SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR

„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE –

DREPT AL PERSONALITĂŢII

St. Giorgiana ANGHEL

St. Ana-Maria CÂRSTEA
Specializarea Drept, anul I
Coord: Prof. univ. dr. Eugen CHELARU
Prep. univ. drd. Ramona DUMINICĂ

Originally, the right to self-image was the creation of the jurisprudence and it
requires that any person is entitled to the disclosure by any means of the elements of his life
and his image reproduction without consent.This right is considered as a part of the category
of the personality rights.
The concept of the personality rights appeared in the German system, where there
were specific personality rights regulated by the law, but there was also a general right of
personality, enshrined in the jurisprudence.The personality rights are extrapatrimonial
privileges private attached to the person, which express the quintessence of the human
being.

I. NOŢIUNEA DE DREPTURI ALE PERSONALITĂŢII

În ceea ce priveşte dreptul subiectiv civil, acesta, este considerat în literatura de
specialitate a fi " posibilitatea subiectului activ, de a avea o anumită conduită şi de a-i pretinde
subiectului pasiv o conduită corespunzatoare, iar în caz de nevoie, de a recurge la forţa
coercitivă a statului”.1
Drepturile subiectiv civile se clasifică în funcţie de mai multe criterii, însă clasificarea
ce ne interesează este realizată în funcţie de natura conţinutului lor, după care drepturile
subiectiv civile se clasifică în drepturi patrimoniale şi drepturi personal nepatrimoniale.
Întrucât în lucrarea de faţă vom vorbi despre drepturile personaliţătii -dreptul la
propria imagine, ne vom raporta doar la drepturile personal nepatrimoniale. Astfel dreptul
subiectiv civil nepatrimonial este cel al cărui conţinut nu poate fi valorificat în bani; acesta
fiind considerat un drept extrapatrimonial, pentru că, neavând valoare patrimonială nu întră în
conţinutul patrimoniului.2
În literatura de specialitate se consideră că există 3 categorii de drepturi
neptrimoniale, în funcţie de aspectul la care se referă: a) drepturi ce privesc existența și
integritatea fizică şi morală a persoanei, ca: dreptul la viaţă, dreptul la sănătate, dreptul la
onoare, dreptul la integritate fizică etc; b) drepturi ce privesc elementele(atributele) de
identificare a persoanei, ca: dreptul la nume, dreptul la pseudonim, dreptul la domiciliu etc; c)
drepturile ce privesc latura personal-nepatrimonială a drepturilor de creaţie intelectuală:
dreptul la paternitatea operei, dreptul de a aduce opera la cunoștiința publicului etc.
Ne vom raporta la drepturile ce priviesc existenţa şi integritatea persoanei fizice,
întrucât acestea fac parte din categoria drepturilor puse în discuţie. În literatura noastră de
drept civil au fost analizate mai ales drepturile ce privesc identificarea persoanei fizice(dreptul
la nume, dreptul la prenume, pseudonim etc),iar drepturile ce privesc existenţa şi integritatea
1
Eugen Chelaru, Drept civil.Partea generala, ed 2 , Ed. C.H.Beck, București, 2007, p.4, a se vedea în acest sens
și: G.Boroi, Drept civil.Partea generala.Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2008, Gheorghe Beleiu, Aurel
Pop, Drept civil.Teoria generală a dreptului civil, Universitatea din București, Facultatea de Drept, București,
1980.
2
Sevastian Cercel, Drepturile personalității, Revista de științe juridice, nr.4/2009, p. 42.

