Sunteți pe pagina 1din 5

Recenzie de carte

“ABSALOM, ABSALOM” de
William Faulkner
William Cuthbert Faulkner s-a născut în 1897 în New Albany, fiind primul fiu a lui Murry
Cuthbert şi Maud Butler. Copilăria a petrecut-o în micul orăşel Oxford din Mississippi unde era
încântat de poveştile bătrânei negrese Caroline Barr despre glorioşii şi dezastroşii ani ai războiului
civil. Poveşti în care revenea mereu figura legendară a străbunicului, colonelul William Clark Falkner.
De la începutul anilor 1920 şi până la izbucnirea celui de al doilea război mondial, când pleacă
în California, a publicat 13 romane şi numeroase povestiri scurte. Aceste lucrării au format baza
reputaţiei sale şi i-au adus Premiul Nobel, la vârsta de 52 de ani. Cele mai celebre romane ale sale sunt:
Sunet şi Furie (1929), As I Lay Dying (1930), Lumina în august (1932), şi Absalom, Absalom! (1936).
Marele scriitor moare la 6 iulie 1962, în urma unei crize cardiace.1
Romanul “Absalom, Absalom” este publicat pentru prima dată în 1936 şi cuprinde 330 de
pagini care sunt împărţite în 9 capitole. Capitolele nu poartă titluri distincte ci sunt doar numerotate în
cifre romane.
Potrivit Bibliei Absalom sau Avshalom a fost al treilea fiu al lui David, regele lui Israel cu
Maachah, fiica lui Talmai, regele din Gheşur. (1 Cronici 3:2, 2 Samuel 3:3). Samuel îl descrie ca fiind
omul cel mai frumos din regat. Absalom în cele din urmă se răzvrăteşte împotriva tatălui său şi este
ucis în timpul bătăliei de la Efraim.2 Legătura dintre Absalom biblic şi titlul romanului va fi evidentă pe
parcursul romanului când Henry se va răzvrăti împotriva tatălui său.
Cititorul nu trebuie să se aştepte la o înşirare tradiţională a evenimentele în mod cronologic, mai
degrabă se va observa că evenimentele majore ale romanului au avut loc în trecut. Evenimentle din
trecut sunt povestite de o serie de naratori. Timpul din roman este fluctuant şi sare de la prezent la
trecut. “Absalom, Absalom” povesteşte ascensiunea şi căderea lui Thomas Sutpen, un bărbat sărac
născut în Virginia, care vine în Mississippi penntru a se îmbogăţi. Povestea lui este spusă de patru
naratori diferiţi. Prima este Rosa Coldfield.
Primul capitol începe în 1909 şi o găseşte pe Rosa Coldfield care îi vorbeşte lui Quentin
Compson despre Thomas Sutpen. Ea la chemat pe Compson pentru că este de părere că ceva sau cineva
se ascunde la casa ruinată şi doreşte să o acompanieze până acolo. Înainte de plecare, ea îi împărtăşeşte
lui Compson cum Sutpen a venit pentru prima dată în 1833 în Jefferson şi a cumpărat 100 de hectare de
pământ. El se căsătoreşte în 1838 cu sora mai mare a lui Rosa, Ellen Coldfield şi face doi copii, Henry
şi Judith. Rosa Coldfield şi-a petrecut o mare partea a vieţii urânduşi cumnatul, de aceea portretizarea
pe care o face nu este una favorabilă.

