UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE - PSIHOLOGIE

Specializarea: Sociologie - Psihologie

Grile pentru examenul de licență - sesiunea Februarie 2010

A. SOCIOLOGIE

1. “ Empiric” se referă la studierea concretă a realităţii sociale utilizând metode şi

tehnici specifice de cercetare.

2. Modelul calitativ de cercetare socială presupune utilizarea unor metode şi tehnici

structurate, standardizate.

3. Cunoaşterea la nivelul simţului comun este orientată din punct de vedere

metodologic.

4. Cunoaşterea comună are un caracter individual, personal.

5. Cunoaşterea spontană este marcată de subiectivitatea agentului cunoaşterii.

6. Cunoaşterea spontană utilizează un limbaj riguros, standardizat.

7. Cunoaşterea ştiinţifică porneşte de la un set de ipoteze:

8. Cunoaşterea ştiinţifică are un caracter personal, subiectiv (în funcţie de anumite

principii axiologice, preferinţe ale cercetătorului):

1
 9. Cunoaşterea ştiinţifică este orientată din punct de vedere metodologic.

10. Definiţia nominală presupune procesul de transpunere a unei teme de cercetare într-o
procedură de investigare concretă .

11. Definiţia operaţională constă în prescrierea operaţiilor empirice necesare trecerii de la

teorie la cercetarea concretă.

12. Operaţionalizarea conceptelor reprezintă procedeul prin care se decide dacă o calitate
poate fi atribuită unei unităţi sociale.

13. Indicatorii obţinuţi prin operaţionalizarea conceptelor vor sta la baza construirii
instrumentelor de investigaţie.

14. În planul cercetării concrete ipoteza reprezintă o explicaţie anticipată, plauzibilă

pentru a susţine o construcţie teoretică, ce urmează să fie ulterior supusă testării,
verificării empirice.

15. Ipotezele de cercetare sunt explicaţii plauzibile care urmează a fi verificate prin
faptele de observaţie.

16. Modelul cantitativ de cercetare este un model bazat pe descriere de tip pozitivist: pe
cercetare efectivă, pe înregistrare, numărare şi măsurare.

17. Modelul calitativ de cercetare este un model bazat pe descriere de tip pozitivist: pe
cercetare efectivă, pe înregistrare, numărare şi măsurare.

18. În cercetarea sociologică reprezentativitatea eşantionului ne permite generalizarea

concluziilor la colectivitatea statistică generală.

2
19. În cercetarea sociologică concretă unei metode îi pot fi subordonate mai multe tehnici
de cercetare.

20. Cele mai frecvente caracteristici ale populaţiei ce alcătuieşte colectivitatea statistică
generală devin criterii de grupare în vederea construirii eşantionului.

21. Ancheta sociologică este o metodă de cercetare pur calitativă.

22. Scopul realizării unei anchetei sociologice este acela de a identifica fenomenul de
serendipitate.

23. Ancheta sociologică permite utilizarea tehnicilor de codificare, scalare, analiză,

prelucrare a informaţiilor.

24. Informaţiile recoltate prin intermediul anchetei nu pot fi prelucrate statistic.

25. Ancheta sociologică foloseşte doar chestionarul, ca instrument de investigaţie.

26. Ancheta sociologică are un caracter descriptiv, cu finalitate practic aplicativă.

27. Ancheta sociologică şi sondajul de opinie publică nu se diferenţiază sub aspect

metodologic.

28. Cercetarea sociologică concretă reprezintă genul proxim pentru ancheta sociologică.

29. O investigaţie care se fundamentează pe experiment poate fi identificată cu ancheta

sociologică.

3
30. Ancheta sociologică utilizează observaţia şi analiza documentară, ca surse
complementare de informare.

31. Ancheta pe bază de chestionar are un caracter standardizat.

32. Întrebările dintr-un chestionar au funcţia de stimuli declanşatori de comportamente

verbale sau nonverbale.

33. În investigarea fenomenelor socioumane nu există chestionare care să nu cuprindă

întrebări factuale.

34. Întrebările de date factuale pot fi grupate în întrebări de cunoştinţe şi întrebări de

identificare.

35. În cadrul chestionarului o singură întrebare va permite cercetătorului stabilirea opiniei

indivizilor faţă de problemele sociale puse în discuţie.

36. Întrebările închise dintr-un chestionar facilitează prelucrarea şi analiza statistică a

informaţiilor.

37. Întrebările deschise din chestionar pun în evidenţă opinii bine cristalizate şi
consolidate.

38. Întrebările închise din chestionar dau un procent mai ridicat de nonrăspunsuri decât
întrebările deschise.

39. Întrebările deschise dintr-un chestionar presupun operaţii de codificare ulterioară a

răspunsurilor.

4
40. Chestionarele poştale permit utilizarea unor chestionare cu mai mulţi itemi.

41. Prin utilizarea chestionarelor poştale în cercetarea sociologică se garantează caracterul

personal şi individual al răspunsurilor.

42. Întrebările de trecere, din structura chestionarului, au rolul de a opri trecerea unor
categorii de subiecţi la unele întrebări ulterioare.

43. Întrebarea filtru, din structura chestionarului, este o întrebare de contact cu subiectul
intervievat.

44. În cadrul chestionarului regăsim atât întrebări de tip inductiv (de la particular la
general), cât şi de tip deductiv (de la general la particular).

45. Interviul focalizat presupune investigaţia unor teme şi ipoteze de cercetare stabilite de
către cercetător.

46. În scop explorator, în prima fază a cercetării, poate fi utilizat interviul standardizat,
structurat.

47. Interviul sociologic este un tip de interacţiune socială.

48. Interviul de grup presupune formularea unui răspuns care exprimă opinia de grup.

49. Analiza documentelor sociale constituie o metodă complementară de investigaţie

sociologică.

5
50. În cercetarea socio-umană biografia socială este utilizată ca alternativă metodologică,
nu doar ca sursă de informare.

51. Analiza conţinutului comunicării se opreşte la descrierea comunicării fără să

urmărească testarea ipotezelor.

52. Analiza conţinutului comunicării oferă posibilitatea de cuantificare a documentelor

scrise.

53. Analiza conţinutului comunicării presupune doar analiza conţinutului manifest al

comunicării.

54. Scopul analizei conţinutului comunicării este identificarea, descrierea obiectivă şi

sistematică a conţinutului manifest şi/sau latent al comunicării.

55. Unitatea de context din cadrul analizei conţinutului comunicării este mai mică sau cel
mult egală cu unitatea de înregistrare.

56. Analiza conţinutului comunicării impune eşantionarea atunci când se realizează

analiza documentelor personale sau conţinutul unui articol de ziar

57. Ce se desemnează prin „ metodă de cercetare”?

a) limbajul în care sunt formulate teoriile;
b) program de realizare a cercetării;
c) mod de a acţiona în efectuarea unei cercetări;
d) nivel teoretic al cercetării;
e) o serie de ipoteze generale.

58. Ce reprezintă „tehnica de cercetare”?

6
 a. modalitate teoretică şi axiologică de abordare a realităţii socio-umane;
b. modalitate concretă de abordare a fenomenelor supuse cercetării;
c. ştiinţa realizării cercetării;
d. sistem conceptual ce stă la baza cercetării.

59. Ce se înţelege prin fenomen de „serendipitate”?

a. fapt regăsit în ipotezele de cercetare;

b. fapt aberant şi neaşteptat ;
c. fapt neaşteptat, aberant şi capital.

60. Cunoaşterea comună se referă la :

a) credinţe, explicaţii, interpretări obţinute în mod spontan;
b) cunoştinţe obţinute prin intermediul unor metode şi tehnici;
c) cunoştinţe obţinute fără cercetare sistematică.

61. Cum se numeşte sociologul care afirmă că la nivelul cunoşterii comune acţionează :
enculturaţia şi socializarea, ca factori ce conferă acesteia un caracter iluzoriu?

a. S.Freud
b. B. Berelson
c. D. Gusti
d. H.H. Stahl
e. P. Lazarsfeld

62. Paradigma operaţionalizării conceptelor în cercetarea sociologică a fost elaborată de

către:

a. T. Parsons
b. M.Weber
c. P.F.Lazarsfeld
d. E. Durkheim

63. Paradigma operaţionalizării conceptelor cuprinde:

a) elaborarea ipotezelor de cercetare;
b) reprezentarea imagistică a conceptului;
7
 c) specificarea conceptului prin stabilirea dimensiunilor;
d) delimitarea populaţiei supuse cercetării;
e) alegerea indicatorilor;
f) construcţia indicilor empirici.

64. A stabili dimensiunile unui concept, în procesul operaţionalizării, presupune:

a. a defini nominal conceptul;

b. a nominaliza domeniile sau elementele structurale care compun
realitatea desemnată de conceptul respectiv;
c. a desemna „caracteristici” exprimate numeric pentru o anumită unitate
socială.

65. În schema operaţională, prin identificarea variabilelor, se vor identifica:

a. factorii care menţin constanţi indicatorii empirici obţinuţi prin

operaţionalizare;
b. factori care reprezintă caracteristici, particularităţi elementare ale
realităţii sociale cercetate;
c. semne direct observabile şi măsurabile în cercetarea de teren;
d. factorii care influenţează sau care determină schimbări pentru fiecare
dimensiune a conceptului operaţionalizat.

66. Indicatorii obţinuţi prin operaţionalizarea conceptelor reprezintă:

a) semne observabile şi măsurabile cu ajutorul cărora pot fi caracterizate
unităţile sociale şi calităţile acestora;
b) particularitate elementară a unei teme de cercetare;
c) domenii teoretice ale conceptului operaţionalizat.

67. În metodologia sociologică, totalitatea dimensiunilor, variabilelor şi a indicatorilor

unui fenomen poartă denumirea de:

a. univers statistic general;

b. spaţiu de atribute;
c. anchetă- pilot.

68. Componentele schemei operaţionale reprezintă:

8
 a. eşantioane reprezentative;
b. interpretări şi reflexii teoretice;
c. caracteristicile realităţii cercetate;
d. totalitatea informaţiilor recoltate în cercetare.

69. Din punct de vedere etimologic ipoteza inseamnă:

a. enunţul unei explicaţii temeinic verificate;

b. observaţii întâmplătoare despre evenimente şi fenomene sociale;
c. construcţia indicilor empirici;
d. ceea ce se pune dedesubt, temelie, bază.

70. Ipotezele de cercetare semnifică:

a) enunţuri direct testabile, verificabile empiric;
b) enunţuri generale, teoretice, indirect testabile;
c) credinţe, explicaţii, interpretări obţinute în mod spontan;
d) enunţuri a căror confirmare / infirmare va fi redată de datele empirice;
e) realitatea socială exterioară, obiectivă, structurată, ce urmeaza a fi supusă
numărării şi măsurării.

71. Care dintre următoarele enunţuri constituie ipoteze de cercetare?

a) Dacă aş locui pe Marte atunci aş fi mai fericit.
b) Cu cât mă hrănesc mai bine cu atât scade senzaţia de foame.
c) Cu cât nivelul de trai al populaţiei scade cu atât rata comportamentelor
delincvente creşte.
d) Dacă în familie există un climat conflictual, atunci tendinţa spre
devianţă comportamentală a copiilor este mare.
e) Dacă sunt student atunci sunt înmatriculat la o instituţie de învăţământ
superior.

72. De ce în cercetarea socio- umană apare restricţia formulării ipotezelor de lucru în

termenii: „Dacă A atunci B” sau „Cu cât A cu atât B” ?

a. deoarece ipotezele de lucru iau forma unor implicaţii logice;

b. deoarece ipotezele de lucru sunt formulări axiologice şi
epistemologice;
c. deoarece ipotezele de lucru constituie ipoteze cu nivel maxim de
9
 generalitate (sunt ipoteze teoretice).

73. Gruparea (stratificarea) populaţiei în cercetarea sociologică se realizează în funcţie de:

a) caracteristici socio- demografice;
b) caracteristici socio- profesionale;
c) caracteristici estetice;
d) caracteristici sociale;
e) caracteristici economice.

74. Condiţia de reprezentativitate a unui eşantion presupune:

a) opinii, păreri, atitudini ale populaţiei în raport cu tema şi obiectivele
cercetării;
b) capacitatea eşantionului de a reproduce cât mai fidel structurile şi
caracteristicile populaţiei din care a fost extras;
c) subiecţii reţinuţi în eşantion diferă (sub aspectul caracteristicilor socio-
demografice ) de universul cercetării;
d) subiecţii reţinuţi în eşantion sunt purtătorii tuturor, sau, cel puţin, ale
principalelor caracteristici a populaţiei totale.

75. Într-o cercetare sociologică concretă operaţia de codificare a informaţiilor reprezintă:

a. operaţia de reprezentare imagistică a informaţiilor;

b. operaţia de reprezentare teoretică a informaţiilor;
c. operaţia de reprezentare convenţională (numerică sau alfabetică) a unei
informaţii.

76. Într-o cercetare sociologică concretă metodele şi tehnicile de cercetare sunt alese de
către cercetător în funcţie de :
a) informaţiile recoltate de la subiecţii presupuşi de cercetare;
b) tema cercetării;
c) concepţia general teoretică ce stă la baza cercetării;
d) obiectivele specifice temei cercetate;
e) ipotezele de cercetare.

77. Prin „metodologie” se desemnează:

a. acea ştiinţă care ne relevă modalităţile axiologice de abordare a

10
 socialului;
b. acea ştiinţă care ne relevă modalităţile de cunoaştere spontană a unui
eveniment social;
c. acea ştiinţă care ne relevă demersurile de efectuare a cercetării.

78. Într-o cercetare sociologică concretă, instrumentul de investigaţie semnifică:

a. mijloc, cale, mod de expunere;

b. unelte, aparatură de care se foloseşte cercetătorul pentru înregistrarea
informaţiilor;
c. modul de a acţiona în efectuarea unei cercetări.

79. Termenul de paradigmă poate fi definit astfel:

a. ştiinţa metodelor;
b. mod de cercetare;
c. model, „pattern”;
d. instrument de investigaţie.

80. Cercetarea de teren propriu- zisă vizează:

a) aplicarea instrumentelor de recoltare a informaţiilor;
b)analiza conceptelor;
c) contactul direct dintre cercetător şi realitatea supusă cercetării;
d) recoltarea informaţiilor;
e) elaborarea ipotezelor de cercetare;
f) etape de proiecţie a cercetării.

81. Proiectarea cercetării presupune:

a)analiza şi interpretarea informaţiilor;
b)fixarea obiectivelor cercetării;
c)contactul direct dintre cercetător şi realitatea supusă cercetării;
d)elaborarea ipotezelor de cercetare;
e)analiza conceptelor.

82. Definiţia operaţională a conceptelor presupune:

a) rezultatul final al cercetării concrete;

11
 b) descrierea părţilor componente ale proceselor psiho-sociale care sunt
exprimate în conceptele ce fac obiectul cercetării;
c) definiţie lexicală, ce se realizează la nivel interlingvistic;
d) alegerea metodelor şi tehnicilor de cercetare;
e) prescrierea operaţiilor empirice necesare trecerii de la teorie la cercetarea
concretă;

83. Relevanţa indicatorilor în cercetarea socio- umană concretă se poate estima prin:
a)analiza puterii de discriminare;
b)analiza proceselor psihice implicate;
c)analiză statistică;
d)analiză teoretică şi specificarea semnificaţiei datelor ce se obţin în
cercetarea concretă.

84. În cercetarea sociologică vom reţine indicatorii care se definesc prin:

a. nivel maxim de generalitate;

b. rezistenţă la schimbare socială;
c. observaţii, interpretări şi explicaţii nesistematice;
d. putere mare de discriminare.

85. În metodologia cercetării sociologice trecerea de la concepte generale la cele

apropiate de concretul social se realizează prin:
a) sistematizarea, ordonarea, analiza şi interpretarea informaţiilor obţinute
în cercetarea de teren;
b) elaborarea de scheme operaţionale de cercetare;
c) elaborarea dimensiunilor, variabilelor şi indicatorilor sociologici;
d) delimitarea spaţiului de atribute (calităţi) ale conceptului în care este
reflectată realitatea supusă cercetării.

86. În cercetarea socio- umană concretă ipotezele îndeplinesc următorul rol:

a. metodologic şi cognitiv- explicativ;

b. metodologic şi axiologic;
c. subiectiv –obiectiv, individual –social;
d. psiho-somatic.

12
87. În cercetarea psihosocială stabilirea colectivităţii statistice generale se face în funcţie
de :
a)metodele cantitativ- calitative stabilite de către cercetător;
b)natura problemei studiate;
c)tema şi obiectivele cercetării;
d)populaţia supusă cercetării.

88. Modelul cantitativ de cercetare presupune:

a)realitate socială exterioară, obiectiv- structurată;
b)numărare şi măsurare;
c)analiza biografiilor sociale;
d)tehnici nestructurate de cercetare.

89. În cadrul „anchetei pilot” se testează:

a. validitatea ipotezelor de cercetare;

b. validitatea variabilelor explanatorii;
c. validitatea instrumentelor de cercetare.

90. În procesul de codificare a informaţiilor codul stabileşte o corespondenţă între:

a. natura cantitativă a informaţiilor şi cifrele atribuite;

b. nivelul teoretic şi cel empiric;
c. natura calitativă a informaţiilor şi cifrele atribuite;
d. procesele psihosociale devenite obiect de cercetare.

91. Rolul activităţii teoretice în cercetarea sociologică este:

a)formularea de idei generale asupra realităţii sociale;
b)contact direct cu realitatea socială;
c)formularea de ipoteze generale;
d)punerea în relaţie a faptelor empirice cu altele, ipotetice sau deja verificate
(interpretarea);
e)formularea de concepte complexe care orientează cercetătorul spre fapte
interesante.

92. Funcţiile cercetării empirice în dezvoltarea teoriei sunt:

a) iniţierea teoriei, prin descoperirea de fapte neaşteptate;
13
 b) reprezentarea imagistică a conceptului în care este reflectată realitatea
supusă cercetării;
c) clarificarea conceptelor utilizate în teorie;
d) evidenţierea de dimensiuni politico- economice ale vieţii sociale.
e) reformularea teoriei prin elaborarea de noi scheme explicative.

93. În cercetarea sociologică vor fi incluse în colectivitatea statistică generală:

a)persoane cu pregătire profesională în domeniu (sociologi);
b)persoane care sunt implicate prin activitatea practică în procesele sociale
studiate;
c)analişti socio- politici;
d)persoane care deţin informaţii referitoare la procesele sociale studiate;
e) persoane cu pregătire în domeniul statisticii sociale.

94. Cercetarea sociologică concretă presupune:

a) aplicarea unor metode şi tehnici specifice de recoltare a informaţiilor;
b) observarea directă a realităţii sociale;
c) aplicarea unor metode specifice de prelucrare şi analiză a informaţiilor;

95. În obiectul de cercetare al unei anchete sociologice intră:

a) speculaţii teoretice;
b) opinii, comportamente ale oamenilor;
c) aspiraţii, trebuinţe, motivaţii ale conduitelor oamenilor;
d) enunţuri generale, teoretice, indirect testabile;
e) caracteristici socio-demografice;
f) caracteristici ale mediului social şi modului de viaţă al oamenilor.

96. Metoda anchetei sociologice permite cercetătorului:

a) descrierea faptelor sociale cercetate;
b) analiză pur speculativă;
c) tipologizarea faptelor sociale;
d) cunoaşterea spontană a faptelor sociale;
e) verificarea ipotezelor de cercetare;
f) oferirea de explicaţii cauzale, teoretice;
g) oferirea de explicaţii subiective.

97. Aplicarea anchetei sociologice presupune:

14
 a) cunoaşterea ştiinţifică a realităţii sociale;
b) proces de influenţare, instruire a subiecţilor investigaţi;
c) formularea unor prejudecăţi asupra realităţii studiate;
d) cunoaşterea spontană a realităţii sociale.

98. Cercetările bazate pe anchete sociologice permit cercetătorului:

a) confirmarea ipotezelor de lucru;
b) explicaţii cauzale şi teoretice;
c) verificarea ipotezelor de cercetare.