7
 SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

persoanei fizice au fost neglijate; cu toate acestea în ultima perioadă lucrurile s-au mai
schimbat.
Profesorul Gheorghe Beleiu, în lucrarea sa " Drept civil.Persoanele" publicată în
1982, includea în categoria drepturilor personal nepatrimoniale privind existenţa și
integritatea persoanelor fizice următoarele drepturi: dreptul omului la viaţă, dreptul la
integritate fizică, dreptul la sanătate, dreptul la demnitate, dreptul la onoare, dreptul la
secretul vieţii particulare, dreptul asupra imaginii şi asupra vocii persoanei, etc.3
Termenul "personalitate”, trimite în general, la ansamblul trăsăturilor psihice ale unui
individ, la "ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane şi o distinge ca
individualitate". Termenul are şi alte semnificaţii şi anume: o persoană cu realizări importante
şi cu aptitudini, conducător al unui stat, naţiuni, grupări sociale, care exercită o influenţă
puternică asupra destinelor acetora . Totuşi pentru drept, noţiunea de drepturi ale personalităţii
cuprinde acele drepturi care aparţin fiecărui individ prin faptul că este om.4
Personalitatea la care aceste drepturi trimit nu se reduce la noţiunea tehnică de
personalitate juridică, ci are în vedere persoana umană în ansamblul său, în realitatea sa
biologică, socială și psihologică.
În mod obişnuit, discuţiile privind drepturile personalităţii se concentrează pe două
noţiuni: respect şi secret. Respectul datorându-se personalităţii umane, care este la adăpost de
ingerinţe din partea terţilor, tocmai prin ocrotirea acestor drepturi ale personalităţii şi secretul
protejat prin mijlocirea acestor drepturi.
Drepturile personalităţii sunt drepturi extrapatrimoniale sau nepatrimoniale5 care "se
referă in principal la ocrotirea caracterelor fizice şi morale ale fiinţei umane, la
individualitatea şi personalitatea acestuia".
Pe langă aceste drepturi există şi unele libertăţi consacrate de dreptul civil; acestea
nu sunt drepturi veritabile, ci facultăţi sau virtualităţi, întrucât nu au un obiect precis
determinat. În mare parte, nefiind consacrate expres printr-o dispoziţie a legii, dar pentru că
au multe caracteristici comune cu drepturile personalităţii, ele nu pot fi separate.
Libertăţile constau în a face ceea ce vrei sau în a nu face ceea ce nu vrei. Sunt
considerate libertăţi civile următoarele: libertatea conştiinţei, libertatea de deplasare, libertatea
de a exercita profesia pe care o alegi, libertatea de a te căsători sau a de rămâne celibatar,
libertatea de a trăi într-o comunitate sau de a trăi singur, libertatea de a-ţi pregatii funeraliile.6
În masura în care libertăţile au o consacrare legală în dreptul intern7 sau internaţional
considerăm că fac parte din drepturile personalităţii, cele care nu au o asemenea reglementare
nu sunt drepturi veritabile ci numai principii generale de drept, a căror forţă se trage din
cutumă.
Aşadar atât drepturile personalităţii cât şi libertăţile sunt inerente fiinţei umane,
totodată ele sunt recunoscute oricărei persoane, fără deosebiri; de asemenea sunt opozabile
"erga omnes" şi sunt drepturi extrapatrimoniale destinate desăvârşirii personalităţii.8
Considerăm că drepturile personalităţii sunt"prerogative extrapatrimoniale intim

4
Ovidiu Ungureanu, Călina Jugastru, Drept civil.Persoanele, ed . 2 revăzută, Ed. Hamangiu, 2007; Eugen
Chelaru, Drept civil.Persoanele, ed.2, Ed.C.H.Beck, 2008, Bucureşti
5
Călina Jugastru , Reflecţii asupra noţiunii şi evoluţiei drepturilor personalităţii, p.2
6
Ovidiu Ungureanu, Dreptul la onoare şi la demnitate, Drept privat
7
Constituţia utilizează termenul de „drept”, atunci când consacră deptul la viaţă, dreptul la apărare, dreptul la
informaţie etc, şi termenul de „libertate” pentru: libertatea conştiinţei, libertatea întrunirilor, libertatea de
exprimare etc, astfel „vom observa că juridiceşte, dreptul este o libertate, iar libertatea este un drept”(
I.Muraru, E.S.Tănăsescu , Drept constituţional şi instituţii politice, vol I, ed.a XI a, Ed.All Beck, Bucureşti, 2003
)
8
Eugen Chelaru , Drept civil.Persoanele, ed 2, Ed .C.H.Beck, Bucureşti, 2008, p.15

