Sunteți pe pagina 1din 4

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN MANAGEMENTUL

RESURSELOR UMANE

Managementul resurselor umane vizează asigurarea tuturor posturilor din


structura unei organizaţii cu oameni potriviţi. Acest lucru presupune:
- identificarea necesarului;
- recrutarea personalului;
- selectarea;
- angajarea;
- aprecierea;
- salarizarea;
- promovarea;
- formarea şi perfecţionarea;
- activităţi cu caracter social.

Firma ca sistem şi subsistemul resurselor umane


Analiza unei firme ca sistem pune în evidenţă subsistemul resurselor umane,
precum şi relaţiile acestuia cu toate celelalte subsisteme. Studiul relaţiilor pe care le
implică existenţa subsistemului resurselor umane are în vedere:
a) relaţiile dintre subsistemul resurselor umane şi celelalte subsisteme;
b) relaţiile din cadrul subsistemului resurselor umane.
Caracteristici ale subsistemului resurselor umane:
- caracteristici dimensionale: mărimea/extinderea subsistemului, structura pe
profesii, gradul mediu de calificare, structurile aptitudinală şi atitudinală, costul
pentru construcţia iniţială a subsistemului.
- caracteristici funcţionale: productivitatea, fiabilitatea, calitatea, fluctuaţia şi
gradul de participare la proces (mobilitatea, costurile pentru funcţiunea,
întreţinerea şi dezvoltarea sistemului.)

Etapele realizării subsistemului resurselor umane


Utilizarea optimă a resurselor umane determină gradul de utilizare a tuturor
celorlalte subsisteme. De aceea asigurarea condiţiilor optime de utilizare a resurselor
umane reprezintă o problemă fundamentală la proiectarea unei firme. Plecându-se de la
profilul şi structura de producţie a firmei, managementul resurselor umane urmăreşte
plasarea omului în sistem astfel încât să fie OPTIM utilizat. Managementul resurselor
umane vizează deopotrivă cerinţele factorului uman cât şi cerinţele generate de producţie,
de posibilităţile tehnice şi tehnologice.
Funcţia de personal cuprinde toate activităţile orientate spre factorul uman având
drept obiective principale: conceperea, proiectarea, realizarea, utilizarea optimă a
subsistemului resurselor umane, întreţinere şi funcţionare, dezvoltarea subsistemului
resurselor umane.
1. Conceperea sistemului
- este strâns legată de obiectivele firmei;
- presupune o planificare strategică;
- analiza sarcinilor de producţie;
- determinarea tehnologiilor;

1
- identificarea cerinţelor orientate către performanţele individuale;
- stabilirea sistemelor tehnice;
- determinarea modului de operare a subsistemelor.
2. Proiectarea sistemului
- stabilirea sarcinilor parţiale;
- gruparea elementelor subsistemului în substructuri automate şi susbsistemul om –
maşină;
- constituirea grupurilor de muncă pentru operaţiuni normale;
- determinarea cantitativă şi calitativă a susbsistemului resurse umane;
- determinarea costurilor pentru proiectarea subsistemului;
- proiectarea comunicaţiilor interumane;
- proiectarea sistemului informaţional propriu.
3. Construirea subsistemului
- recrutare;
- orientarea preliminară;
- selecţia;
- orientarea finală;
- instruirea personalului conform concepţiei proiectate.
4. Funcţionarea
- repartizarea pe subsisteme a personalului;
- formarea grupurilor de muncă;
- adaptarea organizaţională permanentă;
- integrarea în procesele de producţie;
- stabilizarea şi formarea personalului;
- dezvoltarea angajaţilor şi motivarea lor.
5. Întreţinerea subsistemului
- circulaţia şi fluctuaţia personalului;
- evaluarea posturilor;
- formarea personalului;
- protecţia şi securitatea muncii;
- echitatea şi evitarea discriminărilor;
6. Dezvoltarea subsistemului resurselor umane
- dezvoltarea şi perfecţionarea personalului;
- analiza posturilor;
- evaluarea personalului;
- determinarea evoluţiei cantitative şi calitative;
- programe pentru dezvoltare, formare şi perfecţionare;

Organizarea internă a departamentului de resurse umane


Pentru desfăşurarea normală a activităţii unei întreprinderi este necesară
organizarea unor compartimente de specialitate, constituite sub forma unor servicii sau
birouri. Dintre acestea face parte şi departamentul de resurse umane. Prin organizarea
internă se stabilesc domeniile de acţiune, atribuţiile şi responsabilităţile pentru fiecare
persoană şi grup de muncă. Domeniile în care departamentul de resurse umane îşi poate
desfăşura activitatea sunt:

2
- personal: recrutarea, selecţia, încadrarea şi promovarea, gestionarea cărţilor de
muncă, evidenţa salariaţilor;
- învăţământ: pregătirea personalului, specializarea şi perfecţionarea acestuia;
- salarizare: stabilirea drepturilor salariale, motivarea şi promovare;
- normarea muncii: elaborarea şi revizuirea normelor de muncă locale, evaluarea
performanţelor;
- analiza muncii: la nivel individual şi pe ansamblul firmei.

Atribuţiile departamentului de resurse umane


1.Recrutare, selecţie, angajare: stabilirea criteriilor de recrutare şi selecţie,
elaborarea şi aplicarea testelor pentru selecţie, angajarea şi repartizarea pe posturi,
negocierea contractelor individuale, desfacerea contractului de muncă, asigurarea
integrării noilor angajaţi, crearea unor condiţii normale de muncă, controlul respectării
disciplinei muncii, evidenţa personalului.
2.Motivare, salarizare: stabilirea criteriilor şi metodelor de evaluare, evaluarea
performanţelor fiecărui angajat, studierea, experimentarea şi aplicarea unor forme
adecvate de salarizare; conceperea de stimulente nefinanaciare, asigurarea unor corelaţii
între creşterea producţiei, a productivităţii muncii, a fondului de salarii şi a salariului
individual;
3.Calificare şi perfecţionare profesională: stabilirea nevoilor de pregătire şi de
perfecţionare a pregătirii profesionale, elaborarea programelor de pregătire şi de
perfecţionare precum şi urmărirea aplicării lor, organizarea cursurilor de pregătire şi de
perfecţionare, asigurarea condiţiilor pentru participarea salariaţilor, evaluarea acţiunilor
de pregătire şi perfecţionare;
4.Promovarea personalului: elaborarea criteriilor de promovare, folosirea unor
metode evoluate de promovare, elaborarea unui plan de promovare, organizarea
concursurilor de promovare;
5.Stabilirea necesarului de personal: elaborarea criteriilor de stabilire a
necesarului de personal, normarea muncii, dimensionarea formaţiilor de lucru, analiza şi
descrierea posturilor, elaborarea fişelor posturilor, proiectarea structurii organizatorice şi
repartizarea posturilor în cadrul ei, elaborarea ROF şi ROI, elaborarea planului de muncă
şi salarii;
6.Strategia şi politicile de personal: crearea unei bănci de date în domeniu,
elaborarea strategiei şi politicii de personal, întocmirea programului de asigurare pe
termen lung a personalului pe categorii şi profesii, cu precizarea surselor de recrutare şi
stimulare, elaborarea programului de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă.
7.Asigurarea unor condiţii bune de muncă: elaborarea contractului colectiv de
muncă, negocierea şi urmărirea realizării prevederilor acestuia, identificarea
posibilităţilor de îmbunătăţire a protecţiei şi igienei muncii, organizarea şi prestarea unor
servicii social-culturale.

Tipuri de structuri în organizarea departamentului de resurse umane


1. Organizare funcţională – constă în gruparea activităţilor de personal pe
principalele activităţi componente, în funcţie de natura, gradul de
complexitate sau de omogenitate al acestora.

3
2. Organizare matriceală – constă în combinarea structurii funcţionale cu
structura pe proiecte.

Centralizarea şi descentralizarea activităţii de personal


Modul în care activităţile de personal sunt coordonate şi structurate diferă mult de
la o organizaţie la alta. Măsura în care autoritatea de a lua decizii în domeniul resurselor
umane este concentrată sau dispersată, determină nivelul de descentralizare. Prin
centralizare, responsabilitatea luării deciziilor este concentrată la managerii de vârf, iar
prin descentralizare, competeţele sunt distribuite spre persoanele aflate în întreaga
organizare structurală.
Mărimea întreprinderii, stilul de management sau dispersarea geografică sunt
factori care determină cât de mare este sau ar trebui să fie nivelul centralizării sau
descentralizării.

Bibliografie:

1. MATHIS, Robert L., NICA, Panaite, RUSU, Costache, Managementul resurselor


umane , Editura Economica , Bucureşti, 1997.

Acsinte Ionela
Asistenţă socială
Anul II, Grupa 1