IULIA

Erau mai bine de trei zile de cand Iulia a pasit pentru prima data in camera de muzica si
a auzit notele grandiosului pian negru.Se simtea ca un copil de 5 ani care pastreaza cu
incapatanare un secret fata de prietenii ei.Si nici nu era cine stie ce.Teoretic ea doar
asculta un pianist cantandu-si muzica .Practic,simtea ca aceasta poveste va continua,darn
u intr-un mod prea placut pentru ea.Toate acestea insa erau inabusite de sincera ei uimire
ca nu fusese descoperita pana acum.Nu isi punea prea mari sperante ca pianistul sa o
descopere.Parea mult prea preocupat de muzica sa ca sa mai dea atentie audientei care,in
mintea lui,era nula.Dar de trei zile,nopti mai exact,ea nu mai intrase in dormitor decat
pentru foarte scurte perioade de timp,in niciun caz ca sa doarma.Maria cu iguranta ar fi
trebuit sa observe.Da,bun timp perfectul cand e pus la conditional-optativ.Ceva era cu
adevarat in neregula cu verisoara ei.Iulia stia demult asta,dar pur si simplu era obosita de
certuri nesfarsite si acuzatii care nu duc la nimic.
Cu aceste din urma ganduri colinda Iulia coridoarele ce duceau spre cantina.Luandu-si
sendvisul,ocupa una din multele mese libere dinspre fereastra.Maria iar nu venise la
pranz.In loc sa manance,ea privi lung pe fereastra,eliberandu-si mintea pe boltele cele
mai inalte ale imaginatiei sale.