Sunteți pe pagina 1din 8

România în contextul geopolitic actual

București 2011

1
Pentru a prezenta România în contextul geopolitic actual trebuie mai întâi să definim
termenul de „context geopolitic”.
Cel care a conturat liniamentele de bază ale geopoliticii a fost Friedrich Ratzel, care deși a
fost numit „întemeietorul geopoliticii”, nu a pronunțat niciodată cuvântul geopolitică. El a operat cu
termenul de geografie politică, intitulând chiar una dintre lucrările sale de bază „Geografia politică”,
publicată în 1897.1
Spirit adânc, autorul german își dă seama de „moștenirea penibilă” pe care o prezenta
geografia la sfârșitul de secol. De aceea, el încearcă sa sistematizeze acest imens material cules de-a
lungul vremii. Perspectiva de sistematizare este una geografică. Numai că Ratzel deschide cercetarea
geografică spre fenomenul social și statal fără de care demersul geografic nu ar avea sens; mai mult,
autorul german încearcă o întemeiere și o explicare din perspectiva geografică a statului, a evoluției
și puterii sale. Astfel, el depășește granițele geografiei politice și face analiză geopolitică, fără însă a
pronunța acest nume.2
Geopolitica este o teorie, o orientare de cercetare care relevă legătura de substanță între
poziția geografică a unui stat și politica sa. Însăși etimologia cuvântului spune explicit acest lucru,
„geo“ însemnând pământ, teritoriu. Geopolitica privește și analizează politica din perspectiva
cadrului natural în care are loc, ea propunându-și să explice măsurile și orientările politice pe baza
datelor naturale ale unui stat: poziție geografică, suprafață, bogății naturale, populație etc.3

România prin reprezentanții ei (S. Mehedinți, I. Conea, N. Iorga, Gh. Brătianu, M.


Vulcănescu, N. Al. Rădulescu, A. Golopentia) au pus bazele Școlii geopolitice românești care au
avut următoarele contribuții:4
-Teoria ponto-baltică (Mehedinți)
-Teoria drumurilor comerciale (Iorga)
-Teoria spațiului de securitate (Brătianu)
-Teoria Europei Centrale (Rădulescu)
-Teoria trio-confinium (Conea)
Din ideea principală a teoriilor enumerate mai sus rezultă următoarele:5

1
Paul Dobrescu – Geopolitică, disponibil pe internet la adresa http://www.scribd.com/doc/6752322/Geopolitica
2
Idem
3
Paul Dobrescu – Geopolitica, Editura comunicare.ro, Bucureşti, 2008, p. 25.
4
Ionuț-Adrian Prună, Interesele naționale ale României în contextul geopolitic actual, disponibil pe internet la adresa
http://www.scribd.com/doc/26437980/Inresele-na%C5%A3ionale-ale-Romaniei-in-contextul-geopolitic-actual
5
Idem.
2
• Romănia-stat de necesitatea europeană (avanpost al Europei de catre Est,”guardian” al
comertului către Indii, factor de stabilitate în Balcani, contrapondere a blocului germano-
maghiar, obstacol în calea unificarii sud-slave)
• Marea Neagra- estuarul strategic al Europei
• Dunarea- prelungire a Marii Negre
• Carpații - obstacol natural
• Linia Nistrului și Crimeea – spațiu de securitate
• Romania - trio confinium - puntea de legătura dintre Europa de Vest, către Est (Rusia), Sud-
Est (Turcia și Orientul Mijlociu). Acest lucru fiind garantat și de prezența anglo-saxonă la
Marea Neagră (ST. Zeletin-1927).
Din explicațiile de mai sus reise că din punct de vedere al poziției geopolitice România
beneficiază de mari atuuri. Privind în schimb cu mai puțin naționalism aceaste aspecte îmi permit să
am o altă părere și anume:
- Problema pe care România o are este că lumii îi pasă de ea. Mai precis, imperiile se
ciocnesc acolo unde se află România. Ultima repetiţie a fost Războiului Rece. Astăzi, în
acest moment, lucrurile par mai uşoare sau, mai puţin disperate decât erau înainte.
Voi începe cu geografia. Munţii Carpaţi definesc România, dar într-un mod ciudat. Mai
degrabă decât servind ca frontieră a ţării, protejând-o, Carpaţii reprezintă un arc care împarte ţara în
trei părţi. La sud de munţi se află Câmpia Valahă, inima României contemporane, în care sunt
situate capitala, Bucureşti, şi vechiul centru petrolifer, Ploieşti. În est de Carpaţi este Câmpia
Moldovei. La nord-vestul Carpaţilor este Transilvania, regiune cu relief mai accidentat şi deluros.
Iar aceasta este problema geopolitică a României, întrucât, niciuna dintre cele trei părţi nu este uşor
de apărat. Transilvania a intrat sub dominaţia ungară în secolul XI, iar Ungaria a intrat sub
dominaţia Imperiului Otoman şi Imperiului Austro-Ungar. Ţara Românească a intrat sub dominaţia
otomană, iar Moldova a intrat sub dominaţia Imperiului Otoman şi a statului rus. În ceea ce priveşte
singura dată, înainte de secolul al XIX-lea, când România a fost unită, aceasta s-a întâmplat atunci
când ea a fost complet cucerită. Şi singura dată când ea a fost complet cucerită a fost atunci când un
imperiu a vrut să securizeze Carpaţii pentru a se apăra.6
România a fost o naţiune pentru o lungă perioadă de timp, dar rareori a fost un stat-naţiune
unită. După ce a devenit un stat-naţiune în secolul al XIX-lea, aceasta a avut o existenţă precară,
balansându-se între Austria-Ungaria, Imperiul Otoman şi Rusia, cu realitatea unei Germanii mai