99. Ancheta sociologică semnifică :

a. sistem conceptual cu care operează sociologia;

b. metodă de cercetare;
c. ipoteza (ipotezele) de cercetare;
d. instrument de investigaţie.

100. Factorii de distorsiune, în cadrul anchetei sociologice, sunt determinaţi de:

a) subiectul anchetat;
b) operatorii de anchetă;
c) eşantionare greşită;
d) instrumente de anchetă greşit elaborate;
e) formalizarea excesivă a chestionarelor.

101. În cadrul anchetei sociologice coeficientul de eroare datorat subiectivităţii populaţiei

investigate (tolerat în cadrul sondajului de opinie publică) este depăşit prin:
a) ponderea crescândă a modalităţilor interogative de culegere a
informaţiilor;
b) confruntarea opiniilor cu faptele pe care le reflectă;
c) intermediul întrebărilor de date factuale din chestionar;
d) surse complementare de informare: observaţie sau analiză documentară.

102. Specificul sondajului de opinie publică este dat de faptul că:

a) se opreşte la date de ordin subiectiv;
b) permite recoltarea rapidă de a informaţiilor;
c) vizează studiul opiniilor.

15
 d) stratifică opiniile populaţiei în raport cu diferite variabile socio-
demografice;
e) tolerează erori inevitabile de recoltare şi prelucrare a informaţiilor;
f) îşi propune confruntarea opiniilor cu fenomenele obiective care le
determină;
g) nu se realizează pe populaţii reprezentative din punct de vedere statistic;
h) tolerează erori datorate subiectivităţii umane;

103. Instrumentele de investigaţie specifice sondajului de opinie publică sunt:

a) interviul nestandardizat, nestructurat;
b) ghidul de interviu;
c) observaţia;
d) experimentul;
e) chestionarul;
f) analiza documentară.

104. Întrebările din cadrul chestionarului sociologic sunt construite în funcţie de:
a) opiniile, atitudinile, comportamentul subiecţilor;
b) tema şi obiectivele cercetării;
c) ipotezele cercetării;
d) informaţiile rezultate din analiza statistică;
e) indicatorii obţinuţi prin analiza operaţională.

105. În cadrul chestionarului întrebările au funcţia de :

a. paradigme;
b. indicatori cu ajutorul cărora au fost definite operaţional conceptele;
c. principii axiologice;
d. principii metodologice.

106. Prin intermediul chestionarului se urmăreşte:

a) descoperirea unui fapt neaşteptat, aberant şi capital;
b) descrierea obiectivă a realităţii sociale;
c) testarea ipotezelor de cercetare;
d) analiza subiectivă a unei realităţi sociale.

16
107. Chestionarele de date factuale vizează:

a. opinii, motivaţii, atitudini, comportamente ale oamenilor;

b. fapte şi situaţii ce nu pot fi observate direct;
c. vârsta, sexul, locul de naştere, starea civilă, domiciliul, profesia,
studiile etc.

108. Chestionarele de date factuale sunt:

a. chestionare de tip administrativ;

b. chestionare speciale;
c. chestionare de opinie;
d. chestionare omnibus.

109. Este recomandabil ca, într-un chestionar, întrebările de identificare (sau de clasificare)
să fie plasate:

a. la începutul chestionarului;
b. la mijlocul chestionarului;
c. la sfârşitul chestionarului.

110. Întrebările de identificare au o importanţă deosebită în structura chestionarului

deoarece stau la baza:
a) analizei şi interpretării informaţiilor;
b) etapelor de proiecţie a cercetării;
c) stratificării opiniilor în raport de variabilele socio-demografice;
d) construirii indicatorilor definiţionali şi a ipotezelor de cercetare.

111. Chestionarul de opinie se referă la:

a. caracteristicile socio-demografice ale populaţiei cercetate;

b. fapte şi situaţii obiective;
c. fapte care nu pot fi observate în mod direct.

112. Chestionarele speciale reprezintă:

a. chestionare axate pe mai multe teme de cercetare;

17
 b. chestionare de opinie;
c. chestionare axate pe o singură temă de cercetare;
d. chestionare de tip administrativ;

113. Chestionarul „omnibus” reprezintă :

a. chestionare precodificate;
b. chestionare axate pe mai multe teme de cercetare;
c. chestionare axate pe o singură temă de cercetare;
d. chestionare cu întrebări scalate.

114. Superioritatea chestionarelor „omnibus” rezultă din faptul că:

a. pun în evidenţă un fapt sau fenomen social;

b. surprind interacţiunea faptelor sociale cercetate.

115. Chestionarele cu întrebări închise presupun:

a) libertatea subiectului intervievat în formularea răspunsului;
b) răspunsul subiectului trebuie să se încadreze într-una din categoriile
propuse de cercetător;
c) întrebări la care variantele posibile de răspuns sunt dinainte fixate.

116. Inconvenientul major al întrebărilor închise, în cadrul chestionarului, este determinat

de:

a. operaţiile de postcodificare a răspunsurilor;

b. consemnarea dificilă a răspunsurilor;
c. sugestibilitatea pe care o implică prezentarea precodificată a
răspunsurilor.

117. Avantajele chestionarelor cu întrebări închise sunt date de:

a) uşurinţă în consemnarea răspunsurilor;
b) bogăţia informaţiilor ce se obţin;
c) permit aplicarea unor chestionare cu mai mulţi itemi;
d) nu există riscul sugestibilităţii răspunsurilor;
e) uşurinţă în alegerea răspunsurilor din partea subiecţilor.

18
118. Avantajele chestionarelor cu întrebări deschise, sunt:
a) sărăcia informaţiilor care se obţin prin utilizarea acestor întrebări;
b) uşurinţă în consemnarea răspunsurilor;
c) evitarea erorilor generate de operaţiile de postcodificare a răspunsurilor;
d) nu există riscul sugestibilităţii răspunsurilor;
e) obţinerea unor informaţii bogate asupra temelor abordate;

119. Avantajele chestionarelor autoadministrate sunt:

a) asigură spontaneitatea răspunsurilor;
b) se elimină efectul de interviu;
c) asigură nivel superior de concentrare a subiecţilor asupra răspunsurilor;
d) asigurară reprezentativitatea eşantionului calculat.

120. Administrarea chestionarelor prin intermediul operatorilor de anchetă presupune:

a) costuri reduse;
b) posibilitatea apariţiei fenomenului de supra-sondare,
c) eliminarea erorilor de generate de personalitatea operatorilor de anchetă,
d) posibilitatea înregistrării unor date de observaţie.

121. Administrarea chestionarului prin intermediul operatorilor presupune:

a) obţinerea unor rate mari de răspunsuri;
b) se asigură spontaneitatea răspunsurilor;
c) timp redus de desfăşurare a anchetei.

122. Un bun operator de anchetă trebuie să respecte o serie de aspecte:

a) să respecte succesiunea întrebărilor;
b) să obţină cu orice preţ răspunsuri;
c) să înregistreze fidel răspunsurile;
d) să nu manifeste empatie;
e) să intervieveze numai subiecţii cuprinşi în eşantion.

123. În cadrul chestionarelor administrate prin intermediul operatorilor de anchetă,

comunicarea dintre operator şi subiectul intervievat este numită „mod nenatural de
comunicare” datorită faptului că:
a) în cadrul acestei comunicări feed-back-ul este diminuat;
b) mesajul este înregistrat în scris;
19
 c) în comunicare nu se manifestă retroacţiunea.

124. În structura chestionarului, întrebările de trecere au funcţia:

a. de pregătire a unui stimul ce urmează să acţioneze în structura

chestionarului;
b. de a opri trecerea unor categorii de subiecţi la unele întrebări
ulterioare;
c. de a provoca explicaţii în raport cu unele opinii exprimate.

125. Întrebările filtru, din structura chestionarului, au următoarea funcţie:

a. de a destinde subiectul;
b. de a marca, în structura chestionarului, apariţia unei noi grupe de
întrebări referitoare la o altă problemă;
c. de a opri trecerea unor categorii de subiecţii la întrebările succesive;
d. de a provoca explicaţii în raport cu diferitele opinii exprimate.

126. Efectul „halo”, din structura chestionarului, presupune:

a. trecerea de la general la particular ( se realizează o trecere firească

pentru punerea unei întrebări personale);
b. contaminarea răspunsurilor datorate, în special, aşezării întrebărilor;
c. subiectul anchetat este ajutat să dea răspunsul la o întrebare care
vizează generalul.

127. Lungimea chestionarului trebuie măsurată în

a) timpul necesar completării chestionarului;
b) numărul de întrebări;
c) capacitatea de a alege indicatorii relevanţi cercetării;

128. Ancheta pe bază de interviu presupune:

a) comunicarea verbală obişnuită;
b) obţinerea de informaţii verbale;
c) testarea ipotezelor de cercetare.

129. Scopul în care este utilizat interviul în ştiinţele socio-umane, este:

20
 a) de recoltare a unor informaţii suplimentare celor obţinute prin alte
metode şi tehnici;
b) de recoltare a informaţiilor în vederea testării ipotezelor;
c) de recoltare a unor informaţii ce vor permite formularea unor ipoteze
(scop explorator).

130. În cadrul interviului sociologic, elementul fundamental îl reprezintă:

a. principiile axiologice ale cercetătorului;

b. convorbirea;
c. fenomenul de serendipitate.

131. Interviul nondirectiv este:

a) interviu în profunzime;
b) interviu structurat, standardizat;
c) interviu pe bază de ghid de interviu;
d) interviu nedirecţionat de către operator.

132. În cadrul interviului sociologic relaţia dintre operatorul de interviu şi subiectul

intervievat nu este simetrică deoarece.
a) subiectul intervievat acţionează asupra operatorului de interviu prin
întrebări care determină răspunsuri;
b) rolurile dintre operatorul de interviu şi subiectul intervievat nu sunt
interşanjabile;
c) sensul transmiterii infirmaţiilor nu poate fi schimbat.

133. Interviul sociologic de tip directiv presupune:

a) se cer informaţii în legătură cu problemele de cercetare;
b) volum mare de informaţii centrate pe persoana intervievată;
c) volum mare de informaţii centrate pe problema de studiu;
d) abordează teme şi ipoteze de cercetare dinainte stabilite;
e) convorbirea este focalizată pe experienţa subiecţilor intervievaţi în
situaţia analizată.

134. Recensământul populaţiei reprezintă:

a) formă de observare statistică;
b) document cifric public oficial;

21
 c) document cifric personal oficial.

135. Utilizarea documentelor necifrice personale neoficiale în cercetarea sociologică

surprinde:

a. ambivalenţa subiectiv-obiectiv, individual-social;

b. ambivalenţa comprehensiune- explicaţie;
c. date de ordin statistic.

136. În cercetarea sociologică axată pe studiul documentelor personale trebuie să se

respecte următoarele cerinţe metodologice:
a) adaptare la tema cercetării;
b) adaptare la chestionar;
c) fidelitate şi validitate;
d) reprezentativitate;
e) număr necesar şi suficient pentru atingerea obiectivelor cercetării.

137. Scopul în care sunt utilizate biografiile sociale în cercetarea sociologică:

a) ca bază intuitivă, pentru elaborarea ipotezelor în faza iniţială a cercetării;
b) ca sursă principală de informaţii;
c) ca material ilustrativ, pentru verificarea ipotezelor;
d) ca instrument fundamental al tehnicii interviului;
e) ca metodă complementară, alături de alte metode şi tehnici.

138. Analiza conţinutului comunicării apare ca reacţie la:

a. utilizarea chestionarului şi interviului;

b. modul subiectiv de analiză al documentelor personale;
c. modul subiectiv de analiză al criticii literare.

139. Analiza conţinutului comunicării reprezintă:

a) descrierea obiectivă şi sistematică a comunicării;
b) comunicarea directă, face-to-face dintre operator şi subiect;
c) o serie de tehnici de cercetare cantitativ-calitativă a comunicării;
d) analiza comunicării verbale şi nonverbale.

22
140. Diferenţa specifică dintre analiza conţinutului comunicării şi alte metode şi tehnici o
constituie faptul că:

a. sunt analizate diferite documente sociale;

b. se ajunge la interpretări şi explicaţii diferite;
c. întregul conţinut al comunicării se clasifică în categorii de analize.

141. Stratificarea nu este prezentă în societăţile primitive simple şi omogene

142. Stratificarea are în vedere existenţa poziţiilor egale ocupate de indivizi în societate

143. Sclavia reprezintă o formă extremă de inegalitate în care unii indivizi sunt
proprietatea altora

144. Sistemul castelor este asociat, în mod deosebit, cu culturile subcontinentului indian

145. Stările, în sistemele feudale europene, formau un sistem de stratificare naţională

146. Potrivit modelului marxist, clasele sociale sunt universale şi nu pot fi abolite

147. Potrivit teoriei marxiste, principalele clase ale societatii capitaliste – burghezia si
proletariatul – au interese contradictorii si sunt sursa de conflict în societate

148. Potrivit lui Karl Marx, lupta dintre clase nu provoacă schimbări continue în societate

149. Teoria elitelor a fost fundamentată teoretic de Max Weber

150. Potrivit lui Vilfredo Pareto, fundamentul stratificării este puterea

23
151. Teoria lui Max Weber este o critică, dar şi o îmbogăţire a modelului marxist de
stratificare

152. Max Weber consideră că proprietatea nu este categoria fundamentală a poziţiei de

clasă

153. În concepţia weberiană, ordinea statutară (onoarea socială, prestigiul) nu este o

dimensiune a stratificării

154. În concepţia lui Max Weber, politicul este o dimensiune importantă a stratificării

155. Mobilitatea socială semnifică mişcarea indivizilor şi grupurilor între diferite poziţii
socio-economice

156. Mobilitatea verticală este mobilitatea de la o generaţie la alta

157. Mobilitatea verticală înseamnă mişcarea în sus sau în jos pe scara socio-economică

158. Mobilitatea intrageneraţională este mobilitatea de la o generaţie la alta

159. Mobilitatea care caracterizează societăţile preindustriale este mai importantă decât
aceea specifică societăţilor industriale

160. Instituţiile sunt organizaţii care au statut, reguli de funcţionare stabilite prin
regulamente sau legi, având rolul sau funcţia socială de a satisface anumite nevoi
colective

161. Schimbarea diviziunii rolurilor în cadrul familiei reprezintă o tendinţă generală în

majoritatea cuplurilor familiale din ţările dezvoltate sau în curs de dezvoltare

24
162. Celibatul este unul din factorii care conduc la creşterea natalităţii

163. Coabitarea consensuala este o forma de cuplu familial format din persoane de sex
opus între care exista relatii de casatorie

164. Menajele monoparentale sunt, în cea mai mare parte, rezultatul divorţului

165. Munca este activitatea de producere a bunurilor materiale şi spirituale

166. Munca reprezintă activitatea de producere de bunuri şi servicii recunoscute social şi

constituie o sursă de venit pentru cei care o prestează

167. În toate societăţile, munca reprezintă baza economiei

168. Statul este exemplul tipic de instituţie.

169. Instituţiile sunt relativ rezistente la schimbare

170. Instituţiile au tendinţa de a se transmite din generaţie în generaţie, de a se menţine şi

reproduce

171. Instituţiile sunt elementele cele mai stabile ale vieţii sociale

172. Sistemele de reglementare, normative şi cultural-cognitive sunt o componentă

esenţială a instituţiilor

25
173. Instituţiile constrâng şi reglementează comportamentul

174. Max Weber consideră că acţiunea este socială numai în măsura în care actorii
asociază semnificaţii comportamentului

175. Familia este un grup social ai carui membri sunt legati prin raporturi de vârsta,
casatorie sau adoptie si care traiesc împreuna, coopereaza sub raport economic si au
grija de copii

176. Şomajul este o consecinţă a mutaţiilor tehnologice, a insuficienţei cererii şi a

încetinirii ritmului de creştere economică

177. Şomajul este expresia apariţiei şi manifestării unor dezechilibre pe piaţa muncii

178. Şomajul apare când producţia este superioară cererii

179. Politica este procesul prin care un grup uman, cu opinii şi interese iniţial diferite,
ajunge la decizii şi opţiuni colective, care se impun întregului grup

180. Guvernarea se referă la punerea în practică a politicilor şi hotărârilor de stat de către

funcţionarii unui aparat politic

181. Politica este inseparabilă de putere

26
182. Puterea politică reprezintă disocierea dintre structurile deliberative ale unei societăţi şi
birocraţia statală

183. Puterea este un concept relaţional

184. Educaţia este o instituţie fundamentală a societăţii

185. Educaţia este o activitate socială ce vizează transmiterea către indivizi a moştenirii
colective a societăţii în care aceştia se inserează

186. B. Bernstein este preocupat, în teoria sa, de principiile si mecanismele transmiterii de

simboluri, cu ajutorul limbajului, pentru asigurarea conditiilor reproducerii culturale

187. Sociologia educaţiei trebuie să fie o sociologie a conţinuturilor

188. Noile tehnologii pot avea ca efect adâncirea inegalităţilor educaţionale

189. Ştiinţa este un gen anume al diviziunii sociale a muncii

190. Expansiunea birocraţiei este inevitabilă în societăţile moderne

27
191. Birocratia este un tip de organizare ierarhica stabilit în mod rational, pentru a
coordona activitatea unui numar mare de persoane prin sarcini administrative de
anvergura

192. E. Mayo este reprezentant al „Şcolii relaţiilor umane”

193. Conducerea poate fi definita ca influenta interpersonala orientata catre atingerea

obiectivului sau obiectivelor organizationale

194. Influenţa într-o organizaţie poate fi definită ca abilitatea de a schimba

comportamentul celorlalţi într-o anumită direcţie

195. Puterea este un fenomen interpersonal

196. Comunităţile umane teritoriale reprezintă cadrul de desfăşurare a vieţii sociale

197. Definiţiile de tip istorico-genetic ale comunităţilor umane teritoriale au la bază, în

principal, criterii sociologice

198. Definitiile statistico-administrative ale comunitatilor umane teritoriale au în vedere

devenirea lor social-istorica

199. Comunitatile urbane sunt caracterizate de prezenta a numeroase ocupatii specializate

in cazul diviziunii sociale a muncii.

28
200. Viata sociala rationalizata este o caracteristica a comunitatilor urbane

201. In comunitatile urbane, relatiile de rudenie si de intercunoastere au o insemnatate

majora.

202. Societatile industrializate moderne sunt puternic urbanizate.

203. Robert Park, Ernest Burgess si Louis Wirth sunt reprezentanti ai "Scolii de la
Chicago".

204. Potrivit abordarii ecologice, urbanismul este un mod de viata.

205. Conform abordarii ecologice, un oras poate fi reprezentat ca o harta de zone cu

caracteristici sociale distincte si contrastante.

206. Potrivit abordarii ecologice, orasele se ordoneaza in "zone naturale", in urma unor
procese de competitie, invazie si succesiune.

