LUMEA MYCENIANĂ.

STRUCTURI POLITICE, SOCIALE, ECONOMICE ŞI MILITARE

(prezentare)

Am ales această temă deoarece doream să cunosc mai bine civilizația greacă, iar
pentru a realiza acest lucru trebuia să încep cu apariția primilor greci și formele acestora
de organizare administrativă, socială și militară.
Deși există mai multe teorii cu privire la primii greci, mulți istorici tind să creadă
că populația myceniană este prima ce vorbește o formă de greacă. Mulți s-au întrebat
când această populație s-a așezat pe aceste meleaguri și de unde a venit aici. În ceea ce
privește datele, acestea nu le putem afla cu exactitate, dar, în urma cercetărilor
arheologice, se pare că primii greci au venit pe la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr.
Această populație s-a impus în fața celei autohtone, dar a și preluat o parte din
caracteristicile acesteia. Aceste elemente se observă în urma studiilor lingvistice ale
linearului B, în care întâlnim termeni catalogați ca aparţinând grupurilor native
dinaintea sosirii mycenienilor. Curios este faptul că mycenienii, ca civilizație inferioară
celei minoice, reușesc să cucerească Creta și să-și dezvolte o civilizație proprie în care
integrează elementele acesteia.
Se cunoaște că în fruntea societății myceniene era regele, denumit wanaka sau
wanax, iar al doilea om în stat era lawagetas. Pe lângă cei mai importanți oameni din
stat, cunoaștem că o parte a funcționarilor era formată din prefecții și subprefecții
districtelor regale, din damokoro și duma ce conduceau provinciile, dar și equeta,
însoțitorii suveranului. Să nu uităm totuși că societatea myceniană nu era formată
numai din aristocrați și funcționari. Administrația se baza pe scribii ce țineau
contabilitatea tuturor produselor, dar și a activităților și a persoanelor; viața religioasă
era condusă de către preoți și preotese ce aveau în administrație nenumărate loturi de
pământ; damos-ul constituia populația liberă ce practica diferite activități libere sau
profesii (erau brutari, olari, țesători, ceramiști, fierari etc.); iar ultima treaptă a societății
era formată din sclavii ce aparțineau regelui, demnitarilor sau chiar a unor particulari.
Citadela myceniană este mai degrabă o fortificație și locuință decât o simplă
cetate. Astfel de complexe au fost descoperite la Mycene, Tirint și Pylos, ele fiind
amplasate pe dealuri sau stânci. Este improbabil ca amplasarea acestora să se facă din
simplu motiv al priveliștii, ci, mai degrabă, cei care locuiau aici doreau ca locuința lor să
fie deasupra celorlalte construcții, făcând analogie cu statutul lor social.
Cele mai bine conservate palate sunt la Pylos și Tirint, pe când cele de la Mycene
și Lakonia sunt păstrate parțial, iar cele de la Teba și Orchomenos nu sunt cercetate în
întregime. Palatul de la Atena este distrus aproape în întregime, ceea ce se mai păstrează
fiind temeliile palatului ce se află în partea de vest și sud-vest a Erecheteionului, și un
dispozitiv de captare a apei, în partea de nord. Punctul central al vieții social-politice a
unei citadele myceniene era megaronul. Această încăpere apare la Pylos, Tirint, Mycene
și probabil la Orchomenos. Caracteristicile megaronului sunt:
 o verandă, o antecameră și camera tronului, toate construite pe un suport rigid;
 vatra plată și circulară situată în centrul sălii tronului;
 patru coloane ce încadrează vatra;
 un tron ce nu era așezat în centrul camerii, ci pe peretele din dreapta din sala
centrală (Pylos, Tirint și probabil la Mycene);
 o podea tencuită și pictată;
 accesul la megaron doar prin antecameră;
 vestibul cu două coloane între ante;
 pereți bogați decorați cu fresce.
În fața megaronului de la Mycene, dar și în fața celor de la Tirint și Pylos, exista o
curte mare, înconjurată de o colonadă.
Economia myceniană se baza pe comerț, creșterea animalelor, plantarea
măslinilor și a viței de vie. Pentru procurarea materiilor prime necesare traiului, ei au
fost nevoiți să devină buni navigatori pentru a putea face comerț cu negustori din
diferitele colțuri ale lumii. Civilizația myceniană aparține Epocii Bronzului, populația
ocupându-se de prelucrarea bronzului, material din care realizau arme, armuri, bijuterii,
atât pentru folosirea acestora, cât și pentru creşterea prestigiului.
Cele mai importante realizări în domeniul armelor au fost scutul în forma cifrei 8
și cel de tip turn, coiful de tip colț de mistreț, sulița cu vârful în formă de frunză, sabia și
spada. Un plus al armatelor myceniene îl constituie tactica de luptă și pregătirea
militară, împreună cu mobilitatea soldatului. Un alt element ar fi cel al „importului de
arme”, prin care civilizația myceniană adoptă noi tipuri de arme, dar le adaptează și le
dezvoltă nevoilor proprii. Cel mai important rol în fabricarea acestor arme îl au
meșteșugarii, oameni foarte pricepuți și preocupați de detaliu.
În urma studierii amănunțite și intensive a teritoriilor myceniene, s-a ajuns la
concluzia că așezările acestei civilizații nu au căzut în urma unor distrugeri rapide și
radicale, ci în timp, în etape, nesiguranța stabilindu-se treptat în rândul mycenienilor ce
au abandonat progresiv regiunile nu destul de bine apărate. Un alt motiv de a nu pune
totul pe seama dorienilor e și acela că, încă dinaintea venirii acestora, mycenienii au
cunoscut apariția fierului, dar și noul rit funerar al incinerației, în locul celui al
înhumației. O altă explicație recentă cu privire la dispariția civilizației myceniene este
aceea a migrațiilor complexe din Orientul Apropiat și din jurul Mării Mediterane, în
secolele XIII și XII. Acestea sunt atestate în documentele egiptene ce amintesc de
atacurile numeroase ale popoarelor mării, la care au participat și triburi grecești, ce
provoacă dinastiei a XX-a mari probleme. În urma izolării de sursele principale de unde
își procurau cele mai multe materii prime, principatele myceniene ajung să se lupte între
ele pentru bogățiile terenurilor de pe continent. Aceste conflicte au dus treptat la
distrugerea sistemului palațial și la căderea citadelelor.
Ca surse istoriografice am folosit cel mai mult Lévéque Pierre - Aventura greacă;
Poursat Jean-Claude - Grecia preclasică. De la origini până la sfârșitul secolului VI;
Rodney Castlede – Mycenaeans; Fields Nic - Mycenaean Citadels, c. 1350-1200 BC ;
Grguric Nicolas - The Mycenaeans, c. 1650-1100 BC ; Stubbings Frank - The Rise of
Mycenaean Civilization, Cambridge Ancient History; Căpiță Carol - Bordeiul și palatul.
Meșteșuguri în lumea miceniană; Matz Friedrich - Creta, Micene, Troia.