6
Ionuț-Adrian Prună, op.cit., p.15.
3
îndepărtate, dar puternice. România şi-a petrecut anii interbelici încercând să îşi găsească echilibrul
între monarhie, autoritarism şi fascism, care echilibru nu l-a găsit cu adevărat niciodată. A căutat
siguranţa printr-o alianţă cu Hitler şi s-a descoperit pe sine însăşi în primele linii ale frontului în
invazia germană către Rusia.
Pentru a înţelege România în calitate de aliat trebuie să avem în vedere acest lucru: atunci
când sovieticii au început marele lor contraatac la Stalingrad, au trimis acolo trupe române (şi
maghiare). Românii s-au pus în poziţia de a lupta şi de a muri pentru germani şi apoi s-au răzbunat
pe germani fiind sacrificaţi de către sovietici. Toate acestea au dus la ocuparea României de către
sovietici. Ungurii s-au ridicat împotriva sovieticilor şi au fost zdrobiţi, cehoslovacii au încercat să
creeze un regim comunist mai liberal, care a fost totuşi loial sovieticilor, şi au fost zdrobiţi. Românii
au realizat de fapt un anumit grad de autonomie din partea sovieticilor în afacerile externe. Modul în
care românii i-au făcut pe sovietici să tolereze acest lucru a fost prin construirea unui regim mai
rigid şi opresiv chiar decât acela al Uniunii Sovietice la acea dată. Sovieticii ştiau că NATO nu are
de gând să îi invadeze, cu atât mai mult cu cât ar fi invadat prin România. Atâta timp cât regimul
românesc îi ţinea pe oameni în poziţie de drepţi, sovieticii puteau tolera manevrele lor. România şi-a
păstrat identitatea naţională şi o politică externă independentă, dar cu preţul exorbitant al pierderii
libertăţii personale şi a bunăstării economice.7
România contemporană nu poate fi înţeleasă fără Nicolae Ceauşescu. Guvernul comunist
român a fost construit în jurul comuniştilor care au rămas în România în timpul celui de al doilea
război mondial, în închisoare sau în ascuns. Acest lucru a fost unic printre sateliţii din Europa de Est
ai Uniunii Sovietice. Stalin nu avea încredere în comuniştii care au rămas acasă şi au rezistat. El îi
prefera pe comuniştii care au fugit la Moscova în anii 1930 şi care s-au dovedit loiali lui Stalin
trădându-i pe ceilalţi. El i-a trimis pe comuniştii moscoviţi să conducă restul comuniştilor din ţările
nou ocupate din vestul Rusiei. Nu însă în România, unde conduceau comuniştii autohtoni. După
moartea fondatorului României comuniste, Gheorghe Gheorghiu-Dej, un alt comunist român care a
rămas în România a preluat în cele din urmă puterea: Ceauşescu.8
Ceauşescu a decis să plătească datoria naţională. Motivul său părea să decurgă de la politica
sa externă – nu voia ca România să depindă de vreo ţară din cauza datoriilor sale – şi el rambursa
acelor ţări, vânzând aproape tot ceea ce era produs în România. Acest lucru a aruncat România în
sărăcie, energia electrică şi termică fiind lucruri ocazionale, iar mâncarea fiind o raritate într-o ţară
în care fusese din abundenţă. Securitarea, poliţia secretă autohtonă, era extrem de eficientă,
7
Ionuț-Adrian Prună, op.cit., p.15.
8
Idem.
4
brutalitatea ei fiind impresionantă în suprimarea tulburărilor. Nimic nu a funcţionat în România
precum a funcţionat Securitatea.
România a ieşit din ultimii 70 de ani de catastrofă în curs de desfăşurare, visând la lucruri
simple şi neavând nici cea mai mică iluzie că aceste lucruri ar fi fost uşor să vină sau că românii le-
ar fi putut controla.
Ca şi în mare parte din Europa de Est, dar, probabil, cu o intensitate mai mare, românii au
crezut că răscumpărarea lor este stabilită de organizaţiile multilaterale ale Occidentului. Faptul că li
s-a permis să adere la NATO şi în special la Uniunea Europeană, nevoile romanilor de securitate
naţională par a fi rezolvate împreună cu nevoile lor economice.9
