept deoarece, prin numeroase cazuri concrete, au demonstrat ca
exista o corelatie între dimensiunile culturii organizationale si
performantele obtinute de companii de renume.. Herbert Simon a
încercat sa exploreze lumea necunoscuta a sentimentelor si a examinat
consecintele acestora asupra functionarii organizatiilor, ajungînd la asa-
numita "rationalitate limitata", termen cheie pentru definirea culturii
organizationale.
Pentru teoria clasica a organizatiilor (ne referim aici la F. W. Taylor sau
H. Fayol) comportamentul uman nu a ridicat niciodata vreo problema.
Pentru primii teoreticieni în stiinta manageriala, aspectele negative nu
erau rezultatul irationalitatii comportamentului angajatilor în munca, ci
rezultatul unor structuri organizatorice prost realizate. În opozitie cu
aceasta opinie, miscarea relatiilor umane a scos în evidenta importanta
sentimentelor si a factorilor afectivi, psihologici în explicarea
comportamentului în organizatie.
În acest context, Herbert Simon reuseste o deconstructie a modelului
clasic al rationalitatii, propunînd termenul de rationalitate limitata. În
elaborarea conceptelor, Simon a plecat de la considerentul ca teoria
organizatiilor nu-si gasea utilitatea si justificarea decît daca se admitea
ca rationalitatea umana este supusa unor limite. Aceste limite depindeau
de mediul organizational în care se afla individul, mai precis de valorile
proprii, credintele, traditiile si mostenirile ce confera fiecarei organizatii
o identitate. Rationalitatea este "cultural limitata" pentru ca, sustine
Herbert Simon, organizatia poate avea o structura bine definita în
masura în care exista frontierele rationalitatii. Daca aceste frontiere
variaza într-un mod repetat si imprevizibil, organizarea nu poate fi
stabila.
Contributia lui Herbert Simon la conturarea, pentru prima data, a
conceptului de cultura organizationala avea sa puna sub semnul
întrebarii modelul de actiune rationala si sa redescopere necesitatea si
virtutiile unui mecanism de functionare emotional, colectiv. Pentru P. H.
Chombart de Lauwe cultura este un produs al societatii care înglobeaza
ansamblul cunostintelor, al modelelor de practici, al sistemelor de valori
si reperezentari, al simbolurilor, al miturilor care se impun indivizilor.
Ea are la rândul ei o actiune asupra indivizilor, fiind traita în practicile
muncii, în raporturile sociale, în utilizarea timpului liber, în aspiratii, în
proiecte, în actiune. G. Rocher considera cultura ca fiind ansamblul
modalitatilor da a gândi, simti si actiona, mai mult sau mai putin
formalizate, care, fiind însusite si comune mai multor persoane, folosesc
la constituirea unor persoane în colectivitate sociala distincta.
O opinie pertinenta o constituie si cea a lui G. Hofstede, conform careia
cultura este un fenomen colectiv, deoarece este acceptata cel putin
partial de oameni, care traiesc sau au trait în acelasi mediu social, unde a
fost învatata; este programarea colectiva a gândirii, care distinge
membrii unui grup de un altul.
Cultura organizationala, la rândul ei, reprezinta un complex de
comportamente, practici si sisteme de valori care asigura si guverneaza
coeziunea membrilor sai. Bazele culturii organizationale stau în cultura
nationala pentru ca regulile, normele, valorile regasite într-o organizatie
îsi au sorgintea în regulile, normele si valorile promovate la nivelul
culturii nationale. Cultura organizationala, asadar, nu se confunda cu
viziunea, misiunea sau strategia organizatiei. La fel, prin cultura nu vom
întelege civilizatia sau rafinamentul mintii, ci "software"-ul mental.
Pentru Edgar Schein, cultura organizationala vizeaza cîteva elemente
constitutive: regulile de comportament, normele care se dezvolta în
cadrul grupelor de munca, valorile dominante adoptate de organizatie
privind produsele, filosofia care calauzeste politica unei organizatii fata
de partenerii de afaceri, regulile stabilite într-o organizatie pentru
functionarea ei eficienta, spiritul si climatul ce caracterizeaza organizatia
în mediul intern si în relatiile cu mediul înconjurator.
 Alte ipoteze, exprimate de Renaud Sainsaulieu, arata ca la baza notiunii
de cultura organizationala sta aderarea indivizilor la un proiect
mobilizator. Organizatia nu se limiteaza doar la un spatiu de manifestare
a unor practici, valori si ritualuri colective, ci ar mobiliza si fortele
membrilor sai într-un proiect care implica atingerea unor obiective
strategice.

Este foarte important sa avem  metoda de investigare adecvata pentru


cultura organizationala. Unul dintre ele este chestionarul de cultura
organizationala care merge pe tipologia  lui Mintzberg alcatuit din 40 de
itemi.