1
http://ro.wikipedia.org/wiki/William_Faulkner
2
http://en.wikipedia.org/wiki/Absalom
Capitolul doi cuprinde o serie de flashback-uri. Acest capitol este povestit de un narator anonim
omniscient si de către domnul Compson. Localnicii erau neîncrezători, şi suspicioşi asupra lui Thomas,
ba chiar au mers până întracolo încât să încerce să saboteze nunta lui cu Ellen. Când miri au ieşit din
biserică, au aruncat cu legume în ei, ceea ce a făcut-o pe sărmana Ellena să izbucnească în plânsete.
Este important de observat, că personajul Sutpen, este şi va fi şi în capitolele următoare
portretizat prin intermediul unui narator. Faptul că personajul nu este portretizat direct, îi da o anumită
alură mitică şi subliniază faptul că trecutul cu prezentul sunt unite. Prezentul nu poate scăpa de trecut,
acestea sunt legate într-un tot unitar.
Flashback-urile domnului Compson continuă şi în capitolele 3 şi 4.
Capitolul 3 este narat în întregime de domnul Compson dar nu toată naraţiunea este faptică ci se
îmbină şi cu presupunerile şi gândurile lui Compson legate de atitudinea lui Rosa Acesta se întreabă de
ce a dorit să se căsătorească cu Sutpen când îl urăşte . Se poate spune că Faulkner vrea să arate cum
percepţia adevărului este subiectivizată de percepţia umană. După aceea Compson povesteşte pentru
prima dată despre Charles Bon, care este fiul lui Sutpen din prima casătorie. Acest lucru nu este
cunoscut de către Henry şi Judith care se îndrăgosteşte de el. Sutpen interzice căsătoria şi asta îl
determină pe tânărul Henry să renunţe la moştenire şi să părăsească casa.
Datorită izbucnirii războiului civil, Sutpen pleacă să lupte pentru sud. Henry şi Bon pleacă şi ei
în război. Războiul civil are un efect puternic asupra celor rămaşi acasă, domnul Coldfield se închide în
pod unde moare prin înfometare şi Ellena începe să înebunească după plecarea lui Henry, ea moare în
1862. Tragedia continua şi după război, Henry îl omoară pe Bon.
În capitolul cinci Rosa îi povesteşte lui Quentin despre moartea tragică a Ellenei care a înebunit,
şi întoarcerea lui Sutpen după moartea lui Bon. El o cere în căsătorie pe Rosa dar aceasta îl refuză
datorită pretentiilor lui de a produce un urmaş mascului înainte de căsătorie. Acest capitol ilustrează şi
modul cum Rosa este vazută de locatari şi modul cum ar dorii să fie văzută. Dorinduşi cu disperare un
urmaş Sudpen o seduce pe Milly Jones, o fată de 15 ani, nepoata lui Wash Jones.Când aceasta dă
naştere la o fiică, el o respinge, ceea ce îi aduce într-un final moartea.. Acest capitol este scris cu
preponderenţă cu caractere italice.
Capitolul şase trece în prezent, unde se introduce un personaj nou, Shreve, cologul canadian a
lui Quentin de la Harvard. Cele doua personaje separă faptele de ficţiune, în saga Sudpen. Quentin
primeşte o scrisoare de la domnul Compson care îl informează că Rosa este moartă. Naraţiunea este
făcută de Quentin şi Shreve.
Din acest moment al romanului, Quentin devine tot mai mult principalul narator. Pentru o mai
bună întelegere Faulkner pune povestea lui Shreve în italics şi a lui Quentin rămâne cu caractere
normale. Quentin spune povestea lui Charles Etienne Saint-Valery Bon, fiul lui Charles Bon şi amanta
lui. Baiatul a fost crescut de Clytie şi Judith. Acesta are probleme cu legea prin atacarea şerifului local.
La cererea lui Judith, bunicul lui Quentin, generalul Compson, îl trimite departe de Jefferson. Mai
târziu se întoarce cu o soţie negresă. Ei au în curând un fiu, Jim Bond, care va deveni în cele din urmă
supravieţuitor final al clanului Sutpen. In 1884, Charles Etienne se îmbolnăveşte. Judith, care îl ingrija
se îmbolnăveşte şi ea şi moare. La scurt timp după, moare şi Charles Etienne. Plantaţia şi casa devin
proprietatea lui Clytie şi Jim Bond.
În capitolul şapte Shreve şi Quentin continuă să analizeze saga Sutpen. Quentin povesteşte ce a
auzit de la generalul Compson. Descrierea lui Quentin aspura lui Sudpend îl face pe cititor să
simpatizeze cât de cât cu acest personaj, în ciuda defectelor lui.
În capitolul opt Quentin şi Shreve examinează personalitatea lui Judith, Henry şi Bon şi
încearcă să le afle motivele de acţiune. Unele întrebări rămân fără răspuns, de exemplu cei doi prieteni
nu pot să înţeleagă de ce Sudpen refuză să îşi recunoască fiul şi îi atribuie această atitudine
încăpăţânării. Motivele lui Bon sunt şi ele misterioase, apare întrebarea dacă a venit la plantaţie pentru
răzbunare sau dacă pur şi simplu căuta afecţiunea tatălui său. Shreve e de părere că Bon este o victimă
a mamei lui care vrea să îi pună beţe în roate la Sudpen.
De asemenea motivele lui Henry pentru uciderea lui Bon rămân necunoscute şi cititorul este
lăsat să îşi facă propriile presupuneri. Acest episod oferă o viziune asupra naturii umane pe care
Faulkner e posibil să vrea să o transmită, faptul că motivele umane şi ceea ce se află în inima lor este
un mister care e câteodata imposibil de înţeles de către semeni.
În capitolul nouă Quentin îşi aminteşte clar călătoria pe care a făcut-o împreună cu Rosa la
plantaţie. Acolo îl găsesc pe Henry care s-a întors să moară la casa părintească. Cititorul ştie din timp
de această vizită dar nu ştie ce se întmplă acolo. Autorul crează tensiune şi curiozitatea de a citi mai
departe pentru a afla acest mic secret ascuns abia la sfârşit. Rosa şi Quentin sunt profund disturbaţi de
această descoperire. Peste trei luni Rosa trimite o ambulanţă la plantaţie pentru Henry. Clytie crezând
că e poliţia dă foc casei, lui Henry şi ei insăşi. Singurul supravieţuitor şi moştenitor este Jim.
Sudpen îşi primeşte urmaşul mult dorit dar în mod ironic este ceea ce încerca tot mai tare să
evite, un negru. După povestire Quentin reflectă la scrisoarea primită de la tatăl lui care îl informează
despre moartea lui Rosa. Quentin spune „ Sânt mai bătrân la douăzeci de ani decât o groază de oameni
care au murit.” Frază care sugerează că Quentin nu a fost doar un spectator la drama ci un participant
activ.
Romanul se închie cu Shreve care îl întreabă pe Quentin de ce urăşte sudul, iar acesta îi
raspunde:
„Nu-l urăsc, spuse Qurentin, repede, de îndată, imediat; Nu-l urăsc,spuse. Nu-l urăsc se gândea,
gâsâind în aerul rece, în întunericul dur al Noii Anglii. Nu. Nu! Nu-l urăsc Nu-l urăsc”

Bibliografie
1. Absalom, Absalom, William Faulkner, Editura Univers, Bucureşti 1999
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/William_Faulkner
3. http://en.wikipedia.org/wiki/Absalom