Sunteți pe pagina 1din 16

Apocalipsa lui Moise

Introducere
Se pare ca a fost numita gresit deTischendorf - Apocalipsa lui Moise,
cartea este de fapt o alta versiune a Genezei, cap 3 si 4. Exista mai
multe legende despre Adam şi Eva care s-au păstrat în parte, dar nu în
limba lor originală. Acesta carte pare să fie mai degraba un fragment
dintr-o lucrare mai mare. Adam, aflat pe patul de moarte, îi cere Evei
să-i adune pe copiii lor şi să le istorisească despre păcatul originar,
înainte de Cădere, ei doi locuiau în Paradis, care se afla în al treilea
Cer. Eva povesteşte cum şarpele a venit la ea în timp ce îngerii lor
păzitori se aflau în cel mai înalt Cer pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu.
Satana a convins-o să mănânce din fructele pomului interzis; la rândul
ei, l-a îndemnat pe Adam să păcătuiască în acelaşi fel. Consecinţa
actului lor necugetat a fost pierderea cinstei şi purităţii originare cu care
Dumnezeu i-a înzestrat la creaţia lumii. Drept pedeapsă pentru fapta lor,
Dumnezeu îi alungă din Paradis, trimiţându-i pe Pământ. Cu toate
acestea, lui Adam i se făgăduieşte - dacă viaţa lui pe pământ va fi bună
şi dreaptă -, învierea în cel de-al treilea cer, unde el va putea din nou să
se înfrupte din roadele Copacului Vieţii şi să trăiască veşnic. Reamintim
ca acesta este o carte apocrifa si nu poate avea credibilitatea Bibliei.

Apocalipsa lui Moise

Povestirea vieţii lui Adam şi a Evei, cei dintâi făcuţi, dezvăluită de


Dumnezeu robului Său Moise prin arhanghelul Mihail atunci când Moise
a primit din mâna Domnului Tablele Legii legământului.

CAPITOLUL l
Iată aşadar cele petrecute cu Adam şi Eva. După ce au fost izgoniţi din
rai, Adam a luat-o pe Eva, soţia sa, şi au mers spre răsărit, unde au
rămas vreme de optsprezece ani şi două luni; iar Eva a rămas grea şi a
născut doi fii, pe Diafot, numit şi Cain, şi pe Amilab1 care se mai chema
şi Abel.

CAPITOLUL 2

Iar după aceasta, Adam şi Eva rămăseseră doar ei doi; şi pregătindu-se


ei de culcare, Eva îi spuse lui Adam, domnul ei: „Stăpâne, în visul ce l-
am avut noaptea trecută am văzut sângele fiului meu Amilab, care se
cheamă Abel, că se vărsa în gura fratelui său Cain, care îl bea cu nesaţ
şi fără milă. Iar Abel se ruga de Cain să nu i-l bea pe tot, dar acesta nu
voia să asculte, şi nu s-a lăsat până ce nu l-a sorbit până la picătura cea
din urmă. Numai că sângele nu a voit să rămână în pântecele lui Cain,
ci i-a ţâşnit pe gură afară. Atunci Adam a zis către Eva: „Să ne sculăm
de-aici şi să mergem să vedem ce s-a petrecut cu ei, ca nu cumva să
fie supăraţi cu ceva de vrăjmaşul.

CAPITOLUL 3

Şi ducându-se, l-au aflat pe Abel omorât de mâna lui Cain, fratele său.
Atunci Dumnezeu l-a chemat pe arhanghelul Mihail: „Spune-i lui Adam
aşa: «Taina pe care o ştii nu are legătură cu fiul tău Cain, căci el este
un fiu al mâniei. Ci tu să nu te întristezi, căci îţi voi dărui în schimb un alt
fiu, care îţi va descoperi ţie toate lucrurile, aşa cum şi tu i le vei
descoperi pe cele pe care le ştii. Numai să nu-i spui lui nimic dinainte.»
Pe acestea le-a spus Dumnezeu îngerului Său; iar Adam a păstrat
cuvântul în inima sa, şi tot astfel şi Eva dimpreună cu el, fiind mâhniţi
pentru Abel, fiul lor.

CAPITOLUL 4

Iar după un timp, Adam a cunoscut-o pe Eva, iar ea a rămas grea şi l-a
născut pe Set. Atunci Adam i-a spus Evei: „Iată, avem un fiu în locul lui
Abel cel înjunghiat de Cain; să aducem slavă şi jertfă lui Dumnezeu
pentru aceasta”.

CAPITOLUL 5

Şi a avut2 Adam treizeci de fii şi treizeci de fiice3. Apoi a căzut bolnav


şi, strigând cu glas mare, a zis: „Să vină la mine toţi fiii mei, ca să-i văd
înainte de a muri”. Şi i-au fost aduşi cu toţii, căci pământul era locuit în
trei părţi; iar ei au intrat cu toţii pe uşa casei lui pentru a se ruga lui
Dumnezeu. Dar fiul său Set a zis: „Părinte Adame, care este pricina du-
rerii tale?” Şi el a răspuns: „Fiul meu, greu este necazul ce m-a cuprins”.
Atunci l-au întrebat cu toţii: „Care îţi este necazul şi suferinţa?”

_______________________________
1 Manuscrisele indică o mare varietate de denumiri.
2 Literal, „a făcut".
3 Un manuscris adaugă: „Şi a trăit Adam 930 de ani. Iar când i-a sosit sfârşitul, a strigat” etc.