8
 SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

ataşate persoanei, care exprimă chintesenţa fiinţei umane, fiind extrinseci acesteia".9
Este bine de reţinut faptul că, drepturile personalităţii au fost opera doctrinei şi nu au
fost puse în evidenţă decât în timp.
Noţiunea de drepturi ale personalităţii a apărut în sistemul German, unde existau
drepturi specifice personalităţii reglementate expres de lege, dar şi un drept general al
personalităţii, consacrat de jurisprudenţă. La sfârşitul secolului al XIX lea doctrina germană a
consacrat o teorie a drepturilor personalităţii pentru a remedia imposibilitatea utilizării
mecanismului răspunderii civile delictuale, pentru a sancţiona atingerile aduse persoanei.10
În dreptul francez, exegeţii Codului Civil nu au adus în discuţie locul persoanelor,
întrucât, tradiţional, legea franceză ignoră această realitate. Astfel, atunci când au fost aduse
atingeri intimităţii individului, instanţele franceze au soluţionat litigiile prin aplicarea
principiilor de drept comun. Spre exemplu: au folosit noţiunea de proprietate pentru a
sancţiona atingerile aduse imaginii şi folosirii numelui altei persoane .
Cu toate acestea în 1970 un mare scandal în presă a determinat modificarea
legislaţiei, fiind astfel recunoscut dreptul la viaţă privată precum şi o serie de alte drepturi.11
Codul Civil Italian din 1942 nu conţinea o reglementare generală privind drepturile
personalităţii, însă consacra diferite drepturi .12
În concepţia clasică a dreptului civil român, omul este privit ca titular de drepturi şi
obligaţii, fiind o abstracţiune juridică. Jurisprudenţa română utilizând principiile răspunderii
civile delictuale pentru a apăra onoarea, demnitatea, integritatea fizică sau imaginea
persoanei, cu menţiunea reparării prejudiciului material şi moral, portivit articolelor 998 şi
999 din Codul Civil. Astfel Curtea de Apel Bucureşti hotărăşte la 26 februarie 1885 că acel
ce”smângăleşte portretele ctititorilor din o biserică e responsabil de daune atât pentru
restabilirea acelor portrete cât şi pentru dauna morală suferită de ctititorul al cărui portret a
fost smângălit “13

II. CARECTERELE JURIDICE ALE DREPTURILOR PERSONALITĂŢII

Natura juridică a drepturilor personalităţii este cea de drepturi personal nepatrimonale,
ce atrage consecinţa că drepturile personalităţii nu pot fi considerate bunuri .
Aşadar drepturile personalităţii au următoarele carcatere juridice: sunt incesibile,
netransmisibile, insesizabile, nu pot fi exercitate prin reprezentant, sunt imprescriptibile şi
opozabile “erga omnes”.
Caracterul incesibil este cel care nu permite transmiterea acelor drepturi prin acte
juridice cu titlu oneros sau gratuit.
Ca orice drept nepatrimonial se sting o data cu moartea titularului, aşa că nu pot fi
moştenite, ceea ce le face netransmisibile.
Insesiszibilitatea este o consecinţă a incesibilităţii, drepturile în discuţie neputând fi
urmarite silit pentru satisfacerea creanţelor creditorului.
Întrucât sunt strâns legate de persoană, aceste drepturi nu pot fi exercitate decât în
mod direct şi nu prin reprezentant. Ele nu se vor stinge chiar dacă titularul nu le-a exercitat o
perioadă îndelungată şi nici nu vor putea fi dobândite de alte persoane.
9
Călina Jugastru, Reflecţii asupra noţiunii şi evoluţiei drepturilor personalităţii, p.2
10
Codul civil cuprinde dispoziţii cu valoare de principiu, potrivit cărora cel care aduce atingere vieţii, corpului,
sănătăţii şi libertăţii, altuia, este ţinut să repare prejudiciul cauzat.Pornindu-se de aici, doctrina si jurisprudenţa
au reţinut existenţa unui drept la respectul vieţii, al integrităţii fizice şi al libertăţii de mişcare (Sevastian Cercel,
Consideraţii privind drepturile personalităţii, Revista de ştiinţe juridice, nr.4/2009 p.47)
11
Un scandal în care s-a incercat folosirea în scop comercial, a fotografiei preşedintelui Republicii, Georges
Pompidou( Sevastian Cercel ,Consideraţii privind drepturile personalităţii, Revista de ştiinţe juridice, nr.4/2009
p.48)
12
Dreptul la onoare, dreptul la integritate fizica, dreptul la imagine etc.
13
Constantin Hamangiu, Codul civil adnotat, vol II, Ed.All Beck, 1999

9
 SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

Deoarece fac parte din categoria drepturilor absolute, drepturile personalităţii, sunt
opozabile tuturor subiecţilor de drept14.