207. Urbanismul se prezinta la fel peste tot si in toate epocile.

208. Orasul global asigura servicii specializate si bunuri financiare.

209. Comportamentul colectiv este un aspect particular al comportamentului social.

210. Stratificarea poate fi definită ca:

a. diferenţiere a funcţiilor, ierarhizată şi evaluată după criterii specifice fiecărei
societăţi
b. dispunere ierarhica a unui set de grupuri, categorii, straturi sociale, pe o scala
constituita pe baza unuia sau mai multor criterii
29
 c. inegalităţi structurale între diverse grupuri de oameni

211. Care sunt principalele sisteme de stratificare?

a. clasa
b. starea
c. casta
d. sclavia
e. brahmanii
f. jati

212. Care sunt principalele stări feudale europene?

a. clerul
b. „starea a treia”
c. aristocraţia

213. Care sunt deosebirile fundamentale care diferenţiază clasa de celelalte sisteme de
stratificare?
a. sistemele de clasă funcţionează, în principal, prin intermediul unor legături, la
scară mare, de tip impersonal
b. clasa unui individ este, cel puţin parţial, dobândită
c. clasele depind de deosebirile economice dintre grupurile de indivizi
d. clasele sociale nu sunt întemeiate pe baza unor prevederi legale sau religioase

214. Care sunt cele patru clase sociale majore ce există în societăţile industrializate şi în
ţările Lumii a Treia?
a. ţăranii
b. clasa muncitoare
c. patronii
d. clasa de mijloc
e. clasa de sus
f. profesioniştii

215. Care sunt cele mai influente abordări teoretice cu privire la stratificare?
a. teoria marxistă
b. teoria elitelor
c. teoria weberiană
d. teoria interacţionistă
30
 e. teoria funcţionalistă
f. teoria evoluţionistă

216. Precizaţi care sunt, după Mohamed Cherkaoui, procesele ce stau la baza stratificării:
a. diferenţierea
b. ierarhizarea
c. integrarea
d. evaluarea
e. recompensa
f. inegalitatea

217. Care sunt, în concepţia lui Marx, cele trei clase principale din societăţile industriale
moderne?
a. şerbii
b. industriaşii (capitaliştii)
c. proletariatul
d. mica nobilime
e. proprietarii funciari

218. Care dintre următoarele caracteristici se regăsesc în modelul funcţionalist referitor la

clasele sociale?
a. clasele sociale sunt universale si necesare
b. clasele sociale au o origine socială şi istorică, care derivă din faptul că unii
indivizi posedă mijloace de producţie, în timp ce alţii nu le posedă
c. schimbarile socio-profesionale sunt mai facile sau mai dificile, potrivit
gradului de deschidere a structurii societatii
d. diferitele clase sunt complementare şi sunt sursă de armonie pentru societate
e. moştenirea unui capital familial (cultural, dar mai cu seamă economic şi
social) are o importanţă deosebită

219. Care dintre următoarele caracteristici se regăsesc în modelul marxist referitor la

clasele sociale?
a. clasele sociale îsi au originea în natura si biologie, care fac ca fiintele umane
sa nu fie egale
b. să accezi la o clasă superioară nu depinde de schimbările de statut socio-
profesional
c. clasele sociale nu sunt universale şi pot fi abolite

31
 d. faci parte dintr-o clasă socială pentru că ai un anumit tip de ocupaţie şi posezi
un anumit nivel de venit, putere, instrucţie, competenţă sau prestigiu
e. principalele doua clase din societate au interese contradictorii, fiind sursa de
conflict permanent

220. Care sunt, în concepţia funcţionalistă, tipurile de recompense de care dispune orice
societate pentru a-i stimula pe indivizii competenţi să-şi asume funcţiile considerate
dificile?
a. de ordin estetic
b. de ordin simbolic
c. de ordin economic

221. Care sunt dimensiunile, avute în vedere de Max Weber, în analiza stratificării?
a. socială
b. economică
c. politică
d. culturală
e. statutară

222. În concepţia weberiană, politicul, ca dimensiune a stratificării, este întruchipat de:

a. proprietate
b. onoare socială
c. grupuri politice
d. prestigiu
e. partide

223. Care sunt principalii agenti de selectie în realizarea mobilitatii sociale?

a. grupurile politice
b. biserica
c. familia
d. şcoala
e. birocraţiile
f. recompensa

224. Instituţiile pot fi definite ca:

32
 a. organizatii care au statut, reguli de functionare stabilite prin regulamente
si/sau legi, având rolul sau functia sociala de a satisface anumite nevoi colective
b. structuri sociale care au atins un grad înalt de stabilitate
c. un ansamblu de reguli care organizează societatea sau unele din instanţele
acesteia
d. moduri de a actiona, a gândi si a simti, care au o influenta constrângatoare
asupra individului, venita din exteriorul acestuia, au o existenta proprie,
independenta de manifestarile individuale, sunt distinctive pentru un grup dat,
fiind relativ acceptate de toti membrii acestuia

225. Care sunt componentele vitale ale instituţiilor?

a. sistemele reglatoare
b. sistemele economice
c. sistemele normative
d. sistemele cultural-cognitive
e. sistemele politice

226. În analiza instituţiilor, perspectiva normativă are în vedere:

a. valorile
b. semnificaţiile
c. normele
d. simbolurile
e. recompensele

227. În analiza instituţiilor, pilonul cultural-cognitiv se referă la:

a. tradiţii şi cutume
b. valori
c. simboluri
d. norme
e. semnificaţii
f. pedepse

228. Care sunt formele în care se poate realiza transmiterea moştenirii unei familii?
a. patrilinear
b. matrilinear
c. bilinear

33
229. Care sunt funcţiile sociale fundamentale ale familiei?
a. sexuală
b. economică
c. reproductivă
d. educaţională

230. Care sunt modelele alternative de viaţă familială care au căpătat extindere începând cu
deceniile 6 şi 7 ale secolului al XX-lea?
a. celibatul
b. coabitarea consensuală
c. căsătoriile fără copii
d. menajele monoparentale
e. cuplurile de homosexuali
f. asociaţiile familiale de tip comunitar

231. Şomerul poate fi definit ca un individ care are vârsta mai mare de 15 ani şi
îndeplineşte următoarele condiţii:
a. este apt de muncă
b. nu munceşte
c. este disponibil pentru o muncă salariată
d. caută un loc de muncă

232. Care sunt dimensiunile esenţiale ale tehnologiei?

a. socială
b. materială
c. normativă
d. educaţională
e. culturală

233. Care sunt principalele resurse de putere?

a. economice
b. prestigiul
c. accesul la aparatul politico-administrativ

234. Care sunt modalităţile prin care se poate exercita puterea?

a. coerciţie

34
 b. autoritate

235. Care sunt, potrivit lui Max Weber, tipurile ideale de autoritate?
a. tradiţională
b. charismatică
c. raţional–legală
d. virtuţile magice
e. statusul

236. Care sunt principiile fundamentale care stau la baza democraţiei politice moderne?
a. parlament reprezentativ
b. separarea puterilor în stat
c. domnia legii
d. garantarea drepturilor civile

237. Care sunt, din punctul de vedere al gradului de organizare, principalele tipuri de
educaţie?
a. educaţie formală
b. educaţie nonformală
c. educaţie informală

238. Care sunt principalii autori care ilustrează, prin cercetările lor, teoria reproducţiei
culturale?
a. P. Bourdieu
b. J. C. Passeron
c. S. Bowles
d. H. Gintis
e. B. Bernstein

239. Care sunt autorii „clasici”, ce au influenţat cel mai puternic abordările sociologice ale
religiei?
a. K. Marx
b. B. Malinowski
c. E. Durkheim
d. E.B. Taylor
e. M. Weber

35
240. Care sunt principalele tipuri de organizaţii religioase?
a. bisericile
b. sectele
c. confesiunile
d. cultele

241. Care sunt principalele funcţii ale religiei?

a. cognitivă
b. acţională
c. de reducere a anxietăţii
d. socială
e. compensatorie
f. de liant social, de prezervare
a identităţii comunitare

242. Cum poate fi definită secularizarea?

a. „proces prin care unele sectoare ale societatii si ale culturii sunt sustrase de
sub autoritatea institutiilor si simbolurilor religioase”;
b. „procesul prin care institutiile, gândirile si practicile religioase îsi pierd
importanta (semnificatia) sociala”;
c. mutatie socio-culturala globala manifestata prin diminuarea rolului
institutional si cultural al religiei.

243. Care sunt autorii care au adus contribuţii importante la dezvoltarea orientării
cunoscute sub denumirea de „şcoala relaţiilor umane”?
a. F. Taylor
b. H. Fayol
c. H. Simon
d. G.E. Mayo
e. F.J. Roethlisberger
f. D. McGregor

244. Care sunt principalele perspective teoretice asupra conducerii?

a. perspectiva centrata pe comportament
b. teoriile tranzactionale
c. perspectiva centrata pe trasaturi de personalitate
d. teoria conducerii charismatice
36
 e. teoria liderului tranzactional versus cel transformational
f. teoriile contingentei (situationale)

245. Care sunt principalele puncte de vedere conturate cu privire la viitorul comunităţilor
rurale în societăţile industrializate?
a. punctul de vedere paseist
b. punctul de vedere care sustine disparitia comunitatilor rurale
c. punctul de vedere care sustine posibilitatea mentinerii
comunitatilor rurale

246. Cine sunt cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai „Şcolii de la Chicago”?

a. D. Harvey
b. R. Park
c. M. Castells
d. E. Burgess
e. L. Wirth

247. Care sunt, potrivit lui J.R. Logan şi H.L. Molotch, principalele forme de oraşe în curs
de apariţie?
a. orasul – cartier general
b. centrul de inovatii
c. locul de productie în module
d. depozitele pentru lumea a treia
e. centrele pentru pensionari

248. Care sunt principalele orientări care s-au conturat în cercetarea comportamentului
colectiv, potrivit lui D.L. Miller?
a. tratarea comportamentului colectiv din perspectiva emotionalitatii
sporite
b. considerarea comportamentului colectiv ca raspuns adaptativ la
situatiile noi si ambigue
c. abordarea comportamentului colectiv din perspectiva conflictelor
sociale

249. Care sunt, potrivit lui Patrice Mann, tipurile de comportament colectiv?
a. miscari de panica
b. admiratie exagerata
37
 c. insurectii si alte forme de exprimare a agresivitatii colective
d. miscari sociale

250. Ce categorii de factori pot explica schimbarea sociala?

a. factorii structurali
b. factorii culturali

251. Cine a utilizat, pentru prima data, sintagma societate postindustriala?

a. Daniel Bell
b. Alain Touraine
c. Stuart Hall
d. Francis Fukuyama

252. În ce conditii fenomenele de dezorganizare sociala devin probleme sociale?

a. când evoluează într-un mod îngrijorător
b. când sunt conştientizate de către membrii colectivităţilor
c. când constituie obiect de preocupare pentru membrii
colectivităţilor

253. Care sunt principalele functii ale culturii?

a. de adaptare
b. de comunicare
c. de a prevedea comportamentele
d. de a favoriza anumite tipuri de relaţii afective între indivizii care aparţin
unui grup, în scopul asigurării unităţii acestuia

254. Care sunt principalele tipuri de atitudini care pot aparea în cazul contactului cu alte
culturi?
a. atitudine etnocentristă
b. atitudine de relativism cultural

255. Care sunt principalele forme de învatare prezente în procesul de socializare?

a. învăţarea prin consolidare
b. învăţarea prin condiţionare
c. învăţarea prin observare
d. învăţarea prin interacţiunea cu celălalt
38
256. Care sunt, potrivit lui P. Bourdieu, principalele tipuri de habitus?
a. habitus economic
b. habitus social
c. habitus sexual
d. habitus de clasă
e. habitus cultural

257. Care sunt principalii agenti de socializare?

a. familia
b. şcoala
c. grupul de covârstnici
d. mass-media
e. locul de muncă

258. Cine este sociologul care defineste clasa sociala drept „o grupare, la scara mare, de
oameni, care împartasesc resurse economice comune, care influenteaza puternic
stilul de viata pe care au posibilitatea sa-l duca. Posesiunea averii, împreuna cu
ocupatia reprezinta temeiurile principale ale deosebirilor de clasa”?

a. K. Marx
b. V. Pareto
c. A. Giddens
d. T. Parsons

259. Cine este autorul care defineste clasa drept un grup de oameni care se afla într-o
relatie comuna fata de mijloacele de productie, mijloace cu ajutorul carora îsi câstiga
existenta?

a. T. Parsons
b. K. Marx
c. V. Pareto
d. M. Simon
e. A. Giddens

260. Cine este autorul care construieste, din perspectiva sociologica, teoria elitelor?

a. K. Marx
39
 b. M. Weber
c. E. Durkheim
d. T. Parsons
e. V. Pareto

261. În conceptia paretiana, fundamentul stratificarii îl constituie:

a. forţa militară
b. proprietatea asupra mijloacelor de producţie
c. puterea

262. Mobilitatea intragenerationala este:

a. miscarea indivizilor si grupurilor între diferite pozitii socio-economice

b. mişcarea în susul şi în josul scării sociale pe parcursul vieţii unui
individ
c. mişcarea indivizilor în sus sau în jos pe scara socio-economică
d. mişcarea de la o generaţie la alta

263. Mobilitatea laterala este:

a. mişcarea geografică a indivizilor între cartiere, oraşe, regiuni

b. mişcarea de la o generaţie la alta
c. mişcarea indivizilor în susul şi în josul scării sociale pe parcursul vieţii
lor

264. Cine a realizat cel mai faimos studiu international despre mobilitatea sociala?

a. P. Blau şi O.D. Duncan

b. R. Erikson şi J. Goldthorpe
c. G. Carlsson
d. S.M. Lipset şi R. Bendix
e. D.B. Gruski şi R.M. Hauser

265. În analiza institutiilor, perspectiva reglatoare are în vedere:

a. dimensiunea prescriptivă, evaluativă şi cea a necesităţii sau obligaţiei

40
 b. activităţi de stabilire a regulilor, de monitorizare şi de sancţionare
c. poziţia centrală deţinută de elementele cultural-cognitive

266. În majoritatea societatilor din lume, care este, în prezent, forma cea mai raspândita de
familie?

a. familia lărgită
b. familia nucleară
c. familia extinsă
d. familia tradiţională

267. În majoritatea societatilor europene sau de cultura europeana, transmiterea mostenirii

unei familii se face în sistem:

a. matrilinear
b. patrilinear
c. bilinear

268. Cum se numeste modul de exercitare a autoritatii în cadrul unei familii, în care
puterea si autoritatea sunt relativ egal distribuite între sot si sotie?

a. patriarhal
b. egalitar
c. matriarhal

269. În sens restrâns, munca reprezinta:

a. activitatea de producere a bunurilor materiale şi spirituale

b. activitatea de producere de bunuri şi servicii recunoscute social şi care
reprezintă o sursă de venit pentru cei care o prestează

270. În toate societatile, baza economiei este reprezentata de:

a. ocupaţii
b. bani
c. tehnologie
d. muncă
41
 e. producţia industrială

271. Cum se numeste tipul de somaj, legat de restructurarile industriale?

a. şomaj de inserţie
b. şomaj de excludere
c. şomaj de reconversiune

272. Cum se numeste procesul prin care un grup uman, cu opinii si interese initial diferite,
ajunge la decizii si optiuni colective, care se impun întregului grup?

a. guvernare
b. politică
c. putere
d. autoritate

273. Cine este autorul care a definit puterea drept „orice sansa folosita pentru a-ti
impune propria vointa în cadrul unei relatii sociale, chiar împotriva unor
rezistente si indiferent de elementele pe care se bazeaza aceasta sansa”?

a. E. Durkheim
b. K. Marx
c. R. Michels
d. Max Weber

274. Cine este autorul care, analizând resursele de putere, distinge între clase, grupuri de
status si partide?

a. R. Michels
b. Max Weber
c. E. Durkheim
d. K. Marx

275. Tipul de autoritate rational-legala este încarnat, în mod exemplar, potrivit lui Max
Weber, în:

a. birocraţie
42
 b. patriarhalism
c. patrimonialism
d. feudalism

276. Cum poate fi caracterizat un stat al carui guvern central controleaza activitatea tuturor
institutiilor economice, politice, culturale etc.?

a. democratic
b. autoritar
c. totalitar

277. Cum poate fi caracterizat un stat al carui guvern central nu admite existenta
pluralismului politic?

a. autoritar
b. totalitar
c. democratic

278. Cum poate fi caracterizat un stat în care autoritatea deriva din lege si este înradacinata
în consensul popular?

a. totalitar
b. democratic
c. autoritar

279. Cine este autorul primului studiu sociologic modern asupra partidelor politice?

a. M. Duverger
b. M. Weber
c. R.K. Merton
d. J.J. Rousseau
e. R. Michels

280. Cine este autorul care distinge între partide de masa si partide de cadre?

a. A. de Tocqueville
b. M. Weber
43
 c. M. Duverger
d. R. Michels

281. Cine este autorul care, în locul unei definitii a stiintei, a conturat o imagine
cuprinzatoare a trasaturilor si aspectelor ei principale?

a. R. K. Merton
b. N. Iahiel
c. J. Bernal
d. T. Kuhn

282. Cine este artizanul managementului stiintific?

a. H. Fayol
b. F. Taylor
c. M. Weber
d. H. Simon

283. Cine este autorul care considera ca expansiunea birocratiei este inevitabila în
societatile moderne, întrucât autoritatea birocratica este singurul mod de adaptare la
cerintele administrative ale sistemelor sociale de mare întindere?

a. F. Taylor
b. P. Selznick
c. D. McGregor
d. M. Weber

284. În comportamentul carui tip de lider poate fi sesizata orientarea spre problemele
legate de sarcinile de lucru?

a. liderul autoritar
b. liderul permisiv
c. liderul democratic

285. Cine este autorul care defineste comunitatea rurala, având în vedere criteriile
identitatii, omogenitatii, dimensiunii reduse si autonomiei?

44
 a. H. Mendras
b. R. Redfield
c. G. Em. Marica
d. H.H. Stahl
e. I. Mihăilescu

286. Cine este autorul preocupat de urbanism ca forma de existenta sociala, ca mod de
viata?

a. M. Castells
b. L. Wirth
c. R. Park
d. D. Harvey
e. E. Burgess

287. Cum este cunoscuta, în sociologie, paradigma dupa care o inovatie se poate propaga
într-un sistem social?

a. paradigma structuralistă
b. paradigma conflictualistă
c. paradigma epidemiologică
d. paradigma funcţionalistă

288. Cine este teoreticianul care a pus bazele conceptiei despre sfârsitul istoriei?

a. R. Boudon
b. F. Fukuyama
c. D. Bell
d. A. Touraine

289. Cum sunt numite ansamblurile durabile de fapte si fenomene sociale, relativ
omogene, unite prin dependente cauzale sau structural-functionale, cu o anumita
directie de desfasurare?

a. comunităţi umane
b. sisteme sociale
c. procese sociale

45
290. Cine este sociologul care a realizat una dintre cele mai complete clasificari ale
proceselor sociale?

a. Emile Durkheim
b. Leopold von Wiese
c. Max Weber

291. Cum se numesc procesele sociale care conduc la modificarea structurii, a

functionalitatii sistemului social sau la modificarea unor elemente ale acestuia?

a. procese de reproducere socială

b. procese cumulative
c. procese de dinamică socială

292. Cum se numesc procesele sociale prin intermediul carora se asigura omogenitatea,
coeziunea si stabilitatea grupurilor?

a. procese integrative
b. procese anomice
c. procese intergrupale

293. Procesele de dezintegrare si dezorganizare sociala sunt:

a. procese integrative
b. procese competitive
c. procese de colaborare
d. procese anomice

294. Cine a definit cultura ca un sistem complex de cunostinte, credinte, arte, legi, morala,
moravuri, cutume, alte capacitati umane si deprinderi dobândite de om ca membru al
unei societati?

a. B. Malinowski
b. D. Gusti
c. E. Taylor
d. L. White

46
295. Ce denumire poarta semnele arbitrare utilizate la nivel social pentru a desemna ceva
(un obiect, o actiune, o atitudine etc.)?

a. rituri
b. simboluri
c. tradiţii
d. moravuri
e. norme

296. Cum poate fi definit ritul, ca element al culturii?

a. un sistem structurat la nivel social de modele sonore, cu semnificaţii

specifice şi arbitrare
b. regulă socială care specifică tipurile de comportament de adoptat în
anumite situaţii
c. modalitate comportamentală obişnuită şi practicată de multă vreme de
un grup
d. secvenţă formalizată şi stereotipă de acte săvârşite într-un context
religios sau magic

297. Cum se numesc normele carora oamenii le acorda o mare importanta si fata de care
pretind o conformare stricta?

a. rituri
b. moravuri
c. tradiţii

298. Cum se numesc ideile abstracte despre ceea ce este dezirabil, corect si bine sa
urmareasca majoritatea membrilor unei societati?

a. valori
b. norme
c. simboluri
d. moravuri

299. Cine a elaborat conceptele de habitus, capital si câmp?

47
 a. G.H. Mead
b. G. Rocher
c. P. Bourdieu

300. Cum se numeste „procesul prin care persoana umana învata si interiorizeaza
elementele socio-culturale ale mediului sau, le integreaza în structura personalitatii
sub influenta experientelor si agentilor sociali semnificativi si, prin aceasta, se
adapteaza mediului social în care trebuie sa traiasca”?

a. integrare
b. socializare
c. asimilare
d. adaptare

301. Cum se numeste procesul care consta în actiunea de învatare a unor roluri noi si de
abandonare a unor roluri anterioare?

a. socializare primară
b. socializare anticipativă
c. resocializare

302. Cum se numeste socializarea neconforma cu valorile si normele sociale generale?

a. socializare discordantă
b. socializare secundară
c. socializare anticipativă

303. Controlul social informal semnifica:

a. incapacitatea anumitor indivizi de a se insera în cadrul social al

mediului lor de viaţă
b. exercitarea indirectă, subtilă, a unor presiuni asupra individului, în
mediul său de viaţă
c. încercarea individului de a se opune unei ordini pe care o contestă,
doreşte să o schimbe sau chiar să o distrugă

48
304. Cum se numeste pozitia detinuta de un individ în cadrul unei societati, independenta
de calitatile sale si de eforturile pe care le face el?

a. status dobândit
b. rol
c. status prescris
d. status global

305. Stresul de rol semnifica:

a. dificultăţile pe care le au oamenii în exercitarea cerinţelor lor de rol

b. totalitatea rolurilor asociate unui status
c. comportamentul aşteptat de la cel care ocupă un anumit status
306. A.Giddens susţine că societăţile primitive erau societăţi de vânători şi culegători care
îşi asigurau hrana din vânat, pescuit şi culegerea plantelor comestibile pe care le
găseau în natură.