CAPITOLUL 6

Iar Set i-a luat-o înainte şi a zis: „Oare nu este din pricina fructelor din
rai din care ai gustat, iar acum suferi de dorul lor? Dacă este aşa,
porunceşte-mi, şi voi merge să ţi le aduc. Căci îmi voi mânji capul, şi mă
voi tângui şi ruga, iar Domnul mă va asculta şi va trimite pe îngerul Său;
şi eu ţi le voi aduce ţie4, iar supărările tale vor lua sfârşit”. Adam i-a zis:
„Nu, fiul meu Set; ci suferinţa şi necazul meu sunt de nevindecat”. Set l-
a întrebat: „Dar cum se poate aceasta, şi care este pricina lor?”

CAPITOLUL 7

Adam începu deci să-l lămurească: „Atunci când Dumnezeu m-a făcut
pe mine şi pe maica ta pentru care mor eu acum, ne-a dăruit toţi pomii
din rai; însă dintr-unul singur ne-a poruncit să nu mâncăm, fiindcă din
acela ni se va trage moartea. S-a întâmplat însă că a venit rândul
îngerilor care-o păzeau pe maica ta să se suie la Tronul dumnezeiesc
pentru a-l preaslăvi pe Dumnezeu; atunci vrăjmaşul, văzând că lângă
ea nu se afla nimeni, nici eu, nici sfinţii îngeri, i-a întins ei din roadele
pomului, iar ea a gustat, după care mi-a dat şi mie să gust. Prin această
mâncare l-am mâniat pe Dumnezeu.

CAPITOLUL 8

Sculându-se din Tronul Său, Domnul a venit în rai şi, strigând cu un


glas înfricoşător, zicea: «Adame, unde eşti? De ce te-ai ascuns de la
faţa Mea? Oare se va ascunde casa de cel care a ridicat-o?» Şi
adăugă: «Fiindcă te-ai lepădat de legământul încheiat cu Mine, am adus
asupra trupului tău şaptezeci de lovituri felurite5. Suferinţa adusă de
cea dintâi este a vederii; a celei de-a doua, a auzirii; şi tot aşa, una
după alta, până când vei fi nimicit cu totul»“.
________________________________
4 O altă versiune spune: „Şi-mi va aduce de la tine pomul ce rodeşte milostivire - atunci necazul
tău va pleca de la tine”
5 Sau plăgi.

CAPITOLUL 9

Astfel vorbi Adam către fiii săi, gemând şi zicând: „Ce voi face? Căci
sunt mult tulburat”. Eva plângea şi ea, zicând: „Scoală-te, stăpâne
Adame, dă-mi mie jumătate din suferinţa ta şi lasă-mă să o port, căci
prin mine au venit acestea asupra ta; din pricina mea eşti acum cuprins
de jale şi mâhnire”. Dar Adam i-a spus Evei: „Ridică-te şi du-te cu fiul
nostru Set în preajma raiului şi presăraţi ţărână pe capetele voastre şi
plângeţi, rugându-L pe Domnul să se milostivească de mine şi să-l
trimită pe îngerul Lui în rai şi să-mi dea puţin mir din pomul din care
curge acesta; pe acesta să mi-l aduceţi, şi mă voi unge şi mă voi odihni
şi-ţi voi arăta chipul în care am fost înşelaţi atunci”.

CAPITOLUL 10

Deci Set şi Eva se îndreptară către ţinuturile raiului. Iar pe cale, au fost
atacaţi de o fiară sălbatică, iar fiul ei se luptă cu aceasta. Atunci Eva a
plâns, zicând: „Vai mie, vai mie; căci la Ziua de Apoi, toţi cei care vor fi
păcătuit mă vor blestema, ocărându-mă pentru că n-am păzit porunca
lui Dumnezeu”. După care strigă la fiara aceea: „O, sălbăticiune rea,
cum de nu te temi să te lupţi împotriva chipului lui Dumnezeu? Cum de
îndrăzneşti să-ţi deschizi fălcile? Cum de ţi-ai ascuţit colţii împotriva
noastră? Cum de ţi-ai uitat starea, ca una ce trebuia să fii supusă
chipului lui Dumnezeu?” Însă fiara aceea răspunse, mugind:

CAPITOLUL 11

„O, Evo, nu împotriva noastră trebuie să-ţi fie mustrarea, şi nici plânsul,
ci împotriva ta însăţi, căci tu te-ai făcut începutul sălbăticirii firii. Cum de
ţi s-a deschis ţie gura să mănânci din pomul din care Dumnezeu îţi
poruncise să nu mănânci? Aceasta este singura pricină pentru care
firea întreagă s-a schimbat. Aşa că nu ştiu dacă ai putea să înduri toate
ocările pe care ţi le putem aduce noi ţie”.

CAPITOLUL 12

Atunci Set zise către fiara aceea: „Ba să-ţi închizi gura şi să nu mai spui
un cuvânt, ci să fugi de la chipul lui Dumnezeu până la ziua Judecăţii”.
Iar fiara i-a răspuns. „Set, iată că plec de la chipul lui Dumnezeu”. Aşa
că sălbăticiunea aceea fugi şi se duse la bârlogul ei, lăsându-l pe Set
rănit.

