Sunteți pe pagina 1din 556

Mosnegutu Emilian Florin

GESTIONAREA DESEURILOR INDUSTRIALE


Curs didactic pentru uzul studentilor
Bacau - 2007
CURPINS
Capitolul 1 Deseuri industriale categorii de deseuri, notiuni, definitii
1.1. Generalitati
1.2. Gestionarea deseurilor în lume
1.3. Gestionarea deseurilor în romania
1.4. Evaluarea nivelului resurselor destinate protectiei mediului
1.5. Cadrul legislativ
1.5.1. Cerintele Agendei 21 (Dezvoltarea Durabila) cu privire la gestionarea
deseurilor
1.5.2. Strategia protectiei mediului
1.5.3. Situatia existenta în domeniul gestionarii deseurilor
1.6. Principii si obiective strategice privind gestionarea deseurilor în românia
1.6.1. Instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice
1.6.2. Factori implicati
Capitolul 2 Surse de poluare
2.1. Surse de poluare
2.2. Natura si originea deseurilor industriale
2.2.1. Reziduuri industriale în turnatorie
2.2.2. Deseuri industriale rezultate la forjare
2.2.4. Deseuri industriale din sectiile de constructie a sasiului si caroserie d
e
autovehicule
2.2.6. Deseuri industriale rezultate într-o vopsitorie pentru caroserii auto
2.2.7. Deseurile industriale într-un atelier de tapiterie
Capitolul 3. Deseuri industriale
3.1. Înscrierea/clasificarea deseurilor
3.2. Catalogul tipurilor de deseuri valabil in comunitatea europeana
3.3. Definirea deseurilor în România
3.4. Directiva privind deseurile periculoase (91/689/cee)
3.5. Deseuri periculoase conform Ordonantei de Urgenta nr. 78/2000 (legea
426/2001)
3.6. Nomenclatorul deseurilor industriale
Capitolul 4. Deseuri solide
4.1. Deseuri feroase
4.1.1. Materialele feroase de la sectorul furnale
4.1.2. Materiale feroase de la sectorul otelarie
4.1.3. Materiale feroase de la sectorul de laminare
4.1.4. Materiale feroase de la sectorul forja
4.1.5. Materiale feroase din industria prelucratoare
4.1.6. Materiale feroase din alte ramuri industriale
4.1.7. Materiale feroase vechi rezultate în afara proceselor tehnologice
4.2. Deseuri neferoase
4.2.1. Terminologia deseurilor neferoase
4.3. Deseuri nemetalice
4.3.1. Hârtia
4.3.2. Sparturilor din sticla
4.3.3. Masele plastice
4.3.4. Materiale textile
4.3.5. Cauciuc
Capitolul 5. Colectarea si recuperarea reziduurilor solide
5.1. COLECTAREA REZIDUURILOR
5.1.1. Recipiente
5.1.2. Sisteme de colectare
5.1.2.1. Metode de colectare
5.1.2.2. Moduri de colectare
5.1.2.3. Proceduri de colectare
5.2. UMPLEREA AUTOVEHICULELOR DE COLECTARE
5.2.1. Instalatia de umplere a vehiculelor de colectare
5.2.2. Sistem de comprimare în autovehiculele de colectare
5.3. TRANSPORTUL DESEURILOR
5.3.1. Sisteme de transport
5.4. Distanta pâna la locul de procesare sau de eliminare finala.
5.4.1. Consideratii sanitare si de mediu privind transferul deseurilor
5.4.2. Calculul capacitatii de transport
5.5. Colectarea si recuperarea deseurilor solide
5.5.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase prafoase
5.5.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase sub forma de
bucati
5.5.3. Colectarea si recuperarea aschiilor metalice
5.5.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile provenite din casarea
autovehiculelor
5.5.5. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase
5.5.6. Colectarea si recuperarea materialelor metalelor neferoase
5.5.6.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cupru si aliaje
de
cupru
5.5.6.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din aluminiu
5.5.6.3. Colectarea si recuperarea materialelor din zinc si aliajelor de zinc
5.5.6.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din plumb si din
aliaje de plumb
5.5.7. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile nemetalice
5.5.7.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din hârtie
5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din sticla
5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din mase plastic
5.5.7.3. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din materiale texti
le
5.5.7.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cauciuc
Capitolul 6. Clasificarea, sortarea si verificarea calitatii deseurilor
6.1. Reglementari privind clasificarea, sortarea si verificarea calitatii
materialelor refolosibile feroase
6.1.1. Clasificarea materialelor refolosibile feroase
6.1.2. Categorii de materiale refolosibile feroase
6.1.3. Clasele dimensionale ale materialelor refolosibile feroase
6.1.4. Conditii de verificare a loturilor de materiale refolosibile feroase
6.1.5. Sortarea materialelor refolosibile feroase în bucati
6.2. Sortarea materialelor refolosibile metalice neferoase
6.2.1. Sortarea materialelor refolosibile din aluminiu
6.3. Sortarea materialelor refolosibile nemetalice
6.3.1. Materialele refolosibile din hârtie
6.3.1.1. Conditii tehnice de calitate a materialelor refolosibile din hârtie
6.3.1.2. Reguli pentru verificarea calitatii
6.3.2. Materialele refolosibile din sticla
6.3.3.Materialele refolosibile din mase plastice
6.3.3.Materialele refolosibile din textile
6.3.4.Materialele refolosibile din cauciuc
6.3.5.Materialele refolosibile din camerelor de aer uzate
Capitolul 7. PREGATIREA SI PRELUCRAREA DESEURILOR SOLIDE
7.1. TEHNICI DE MARUNTIRE A DESEURILOR SOLIDE
7.1.1. Maruntire prin lovire
7.1.1.1. Morile cu ciocane
7.1.1.2. Concasoare percutante
7.1.2. Maruntire prin taiere
7.1.2.1. Mori cu cutite sau tocatoare
7.1.2.1. Raspel cu sita
7.1.3. Tehnici de sortare a deseurilor
7.1.3.1. Sortarea dimensionala
7.1.3.2. Sortarea densimetrica
7.1.3.3. Separatorul rotativ cu curent de aer
7.1.3.4. Instalatie de aspiratie
7.1.3.6. Sortarea magnetica
7.1.3.7. Sortare optica
7.1.3.8. Sortarea manuala
7.1.3.9. Flotarea
7.1.4. Tehnici de curatare a deseurilor
7.1.4.1. Purificare mecanica
7.1.4.2. Spalare în tamburi
7.2. PRELUCRAREA DESEURILOR SOLIDE
7.2.1. Prelucrarea deseurilor feroase grele
7.2.2. Prelucrarea deseurilor feroase usoare
7.2.3. Prelucrarea deseurilor din fonta veche
7.2.4. Prelucrarea aschiilor metalice
7.2.5. Prelucrarea deseurilor provenite din casarea autovehiculelor
7.2.6. Pregatirea deseurilor din cupru
7.2.7. Pregatirea deseurilor din aluminiu
7.2.8. Pregatirea deseurilor din zinc
7.2.9. Pregatirea deseurilor din plumb
7.3. TEHNICI DE COMPACTARE SI BALOTARE A DESEURILOR
Capitolul 8. DESEURI LICHIDE
8.1 APELOR REZIDUALE INDUSTRIALE
8.1.1. Ape reziduale din industria carbonifera
8.1.2. Apele reziduale din industria siderurgica, metalurgica sl a constructiilo
r
de masini
8.1.3. Apele reziduale de la extractia si prelucrarea petrolului
8.1.4. Apele reziduale din industria chimica
8.1.5. Apele reziduale din industria alimentara
8.1.6. Apele reziduale din industria usoara
8.1.7. Apele reziduale din industria lemnului, hârtiei sl celulozei
8.2. TRATAREA APELOR REZIDUALE
8.2.1. Tratamentul primar
8.2.2. Tratamentul secundar
8.2.3. Tratament tertiar (avansat)
8.3. EGALIZAREA APELOR UZATE, UNIFORMIZAREA DEBITELOR SI
A COMPOZITIEI APELOR REZIUDALE INDUSTRIALE
8.4. PROCESE FIZICE DE TRATARE A APELOR INDUSTRIALE
8.4.1. Separare gravitationala
8.4.2. Filtrarea
8.4.3. Procese unitare care utilizeaza transferul între faze
8.5. PROCESE CHIMICE
8.5.1. Neutralizarea
8.5.2. Oxidarea si reducerea
8.5.3. Precipitarea
8.5.4 Coagularea si flocularea
8.5.5. Schimbul ionic
8.6. PROCESE BIOLOGICE
8.6.1 Procese aerobe
8.6.2. Procese anaerobe
8.7. DEZINFECTIA
Capitolul 9. PROCESE UNITARE PENTRU TRATAREA NAMOLURILOR
PROVENITE DIN EFLUENTII LICHIZI INDUSTRIALI
9.1. FORMAREA SI CARACTERISTICILE NAMOLURILOR
9.2. CARACTERISTICILE FIZICO-CHIMICE ALE NAMOLURILOR
9.2.1. Caracteristici biologice si bacteriologice
9.3. PROCESE SI PROCEDEE DE PRELUCRARE A NAMOLULUI
9.3.1. Sitarea namolurilor
9.3.2. Maruntirea namolurilor
9.3.3. Deznisiparea namolurilor
9.4. CONDITIONAREA CHIMICA A NAMOLURILOR
9.5. CONCENTRAREA (ÎNGROSAREA) NAMOLURILOR
9.5.1. Îngrosarea gravitationala
9.5.2. Concentrarea (îngrosarea) mecanica a namolurilor
9.6. STABILIZAREA NAMOLURILOR
9.6.1. Fermentarea anaeroba a namolului
9.6.1.1. Factorii care influenteaza procesul de fermentare anaeroba
9.6.1.2. Aplicabilitate
9.6.1.2.1. Fermentarea anaeroba de mica încarcare
9.6.1.2.2. Fermentarea anaeroba de mare încarcare, într-o singura treapta
9.6.1.2.3. Fermentarea anaeroba de mare încarcare în doua trepte
9.6.1.3. Dimensionarea rezervorului de fermentare anaerob
9.6.1.4 Colectarea si stocarea biogazului
9.6.1.5. Necesarul de reactivi chimici
9.6.1.6 . Clasificarea rezervoarelor de fermentare dupa forma
9.6.2. Fermentarea aeroba a namolului
9.6.2.1. Stabilizarea aeroba
9.6.2.2. Teoria stabilizarii aerobe
9.6.2.3. Dimensionarea stabilizarii aerobe
9.6.2.4. Reducerea substantelor volatile
9.6.2.5 Alte metode de stabilizare aeroba
9.6.2.6 Aerarea cu oxigen pur
9.6.3. Stabilizarea alcalina
9.6.3.1. Teoria stabilizarii alcaline
9.6.3.2. Stabilizarea cu var lichid
9.6.3.3. Stabilizarea cu var uscat
9.7. CONDITIONAREA NAMOLULUI
9.8. DESHIDRATAREA NAMOLULUI
9.9. USCAREA
9.9.1. Fazele procesului
9.9.2 Teoria uscarii namolului
9.9.3. Principalele sisteme de uscare a namolului
9.10. INCINERAREA NAMOLULUI
9.10.1. Procese de incinerare
9.10.2. CONTROLUL EMISIILOR
Capitolul 10. ARDEREA DESEURILOR INDUSTRIALE
10.1. Deseuri industriale incinerabile
10.2. Ape reziduale
10.3. Tipuri de instalatii specifice pentru arderea deseurilor industriale si a
apelor reziduale
10.3.1. Consideratii tehnice generale, caracteristici determinate pentru arder
10.3.2. Instalatii de ardere
10.4. PRELUAREA DESEURILOR
10.5. TRATAREA SI ELIMINAREA CENUSEI REZIDUALE
10.6. Tratarea si valorificarea altor emisii
10.7. Epurarea gazelor reziduale
10.8. Piroliza si gazarea deseurilor
10.9. Coincinerarea deseurilor
10.10. Procedee de uscare a deseurilor
Capitolul 11. Depozitarea deseurilor industriale
11.1. CLASIFICARE
11.2. DEPOZITAREA DESCHISA
11.3. DEPOZITAREA ÎNCHISA
11.3.1. Amplasarea
11.3.2. Proiectarea
11.3.3. Monitorizarea si controlul scurgerilor
11.3.4. Planuri de închidere/post-închidere
11.4. CONSTRUCTII SI SPATII TEHNOLOGICE DE PRELUCRARE,
DEPOZITARE SI TRANSPORT A MATERIALELOR REFOLOSIBIL
11.4.1. Spatii tehnologice
11.4.2.Calculul suprafetelor necesare centrelor de colectare
11.4.2.1. Suprafete tehnologice
11.5. DEPOZITAREA MATERIALELOR NEFEROASE
11.5.1. Depozitarea materialelor refolosibile din hârtie
11.5.2. Depozitarea materialelor refolosibile din sticla
11.5.3. Depozitarea materialelor refolosibile din mase plastice
11.5.4. Depozitarea materialelor refolosibile din textile
11.5.5. Depozitarea materialelor refolosibile din cauciuc
Capitolul 1
DESEURI INDUSTRIALE
CATEGORII DE DESEURI, NOTIUNI, DEFINITII

1.1. GENERALITATI
În tara noastra, notiunea de deseu, este definita în anexa nr. 1 A la Ordonanta de
Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobata cu modific
ari prin
Legea nr. 426/2001: ca fiind orice substanta, un material sau obiect aparut în urm
a unui
proces biologic (defecatie, excretie, respiratie, caderea frunzelor etc.) sau te
hnologic
(fabricarea unor piese, prepararea cimentului, a negrului de fum, spalarea carbu
nilor etc.),
care prin el însusi, fara a fi supus unei transformari, nu mai poate fi utilizat c
a atare.
Sursele de poluare specifice sunt cele industriale, activitatile menajere,
mijloacele de transport auto, etc .
Deseurile, de orice fel, rezultate din multiple activitati umane, constituie o
problema de o deosebita actualitate, atât datorita cresterii continue a cantitatii
si varietatii
acestora, cât si datorita importantei cantitatii de materii prime nefolosite ce po
t fi
recuperate si reintroduse în circuitul economic.
Dezvoltarea urbanisticasi teritoriala a oraselor si cresterea nivelului de trai
antreneaza producerea unei cantitati tot mai mari de deseuri menajere, stradale
si
industriale. Efectele daunatoare ale deseurilor constau în:
-raspândirea de infectii prin agenti patogeni;
-înmultirea unor insecte si rozatoare (raspândirea unor maladii);
-poluarea solului, apelor de suprafatasi subterane, atmosferei;
-aspectul inestetic al mediului.1
Pâna în prezent, acelasi obiectiv este prezentat sub diverse denumiri, cum ar fi:
deseuri solide urbane si industriale, deseuri organice sau anorganice, deseuri m
enajere,
stradale si industriale, rebuturi, refuzuri, gunoi menajer si stradal etc.2
În domeniul industrial apar trei notiuni: deseuri, rebuturi si reziduuri, care se
definesc astfel:
1 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje
re, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992,
ISBN 973-31-0418-3 ; pag 9
2 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje
re, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992,
ISBN 973-31-0418-3 ; pag 11
1
-deseuri: material sau obiect care prin el însusi, fara a fi supus unei
transformari, nu mai poate fi utilizat. Dupa destinatie, deseurile se pot
structura la rândul lor în doua subgrupe:

recuperabile;
irecuperabile,
iar dupa origine pot fi grupate, de asemenea în doua subgrupe:

rebut: o masina, un utilaj sau un produs care nu mai poate fi


folosit direct. Produsele, la rândul lor, la faza de control
tehnic se separa în produse bune pentru folosinta
si rebuturi
care nu mai pot fi folosite direct.
reziduuri: materii prime, materiale sau produse care sunt
respinse în cursul unei fabricatii sau a unor activitati umane
(menaj, comert etc.). La rândul lor reziduurilor pot fi:
specifice: sunt deseuri caracteristice unei anume
prelucrari, ca exemplu: aschiile de metal si lichidul de
racire pentru atelierele mecanice, nisipul si bavurile
pentru turnatorii etc.;
curente: sunt deseurile caracteristice în mod net unei
productii: hârtiile, ambalajele, cauciucurile, plasticul,
sticla si altele care se gasesc în mod curent în diferite
industrii dar nu sunt specifice cu natura acestora.3
Deseurile pot fi:
a) Din punct de vedere al originii si al administrarii (tabelul 1.1.):

I.
deseuri urbane;
II. deseuri industriale;
b) Functie de natura si locul de producere, deseuri pot fi clasificate ca în tabel
ul
1.1.
c) Dupa
durata (timpul) de producere, deseuri se regasesc într-un triplu flux:
I.
de scurta durata, adica în momentul în care se consuma sau prelucreaza
materia, si aici intra deseurile menajere de fiecare zi si deseurile industriale
pentru productie sau pentru comercializare;
II.
de durata medie, provenite din obiectele uzate de uz personal sau
gospodaresc;
III. de lunga durata, care apar în momentul când se elimina, degradeaza
materialul.
d) Functie de gradul de descompunere:

I.
biodegradabile, care sunt descompuse de bacterii aerobe si anaerobe;
II.
nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice.
3 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje
re, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992,
ISBN 973-31-0418-3 ; pag 11-12
2
Tabelul 1.1
Clasificarea deseurilor.
Nr.
crt.
Denumirea deseului Provenienta
1. deseuri menajere Locuinte individuale sau colective
Institutii publice (gradinite, scoli, internate, camine,
crese, hoteluri, restaurante, cantine, institutii
administrative, unitati militare etc.)
Întreprinderi comerciale
Unitati alimentare
Întreprinderi industriale (exclusiv cele tehnologice)
2. deseuri stradale Deseuri aruncate sau depuse pe caile publice (sosele,
strazi, alei, incinte, scari, cai ferate etc.)
3. deseuri industriale Deseuri provenite din activitatea industriala (resturi
din materia prima, materiale de baza
si cele auxiliare)
4. deseuri din constructii Provenite din demontarea sau construirea de obiective
industriale sau civile
5. deseuri comerciale Deseuri provenite din activitatea de comert (ambalare,
perisabilitate etc.)
6. deseuri agricole Deseuri provenite din unitatile agricole si zootehnice
(inclusiv dejectiile animaliere)
7. deseuri sanitare
(patologice)
Deseuri provenite din institutii de sanatate (spitale,
dispensare, sanatorii etc.)
8. deseuri speciale
(periculoase)
Deseuri explozive, radioactive etc., care necesita
masuri speciale de tratament
Deseuri industriale sunt generate de procedeele de fabricatie si pot fi încadrate
în trei mari categorii:
-deseuri organice precum deseurile de hidrocarburi, solventi, gudroane;
-deseuri minerale lichide precum cele provenite de la baile de captare si de
tratare la suprafata a metalelor;
-deseuri minerale solide precum nisipurile de topitorie, sarurile de calire
cianurica.
Cantitatea de deseuri generata de o tara este influentata de o serie de factori,

cum ar fi4:
-sfera industriilor si nivelul de industrializare;
-numarul de locuitori si gradul lor de civilizatie;
-pozitia geografica, clima etc.
1.2. GESTIONAREA DESEURILOR ÎN LUME
4 xxx - http://www.societatedurabila.ro/index.php?id=32
3
Cantitatea de deseuri
Cantitatea de deseuri (x 1000 t) Cantitatea de deseuri
Cantitatea de deseuri
Cantitatea de deseuri generata în lume variaza de la an la an tinând cont de factori
i
prezentati anterior. În figura 1.1 sunt prezentate cantitatile de deseuri pentru cât
eva tarile
din Europa. 5
Belgia Republica Ceha
2000
2001

2001
2001
2001
2002
2002
2003
2003
2003
2003

Cantitatea de deseuriCantitatea de deseuriCantitatea de deseuriCantitatea de des


euri (x
1000 t)
(x 1000 t) (x 1000 t)
50000
40000
30000
20000
10000
0
40000
(x 1000 t)
30000
20000
10000
0
1995

1995
1997
1999
1995
1996199719981999
20002001
2002
2003
2003
2003
2003
Anul
Anul
Danemarca Germania
14000
500000
400000
300000
200000
100000
0
(x 1000 t)
(x 1000 t)
13000
12000
11000
10000
1997
1999
2001

2001
2001

1995
1995
1997
1999
Anul
Anul
Estonia Polonia
20000
15000
10000
5000
150000
140000
130000
120000
0
19951996

1995
1997
1996
1997
1998
1999
1997
1999
Anul Anul
Portugalia
Republica Slovaca
40000
35000
30000
25000
20000
15000
10000
5000
0
30000
(x 1000 t)
20000
10000
0
1995
1997
1999
1998
1999
2000
Anul Anul
5 xxx - http://reports.eea.europa.eu/environmental_assessment_report_2003_10/en/
kiev_chapt_07.pdf
4
Bulgaria Romania
250000
500000
Cantitatea de deseuri (x
Cantitatea de deseuri
1000 t)
(x 1000 t)
Cantitatea de deseuri Cantitatea de deseuri (x
(x 1000 t) 1000 t)

200000
150000
100000
50000
0
400000
300000
200000
100000
0
1995

1995
1996
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2001
2002
2002
2003
2003
1995
1995
1996
1996
1997
1997
1998
1999
2000
2001
2001
2002
2002
2003
2003
Anul Anul
Islanda Norvegia
500
400
300
200
100
0
9000
8500
8000
7500
7000
6500
1998
1999
2000
1997
1998
1999
2000
Anul Anul
Fig. 1.1. Cantitatea totala de deseuri pentru câteva tari din Europa.
Pentru o parte dinte tarile prezentate anterior în continuare, este prezentata
distributia deseurilor pe ramurile generatoare (fig. 1.2).
0
5000
10000
15000
20000
25000
30000
35000
40000
45000
50000
Cantitatea de deseuri (x 1000 t)
Altele
Deseuri municipale
Canalizare
Constructii
Purificarea apei
Producerea energiei
Industrie
Minerit
Agricultura
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Anul
a)
5
0
20000
40000
60000
80000
100000
120000
140000
160000
Cantitatea de deseuri (x 1000 t)
Altele
Deseuri municipale
Canalizare
Constructii
Purificarea apei
Producerea energiei
Industrie
Minerit
Agricultura
0
20000
40000
60000
80000
100000
120000
140000
160000
Cantitatea de deseuri (x 1000 t)
Altele
Deseuri municipale
Canalizare
Constructii
Purificarea apei
Producerea energiei
Industrie
Minerit
Agricultura
1995 1996 1997 1998
1999 2000 2001 2002 2003
Anul

b)
1995 1996 1997 1998
1999 2000 2001 2002 2003
Anul

c)
450000
400000

Altele
Deseuri municipale
350000
Canalizare
300000
Constructii
250000
Purificarea apei
200000

Producerea energiei150000
Industrie
100000
Minerit
50000
Agricultura
0
1995 1996 1997 1998
1999 2000 2001 2002 2003
Anul

d)
Fig. 1.2 Distributia deseurilor pe ramuri pentru urmatoarele tari:
a) Republica Ceha; b) Polonia; c) Portugalia; d) România.
0
5000
10000
15000
20000
25000
30000
35000
40000
Cantitatea de deseuri (x 1000 t)
Altele
Deseuri municipale
Canalizare
Constructii
Purificarea apei
Producerea energiei
Industrie
Minerit
Agricultura
Cantitatea de deseuri (x 1000 t)
6
Pentru aceleasi tari, în figura 1.3 s-a prezentat distributia deseurilor industri
ale
tinându-se cont de ramura industriala generatoare (fig. 1.3).

a)

b)

c)
7
d)
Fig. 1.3. Distributia deseurilor industriale pe ramurile generatoare pentru urma
toarele
tari: a) Republica Ceha; b) Polonia; c) Portugalia; d) România.
1.3. GESTIONAREA DESEURILOR ÎN ROMANIA
Din cele 77 milioane tone de deseuri solide generate în cursul anului 1999, circa
69 milioane tone au fost deseuri industriale (inclusiv steril minier). Cantitate
a de steril
minier a fost de 36 milioane tone (circa 52%), iar cantitatea de alte deseuri in
dustriale a
fost de 33 milioane tone.
Cantitatile de deseuri industriale au variat de la an la an; în 1995 s-a înregistrat
cea
mai mare cantitate (353 milioane tone) datorita generarii unei mari cantitati de
steril
288 milioane tone; cea mai scazuta cantitate a fost înregistrata în 1999 (69 milioan
e tone),
datorita reducerii drastice a activitatilor miniere, dar si a activitatilor din
metalurgie si
producerea de energie.
Cantitatea globala de deseuri industriale, altele decât sterilul minier, a scazut
an de
an; daca în 1992 se produceau 111 milioane tone, în 1996 - doar 47,1 milioane tone,
iar în
anul 1997 - 39,2 milioane tone deseuri industriale.
Fata de 1997, cantitatea de deseuri industriale a scazut cu 1,5 milioane tone în
1998, iar cea de steril minier a scazut cu 5,8 milioane tone.
Cantitatea de steril minier a avut o evolutie fluctuanta în decursul anilor, în func
tie
de natura activitatilor extractive; ca tendinta generala se poate afirma casi ca
ntitatea de
steril a înregistrat o scadere continua.
Judetele care au generat cantitati mari de deseuri industriale în 1999 au fost
Vâlcea, Mehedinti si Hunedoara, în care exploatarile miniere mai constituie înca una d
in
activitatile industriale de baza. Alte judete mari producatoare de deseuri sunt
Alba,
Prahova Bacau, Salaj, Covasna, Galati, în care generarea de deseuri este influenta
ta de
deseurile provenite din activitatile de tratare a minereurilor, de producere a e
nergiei pe
baza de combustibili fosili, din metalurgie sau prelucrarea titeiului.
Unele judete, cum ar fi Giurgiu, Botosani, Vaslui, Braila, Calarasi, Vrancea au
raportat cantitati mici de deseuri industriale produse si gospodarite. Cantitati
le mici se
datoreaza fie restrângerii activitatilor industriale din aceste zone, fie faptului
ca aceste
judete sunt mai putin industrializate.
8
Principalele categorii de deseuri industriale generate în 1999 sunt (figura 1.6.):

-steril minier 36,0 milioane tone;


-cenusasi zgura de termocentrala 64 milioane tone;
-deseuri metalurgice 2,6 milioane tone;
-namoluri reziduale 2,5 milioane tone;
-deseuri chimice 2,2 milioane tone;
-deseuri feroase 1,9 milioane tone;
-deseuri din constructii 3,0 milioane tone.

Fig. 1.4.Distributia principalelor categorii de deseuri industriale generate în an


ul 1999.
Activitatile economice mari generatoare de deseuri sunt urmatoarele:
-industria extractiva 48,0 milioane tone;
-producerea energiei 8,1 milioane tone;
-metalurgie 3,6 milioane tone;
-rafinarea titeiului 2,2 milioane tone;
-industria chimica 2,1 milioane tone;
-industria de masini, produse metalice 1,4 milioane tone;
-agricultura, zootehnie 1,2 milioane tone;
-industria alimentara 0,9milioane tone.
O categorie aparte de deseuri industriale este reprezentata de deseurile
periculoase.
În 1999, în România, au fost identificate 145 de tipuri de deseuri periculoase,
din totalul de 237 înscrise în Catalog European de Deseuri. Toate aceste tipuri au îns
umat
o cantitate generata de peste 2,2 milioane tone de deseuri, ceea ce reprezinta 3
% din
totalul deseurilor produse în 1999, inclusiv sterilul minier, sau 6,5% - daca se e
xclude
sterilul.
Cantitati considerabile de deseuri periculoase au fost înregistrate în judetele
Vâlcea, Prahova, Alba, Dolj, Bacau, Constanta, Olt. Majoritatea deseurilor pericul
oase
provin din industria chimica (anorganicasi organica), de la rafinarea petrolului
si din
procesele termice.
Principalele tipuri de deseuri periculoase generate în 1999 au fost:
-deseuri de soda calcinata (lesii caustice);
-fosfogips;
-deseuri petroliere;
-zguri din metalurgia neferoasa (a plumbului);
9
Cantitatea de deseuri (tone) Cantitatea de deseuri (tone)
90000
80000
70000
60000
50000
40000
30000
20000
10000
0
-deseuri halogenate din chimia organica;
-namoluri cianurate cu metale grele;
-baterii uzate cu plumb;
-deseuri de la epurarea gazelor;
-amestecuri de grasimi si uleiuri de la separarea grasimilor din apele uzate.
Cea mai mare cantitate de deseuri periculoase s-a generat, asa cum era de
asteptat, în cadrul industriei chimice predominând deseurile de soda calcinata (jude
tele
Alba, Dolj si Vâlcea) si fosfogips (judetul Bacau).
Metalurgia este o alta activitate industriala care produce cantitati mari de
deseuri periculoase, cu preponderenta zguri din metalurgia aluminiului (judetul
Olt) si
altor metale neferoase (judetul Maramures).
În cadrul industriei de prelucrare a titeiului, deseurile periculoase (namoluri di
n
rezervoarele de petrol) s-au produs mai ales în judetele Constanta, Olt si Bacau.
Industria de echipamente electrice si optice a produs în special namoluri cu
crom, namoluri cianurate si uleiuri uzate neclorurate.
În 1999 industria mijloacelor de transport (judetele Arges, Dolj, Constanta) a
generat deseuri periculoase ca uleiuri uzate, emulsii, hidroxizi, solventi etc.
Cantitatea totala de deseuri industriale generate în România pe perioada anului
2002 (tone) pentru fiecare judet (fig. 1.7.) 6, 7, 8.
Judetul
b)
6 xxx - http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planuri_implementare_etapa
1/fig_3_2_1.pdf
7 xxx - http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planuri_implementare_etapa
1/fig_3_2_2.pdf
8 xxx - http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planuri_implementare_etapa
1/fig_3_2_3.pdf
10
4000000
3500000
3000000
2500000
2000000
1500000
1000000
500000
0
SATU MAREMARAMURESSALAJBIHORCLUJARADALBATIMISCARAS SEVERINHUNEDOARAGORJVALCEAMEH
EDINTIDOLJOLTBISTRITA NASAUDSUCEAVA

SATU MAREMARAMURESSALAJBIHORCLUJARADALBATIMISCARAS SEVERINHUNEDOARAGORJVALCEAMEH


EDINTIDOLJOLTBISTRITA NASAUDSUCEAVA
BOTOSANI
NEAMTIASIMURESHARGHITABACAUVASLUISIBIUBRASOVVRANCEACOVASNA
Judetul
a)
BOTOSANI
NEAMTIASIMURESHARGHITABACAUVASLUISIBIUBRASOVVRANCEACOVASNA
GALATI
GALATI
ARGES
ARGES
DAMBOVITAPRAHOVABUZAUBRAILATULCEAIALOMITABUCURESTITELEORMANGIURGIUCALARASICONSTA
NTA
DAMBOVITAPRAHOVABUZAUBRAILATULCEAIALOMITABUCURESTITELEORMANGIURGIUCALARASICONSTA
NTA
0
10000
20000
30000
40000
50000
60000
Cantitatea de deseuri (tone)
0
10000
20000
30000
40000
50000
60000
Cantitatea de deseuri (tone)
SATU MARE
SALAJ
CLUJ
ALBACARASSEVERINGORJ
MEHEDINTI
OLT
SUCEAVA
NEAMT
MURES
BACAU
SIBIU
VRANCEA
GALATI
DAMBOVITA
BUZAU
TULCEA
BUCURESTI
Judetul
c)
Fig. 1.5. Cantitatea totala de deseuri generata în anul 2002 (tone):
a) deseuri industriale; b) deseuri industriale periculoase; c) deseuri industria
le
periculoase usor incinerabile.
Din datele transmise de Comisia Nationala de Reciclare a Materialelor (CNRM)
din cadrul Ministerului Economiei si Comertului, pentru anul 2002, au fost prelu
crate
datele referitoare la urmatoarele tipuri de deseuri9:
-deseuri metalice feroase (tabelul 1.2);
-deseuri metalice neferoase (tabelul 1.2)
-deseuri de sticla (tabelul 1.3);
-deseuri de hârtie si carton (tabelul 1.3);
-deseuri de plastic (tabelul 1.3).

Tabelul 1.2
Cantitatile totale de deseuri metalice feroase si neferoare colectate, prelucrat
e si
livrate în anul 2002.
Tip deseu
Cantitate colectata
si
prelucrata
(tone)
Cantitate livrata la
intern
(tone)
Cantitate livrata la
export
(tone)
Deseuri metalice
feroase 3 200 000 800 000 2 100 000
Deseuri metalice
neferoase
Aluminiu si aliaje 42 500 34 500 7 000
Cupru si aliaje 39 300 17 200 19 500
Plumb si aliaje 14 300 12 200 1 500
Acumulatori uzati 33 000 22 000 9 000
Alte deseuri neferoase 8 900 8 900
TOTAL 138 000 85 500 37 000
GIURGIU
CONSTANTA
9 xxx - http://www.mmediu.ro/dep_mediu/strategie_deseuri.htm
11
Tabelul 1.3
Cantitati totale de deseuri de sticla, hârtii-cartoane si mase plastice colectate,
prelucrate si livrate în anul 2002
Tip deseu
Cantitati colectate si
prelucrate
(tone)
Cantitati
livrate la intern
(tone)
Cantitati livrate
la export
(tone)
Deseuri de sticla
16 608 16 130
Deseuri de hârtii-carton 173 000 172 500
Deseuri de mase plastice 7 171 5 740 856
Sursa: baza de date CNVM
Din datele obtinute pe baza chestionarelor de ancheta elaborate de ICIM si
MMGA pentru anul 2002, au fost prelucrate si date referitoare la urmatoarele tip
uri de
deseuri:
-cenusi (tabelul 1.4);
-namoluri de la epurarea apelor industriale uzate (tabelul 1.5 si tabelul 1.6);
-deseuri de lemn (tabelul 1.7).