307. În viziunea lui A.Giddens societăţile de vânători şi culegători erau, de obicei,

„participative” – toţi bărbaţii adulţi se adunau atunci când se luau decizii importante
sau în momente de criză.

308. Societăţile pastorale, afirmă A.Giddens, trăiau în regiuni cu iarbă bogată, în deşerturi
sau în munţi.

309. Structura societăţilor de vânători şi culegători se caracteriză prin:

a. limitare de bunuri materiale
b. diferenţe mici între membrii societăţii
c. inegalitate marcată în privinţa posesiei de bunuri materiale
d. principala diviziune a muncii era cea dintre munca efectuată de bărbaţi şi
femei

310. Caracteristicile principale ale societăţilor pastorale erau:

a. migraţia în diferite zone, în funcţie de schimbarea anotimpurilor
b. acumularea de bunuri materiale
c. nepăsarea şi dispreţul faţă de popoarele vecine care nu au
49
 animale

311. Societăţile agrare se caracterizează, în concepţia lui A.Giddens, prin faptul că:
a. sunt societăţi stabile
b. adună avuţii
c. sunt marcate de inegalitate şi diferenţieri de putere

312. Premisele necesare determinării ştiinţifice a specificităţii fenomenelor şi a vieţii

sociale propuse de Durkheim au fost:

a. identificarea a ceea ce au comun realităţile sociale şi cu celelalte

realităţi componente ale existenţei naturale şi sociale
b. luarea în considerare a manifestărilor exterioare şi imediat sensibile ale
faptelor, fenomenelor şi proceselor sociale
c. stabilirea prealabilă a caracteristicilor generale ale fenomenelor sociale

313. În sistemul sociologic durkheimian obiectul esenţial de studiu îl constituie faptul

social, pentru că:

a. acesta constituie obiectul de studiu al mai multor ştiinţe

b. se distinge de obiectul de studiu al tuturor celorlalte ştiinţe
c. poate fi observat şi explicat în acelaşi mod în care sunt observate şi
explicate faptele şi fenomenele aparţinând domeniilor de studiu ale
celorlalte ştiinţe

314. Teoria sociologică durkheimistă a „faptului social” are următoarele teze de bază:
a. faptul social este o realitate naturală
b. faptele sociale sunt lucruri
c. faptul social este o realitate intrinsecă a omului ca fiinţă socială
d. faptele sociale sunt exterioare fiinţelor umane şi exercită o influenţă
constrângătoare asupra acestora

315. Socialul, în viziunea lui Durkheim, se bazează pe următoarele teze:

a. tot ceea ce se petrece în societate este social
b. socialul reprezintă moduri de acţiune, de gândire şi de simţire exterioare
individului, care i se impun lui, datorită forţei lor de constrângere
c. fac parte din societate normele juridice şi morale, dogmele şi riturile
religioase, obiceiurile, limbajul, sistemele economice, financiare, de
educaţie etc.
50
 d. sunt sociale toate funcţiile vitale ale omului: a mânca, a dormi, a raţiona etc.

316. În concepţia lui E. Durkheim, faptele sociale se deosebesc de fenomenele psihice prin
următoarele trăsături:
a. îi survin individului, sub forma normelor morale, juridice, logice etc.
b. există în afara individului, imprimându-i-se acestuia datorită forţei de
constrângere, care le este inerentă
c. nu există şi nu pot exista decât în conştiinţa individuală şi prin ea

317. Potrivit teoriei sociologice durkheimiene, raporturile dintre individ şi societate se

întemeiază pe:
a. solidaritatea umană
b. solidaritatea generată de asemănările dintre indivizi
c. solidaritatea generată de diferenţele dintre indivizi
d. solidaritatea generată de asemănările dintre indivizi şi solidaritatea generată
de diferenţele dintre aceştia

318. În viziunea lui E. Durkheim, „solidaritatea mecanică” este:

a. solidaritate prin similitudine
b. solidaritate generată de faptul că oamenii au aceleaşi sentimente, aderă la
aceleaşi sisteme de valori şi recunosc acelaşi sacru
c. solidaritate specifică societăţilor coerente, dezvoltate

319. În concepţia lui Durkheim, „solidaritatea organică” reprezintă:

a. solidaritate formată prin diferenţiere
b. solidaritate rezultată din deciziile raţionale ale indivizilor
c. solidaritate întemeiată pe contractul social
d. solidaritate în sensul în care organele unei fiinţe vii îndeplinesc fiecare o
funcţie proprie, nu se aseamănă unul cu altul, dar toate sunt indispensabile
pentru ca organismul să rămână viu

320. Regulile metodei observaţiei sociologice la E. Durkheim sunt:

a. considerarea faptelor sociale ca lucruri, în ele însele, independent de indivizii
care participă la producerea lor
b. determinarea riguroasă a obiectului cercetării
c. cuprinderea în cercetare a tuturor elementelor lor componente
d. valorificarea cunoştinţelor anterioare despre faptele sociale observate

51
 e. renunţarea sistematică la toate ideile despre faptele sociale, provenind din
alte izvoare decât ale conceptelor ştiinţific elaborate

321. Investigaţia sociologică a acţiunii sociale, în concepţia lui V. Pareto, implică:

a. analiza generală a acţiunilor sociale şi umane
b. identificarea proprietăţilor acţiunilor sociale şi umane concrete şi „sintetice”
c. descompunerea acţiunilor sociale şi umane în elementele lor componente
d. clasificarea şi explicarea elementelor componente ale acţiunilor

322. În sociologia paretiană, structura generală a oricărui tip de acţiune umană curpinde:
a. cadrele generale care circumscriu configuraţia acţiunii;
b. iniţiatorul (autorul) şi actorul (purtătorul) acţiunii;
c. scopul acţiunii;
d. elemente nedeterminate ale acţiunii;
e. mijloacele necesare realizării acţiunii.

323. Tipologia acţiunilor umane în sociologia logico-experimentală, matematică este

constituită din:
a. acţiuni logice
b. acţiuni alogice
c. acţiuni nonlogice
d. acţiuni nelogice
e. acţiuni spontane, care nu intră în niciuna din tipurile de acţiuni indicate la a,
b, c şi d

324. V.Pareto susţinea că, în funcţie de caracterul legăturilor dintre actor, scop şi
mijloacele necesare acţiunii, sunt logice:

a. acţiunile ale căror mijloace sunt adecvate scopurilor „din punctul de

vedere al actorului”
b. acţiunile ale căror mijloace sunt adecvate scopurilor din punctul de
vedere al indivizilor „care au cunoştinţe mai extinse”
c. acţiunile care au un „scop logic” atât din punct de vedere subiectiv, cât
şi obiectiv

325. V.Pareto susţinea că, în funcţie de caracterul legăturilor dintre actor, scop şi
mijloacele necesare acţiunii, sunt nonlogice:
a. toate acţiunile care nu sunt logice

52
 b. acţiunile ale căror rezultate sunt cu totul altele decât cele ale scopurilor
propuse
c. acţiunile care au „efecte secundare” pozitive

326. Max Weber a pornit de la ipoteza că „problema constitutivă” a sociologiei trebuie să

fie nu societatea în general, ci activitatea socială, care constă în:

a. activitatea umană ca atare

b. acţiunea care, după sensul vizat de agenţi, permite raportarea la
comportamentul altor agenţi
c. acţiunea uniformă, concomitentă, desfăşurată de mai multe persoane
deodată
d. comportamentele influenţate de ceilalţi agenţi umani, ca în cazul
activităţilor de „masă”

327. În viziunea lui Max Weber există mai multe tipuri de activităţi sociale:
a. activităţi raţionale de finalitate (determinant - „maniera raţionalităţii de
finalitate”)
b. activităţi sociale motivate de credinţa în valoarea lor intrinsecă (determinant
- „maniera raţională de valoare”)
c. activităţi sociale emoţionale, în special cela realizate din pasiune sau
sentimente (determinant - „maniera afectivă”)
d. activităţi sociale efectuate pe baza supremaţiei tradiţiilor sau a cutumei
înveterate (determinant - „maniera tradiţională”)
e. activităţi sociale iraţionale

328. În concepţia sociologică weberiană ordinea socială constă din:

a. legitimarea sau validarea „acordurilor intersubiective” dintre oameni
b. asigurarea „stabilităţii sociale” prin procese de raţionalizare a relaţiilor
sociale
c. absenţa din viaţa socială a contradicţiilor, conflictelor sau luptelor sociale
d. dominaţia, care presupune o conducere administrativă şi, mai ales, credinţa
în legitimitate

329. Weber susţine că, în funcţie de tipurile de legitimitate, există mai multe tipuri de
dominaţie, şi anume:
a. dominaţia liber acceptată, atât de către cei ce o exercită, cât şi de către cei
dominaţi
53
 b. dominaţia legală sau raţională, care se bazează pe credinţa în legalitatea şi
dreptul celor ce exercită dominaţia de a da directive, a cere şi a obţine supunere
c. dominaţia tradiţională, bazată pe credinţa cotidiană în valabilitatea tradiţiilor
din toate timpurile
d. dominaţia circumstanţială, rezultată din diversele conjuncturi sociale atipice
e. dominaţia charismatică, produs al supunerii extraordinare, cu caracter sacru,
faţă de virtutea eroică sau valoarea exemplară a unei personalităţi

330. În concepţia sociologică comprehensiv-explicativă, dominaţia legală, raţională, se

caracterizează prin:
a. activitate cu funcţii publice, continuă şi legată de reguli circumscrise unor
competenţe
b. seturi de sarcini de execuţie delimitate obiectiv, adică printr-o autoritate
constituită
c. printr-o ierarhie administrativă care necesită o formaţia profesională care să
asigure raţionalizarea completă a activităţii sociale
331. D. Gusti susţinea că voinţa socială are capacitatea de a crea unitatea socială în virtutea
constituţiei sale intime, a morfologiei sale.

332. Motivarea raţională a voinţei, afirma D.Gusti, este, în esenţă, o succesiune progresivă
de reprezentări ale scopului şi a mijloacelor necesare pentru atingerea lui.

333. În concepţia lui D.Gusti manifestările economice şi spirituale sunt constitutive vieţii
sociale.

334. D.Gusti considera că manifestările etico-juridice şi politico-administrative, reglative

sau funcţionale sunt „valori scopuri”, adică „în sine şi pentru sine”.

335. Paralelismul sociologic gustian semnifică ideea că „nici una din împrejurările care
condiţionează faptele sociale” nu constituie însă, luate în parte, o cauză a vieţii unităţii
(sociale) investigate, ci numai o condiţie a ei.

336. Coordonatele generale ale concepţiei lui Spiru Haret asupra esenţei societăţii sunt:
a. societatea omenească este un corp social constituit din indivizi
reali, vii, concreţi
b. indivizii se reunesc în grupuri sociale, fiind „produşi” ai acestora

54
 c. membrii individuali ai societăţii sunt adevăraţi „agenţi” ai activităţii
sociale
d. societatea reprezintă o realitate ontologică în sine şi pentru sine
e. viaţa socială este nu numai statică, ci şi dinamică

337. În sociologia haretiană sensul general şi scopul final al dinamicii sociale îl constituie:
a. realizarea echilibrului si a „civilizaţiei interioare”
b. creşterea continuă a bogăţiei sociale
c. asigurarea „binelui social”
d. transformarea naturii intime a omului, „în sensul debarasării sale totale de
sălbăticia primitivă”

338. În domeniul metodologiei sociologice, Spiru Haret are o contribuţie originală

concretizată în:
a. încercarea de aplicare a metodei ştiinţifice la problemele
sociale
b. aplicarea matematicii în sociologie
c. conceperea aceleiaşi scheme metodologice de investigare sociologică ca
şi reprezentanţii mecanicismului sociologic

339. Domeniul fundamental de activitate al lui Spiru Haret l-a constituit educaţia şi
învăţământul. În acest domeniu el a susţinut că:
a. educaţia si instrucţia trebuie să transforme personalitatea umană astfel
încât aceasta să asimileze ceea ce a acumulat pozitiv omenirea
b. educaţia să scoată omul din starea de „violenţă primitivă” şi să-l conducă
la „civilizaţia integrală”
c. să se realizeze numai în instituţii şcolare specializate

340. Sistemul sociologic gustian este format din:

a. teoria voinţei sociale
b. teoria cadrelor şi manifestărilor sociale
c. conceptul disciplinarităţii
d. conceptele de unitate, relaţii şi procese sociale
e. legea dialecticii sociologice

341. Tezele de bază ale teoriei voinţei sociale a lui D. Gusti, sunt:
a. voinţa socială constituie esenţa vieţii sociale
55
 b. voinţa socială constituie principiul explicativ al societăţii întrucât are o
morfologie simplă
c. voinţa socială are o determinare dublă – una afectivă şi alta raţională
d. în evoluţia sa voinţa socială parcurge două trepte: voinţa scurtă şi voinţa
lungă
e. voinţa socială este causa causans a vieţii sociale

342. În viziunea lui Gusti, unităţile sociale sunt:

a. ansambluri de cadre sociale
b. ansambluri de manifestări cu oarecare stabilitate si consistentă
c. comunităţi care prezintă un grad maxim de integrare
d. unităţi de stări si funcţiuni ale membrilor societăţii

343. D. Gusti a definit raporturile sociale ca fenomene de interacţiune între:

a. familii
b. grupuri sociale
c generaţii

344. Monografia sociologică a fost concepută de D. Gusti ca:

a. sistem sociologic
b. instrument de lucru
c. mijloc de cunoaştere integrală şi amănunţită a realităţii

345. În concepţia lui D.Gusti, motivarea afectivă a voinţei se exprimă prin următoarele
afecte:
a. altruism
b. iubire de sine
c. antipatie
d. religiozitate
e. simpatie

346. D.Gusti afirma că, în funcţie de reprezentarea scopului şi mijloacelor există

următoarele trepte de evoluţie a voinţei sociale:
a. voinţa scurtă sau embrionară
b. voinţa dezvoltată
c. voinţa slab dezvoltată
d. voinţa lungă
56
347. În concepţia lui D.Gusti „cadrele naturale, asociate ale devenirii vieţii sociale sunt:
a. „Timpul sau cadrul istoric”
b. viaţa sau cadrul biologic
c. natura sau cadrul cosmic
d. conştiinţa sau cadrul psihic

348. În concepţia lui D.Gusti „cadrele imanente sociale” sunt:

a. cadrul cosmic
b. cadrul istoric
c. cadrul biologic
d. cadrul psihic

349. Potrivit legii paralelismului sociologic a lui D.Gusti, raporturile dintre cadre,
manifestări şi voinţă sunt:
a. raporturi de dependenţă
b. raporturi de interdependenţă
c. raporturi de coexistenţă
d. raporturi de subordonare logică

350. În viziunea lui D.Gusti, după gradul de consistenţă, obiectivare şi durabilitate,

unităţile sociale se clasifică în:
a. agregate
b. grupări
c. comunităţi
d. instituţii

57
 B. PSIHOLOGIE

1. Adevărat sau fals: „Gestaltismul definea percepţia ca un conglomerat de senzaţii”

2. Dacă o propoziţie este corectă din punct de vedere gramatical, ea este şi adevărată din
punct de vedere semantic

3. Adevărat sau fals: „Orice cuvânt exprimă o noţiune”:

4. Adevărat sau fals: „Orice noţiune se exprimă prin cuvânt”:

5. Adevărat sau fals: „Toate motivele sunt pozitive”:

58
 6. Adevărat sau fals: „Inconştientul are un pregnant caracter evolutiv”:

7. Inconştientul include în schema sa funcţională latura volitivă:

8. Adevărat sau fals: „Inconştientul îndeplineşte exclusiv un rol perturbator,

dezorganizator”

9. Adevărat sau fals: „Noţiunea ştiinţifică rămâne nemodificată în timp”:

10. Adevărat sau fals: „În procesarea inductivă particularul este extras din
general”

11. Psihicul uman este un sistem:

a. static
b. probabilist
c. dinamic
d. dinamic-evolutiv

12. În concepţia lui S. Freud, inconştientul este:

a. integral înnăscut
b. dobândit în copilărie
c. o componentă a lui este înnăscută, o alta dobândită

13. Inconştientul are un conţinut:

a. exclusiv cognitiv
b. exclusiv afectiv-emoţional
c. mixt

14. „Arhetipul” este un concept creat de:

a. K. Horney

59
 b. C. Yung
c. A. Adler
d. S. Freud

15. În definirea psihologică a conştiinţei esenţială este:

a. dimensiunea teleonomică
b. dimensiunea motivaţională
c. dimensiunea etică
d. dimensiunea cognitivă

16. Alegeţi cele două forme genetice (bazale) în care se structurează conştiinţa:
a. conştiinţa morală
b. conştiinţa ştiinţifică
c. conştiinţa de sine
d. conştiinţa juridică
e. conştiinţa lumii externe

17. Conştiinţa este:

a. suma funcţiilor şi proceselor psihice particulare

b. suma proceselor cognitive
c. un nivel calitativ superior al organizării psihice, caracterizat printr-o
emergenţă integrativă ireductibilă

18. Din punct de vedere funcţional, conştiinţa trebuie considerată:

a. un torent
b. o îmbinare între static şi dinamic
c. o scenă statică iluminată

19. În modelul freudian, între inconştientul înnăscut şi cel dobândit există o relaţie:

a. de concordanţă
b. de incluziune
c. antagonică

20. Conştiinţa de sine este o funcţie:

a. proiectivă
60
 b. autoreflexivă
c. reflexivă

21. Conştiinţa de sine:

a. generează identitatea Eului

b. derivă din identitatea Eului
c. nu are nicio legătură cu identitatea Eului

22. Sinteza interioară este un stadiu în formarea:

a. conştiinţei lumii externe

b. subconştientului
c. conştiinţei de sine

23. Funcţia reglatoare a conştiinţei constă în:

a. sistematizarea informaţiilor
b. planificarea activităţii
c. generarea unor proiecte noi
d. evaluarea rezultatelor acţiunilor întreprinse

24. Percepţia este:

a. o senzaţie complexă
b. o structură cognitivă distinctă
c. o sumă de senzaţii

25. În cercetarea şi interpretarea percepţiei, gestaltismul s-a bazat:

a. pe principiul genetic
b. pe principiul imanenţei
c. pe principiul interacţiunii înnăscut-dobândit