CAPITOLUL 13

Iar Set ajunse împreună cu Eva, maica lui, în preajma raiului; acolo au
stat şi au plâns, rugându-1 pe Dumnezeu să trimită pe îngerul Său,
pentru a le dărui6 lor Mirul îndurării. Dumnezeu l-a trimis la ei pe
arhanghelul Mihail, care le spuse acestea: „Set, omul lui Dumnezeu, nu
te mai obosi cu rugăciunea pentru copacul izvorâtor de mir, ca să-l ungi
pe părintele tău Adam; căci aceasta nu ţi se va da ţie acum, ci în zilele
din urmă. Atunci se va scula tot trupul ieşit din Adam chiar în ziua
aceea, iar aceştia vor fi un popor sfânt; atunci li se va dărui lor
desfătarea raiului, iar Dumnezeu va fi cu ei. Şi nimeni nu va mai păcătui
împotriva Lui, fiindcă inima vicleană va fi scoasă de la ei şi li se va da
lor o inimă care va pricepe ce este binele şi care nu se va mai închina
decât Lui Dumnezeu. Iar tu întoarce-te la tatăl tău, căci măsura vieţii lui
s-a împlinit, măsura fiind de trei zile.7 Iar când va fi să-i iasă sufletul, îţi
va fi dat să cunoşti ce cale înfricoşătoare are acesta de străbătut”.

________________________________
6 Lit., „el va da''.
7 O altă lectură ar fi: „căci zilele vieţii lui s-au împlinit, aşa că de-acum va mai trăi încă trei zile iar
apoi va muri”

CAPITOLUL 14

Sfârşind de spus acestea, îngerul plecă de la ei, iar Set şi cu Eva se


întoarseră la cortul în care se odihnea Adam. Adam i-a spus Evei:
„Pentru ce ai adus acest necaz şi o mânie atât de grozavă asupra
noastră, mânie care este însăşi moartea ce s-a înstăpânit asupra
neamului nostru?” Apoi i-a cerut: „Cheamă-i pe toţi copiii noştri şi pe
copiii lor, şi spune-le care a fost păcatul nostru”.
CAPITOLUL 15

Atunci Eva le-a spus: „Ascultaţi, voi toţi copiii mei şi copiii copiilor mei, şi
vă voi spune cum am fost amăgiţi de vrăjmaşul nostru. Ştiţi că, atunci
când ni s-a încredinţat grădina raiului, fiecare avea o ţarină anume în
grijă; eu mă îngrijeam de partea dinspre miazăzi şi apus. Iar diavolul s-a
dus în ţarina lui Adam, unde vieţuiau jivinele de fel băr-bătesc (fiindcă
Dumnezeu împărţise fiarele după felul lor, dându-le pe cele bărbăteşti
părintelui vostru, iar mie pe cele femeieşti, încât fiecare se îngrijea de
ale lui.)

CAPITOLUL 16

Iar diavolul vorbi către şarpe, zicându-i: «Vino încoace, că-ţi voi
destăinui un lucru în care mi-ai putea fi de mare ajutor». Şarpele veni,
iar diavolul îi spuse: «Am auzit că eşti mai înţelept decât toate jivinele,
aşa că am venit să te cunosc;8 şi iată că găsesc că te afli mai presus de
toate fiarele, şi că ele îţi caută bunăvoinţa. Cu toate acestea, nu pricep
cum poţi să te supui cuiva care este mult sub agerimea ta. De ce să
mănânci tu din roşcovele9 pe care ţi le dau Adam şi soţia lui, şi nu din
rodul raiului? Scoală-te şi vino încoace, şi vom face ca Adam să fie
alungat din rai prin lucrarea femeii lui, tot aşa cum şi noi am fost
alungaţi de-aici din pricina lui». Dar şarpele i-a răspuns: «Mă tem să-l
mânii pe Domnul» Atunci diavolul i-a zis: «Cât despre asta, să nu ai nici
o teamă; fă-te doar unealta mea, iar eu voi pune în gura ta un cuvânt cu
care vei putea să-l înşeli pe Adam».

______________________________
8 Manuscrisul C spune: „Voi lua de la tine sfatul” [C este manuscrisul vienez din secolul al XII-lea;
vezi Tischendorf, Apocalypses Apocryphoe, pp. xi, xii.-R.]
9 Se pare că este stabilit că „zizania” din greacă şi „zawdn" din arabă era tot una cu planta
zizanie; însă, datorită asociaţiilor ulterioare, este mai bine să păstrăm acest termen („roşcove”).

CAPITOLUL 17

Îndată se duse pe lângă zidurile raiului în ceasul în care îngerii se suie


ca să-L preaslăvească pe Dumnezeu. Atunci Satana se arătă sub chipul
unui înger al lui Dumnezeu, lăudându-l pe Dumnezeu în felul propriu
îngerilor. Şi căutând la el prin crăpăturile zidului, l-am văzut ca pe un
înger. Atunci el mi-a zis: «Tu eşti Eva?» Iar eu i-am zis că da, eu sunt.
Atunci el mi-a zis: «Ce faci tu aici, în grădina raiului?» Iar eu i-am spus:
«Dumnezeu ne-a aşezat aici, să o îngrijim şi să ne hrănim din roadele
ei». Dar diavolul mi-a răspuns prin gura şarpelui: «Aşa este, numai că
voi nu mâncaţi chiar din toţi pomii.» Însă eu i-am spus: «Sigur că
mâncăm din toţi, în afară de cel care se află în mijlocul raiului; din acela
Dumnezeu ne-a poruncit să nu mâncăm, căci vom muri de moarte».