III. CLASIFICAREA DREPTURILOR PERSONALITĂŢII

În ceea ce priveşte clasificarea drepturilor personalităţii s-a observat dificultatea
grupării lor, în funcţie de anumite criterii. 15Astfel există autori ce le clasifică în două categorii
iar alţii în trei categorii, astfel: a) drepturi privind integritatea fizică; b) drepturi privind
integritatea morală; c) drepturi privind viața privată.
Alţi autori clasifică drepturile personalităţii în două categorii: drepturi ce privesc
aspectul moral al persoanei, cuprinzând: dreptul la imagine şi la respectarea vieţii private,
dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, dreptul la onoare etc. şi drepturi care privesc
aspectul fizic al persoanei şi care curpinde, dreptul persoanei asupra corpului său şi dreptul
persoanei la respectarea corpului său.
Totuşi este necesară o nouă reglementare, care să consacre aceste drepturi ca unele
absolute, iar simpla lor incălcare să deschidă calea acţiunii în reparare.

IV. REGLEMENTAREA DREPTURILOR PERSONALITĂŢII ÎN NOUL COD CIVIL

Noul Cod Civil conţine, spre deosebire de cel în vigoare, reglementarea drepturilor
personalităţii. Astfel, potrivit art. 58 (1) “Orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la
integritate fizică şi psihică, la onoare şi reputaţie, dreptul la respectarea vieţii private, precum
şi dreptul la propria imagine”.
Potrivit art.73(1) “Orice persoană are dreptul la propria imagine”, iar art.73(2)
reglementează faptul că “În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori
să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz,
utilizarea unei asemenea reproduceri”.

V. DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE

Imaginea exprimă caracteristicile fizice, exterioare ale persoanei, iar nu însuşiri
comportamentale; este vorba despre trăsăturile fizice ale persoanei, noţiunea fiind extinsă şi la
voce, considerându-se un atribut al persoanei.16
Orice persoană are dreptul să dispună de ea însăşi, așa cum dorește, aşadar se poate
spune că, poate dispune şi de imagine aşa cum doreşte. Acest drept, la origine a fost opera
jurisprudenţei şi dispune că orice persoană este îndreptăţită să se opuna divulgării prin orice
mijloace a elementelor vieţii sale şi la reproducerea imaginii sale fără consimţământ. Astfel
articolul 88 din legea numărul 8/1996 stabileşte că, difuzarea unei opere ce conţine un portret
necesită, autorizarea persoanei reprezentată în acel portret. Autorul, proprietarul sau
posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o comunice public fără
consimţământul persoanei reprezentate sau a succesorilor acesteia timp de 20 de ani după
moartea sa.17
Acest drept se referă la prerogativele persoanei de a se opune ca terţii, pe care nu i-a
autorizat, să-i reproducă portretul.
Natura juridică a dreptului la imagine este controversată. Obiectul disputei fiind în ce
categorie de drepturi intră. Unii autori îl includ în dreptul la respectarea vieţii private,
respectul acesteia presupunând şi respectul imaginii fiecărei persoane‚ iar alţii îl consideră un

14
Eugen Chelaru, Drept civil.Persoanele, ed 2, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2008, p.15
15
Sevastian Cercel, Drepturile personalităţii, Revista de ştiinţe juridice, nr.4/2009 p.54
16
Doru Pavel , Corneliu Turianu, Calomnia prin presa, Ed.Sanşa, 1996
17
Ovidiu Ungureanu în lucrarea sa Drept civil.Persoanele citeaza:”Nu cunosc un om politic care sa nu invoce de
10 ori pe zi lupta pentru drepturile omului care au fost batjocorite.Lumea a devenit un drept al omului şi totul s-a
preschimbat în drept”(M.Kundera, L’immortalite, Ed.Gallimard)