26. Care dintre şcolile psihologice clasice recunoştea explicit rolul învăţării în percepţie:

a. gestaltismul
b. asociaţionismul
c. behaviorismul
61
27. Percepţia reflectă:

a. proprietăţi esenţiale şi generale ale obiectelor

b. proprietăţi esenţiale amalgamate cu proprietăţi neesenţiale, accidentale
c. proprietăţi situaţional-accidentale

28. Realizarea percepţiei presupune:

a. operarea distincţiei „figură – fond”

b. omogenizarea câmpului stimulator extern
c. evidenţierea unei însuşiri dominante

29. Determinanţii percepţiei includ:

a. exclusiv factorii obiectivi externi

b. factorii obiectivi externi şi factorii subiectivi interni luaţi separat
c. exclusiv factori subiectivi interni
d. factorii obiectivi externi şi factorii subiectivi interni în interrelaţiune

30. Percepţia monomodală constă în:

a. perceperea unui obiect o singură dată

b. perceperea aceluiaşi obiect de mai multe ori
c. perceperea oricărui obiect pe calea unui singur analizator

31. În percepţia plurimodală se integrează:

a. informaţii despre mai multe obiecte de la un singur analizator

b. informaţii despre un singur obiect de la mai mulţi analizatori
c. informaţii despre mai multe obiecte de la mai mulţi analizatori

32. Interpretarea, ca fază a procesului percepţiei, înseamnă:

a. stabilirea semnificaţiei şi utilităţii obiectului pentru activitatea

subiectului
b. încadrarea obiectului într-o clasă
c. relaţionarea obiectului cu experienţa anterioară
62
33. Invarianţii de structură (bună formă) în percepţie rezultă din:

a. numărul elementelor componente

b. relaţiile dimensional-metrice dintre elementele componente
c. mărimea elementelor componente

34. Iluziile sunt rezultatul:

a. halucinaţiilor
b. excedentului de informaţie
c. efectelor de câmp

35. Rolul setului în percepţie este:

a. întotdeauna pozitiv
b. atât pozitiv, cât şi negativ
c. întotdeauna negativ

36. Legea structuralităţii-integralităţii percepţiei se poate demonstra:

a. cu ajutorul figurilor lacunare (incomplete)

b. cu ajutorul figurilor duble
c. cu ajutorul figurilor suprapuse

37. Constantele perceptive sunt:

a. calităţi înnăscute
b. rezultatul acţiunii legilor psihofizice
c. rezultatul evaluărilor corectoare ale schemelor integrative corticale
d. rezultatul acţiunii legii selectivităţii

38. Caracterul mijlocit al gândirii constă în aceea că:

a. se fixează direct pe scop

b. foloseşte procedee logico-formale
c. operează cu informaţii furnizate de alte procese psihice

63
39. Care dintre şcolile psihologice explică rezolvarea problemelor prin fenomenul
„insight”

a. introspecţionistă
b. gestaltistă
c. asociaţionistă
d. behavioristă

40. Care dintre şcolile psihologice recunoaşte rolul învăţării în activitatea rezolutivă a
gândirii

a. gestaltismul
b. introspecţionismul
c. behaviorismul
d. asociaţionismul

41. Care a fost obiectivul principal al şcolii de la Wűrzburg

a. să demonstreze caracterul evolutiv al gândirii

b. să ilustreze trecerea de la concret la abstract
c. să demonstreze că gândirea se trage din reprezentare
d. să demonstreze caracterul pur al gândirii, desfăşurarea ei fără nici un
acompaniament imagistic

42. Noţiunea este:

a. un model informaţional imagistic

b. un model informaţional izomorfic
c. un model informaţional homomorfic esenţializat

43. În ce contă deosebirea dintre o noţiune empirică şi una ştiinţifică:

a. în numărul însuşirilor înglobate

b. în suportul prin care se fixează
c. în calitatea însuşirilor pe care le exprimă

44. Piramida noţiunilor se structurează după criteriul:

64
 a. polarităţii
b. generalităţii
c. sinonimiei
d. contrastului

45. Conţinutul noţiunilor se dezvăluie în:

a. succesiunea reprezentărilor
b. judecată
c. interacţiunea dintre cuvânt şi imagine

46. Care este proprietatea după care J.Piaget a stabilit trecerea de la stadiul preoperator la
cel operator în dezvoltarea ontogenetică a gândirii

a. finalitatea
b. structuralitatea
c. continuitatea
d. reversibilitatea

47. Procesarea de tip inductiv asigură:

a. descoperirea a ceea ce este comun mai multor cazuri individuale
b. identificarea obiectelor în contextul lor natural
c. trecerea de la individual la general

48. Procesarea de tip deductiv asigură:

a. trecerea de la general la particular

b. trecerea de la concret la abstract
c. trecerea de la real la virtual

49. Procesarea de tip analogic stabileşte:

a. deosebirea dintre particular şi general

b. identitatea între două obiecte
c. asemănarea (similitudinea) între două obiecte

50. Deosebirea între operaţiile concrete şi cele formale ale gândirii constă în:
65
 a. planul de desfăşurare
b. conţinutul asupra căruia se aplică
c. rezultatul la care ne conduc

51. În ce raport se află cele două operaţii fundamentale ale gândirii, analiza şi sinteza

a. de subordonare
b. de excludere reciprocă
c. de complementaritate

52. Operaţia generalizării constă în:

a. colectarea la un loc a mai multor genuri de informaţii

b. evidenţierea asemănărilor între obiecte şi fenomene
c. extinderea unor însuşiri şi relaţii stabilite anterior pe un număr limitat
de cazuri individuale asupra tuturor cazurilor individuale de acelaşi fel

53. Abstractizarea constă în:

a. asamblarea însuşirilor esenţiale

b. detaşarea unei însuşiri din contextul celorlalte
c. extragerea şi reţinerea unor însuşiri şi eliminarea altora

54. Algoritmul este aplicabil:

a. oricărei probleme bine definite

b. oricărui gen de probleme
c. doar problemelor de matematică

55. Euristica se subordonează:

a. principiului tot sau nimic

b. principiului încercărilor şi erorilor
c. principiului conexiunii inverse

56. Gândirea euristică este solicitată:

66
 a. în orice situaţie slab definită
b. doar în creaţia artistică
c. doar în jocul de şah

57. Reţeaua semantică se realizează:

a. pe baza relaţiei de sinonimie

b. pe baza relaţiei de subordonare - incluziune
c. pe baza apropierii spaţiale a noţiunilor

58. „A merge la şcoală” este:

a. un scenariu cognitiv
b. o schemă cognitivă
c. o reţea semantică

59. Ca activitate decizională, gândirea:

a. ierarhizează noţiunile în ordinea generalităţii

b. reduce incertitudinea în situaţii alternative
c. realizează planificarea acţiunilor

60. Rezolvarea problemelor are un caracter:

a. spontan
b. multifazic
c. nemijlocit

61. Comunicarea desemnează:

a. schimburi de energie
b. orice fel de schimburi în societate
c. schimburi de informaţie

62. Latura semantică a comunicării constă în:

a. legătura unidirecţională între emitent şi receptor

b. legătura selectiv – determinată între ceea ce se emite şi ceea ce se
67
 recepţionează
c. raportarea adecvată de către receptor a mesajului la realitate

63. Latura pragmatică a comunicării rezidă în:

a. modul de folosire a alfabetelor şi codurilor

b. valoarea mesajelor pentru receptor
c. coerenţa succesiunii mesajelor

64. Corectitudinea comunicării se reflectă în:

a. promptitudine
b. utilitate
c. fidelitate

65. Codarea, recodarea, decodarea – presupun:

a. trecerea de la un mesaj la altul
b. transferul informaţiei de pe un tip de semnale pe altul
c. înţelegerea mesajului recepţionat

a. a+b+c
b. b+c
c. a+b

66. Caracterul relativ al concluziei în raţionamentul inductiv decurge din:

a. formularea greşită a premiselor

b. incompletitudinea inducţiei
c. conţinutul concret al premiselor

67. Noţiunea „om” este:

a. falsă
b. adevărată
c. nici adevărată, nici falsă

68. Care din proprietăţile de mai jos definesc algoritmul

a. concretitudinea
68
 b. generalitatea
c. fidelitatea
d. finalitatea
e. determinarea

69. Criteriul principal după care gândirea stabileşte optimalitatea deciziei este:

a. rapiditatea aplicării ei
b. presiunea timpului
c. funcţia de utilitate

70. Strategia minimax se aplică în:

a. formarea noţiunilor
b. adoptarea deciziilor
c. rezolvarea problemelor slab definite

71. Potrivit legii lui Zipf, lungimea cuvintelor dintr-o limbă este invers proporţională cu:

a. dificultatea articulării
b. locul ocupat în propoziţie
c. frecvenţa folosirii în comunicare

72. Limbajul verbal este:

a. echivalent cu limba
b. un segment al limbii
c. o dimensiune a limbii
d. modul de interiorizare şi funcţionare a limbii la nivel individual

73. Cuvântul face parte din categoria:

a. semnelor
b. simbolurilor
c. semnalelor

74. Latura semantică exprimă:

69
 a. o legătură de similitudine
b. o legătură designativă
c. o legătură spaţială

75. Legătura cuvântului cu obiectul:

a. este predeterminată
b. este directă
c. este mediată prin imagine
d. este impusă din afară

76. Înţelegerea structurilor verbale este determinată de:

a. lungimea lor
b. ordinea sintactică a cuvintelor
c. compatibilitatea semantică dintre cuvinte

77. Modelul gramaticii generative presupune:

a. prevalenţa regulilor sintactice asupra celor morfologice

b. corelarea laturii semantice cu cea pragmatică
c. interacţiunea între mai multe niveluri integrative ierarhice ale realităţii
lingvistice

78. În raport cu indivizii care vorbesc aceeaşi limbă:

a. toate cuvintele au aceeaşi determinare semantică

b. cuvintele posedă grade de determinare semantică diferite
c. nici un cuvânt nu este determinat semantic

79. Factorul esenţial de care depinde alegerea cuvintelor în procesul comunicării este:

a. contextul
b. dispoziţia interlocutorilor
c. obiectul comunicării

80. Diferenţialul lui J. Osgood vizează:

70
 a. stabilirea raporturilor sintactice
b. stabilirea raporturilor semantice
c. stabilirea raportului particular – general

81. În dezvoltarea ontogenetică a limbajului:

a. structurarea verigii aferente precede structurarea verigii eferente

b. structurarea verigii aferente succede structurării verigii eferente
c. ambele verigi se structurează concomitent

82. Reprezentanţa corticală a verigii aferente auditive a limbajului este:

a. centrul Brodman
b. centrul Broca
c. centrul Wernicke

83. Veriga eferentă a limbajului include:

a. componenta vizuală
b. componenta motorie manuală
c. componenta auditivă
d. componenta fono - articulatorie

84. Funcţia reglatorie a limbajului constă în:

a. reflectarea legăturii dintre cuvânt şi obiect

b. influenţa asupra atitudinii şi comportamentului celor din jur
c. alternarea rolurilor între emitent şi receptor

85. Limbajul intern este:

a. vocabularul latent al unui subiect

b. premisa dezvoltării limbajului extern
c. limbajul extern selectiv comprimat

86. Modelul tridimensional al gândirii aparţine lui:

a. J. Piaget
b. P.J. Guilford
71
 c. O. Selz
d. W. Kőhler

87. Care din componentele de mai jos se includ în veriga eferentă a limbajului:
a. auzul fonematic
b. fono – articulatorie
c. vizuală
d. motricitatea manuală

88. Zonele corticale de integrare a limbajului se situează:

a. predominant în emisfera dreaptă

b. în mod egal în ambele emisfere
c. predominant în emisfera stângă

89. Care din următoarele noţiuni conţine mai multe însuşiri comune:

a. om
b. animal
c. mamifer

90. .Afectivitatea reflectă:

a. proprietăţile fizice ale stimulilor

b. variaţiile mediului intern al organismului
c. raportul dintre evenimentele din plan intern şi evenimentele din plan
extern

91. Emoţia poate fi provocată de:

a. acţiunea oricărui stimul

b. acţiunea stimulilor nocivi
c. acţiunea stimulilor semnificativi

92. Declanşarea emoţiei se produce:

a. în urma deliberării subiectului

b. în mod involuntar, neintenţionat
72
 c. când subiectul nu este atent

93. În prim – planul conştiinţei subiectului se impune:

a. semnul trăirii emoţionale

b. durata trăirii emoţionale
c. intensitatea trăirii emoţionale

94. Caracterul polar al emoţiilor derivă din:

a. intensitatea stimulilor
b. starea de motivaţie a subiectului
c. semnul raportului dintre evenimentele externe şi cele interne

95. Deosebirea dintre emoţie şi sentiment constă în:

a. durată
b. conţinutul reflectoriu
c. intensitate

a. a+c
b. a+b
c. b+c

96. Emoţia este:

a. un factor optimizator al activităţii

b. uneori un factor optimizator, alteori un factor perturbator
c. un factor perturbator al activităţii

97. „Optimumul emoţional” este determinat de:

a. intensitatea trăirii
b. semnul trăirii
c. imaginea obiectului

98. Proprietatea convertibilităţii se referă la:

a. schimbarea intensităţii emoţiei

73
 b. schimbarea semnului emoţiei
c. schimbarea referenţialului emoţiei

99. Afectele sunt stări emoţionale:

a. primare
b. secundare
c. încorporate

100. Trăirea emoţională:

a. urmează producerii reacţiilor periferice

b. are loc concomitent cu reacţiile periferice
c. precede reacţiile periferice

101. Care din aserţiunile de mai jos aparţine teoriei James – Lange

a. „Fug pentru că mi-e frică”

b. „Mi-e frică pentru că fug”

102. Teoria Cannon – Bard susţine că mecanismul producerii emoţiei îl constituie:

a. sistemul nervos autonom

b. formaţiunile talamo – hipotalamice
c. interacţiunea cortico – talamo – hipotalamică

103. În accepţiune restrânsă, motivaţia desemnează:

a. totalitatea mobilurilor interne care stau la baza conduitei

b. nevoia de hrană
c. semnalizarea unei stări de necesitate

104. Dinamica motivaţională se subordonează:

a. principiului „tensiune – reducţie”

b. legii efectului
c. legii contrastului

74
105. Care din următoarele entităţi motivaţionale posedă stabilitatea cea mai mare în timp:

a. interesul
b. idealul
c. aspiraţia
d. trebuinţa

106. La baza ierarhizării motivelor A. Maslow a pus:

a. criteriul genetic
b. criteriul priorităţii satisfacerii
c. criteriul complexităţii
d. criteriul specificităţii umane

107. Frustrarea este:

a. o dimensiune a motivaţiei
b. o frână a motivaţiei
c. un suport al motivaţiei

108. Optimumul motivaţional exprimă:

a. intensitatea absolută a motivului

b. caracterul homeostatic al motivului
c. raportul invers proporţional între intensitatea motivului şi dificultatea
sarcinii

109. Care dintre conflictele motivaţionale are intensitatea cea mai mare:

a. atracţie – respingere
b. atracţie – atracţie
c. respingere – respingere

110. În concepţia lui S. Freud, inconştientul este determinat:

a. exclusiv biologic
b. exclusiv socio-cultural
c. atât biologic, cât şi socio-cultural

75
111. Care din următoarele acţiuni intră în funcţia proiectivă a conştiinţei:

a. categorizarea
b. planificarea
c. elaborarea de idei noi
d. evaluarea – corecţia

112. Care din următoarele metode a fost considerată de către S.Freud „calea
regală” de acces la conţinuturile inconştientului:

a. metoda asociaţiilor verbale

b. testul Rorschach
c. analiza viselor

113. Cui îi aparţine delimitarea în torentul conştiinţei a stărilor tranzitorii şi substantive:

a. lui H. Wallon
b. lui W. James
c. lui L. Vâgotski
d. lui W. Wundt

114. Care din autorii de mai jos au susţinut caracterul static al conştiinţei:

a. J.B. Watson
b. H. Wallon
c. W. Wundt

115. Care din atributele de mai jos definesc prezenţa de sine:

a. orizontul informaţional
b. identitatea Eu-lui
c. capacitatea rezolutivă
d. orientarea în propria persoană
e. orientarea în spaţiu şi timp

116. Autoportretizarea este un stadiu al evoluţiei:

a. inconştientului
76
 b. conştiinţei de sine
c. conştiinţei lumii obiective

117. Starea de veghe este:

a. un fenomen fiziologic nesemnificativ

b. un comportament orientat spre scop
c. o condiţie necesară pentru activarea conştiinţei

118. Referenţialitatea înseamnă:

a. identificarea imaginii perceptive cu obiectul

b. absenţa oricărei legături între imaginea perceptivă şi obiect
c. legătura designativ – reflectorie între imaginea perceptivă şi obiect

119. Care din afirmaţiile de mai jos este cea mai corectă:

a. percepţia reflectă obiectul în totalitatea componentelor şi însuşirilor lui

b. percepţia este o reflectare denaturată a obiectului
c. percepţia este o reflectare selectivă şi relativ veridică a obiectului

120. Indicatorul reprezentativităţii perceptului (imaginii perceptive) se referă la:

a. natura însuşirilor reflectate

b. gradul de cuprindere a diferitelor părţi componente ale obiectului
c. semnificaţia pe care o are obiectul pentru subiect

121. Indicatorul relevanţei unui percept (imagini perceptive) se referă la:

a. importanţa însuşirilor selectate şi reţinute

b. modul de folosire a obiectului în activitate
c. timpul în care se identifică obiectul
d. numărul însuşirilor reţinute

122. Care din legile de mai jos face ca, în cazul omiterii sau alterării unor
elemente, obiectul să fie identificat corect:

a. legea asemănării
77
 b. legea integralităţii
c. legea semnificaţiei
d. legea constantei

123. Factorii dispoziţionali (emoţia şi motivaţia):

a. favorizează întotdeauna o percepţie corectă

b. perturbă şi alterează întotdeauna percepţia
c. uneori favorizează, alteori perturbă corectitudinea percepţiei

124. Identificarea perceptivă presupune:

a. desprinderea obiectului de fond
b. compararea obiectului cu altele
c. corespondenţa modelului informaţional actual cu modelul informaţional
etalon din memoria de lungă durată

125. Algoritmul aparţine:

a. laturii de conţinut a gândirii

b. laturii operatorii a gândirii
c. laturii relaţionale a gândirii

126. O schemă operatorie este de tip euristic dacă:

a. include un număr suficient de operatori şi condiţii logice
b. vizează obţinerea imediată a soluţiei la problemă
c. legătura dintre operatori şi transformări nu este strict necesară
d. aplicarea ei nu duce în mod obligatoriu la rezolvarea problemei

127. Care este ordinea corectă a judecăţilor de mai jos pentru a forma o structură de
raţionament:
a. Ion este muritor
b. Toţi oamenii sunt muritori
c. Ion este om

128. Unitatea de bază a structurii de conţinut a gândirii este:

a. imaginea – reprezentare
b. judecata individuală
c. noţiunea
78
129. Gradul de generalitate al unei noţiuni este determinat de:

a. numărul însuşirilor (notelor) pe care le conţine

b. numărul cazurilor individuale pe care le subordonează
c. esenţialitatea însuşirilor pe care le include

130. Limbajul verbal:

a. este înnăscut
b. apare şi se dezvoltă spontan
c. se formează şi se dezvoltă în relaţia de comunicare a copilului cu
adultul

131. . Dintre caracteristicile obişnuite ale pacienţilor cu tulburări de personalitate putem

enumera:
a. modele de comportament episodice
b. sunt Ego-sintonici
c. complianţă crescută la tratament
d. au abilităţi empatice reduse

132. Alte denumiri ale tulburării de personalitate de-a lungul timpului au fost:
a. personalitate dizarmonică
b. nevroză de caracter
c. nebunie morală
d. psihoză discordantă

133. Printre tulburările anxioase (conform clasificării DSM-IV) se înscriu:

a. atacurile de panică
b. tulburarea obsesiv - compulsivă
c. reacţia acută la stres
d. tulburarea de stres posttraumatică