CAPITOLUL 18

Atunci şarpele mi-a zis: «Pe cât este de viu Dumnezeu, pe atât sunt eu
de îndurerat pentru că sunteţi ca nişte necuvântătoare. Iată, nu vreau să
fiţi neştiutori fată de aceasta; ci sculaţi-vă, veniţi aici, ascultaţi-mă şi
mâncaţi, ca să vedeţi cât de nepreţuit este acest pom, după cum ne-a
spus chiar El». Însă eu i-am răspuns că mă tem să nu-l mânii pe
Dumnezeu. Dar el mi-a zis: «Să n-ai nici o frică; pentru că îndată ce veţi
mânca, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca nişte dumnezei, cunoscând
ce este binele şi ce este răul. Iar Dumnezeu, pentru că ştie că veţi fi ca
El, de aceea se împotriveşte şi vă spune să nu mâncaţi. Dar uită-te
numai la pomul acesta şi vezi cât este de minunat». Iar eu am cercetat
pomul şi am văzut cât este de minunat, încât am zis: «Într-adevăr,
pomul acesta este o privelişte tare plăcută privirii». Însă tot îmi era
teamă să mă înfrupt din roadele lui. Atunci mi-a zis: «Haide, am să te
ajut şi am să-ţi dau chiar eu; vino aici!» Atunci eu i-am deschis iar el a
intrat în rai, mergând înaintea mea.

CAPITOLUL 19

Şi numai puţin mergând noi, se-ntoarse şi-mi spuse: «M-am răzgândit,


nu-ţi voi mai da roadele acestea să le mănânci.» A spus asta dorind să
mă amăgească şi să mă nimicească cu totul. Apoi adăugă: «Jură-mi că
îi vei da şi soţului tău». Iar eu i-am răspuns: «Nu ştiu cu ce jurământ ti-
aş putea jura; dar ce ştiu, aceea îţi voi spune: pe Tronul Domnului, şi pe
heruvim, şi pe pomul vieţii, îţi spun că îi voi da şi bărbatului meu să
mănânce». Şi după ce a primit acest jurământ de la mine, s-a dus şi s-a
suit în pom. Iar în fructul pe care mi l-a dat să-l mănânc a pus otrava
vicleniei lui, care este a poftei; fiindcă pofta este începutul10 a tot
păcatul. Am aplecat creanga, am luat fructul şi l-am mâncat.

_______________________________
10 MS C indică „rădăcină" şi „origine".
CAPITOLUL 20

Chiar în clipa aceea mi s-au deschis ochii şi am cunoscut că am fost


despuiată de dreptatea în care fusesem îmbrăcată. Aşa că am plâns,
spunând: «Ce este lucrul acesta pe care l-ai făcut cu mine, căci m-am
vădit lipsită de slava în care fusesem împodobită?» Şi am plâns şi
pentru legământul pe care l-am încălcat. Iar acela coborî din pom şi se
făcu nevăzut. Apoi am căutat nişte frunze prin grădină, ca să-mi acopăr
ruşinea. Dar nu am mai putut găsi niciuna printre pomii şi plantele din
rai fiindcă, în clipa în care am gustat, au căzut toate frunzele din partea
mea de grădină, în afară de cele ale unui smochin. Deci mi-am făcut o
cingătoare din frunzele pomului din care am mâncat.

CAPITOLUL 21

Atunci am strigat cu glas mare, zicând: «Adame, Adame, unde eşti?


Scoală-te, vino la mine, şi-ţi voi arăta un lucru nemaiîntâlnit». Iar când a
venit tatăl vostru, i-a spus lui vorbe de viclenie, care ne-a răpit nouă o
mare slavă. Căci cum îmi deschideam gura, vorbea diavolul. Aşa că am
început să-l sfătuiesc, zicându-i: «Vino aici, stăpâne Adame, ascultă-mă
şi ia din fructul pomului din care Dumnezeu ne-a spus să nu mâncăm, şi
vei fi ca Dumnezeu». Dar părintele vostru mi-a răspuns că îi era teamă
ca nu cumva să-l mânie pe Dumnezeu, însă eu i-am spus: «Nu te teme,
căci îndată ce vei mânca vei cunoaşte binele şi răul». Atunci l-am
înduplecat pe dată, iar el a mâncat; şi i s-au deschis ochii, văzând şi el
goliciunea noastră. Deci mi-a spus: «O, femeie vicleană, de ce ai lucrat
ticăloşia aceasta în noi? M-ai îndepărtat de la slava lui Dumnezeu».