10
 SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

drept disctinct. De asemenea, au existat autori care au susţinut că nu ar fi decât o variantă a

dreptului la viața privată, în timp ce alţii, îl consideră un drept autonom, fondat pe noţiunea
dreptului de proprietate. Astfel s-a afirmat că subiectul este proprietarul său şi dacă i se fură
reflectarea sa, i se fură o parte din el însuşi şi astfel i se datorează o reparaţie18. În
contradictoriu s-a spus că, dacă dreptul la viaţa privată a absorbit dreptul la imagine, la fel se
poate afirma de dreptul la onoare, reputaţie, demnitate. De aceea trebuie analizat ca drept
autonom, însă în contextul protecţiei personalităţii.
Fundamentul dreptului la imagine este dificil şi greu de conturat. Într-o primă situaţie
s-a spus că el constă în faptul că imaginea a fost luată într-un loc privat sau a surprins un
eveniment al vieţii private. Într-o altă situaţie se poate vorbii de un monopol de exploatare
comercială.
Dreptul la imagine nu va fi atins atunci când, autorul fotografiază peisaje, monumente
şi prinde imaginea persoanelor care se găsesc acolo; în aceste situaţii imaginea persoanelor
fiind un accesoriu cuprins în fotografie.19
De altfel, în anumite situaţii dreptul la imagine este în legatură cu corpul uman,
cazurile atentării la pudoare prin privire, desenare, etc. Protecţia acestuia presupune nu numai
dreptul individului la pudoare, dar şi o datorie de pudoare a lui faţa de alţii. O problemă
frecventă în zilele noastre apare, atunci când exhibiţiile sunt transpuse în plan intelectual
prin scrieri ori imagini TV, ignorându-se respectul datorat pudorii publicului (de exemplu
emisiunile tip Big Brother sau Loft Story).
Dreptul la imagine este lezat chiar dacă terţii au acționat cu bună-credintă sau rea-
credință.
Reproducerea nudului unei persoane, fără autorizarea acesteia, este de asemenea o
atingere a imaginii. Deşi unele cazuri din jurisprudenţa franceză au reţinut şi o atingere a
intimităţii vieţii private(de exemplu cazul Carole Laure, Romy Schneider sau Catherine
Deneuve).
Acest drept deşi este un drept al personalităţii, nu este unul extrapatrimonial ci unul
mixt, pentru că, are şi o latură patrimonială şi anume imaginea ce este situată pe un suport
este evaluabilă în bani, negociindu-se pe piaţa artei, a publicităţii etc, apoi acest drept în
opinia unor autori, poate fi cedat şi este transmisibil prin succesiune.
Un caz de jurisprudenţă recentă este cel al Cameliei Potec, campioană olimpică la înot
de la Atena. Sportiva a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva revistei
Cosmopolitan, solicitând despăgubiri. Această acţiune are drept cauză folosirea de către
revista a imaginii sportivei, pentru a face reclamă unor produse cosmetice, încălcându-i-se
dreptul la imagine şi nume. În acţiunea introdusă în justiţie Camelia a arătat că a fost aleasă să
reprezinte în România imaginea mărcii Omega. În scopul promovării, elveţienii au invitat pe
reprezentanţii revistei Cosmopolitan în Elvetia, la St. Moritz. Sportiva susţine că redactorul
acestei reviste, în loc să se intereseze de relaţia Potec – Omega, s-a limitat la a se interesa de
produsele cosmetice pe care Camelia Potec le foloseşte. Sportiva sustine in actiune ca in
interviu nu a indicat vreo marcă de produse cosmetice preferata.După evenimentul din
Elveţia, în revista Cosmopolitan a aparut un articol conform caruia se sustine ca sportiva ar
prefera anumite marci: Wella, Vichy şi Garnier – care de altfel au fost promovate in aceasta
revista alături de imaginea ei.20 Pentru faptele expuse, Camelia Potec susţine că i s-au încălcat
18
Această teorie a gasit un anumit ecou în doctrina și jurisprudenţa din Quebec
19
Astfel se explică şi protecţia imaginii bunurilor.Titularul lui”usus” şi „fructus” are un drept asupra valorii de
piaţă a imaginii bunurilor sale, numai că acest drept este pur patrimonial spre deosebire de dreptul persoanei
asupra imaginii sale.(Ovidiu Ungureanu , Călina Jugastru, Drept civil.Persoanele, ed. 2 revizuită, Ed.
Hamangiu, 2007, p.46
20
De altfel, sportiva susţine şi faptul că fotografia publicată este o preluare neautorizată a unei fotografii de pe
site-ul Omega.