Pentru România, suveranitatea naţională a fost întotdeauna trăită ca un proces de acomodare
a sa însăşi cu tot mai puternicele naţiuni şi imperii. Astfel, după 1991, România era în căutarea a
“altcineva” căruia să i se poată subordona. Mai mult chiar, România atribuia acestor entităţi puteri
extraordinare de răscumpărare. Odată ajunsă în NATO şi în Uniunea Europeană, totul părea că va fi
bine. Şi până de curând, totul a fost bine sau aproximativ bine, în termenii nevoilor modeste ale unei
victime istorice. Problema pe care România o are este că aceste sanctuare sunt în multe privinţe
iluzii.
NATO este o organizaţie consensuală şi un singur membru poate bloca orice misiune.
Interesele divergente ale unei NATO extinse garantează că oricine poate bloca orice. NATO este o
iluzie că oferă siguranţă românilor, însă numai în cazul în care aceştia nu o privesc cu atenţie.
În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, există o tensiune structurală profundă în sistem.
Aceeaşi putere economică europeană este Germania. Este, de asemenea, al doilea mare exportator
din lume. Economia sa este construită în jurul exportului. Pentru o ţară ca România, dezvoltarea
economică impune ca aceasta să profite de avantajele câştigurilor sale salariale. Salariile mai mici
permit ţărilor în curs de dezvoltare să îşi dezvolte economia prin exporturi. Dar Europa este
dominată de o superputere în domeniul exporturilor.
Spre deosebire de lumea postbelică, când Statele Unite absorbeau importuri din Germania şi
Japonia fără să fie nevoie să concureze cu ele, Germania rămâne o ţară exportatoare în România,
lăsând foarte puţin loc preţios pentru România ca să îşi dezvolte economia.10
În această etapă a dezvoltării sale, România ar trebui să desfăşoare un comerţ accentuat, în
special cu Germania, dar nu face asta. În 2007, aceasta a exportat aproximativ 40 miliarde dolari în
valoare a bunurilor şi a importat aproximativ 70 miliarde dolari. În 2009, ea a exportat aceleaşi 40
9
George Friedman – Călătorie geopolitică. România
10
Idem.
5
miliarde dolari, dar şi-a redus importurile la numai 54 miliarde dolari (încă un fapt negativ).
Patruzeci la sută din comerţul său este cu Germania, Franţa şi Italia, principalii săi parteneri din UE.
Dar Germania este aceea cu care are o problemă majoră. Şi această problemă este agravată de faptul
că o bună parte a exporturilor din România către Germania sunt din partea firmelor cu capital
german care operează în România.11
România este o ţară în curs de dezvoltare. Reglementările europene sunt elaborate cu accent
pe ţările foarte dezvoltate. Legile privind garantarea locului de muncă semnifică faptul că europenii
nu angajează muncitori, ci îi adoptă. Asta înseamnă că antreprenoriatul este dificil. Să fii
antreprenor, înseamnă să faci greşeli şi să le remediezi rapid. Având în vedere garanţiile care i-au
fost date fiecărui lucrător din Europa, un antreprenor nu îşi mai poate remedia repede greşelile.12
În România, agilitatea necesară în asumarea de riscuri nu este disponibilă uşor în cadrul
normelor UE elaborate pentru o economie matură. România ar trebui să fie o ţară de mici
întreprinzători, şi este, dar există o evaziune extinsă de la legislaţia Bruxelles-ului şi Bucureştiului.
Există o piaţă gri care creează ameninţări juridice şi, prin urmare, corupţie în sectorul de care
România are nevoie cel mai mult. Există reglementări şi există relaţii. Acestea din urmă le atenuează
pe primele. Un antreprenor român care s-ar conforma în mod riguros reglementărilor UE ar da rapid
faliment.
Există români, în special cei de extremă dreaptă, cărora le displace Uniunea Europeană în
mod deosebit, dar România nu are altă alternativă strategică. Pentru că marea majoritate nu poate
concepe şi nu va concepe o Românie în afara sferei NATO şi a Uniunii Europene. A face parte din