CAPITOLUL 22

Chiar atunci l-am auzit pe arhanghelul Mihail suflând în trâmbiţa lui,


chemându-i pe îngeri şi zicând: «Aşa grăieşte Domnul: veniţi cu Mine în
rai şi ascultaţi cuvântul cu care îl voi judeca pe Adam». Iar când l-am
auzit pe arhanghel trâmbiţând, am zis: «Iată, Dumnezeu vine în rai să
ne judece». Drept aceea ne-am ascuns, căci ne-am temut. Iar
Dumnezeu a sosit în rai într-un car tras de heruvimi, iar îngerii îl
preaslăveau. Atunci când Dumnezeu intră în rai, toţi pomii şi plantele
din ţarina lui Adam şi a mea au înflorit, şi toate se înviorau şi săltau.
Tronul lui Dumnezeu a fost pregătit chiar acolo unde se afla pomul vieţii.
CAPITOLUL 23

Şi Dumnezeu l-a strigat pe Adam, zicând: «Adame, unde te-ai ascuns


crezând că nu te voi găsi? Cum se va ascunde casa de cel care a
înălţat-o?» Atunci tatăl vostru a răspuns şi a zis: «Nu Doamne, nu ne-
am ascuns crezând că nu vom fi găsiţi de Tine; ci pentru că mă tem şi
pentru că sunt copleşit de măreţia Ta, Doamne». Dumnezeu i-a spus:
«Cine ţi-a arătat că eşti gol? Sau poate ai călcat porunca pe care ţi-am
dat-o să o păzeşti?» Atunci Adam şi-a amintit cuvintele pe care i le-am
spus când am voit să-l înşel, când i-am zis că voi stinge de la el mânia
lui Dumnezeu. Deci s-a întors şi a zis către mine: «De ce ai făcut lucrul
acesta?» Atunci şi eu mi-am adus aminte de cuvântul şarpelui, aşa că
am spus: «Şarpele m-a înşelat»

. CAPITOLUL 24

Însă Dumnezeu i-a zis lui Adam: «Întrucât nu te-ai supus poruncii mele,
ci ai ascultat de femeia ta, blestemat va fi pământul pentru tine. De
fiecare dată când îl vei munci, el îşi va opri de la tine belşugul său,
răsădind în schimb spini şi pălămidă. În sudoarea feţei tale îţi vei mânca
pâinea. Vei fi tulburat din toate părţile. De ostenit te vei osteni, însă
odihna nu o vei cunoaşte. Rănit vei fi de amărăciune, dar nu vei
cunoaşte nici o îndulcire. Vei fi pârjolit de fierbinţeală şi încovoiat de ger;
te vei trudi îndelung, dar nu vei agonisi decât vânt. Te vei grăbi, dar nu
vei izbândi nimic. Fiarele sălbatice, peste care ai stăpânit, se vor
răzvrăti împotriva ta fiindcă nu mi-ai păzit porunca».

CAPITOLUL 25

Şi întorcându-se către mine, Domnul mi-a zis: «Pentru că l-ai ascultat


pe şarpe şi mi-ai nesocotit porunca, vei fi într-o mare tulburare şi în
dureri fără de număr şi de neîndurat; în dureri îţi vei naşte pruncii; îi vei
naşte într-un ceas11, şi îţi vei pierde viaţa din pricina atâtor strâmtorări
şi împunsături. Atunci vei mărturisi şi vei spune, Doamne, Doamne,
mântuieşte-mă; însă Eu nu mă voi apleca asupra păcatelor cărnii tale.
Te voi judeca pe tine prin propriile tale cuvinte, în virtutea duşmăniei pe
care vrăjmaşul a pus-o în tine. Iar tu te vei întoarce iarăşi la soţul tău şi
el îţi va fi stăpân»12.

_____________________________
11 Inserat din MS. C.
12 MS. B. interpelează: „Iar Eva era de 12 ani atunci când a fost înşelată de diavol care i-a
strecurat poftele cele rele. Căci diavolul îiura pe oameni zi şi noapte, ca unul ce fusese şi el făcut
în rai; şi de aceea a voit să le ia locul şi să nu-i mai vadă acolo" [B este MS vienez din secolul al
XIII-lea sau al XIV-lea; vezi Tischendorf, Apoc. Apocr., p. xi.-R]

CAPITOLUL 26

Iar după ce a vorbit astfel către mine, s-a uitat către şarpe cu mare
mânie, spunându-i: «Pentru că ai făcut aceasta şi ai ajuns un lucru
urâcios pentru a-i înşela pe cei nepăsători cu inima, să fii blestemat
între toate fiarele. Hrana sa-ţi lipsească pururea; ci să mănânci în
ţărână, să te hrăneşti cu ţărână şi să te târăşti în ţărână. Te vei târî pe
piept şi pe pântece, căci nu vei avea nici mâini şi nici picioare. Se vor
lua de la tine urechile, iar aripă sau alt mădular nu vei primi, şi nu vei
avea nimic din toate cele pe care le au cei pe care i-ai amăgit cu
viclenia ta şi ai făcut să fie alungaţi din rai. Voi pune vrăjmăşie între tine
şi sămânţa lui. Până la Ziua de apoi, el îţi va pândi13 capul, iar tu lui
călcâiul".

______________________________
13 Aceasta este o versiune după Septuaginta şi totodată o interpretare după cartea ebraică a
Facerii, Fac. 3, 15.

CAPITOLUL 27

Sfârşind de spus acestea, porunci îngerilor Săi să fim alungaţi din rai.
Pe când eram împinşi afară şi mult ne căinam, părintele vostru Adam se
rugă de îngeri, zicând: «Îngăduiţi-mi numai o clipă şi lăsaţi-mă să-L
implor pe Dumnezeu, ca să se arate milostiv cu mine; înduraţi-vă de
mine, căci am păcătuit». Atunci îngerii s-au oprit. Iar Adam strigă din
răsputeri, plângând cu amar şi zicând: «Iartă-mă, Doamne, pentru ce
am făcut». Dar Domnul zise: «Pentru ce v-aţi oprit şi nu l-aţi scos pe
Adam cu totul din rai? Oare Eu sunt cel care am păcătuit, sau judecata
Mea este nedreaptă?» Atunci îngerii, căzând la pământ, l-au slăvit pe
Domnul, zicând: «Drept eşti Tu, Doamne, iar judecata Ta este cu
dreptate».