134. Principalele scopuri ale psihoterapiei de grup în PTSD sunt:

a. stabilizarea reacţiilor fiziologice şi psihologice la traumă
b. explorarea şi validarea percepţiilor şi emoţiilor
c. înţelegerea efectelor experienţelor trecute asupra comportamentului, trăirilor din
prezent
79
 d. educaţia despre reacţiile obişnuite la traumă

135. Din grupa tulburărilor de personalitate bizar-excentrice fac parte:

a. tulburarea de personalitate paranoidă
b. tulburarea de personalitate histrionică
c. tulburarea de personalitate schizotipală
d. tulburarea de personalitate obsesiv - compulsivă

136. Care dintre următoarele caracteristici definesc tulburarea de personalitate narcisică?

a. îşi subliniază repetat şi exagerat calităţile
b. are pretenţii exagerate de tratament favorabil
c. este avid de titluri, demnităţi, onoruri, ranguri
d. are nevoie de tandreţe, securizare şi reasigurare

137. Care dintre următoarele caracteristici definesc tulburarea de personalitate pasiv-

agresivă?
a. rezistenţa la solicitări sau îndemnuri
b. comportament frecvent lamentativ
c. neîncredere în forţele proprii şi stimă de sine scăzută.
d. resentimente şi invidie, iritabilitate şi cinism faţă de colegi

138. Tulburarea organică de personalitate poate apărea ca o consecinţă a:

a. intoxicaţiilor
b. relaţiilor afective negative intrafamiliale
c. afecţiunilor lobilor frontal şi temporal
d. abandonului matern

139. Caracteristicile schemelor cognitive descrise de Beck în etiologia tulburărilor de

personalitate sunt:
a. integrează şi ataşează semnificaţie evenimentelor
b. pot fi recunoscute şi descrise în funcţie de nivelul lor de activare şi manifestare
c. pot avea un conţinut idiosincratic
d. variază în funcţie de rolul pe care îl joacă

140. Între complicaţiile tulburărilor de personalitate se află:

a. tulburarea somatoformă
b. alcoolismul
c. episoadele psihotice tranzitorii
80
 d. tulburarea distimică

141. În etiologia tulburărilor de personalitate sunt incriminaţi următorii factori:

a. factori perinatali
b. factori psihodinamici
c. factori de mediu
d. ereditatea

142. Care dintre tulburările de personalitate NU aparţin grupei B: dramatic-emoţionale?

a. tulburarea histrionică
b. tulburarea antisocială
c. tulburarea evitantă

143. Dintre caracteristicile generale ale tulburărilor de personalitate NU fac parte:

a. standarde şi opinii inflexibile

b. relaţii interpersonale instabile
c. deseori rezistenţă la tratament
d. abilităţi empatice crescute

144. Dintre caracteristicile tulburării de personalitate de tip schizoid fac parte:

a. sunt indiferenţi la laude sau critici
b. au preocupări reduse ori absente pentru activitatea sexuală.
c. exprimă foarte puţine emoţii
d. incidenţa este mai mare la femei decât la bărbaţi

145. Dintre complicaţiile tulburării de personalitate de tip antisocial NU fac parte:

a. tulburarea de somatizare
b. dependenţa de droguri
c. moartea violentă
d. retardul mintal

146. Tulburarea de personalitate histrionică are următoarele caracteristici:

a. este caracterizată de emoţionalitate excesivă şi de căutare a atenţiei
b. are tendinţa de a dramatiza conţinutul vorbirii şi un stil de comunicare colorat
c. consideră relaţiile cu ceilalţi a fi mai intime decât sunt în realitate
81
 d. are sentimente ostile sau de invidie pe care le proiectează asupra interlocutorilor

147. Tulburarea de personalitate evitantă are următoarele caracteristici:

a. inhibiţie socială, sentimente de insuficienţă şi hipersensibilitate la evaluare
negativă
b. este lipsit de empatie: este incapabil să cunoască sau să se identifice cu
sentimentele şi necesităţile altora
c. manifestă reţinere în relaţiile intime de teama de a nu fi ridiculizat şi inhibat în
relaţii noi din cauza sentimentelor de inadecvare
d. nu suportă solitudinea şi sunt instabili afectiv

148. Tulburarea de personalitate paranoidă are următoarele caracteristici:

a. sunt implacabili faţă de insulte, injurii sau ofense
b. în activitatea profesională depun multe eforturi şi dacă se află în situaţia de a
munci individual, se descurcă foarte bine
c. are dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea amicilor sau
colegilor.
d. caracteristica principală a acestei personalităţi este lipsa de interes faţă de alte
persoane şi relaţii sociale

149. Tulburarea de personalitate antisocială are următoarele caracteristici:

a. sunt caracterizaţi de desconsiderarea şi violarea drepturilor altora
b. lipsiţi de remuşcări faţă de faptul de a fi furat sau maltratat sau încercarea de
justificare a acestor fapte
c. incapabili de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele
legale
d. sunt retraşi, lipsiţi de simţ al umorului, reci şi aplatizaţi emoţional

150. Tulburarea de personalitate borderline are următoarele caracteristici:

a. are sentimente ostile sau de invidie pe care le proiectează asupra interlocutorilor
b. pot avea o perturbare de identitate şi sentimentul cronic de vid interior
c. sunt indiferenţi la laude sau critici
d. au un comportament automutilant şi recurg la ameninţări recurente de suicid

151. Tulburarea de personalitate evitantă are următoarele caracteristici:

a. caracterizată prin inhibiţie socială, sentimente de insuficienţă şi
hipersensibilitate la evaluare negativă

82
 b. manifestă reţinere în relaţiile intime de teama de a nu fi ridiculizat şi inhibat în
relaţii noi din cauza sentimentelor de inadecvare
c. interpretativ şi hipersensibil faţă de comentariile celorlalţi
d. este incapabil să cunoască sau să se identifice cu sentimentele şi necesităţile
altora

152. Îngrijirea cu succes a unui pacient cu tulburare de personalitate considerat dificil

(agitat, revendicativ şi noncompliant), internat într-o secţie de spital, se bazează pe
urmărirea şi îmbunătăţirea următorilor factori:
a. comunicarea
b. personal constant
c. justificarea
d. limite ferme

153. Intervenţia de tipul stabilirii de limite în managementul medical al pacienţilor cu

tulburări de personalitate se face pentru:
a. tulburarea de personalitate borderline
b. tulburarea de personalitate paranoidă
c. tulburarea de personalitate antisocială
d. tulburarea de personalitate schizotipală

154. Următoarele tulburări de personalitate au prevalenţa mai mare la bărbaţi decât la

femei:

a. tulburarea de personalitate dependentă

b. tulburarea de personalitate histrionică
c. tulburarea de personalitate depresivă
d. tulburarea de personalitate obsesiv - compulsivă

155. Pentru un diagnostic cert de fobie trebuie îndeplinite următoarele criterii:

a. simptomele psihologice sau vegetative trebuie să fie manifestări primare ale
anxietăţii şi nu secundare altor simptome ca idei delirante sau gânduri obsesive
b. anxietatea trebuie să fie limitată la prezenţa situaţiilor sau obiectelor particulare
c. situaţiile fobice sunt evitate ori de câte ori este posibil
d. pacientul sau rudele sale de gradul I trebuie să fi avut cel puţin un episod
depresiv

83
156. Care din următoarele simptome NU fac parte din simptomele negative ale
schizofreniei?
a. alogie
b. comportament bizar
c. abulie
d. halucinaţii şi idei delirante

157. Tulburările asociate episodului depresiv major în cadrul tulburării bipolare pot fi:
a. tulburări fobice
b. anxietate
c. somatic: constipaţie, acuze somatice multiple
d. ideaţie delirantă mai amplă - de sărăcie, de ruină, negare, pierdere

158. Pentru definirea mai precisă a termenului de psihoză au fost propuse numeroase
criterii:
a. pierderea capacităţii de autoapreciere a propriei suferinţe
b. incapacitatea de a distinge între experienţa subiectivă şi realitate
c. existenţa ideaţiei delirante
d. comportamente inadecvate, bizare

159. Elementele definitorii în paranoia sunt:

a. delir cronic bine sistematizat nehalucinator
b. discrepanţă între aspiraţii şi posibilităţi
c. personalitate premorbidă specifică (rigidă, hipertrofie a eu-lui)
d. este o boală catastrofică denumită şi "cancerul bolilor mintale"

160. Dintre formele clinice de schizofrenie NU fac parte:

a. schizofrenia simplă
b. schizofrenia hebefrenică
c. schizofrenia catatonică
d. schizofrenia diferenţiată

161. Printre tipurile de halucinaţii se află:

a. auditive
b. vizuale
c. olfactive
d. kinestezice
84
162. Caracteristici de prognostic negativ în schizofrenie sunt, cu excepţia:
a. personalitate izolată
b. debut brusc
c. atitudinea familiei indiferentă
d. ereditate cu boli afective

163. Între simptomele anxietăţii putem enumera:

a. ameţeală
b. transpiraţii
c. disconfort epigastric
d. disocierea eu-ului

164. Între subtipurile de idei delirante NU se află:

a. tipul somatic
b. tipul afectiv
c. tipul mixt
d. tipul excentric

165. Elementele definitorii ale parafreniei sunt:

a. caracterul fantastic al temelor delirante, cu pondere majoră a imaginarului
b. juxtapunerea unei lumi imaginare realului, în care bolnavul continuă să se
adapteze bine
c. menţinerea îndelungată a nucleului personalităţii
d. predominanţa limbajului asupra acţiunii

166. Următoarele afirmaţii despre delirul senzitiv de relaţie sunt adevărate:

a. debutul este marcat de obicei de circumstanţe umilitoare, eşecuri sentimentale
care rănesc orgoliul crescut al subiectului
b. a fost descris de Kretschmer
c. delirul apare frecvent la subiecţii rezervaţi, timoraţi, timizi, cu pulsiuni sexuale
inhibate
d. este în prezent asimilat cu tipul de persecuţie din tulburările delirante

167. Studiile epidemiologice şi clinice sugerează faptul că în apariţia tulburării delirante

anumiţi factori de risc sunt relevanţi:
a. deteriorarea senzorială
b. izolarea socială
85
 c. trăsăturile de personalitate
d. emigrare recentă

168. Între bolile în care pot apărea idei delirante paranoide se află:
a. sifilis
b. demenţă
c. boli tiroidiene
d. SIDA

169. Între afirmaţiile referitoare la schizofrenie sunt adevărate:

a. probabilitatea cronicizării este redusă

b. are o frecvenţă importantă: 5-10% din populaţie
c. are o rată de suicid de 1%
d. distruge coeziunea şi unitatea conştiinţei şi personalităţii

170. Dimensiunea psihotică a schizofreniei este dată de:

a. ideile delirante
b. dezorganizarea vorbirii
c. halucinaţii
d. afectul nepotrivit

171. Între simptomele episodului maniacal se află:

a. fugă de idei sau experienţa subiectivă că gândurile sunt accelerate;
b. distractibilitate
c. capacitatea de judecată este superficială, formală, situaţională
d. imaginaţia şi capacitatea creativă este crescută şi productivă

172. Între factorii primari de risc pentru depresie se află:

a. istoric familial de boală depresivă
b. sexul masculin
c. comorbiditate medicală
d. vârstă de debut peste 40 de ani

173. Următoarele afirmaţii referitoare la boala afectivă bipolară sunt adevărate:

a. boala bipolară apare în mod egal la femei şi bărbaţi
b. episoadele depresive şi maniacale din PMD sunt de obicei separate de perioade
de normalitate
86
 c. există o corelaţie directă între durata ciclurilor şi severitatea bolii
d. administrarea cronică a unor medicamente poate precipita un episod depresiv
major

174. Posibilităţile de evoluţie în ciclotimie sunt:

a. se limitează doar la perioada adolescenţei
b. se poate opri din evoluţie printr-o vindecare fără recidive
c. mai mult de jumătate din bolnavi pot dezvolta o boală afectivă bipolară
d. în general, evoluţia ciclotimiei este în faze întrerupte de remisiuni în care
funcţionarea socială şi interpersonală este normală

175. Tulburările disociative NU cuprind:

a. amnezie psihogenă
b. fugă psihogenă
c. personalitate multiplă
d. tulburare de adaptare

176. Pentru un diagnostic cert de tulburare de panică:

a. trebuie să aibă loc mai multe atacuri de panică severe într-o perioadă de
aproximativ o lună
b. atacurile să apară în circumstanţe în care nu există un pericol obiectiv
c. atacurile să nu poată fi datorate unor situaţii cunoscute sau previzibile
d. între atacuri trebuie să existe intervale libere de simptome anxioase (deşi
anxietatea anticipatorie este obişnuită)

177. Referitor la factorii etiopatogenici implicaţi în apariţia tulburării sunt adevărate

următoarele afirmaţii:
a. la rudele de gradul I ale probanzilor cu tulburare de panică riscul de a dezvolta
aceeaşi tulburare este de 4-8 ori mai mare decât la rudele de acelaşi grad ale
indivizilor din grupul de control;
b. anxietatea reprezintă un răspuns condiţionat elaborat, fie prin imitarea
comportamentului părinţilor, fie prin procesul clasic de condiţionare, care implică
asocierea unui stimul neplăcut cu o situaţie neutră;
c. concordanţa tulburării de panică la gemenii monozigoţi este mai mare decât la
cei dizigoţi;
d. factorii biologici nu sunt implicaţi în apariţia atacurilor de panică.

87
178. Psihogeniile au ca elemente definitorii:
a. prezenţa evenimentului psihotraumatizant
b. terenul constituţional
c. legătura inteligibilă între conţinutul trăirilor patologice şi traumă
d. determinism biologic

179. După Sigmund Freud între caracteristicile care diferenţiază psihozele de nevroze NU
se află:

a. comprehensibilitatea limbajului
b. critica asupra bolii
c. gradul de conştientizare a problemelor mintale
d. momentul debutului

180. În clasificarea clasică a tulburărilor nevrotice din nevrozele diferenţiate fac parte:

a. nevroza depresivă
b. neurastenia
c. nevroza anxioasa
d. nevroza fobică

181. Fobiile pot fi împărţite în următoarele categorii:

a. agorafobia
b. tulburarea anxioasă socială
c. fobia simplă
d. fobii nespecifice

182. Fobia socială se caracterizează prin frică excesivă de a fi umilit sau jenat în diverse
situaţii sociale, cum ar fi:
a. vorbitul în public
b. vorbitul la telefon
c. urinatul în toaletele publice
d. mâncatul în locuri publice

183. În etiologia fobiei sociale sunt implicaţi următorii factori:

a. factori genetici
b. experienţele învăţate
c. inhibiţia comportamentală
88
 d. rolul relaţiilor parentale

184. Despre agorafobie sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. jumătate din bolnavii cu agorafobie sunt bărbaţi
b. se pare că există anxietate sau alcoolism la alţi membri de familie
c. majoritatea simptomelor apar în copilărie
d. bolnavii cu agorafobie dezvoltă şi depresie

185. Referitor la fobiile specifice, care din următoarele afirmaţii sunt false:

a. reprezintă teama de anumite obiecte sau situaţii care provoacă teroare

b. frica de boli reprezintă una dintre cele mai frecvente fobii
c. Freud a conceput fobia ca rezultatul conflictelor centrate pe
complexele oedipiene nerezolvate
d. simptomele psihologice şi vegetative sunt secundare gândurilor
obsesive

186. Între criteriile neurasteniei se află:

a. sentimentul de oboseală dureroasă şi persistentă după eforturi mintale minore
b. sentimentul persistent şi neplăcut de oboseală şi slăbiciune corporală după
eforturi fizice minore
c. incapacitate de relaxare
d. durere musculară

187. Referitor la sindromul de burnout, următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. apare frecvent în profesiunile care presupun o implicare directa în ajutorarea
celorlalţi
b. defineşte mai bine aşa numitul stres profesional
c. sindromul a mai fost descris ca depresie de epuizare
d. face parte din grupul psihozelor

188. Simptomele neurasteniei care aparţin domeniului emoţional sunt:

a. disforie
b. gândire ineficientă şi neproductivă
c. tensiune emoţională
d. lipsă de energie

89
189. Între criteriile de diagnostic DSM IV pentru tulburarea delirantă figurează:
a. idei delirante nonbizare (adică implicând situaţii care survin în viaţa reală, cum
ar fi faptul de a fi urmărit, otrăvit, infectat, iubit de la distanţă, înşelat de soţie/soţ,
ori de a avea o maladie, cu durată de cel puţin o lună);
b. în afara impactului ideii (ideilor) delirante, funcţionalitatea individului nu este
deteriorată semnificativ, iar comportamentul nu este în mod straniu sau bizar;
c. dacă episoadele afective au survenit concomitent cu ideile delirante, durata lor a
fost scurtă în raport cu durata perioadelor delirante;
d. tulburarea nu se datorează efectelor directe ale unei substanţe (ex. medicamente,
droguri) sau ale unei boli.

190. Tulburarea delirantă include sub această denumire următoarele psihoze delirante
cronice neschizofrenice:
a. paranoia
b. psihoza paranoidă
c. parafrenia (tardivă)
d. delirul senzitiv de relaţie

191. Schizofrenia este o boală a cărei gravitate ar putea fi pe scurt caracterizată prin
următoarele trăsături:
a. distruge coeziunea şi unitatea conştiinţei şi personalităţii. Bolnavul este „…un
suflet frânt care reflectă realitatea ca o oglindă spartă” (fiecare fragment altceva);
b. bolnavul pierde contactul vital cu realul;
c. este o boală catastrofică denumită şi „Cancerul bolilor mintale”. Are o mare
probabilitate să rămână cronică;
d. are o rată de suicid de 10%.

192. Schizofrenia reziduală presupune:

a. tulburări psihomotorii
b. existenţa în trecut a cel puţin unui episod acut de schizofrenie dar tabloul clinic
actual nu prezintă simptome psihotice pozitive notabile (ex. idei delirante,
halucinaţii, dezorganizare a vorbirii).
c. cel mai bun prognostic dintre toate formele clinice de schizofrenie
d. pot fi prezente idei excentrice sau bizarerii de comportament, dar ele nu mai
sunt marcante

193. Formele clinice de schizofreniei sunt:

a. schizofrenia dezorganizată
90
 b. schizofrenia paranoidă
c. schizofrenia catatonică
d. schizofrenia simplă

194. Instrumentele de evaluare a pacientului schizofren sunt:

a. BPRS – scurtă scală de cotare psihiatrică
b. PANSS – scala sindromului pozitiv şi negativ în schizofrenie
c. CDSS – scala de depresie Calgary în schizofrenie
d. scala de cotare a comportamentului disruptiv

195. Grupul tulburărilor afective este caracterizat prin:

a. exagerări pătrunzătoare, prelungite şi “infirmizante” ale dispoziţiei şi
afectivităţii
b. disfuncţii neurochimice şi psihomotorii
c. disfuncţii comportamentale şi cognitive
d. ambivalenţă sau inversiune afectivă

196. Care dintre testele de mai jos măsoară gradul de deteriorare mentală:

a. Testul matrici progresive Raven

b. Scalele Wechsler
c. Testul de aptitudini MacQuarrie
d. Testele Domino

197. Este necesară prudenţa în interpretarea rezultatului la un test de memorie; un rezultat

izolat nu poate fi generalizat pentru că poate fi condiţionat de mai mulţi factori. Dintre
elementele de mai jos unul nu este corect inclus între elementele care pot condiţiona
rezultatul la testul de memorie.

a. atenţia subiectului
b. metoda de testare folosită
c. caracterul examinatorului
d. conţinutul examenului

198. Testele verbale măsoară abilităţile prin probe precum unele dintre cele prezentate mai
jos. Care dintre probe nu face parte dintre testele de măsurare a inteligenţei verbale
din WAIS:

91
 a. vocabular
b. similitudini
c. memoria cifrelor
d. aranjare imagini

199. În istoricul dezvoltării testelor destinate intelectului există 3 orientări psihometrice.