11
 SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

„în mod flagrant şi evident dreptul la viaţa privată, în dimensiunea dreptului la imagine prin
deturnare şi denaturare, precum şi dreptul la nume, prin explorare comercială neautorizată”.21
Camelia consideră că i-a fost încălcat dreptul la imagine prin asocierea neautorizată cu
produsele respective, pentru a fi comercializate. În dosar s-a facut referire şi la practica
franceză în domeniul încălcării drepturilor conexe dreptului la proprietatea intelectuală.
Potrivit acestora”utilizarea imaginii unei persoane publice în scopuri comerciale este supusă
autorizării exprese”.
Pe langă daunele materiale campioana olimpică solicită şi daune morale.22
În legea 8/1996, se precizează şi excepţiile de la necesitatea consimţământului. Astfel
nu este necesar consimţământul dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model
sau a primit o renumeraţie pentru a poza. Totuşi legea stipulează că în această situaţie,
autorizarea nu este necesară doar în lipsa unei clauze contrare, astfel dacă persoana în cauză
solicită expres ca materialele sa nu fie date publicării, jurnalistul va trebui să o respecte.
De altfel legea precizează că autorizarea nu este necesară nici pentru difuzarea unei
opere ce conţine portretul: unei persoane general cunoscute, daca portretul a fost realizat cu
ocazia activitaţilor sale publice şi în cazul unei persoane, a cărei reprezentare constituie
numai un detaliu al unei opere ce reprezintă o adunare, un peisaj, manifestare publică etc.23
Un alt caz în jurisprudenţa noastră privind dreptul la imagine a fost cel dintre Oana
Pellea şi Gigi Becali; actriţa solicitând despăgubiri de la Becali pentru folosirea de către
acesta, făra permisiune, a imaginii tatălui ei, Amza Pellea .
În martie 2006, Tribunalul Bucureşti a decis că Gigi Becali va trebui să-i plăteasca
Oanei Pellea despagubiri în valoare de 350 de milioane de lei vechi (35.000 de RON) în
dosarul în care actriţa a cerut plata unor drepturi de autor pentru folosirea de către Becali, făra
drept, a imaginii tatălui ei, Amza Pellea.24
Oana Pellea a susţinut că, în calitate de unică mostenitoare a tatălui său, este singura în
masură să autorizeze reproducerea publică a creaţiei artistice a lui Amza Pellea. Fiica lui
Amza Pellea ceruse daune de doua miliarde de lei vechi (200.000 de RON).
De asemenea, întrunit în şedinţă publică în ziua de 25 februarie 2010, 25Consiliul
Naţional al Audiovizualului a analizat sesizarea nr. 1704/10.02.2010, precum şi raportul
întocmit de Serviciul Inspecţie cu privire la emisiunea „Profesiunea: Jurnalist”, ediţiile
difuzate în zilele de 27-29 ianuarie 2010 şi 1-5, 8 şi 9 februarie 2010, de postul de televiziune
ETALON TV din Râmnicu-Vâlcea. Dupa ce au analizat emisiunea, membrii Consiliului au
apreciat că unele comentarii făcute în cadrul acesteia au cuprins fie în mod direct sau indirect,
acuzaţii de natură morală sau penală la adresa unor persoane sau a fost ultilizat un limbaj
jignitor la adresa lor. Față de acest aspect Consiliul a apreciat că dreptul la propria imagine al
acestora a fost prejudiciat.
Faţă de aceste aspecte, membrii Consiliului au propus sancţionarea radiodifuzorului cu
somaţie publică.” Nerespectarea principiului audiatur et altera pars, precum şi utilizarea
unui limbaj jignitor la adresa acestor persoane, au fost de natură a afecta dreptul la propria
imagine al acestora.”
O altă reglementare aplicabilă dreptului la propria imagine, este legea privind
21
Revista “Gândul” din 05.10.2005
22
Pentru „suferinţa psihică” produsă de apariţia în revistă a faptului că ar folosi cremă de faţă Vichy sau şampon
Garnier, Camelia Potec mai solicită suma de 30.000 de euro.
23
Conform legii drepturilor de autor constituie opere protejate operele fotografice, precum şi orice alte opere
exprimate printr-un procedeu analog fotografiei. Deci publicarea fotografiilor reprezentând sau conținând
portretul unor persoane, difuzarea unor filme conţinând astfel de imagini necesită autorizarea celui reprezentat
24
Avocații lui Becali au declarat că vor ataca sentinţa cu apel. Actriţa l-a acuzat pe Becali că a folosit imagini cu
tatăl ei, din filmul Mihai Viteazul, într-un videoclip difuzat în campania electorală prezidenţială din 2004.
25
Decizia nr. 273 din 25.02.2010