CAPITOLUL 28

Şi întorcându-se către Adam, Domnul a zis: «Nu te voi mai lăsa de-
acum în rai.» Dar Adam a răspuns: «Doamne, dă-mi puţin din pomul
vieţii, ca să mănânc înainte de a fi aruncat afară». Domnul i-a zis: «Nu
vei lua din el, căci a fost încredinţat heruvimilor care din pricina ta îl
păzesc acum cu săbii de foc ca nu cumva să guşti din el şi să ajungi să
fii fără moarte în veci, ci să ai parte de războiul pe care vrăjmaşul l-a
ridicat întru tine. Dar după ce vei fi afară din rai şi chiar dacă eşti sortit
pieirii, dacă te vei păzi de rău te voi învia în ziua învierii; atunci îţi va fi
dat pomul vieţii şi nu vei mai cunoaşte moartea în veci».

CAPITOLUL 29

Spunând acestea, Domnul porunci să fim alungaţi din rai. Iar îngerii l-au
întrebat pe Adam ce ar dori de la ei. Atunci Adam a răspuns astfel:
«Iată, de-acum m-aţi izgonit. Rogu-vă să-mi îngăduiţi să iau cu mine
unele miresme dulci din rai, pentru a-i putea aduce jertfe lui Dumnezeu
la care El să bine voiască şi să mă asculte.» Iar îngerii i-au spus lui
Dumnezeu: «Atotputernice, porunceşte să-i fie date lui Adam jertfe14 de
miresme plăcute din rai». Dum-nezeu i-a îngăduit lui Adam să facă aşa.
Şi îngerii l-au lăsat să se ducă şi el a adunat din amândouă felurile -
şofran şi nard, şi obligeană15 şi scorţişoară, precum şi alte seminţe
pentru hrana sa; iar după ce le-a luat pe acestea, a ieşit din rai. Şi a
ajuns pe pământ16.

CAPITOLUL 30

Acum, copiii mei, v-am arătat chipul în care am fost înşelaţi. Dar voi să
vă păziţi, ca nu cumva să ajungeţi să uitaţi ce este bine".

CAPITOLUL 31

Şi după ce a isprăvit de vorbit către fiii săi, iar Adam zăcea pironit de
boală, căci nu mai avea decât o zi de trăit, Eva îi spuse lui Adam:
„Pentru ce să mori tu iar eu să trăiesc? Sau cât de mult îmi mai rămâne
mie de trăit?" Atunci Adam îi zise: „Nu te tulbura pentru lucrurile
acestea; căci nu vei mai zăbovi prea mult după mine. Vom muri
amândoi, iar tu vei fi pusă în mormântul meu. Şi după ce voi fi mort, îmi
vei da pace17 şi nimeni nu mă va atinge până ce îngerul Domnului nu
va spune ceva despre mine. Căci nu mă va uita Dumnezeu până în
sfârşit, ci va căuta propriul Său vas pe care El însuşi l-a făurit. Mai
degrabă scoală-te şi roagă-te lui Dumnezeu până când îmi voi aşeza
duhul în mâinile celui care l-a dăruit. Căci nu ştim cum ne vom înfăţişa
înaintea celui care ne-a făcut, dacă va fi mânios pe noi sau se va
întoarce şi va avea milă de noi".

_______________________________
14 Sau „tămâie"
15 Este vorba despre „miresmele" de la Is. 43, 24; Ier. 6, 20. Vezi şi Ieş. 30, 23. Cânt. 4,14, Iez.
27,19.
16 Sau „şi noi eram pe pământ".
17 Sau „mă vei unge"

CAPITOLUL 32

Aşadar s-a sculat Eva şi a ieşit afară; şi aruncându-se la pământ, a zis:


„Am păcătuit, o, Dumnezeule; am păcătuit, o, Părinte a toate; am
păcătuit împotriva Ta, am păcătuit împotriva îngerilor Tăi aleşi, am
păcătuit împotriva heruvimilor, am păcătuit împotriva Tronului Tău
neclintit; am păcătuit, o, Doamne, mult am păcătuit înaintea Ta, şi prin
mine tot păcatul a venit peste lume". Şi pe când Eva încă se mai ruga,
stând în genunchi, iată că veni la ea îngerul oamenilor care o ridică,
zicându-i: „Ridică-te, Evo, din pocăinţa ta; căci iată, Adam soţul tău a
ieşit din trup; ridică-te şi vezi cum este purtat duhul lui către Cel care l-a
făcut.