Tabelul 1.4
Tipuri de cenusi pentru anul 2002.
Tip deseu
Cantitate
generata
(tone)
Cantitate
valorificata
(tone)
Cantitate
eliminata
(tone)
Cenusa de vatra, zgura
si praf de cazan (cu exceptia
prafului de cazan specificat la 10 01 04) 7.284.989 4.514 7.280.474
Cenusa zburatoare de la arderea carbunelui 1.290.124 818 1.289.305
Cenusa zburatoare de la arderea turbei si lemnului
netratât 3.202 10 3.193
Cenusa de vatra, zgura
si praf de cazan de la coincinerarea
altor deseuri decât cele specificate la 10
01 14
414 80 335
Cenusa zburatoare de la co-incinerare, alta decât cea
specificata la 10 01 16 1 0 1
Cenusa de zinc 1.940 1.935 4
Materiale feroase din cenusile de ardere 3 3 0
Cenusi de ardere si zguri, altele decât cele
mentionate la 19 01 11 31.110 741 30.370
Cenusi zburatoare, altele decât cele mentionate la 19
01 13 5 0 5
TOTAL 8.611.788 8.101 8.603.687
12
Tabelul 1.5
Tipuri de namoluri pentru anul 2002.
Tip deseu
Cantitate
generata
(tone)
Cantitate
valorificata
(tone)
Cantitate
eliminata
(tone)
Namoluri din agricultura
si industria alimentara 214.287 12.552 201.735
Namoluri de la prelucrarea lemnului si producerea
celulozei si hârtiei 323.173 312.175 10.998
Namoluri din industria pielariei si industria textila 1.222 0 1.222
Namoluri de la rafinarea petrolului si purificarea
gazelor naturale 1.785 105 1.680
Namoluri din procese chimice anorganice 8.437 40 8.397
Namoluri din procese chimice organice 1 1 0
Namoluri de la producerea si utilizarea straturilor de
acoperire 1.926 1.006 920
Namoluri din procese termice 116.593 113.568 3.025
Namoluri de la tratarea chimica a suprafetelor si
acoperirea metalelor 2.514 5 2.509
Namoluri de la tratarea mecanica
si fizica a
suprafetelor 224 43 181
Namoluri de la epurarea apelor uzate industriale 1.026.313 22.932 1.003.381
TOTAL 1.696.475 462.427 1.234.048
Tabelul 1.6
Namoluri si deseuri solide de la epurarea apelor industriale uzate pentru anul 2
002
Tip deseu
Cantitate
generata
(tone)
Cantitate
valorificata
(tone)
Cantitate
eliminata
(tone)
Namoluri de la epurarea, efluentilor proprii 24.006 407 23.599
Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 12.398 6 12.392
Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 26.170 0 26.170
Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 37 0 37
Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 6.377 6.376 1
Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta 1.051 288 763
Namoluri de la epurarea efluentilor proprii, altele
decât cele specificate la 03 03 10 5.328 0 5.328
Namoluri, în special de la epurarea efluentilor în
incinta cu continut de crom 984 0 984
Namoluri, în special de la epurarea efluentilor în
incinta, fara continut de crom 29 0 29
Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele
decât cele specificate la 04 02 19 209 0 209
Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele
decât cele specificate la 05 01 09 1.785 105 1.680
Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele
decât cele specificate la 06 05 02 8.437 40 8.397
Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele
decât cele specificate la 07 01 11 1 1 0
13
Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele
decât cele specificate la 10 01 20
amoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele
decât cele specificate la 10 01 20 441 0 441
Namoluri si turte de filtrare, altele decât cele
specificate la 10 02 13 113.545 113.525 20
Namoluri si turte de filtrare de la epurarea gazelor
de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 17 108 0 108
Deseuri solide de la epurarea efluentilor proprii,
altele decât cele specificate la 10 11 19 40 0 40
Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 2.383 18 2.365
Namoluri de la epurarea biologica a apelor reziduale
industriale, altele decât cele specificate la 19 08 11 11.263 658 10.606
Namoluri provenite din alte procedee de epurare a
apelor reziduale industriale decât cele specificate la
19 08 13
8.848 255 8.594
Namoluri de la epurarea efluentilor proprii, altele
decât cele specificate la 19 11 05 1.005 20 985
TOTAL 224.447 121.699 102.748
Tabelul 1.7
Tipuri de deseuri de lemn pentru anul 2002
Tip deseu
Cantitate
generata
(tone)
Cantitate
valorificata
(tone)
Cantitate
eliminata
(tone)
Deseuri de scoarta
si de pluta
46.678 26.795 19.883
Rumegus, talas, aschii, resturi de scândura
si
furnir, altele decât cele specificate la 03 01 04 754.170 724.109 30.061
Deseuri de lemn si de scoarta de la producerea
si procesarea pastei de hârtie, hârtiei si
cartonului
183.175 135.626 47.549
Lemn de la tratarea mecanica a deseurilor,
altul decât cel specificat la 19 12 06 18 18 0
Alte tipuri de deseuri din lemn 8.631 8.549 82
TOTAL 992.672 895.097 97.575
În anul 2004, cantitatile totale de deseuri generate în România au fost de
aproximativ 363.315 mii tone, din care 99,4% reprezinta deseurile nepericuloase
si 0,6%
deseurile periculoase (tabelul 1.8.).
Tabelul 1.8.
Cantitatile de deseuri generate pe principalele categorii, în anul 2004
Cantitati de deseuri
Periculoase
mii tone
% Nepericuloase
mii tone
% Total
mii tone
%
Deseuri generate
de industria
extractiva
1.214,4 0,4 325.386,4 99,6 326.600,8 100,0
Deseuri generate 1.048,4 3,7 27.2467,2 96,3 28.515,6 100
14
de alte activitati
industriale
(exclusiv
industria
extractiva)
Deseuri
municipale
--8.198,8 100 8.198,8 100
Total deseuri 2.262,8 0,6 361.052,4 99,4 363.315,2 100
În anul 2004, cantitatea de deseuri municipale generata pe cap de locuitor a fost
de aproximativ 380 kg/locuitor, în crestere fata de anul 2003 (în care s-au înregistra
t
aproximativ 365 kg/locuitor) (fig. 1.8).
Procentul de valorificare a deseurilor municipale colectate a fost de aproximati
v
1,2 %. În categoria deseurilor menajere si asimilabile, aproximativ 50% din aceste
a
reprezinta deseurile biodegradabile.
Cantitatea de deseuri menajere colectate = 5161,0 mii tone
5%
49%
13%
11%
4%
3%
9%
6%
Deseuri biodegradabile
Deseuri textile
Alte deseuri
Deseuri inerte
Textile
Materiale plastice
Sticla
Metale
Fig. 1.6. Compozitia deseurilor menajere si asimilabile, colectate în anul 2004.
Ca urmare a transpunerii legislatiei europene în domeniul gestionarii deseurilor s
i
conform prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul
deseurilor, modificatasi aprobata prin Legea 426/200, în România a fost elaborata
Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor (SNGD), care are ca scop crearea
cadrului
necesar pentru dezvoltarea si implementarea unui sistem integrat de gestionare a
deseurilor, eficient din punct de vedere ecologic si economic.
Prevederile SNGD se aplica pentru toate tipurile de deseuri definite conform
Ordonantei de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deseurilor, modificat
asi
aprobata prin Legea 426/2001.
1.4. EVALUAREA NIVELULUI RESURSELOR DESTINATE PROTECTIEI
MEDIULUI
15
La nivelul anului 1985 cheltuielile totale efectuate de agentii economici pentru
protectia mediului reprezentau aproximativ 1,3% din PIB. Dupa o crestere continu
a a
ponderii acestora în perioada 1985-1989, pâna la aproximativ 2,2% din PIB, acestea s
e
reduc la numai 1,0% din PIB în anii 1990 si 1991.(fig.1.9)10, calculat pe baza dat
elor din
Anuarul Statistic al României, CNS, Bucuresti, 1992.
Cheltuielile totale efectuate de
agentii economici pentruprotectia mediului (% din PIB)
2.5
2
1.5
1
0.5
0
1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991
Anul

% in PIB a cheltuielilor cu protectia mediului efectuate de agentii economici


Fig. 1.7 Evolutia ponderii în PIB a cheltuielilor cu protectia mediului efectuate
de agentii
economici, în perioada 1985 -1991(%).
Respectivele evolutii s-au înregistrat pe fondul unor modificari importante în
structura cheltuielilor (fig. 1.10):
-reducerea la aproximativ jumatate a ponderii sumelor destinate investitiilor :
de la 72,2% în anul 1985, la numai 38,5% în anul 1991;
-cresterea ponderii cheltuielilor incluse în costurile de productie: de la 25,9%
în anul 1985, la 33,7% în anul 1989 si respectiv 57,9% în anul 1991;
-aparitia unei noi categorii de cheltuieli, începând cu anul 1990, respectiv
cheltuielile destinate activitatilor de cercetare în domeniu; ponderea acestor che
ltuieli a
fost de 2,3% în anul 1990 si respectiv 1,8% în anul 1991.11
10 Constantin Ciutacu si Lumitinita Chivu - FONDUL DE MEDIU ÎN ROMÂNIA, aprilie 2001
;
11 xxx - Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, CNS, Bucurest
i, 1992., exprimate în
EURO, în anul 1991, cheltuielile totale efectuate pentru protectia mediului de cat
re agentii economici
reprezentau aproximativ 230,3 milioane, revenind circa 10 EURO anual/locuitor.
16
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100Valoare procentuala
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100Valoare procentuala
1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991
Anul
Investitii (%) Cheltuieli incluse in costurile de productie (%)
Cheltuieli pt. cercetare (%) Alte cheltuieli (%)
Fig. 1.8 Evolutia structurii cheltuielilor efectuate pentru protectia mediului d
e agentii
economici, în perioada 1985 -1991.
Ponderea în PIB a cheltuielilor totale pentru protectia mediului a crescut
încontinuu în perioada 1992-1998: de la 1,1% la 1,6%, reducându-se apoi la nivelul
anului 1999 la 1,5%.(fig. 1.1112).
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
1.2
1.4
1.6
Cheltuielilor totale pentru
protectia mediului (% din PIB)
1992 1993 1995 1996 1998 1999
Anul
Fig. 1.9 Evolutia ponderii în PIB a cheltuielilor totale pentru protectia mediului
, în
perioada 1992 1999.
Exprimate în EURO acestea au evoluat de la 169,1 mil. în anul 1992, 571,7 în
anul 1998 si 489,8 mil. în anul 1999. În medie s-au cheltuit pentru protectia mediul
ui 7,4
EURO/locuitor în 1992, 25,9 EURO/locuitor în 1998 si 22,3 EURO/locuitor în 1999.
12 Xxx - Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, CNS, Bucurest
i, Mediul înconjurator în
România, editia 2000, INSSE.
17
Ponderea cea mai mare de-a lungul întregului interval analizat au detinut-o
cheltuielile curente aproximativ 70,0% - investitiile depasind numai în anii 1998
si
1999 cu putin 30,0%.(fig.1.12).
1992 1993 1995 1996 1998 1999
Anul
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
Pondere (%)
Cheltuieli curente (%)
Cheltuieli de investitii (%)
Fig. 1.10 Evolutia structurii pe categorii a cheltuielilor totale pentru protect
ia mediului,
în perioada 1992-1999.
Reducerea accentuata a ponderii investitiilor în cheltuielile totale pentru mediu,
cumulata cu gradul ridicat de uzura avansata a instalatiilor si sistemelor de pr
otectia
mediului achizitionate în anii anteriori si lipsa resurselor financiare necesare r
ealizarii
reparatiilor corespunzatoare acestora, indica existenta unor riscuri ridicate de
poluare.
Analiza modului de repartizare a cheltuielilor totale pentru protectia mediului
pe
tipuri de masuri si categorii, în perioada 1992 -1999, releva urmatoarele tendinte
:
-mentinerea ponderii majoritare de-a lungul întregului interval analizat a
cheltuielilor destinate prevenirii si combaterii polarii: 84,6% în anul 1992 pi re
spectiv
89,8% în anul 1999;
-reducerea la aproximativ o treime a ponderii cheltuielilor destinate
administrarii generale a mediului: 9,1% în anul 1992 si respectiv 2,5% în anul 1999;

-tendinta de reducere a ponderii cheltuielilor destinate activitatilor de


cercetare, dezvoltare, instruire: de la 3,3% în anul 1992 la 1,9% în anul 1999;
-evolutia oscilanta, dar cu tendinta generala de crestere a ponderii
cheltuielilor destinate protectiei mediului natural (fig. 1.13) 13.
13 Xxx - Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, CNS, Bucurest
i si Mediul înconjurator
în România, editia 2000, INSSE
18
Pondere (%)
100
95
90
85
80
75

1992 1993 1995 1996 1998


Anul
1999
Prevenirea si combaterea poluarii
Cercetare, dezvoltare, instruire
Protectia mediului natural
Administrarea generala a mediului
Fig. 1.11 Modul de repartizare a cheltuielilor totale pentru protectia mediului
pe tipuri
de masuri, în perioada 1992 -1999 (%).
Imaginea oferita de structurile prezentate anterior poate fi completatasi cu ana
liza
destinatiei pe sectoare a acestor categorii de cheltuieli (fig. 1.14).
Din aceasta perspectiva, în intervalul analizat, putem remarca urmatoarele:
-cresterea însemnata înregistrata de proportia cheltuielilor cu protectia
mediului destinate sectorului energie electricasi termica: de la 8,7% în anul 1992
la
46,2% în anul 1999;
-tendinta de reducere a proportiei industriei prelucratoare în total cheltuieli:
de la 48,7% în anul 1992, la 19,1% în anul 1999;
-diminuarea la aproximativ jumatate a proportiei cheltuielilor pentru
protectia mediului realizate în sectorul gospodaririi comunale: de la 23,4% în anul
1992
la 11,1% în anul 1999;
-micsorarea la aproximativ jumatate a ponderii cheltuielilor cu aceeasi
destinatie din agricultura: de la 1,9% la 0,8%;
-tendinta de crestere a ponderii cheltuielilor destinate recuperarii
deseurilor: 6,8% în anul 1996 si 7,6% în anul 1999 14.
14 xxx - Calculat pe baza datelor din Anua rul Statistic al României, CNS, Bucures
ti, Mediul înconjurator în
România, editia 2000, INSSE.
19
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
Pondere (%)
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
Pondere (%)
1992 1993 1995 1996 1998 1999
Anul
Agricultura
Silvicultura
Inductrie extractiva
Industrii prelucratoare
Recuperarea deseurilor
Energie electrica si termica
Transporturi
Administratie conumala
Gospodarie comunala
Cercetare stiintifica
Alte ramuri
Fig. 1.12 Evolutia modului de repartizare a cheltuielilor destinate protectiei m
ediului, pe
sectoare, în intervalul 1992 -1999.
1.5. CADRUL LEGISLATIV
1.5.1. Cerintele Agendei 21 (Dezvoltarea Durabila) cu privire la gestionarea
deseurilor
Agenda 21 este programul de actiune pentru secolul XXI, aprobat unanim, în
iunie 1992, de catre cele peste 170 de state, participante la Conferinta pentru
Mediu si
Dezvoltare a Natiunilor Unite, asa-numitul summit planetar , de la Rio de Janeiro.
Sefii
de guvern ai 120 de natiuni, si-au luat angajamentul de a actiona continuu în vede
rea
îndeplinirii masurilor propuse pentru atingerea obiectivelor Agendei 21.
Prima Conferinta ONU despre mediu a avut loc înca în 1972. Comisia mondiala a
Natiunilor Unite înfiintata în 1984 a prezentat în 1987 raportul Our common future
(.Viitorul nostru comun.). Notiunea definita în acel raport, sustainable developmen
t
(dezvoltare durabila), este considerata ca fiind o dezvoltare economica, care ia
în
considerare atât protectia sociala, cât si protectia mediului înconjurator.
În Agenda 21, gestionarea durabila a deseurilor este tratata având în vedere
urmatoarele aspecte:
-îndepartarea ecologica a deseurilor periculoase;
-împiedicarea folosirii ilegale a unor astfel de deseuri pe plan international;
-gestionarea compatibila cu mediul a deseurilor solide si a namolurilor de
la statia de epurare;
-gestionarea sigurasi ecologica a deseurilor radioactive.
Agenda 21 formuleaza obiective concrete, cuprinzatoare privind gestionarea
bunurilor de consum si a reziduurilor, în spiritul unei gospodariri ciclice, dupa
cum
urmeaza:
20
-Obiectivul comun al actiunilor în cadrul unei evaluari integrative a
ciclului de viata este evitarea formarii deseurilor periculoase, diminuarea cant
itatii de
reziduuri, ca si tratarea unor astfel de reziduuri într-un mod care sa nu dauneze
nici
sanatatii, nici mediului.
-O gestionare a deseurilor compatibila cu mediul trebuie sa plece de la
înlaturarea sau valorificarea deseurilor generate si sa fie orientata spre a desco
peri cauza
problemei, prin încercari de schimbare a modelului de productie si de consum.
Prin Agenda 21, reprezentantii natiunilor au afirmat, ca îsi asuma obligatia ca
pâna în anul 2000, 75% din deseurile solide din orase sa fie colectate si valorifica
te sau
salubrizate, astfel încât mediul înconjurator sa fie cat mai putin afectat.15
1.5.2. Strategia Protectiei Mediului
Programul guvernamental stabileste principiile de baza ale politicii de mediu a
României, în conformitate cu prevederile europene si internationale, asigurând protect
ia
si conservarea naturii, a diversitatii biologice si utilizarea durabila a compon
entelor
acesteia.
În anul 1999, Guvernul a adoptat Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila,
iar în anul 2002 a fost elaborata Strategia Protectiei Mediului. Acest document st
abileste
ca principii generale:
-conservarea si îmbunatatirea conditiilor de sanatate a oamenilor;
-dezvoltarea durabila;
-evitarea poluarii prin masuri preventive;
-conservarea diversitatii biologice si reconstructia ecologica a sistemelor
deteriorate;
-conservarea mostenirii valorilor culturale si istorice;
-principiul poluatorul plateste ;
-stimularea activitatii de redresare a mediului.
Criteriile pe baza carora au fost stabilite obiectivele Protectiei mediului sunt
:
-mentinerea si îmbunatatirea sanatatii populatiei si a calitatii vietii;
-mentinerea si îmbunatatirea capacitatii productive si de suport a
sistemelor ecologice naturale;
-apararea împotriva calamitatilor naturale si accidentelor;
-respectarea prevederilor Conventiilor internationale si ale Programelor
internationale privind protectia mediului;
-maximizarea raportului beneficiu / cost;
-integrarea tarii noastre în Uniunea Europeana.
Au fost stabilite obiective pe termen scurt pâna în anul 2004 si obiective pe
termen mediu pâna în anul 2010.
1.5.3. Situatia existenta în domeniul gestionarii deseurilor
15 Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor
municipale,
http://www.gestiuneadeseurilor.ro/
21
Cadrul legislativ general pentru protectia mediului în România este reprezentat
prin:
-Legea Protectiei mediului 256/2006, care aproba Ordonanta de Urgenta