Europa nu este pur şi simplu doar o chestiune de beneficii strategice sau economice. Aceasta
reprezintă un punct de tranziţie în istoria românească.
În calitate de membră a Uniunii Europene şi a NATO, România şi-a afirmat modernitatea şi
democratizarea instituţiilor sale. Românii recunosc, din nou aproape în totalitate, revenirea Rusiei pe
scena istorică, iar acest lucru îi îngrijorează. O îngrijorare deosebită au pentru Republica Moldova, o
regiune la est, care a fost istoric românească, capturată de sovietici printr-un tratat cu Hitler şi restul
care a fost capturat după al doilea Război Mondial. Moldova a devenit o ţară independentă în 1991.
O mare parte a perioadei de după Războiul Rece a avut un guvern comunist. Alegerile au avut loc pe
28 noiembrie 2010 şi se pare că comuniştii ar putea reveni la putere. Sentimentul este că, dacă
comuniştii se vor întoarce, de data aceasta ruşii vor reveni cu ei şi în următorii ani trupele ruseşti vor
fi la frontiera României. Oficialii români sunt implicaţi activ în discuţiile cu oficialii NATO despre
11
Idem.
12
Idem.
6
Rusia, dar germanii doresc o implicare mai activă a Rusiei în NATO şi nu tensiune între NATO şi
Rusia.
Marea Neagră este o parte critică a realităţii din România şi dezvoltarea Turciei face
interesant sistemul de relaţii. Turcia este a patra cea mai mare destinaţie de export a României şi
unul dintre puţinii parteneri comerciali importanţi ai cărui importuri din România depăşesc
exporturile. Turcia a fost norocoasă nefiind admisă în Uniunea Europeană. Economia Turciei a
crescut cu o rată anuală de 12 la sută în primul trimestru din 2010 şi creşte treptat de ani de zile.
Turcia a devenit un motor economic regional şi, spre deosebire de Germania, Franţa şi Italia, oferă
compatibilităţi şi sinergii pentru România. În plus, Turcia este o forţă militară serioasă şi, fără să
caute vreo confruntare cu Rusia, nu îi este aservită.
Important ar fi ca România să înţeleagă că este liberă, responsabilă pentru viitorul ei şi
capabilă să şi-l gestioneze. Acesta este ultimul pas, care este cel mai greu pentru România şi pentru
multe dintre fostele state – sateliţi sovietici – care au fost, de asemenea, legate de primul război
mondial şi dezastrul lui Hitler. În această ţară teama de trecut este dominantă şi asupritoare. Românii
au ieşit dintr-o lume a terorii, parte din aceasta fiind creată de ei înşişi. Se tem de ei înşişi probabil
mai mult decât se tem de alţii. Pentru ei a fi devenit europeni este atât o formă de terapie.13
În concluzie, consider că România este dezvantajată datorită apartenenței sale la Uniunea
Europeană, întrucât este o țara mică, o putere slabă, înconjurată de cele mai puternice . De asemenea,
faptul că românii cred că fi parte a Europei este un lucru benefic pentru noi, chiar și atunci când noi
suntem o putere slabă, înconjurată de cele mai puternice, reprezintă încâ un dezavantaj. Cred că ne
este frică să fim liberi, să luam noi decizii și de aceea preferăm să fim conduși de alții. Cum am spus
mai sus, faptul că Turcia nu face parte din UE constituie un avantaj și același lucru cred și despre
tări ca Cehia sau Croația.

13
Idem.
7
Bibliografie
Dobrescu, Paul (2008). Geopolitica. București: comunicare.ro.

Dobrescu, Paul (2006). Geopolitica. http://www.scribd.com/doc/6752322/Geopolitica

Prună, Ionuț-Adrian (2010). Interesele naționale ale României în contextul geopolitic actual.
http://www.scribd.com/doc/26437980/Inresele-na%C5%A3ionale-ale-Romaniei-in-contextul-
geopolitic-actual

http://www.ziaristionline.ro/2010/11/24/romania-lui-george-friedman-traducerea-integrala-a-
analizei-sefului-stratfor/

http://www.stareapresei.ro/george-friedman-calatorie-geopolitica-romania-15538.html