Alegeţi dintre combinaţiile de mai jos pe cea care le cuprinde corect pe toate trei:

a. inteligenţa ca dezvoltare, inteligenţa ca aptitudine şi simularea unor

situaţii de problem-solving
b. inteligenţa ca structură factorială, inteligenţa ca dezvoltare şi
inteligenţa ca factor de personalitate
c. inteligenţa ca dezvoltare, inteligenţa ca aptitudine, inteligenţa ca
structură factorială

200. Scopul testului matrici progresive este de a măsura aptitudinile subiectului în perioada
când rezolvă proba. Despre ce tip de aptitudini intelectuale nu este vorba?
Alegeţi răspunsul eronat din cele prezentate mai jos.

a. de a construi figuri fără semnificaţie definită

b. de a sesiza relaţiile care există între figuri
c. de a concepe natura figurii care urmează în sistemul de relaţii prezentat
d. de a dezvolta un sistem de a raţiona

201. Raven descrie MP38 ca probă de observare şi de claritate a gândirii unde fiecare
probă este în realitate sursa sau originea unui sistem de operare a gândirii; de aici vine
şi denumirea de:

a. raţionament verbal
b. matrici intelectuale
c. matrici progresive
d. raţionament intelectual

202. Coeficientul….......…………..reprezintă raportul dintre vârsta mentală şi cea

cronologică, fracţia fiind multiplicată cu 100.
Alegeţi dintre răspunsurile de mai jos varianta care completează spaţiul gol:

a. de deteriorare mentală
92
 b. de inteligenţă
c. emoţional
d. deteriorării somatice

203. Evaluarea inteligenţei din perspectiva aptitudinii de a rezolva problemele a condus la

măsurători diferenţiate în funcţie de caracterul sarcinilor. Astfel s-au dezvoltat teste
pentru inteligenţa concretă, pentru inteligenţa abstractă, pentru inteligenţa verbală,
pentru inteligenţa practică. Elementul comun tuturor acestor forme este aptitudinea de
a ………………………:
Alegeţi dintre răspunsurile de mai jos varianta care completează spaţiul gol:

a. conceptualiza
b. imagina
c. crea răspunsuri
d. deduce

204. În afara indicelui de performanţă, respectiv numărul de itemi corect rezolvaţi în

unitatea standard de timp, testele privind intelectul furnizează…………………..
Dintre cele patru exemple de mai jos unul este evident eronat. Indicaţi care anume.

a. indicele numărului de erori

b. indicele de exactitate
c. indicele de standardizare
d. indicele de performanţă

205. În evaluarea rezultatelor la o probă de inteligenţă, situaţia în care rezultatele

subiectului indică ……………………… este semnificativă pentru capacitatea de
aprofundare şi mobilitate a inteligenţei. Care dintre următoarele expresii completează
corect spaţiul lipsă?

a. calitate înaltă în timp scurt

b. calitate înaltă şi erori multe
c. exactitate moderata şi viteza mare
d. erori puţine şi număr mic de sarcini parcurse

206. Combinaţia dintre calitate înaltă, timp lung poate semnifica un ritm de lucru lent
datorat …………………………. Care dintre următoarele expresii completează corect
spaţiul lipsă?
93
 a. unui deficit intelectual
b. unui deficit de dinamică sau mobilitate mentală
c. condiţiilor de examen
d. defectelor testului

207. După modul în care atenţia se manifestă în diferite tipuri de activităţi se testează
capacitatea de rezistenţă la distragerea prin perturbaţii, respectiv ........................
atenţiei pe o activitate precisă pentru a permite acesteia derularea în condiţiile cele
mai favorabile şi în forma sa cea mai intensă.
Care dintre următoarele variante completează spaţiul lipsă?

a. distributivitatea
b. instabilitatea
c. flexibilitatea
d. concentrarea

208. După modul în care atenţia poate fi implicată simultan în diferite tipuri de activităţi se
testează ........................atenţiei, respectiv disponibilitatea de a performa concomitent
în două direcţii.
Care dintre următoarele variante completează spaţiul lipsă?

a. distributivitatea
b. concentrarea
c. stabilitatea
d. fidelitatea

209. Printre alte scale prezente în grupul nr. ............, conform grupărilor operate de Gough
pentru versiunea de 480 de itemi, există şi sociabilitatea. Care dintre răspunsurile de
mai jos poate completa spaţiul lipsă în mod corect?

a. I
b. II
c. III
d. IV

210. Modelul cuboid tridimensional definit de Gough pentru personalitate implică un

număr de ........... tipuri de comportament:
94
 a. 3
b. 4
c. 5
d. 6

211. În cercetările asupra personalităţii ale lui Cattell, trăsăturile de suprafaţă definesc un
set de caracteristici ale personalităţii care:

a. formează un factor unitar

b. sunt sursa unui aspect al comportamentului
c. sunt stabile şi permanente
d. nu formează un factor propriu-zis

212. Tematica motivaţională din cadrul C.P.I. este implicată în scalele:

a. responsabilitate, capacitate de statut, eficienţă intelectuală

b. realizarea prin conformism, realizarea prin independenţă, eficienţa
intelectuală
c. simţul psihologic, flexibilitatea, feminitatea
d. dominanţă, responsabilitate, capacitatea de a face impresie bună

213. Scalele prin care se poate valida răspunsul subiectului la chestionarul C.P.I. sunt:

a. Sa, Wb, Gi
b. Do, Wb, Cm
c. Wb, Gi, Cm
d. Wb, Cm, Fe

214. Dacă avem o notă standard T 55 la scala Re şi o notă standard T 35 la scala Do putem
spune despre persoana care a completat chestionarul că:

a. este iresponsabil dar dominant

b. este iresponsabil şi lipsit de asertivitate
c. îşi asumă responsabilitatea dar este neasertiv
d. îşi asumă responsabilitatea şi este dominant

95
215. Dacă avem o notă standard T 40 la scala Do şi o notă standard T 45 la scala Sy putem
spune despre persoana care a completat chestionarul că:

a. nu este capabil să domine deşi este o persoană socială

b. nu este capabil să domine şi nu este nici sociabil
c. este dominant, şi sociabil
d. este dominant şi nesociabil

216. Dacă avem o notă standard T 68 la scala Do şi o notă standard T 54 la scala Sp putem
spune despre persoana care a completat chestionarul că:

a. este dominantă şi dornică să participe

b. este dominantă dar lipsită de sociabilitate
c. este sociabilă, dar lipsită de asertivitate
d. nu este participativă şi nici asertivă

217. Dacă avem o notă standard T 75 la scala Do şi o notă standard T 40 la scala Ie putem
spune despre persona care a completat chestionarul că:

a. este deosebit de dominantă, dar lipsită de interese intelectuale

b. este asertivă şi cu o bună implicare intelectuală
c. nu este dominantă, deşi este curioasă şi deschisă spre probleme
intelectuale
d. deşi dezinteresată de formarea intelectuală, este neastertivă

218. Dacă avem o notă standard T 58 la scala Ac şi o notă standard T 65 la scala Ai putem
spune despre persona care a completat chestionarul că este:

a. o persoană care se simte bine într-un cadru formal fără să manifeste

independenţă
b. este o persoană conformistă, dar capabilă să facă faţă confruntării cu
situaţii în care trebuie să acţioneze independent
c. capabilă să facă faţă confruntării cu situaţii în care trebuie să acţioneze
independent însă incapabil să facă faţă presiunii de a se conforma
d. este o persoană care nu se simte în largul său într-un cadru formal şi
nici în situaţii care cer independenţă

96
219. Dacă avem o notă standard T 40 la scala Ac şi o notă standard T 65 la scala Ai putem
spune despre persona care a completat chestionarul că are:

a. nivel scăzut de conformism, dar o bună capacitate de a acţiona

independent
b. nivel scăzut de conformism, însă fără a fi în stare să se manifeste
independent
c. nivel ridicat de conformism şi o bună capacitate de a acţiona
independent
d. nivel ridicat de conformism, dar o slabă capacitate de a se manifesta
independent

220. Dacă avem o notă standard la scala T 65 Do şi o notă standard T 40 la scala Ai putem
spune despre persona care a completat chestionarul că:

a. este o persoană asertivă, independentă, creativă

b. este o persoană dominantă căreia îi plac condiţii de lucru stabile
c. este o persoană nonasertivă dar independentă
d. este o persoană nonasertivă

221. Dacă avem o notă standard T 45 la scala Ac şi o notă standard T 37 la scala Sy putem
spune despre persoana care a completat chestionarul că:

a. este o persoană convenţională

b. este sociabilă fără a fi convenţională
c. nu rezistă într-un mediu convenţional care îi cere interacţiuni
d. este retrasă şi are nevoie de interacţiune cu ceilalţi

222. Dacă avem o notă standard la scala T 65 Sy şi o notă standard T 55 la scala Cs putem
spune despre persoana care a completat chestionarul că:

a. este o persoană extravertă, căreia îi place să aibă o poziţie socială

b. este o persoană extravertă, dar nonasertivă
c. este o persoană introvertă, dar asertivă
d. este o persoană care nu doreşte un statut social

223. Dacă avem o notă standard T 60 la scala Do şi o notă standard T 35 la scala To putem
spune despre persoana care a completat chestionarul că:
97
 a. este o persoană plină de iniţiativă şi deschisă la iniţiativele altora
b. îi place să se afirme şi nu prea tolerează concurenţa
c. este flexibilă şi se poate impune
d. este inflexibilă şi nu se poate impune

224. Dacă avem o notă standard T 75 la scala Ie şi nota T 55 la scala Py putem spune
despre persoana care a completat chestionarul că:

a. are stofă de cercetător

b. este un om practic şi empatic
c. este un visător introvert
d. este un bun psihoterapeut

225. Dacă avem o notă standard T 35 la scala Ie şi nota 68 la scala Fx putem spune despre
persoana care a completat chestionarul că:

a. este un om cult şi plin de iniţiativă

b. este practic şi foarte adaptabil
c. este adaptabil şi studios
d. nu îi place să studieze

226. Dacă avem o notă standard T 85 la scala Sc putem spune despre persoana care a
completat chestionarul că:

a. are un bun autocontrol

b. este tensionată şi se controlează excesiv
c. este calmă şi adaptabilă
d. nu se poate deloc controla

227. Dacă avem o notă standard T 40 la scala Re şi o notă standard T 45 la scala So putem
spune despre persoana care a completat chestionarul că:

a. este o persoană responsabilă, atentă la norme şi cerinţe sociale

b. nu te poţi baza pe o astfel de persoană
c. este un om în care poţi avea încredere
d. este responsabil şi desconsideră cerinţele sociale

98
228. Dacă avem o notă standard T 65 la scala Gi şi o notă standard T 60 la scala Ai putem
spune despre persoana care a completat chestionarul că:

a. este sigur că doreşte să facă o bună impresie şi ştie cum să o facă

b. este nesigur de ea şi nu se poate confrunta cu o situaţie dificilă
c. îi place să epateze, dar nu ştie cum să o facă
d. îi plac situaţiile practice şi nu-şi prea face probleme în legătură cu ce se
spune despre ele

229. Dacă avem o notă standard T 45 la Cm, o nota standard T 40 la Ie şi o notă T 50 la

Wb, putem presupune că persoana:

a. are dificultăţi de relaţionare

b. este bizară
c. este comună
d. are dificultăţi de înţelegere a chestionarului

230. Dacă la scala Fe avem o notă T de 35, la scale Sa o notă de T de 35 şi subiectul este
femeie, putem să spunem că:

a. prezintă multă încredere în sine şi este o persoană plină de empatie

b. este o persoană sensibilă, feminină şi totuşi lipsită de auto-acceptare
c. este o persoană căreia îi place să acţioneze şi are o bună părere despre
sine
d. prezintă un comportament destul de puţin sensibil şi în acelaşi timp are
dificultăţi de auto-acceptare

231. Dacă avem o notă T de 65 la Wb şi o notă T de 55 la To, putem vorbi de relaţii cu

ceilalţi:

a. pline de tensiune şi de nervi

b. degajate aparent, dar pline de nemulţumiri
c. tensionate şi pline de energie vitală
d. vitale, optimiste şi cu încredere

232. Dacă avem o notă T de 45 la Sc şi o notă T de 40 la To, putem să considerăm că este

vorba de o persoană care:

99
 a. îşi pierde frecvent controlul
b. nu este capabilă de toleranţă şi control în relaţiile cu ceilalţi
c. îi este greu să se controleze, deşi este deschisă faţă de cei din jur
d. este relativ neîncrezătoare şi suspicioasă

233. Când avem toate notele T la scalele Sy, Sp şi Cs peste medie, putem pune că:

a. persoana este extravertă

b. persoana este introvertă
c. persoana este lipsită de control
d. persoana se poate controla emoţional

234. Înainte de a interpreta profilul chestionarului CPI evaluăm validarea acestuia referitor
la:

a. atitudinea cu care subiectul a răspuns la itemii testului

b. condiţia de sănătate mentală şi inteligenţă
c. măsura în care este convenţional şi eficient în comportament
d. măsura în care are o conduită adaptată

235. Dacă avem o notă standard de nivel 10 la factorul C dintre cei 16 factori primari,
putem afirma că:

a. subiectul are o bună capacitate de gândire abstractă

b. subiectul este responsabil şi independent
c. subiectul are o bună capacitate de control emoţional
d. forţa eului este slabă

236. Dacă avem o notă standard de nivel 3 la factorul B din 16 PF, putem afirma că:

a. persoana are un bun coeficient intelectual

b. persoana are un slab coeficient intelectual
c. subiectul este inteligent şi creativ
d. subiectul este creativ, dar nu este inteligent

237. Dacă avem o notă standard de nivel 3 la factorul primar B alături de o nota standard
de nivel 8 la factorul primar C, putem spune că:

100
 a. subiectul este inteligent, dar forţa eului este instabilă
b. subiectul este inteligent şi forţa eului este puternică
c. subiectul nu este inteligent şi nici controlul eului nu funcţionează
normal
d. subiectul nu este inteligent, dar are o bună capacitate de control a eului

238. Factorii de ordin secundar sunt structuri complexe de factori primari, care descriu în
concepţia lui Cattell trăsături de suprafaţă. Dintre descrierile de mai jos, semnalaţi pe
cea care nu se referă la factorii secundari:

a. introversie – extraversie
b. emotivitate – dinamism
c. perseverenţă – delăsare
d. supunere – independenţă

239. În înţelegerea organizării dinamice a personalităţii este important să se ia în

consideraţie, apreciază Cattell, forţele dinamice sau motivaţionale precum
sentimentele şi ................ Care este varianta care completează corect propoziţia.

a. ergiile
b. emoţiile
c. dorinţele
d. voinţa

240. Pentru Cattell, trăsăturile de personalitate sunt ................care rezultă din aplicarea
metodei de analiză factorială asupra unei mase critice de informaţii despre
comportamentul uman. Care dintre cuvintele de mai jos completează corect spaţiul
lipsă:

a. elementele
b. condiţiile
c. factorii
d. structurile

241. În testul dedicat factorului secundar anxietate, Cattell implică un număr de ..... factori
primari ce au sens ca diferiţi contributori.

a. 4
101
 b. 3
c. 5
d. 7

242. Nota brută la factorul anxietate este corectată în funcţie de de:

a. vârsta şi educaţia subiectului

b. educaţia şi intelectul subiectului
c. intelectul şi vârsta subiectului
d. vârsta şi genul subiectului

243. Factorii primari evaluaţi prin chestionarul 16 FP al lui R. B. Cattell, sunt constructe
................. care încearcă să cuprindă mulţimea de manifestări comportamentale
specifice dimensiunii.

a. bipolare
b. disjuncte
c. secundare
d. degradate

244. O notă scăzută, de nivel 2 la factorul A indică un comportament caracterizat prin

............. şi răceală afectivă.

a. ciclotimie
b. depresie
c. schizotimie
d. schizofrenie

245. Termenul de ............................ a personalităţii se referă la coordonarea, organizarea

sau unificarea unor trăsături separate care constituie personalitatea ca întreg.

a. adaptare
b. integrare
c. evoluţie
d. stagnare

246. În cadrul testului 16 PF, termenul de anxietate se referă la:

102
 a. unul dintre factorii primari ai personalităţii
b. unul dintre factorii secundari ai personalităţii
c. unul dintre factorii terţiari ai personalităţii
d. nu apare specificat ca factor al personalităţii

247. În cadrul testului 16 PF, termenul de extraversie se referă la:

a. unul dintre factorii primari ai personalităţii

b. unul dintre factorii secundari ai personalităţii
c. unul dintre factorii terţiari ai personalităţii
d. nu apare specificat ca factor al personalităţii

248. În cadrul testului 16 PF, termenul de independenţă se referă la:

a. unul dintre factorii primari ai personalităţii

b. unul dintre factorii secundari ai personalităţii
c. unul dintre factorii terţiari ai personalităţii
d. nu apare specificat ca factor al personalităţii

249. În cadrul testului 16 PF, termenul de agreabilitate se referă la:

a. unul dintre factorii primari ai personalităţii

b. unul dintre factorii secundari ai personalităţii
c. unul dintre factorii terţiari ai personalităţii
d. nu apare specificat ca factor al personalităţii

250. Care este cel mai puternic factor primar în cadrul testului 16 PF?

a. factorii secundari
b. factorul A
c. factorul C
d. toţi sunt egali

251. Cum consideră Cattell sentimentul de sine în cadrul factorilor personalităţii?

a. trăsătură de tip ergic

b. trăsătură controlată de toate celelalte
c. sentiment master
103
 d. sentiment subordonat

252. Care este primul pas în interpretarea profilului 16PF?

a. alegerea scalelor cu note extreme

b. alegerea scalelor cu note în zona medie
c. alegerea scalelor cu note foarte ridicate
d. alegerea scalelor cu note foarte scăzute

253. Cattell defineşte un număr de ....stadii în dezvoltarea personalităţii

a. 6
b. 5
c. 4
d. 3

254. Ce sunt factorii în raport cu dimensiunile de personalitate?

a. un construct teoretic
b. un construct statistic
c. un construct abstract
d. un construct concret

255. În cadrul Inventarului de personalitate California, scala de empatie măsoară:

a. intuiţia şi rezonanţa afectivă

b. plăcerea pentru interelaţionare
c. izolarea afectivă
d. nu este o scală a CP.I.