195/2005;
-Legea apelor 107/1996, completata cu legea 322/2005 si 112/2006;
-Ordonanta de Urgenta a Guvernului 243/2000 privind protectia
atmosferei, aprobata prin Legea 655/2001;
-Ordonanta de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deseurilor,
modificatasi aprobata prin Legea426/2001;
-Hotarârea de Guvern 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de
evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor pub
lice sau
private supuse acestei proceduri;
-Ordonanta de Urgenta 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul
integrat al poluarii;
-Hotarârea de Guvern 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si
pentru aprobarea listei cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase.
Acquis-ul Comunitar în domeniul gestionarii deseurilor cuprinde un numar de 11
acte normative, dintre care cele mai multe au fost deja transpuse în legislatia ro
mâna,
conform cu cele prezentate în tabelele 1.9 si 1.10 16, 17.
Fata de continutul Aquis-ului Comunitar si de legislatia cadru pentru protectia
mediului, legislatia româna mai cuprinde o serie de acte normative ce contin preve
deri
referitoare la gestionarea deseurilor, dupa cum urmeaza:
-Ordonanta Guvernului 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a
localitatilor, aprobata prin Legea 139/2002;
-Ordonanta Guvernului 21/2002 privind gospodarirea localitatilor urbane
si rurale;
-Hotarârea de Guvern 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind
conditiile de descarcare în mediul acvatic a apelor uzate;
-Ordinul 536/1997 al Ministrului Sanatatii, pentru aprobarea Normelor de
igienasi a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei;
-Ordinul 219/2002 al Ministrului Sanatatii si Familiei pentru aprobarea
Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medic
ale si a
Metodologiei de culegere a datelor pentru baza Nationala de date privind deseuri
le
rezultate din activitatile medicale;
-Legea 98/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la
normele legale de igienasi sanatate publica.
În tabelul 1.9 este prezentata legislatia româneasca pentru deseuri în concordanta
cu legile europene, fiind descrise si provederile legale si atributiile altor au
toritati
competente.
16 xxx - http://www.mediuvaslui.ro/Plan%20Judetean%20de%20Gestiune%20a%20Deseuri
lor.doc
17 XXX - http://www.arpmsv4.ro/legi/legislatie.htm
22
Tabelul 1.9
Legislatia de mediu.
Legislatie europeana Legislatie romaneasca Prevederi legale Atributii ale altor
autoritati
competente
Directiva Cadru privind deseurile
nr.75/442/EEC, amendata de
Directiva nr.91/156/EEC
Legea nr. 426/2001 pentru
aprobarea Ordonantei de
Urgenta nr.78/2000 privind
regimul deseurilor
Reglementeaza activitatile de
gestionare a deseurilor în
conditii de protectie a sanatatii
populatiei si a mediului
Ministerul Sanatatii evalueaza
impactul produs de deseuri asupra
sanatatii populatiei
Directiva nr.91/689/EEC privind
deseurile periculoase
Legea nr. 426/2001 pentru
aprobarea Ordonantei de
Urgenta nr.78/2000 privind
regimul deseurilor
Reglementeaza activitatile de
gestionare a deseurilor
periculoase în conditii de
protectie a sanatatii populatiei si
a mediului
Ministerul Transporturilor,
Constructiilor si Turismului
participa la elaborarea
reglementarilor specifice gestionarii
deseurilor.
Ministerul Administratiei si
Internelor participa la elaborarea
planurilor de gestionare a deseurilor
în domeniul serviciilor publice de
gospodarie comunala
si urmareste
îndeplinirea obiectivelor din Planul
National de Gestionare a Deseurilor
Directiva nr.75/439/EEC privind Hotarârea de Guvern Reglementeaza activitatile de
uleiurile uzate, amendata de nr.662/2001 privind gestionarea gestionare a uleiur
ilor uzate,
Directiva nr.87/101/EEC si de uleiurilor uzate, completata
si pentru evitarea efectelor
Directiva nr.91/692/EEC modificata de Hotarârea de
Guvern nr.441/2002;
Hotarârea de Guvern
nr.1159/2003 pentru modificarea
Hotarârii de Guvern nr.662/2001
privind gestionarea uleiurilor
uzate.
negative asupra sanatatii
populatiei si asupra mediului.
Se refera la conditiile de
colectare a anumitor tipuri de
uleiuri uzate
Directiva nr.91/157/EEC privind
bateriile si acumulatorii care contin
Hotarârea de Guvern
nr.1057/2001 privind regimul
Reglementeaza conditiile de
introducere pe piata a bateriilor
Ministerul Economiei si Comertului
va propune Ministerului Educatiei
23
anumite substante periculoase si bateriilor si acumulatorilor care si acumulator
ilor care contin si Cercetarii programe de cercetare
Directiva nr.93/86/EC privind contin substante periculoase substante periculoase
, precum si pentru reducerea continutului de
etichetarea bateriilor modalitatile de gestionare a
bateriilor si acumulatorilor uzati
metale grele si substante
periculoase din baterii si
acumulatori
Directiva nr.99/31/EC privind
depozitarea deseurilor
Hotarârea de Guvern
nr.349/2005 privind depozitarea
deseurilor
Ordinul Ministrului Mediului si
Gospodaririi Apelor nr.95/2005
privind stabilirea criteriilor de
acceptare si procedurilor
preliminare de acceptare a
Stabileste cadrul legal pentru
desfasurarea activitatii de
depozitare a deseurilor, atât
pentru realizarea, exploatarea,
monitorizarea, închiderea si
urmarirea postinchidere a
depozitelor existente
Aproba procedurile preliminare
pentru acceptarea deseurilor la
depozitare, criteriile pentru
acceptarea deseurilor la
depozitare si lista nationala de
Autoritatile administratiei publice
locale vor initia actiuni pentru
deschiderea unui nou depozit în
situatia în care depozitul existent
atinge 75% din capacitatea
proiectata.
deseurilor la depozitare si lista
nationala de deseuri acceptate în
fiecare clasa de depozit de
deseuri
Ordinul Ministrului Mediului si
Gospodaririi Apelor nr.757/2004
pentru aprobarea Normativului
tehnic privind depozitarea
deseurilor
deseuri acceptate în fiecare clasa
de depozit de deseuri
Aproba Normativul tehnic
privind depozitarea deseurilor
Directiva nr.2000/76/EC privind
incinerarea deseurilor
Hotarârea de Guvern
nr.128/2002 privind incinerarea
deseurilor modificata
si
completata de Hotarârea de
Guvern nr.268/2005
Reglementeaza activitatile de
incinerare si coincinerare si
masurile de control si urmarire a
instalatiilor de incinerare si
coincinerare
24
Ordinul Ministrului Mediului si
Gospodaririi Apelor nr.756/2004
pentru aprobarea Normativului
tehnic privind incinerarea
deseurilor
Aproba Normativul tehnic
privind incinerarea deseurilor
Directiva nr.94/62/EC privind
ambalajele si deseurile de ambalaje
Hotarârea de Guvern
nr.621/2005 privind gestionarea
ambalajelor si deseurilor de
ambalaje modificata
Ordinul Ministrului Mediului si
Gospodaririi Apelor nr.927/2005
privind procedura de raportare a
datelor referitoare la ambalaje si
deseuri de ambalaje
Ordinul nr.1229/2005 pentru
aprobarea Procedurii si
criteriilor de autorizare a
operatorilor economici în
vederea preluarii
responsabilitatii privind
realizarea obiectivelor anuale de
valorificare si reciclare a
deseurilor de ambalaje
Reglementeaza gestionarea
ambalajelor si a deseurilor de
ambalaje
Aproba procedura de raportare a
datelor referitoare la ambalaje si
deseuri de ambalaje
Aproba procedura de autorizare
a operatorilor economici
Ministerul Economiei si Comertului
propune programe de cercetare
având ca obiect fabricarea si
compozitia ambalajului
Directiva nr.96/59/EC privind
eliminarea bifenililor si trifenililor
policlorurati (PCB si PCT)
Hotarârea de Guvern
nr.173/2000 pentru
reglementarea regimului special
privind gestionarea si controlul
bifenililor policlorurati si a altor
compusi similari modificata de
Hotarârea de Guvern 291/2005
Reglementeaza regimul special
privind gestionarea si controlul
bifenililor policlorurati si a altor
compusi similari
Autoritatile de prevenire si stingere
a incendiilor trebuie sa-si
actualizeze inventarele si evidenta
cantitatilor, tipului si locurilor unde
exista compusi desemnati
Ordinul MAPM nr.1018/2005 Aproba înfiintarea
25
privind înfiintarea în cadrul
Directiei Deseuri si Substante
Chimice Periculoase a
Secretariatului pentru compusi
desemnati
Secretariatului tehnic pentru
gestionarea si controlul
compusilor desemnati în cadrul
Directiei de gestionare a
deseurilor si substantelor
chimice periculoase
Decizia nr.2000/532/CE, amendata
Hotarârea de Guvern Reglementeaza evidenta
de Decizia nr.2001/119 privind lista nr.856/2002 privind evidenta gestionarii de
seurilor colectate,
deseurilor (care înlocuieste Decizia gestionarii deseurilor si transportate, depoz
itate temporar
nr.94/3/CE privind lista deseurilor aprobarea listei cuprinzând reciclate si elimi
nate
si Decizia nr.94/904/CE privind deseurile, inclusiv deseurile
lista deseurilor periculoase) periculoase
Regulamentul nr.259/93 privind
controlul transportului deseurilor
în, dinspre si înspre Comunitatea
Europeana
Hotarârea de Guvern
nr.1357/2002 pentru stabilirea
autoritatilor publice responsabile
de controlul si supravegherea
importului, exportului si
tranzitului de deseuri
Hotarârea de guvern
nr.228/2004 privind controlul
introducerii în tara a deseurilor
nepericuloase în vederea
importului, perfectionarii active
si a tranzitului, completata prin
HG 514/2005
Legea 6/1991 pentru aderarea
României la Conventia de la
Basel privind controlul
transportului peste frontiere al
deseurilor periculoase si al
eliminarii acestora
Reglementeaza controlul si
supravegherea importului,
exportului si tranzitului de
deseuri
Reglementeaza controlul
introducerii în tara a deseurilor
nepericuloase în vederea
importului, perfectionarii active
si a tranzitului;
Reglementeaza transportul peste
frontiere al deseurilor
periculoase si al eliminarii
acestora
Ministerul Economiei si Comertului
autorizeaza agentii economici
pentru a realiza operatiuni de
import a deseurilor si de reciclare a
acestora
Autoritatea Vamala permite
introducerea în tara a mijloacelor de
transport încarcate cu deseuri
nepericuloase
26
Legea 265/2002 pentru Adopta amendamente la
acceptarea amendamentelor la Conventia de la Basel privind
Conventia de la Basel privind controlul transportului peste
controlul transportului peste frontiere al deseurilor
frontiere al deseurilor periculoase
periculoase
Ordinul MAPAM nr.2/2004 Stabileste Procedura de
pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control a
reglementare si control a transportului deseurilor pe
transportului deseurilor pe teritoriul României
teritoriul României
Directiva nr.86/278/EEC privind
protectia mediului si în particular a
solului, atunci când namolul de la
statiile de epurare este utilizat în
agricultura
Ordinul MMGA nr.344/2004
pentru aprobarea normelor
tehnice privind protectia
mediului în special a solurilor,
când se utilizeaza namoluri de
epurare în agricultura
Aproba normele tehnice privind
protectia mediului în special a
solurilor, când se utilizeaza
namoluri de epurare în
agricultura
Autoritatea teritoriala agricola
coopereaza cu autoritatea de mediu
în vederea acordarii permisului de
aplicare a namolurilor de epurare în
agricultura
Directiva nr.2000/53/EC privind
vehiculele uzate
Hotarârea de Guvern
nr.2406/2004 privind
gestionarea vehiculelor uzate;
Ordinul MMGA 88/2005
privind materialele si
componentele vehiculelor
exceptate de la aplicarea art.4
alin. (1) din Hotarârea de
Guvern nr.2406/2004
Ordinul 87/2005 privind
aprobarea modelului si a
certificatului de distrugere la
preluarea vehiculelor scoase din
uz
Reglementeaza gestionarea
vehiculelor uzate
Aproba Lista materialelor si
componentelor exceptate de la
aplicarea art.4 alin. (1) din
Hotarârea de Guvern
nr.2406/2004
Aproba modelul certificatului de
distrugere emis la preluarea
vehiculelor scoase din uz.
27
Directiva nr.2002/96/EC privind
deseurile de echipamente electrice
si electronice (DEEE)
HG 448/2005 privind deseurile
de echipamente electrice si
electronice (DEEE)
Ordinul 1225/2005 privind
aprobarea Procedurii si
criteriilor de evaluare si
autorizarea organizatiilor
colective în vederea preluarii
responsabilitatii privind
realizarea obiectivelor anuale de
colectare, reutilizare, reciclare si
Reglementeaza gestionarea
deseurilor de echipamente
electrice si electronice (DEEE)
valorificare a deseurilor de
echipamente electrice si
electronice (DEEE)
Ordinul 1223/2005 privind
procedura de înregistrare a
producatorilor, modul de
evidenta
si raportare a datelor
privind EEE si DEEE
Directiva nr.78/176/CEE privind
deseurile din industria dioxidului de
titan
Directiva nr.82/883/CEE privind
procedeele pentru supravegherea si
monitorizarea mediului datorita
deseurilor din industria de dioxid de
titan
Directiva nr.92/112/CEE privind
procedeele pentru armonizarea
programelor pentru reducerea si
eventual eliminarea poluarii cauzate
de deseurile din industria dioxidului
de titan
Ordinul MMGA 751/2004
privind gestionarea deseurilor
din industria dioxidului de titan
Reglementeaza gestionarea
deseurilor din industria
dioxidului de titan
28
Tabelul 1.10.
LEGISLATIE CONEXA.
Reglementare Principalele prevederi
Legea nr.326/2001 privind serviciile publice de gospodarie
comunala modificata prin OUG 9/2002 si OUG 197/2002
Stabileste cadrul juridic unitar, înfiintarea, organizarea, monitorizarea si
controlul serviciilor publice de gospodarie comunala în orase si comune.
Legea nr.139/2002 pentru aprobarea OG 87/2001 privind
serviciile publice de salubrizare a localitatilor
Stabileste cadrul necesar organizarii, gestionarii, reglementarii si monitorizar
ii
serviciului public de salubrizare în localitati.
Ordinul MSF nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice
privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale
.
Reglementeaza
modul în care se colecteaza, ambaleaza, depoziteaza temporar,
transporta
si elimina deseurile rezultate din activitatile medicale.
Legea nr.515/2002 pentru aprobarea Ordonantei nr.21/2002
privind gospodarirea localitatilor urbane si rurale.
Stabileste obligatiile si raspunderile care revin autoritatilor publice locale,
institutiilor publice, agentilor economici si cetatenilor pentru instaurarea unu
i
climat de curatenie în localitati.
Ordinul MEC nr.128/2004 privind aprobarea Listei cuprinzând
standardele române care adopta
standarde
europene
armonizate ale caror prevederi se refera la ambalaje si deseuri
de ambalaje.
Aproba Lista cuprinzând standardele române care adopta standarde europene
armonizate ale caror prevederi se refera la ambalaje si deseuri de ambalaje
Ordinul MAPAM nr.723/2003 pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare ce Stabileste reguli de sanatate cu privire la
subprodusele de la animale
Aproba Normele sanitar-veterinare ce stabilesc reguli de sanatate cu privire la
subprodusele de la animale .
29
1.6. PRINCIPII SI OBIECTIVE STRATEGICE PRIVIND GESTIONAREA
DESEURILOR ÎN ROMÂNIA
Principiile care stau la baza activitatilor de gestionare a deseurilor sunt enun
tate
în cele ce urmeaza.
-principiul Protectiei resurselor primare este formulat în contextul mai
larg al conceptului de dezvoltare durabila si stabileste necesitatea de a minimiza
si
eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând
accentul pe utilizarea materiilor prime secundare.
-principiul masurilor preliminare , corelat cu principiul utilizarii
BATNEEC ( Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive )
stabileste ca, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deseurilor),
trebuie sa se
tina cont de urmatoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltarii tehno
logiilor,
cerintele pentru protectia mediului, alegerea si aplicarea acelor masuri fezabil
e din punct
de vedere economic.
-principiul prevenirii stabileste ierarhizarea activitatilor de gestionare a
deseurilor, în ordinea descrescatoare a importantei care trebuie acordata: evitare
a
aparitiei, minimizarea cantitatilor, tratarea în scopul recuperarii, tratarea si e
liminarea în
conditii de siguranta pentru mediu.
-principiul poluatorul plateste, corelat cu principiul responsabilitatii
producatorului si cel al responsabilitatii utilizatorului stabileste necesitatea
crearii
unui cadru legislativ si economic corespunzator, astfel încât costurile pentru gesti
onarea
deseurilor sa fie suportate de generatorul acestora.
-principiul substitutiei stabileste necesitatea înlocuirii materiilor prime
periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel aparitia deseurilor
periculoase.
-principiul proximitatii, corelat cu principiul autonomiei stabileste ca
deseurile trebuiesc sa fie tratate si eliminate cât mai aproape de sursa de genera
re; în plus,
exportul deseurilor periculoase este posibil numai catre acele tari care dispun
de
tehnologii adecvate de eliminare si numai în conditiile respectarii cerintelor pen
tru
comertul international cu deseuri.
-principiul subsidiaritatii (corelat si cu principiul proximitatii si cu
principiul autonomiei) stabileste acordarea competentelor astfel încât deciziile în
domeniul gestionarii deseurilor sa fie luate la cel mai scazut nivel administrat
iv fata de
sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional si natio
nal.
-principiul integrarii stabileste ca activitatile de gestionare a deseurilor
fac parte integranta din activitatile social-economice care le genereaza.
Optiunile de gestionare a deseurilor urmaresc urmatoarea ierarhizare a
prioritatilor, în conformitate cu strategia Uniunii Europene (fig. ):
-prevenirea aparitiei prin aplicarea tehnologiilor curate în activitatile
care genereaza deseuri;
-reducerea cantitatilor prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare
domeniu de activitate generator de deseuri;
30
-valorificarea prin refolosire (reutilizare), reciclare materialasi
recuperare energetica;
-eliminarea finala prin depozitare.