12
 SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

publicitatea nr.148/2000 care interzice publicitatea care: „aduce prejudicii imaginii, onoarei,
demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor”.
În acelaşi domeniu mai este incidentă Decizia CNA nr. 248/2004 privind protecţia
demnitaţii umane şi a dreptului la propria imagine; astfel autorităţile europene de
reglementare în domeniul audiovizual impun posturilor de radio şi de televiziune să respecte
drepturile persoanei cu privire la viața sa privată, propria imagine, onoarea şi reputaţia sa –
asa cum sunt stabilite prin lege şi jurisprudenţă.
O problemă în ceea ce priveşte dreptul la imagine ar fi, că, legea 8/1996 nu defineşte
destul de clar ceea ce se înţelege prin noţiunea de portret. Conform DEX- ului prin noţiunea
de portret se înţelege: „reprezentare (prin desen, pictură, gravură) a unei persoane; chip. 2)
descriere orală sau scrisă a unei persoane. 3) (în literatură) înfăţişare şi tipizare artistică a
personajului unei opere”.26
Cu toate că nu este cuprinsă în definiţie, fotografia este în momentul de faţă cea mai
utilizată formă a portretului astfel încât orice publicare neautorizată a unei fotografii încalcă
prevederile legii.27
În opinia mea dreptul la imagine, ca drept al personalităţii, este foarte important în
societate întrucât, persoanele din domeniul public sau privat trebuie să-şi cunoască drepturile
atât de strâns legate de fiinţa umană şi au mare nevoie ca aceste drepturi să fie ocrotite de şi
prin lege.
În concluzie, cred că, dacă aceste drepturi nu ar fi recunoscute, atunci s-ar ivi multiple
situaţii de abuz realizat în mod conştient sau inconştient şi s-ar ajunge la ignorarea unor valori
esenţiale pentru care au fost create aceste drepturi ale personalităţii.

Bibliografie

1. Beleiu , Gheorghe, Aurel Pop, Drept civil.Teoria generală a dreptului civil, Univeristatea
din Bucureşti, Facultatea de Drept, Bucureşti, 1980.
2. Boroi, G., Drept civil.Partea generală.Persoanele, Ed.Hamangiu, Bucureşti, 2008.
3. Chelaru, Eugen, Drept civil.Partea generală, ed. 2, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007
4. Chelaru, Eugen , Drept civil.Persoanele, ed.2, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2008
5. Cercel, Sevastian , Drepturile personalităţii, Revista de ştiinţe juridice, nr.4/2009
6. Hamangiu, Constantin, Codul civil adnotat, vol II, Ed.All Beck, 1999.
7. Jugastru, Călina , Reflecţii asupra noţiunii şi evoluţiei drepturilor personalităţii ,
8. Muraru Ioan, Tănăsescu, Elena Simina, Drept constituţional şi instituţii politice, vol I, ed.a
XI a, Ed.All Beck, Bucureşti, 2003.
9. Pavel, Doru, Turianu, Corneliu, Calomnia prin presa, Ed.Şansa, 1996.
10. Ungureanu, Ovidiu, Jugastru Călina,Drept civil.Persoanele, ed 2, Ed.Hamangiu, 2007.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu

Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
Revista “Gândul” din 05.10.2005
Legea 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe

26
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura
Univers Enciclopedic, 1998.
27
În cazul portretului realizat prin fotografie sau prin alt procedeu analog trebuie să se ţină cont de dispoziţiile
art 85-87 din legea 8/1996 care se referă la utilizarea operelor fotografice

13