CAPITOLUL 33

Şi Eva se ridică şi îşi acoperi faţa cu mâna; iar îngerul i-a spus: „Ridică-
te din lucrurile pământului". Eva privi ţintă la cer şi văzu un car de
lumină zburând sub patru vulturi strălucitori - era cu neputinţă pentru
oricine din cei născuţi din femeie să spună slava acestora ori să
privească la faţa unuia din ei - iar îngerii mergeau înaintea carului. Când
au ajuns în locul unde zăcea Adam, carul a stat nemişcat, iar serafimii
s-au aşezat între el şi car.
„Şi am văzut," spuse Eva, „cădelniţe de aur şi trei sticluţe; şi iată, îngerii
cu tămâia, cădelniţele şi sticluţele au intrat în altar; le-au aprins, şi fumul
de la tămâie a acoperit cerul. Iar îngerii se aplecau şi-l proslăveau pe
Dumnezeu, strigând şi spunând: «Sfinte Dumnezeule, iartă; căci el este
chipul Tău şi lucrarea sfintelor Tale mâini. »

CAPITOLUL 34

Şi din nou, eu, Eva, am văzut două taine mari şi înfricoşătoare stând
înaintea lui Dumnezeu. De teamă, am plâns şi am strigat la fiul meu
Set, zicând: «Ridică-te, Set, de lângă trupul părintelui tău Adam şi vino
lângă mine ca să vezi ceea ce nici un ochi nu a văzut vreodată; să-i vezi
că se roagă pentru părintele tău Adam»".

CAPITOLUL 35

Atunci Set veni lângă mama lui, zicându-i: „Ce ţi s-a întâmplat? De ce
plângi?" Eva i-a zis: „Priveşte cu ochii tăi în sus şi vei vedea cerurile
deschise şi trupul tatălui tău stând cu faţa în jos şi toţi sfinţii îngeri
împreună cu el, rugându-se pentru el şi zicând: «Iartă-l pe el, Părinte a
întregii făpturi, căci este chipul Tău». Aşadar ce poate să însemne
aceasta, fiul meu Set? Şi când va fi predat în mâinile Părintelui şi
Dumnezeului ceresc? Şi cine sunt cei doi cu faţa întunecată care stau în
timpul rugăciunii lângă tatăl tău?"

CAPITOLUL 36

Set îi răspunse mamei lui aşa: „Cei doi sunt soarele şi luna, care apun
pentru a se duce să se roage pentru tatăl meu Adam". Eva i-a zis: „Dar
atunci unde este lumina lor, şi de ce s-au făcut atât de întunecaţi la
vedere?" Iar Set i-a răspuns: „Ei nu pot străluci în prezenţa Luminii
lumii18 şi aceasta este pricina pentru care le-a fost ascunsă lumina".

CAPITOLUL 37

Şi pe când vorbea Set cu mama lui, îngerii au suflat în trâmbiţe şi au


strigat cu glasuri ca de tunet, zicând: „Lăudată să fie slava Domnului
asupra făpturii Lui, căci El a arătat milă spre Adam, lucrul mâinilor Lui".
După ce au spus aceasta, a venit un serafim cu şase aripi, luându-l pe
Adam şi ducându-l spre lacul Aherus, unde l-a spălat înaintea lui
Dumnezeu.

CAPITOLUL 38

Şi după ce Adam a stat întins trei ceasuri19, Domnul lumii şi-a întins
braţele din Tronul Său cel sfânt şi l-a înviat; apoi l-a dat arhanghelului
Mihail, zicându-i: „Ridică-l în rai, chiar până la al treilea cer, şi ţine-l
acolo până în ziua cea mare şi înfricoşătoare pe care o voi aduce peste
lume". Iar arhanghelul Mihail l-a luat pe Adam, i-a arătat calea şi l-a uns,
împlinind toate câte i le ceruse Dumnezeu când i-a dăruit iertarea lui
Adam.

______________________________
18 MS. A încheie aici în felul următor: „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin. [A este MS veneţian din secolul al XIII-lea Tischendorf, Apocal. Apocr., p. xi.-R.]
19 La origine, MSS. Indicau aici „zile" care au fost înlocuite ulterior cu „ceasuri".

CAPITOLUL 39

După ce s-au încheiat acestea, arhanghelul a întrebat ce trebuie făcut


cu rămăşiţele lui Adam. Atunci Dumnezeu a poruncit ca toţi îngerii să
vină înaintea Lui, fiecare potrivit treptei lui. Şi s-au adunat întocmai, unii
cu cădelniţe, alţii cu trâmbiţe. Iar Dumnezeul oştirilor S-a suit20 şi
vânturile îl trăgeau, în timp ce heruvimii călăreau pe vânturi iar îngerii
cerurilor mergeau înaintea Lui. Şi s-au pogorât acolo unde era trupul lui
Adam, pe care l-au luat. Şi s-au dus în rai şi toţi pomii de-acolo au fost
mutaţi pentru ca cei născuţi din Adam să-şi plece capetele în somn la
atingerea plăcutei miresme a raiului - toţi, în afară de Set, fiindcă acesta
fusese zămislit potrivit cuvântului lui Dumnezeu. Trupul lui Adam,
aşadar, zăcea pe pământ în rai; din pricina aceasta, Set era peste
măsură de întristat. Iar Domnul Dumnezeu a spus; „Adame, de ce ai
făcut acestea? Dacă ai fi păzit porunca Mea, cei care te-au adus în
starea aceasta nu s-ar mai fi bucurat. Ci îţi spun ţie că voi preface
bucuria lor în întristare şi întristarea ta în bucurie. Apoi te voi pune în
cele ale tale, pe tronul de pe care te-au doborât prin înşelare. Iar tronul
îl voi pune în locul acesta, ca tu să şezi pe el. Atunci vor fi osândiţi, cel
care te-a înşelat şi slugile lui; şi mult se vor căina, văzându-te pe tine
stând în tronul acesta de slavă".