Fig. 1.13. Prioritati în abordarea gestionarii deseurilor.


Obiectivele Strategiei Nationale de Gestionare a Deseurilor sunt prezentate în
tabelele 1.11 1.14 dupa cum urmeaza:
Tabelul 1.11 Obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor
Tabelul 1.12 Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri
Tabelul 1.13 Obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor
periculoase
Tabelul 1.14 Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri
periculoase
31
Tabelul 1.11
Obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor
Obiective principale Obiective subsidiare
1. Politica si cadrul legislativ 1.1. Armonizarea politicii si legislatiei
nationale în domeniul gestionarii deseurilor
cu politicile si prevederile legislative
europene, precum si cu prevederile
acordurilor si conventiilor internationale la
care România este parte.
1.1.1. Crearea cadrului legislativ adecvat pentru întreg
sistemul de gestionare a deseurilor cu specificarea clara
a tuturor partilor implicate (asoc. prof., patronate,ONGuri,
sindicate, soc. civila etc.) , responsabilitatilor si
obligatiilor acestora.
1.2. Integrarea problematicii de gestionare a
deseurilor în politicile sectoriale si de
companie.
1.2.1. Corelarea politicii si a actelor normative interne
cu prevederile legislative europene si internationale în
domeniul gestiunii deseurilor.
1.3. Cresterea eficientei de aplicare a
legislatiei în domeniul gestiunii deseurilor.
1.3.1. Cresterea importantei acordate aplicarii legislatiei
si controlului acesteia.
1.3.2. Întarirea capacitatii institutionale
1.3.3. Încurajarea initiativei private în domeniul
gestionarii deseurilor
2. Aspecte institutionale si
organizatorice
2.1 Adaptarea si dezvoltarea cadrului
institutional si organizatoric în vederea
îndeplinirii cerintelor nationale si
compatibilizarea cu structurile europene.
2.1.1. Crearea conditiilor pentru eficientizarea
structurilor institutionale si a sistemelor aferente
activitatilor de gestionare a deseurilor.
2.1.2. Întarirea capacitatii administrative a institutiilor
guvernamentale la toate nivelele (national, regional,
judetean, local) cu competente si responsabilitati în
aplicarea legislatiei
3. Resursele umane 3.1.1. Asigurarea de personal suficient si bine pregatit
profesional si cu dotari corespunzatoare la toate nivelele
atât în sectorul public, cât si în sectorul privat.
4. Finantarea sistemului de
gestionare a deseurilor
4.1. Crearea si utilizarea de sisteme si
mecanisme economico-financiare pentru
4.1.1. Stimularea crearii si dezvoltarii unei piete viabile
de deseuri reciclabile
32
gestionarea deseurilor în conditiile
respectarii principiilor generale, cu
precadere a principiului poluatorul plateste
4.1.2. Optimizarea utilizarii tuturor fondurilor
disponibile (fondul de mediu, fonduri private, fonduri
structurale, etc) pentru cheltuielile de capital în
domeniul gestionarii deseurilor
4.1.3. Îmbunatatirea mecanismelor economicofinanciare
pentru gestionarea deseurilor municipale
(calculare taxe, programe nationale speciale de la buget)
4.1.4. Îmbunatatirea mecanismelor economicofinanciare
pentru gestionarea deseurilor industriale
(deseuri rezultate direct din activitati industriale),
inclusiv a celor industriale periculoase.
4.1.5. Crearea si sustinerea unor mecanisme economicofinanciare
adecvate pentru gestionarea fluxurilor de
deseuri speciale: acumulatori si baterii, uleiuri uzate,
anvelope uzate, ambalaje, electrice si electronice,
vehicule scoase din uz etc. (sisteme depozit,
responsabilizarea producatorului, mecanisme de ecofinantare)
4.1.6. Utilizarea completa
si eficienta a fondurilor
nationale si internationale disponibile (ISPA, etc)
4.1.7. Finantarea sistemului national de monitorizare în
domeniul gestionarii deseurilor
4.1.8. Finantarea securizarii intermediare si a reabilitarii
finale a zonelor contaminate orfane
5. Constientizarea
implicate
partilor 5.1 Promovarea unui sistem de informare,
constientizare si motivare pentru toate
partile implicate
5.1.1. Intensificarea comunicarii între toate partile
implicate
5.1.2. Organizarea si sustinerea de programe de educare
si constientizare a populatiei
5.1.3. Stimularea agentilor economici ce finanteaza
actiuni de educare si constientizare a populatiei, prin
deduceri din sumele datorate la Fondul pentru Mediu
33
5.1.4. Elaborarea de ghiduri legislative si documente
informative
6. Colectarea si raportarea
de date si informatii privind
gestionarea deseurilor
6.1. Obtinerea de date si informatii complete
si corecte care sa corespunda cerintelor de
raportare la nivel national si european
6.1.1. Îmbunatatirea sistemului national de colectare,
prelucrare si analizare a datelor si informatiilor privind
gestionarea deseurilor
6.1.2. Îmbunatatirea sistemului de raportare la nivel
european si international a datelor privind gestiunea
deseurilor
7. Prevenirea generarii
deseurilor
7.1. Maximizarea prevenirii generarii
deseurilor
7.1.1. Promovarea si aplicarea principiului prevenirii în
industrie
7.1.2. Promovarea si aplicarea principiului prevenirii la
consumator
8. Valorificarea potentialului
util din deseuri
8.1. Exploatarea tuturor posibilitatilor de
natura tehnica
si economica privind
valorificarea deseurilor
8.1.1. Dezvoltarea pietii pentru materiile prime
secundare si sustinerea promovarii utilizarii produselor
obtinute din materiale reciclate
8.1.2. Decuplarea generarii deseurilor de cresterea
economica
si realizarea unei reduceri globale a
volumului de deseuri.
8.2. Dezvoltarea activitatilor de valorificare
materiala
si energetica
8.2.1. Promovarea prioritara a valorificarii materiale în
masura posibilitatilor tehnice si economice în conditii de
siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu
8.2.2. Promovarea valorificarii energetice în instalatii cu
randament energetic ridicat în cazul în care valorificarea
materiala nu este fezabila din punct de vedere tehnicoeconomic,
beneficiul energetic rezultat în urma
incinerarii este pozitiv si exista posibilitatea utilizarii
eficiente a energiei rezultate
9. Colectarea si transportul
deseurilor
9.1. Asigurarea deservirii unui numar cât
mai mare de generatori de deseuri de catre
9.1.1. Extinderea sistemelor de colectare a deseurilor în
mediul urban si rural
34
9.1.2. Optimizarea schemelor de transport
9.2. Asigurarea celor mai bune optiuni
9.2.1. Stabilirea unor principii si cerinte unitare care sa
pentru colectarea si transportul deseurilor,
stea la baza functionarii tuturor companiilor de
în vederea unei cât mai eficiente valorificari
salubritate
9.2.5. Eficientizarea controlului activitatii de transport
deseuri peste frontiera:
-stabilirea cadrului legal si institutional
care sa permita aplicarea directa a Regulamentului
259/93/CEE;
-stabilirea autoritatii competente;
-întarirea capacitatii institutionale de
control;
-implementarea Regulamentului
10. Tratarea deseurilor 10.1. Promovarea tratarii deseurilor în
259/93/CEE.
10.1.1. Încurajarea tratarii deseurilor în vederea:
vederea asigurarii unui management -valorificarii;
ecologic rational -facilitarii manipularii;
-diminuarii caracterului periculos;
-diminuarii cantitatilor de deseuri
eliminate final în conditii de siguranta pentru sanatatea
populatiei si mediu.
35
11. Eliminarea 11.1. Eliminarea deseurilor în conformitate
cu cerintele legislatiei în domeniul gestiunii
deseurilor în scopul protejarii sanatatii
populatiei si a mediului
11.1.1. Asigurarea capacitatilor necesare pentru
eliminarea deseurilor prin promovarea cu prioritate a
instalatiilor de eliminare la nivel zonal.
11.1.2. Închiderea depozitelor de deseuri neconforme cu
cerintele UE
12. Cercetare-dezvoltare 12.1 Încurajarea si sustinerea cercetarii
românesti în domeniul gestionarii integrate
a deseurilor.
12.1.1. Adaptarea la conditiile locale a unor tehnologii
curate de productie.
12.1.2. Elaborarea de tehnologii noi pentru neutralizarea
si eliminarea deseurilor periculoase.
12.1.3. Cresterea disponibilitatii pentru dezvoltarea de
noi solutii pentru prevenire, minimizare, reciclare si
eliminare a acestora.
12.1.4. Diseminarea informatiilor privind noi solutii
precum si noi tehnologii
Tabel 1.12.
Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri.
SUB-CATEGORIA Obiectiv principal Obiectiv subsidiar
1. Deseuri din agricultura,
cresterea animalelor,
1.1. Deseuri vegetale,
dejectii, rumegus, deseuri
1.1.1. Eficientizarea controlului privind
depozitarea deseurilor netratate
silvicultura
si industria
lemnului, industria
de la industrializarea
lemnului
1.1.2. Tncurajarea valorificarii prin
procedee aerobe si anaerobe
alimentara
1.1.3. Sustinerea valorificarii energetice
acolo unde valorificarea materiala nu este
fezabila d.p.d.v. tehnico-economic, în
conditii de siguranta pentru sanatatea
populatiei si mediu.
2. Deseuri de la producerea
energiei termice si electrice,
2.1. Zgura, cenusa de vatra,
cenusa zburatoare, gips de
2.1.1. Sustinerea valorificarii materiale si
energetice
36
incinerare si co-incinerare
la centrale termoelectrice
2.2. Zgura, cenusa de vatra,
2.2.1. Tratare înaintea depozitarii în cazul
cenusa zburatoare, gips de
în care recuperarea nu este posibila
la instalatii de incinerare si
co-incinerare
3. Deseuri din constructii si
3.1. Deseuri din constructii
3.1.1.1. Recuperarea si
demolari si demolari (contaminate si
valorificarea materiala
necontaminate)
si/sau energetica a
deseurilor rezultate din
demolari
3.1.3. Dezvoltarea sistemului de facilitati
în vederea eliminarii corespunzatoare
3.2. Deseuri din excavarea 3.2.1. Reutilizarea si reciclarea, în masura
solurilor (contaminate si în care acestea nu sunt contaminate
necontaminate) 3.2.2. Dezvoltarea sistemului de facilitati
pentru tratarea deseurilor contaminate de
la excavarea solurilor în vederea
recuperarii sau eliminarii si eliminarea
corespunzatoare
3.3.Deseuri din constructia 3.3.1. Reutilizarea si reciclarea , în masura
drumurilor în care acestea nu sunt contaminate
3.3.2. Tratarea deseurilor contaminate din
constructia drumurilor în vederea
recuperarii sau eliminarii si eliminarea
corespunzatoare
37
4. Deseuri provenite de la
statiile de epurare
4.1. Namoluri provenite de
la statiile de epurare
4.1.1. Asigurarea, în masura posibilitatilor,
a recuperarii si utilizarii ca fertilizant sau
amendament agricol, a namolurilor ce
corespund calitatii stabilite în cerintele
legale
4.1.2. Deshidratarea si pre-tratarea în
vederea eliminarii prin co-incinerare în
cuptoarele din fabricile de ciment
4.1.3. Prevenirea eliminarii necontrolate
pe soluri
4.1.4. Prevenirea eliminarii namolurilor în
apele de suprafata
5. Deseuri biodegradabile 5.1. Deseuri
biodegradabile: menajere,
deseuri asimilabile din
comert, servicii, industrie,
institutii, deseuri stradale,
namoluri orasenesti
5.1.1. Reducerea cantitatii de deseuri
biodegradabile prin reciclare si procesare
(minimizarea materiei organice pentru
reducerea poluantilor emisi prin levigat si
gazul de depozit)
6. Deseuri de ambalaje 6.1. Ambalaje 6.1.1. Cresterea gradului de reutilizare si
reciclabilitate a ambalajelor
6.1.2. Optimizarea cantitatii de ambalaje
pe produs ambalat (prin reproiectare)
6.2. Deseuri de ambalaje 6.2.1. Reducerea cantitatii de deseuri de
ambalaje prin valorificare
6.2.2. Cresterea cantitatilor de deseuri de
ambalaje colectate precum si a eficientei
colectarii selective a acestora
6.2.3. Crearea si optimizarea schemelor
de valorificare materiala