Cotare

a) b) c) d) e)
 1  2  3  4  5

10  9  8  7  6

11 12 13 14 15

20 19 18 17 16

21 22 23 24 25

30 29 28 27 26

31 32 33 34 35

40 39 38 37 36

Caracteristicile tipurilor organizationale


1.                Structura simpla

                               supervizare directa a sefului

                               flexibila

                               neformalizata

                               autocratica

                               lidership „hands on”

                               seful ia deciziile

                               seful cunoaste toti angajatii cheie

                               hotarare

2.                Birocratie mecanicista

                                           bazata pe reguli, proceduri si sisteme

                                           comunicare complicata

                                           experti functionali

                                           specialisti

                                           control si masurare

                                           colectari sofisticate de date

                                           disciplina

3.                Birocratie profesionala

                                           munca importanta facuta de profesionisti

                                           organizatia sprijina profesionistii

                                           delegarea luarii deciziilor si puterii

                                           organizatia stabileste standardele de baza


                                           libertate pentru profesionisti

                                           managerii conduc si coordoneaza

                                           lidership persuasiv

                                           schimbare lenta

4.                Divizionala

                                           masurare atenta a rezultatelor

                                           independenta divizionala

autoritatea si responsabilitatea se afla in principal la


                                          

managerii de divizii

                                           duplicarea functiunilor

                                           cheltuieli mari

                                           unitatile sunt centre de profit

                                           planificarea strategica facuta la centru

                                           mecanisme de protectie divizionala

                                           comunicare formalizata cu centrul

5.                Adhocratia

                                           discutii intre experti

                                           evitarea birocratiei

                                           echipele se formeaza si  se dizolva

                                           indivizii isi urmeaza propriile interese

                                           mult efort de coordonatre

                                           lipsa standardizarii si formalizarii

                                           deschidere
                                           sedinte si examinari frecvente

                                           complexitate

                                           lipsa de ordine

                                           puterea apartine celor cu expertiza

                                           revedere regulata a strategiei

29.           Testele de aspiratii Dembo

Testul de aspiratii Dembo este un test de atitudini fata de propriile


posibilitati si performante. Se prezinta subiectului mai multe foi cu
sarcini spre rezolvare a diferitelor secvente care solicita unele
performante. Într-o prima faza, subiectul este solicitat sa priveasca
motivele primei secvente a testului ce i se ofera spre rezolvare si sa
evalueze daca va putea sa rezolve sarcina si în cât timp. Se noteaza
cotatiile subiectului si apoi se cronometreaza rezolvarea si timpul de
reactie. I se aduce la cunostinta subiectului rezolvarea din punctul de
vedere al corectitudinii si al timpului. Urmeaza a doua etapa similara,
apoi a treia. De fapt, prin aceasta strategie de testare se sondeaza atât
performantele efective, cât si aspiratiile solicitate. Ele reprezinta o
evaluare a propriilor performante potentiale si ajustarea lor pe parcursul
întregului test. Este un test final care arata mai ales atitudinile fata de
sine ale subiectului (apud Ursula schiopu, 2002).

Mentionam faptul ca în literatura psihodiagnostica exista o multitudine


de chestionare de interese, de opinii, de tip emotional. Ele evidentiaza, în
fond, atitudini si ajuta specialistul în completarea diagnostica a unui caz.

În România a fost tradusa versiunea franceza de catre C. Zahirnic


versiune prelucrata. Exista 3 variante, A, B si C, relativ similare.
Chestionarul se remarca prin densitate. Are 187 de itemi cu raspunsuri la
alegere.

30.           Testele Cornell-index

Chestionarelesunt modalitati de cercetare, de cunoastere, prezente în


majoritatea disciplinelor ca si în activitatile cotidiene, alcatuite din 
întrebari cu un anumit grad de generalitate, dar urmarindu-se o
,,radiografiere” a starilor, atitudinilor, intereselor, pozitiilor subiectului.
Se întelege ca raspunsurile pot fi mai mult sau mai putin subiective, de
aceea se alcatuiesc fie cu raspunsuri închise(„DA”, „NU”, „NU sTIU”),
fie cu raspunsuri deschise (libere).

Unul dintre chestionarele cunoscute si frecvent utilizate este


Chestionarul Cornell (Universitatea Cornell din  S.U.A.), alcatuit din 
101 întrebari, la care subiectul este „fortat” sa raspunda cu DA ori NU.

Întrebarile sondeaza în ansamblu aspecte somatice, psihice,


comportamentale. din  cele 101 întrebari: 18 se refera la frica si
dificultati adaptative; 7 întrebari investigheaza timia, dispozitiile
afective; 7 întrebari sunt referitoare la anxietate si nervozitate, altele
privesc aspecte hipocondriace, neîncrederea ori sensibilitatea excesiva,
iar altele se refera la tulburari gastro-intestinale, circulatorii etc. Se
obtine o nota care poate varia între 10 si 100, iar cei cu punctaj peste 23
sunt considerati bolnavi.