Bucuria Ră spunsului la Rugă ciune

Genesa 24:1-60

Autor: Pastor Pavel Bochian

Patriarhul Avraam avea un rob loial pe nume Eliezer din Damasc. Robul acesta nu-L cunoştea
pe Dumnezeu dar ştia că stăpânul său are un Dumezeu deosebit. Într-o zi Avraam l-a chemat pe rob
cu gândul să-l trimită într-o misiune specială. Eliezer trebuia să meargă din Canaan în Mesopotamia ca
să-i găsească şi să-i aducă o soţie lui Isaac, fiul stăpânului său.

Copleşit de importanţa şi dificultatea misiunii, Eliezer se îngrijorează şi este gata să dea înapoi
temându-se ca nu cumva fata, pe care o va cere pentru Isaac, să-l refuze. Avraam îl linişteşte pe rob
cu două argumente. Primul argument a fost ajutorul lui Dumneze care va trimite pe Îngerul Său
înaintea lui Eliazar. Al doilea argument a fost legat de resposabilitatea limitată a lui Eliezer. El nu era
responsabil de reacţia fetei ci el trebuia doar să transmită corect şi clar cererea stăpânului său. Pe
lângă incurajări, Avraam a dat robului său zece cămile şi daruri preioase pentru rudele sale.

Batrânul rob pleacă spre Mesopotamia. Cănd ajunge la destinaţie, la marginea cetăţii lui
Nahor, Eliezer face ceea ce poate n-a mai făcut niciodată până atunci: a înălţat o rugăciune către
Dumnezeul lui Avraam. Nu s-a pretins erou al credinţei, ci cu smerenie s-a adresat Dumnezeului
stăpânului său cerând izbândă pentru el însuşi şi indurare pentru Avraam.

“Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi şi îndură-Te de
stăpânul meu Avraam.” (Genesa 24:12)

În mod concret Eliezer a cerut ajutorul lui Dumnezeu şi a cerut de asemenea un semn de la Dumnezeu.
Punctul culminant al istorisirii este momentul în care robul urmăreşte evenimentele ca să
vadă dacă Dumnezeu îi ascultă rugăciunea.

“Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească
sau nu călătoria. “ (Genesa 24:21)

Când Eliazar îşi dă seama că i-a fost ascultată rugăciunea a fast copleşit de bunătatea lui Dumnezeu.
Un comentator evanghlic spune că Eliezer a avut o izbucnire de bucurie. El a facut câteva lucruri prin
care şi-a exprimat această bucurie şi mulţumire. În primul rând şi-a plecat capul. Apoi ca şi cum ar fi
considerat că gestul este prea mic s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului. Nu s-a sfiit de
Rebeca ci şi-a exprimat recunoştinţa şi bucuria verbal.

“Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea
şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu.”
(Genesa 24:28)

Bucuria lui Eliezer a fost aşa de mare incât a vrut s-o impărtăşească cu Laban şi familia Rebecăi.
Invitat la masă, robul a refuzat să mănânce până nu şi-a prezentat scopul călătoriei şi până n-a
mărturisit tot ce a făcut Dumnezeu pentru el.
 Istoria lui Eliezer este o lecţie deosebită pentru a ne învăța cum trebuie să procedăm atunci
când avem rugăciuni sub forma de cereri înaintea lui Dumnezeu. Iată câteva lucruri pe care ar trebui
să le facem:

1. Să nu ne lăsăm copleşiți de situaţie

Eliezer s-a temut că fata n-o să vină cu el. Noi, de multe ori suntem copleşiţi de gravitatea situaţiei şi
faptul că noi n-o putem rezolva ne paralizează şi ne face să “credem” că nici Dumnezeu nu este in
stare să acţioneze. Ne temem că bolnavii nu se vindecă, că fiii risipitori nu se întorc acasă, că n-o să
mai avem cele de trebuinţă sau că cei pentru care ne rugăm nu vor fi mântuiți. După întâlnirea cu
tânărul bogat, ucenicii s-au speriat şi au zis: “atunci cine mai poate fi mântuit?” Răspunsul Domnului
Isus trebuie să fie o încurajare pentru noi în faţa oricărei situaţii imposibile:

“Ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumenzeu.” Luca 18:27

2. Să contăm pe ajutorul Domnului

Avraam l-a încurajat pe Eliezer spunându-i că Îngerul Domnului va merge înaintea lui. Când Domnul
Isus a dat ucenicilor marea însărcinare, le-a spus două lucruri:
“Toată putere Mi-a fos dată în cer şi pe pământ” Matei 28:18
“Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Matei 28:19
Pe de altă parte trebuie să-L lăsăm pe Dumezeu să lucreze. Responsabilitate noastră este să ne rugăm
cu crediţă. Din experienţa lui cu Dumezeu, David ne spune:
“Încredinţiază-ţi soarta în mâna Domnulu, încrede-te în El, şi El va lucra” Psalmul 37:5
Unui popor descurajat, în Exil, Ieremia îi spune din partea Domnului:
“Voi Mă veţi chema şi veţi pleca, Mă veţi ruga şi vă voi asculta.”
Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima “ Ieremia 29:12-13

3. Să ne rugăm aşa cum s-a rugat Eliezer

Chiar dacă te simţi nevrednic cere-I ajutor Domului. Eliezer a apelat la Dumnezeul stăpânului
său. Noi putem să ne rugăm în numele Domnului Isus. Cere un semn ca şi robul lui Avraam. De multe
ori Dumenzeu vrea să ne binecuvinnteze şi să ne ajute dar aşteaptă ca noi să-I cerem concret ceea ce
dorim. Exprimă-ţi clar cererea înaintea lui Dumnezeu. Pe vremea lui Isaia, Dumnezeu a vrut să ajute
un împărat speriat pe nume Ahaz. Plin de bunăvoinţă, prin profetul Isaia, Domnul îi spune lui Ahaz:
“ cere un semn de la Domnul, Dumnezeul tău;”

4. Să urmărim felul în care Dumnezeu lucrează ca răspuns la rugăciune

Eliezer s-a rugat, iar apoi a stat să vadă cum îi dă Dumenzeu succes în călătorie.
Profetul Habacuc, a înaintat o plângere înaintea lui Dumenzeu, iar apoi s-a dus în turnul de veghe să
vadă cum răspunde Dumnezeu:
“M-am dus la locul meu de strajă şî stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună
Domnul şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.” Habacuc 2:1
Cineva definea credinţa ca o aşteptare ca Dumnezeu să acţioneze în următorul moment.
Oral Robert a scris o carte cu un titlu îcurajator: Aşteaptă un miracol !

Trebuie să ne rugăm şi să aşteaptăm ca Dumezeu să intervină!

5. Să ne exprimăm bucuria și mulțumirea când Dumezeu ne răspunde la
rugăciuni
Trebuie să-L laudăm pe Dumnezeu cu mintea, inima, trupul şi glasul. Să ne pleacăm capul
înaintea Lui și să-I muţumim. Este important să ne închinăm, pleacâdu-ne genunchii, proşternându-ne
în faţa Lui pentru că merită şi este vrednic. Să nu ne fie greu să ne deschidem gura şi să declarăm
bunătatea Lui cum a făcut și Eliezer. Suntem datori să-L mărturisim înaintea oamenilor. Făcând
aceasta ne îndeplinim o datorie şi totodată îi și încurajăm pe alţii care au nevoie de ajutorul lui
Dumnezeu. Eliezer şi-a exprimat bucuria atât verbal cât şi prin limbajul trupului (închinare,
proşternere la pământ). La fel ne spune şi David să facem:
“Binecuvintează, suflete pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele lui cel
Sfânt!” (Psalmul 103: 1)
Dumnezeu ne-a făcut mult bine, este vrednic de laudă şi merită să intrăm cu laudă şi bucurie pe
porţile Lui.