38
6.2.4. Crearea si optimizarea schemelor de
valorificare energetica a deseurilor de
ambalaje ( neadecvate pentru valorificare
materiala)
7. Anvelope 7.1. Anvelope 7.1.1. Cresterea gradului de valorificare
materiala
si energetica a anvelopelor uzate
8. Vehicule scoase din uz 8.1. Vehicule scoase din uz 8.1.1. Asigurarea unei ret
ele de colectare a
vehiculelor scoase din uz corespunzator
repartizate în teritoriu
8.1.2. Asigurarea posibilitatii ca ultimul
detinator al vehiculului îl poate preda
gratuit unei unitati de
colectare/valorificare
8.1.3. Restrictionarea utilizarii metalelor
grele la fabricarea vehiculelor
8.1.4. Extinderea reutilizarii si reciclarii
materialelor din vehiculele uzate, precum
si a valorificarii energetice a acelora care
nu se preteaza la valorificare materiala
9. Echipamente electrice si
electronice
9.1. Echipamente electrice
si electronice (EEE)
9.1.1. Reproiectarea EEE în scopul de a
facilita repararea, îmbunatatirea,
reutilizarea, dezasamblarea si reciclarea
lor
9.1.1.1. Încurajarea
proiectarii si producerii
de EEE care faciliteaza
repararea, îmbunatatirea,
reutilizarea ,
dezasamblarea si
reciclarea lor
39
9.2.2.1. Colectarea
deseurilor de
echipamente electrice si
electronice într-o
cantitate de cel putin 4
kg/loc/an începând cu
2007
9.2.2. Încurajarea colectarii separate si a
valorificarii materiale a deseurilor de
echipamente electrice si electronice
9.2.2.2. Încurajarea
consumatorilor în
vederea returnarii DEEE
9.2. Deseuri de
echipamente electrice si
electronice (DEEE)
9.2.3. Încurajarea aparitiei de noi facilitati
de reciclare si tratare a deseurilor de
echipamente electrice si electronice
9.2.2.1. Colectarea
deseurilor de
echipamente electrice si
electronice într-o
cantitate de cel putin 4
kg/loc/an începând cu
2007
9.2.2. Încurajarea colectarii separate si a
valorificarii materiale a deseurilor de
echipamente electrice si electronice
9.2.2.2. Încurajarea
consumatorilor în
vederea returnarii DEEE
9.2. Deseuri de
echipamente electrice si
electronice (DEEE)
9.2.3. Încurajarea aparitiei de noi facilitati
de reciclare si tratare a deseurilor de
echipamente electrice si electronice
Tabelul 1.13.
Obiective strategice generale privind gestionarea deseurilor periculoase.
Obiective principale Obiective subsidiare
1. Politica si cadrul
legislativ
1.1. Dezvoltarea unei politici nationale care sa
conduca la crearea/aparitia unui sistem de
gestionare a deseurilor periculoase eficient din
punct de vedere ecologic, economic si just din
1.1.1. Crearea de sisteme administrative si mecanisme
financiare care sa stimuleze detinatorii de deseuri
periculoase de a se conforma obligatiilor legale de
gestiune a acestora
40
punct de vedere social (Ex.: aplicarea
principiului poluatorul plateste)
1.1.2. Pregatirea transpunerii si implementarii constante
pas cu pas a directivelor UE
2. Aspecte institutionale si
organizatorice
2.1. Întarirea capacitatii administrative a
institutiilor guvernamentale
2.1.1. Întarirea capacitatii administrative a institutiilor
guvernamentale cu responsabilitati în aplicarea
legislatiei, privind gestionarea deseurilor periculoase la
toate nivelurile (national, regional, judetean,)
3. Resurse umane 3.1. Asigurarea resurselor umane ca numar si
pregatire profesionala la toate nivelele.
3.1.1. Asigurarea de personal suficient si bine pregatit
profesional la toate nivelele, atât în sectorul public, cât
si în sectorul privat:
-întarirea capacitatii personalului APMurilor
în ceea ce priveste aplicarea prevederilor legale
referitoare la deseurile periculoase.
-întarirea capacitatii generatorilor de
deseuri în vederea gestionarii ecologice rationale a
deseurilor periculoase.
4. Prevenirea si
minimizarea generarii
deseurilor
4.1. Promovarea si aplicarea principiului
prevenirii generarii deseurilor periculoase si
pe cât posibil, a principiului proximitatii în
4.1.1. Sustinerea aplicarii tehnicilor de minimizare a
deseurilor si tratare îmbunatatita specifice diferitelor
deseuri periculoase
4.2.1. Instruirea si responsabilizarea agentilor
economici privind întreprinderile si instalatiile care intra
sub incidenta legii 645/2002 pentru aprobarea si
modificarea OU 34/2002
5. Recuperarea materiala
(reciclarea) si recuperarea
energiei din deseurile
periculoase
5.1. Minimizarea impactului deseurilor
periculoase asupra sanatatii populatiei si
mediului.
5.1.1. Promovarea reciclarii materialelor neferoase
folosind topitoriile existente
5.1.2. Promovarea valorificarii termoenergetice a
deseurilor periculoase în cuptoarele de ciment
41
6. Colectarea si
transportul deseurilor
6.1. Înfiintarea de servicii de colectare si
transport pentru deseurile periculoase
6.1.1. Înfiintarea unui sistem de colectare si transport al
deseurilor periculoase care sa satisfaca necesitatile
generatorilor
6.1.2. Monitorizarea transportului si colectarii
deseurilor periculoase în conformitate cu cerintele UE
si dezvoltarea bazei existente.
7. Tratarea si eliminarea
deseurilor
7.1. Eliminarea deseurilor periculoase într-un
mod ecologic rational si eficient economic si
acceptabil social.
7.1.1. Încurajarea tratarii deseurilor periculoase în
vederea:
-valorificarii (daca este posibil)
-facilitarii manipularii
-favorizarii eliminarii
-diminuarii caracteristicilor periculoase
7.1.2. Asigurarea de conditii adecvate pentru facilitatile
de tratare si eliminare a deseurilor
7.1.3. Crearea conditiilor ca noile instalatii si facilitati
sa fie proiectate, construite si sa opereze la nivelul
cerintelor Uniunii Europene
7.1.4. Facilitarea exportului corespunzator al anumitor
deseuri periculoase pentru o gestionare ecologic
rationala
8. Gestionarea terenurilor
contaminate
8.1. Asigurarea sanatatii publice prin
prevenirea/minimizarea expunerii populatiei
la riscurile generate de terenurile contaminate,
apa contaminata si contaminantii în sine
8.1.1. Atingerea obiectivelor de calitate privind apele de
suprafata, apa subterana
si asigurarea îndeplinirii
obligatiilor internationale ale României în domeniul
conservarii biodiversitatii si prevenirii accidentelor
ecologice pe Fluviul Dunarea (Conventia Cadru a
Dunarii)
8.1.2. Punerea la dispozitia publicului a informatiilor
privind terenurile contaminate
8.2 Prevenirea aparitiei de noi terenuri
contaminate
8.2.1. Aplicarea tehnologiilor adecvate de
tratare/eliminare a deseurilor periculoase produse în
mod curent
42
9. Finantarea sistemului
de gestionare a deseurilor
periculoase
9.1. Dezvoltarea si utilizarea eficienta de
sisteme si mecanisme economico-financiare
pentru gestionarea deseurilor periculoase în
conditiile respectarii principiilor generale, cu
precadere a principiului poluatorul plateste.
9.1.1. Dezvoltarea si implementarea eficienta a unor
instrumente economico-financiare care sa asigure o
piata viabila a deseurilor de productie periculoase prin
aplicarea principiului poluatorul plateste si a
principiului responsabilitatii producatorului
9.2. Îmbunatatirea accesului industriei la
finantarea necesara pentru investitii eficiente
si justificate economic în domeniul protectiei
mediului, a tehnologiilor de productie curate
si modernizarii instalatiilor
9.2.1. Capacitatea bancilor comerciale pentru a finanta
(oferi credite pentru) proiecte de mediu în conditii
avantajoase
10. Sistem informational
pentru gestionarea
deseurilor
10.1. Dezvoltarea sistemului informatic
privind deseurile periculoase în concordanta
cu cerintele internationale si ale UE
10.1.1. Îmbunatatirea sistemului de autorizare si control
în domeniul deseurilor periculoase
10.1.2. Îmbunatatirea sistemului de informare si
prelucrare date la nivel regional si national în vederea
planificarii în domeniul gestionarii deseurilor
periculoase (dezvoltarea strategiei)
10.1.3. Punerea la dispozitia publicului a informatiilor
referitoare la gestionare deseurilor periculoase
10.2. Implementarea unui sistem de raportare
a datelor privind gestionarea deseurilor în
concordanta cu cerintele UE
11. Cresterea gradului de
constientizare
11.1. Cresterea constientizarii publicului
privind impactul deseurilor periculoase asupra
sanatatii populatiei si a mediului
11.1.1. Cresterea constientizarii asupra consecintelor
practicilor necorespunzatoare în domeniul gestionarii
deseurilor periculoase din punct de vedere al protectiei
mediului
11.1.2. Cresterea constientizarii asupra necesitatii
bunelor practici în domeniul gestionarii deseurilor
periculoase
11.2. Cresterea constientizarii întreprinderilor
privind beneficiile aplicarii practicilor si
tehnologiilor curate
11.2.1. Cresterea constientizarii la nivelul industriei
privind productia curata
si respectarea prevederilor
IPPC
43
11.2.2. Cresterea constientizarii la nivelul APM-urilor si
administratiei centrale privind productia curatasi
prevederile IPPC
11.3. Cresterea constientizarii privind
11.3.1. Îmbunatatirea performantei industriale prin
obligatia de asumare a responsabilitatii
asumarea responsabilitatii producatorului
producatorului si principiul poluatorului
plateste
Tabelul 1.14.
Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri periculoase
Categoria de deseuri
periculoase Sub-categorii Obiective principale Obiective subsidiare
1. Deseuri cu continut de
PCB/PCT
-Uleiuri uzate
cu continut de PCB/PCT
-Echipamente
cu continut de PCB/PCT
1.1. Gestionarea în
conformitate cu
prevederile legislatiei
nationale armonizata cu
cea a UE
1.1.1. Actualizarea periodica a inventarului
national de deseuri cu continut de PCB/PCT
1.1.2. Responsabilizarea agentilor economici
în vederea interzicerii utilizarii
echipamentelor care contin PCB/PCT
1.1.3. Depozitarea în conditii de siguranta
pentru sanatatea populatiei si mediu a
deseurilor cu continut de PCB/PCT
1.1.4. Eliminarea stocurilor existente utilizând
cele mai bune conditii tehnice si economice în
cel mai scurt timp posibil
1.1.5. Interzicerea utilizarii uleiurilor si a
echipamentelor care contin PCB/PCT
2. Pesticide expirate -Pesticide
expirate identificate pana la
30 mai 2002 care fac obiectul
2.1. Gestionarea în
conformitate cu
cerintele legale
2.1.1 Actualizarea periodica a inventarului
national de pesticide expirate si inspectarea
locurilor de stocare
44
proiectului PHARE 2002 al
MAAP
aplicabile 2.1.2 Colectarea separata
si depozitarea în
conditii de siguranta pentru sanatatea
-Alte deseuri populatiei si mediu a tuturor deseurilor
de pesticide si ambalaje de periculoase (existente si viitoare)
pesticide care au fost/vor fi 2.1.3 Eliminarea stocurilor existente în cele
identificate în afara
mai bune conditii tehnice si economice cel
proiectului PHARE 2002 mai curând posibil
3. Solventi organici Toate grupele de solventi 3.1. Reducerea cantitatii 3.1.1 R
educerea consumului de solventi si a
clorurati organici utilizate de deseuri generate si a generarii de deseuri prin
utilizarea
emisiilor în mediu tehnologiilor curate
3.1.2. Reducerea cantitatii de deseuri de
solventi organici clorurati generate prin
recuperarea si reutilizarea acestora
3.2.1 Reducerea deversarilor de deseuri de
solventi în mediu
3.3. Eliminarea 3.3.1. Stabilirea unei gestionari si eliminari
deseurilor în conditii corespunzatoare a deseurilor de solventi
corespunzatoare organici clorurati
4. Uleiuri uzate 4.1.1. Eliminarea pietei ilegale a uleiurilor
uzate a caror utilizare genereaza un impact
negativ asupra sanatatii populatiei si mediului
4.2. Reducerea 4.2.1. Încurajarea utilizarii uleiurilor intr-o
impactului asupra maniera ecologic rationala în cuptoarele de
sanatatii populatiei si ciment
mediului prin
îmbunatatirea
gestionarii uleiurilor
uzate
45
5. Deseuri rezultate din
activitatea medicala si
din institutii de cercetare
-Deseuri
infectioase (codurile 18.01.01;
02 si 03) din unitati medicale
si de cercetare
-Deseuri
periculoase, altele decât
deseurile infectioase
5.1. Colectarea separata
a deseurilor infectioase
si periculoase (altele
decât cele infectioase)
5.1.1. Reducerea cantitatii de deseuri
medicale infectioase si periculoase de catre
spitale prin colectarea separata (pe categorii
de deseuri) si eliminarea finala a acestora întro
maniera ecologic rationala
si eficienta
economic
5.2. Colectarea separata
a deseurilor
nepericuloase
5.3. Eliminarea în
siguranta a deseurilor
medicale fara afectarea
sanatatii personalului
medico-sanitar si a
populatiei
5.3.1. Realizarea unei depozitari temporare
ecologic sigure a deseurilor infectioase si
periculoase
5.3.2. Interzicerea depozitarii finale a
deseurilor periculoase fara pretratare, în
vederea inertizarii totale. În cazul deseurilor
infectioase si periculoase vor fi excluse
metodele de pretratare care transfera poluanti
în alti factori de mediu.
-Baterii si
acumulatori
6.1. Gestionarea
bateriilor si
acumulatorilor uzati în
concordanta cu
cerintele specifice
legislatiei nationale
armonizata cu cea
europeana
6.1.1. Restrictionarea introducerii pe piata a
bateriilor si acumulatorilor, care contin
anumite substante periculoase
6.1.2. Colectare separata pentru bateriile si
acumulatorii uzati
6.1.3. Eliminarea în conditii de siguranta
pentru sanatatea populatiei si mediu a
componentelor periculoase nevalorificabile
din baterii si acumulatori uzati
6.1.4. Recuperarea materialelor valoroase
continute în baterii si acumulatori
46
47
1.6.1. INSTRUMENTE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR
STRATEGICE
Instrumente de reglementare va fi completat si îmbunatatit cadrul legislativ
referitor la activitatile de gestionare a deseurilor prin:
-acte de reglementare a impactului asupra mediului;
-acte de reglementare a activitatilor de recuperare materialasi energetica;
-acte de reglementare vizând responsabilitatile generatorilor de deseuri;
-acte de reglementare vizând responsabilitatile autoritatilor publice si
relatiile ce trebuie definite între acestea si ceilalti factori implicati.
Instrumente economice care sa încurajeze reflectarea costurilor activitatilor de
gestionare a deseurilor atât în pretul produselor, cât si în statutul pe piata al
producatorului. Aplicarea corecta a stimulentelor financiare pe de o parte, si a
penalitatilor pe de alta parte, va încuraja activitatile de gestionare prin preven
ire, reducere
si recuperare, conducând în acelasi timp la eliminarea practicilor de gestionare cu
impact
asupra mediului sau care vin în contradictie cu principiul poluatorul plateste .
Instrumente statistice pe baza carora sa se obtina date corecte referitoare la
generarea si gestionarea deseurilor si care sa permita evaluarea situatiei actua
le si
stabilirea obiectivelor de îndeplinit. Este necesara îmbunatatirea si adaptarea sist
emului
actual de colectare, validare si raportare a datelor la nivel judetean si nation
al.
Alte instrumente
-aplicarea si controlul aplicarii legislatiei existente;
-elaborarea planurilor de gestionare a deseurilor;
-crearea unor comitete care sa cuprinda reprezentanti ai tuturor factorilor
implicati în activitatile de gestionare a anumitor tipuri de deseuri;
-introducerea acordului voluntar între patronate si autoritatile centrale de
resort pentru fixarea si atingerea tintelor, stabilite de comun acord.
-analiza ciclului de viata al produselor si realizarea bilanturilor
ecologice , în scopul implementarii celor mai bune practici de gestionare a deseuril
or.
1.6.2. FACTORI IMPLICATI
Pentru îndeplinirea obiectivelor nationale si europene în domeniul gestionarii
deseurilor este necesara implicarea, practic, a întregii societati, reprezentata p
rin:
-autoritati publice centrale si locale (mediu, administratie, sanatate,
industrie, finante);
-generatori de deseuri (persoane fizice si juridice de stat sau private);
-asociatii profesionale si institute de cercetare;
-societate civila (consumatori de bunuri, organizatii non-guvernamentale
etc.).18
18 xxx - http://www.mmediu.ro/dep_mediu/strategie_deseuri.htm
48
Capitolul 2
SURSE DE POLUARE
2.1. Surse de poluare
Marile cantitati anuale rezultate, gradul de toxicitate sau de infestare asupra
factorilor mediului ambiant, si în consecinta, asupra vietuitoarelor si oamenilor,
fac din
deseuri, de orice fel ar fi ele, o mare si complexa problema a acestui început de
mileniu.
Principalele cauze al degradarii factorilor mediului ambiant sunt legate de spor
ul
demografic accelerat (fig. 2.1 si fig. 2.2), de perfectionarea proceselor tehnol
ogice
productive (mari consumatoare de materii prime) si accentuarea procesului de
urbanizare, adesea dificil de controlat, cauze care merita sa fie privite si pri
n interrelatia
lor1.
Numarul oraselor mar
600
500
400
300
200
100
0
1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020