256. În cadrul Inventarului de personalitate California, scala de independenţă măsoară:

a. resursele individului
b. submisivitatea faţă de reguli
c. convenţionalismul
d. nu este o scală a CPI

257. Modelul cuboid în psihodiagnoza personalităţii dezvoltată de H. Gough se referă la:

104
 a. stilul cognitiv al persoanei
b. structura geometrică tri-axială
c. modul cum interferă 3 din cei 20 de factori
d. nu există ca instrument de evaluare

258. Comportamentul de tip gamma implică:

a. extraversie, independenţă
b. introversie, independenţă
c. extraversie, dependenţă
d. introversie, dependenţă

259. Scala de eficienţă intelectuală din C.P.I:

a. reprezintă o măsură a Quotientului Intelectual

b. reprezintă gradul de discernământ
c. reprezintă intelectul specific masculin
d. reprezintă capacitatea de a face faţă ambiguităţii, indeterminării

260. Scala comunalităţii din C.P.I reflectă

a. slabă socializare, dar un ridicat convenţionalism

b. bună socializare alături de inteligenţă emoţională ridicată
c. bună socializare şi negarea tendinţelor nevrotice
d. slabă socializare, dar optimism

261. Satisfacţia muncii este influenţată de:

a. facilităţile economice şi socio-profesionale
b. caracterul rutinier / variat al muncii
c. relaţiile la locul de muncă
d. cadrul organizaţional în care se desfăşoară munca
e. caracteristicile fizice ale locului de muncă

262. Tipurile de trebuinţe din teoria ierarhizării trebuinţelor a lui A. Maslow sunt:
a. trebuinţele de securitate
b. trebuinţele de cooperare şi afiliere
c. trebuinţele de stimă şi statut
105
 d. trebuinţele de hrană, locuinţă, îmbrăcăminte
e. trebuinţele de autorealizare
f. trebuinţele de manifestare a creativităţii şi spiritului inovator

263. Conform ..................... factorii de igienă (supravegherea, condiţiile de muncă, relaţiile

interpersonale, securitatea muncii etc.) şi factorii motivaţionali (realizările personale,
recunoaşterea, munca însăşi, posibilităţile de avansare etc) determină atât satisfacţie
cât şi insatisfacţie în muncă. Care din următoarele variante completează spaţiul lipsă?

a. Managementului ştiinţific
b. Teoriei X
c. Teoriei ierarhizării nevoilor
d. Teoriei bifactoriale
e. Teoriei echităţii

264. Citiţi următoarele postulate:

- angajaţii considera munca o parte importanta a vieţii lor;
- lucratorii accepta bucuroşi responsabilitaţile şi chiar le cauta în funcţie de
recompensele care le sunt asociate în acest sens;
- angajaţii au potenţial care sa-i ajute în atingerea obiectivelor organizaţiei şi dau
dovada de inventivitate şi creativitate în munca lor;
- angajaţii îşi doresc securitatea dar au şi alte nevoi, de cooperare, stimă, realizare
personală etc.
Alegeţi dintre variantele de mai jos teoria care corespunde postulatelor enunţate:

a. Teoria X
b. Teoria ERG
c. Teoria Y
d. Teoria echităţii
e. Teoria consolidării

265. Recrutarea internă prezintă o serie de avantaje care se regăsesc printre următoarele
elemente:
a. permite identificarea şi atragerea unui număr mai mare de candidaţi
potenţiali;
b. poate constitui un bun factor de motivare a angajaţilor în vederea viitoarei
promovari;
c. încurajează un nou mod de gândire în cadrul organizaţiilor;

106
 d. punctele forte şi punctele slabe ale candidaţilor sunt cunoscute mult mai
bine.
Precizaţi care din combinaţiile de mai sus reflectă cel mai bine principalele
avantaje ale recrutării interne:

266. Care dintre elementele de mai jos reprezintă dezavantaje ale recrutării interne:
a. costul recrutării personalului este mult mai ridicat;
b. împiedică infuzia de “suflu proaspăt” şi nu favorizează
promovarea unor “ idei noi”;
c. la un ritm rapid de extindere a instituţiei, posibilitaţile de
completare a posturilor din personalul existent pot fi depaşite;
d. nu este nevoie de o perioadă de acomodare la noul loc de
muncă;
e. se pot manifesta favoritisme, persoanele promovate
menţinându-şi legaturile cu foştii colegii de munca;

267. Conform ..................... munca este o parte importantă a vieţii oamenilor, pot folosi
autocontrolul în atingerea obiectivelor organizaţiei şi adesea acceptă bucuroşi
responsabilitatea.
Alegeţi din răspunsurile de mai jos varianta corectă:

a. Teoriei X
b. Teoriei Y
c. Teoriei ierarhizării nevoilor
d. Teoriei echităţii
e. Teoriei reîntăririi şi consolidării

268. Citiţi enunţul următor: …………… se bazează pe următoarele postulate:

- oamenii au o aversiune înnascuta fata de munca şi vor face orice pentru
a o evita;
- managerii trebuie sa-i dirijeze, sa-i controleze şi sa-i constrânga pe
angajaţi pentru realizarea obiectivelor instituţiei;
- angajaţii trebuie conduşi pentru ca au ambiţii reduse şi evita
responsabilitaţile;
- angajaţii sunt preocupaţi în general de securitatea personală.
Alegeţi dintre variantele următoare pe cea corectă:

a. Teoria X
b. Managementul ştiinţific
107
 c. Teoria ERG
d. Teoria Y
e. Teoria echităţii

269. Recrutarea externă prezintă o serie de avantaje care se regăsesc printre elementele de
mai jos:
a. recrutarea personalului este mult mai rapidă şi mai puţin
costisitoare;
b. permite identificarea şi atragerea unui număr mai mare de
candidaţi potenţiali;
c. încurajează un nou mod de gândire în cadrul organizaţiei;
d. motivarea personalului creşte, iar ambianţa morală se
îmbunătăţeşte;
e. se realizează economii în costurile de pregătire pentru că se angajează
profesionişti competenţi, bine pregătiţi, din exterior

270. Care dintre elementele de mai jos reprezintă dezavantaje ale recrutării externe:
a. favorizează promovarea ideilor noi;
b. timpul necesar orientării, adaptării şi integrării pe posturi a noilor angajaţi
este mult mai mare, ceea ce atrage costuri suplimentare;
c. identificarea, atragerea şi evaluarea candidaţilor se realizează mult mai
dificil;
d. nu implică elaborarea unor programe de pregătire profesională întrucât se
angajează profesionişti din exterior;
e. poate apărea respingerea noilor veniţi de către vechii angajaţi ceea ce creează
dificultăţi de integrare, duce la scăderea motivaţiei afectând productivitatea
muncii

271. Care dintre următoarele metode sunt utilizate în recrutarea externă?

a. head-huntingul
b. metoda timpilor şi a mişcărilor
c. anunţurile publicitare
d. analiza postului
e. internetul
f. fişierul cu potenţiali angajaţi
g. reţeaua de cunoştinţe
h. analiza produselor activităţii
i. observaţia

108
272. O parte dintre etapele planului de recrutare sunt:
a. prognoza ofertei de resurse umane
b. organizarea interviului de selecţie
c. analiza evidenţei posturilor devenite disponibile datorita
demisiilor, concedierilor, pensionarilor, deceselor
d. acomodarea cu locul de muncă
e. calculul nevoilor directe de recrutare

273. Citiţi enunţul următor: „Conform ..................... factorul care motivează oamenii în
procesul muncii este salariul pe care aceştia îl primesc”.
Alegeţi dintre variantele următoare pe cea corectă:

a. Managementului ştiinţific
b. Teoriei Y
c. Teoriei bifactoriale
d. Teoriei aşteptării
e. Teoriei reîntăririi şi consolidării

274. Citiţi enunţul următor: „Conform .....................oamenii sunt motivaţi de atingerea şi

menţinerea unui sens al echităţii între contribuţiile personale şi recompensele
obţinute.”
Alegeţi dintre variantele următoare pe cea corectă:

a. Teoriei Y
b. Teoriei bifactoriale
c. Teoriei echităţii
d. Teoriei aşteptării
e. Teoriei reîntăririi şi consolidării

275. O parte dintre etapele selecţiei de personal sunt următoarele:

a. analiza scrisorii de intenţie şi a curriculumului vitae
b. testarea psihologică
c. recrutarea internă
d. probele de cunoştinţe profesionale
e. integrarea la locul de muncă

276. Consolidarile în viziunea lui B.F Skinner sunt:

a. facilităţile
109
 b. mutările disciplinare
c. menţinerea unei echităţi efort-compensaţie
d. stingerile
e. creşterile salariale

277. Tipurile de erori care pot apărea în timpul interviului de selecţie sunt:
a. eroarea de similaritate
b. discriminarea în funcţie de vârstă
c. sublinierea elementelor negative
d. eroarea de tip halou
e. eroarea datorată primei impresii

278. Stadiile procesului de integrare profesională în viziunea lui O.Hoffman sunt:

a. adaptarea în muncă
b. vizite în instituţie, conduse de şeful ierarhic, care îi va prezenta noului
angajat activitatea acesteia, structura sa şi mai ales departamentele cu care va
colabora
c. asimilarea
d. identificarea cu instituţia şi colectivul;
e. oferirea noului angajat a unei «mape de întâmpinare» care să
conţină informaţii referitoare la structura organizatorică a instituţiei,
facilităţile existente, programul de lucru, modalităţile de evaluare,
regulamentele instituţiei, date despre protecţia muncii, prevenirea
accidentelor, etc.

279. Teoria celor trei necesităţi a lui David Mc Clelland are în vedere următoarele
necesităţi:
a. necesităţile de existenţă
b. necesităţile de putere
c. necesităţile de afiliere
d. necesităţile de realizare
e. necesităţile de stimă şi statut

280. Citiţi enunţul următor: „ .......................... constă în compararea fiecărui candidat cu

predecesorul său / predecesorii săi, neglijând comparaţia cu standardul prestabilit al
interviului.
Completaţi spaţiile libere, alegând dintre variantele de mai jos pe cea corectă:

a. Eroarea de similaritate
110
 b. Eroarea de contrast
c. Eroarea de tip halou
d. Eroarea datorată primei impresii

281. Conflictele intrarol sunt:

a. intersubiective
b. intrasubiective
c. incongruente

282. Baza neurofuncţională a temperamentului o constituie:

a. tipul de sistem nervos
b. tipul de activitate biochimică
c. tipul de activitate bioenergetică
d. tipul de activitate nervoasă superioară

283. Un număr egal de trăsături caracteriale pozitive şi negative denotă un caracter:

a. puternic
b. slab
c. echilibrat

284. Din perspectiva teoriei cognitive, personalităţile cu un nivel ridicat al creativităţii

prezintă următoarele calităţi:
a. deschidere faţă de informaţiile din exterior
b. capacitatea de asumare a riscurilor
c. conformism la normele grupului
d. abilitatea de schimbare cu uşurinţă a perspectivei de abordare
a problemelor

285. Componentele esenţiale ale Eului sunt:

a. intenţionalitatea şi motivaţia
b. intenţionalitatea şi gândirea
c. intenţionalitatea şi atitudinile
d. intenţionalitatea şi reflexivitatea

286. Nota distinctivă a talentului o constituie:

111
 a. noutatea
b. originalitatea
c. flexibilitatea

287. Abordarea morfologică a inteligenţei este o abordare de tip:

a. ierarhic
b. multifactorial
c. liniar

288. Între statutul şi rolul social există relaţii de:

a. complementaritate directă
b. complementaritate dialectică
c. complementaritate dinamică

289. Extraversia este asociată cu :

a. tipul picnic
b. tipul schizotim
c. tipul ciclotim

290. Reprezentanţii teoriei ierarhice a inteligenţei au introdus în structura acesteia:

a. factorii specifici
b. factorul general
c. factorii de grup

291. Dezvoltarea hipertrofică a trăsăturilor caracteriale este asociată cu:

a. autonomia voinţei
b. alterarea voinţei
c. autonomia Eului
d. alterarea Eului

292. Conform concepţiei bergsoniene, personalitatea şi rolul social sunt:

a. identice
b. diferite
c. complementare
112
293. Modelul tridimensional al intelectului este important în psihologie deoarece:
a. presupune o abordare psihanalitică a inteligenţei
b. este axat pe cercetarea funcţiilor, a tipurilor de operaţii
intelectuale
c. deschide calea către o abordare dinamică şi complexă a
inteligenţei şi creativităţii

294. G. Allport consideră Eul ca fiind:

a. mai larg decât conştiinţa
b. mai restrâns decât conştiinţa
c. mai larg decât personalitatea
d. nucleul personalităţii

295. Temperamentului melancolic îi corespunde:

a. tipul de sistem nervos inert

b. tipul de sistem nervos slab
c. tipul de sistem nervos neechilibrat

296. Studiul mecanismelor mentale care stau la baza comportamentului inteligent implică o
abordare:

a. psihometrică
b. cognitivă
c. factorială

297. Constanţa şi identitatea conduitei unei persoane reflectă:

a. tăria de caracter
b. unitatea caracterului
c. stabilitatea caracterului
d. expresivitatea caracterului

298. Modul în care persoana îşi reprezintă rolul social, se referă la:

a. preluarea rolului
b. capacitatea de a interpreta rolul
113
 c. concepţia rolului

299. În cadrul psihologiei contemporane se consideră că:

a. Eul şi conştiinţa sunt diferite
b. Eul şi conştiinţa sunt identice
c. Eul şi conştiinţa sunt complementare
d. Eul şi conştiinţa sunt opuse

300. Din punctul de vedere al activităţii, tipul temperamental hipotonic:

a. este persistent
b. este nepersistent
c. se descurajează des
d. manifestă risipă de energie
e. se angajează greu în activitate

301. Aptitudinile speciale sunt o rezultantă a combinării în ponderi variabile a

următoarelor dimensiuni:
a. intelectuale
b. temperamentale
c. senzoriale
d. psihomotrice
e. fizice

302. Rezistenţa scăzută la frustrare este specifică tipului temperamental:

a. bizar
b. agresiv
c. detaşat
d. dependent

303. Obiectul atitudinilor caracteriale este reprezentat prin:

a. componentele conative
b. componentele cognitive
c. componentele afective

304. În concepţia iniţială a lui Thurstone, factorii primari ai inteligenţei:

114
 a. au importanţă diferită
b. au importanţă egală
c. corelează între ei

305. Dominanţa Eului social implică:

a. centrarea pe creaţie
b. centrarea pe prestigiu
c. centrarea pe cunoaştere
d. centrarea pe sociabilitate

306. Încercând să diferenţieze activitatea creatoare de cea reproductivă, A. Koestler

propune următoarele criterii:
a. tipul de experienţă preferat
b. grupul în care este integrat individul
c. domeniul de activitate
d. nivelul de conştiinţă caracteristic activităţii de căutare a
ideilor
e. natura obstacolului

307. G. Allport consideră temperamentul ca fiind:

a. fundamentul elementar al personalităţii
b. fundamentul emoţional al personalităţii
c. fundamentul ereditar al personalităţii
d. fundamentul cultural al personalităţii
308. În formarea aptitudinilor, factorii ereditari au rol:

a. determinant
b. predispozant
c. primordial

309. Finalitatea inteligenţei se referă la:

a. conţinutul inteligenţei
b. structura inteligenţei
c. succesul în activitate

115
310. Intensitatea unei atitudini favorabile este cu atât mai puternică, cu cât obiectul are o
semnificaţie pozitivă:

a. mai mare
b. mai mică
c. mai relativă

311. Pentru persoanele înalt creative, M. Roco a identificat ca atitudini creative dominante:
a. atracţia faţă de problemele dificile
b. dependenţa faţă de grup
c. independenţa în gândire şi acţiune
d. conformism
e. interes faţă de nou

312. Când o trăsătură caracterială negativă apare ca trăsătură secundară, se recomandă:

a. convertirea ei în trăsătură centrală

b. convertirea ei în trăsătură cardinală
c. neconvertirea ei

313. Inteligenţa semantică are următoarele caracteristici:

a. vehicularea informaţiilor figurale
b. operarea cu informaţiile verbale
c. informaţiile vehiculate prin intermediul acestui tip de inteligenţă sunt
importante in comunicarea verbală
d. operarea cu informaţii vehiculate sub forma semnelor

314.Trăsăturile caracteriale individuale sunt denumite de G. Allport:

a. dispoziţii primare
b. dispoziţii cardinale
c. dispoziţii personale
d. dispoziţii particulare

315. Flexibilitatea (specifică gândirii divergente) presupune:

a. abilitatea de restructurare a demersurilor gândirii în raport de noile cerinţe
b. abilitatea de a formula un volum mare de informaţii
116
 c. posibilitatea de a formula răspunsuri neuzuale, neobişnuite
d. apelul la centrări şi decentrări succesive

316. Eul este:

a. anterior personalităţii
b. posterior personalităţii
c. consubstanţial personalităţii
d. complementar personalităţii

317. Tipurile raţionale descrise de C. G. Jung sunt:

a. senzaţia
b. gândirea
c. intuiţia
d. sentimentul

318. Conform concepţiei behavioriste, aptitudinile şi deprinderile sunt:

a. distincte
b. identice
c. opuse
d. complementare

319. Conform concepţiei lui Heymans şi Wiersma privind temperamentul, „ecoul” pe care
un eveniment îl are asupra unei persoane, se numeşte:

a. rezonanţă activă
b. rezonanţă afectivă
c. rezonanţă non – activă
d. rezonanţă emotivă

320. Pe un fond ereditar precar asociat cu un mediu înalt favorabil, dezvoltarea aptitudinii
se află:

a. sub nivelul mediu

b. deasupra nivelului mediu
c. deasupra nivelului fondului ereditar
d. sub nivelul fondului ereditar

117
321. Statutul social include componente:
a. subiective
b. obiective
c. perceptibile
d. latente

322. O poziţie centrală în reţeaua de statute sociale o ocupă:

a. statutul economic
b. statutul profesional
c. statutul familial

323. O persoană deţine:

a. un singur statut social
b. un singur rol social
c. mai multe statute sociale
d. mai multe roluri sociale

324. Un rol important în capacitatea de exercitare a rolurilor sociale îl are:

a. empatia
b. inteligenţa
c. motivaţia
d. nivelul de aspiraţie

325. Funcţia de reglare a relaţiilor sociale, îndeplinită de rolurile sociale, se realizează prin
intermediul:
a. individului
b. grupurilor
c. normelor socioculturale
d. modelelor socioculturale

326. Rolurile sociale atribuite sunt:

a. dobândite
b. conjuncturale
c. prescrise

118
327. Rolurile sociale permanente generează:

a. persoane
b. personaje
c. personalităţi

328. Dezvoltarea ontogenetică a Eului se referă la:

a. Eul social
b. Eul spiritual
c. Eul fizic

329. W. James definea Eul ca fiind:

a. „entitate unică”
b. „luptător pentru scopuri”
c. „sediul conştiinţei, persoana”

330. Atunci când Eul se alterează, structurile psihice care rămân funcţionale sunt: funcţiile

a. funcţiile perceptive
b. funcţiile afective
c. funcţiile primare

331. Funcţia motivaţională a Eului se realizează prin:

a. sistemul proiectiv al persoanei
b. sistemul real al persoanei
c. Eul real
d. Eul ideal
332. Predominanţa Eului fizic poate conduce, în cazuri particulare, la:

a. narcisism
b. egoism
c. sincretism

333. Eul se identifică cu:

a. diverse stări de conştiinţă

b. întreaga conştiinţă
119
 c. unitatea conştiinţei

334. Conform concepţiei lui H. Ey, Eul şi conştiinţa:

a. sunt separate
b. se determină reciproc
c. sunt contradictorii

335. Atitudinea extravertă predomină:

a. în Orient
b. în Occident

336. În cercetările sale, C.G. Jung a constatat că pacienţii isterici au o atitudine:

a. extravertă
b. identică pacienţilor cu demenţă
c. introvertă
d. opusă pacienţilor cu demenţă

337. Spre deosebire de atitudinea freudiană, cea jungiană poate fi calificată:

a. extravertită
b. introvertită

338. Copilul extravertit este:

a. foarte adaptabil le mediu

b. ezitant
c. meditativ
d. circumspect

339. Tipurile psihologice dominante, descrise de C.G. Jung sunt cele:

a. refulate în inconştient
b. în stare manifest conştientă
c. parţial conştiente

120
340. Conştiinţa reprezintă:
a. globalitatea Eului
b. infrastructura Eului
c. suprastructura eului
d. premisa fundamentală a Eului

341. În raport cu funcţiile psihologice principale, funcţiile psihologice auxiliare descrise de

C.G. Jung, au rol:
a. motivator
b. compensator
c. de echilibru psihic

342. Tipul de personalitate „dependent” descris de A. Adler, se caracterizează prin:

a. evitarea conflictului
b. tendinţe depresive
c. impulsivitate
d. supunere

343. K. Horney explică personalitatea prin:

a. conflictul interpersonal
b. conflictul intrapersonal
c. anxietatea manifestă
d. anxietatea fundamentală

344. Tipul de personalitate „agresiv” descris de K. Horney, este orientat:

a. spre relaţie
b. împotriva relaţiei
c. detaşat de relaţie

345. Exteriorizarea dinamicii temperamentale se realizează prin:

a. procesele cognitive
b. conduitele voluntare
c. motricitate

346. În cadrul conduitei, indicatorii temperamentali se manifestă:

a. în mod constant
b. în mod sporadic
c. în stări active
121
 d. în stări pasive

347. Între tipul de activitate nervoasă superioară şi temperament pot exista relaţii:

a. de concordanţă
b. de neconcordanţă
c. de compensare

348. Cea mai stabilă componentă a personalităţii o constituie:

a. caracterul
b. temperamentul
c. inteligenţa

349. Temperamentele pot fi:

a. schimbate
b. modelate
c. înlocuite unele cu altele

350. În cadrul biotipologiilor temperamentale avem de-a face cu:

a. o legătură cauzală
b. o corelaţie statistică
c. o legătură genetică

122