______________________________
20 Adică S-a urcat în carul Său.

CAPITOLUL 40

Apoi Dumnezeu a grăit către arhanghelul Mihail astfel: „Du-te în rai, în


cel de-al treilea cer, şi adu-Mi trei rânduri de veşminte de vison şi
mătase". După care le-a zis lui Mihail, Gavriil, Uriel şi Rafail:21
„Acoperiţi trupul lui Adam cu aceste veşminte, aduce-ţi untdelemn de
măsline binemirositor şi turnaţi-l peste el". După ce au făcut toate
acestea, au pregătit trupul pentru înmormântare. Atunci Domnul a spus:
„Să fie adus şi trupul lui Abel". Şi aducând încă un rând de veşminte, l-
au pregătit şi pe acesta de îngropăciune, căci aceasta nu se făcuse din
ziua în care fusese înjunghiat de Cain, fratele lui. Căci vicleanul Cain,
deşi mult s-a ostenit să-i ascundă trupul, nu a izbutit, fiindcă pământul
nu voia să-l primească, spunând: „Nu voi lua la mine22 un trup înainte
ca ţărâna luată din mine şi meşteşugit alcătuită să se întoarcă la mine".

______________________________
21 Potrivit unei tradiţii evreieşti, aceştia erau cei patru îngeri care stăteau în jurul tronului lui
Dumnezeu.
22 Poate că aici ar trebui să citim „un altul" Sau poate că vrea să însemne: „nu voi primi un trup
care nu-mi aparţine".

Aşadar îngerii luară trupul şi-l aşezară pe o stâncă, unde a rămas până
în ceasul morţii lui Adam. Aşa că au fost îngropaţi împreună, potrivit
poruncii lui Dumnezeu, în părţile raiului, în locul acela de unde
Dumnezeu a luat ţărâna trebuincioasă facerii lor. Iar Dumnezeu a trimis
şapte îngeri în rai; aceştia au adus multe aromate, pe care le-au
aşternut pe pământ. Şi aşa au luat cele două trupuri, pe care le-au
îngropat în locul pregătit înadins pentru aceasta.

Şi l-a chemat Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: „Adame, Adame!" Atunci


trupul a răspuns din pământ, zicând: „Aici sunt, Doamne". Iar Domnul i-
a zis: „Ţi-am spus doar că ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. Dar Eu
iarăşi îţi făgăduiesc că vei învia; te voi învia în Ziua de Apoi, a învierii
din morţi, pe tine şi pe fiecare om din sămânţa ta".

CAPITOLUL 42

Zicând acestea, Dumnezeu a făcut o pecete în trei colturi cu care a


pecetluit mormântul, pentru ca nimeni să nu poată strica ceva în răstimp
de şase zile, când şi coasta lui avea să se întoarcă în locul de unde
fusese luată. Iar după ce mult milostivul Dumnezeu şi sfinţii îngeri l-au
aşezat în locaşul lui, în a şasea zi a adormit şi Eva. În acest răstimp, ea
a plâns necurmat gândindu-se la adormirea ei, fiindcă nu ştia ce se va
petrece cu trupul ei. Chiar în vremea când Domnul se afla în rai pentru
înmormântarea lui Adam, au adormit cu toţii, atât ea cât şi copiii ei, în
afară de Set, după cum am mai zis. Iar în ceasul morţii ei, Eva s-a rugat
stăruitor să fie îngropată în acelaşi loc cu soţul ei, zicând: „Domnul meu,
Domn şi Dumnezeu al Puterilor, rogu-te să nu mă desparţi pe mine,
roaba Ta, de trupul lui Adam, căci din mădularele lui m-ai făcut pe mine;
şi cu toate că sunt o păcătoasă şi o netrebnică, îngăduie să fiu aşezată
lângă trupul lui. Şi după cum eram împreună în rai, rămânând împreună
şi după păcat, rogu-te să nu ne desparţi nici acum". Iar după ce s-a
rugat astfel, privi la cer, stătu dreaptă şi, lovindu-se peste piept, zise:
„Dumnezeule a toate, primeşte duhul meu". Şi pe dată şi-a dat duhul ei
Domnului.

CAPITOLUL 43

Şi murind ea, a venit lângă ea arhanghelul Mihail; apoi au venit trei


îngeri care i-au luat trupul şi l-au îngropat acolo unde era pus trupul lui
Abel. Iar arhanghelul Mihail i-a spus lui Set: „Aşa trebuie îngropat
fiecare om care moare, până la Ziua învierii". Şi după ce a dat această
poruncă, i-a zis: „Mai mult de şase zile să nu jeliţi. Iar în cea de-a
şaptea, să vă odihniţi, fiindcă atunci Dumnezeu se bucură împreună cu
îngerii de sufletul care s-a înălţat de la pământ". Sfârşind de spus toate
acestea, arhanghelul Mihail s-a înălţat la ceruri, dând slavă şi cântând,
„Aliluia23, Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul", spre slava lui Dumnezeu
Tatăl, căci Lui i se cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, împreună
cu Duhul Său fără de-nceput şi de viaţă Dătător acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.

______________________________
23 MS. D încheie: „A căruia îi este slava şi puterea în veci. Amin. [D este MS milanez pe care
Tischendorf îl datează „aproximativ secolul al XI-lea" Apocalypses Apocryphoe, p. xi.-R.].

SFARSIT