Anul
Fig. 2.1. Prognoza numarului de oraselor cu numar mare de locuitori. 2
0
5
10
15
20
25
30Numar locuitori (milioane
Tokyo
Mexico CitySao PauloNew YorkBombayShanghaiLos AngelesCalcuttaBuenos AiresSeoulBe
ijingLagosOsakaDelhiRio de JaneiroKarachi
Orasul
1970
1996
2015
Fig. 2.2. Prognoza cresterii numarului de locuitori din câteva metropole ale lumii
.3
1 Bold O.V. si Maracineanu G.A. Managementul deseurilor solide urbane si industr
iale, Ed. MATRIX
ROM, 2003;
2 xxx - http://www.un.org/esa/population/pubsarchive/urb/urbcht2.htm
3 xxx - http://www.un.org/esa/population/pubsarchive/urb/urbcht1.htm -World's ur
ban agglomerations
with populations of 10 million or more inhabitants in 1996: 1970, 1996 and 2015
51
Procesul de urbanizare conceput ca o suma de procese economice si sociale
mereu mai performante, afecteaza profund mediul ambiant în care se desfasoara.
Implicatiile ecologice ale urbanizarii difera, functie de conditiile economice a
le tarilor
în cauza. Astfel daca
tarile subdezvoltate sau în curs de dezvoltare nu-si pot rezolva
problemele mediului înconjurator decât, abordând problemele de alimentatie, sanitare,
ale somajului si lipsei de servicii, în tarile dezvoltate eforturile principale se
îndreapta
spre problemele aferente poluarii solului, apelor subterane si de suprafata
si aerului.
Efectele nocive ale deseurilor4 (poluare, impurificare), dar mai ales depozitare
a
necorespunzatoare a deseurilor sunt determinate de:
-emanatiile de gaze nocive generate de procesul descompunerii deseurilor
(gazele produse de fermentare) au ca efect poluarea aerului;
-scurgerile si infiltratiile din precipitatii si a substantelor în dilutie
transportate cu acestea si din umiditatea proprie a deseurilor (levigat) - au ca
efect
poluarea apelor de suprafata
si a solurilor din zonele adiacente, sau ale solurilor de sub
amplasamentul depozitului si, implicit, al apelor subterane.
În acest context, se poate vorbi si de "resurse secundare" ce apar dintr-un proces
tehnologic primar ca produse secundare ale acestuia, facând parte din categoria de
pierderi ale procesului sau deseuri si care din considerente tehnice si de efici
enta
economica nu sunt utilizate decât în parte. Cota parte din resursele secundare care
pot fi
folosite eficient economic este dependenta de potentialul energetic sau de subst
antele
utile pe care acestea le contin, de stadiul de dezvoltare a tehnologiei recupera
rii si de
nivelul de referinta al costurilor energiei si al materialelor utilizate.
Rezulta ca
valoarea resurselor secundare refolosibile prezente în deseuri, ca
anumite resurse secundare, are un caracter dinamic în timp, cea ce azi nu este pos
ibil
tehnic sau nu se justifica economic a fi recuperat, mâine poate deveni posibil teh
nic si
eficient economic sau invers.
Aparitia resurselor secundare este cauzata de caracteristicile calitative ale
materiei prime si de imperfectiunile de natura tehnologica sau energetica ale pr
oceselor
care au loc în prelucrarile primare si care sunt reliefate sintetic de randamentul
obtinut5.
Pierderile energetice se pot datora naturii procesului tehnologic si
caracteristicilor tehnico-constructive ale agregatelor unde are loc prelucrarea.

Procesarea resurselor de origine miniera reprezinta un exemplu tipic pentru cele


expuse mai sus, în cazul când se valorifica zacaminte complexe de substante minerale
utile, din care nu se extrag decât unul sau doi componenti minerali, ceilalti situân
du-se
sub limita de rentabilitate datorita continuturilor scazute de mineral sau eleme
nt util6.
Ca si consecinta a celor anterior mentionate sursele /agentii de poluare, cei ma
i
importanti atât prin cantitatile evacuate, cât si prin gradul lor de toxicitate, pot
fi grupate
astfel (fig. 2.3.) 7:
-activitatea industriala, cu precadere cea aferenta industriei energetice,
siderurgice (marile halde de zguri, slamuri, cenusi, fenoli, cianuri, amoniu, ap
e acide,
4 Dumitrescu I. Poluarea mediului, Ed. Focus, Petrosani, 2002;
5 Bold O.V. si Ionescu C. Depozitarea, tratarea si reciclarea deseurilor. Îndrumar
de lucrari practice, Ed.
UNIVERSITAS, Petrosani, 2003;
6 Bold O.V. si Maracineanu G.A. Managementul deseurilor solide urbane si industr
iale, Ed. MATRIX
ROM, 2003;
7 xxx - http://esl.jrc.it/envind/sip/wm/Sip_wm03.htm

52
acizi, baze, metale grele, etc), industria chimica anorganica /organica (acizi,
baze,
fenoli, mercur, detergenti, petrol, etc), industria materialelor de constructii
(ciment,
azbest, suspensii minerale, acizi, baze, carburanti, etc) (fig.2.4.a8, b9);
-industria extractiva (prin haldele de steril sau namoluri de la flotatie,
noroaie de foraj, materiale de cimentare, petrol brut, metale grele, acizi, baze
, cianuri,
etc) (fig. 2.4.c10);
-activitati aferente gospodariilor comunal - municipale (platformele si
rampele de namoluri ale statiilor de epurare sau tratare, rampe de gunoi, retele
de
canalizare necorespunzator etansate sau întretinute) (fig.2.4.d11);
-activitatea agricola a culturilor de câmp sau cea zootehnica
(îngrasaminte, pesticide, resturi vegetale, evacuarile si stocarile necorespunzato
are ale
dejectiilor animaliere, etc) (fig. 2.4.e12);
-fluxurile rutiere sau feroviare (prin accidente, depozitari
necorespunzatoare, depozitele proprii de carburanti, cimitire auto sau autoschro
t-uri,
etc) (fig. 2.4.f13).
Activitatea
agricolaActivitati
generatoare de
energie si rafinarea
petrolului
Activitatea
industrialaActivitatea de
turism
Activitati
casnice
Activitati de
transport
Descarcarea
directa a
substantelor
inofensive
Depozit de deseuri Incinerator
Tratarea
deseurilor
lichide
Tratarea si
depozitarea
specialaDeseuri reziduale din agriculturaDeseuri rezultate de la prelucrareCenus
asi alte deseuri
solide
Procese de racire si de prelucrare a
apeiDeseuri radioactive
Deseuri solide neincinerabile
Deseuri solide incinerabileDeseuri lichide
Deseuri municipale
Apa menajeraDeseuri chimice periculoase
Componente vechinerecuperabile si
cauciucuri
Fig. 2.3 Sursele generatoare de deseuri si directiile de prelucrare a acestora.
8 xxx - http://ec.europa.eu/environment/air/stationary.htm
9 xxx - http://www.rematsalaj.ro/net/imagini/span.jpg
10
xxx -
http://www.inegi.gob.mx/inegi/contenidos/espanol/prensa/Contenidos/capsulas/2003
/economicas/exporta
cion.asp?c=792
11
xxx -
http://www.telegrafonline.ro/1155934800/articol/7673/rampa_de_gunoi_agigea_focar
_de_infectie_si_per
icol_de_incendiu.html
12 xxx - http://www.banatnova.ro/echipamente_grajduri.php
13 xxx - http://www.foto.md/ro/photo/4655
53
b)
a)

d)
c)
e)

f)
Fig. 2.4. Sursele generatoare de deseuri:
a) activitate industriala; b) span; c) industria extractiva; d) gropi de gunoi;
e) dejectii
animaliere; f) cimitir de fier vechi.

Ca urmare a activitatii umane sunt eliberate în atmosfera o serie de noxe


(fig.2.5)14.
Alte surse
Alte surse
Industria
11%
21%
chimica
2%
Petrochimie
Prelucrarea
14%
metalelor
2%

Prelucrarea
Motoare cu metalelor

Vehicule
ardere

3%
interna

61%
Carbune
16%
70%
a) b)
Alte surse Alte surse
6% 18%
Solventi
Motoare cu
27%
ardere interna
4%
Vehicule Stocare si
28% transport
8%

Motoare cu
ardere
interna
Alti
10%
combustibili
Prelucrarea
metalelor
8% Depozite de
37%

Deseuri deseuri
Vehicule
17% 10%

c) 27% d)

14 xxx - http://www.newsbatch.com/env-airsource.html
54
Alte surse
Agricultura
Fig. 2.5. Tipuri de noxe generate de activitatea umana:
a) monoxid de carbon; b) dioxid de sulf; c) plumb; d) componente organice
volatile; e) particule.

Ciclul de "viata" al oricarui material utilizat în activitatile umane15, deci


indubitabil si producator de deseuri, este prezentat schematic în figura 2.6, iar
din
analiza acestui ciclu se pot identifica cu usurinta sursele de producere ale des
eurilor.
15% 10%
Drum pavat
14%
Eroziune
naturala
6%
Praf din
constructii
27%
Drum
nepavat
28%
e)
Resurse naturale
Extractie
Material natural
(brut)
Produse de
manufacturaProduse
Utilizare produs
Energie Productia
energiei
Emisii si
deseuri
Emisii si deseuri
Emisii
si
deseuri
Recuperare
Emisii
si
deseuri
Emisii
si
deseuri
Depozitare
Energie
Fig. 2.6. Ciclul materialelor
Sugestive în acest sens sunt cifrele publicate de catre O.E.C.D.16, pentru tarile
continentului european, la nivelul anului 1990. Cantitatea totala se ridica
la cea 9,0 mld.
tone de deseuri, din care 420 mii. tone au fost deseuri menajer - municipale, 1,
5 mld.
tone deseuri industriale din care 300 mii. tone deseuri periculoase, iar 7 mld.
tone
deseuri provenite din industria energetica, agricultura, minerit, demolari si na
moluri de
canalizare.
15 Wehry A. si Orlescu M. Reciclarea si depozitarea ecologica a deseurilor, Ed.
ORIZONTURI
UNIVERSITARE, Timisoara, 2000;
16 xxx European Environment Agency database, http://www.eea.dk/frdb.htm;

55
O prezentare schematica a ciclului de viata al materialelor este prezentata în
figura 2.7, 17
Extractia Pregatire Prelucrare
Utilizare
Deseuri
materiei
prime
Reprelucrare Reutilizare
Reciclare
Fig. 2.7. Ciclul de viata al materialelor.
Tinându-se cont de cele prezentate anterior, în continuare este prezentat ciclul de
viata
al unei case (fig. 2.8).
caramidatencuialaferestre alte componente
transport 1 transport 2 transport 3 transport
CASAîncalzire
activitate
casnicadeseuri
reciclare
casa operationalaîntretinere
materiale de
întretinere
transport
electricitate demolare
transport
incinerare/
depozitare
electricitate
Fig. 2.8. Ciclul de viata al unei case.
În vederea studiului posibilitatilor de realizare a evaluarilor ambientale 18,
trebuie sa se urmareasca în principal presiunile ecologice si nocivitatile aferent
e acestor
17 xxx - Life cycle thinking, http://www.ami.ac.uk/courses/topics/0109_lct/
18 Irimie I.I. Abordari termodinamice în vederea stabilitatii si a gradului de pol
uare ale unui sistem
ambiental. Lucrarile stiintifice ale Simpozionului International Universitaria Ro
pet 2003 Ecologie si
protectia mediului ;

56
componente, de exemplu în filiera industriala, dupa
cum se poate observa din
organigrama prezentata
în figura 2.9, exploatarea resurselor naturale constituie obiectul
industriei miniere si agriculturii. Aceste ramuri economice produc materii prime
de baza
si materii - suport de energii primare.
Utilizatori umani
Industrii de servicii
distributie-întretinere-reparatii
Obiecte manufacturate
Industrii de proces, textile,
electrice, electronice etc.
Materiale de
constructii
Materiale
consumabile
Reciclari
Industrii chimice si parachimice
Materii
prime
Energii
primare
Industria minierasi agriculturaMEDIUL AMBIANT RESURSE NATURALE
Industrii de
conversie a
energiilor
Vectori energetici:
- electricitate;
- combustibili;
- vapori;
- fluide sub presiune.
Deseuri
Deseuri
Deseuri
Deseuri
Deseuri
Fig. 2.9. Organigrama exploatarii resurselor naturale.
Industriile chimice si parachimice (incluzând industriile agro - alimentare)
produc, pornind de la aceste materii de baza, o serie de materii mai elaborate s
i
materiale, care în continuare sunt utilizate de industriile de proces: mecanice, e
lectrice,
textile, s.a. pentru a fabrica obiecte manufacturate.
Aceste obiecte sunt reluate de industriile de servicii care asigura distributia,
întretinerea, repararea si reutilizarea (reciclarea) dupa folosirea lor de catre f
iintele
umane.
În paralel, industriile energetice au functia de a converti energiile primare în vec
tori de
energie utilizabila
(electricitate, combustibili, vapori de apa, s.a.) pe care îi distribuie în
etapele succesive ale filierei industriale.
Fiecare operatiune industriala consuma materii si energie provenind din
operatiunea plasata în amonte si produce pe de o parte produse functionale (deoare
ce
sunt definite prin functia pe care o îndeplinesc în operatiunile plasate în aval), si
pe de
57
alta parte subproduse, din care o parte este reutilizata
chiar în sistem (sau adesea
reciclata în alta operatiune) si o alta
parte este evacuata
în mediul ambiant.
Aceasta analiza cantitativa este utila în vederea stabilirii (cunoasterii) naturii
,
calitatii si cantitatii poluantilor generati prin transformarile fizico - chimic
e si biologice
care se produc în timp, si implicit pentru gasirea solutiei de eliminare.
Prin cantitatile imense si gradul lor de toxicitate, deseurile rezultate din
activitatile economico - sociale reprezinta un real pericol pentru poluarea fact
orilor
mediului ambiant (aer, ape, sistemul sol - ape freatice, etc.) si producerea
dezechilibrelor economice.
Demna de comentat si subliniat este masa alarmant de mare a deseurilor
întâmplatoare care prin continutul lor se încadreaza
în categoria deseurilor periculoase.
Definirea si evidenta lor este dificilasi diferita de la o tara
la alta, sau de faptul ca pâna
si deseurile menajere contin deseuri întâmplatoare (baterii, uleiuri, rasini, medica
mente
expirate, s.a.) se obtine adevarata dimensiune a pericolului ce decurge de aici
(poluarea
inconstienta a factorilor mediului ambiant).
Deseurile periculoase (grad mediu sau ridicat de periculozitate) centralizate pe
baza unor statistici nationale oficiale reprezinta, conform estimarilor O.E.C.D.
aproximativ 16% din totalul deseurilor industriale (338 mii. tone din cea. 2.100
mii,
tone) în zona vest europeana se estimeaza pentru deseuri întâmplatoare intervalul de 3
0
- 45 mii. tone/an, iar pentru zona centrala si estica o "productie" anuala de ap
roximativ
6 mii tone. La aceasta se mai adauga alte 25 - 30 mii. tone de deseuri întâmplatoare
produse în fiecare an pe teritoriul Federatiei Ruse.
Un clasament, pe tari, referitor la cantitatile de deseuri periculoase produse în
anul 1980, este prezentat în tabelul 21.19:
Tabelul 2.1.
Cantitatea de deseuri periculoase produse în anul 1980.
Nr.
crt.
Tara Cantitatea de deseuri
periculoase, (mii.
Nr,
crt.
Tara Cantitatea de deseuri
periculoase, (mii. t/an)
1. Rusia 20 9. Marea
<2,0
2. Slovacia 12 10. Spania
3. Cehia 8,5 11. Grecia
Germania 6 12. Portugalia
5. Ungaria 4 13. Olanda
6. Franta 4 14. România
7. Italia 3,5 15. Austria
8. Slovacia 3,5 16. Elvetia
Cantitatea generata pentru aceste tipuri de deseuri - conform definitiilor
nationale, prezinta mari diferente între tari, lucru care reflecta în cele mai multe
cazuri,
diferentieri semnificative în modul de încadrare si interpretare.
Pentru o mai buna întelegere, în tabelul 2.2, se prezinta lista substantelor
periculoase continute în deseurile menajere.
19 Wehry A. si Orlescu M. Reciclarea si depozitarea ecologica a deseurilor, Ed.
ORIZONTURI
UNIVERSITARE, Timisoara, 2000;
58
Importanta (gravitatea) acestei probleme consta în faptul ca aceste deseuri sunt
depozitate, deci se, impune cu impetuozitate luarea masurilor de precautie / pro
tectie
aferente si specifice deseurilor periculoase. Prezenta elementelor întâmplatoare în
deseurile urbane limiteaza posibilitatea de reciclare a acestora datorita existe
ntei
pericolului de contaminare.
Tabelul 2.2.
Lista substantelor periculoase din deseurile menajere.
Nr. crt. Denumirea produsului Tipul substantelor întâmplatoare
i 1. Plastic -compusi organoleptici;
-solventi organici în PVC.
2. Pesticide - compusi organoclorici;
-compusi organofosfati.
3. Medicamente expirate - solventi si reziduuri organice;
- urme de metale grele.
4. Pictura (tablouri, pânze
rebutate, tuburi de vopsele,
s.a.)
- metale grele;
- pigmenti, solventi;
- reziduuri organice.
5. Baterii - metale grele.
6. Produse petroliere - ulei;
- fenoli, alti compusi organici;
- metale grele;
- amoniac;
-sare acida, soda caustica.
7. Metale - metale grele;
- pigmenti;
- sare galvanica abraziva;
- ulei, fenoli.
8. Piele - metale grele.
9. Textile - metale grele;
- compusi organ oca lor ici.
Diferentele de la o tara
la alta, în ceea ce priveste cantitatile si caracteristicile
deseurilor, sunt dependente de gradul de dezvoltare industriala, tehnologica, ni
vel de
trai, civilizatie sau densitate demografica, diferente cuprinse între cea 150 - 60
0 kg/an x
cap de locuitor (fig. 2.10).
59
Total deseuri
25
600
Total deseuri (mii. tone/an)
20
Deseuri / cap locuitor
450
15
300
10
150
5
0
0
Deseuri / cap locuitor (kg/an)
Federatia Rusa
Germania de vestItalia
.U.KTurciaFrantaPoloniaSpaniaUcrainaOlandaGermania de EstRomaniaUngariaAustriafo
sta CehoslovaciaBelgiaElvetiaSuediaGreciaPortugaliaRepublica CehaBulgariaDanemar
caMoldovaNorvegia
Republica SlovacaCroatiaFinlandaIrlandaSloveciaLituaniaLuxembrugIslanda
Tara
Fig. 2.10. Cantitatile de deseuri dupa 1980 în tarile Europei.
Din punct de vedere cantitativ, compozitia deseurilor, desi alcatuita cam din
aceleasi categorii, procentul difera de la o tara la alta, reliefând indubitabil n
ivelul
tehnologic al economiei si gradul de civilizatie. în figura 2.11 se prezinta o ana
liza
comparativa a deseurilor pe categorii, remarcându-se ponderea relativ mare a deseu
rilor
industriale în România comparativ cu celelalte state luate în analiza.
5
Cantitatea (t/loc/an)
4
3
2
1
0
Deseuri urbane Deseuri industriale Deseuri agricole
Categoria de deseu
Romania California Florinda
Fig. 2.11. Analiza comparativa a deseurilor pe categorii
La scara unei natiuni, a societatii în ansamblul ei, nimeni nu mai poate ignora
faptul ca asemanatoare unor forme de relief malefice, "muntii" de deseuri cresc în
fiecare an cu câtiva metri, la portile oraselor moderne existând adevarate centuri d
e
murdarie. Deseurile, depozitele neecologice deformeaza peisajele, polueaza facto
rii
mediului ambiant. Sunt surse însemnate de germeni patogeni purtati de aer (vânt) si
ape
curgatoare sau meteorice, devenind astfel vectori de transport si dispersie.
Acestora li se adauga alti vectori biologici, animale (în special rozatoarele),
pasari sau chiar oamenii.
În România, ca si în alte tari, impactul deseurilor asupra mediului a crescut
alarmant, administrarea (managementul) necorespunzatoare a acestora generând
contaminari ale solurilor si apelor freatice, atmosferei prin emanatiile de CO2
si alte
gaze toxice cu efecte directe asupra sanatatii populatiei.
60
Impactul social, se manifesta cu precadere prin cresterea accelerata, de la an l
a
an, ale costurilor unitare de depozitare a deseurilor, crestere determinata în pri
mul rând
de sporurile cantitative ale acestora, de epuizarea spatiilor existente si de di
ficultatile
întâmpinate în actiunea de gasire a altora noi.
În plus, pentru România, plata serviciului de depozitare pâna în anul 1989 era
inclusa
în costurile totale de salubrizare, solutie paguboasa pentru eficientizarea acesto
r
servicii. Momentan, în foarte putine situatii se percep taxe de depozitare (ex.: C
onstanta
- 8 $/t, Bucuresti 5 $/t, ajungând în unele cazuri la cea. 8,5 $/t).
Prin alinierea la conceptiile si normativele în domeniu ale tarilor dezvoltate din
Europa, în România costul unitar de depozitare / neutralizare va creste în functie de
cerintele tot mai severe privind protectia mediului ambiant si monitorizarea dep
ozitelor,
atât în perioada de exploatare cât si dupa închidere.
Impactul asupra sanatatii populatiei, se manifesta prin epidemiile (boli
infectioase) provocate si prin speranta de viata la nastere. Fata de cetatenii t
arilor
dezvoltate (C.E.E.), românii traiesc, în medie, eu 7 -8 ani mai putin20, 21.
Eliminarea (înlaturarea) acestor situatii se poate realiza doar prin elaborarea de
planuri strategice corespunzatoare, punerea lor în aplicare (alocare de fonduri) s
i
urmarirea realizarii lor punct cu punct. Alaturat acestei actiuni se situeaza, în
egala
masura, educarea spre cresterea responsabilitatii sociale si individuale, în scopu
l
implicarii populatiei la deciziile privind reciclarea materialelor si acceptarea
solutiilor si
costurilor aferente depozitarii.
De aceea, optiunile de management si planificare urbana referitoare la deseuri,
trebuie sa vizeze:
-în planificare, reducerea cantitatilor/normelor admise si integrarea
managementului;
-în management, implementarea schemelor corespunzatoare de reciclare
si colectare separata;
-în instrumentarea economica, legiferarea sistemului eficient si normal de
taxare;
-în standardizare, prin productii cât mai putin poluante si producatoare de
deseuri, ambalare performanta care sa permita reciclarea si asigurarea colectari
i
selective, pe cât posibil chiar din faza colectarii.
2.2. Natura si originea deseurilor industriale
Natura si originea deseurilor industriale sunt în functie de materia primasi
materialele introduse în fabricatie, de specificul atelierelor si al tehnologiilor
de
prelucrare si chiar de utilajele prelucratoare si produsele rezultate, daca aces
tea sunt
casate, respectiv rebutate. Ele apar tot parcursul fluxului tehnologic din cadru
l unui
atelier, sectie sau întreprindere (fig. 2.12) 22. Ar fi foarte laborios si chiar e
xcesiv a se
întocmi un studiu complet si sistematic în care sa se includa deseurile industriale
ce apar
în toate produsele tehnologice. În sectiile sau fabricile în care se realizeaza un sin
gur
material sau o piesa omogena se simplifica elaborarea studiului iar în acest caz
20 Dumitrescu I. Poluarea mediului, Ed. Focus, Petrosani, 2002;
21 Traista E. si Madear G. Ingineria mediului. Ingineria solului si ambientala,
Ed. UNIVERSITAS,
Petrosani, 2000;
22 xxx - http://www.p2ric.org/TopicHubs/subsection.cfm?hub=26&subsec=2&nav=2

61
elaboratorul trebuie sa fie tehnologul sau specialistul pe problema din cadrul s
ectiei
respective23.
INTRARE PROCES IESIRE
Material
Substante
chimice
ApaEnergie
Personal
Aprovizionare
Manipulare/
transport
Stocare
Prelucrare
Ambalare
Transport
Distributie
Produs
Iesi care nu reprezinta produs:
-emisii
-efluenti
-deseuri solide
-deseuri periculoase
-pierderi de energie si de
caldura
Fig. 2.12. Fluxul tehnologic în cadrul unei atelier, sectii sau întreprinderi.
De aceea, în continuare sunt redate unele scheme ghid pentru reziduurile ce apar
în cadrul unor sectii de: turnatorie, forje, prelucrari prin aschiere, tratament t
ermic,
debitare-ambutisare-asamblare, vopsitorie, montaj si tapiterie.
2.2.1. Reziduuri industriale în turnatorie
În structura organizatorica
a unei turnatorii (fig. 2.13) se disting sectoare de
activitate productiva, sectoare de activitate auxiliara, depozite si anexele soc
iale (fig.
2.14.).
Dintre acestea sectorul de activitate productiva este producatorul de deseuri
industriale, în atelierele:
-atelierul de topire si elaborarea metalului lichid, care include si
activitatile de cântarire, pregatire si preîncalzire a încarcaturii metalice;
-atelierul de miezuire si pregatirea amestecurilor de miezuire;
-atelierul de formare si de pregatire a amestecurilor de formare si de
asamblare a formelor;
-atelierul de turnare;
-atelierul de debitare si de bavurare a pieselor turnate;
-tratamentul termic primar;
23 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaj
ere, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti,
1992.
62
-sablarea pieselor turnare;
-controlul pieselor turnate.
Fig. 2.13. Structura organizatorica a unei turnatorii
2.2.2. Deseuri industriale rezultate la forjare
În cazul sectiilor de forjare (fig. 2.14), deseurile pot proveni de la atelierele
de
debitare, de la cuptoarele de încalzire, de la forjarea propriu zisa sub ciocane s
au prese
si în continuare de la operatiile le care se supun piesele forjate ca: debavurarea
,
tratament termic, polizare si centrul tehnic.
Astfel, asa dupa cum rezulta din schema (fig.2.15) deseurile de forjare au în
general urmatoarea componenta:
-capete de bara, aschii metalice, caderi din bare de otel defecte (fisuri)
din laminare, rupturi de scule etc., care apar la operatia de debitare;
-cenuse si praf de carbune (huila), cocs metalurgic, mangal si captuseli
bazice provenite de la cuptoarele de încalzire a metalelor;
-calamina care se depune pe metalul încalzit, rezultata din arderea
combustibililor folositi pentru încalzire si înlaturata prin decalaminare;
-tunder, pulberi arsuri scorii, pierderi prin oxidare, care sunt considerate
normale între 0,5 1 % din greutatea materialului si care apar ca deseuri în timpul
operatiei de forjare;
-bavuri si debuseuri la operatia de debavurare a pieselor forjate cu bavuri;
-alice, nisipuri sau parti de metal dur folosite la sablarea pieselor forjate;
-pulbere metalicasi de materiale abrazive care apar ca deseuri la
polizarea pieselor forjate;
-piesele rebutate la control cu defecte iremediabile cele arse, rupte sau
fisurate în adâncime).
Toate aceste deseuri, în general, nu sunt reciclabile la intern (în cadrul forjarii)
.
În sectia de forje se produc deseuri curente numai din materiale de întretinere
cu ulei uzat de la ungerea utilajelor, cârpe de sters murdare etc24.
24 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaj
ere, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti,
1992.
63
ATELIERE ATELIERE
MATERIALE DESEURI
AUXILIARE PRODUCTIVE

metal nou
fier vechi
fero aliaje
adaosuri si
amestecuri
turnate
nisip nou
rasini
nisip uzat
lianti organici si
anorganici
amestecuri de
formare
armaturi
caramizi
mortare
argile
samote
nisipuri
cuartate

alice
pietre polizor
emulsie
scursuri,
scoarte, halde,
zgura,
pulbere,
captuseli de
cuptoare

nisip
miezuri arse
amestec de nisip si
pulbere din forme arse
captuseli de
turnare
nisip ars de
miezuri
maselote
bavuri
alice
pulbere metalica

aschii metalice
praf abraziv
rebuturi
Topire metal
lichid
Miezuri
Formare
Uscare
Nisip nou
Regenerare
nisip uzat
Confectionarea
armaturilor
arderea rasinilor
si peliculizarea
nisipurilor
Prepararea
oalelor de
turnare
Prepararea
materialelor
refractare
Turnare
Dezbatere
vibrare
Debitare debavurare
Tratament termic
Sablare
Polizare slefuire
Control Piese
Fig. 2.14. Schema deseurilor industriale în turnatorie.
64
MATERIALE OPERATII TEHNOLOGICE DESEURI

bare, tagle, emulsii capete de bara, tagle


rupturi de scule
bucati defecte
aschii metalice
Debitare
Încalzire
Curatire, tundar, oxizi
Forjare
Debavurare
Tratament termic
Sablare
Calibrare
Polizare-slefuire
Control tehnic
combustibili solizi,
lichizi sau gazosi
lubrefianti
praf de carbune
captuseli, caramizi
tunder
pulberi metalice
arsuri - scorii
arsuri - oxizi
bavuri
debuseuri
tunder (arsuri)
oxizi (rugina)
alice
nisip - gribluraalice, nisip
pulbere metalicasparturi, praf abraziv abrazive
piese defecte
utilaje, scule casate
cârpe murdare
cârpe, bumbac, ulei de întretinere
Fig. 2.15. Schema deseurilor industriale într-o sectie de forje.
ulei uzat
65
2.2.3. Deseuri industriale în sectiile de prelucrari mecanice
Prelucrarile prin aschiere ca: strunjirea, frezarea, rebutarea, mortezarea,
gaurirea, alezarea si pilirea (fig. 2.16) sunt operatii tehnologice care se rega
sesc în toate
întreprinderile constructoare de masini si în atelierele mecanice de scularie, matri
terie si
întretinere (mecano-energetice).
a)
b)

c) d)
e) f)
g) h)
Fig. 2.16. Diferite operatii de prelucrare mecanica:
a) strunjirea; b) gaurirea; c) taierea ; d) slefuirea; e) îndoirea talelor; f) fil
etarea; g)
taierea cu pânza de bomfaier; h) taierea cu foarfecul aligator.

Aceste operatii pot porni de la metale laminate în bare sau de la piese turnate
sau forjate. Unele piese au prevazute în tehnologia lor de fabricatie si operatiil
e de
tratament termic intermediar de îmbunatatire, între operatiile de strunjire-degrasar
e si

66
strunjire-finisare, sau tratament termic de calire dupa care urmeaza operatia de
rectificare si slefuire (fig. 2.17).
MATERIALE PRELUCRARE PRIN ASCHIERE DESEURI
bare laminate
piese turnate
lichid de racire
(emulsie de petrol,
sapun, bactericide)
capete de bara,
aschii metalice
particule metalice
ulei uzat
rebuturi
Strunjire
Frezare - rabotare
Gaurire - alezare
Suflare - spalare
Tratament termic
Spalare
Rectificare
piese forjate, turnate
lichide de racire
(emulsie desapun,
bactericide)
aer comprimat
aschii metalice
particule metalice
ulei uzat
piese respinse
emulsie cu ulei uzat
hidrati, mâl
sare
ulei
apaDecantare - filtrare
Control
Decantare - filtrare
Control
apadetergent
Decantare - filtrare
ulei solubil
petrol
bactericide
Control
particule de metal
abrazive
ulei uzat
Control tehnic
Spalare
spuma
namol -mâl
piese defecte
scule, dispozitive
masini casate
apa
detergent
piese finite
cârpe, bumbac, ulei de întretinere a masinilor

deseuri
Fig. 2.17. Schema deseurilor industriale într-o sectie mecanica.
67
Executia mecanica a pieselor se mai face si prin extrudere din pulbere metalica
însa, în general, pentru piese de dimensiuni reduse nu are o prea larga raspândire.
Reziuduurile industriale în cadrul prelucrarilor mecanice sunt în cea mai mare
cantitate de natura metalica, feroase si neferoase si sub diferite forme si dime
nsiuni:
capete de bara, aschii, pulbere metalica, si tot felul de rebuturi constatate la
posturile de
control inter-faze sau la controlul final. Acestea pot fi din turnare, laminare
si forjare
care fiind ascunse n-au putu fi descoperite decât la faza de aschiere: daca aceste
defecte
sunt iremediabile, piesele se rebuteazasi devin deseuri industriale25.
2.2.4. Deseuri industriale din sectiile de constructie a sasiului si caroserie d
e
autovehicule
Deseurile industriale mai substantiale ce rezulta în atelierele de construire a
sasiurilor si caroseriilor de autoturisme si autobuze sunt capete de teava recta
ngularasi
cazaturi din tabla de grosime variabila de la 0,5 la 1,2 mm (fig. 2.18). Aceste
deseuri,
îndeosebi cele de tabla pot fi reutilizate pentru executia unor piese mai mici, fi
e direct,
fie prin asamblarea lor prin sudura.
În tinichigerie caderile sunt putin importante, mai ales ca
tabla sosind dupa
planurile combinate acestea este în cantitatea micasi se foloseste pentru operatiu
ni
secundare. Ca deseuri principale poate fi considerat electrodul de bronz. Celela
lte
deseuri de lemn, fâsii de la diferite garnituri, ambalaje ramase de la suruburi de
asamblare etc., reprezinta deseurile diverse care sunt de mai mica importanta de
cât
deseurile metalice.
Deseurile metalice (cazaturile de tabla sau teava) sunt compactate în baloturi
de 30 la 80 kg si-si urmeaza destinatia la cubilou sau la cuptoarele electrice d
e turnat
piese unde sunt acceptate baloturi mai usoare decât în siderurgie. Prin balotare se
creeaza posibilitatea de a fi evacuate si transportate mai usor la destinatii de
ordinul
zecilor si sutelor de km.
În schema din fig. 2.4 este reprezentat fluxul tehnologic pentru constructia
sasiului si caroseriei de autobuze26.
2.2.6. Deseuri industriale rezultate într-o vopsitorie pentru caroserii auto
Într-o vopsitorie apar multe deseuri industriale dar foarte putine pot firecuperat
e. În general acestea se prezinta sub forma de namol sau diverse resturi solide
(fig. 2.19).
Namolurile pot avea doua origini.
-din materialele necesare prepararii caroseriei înainte de vopsire si dupa
vopsire;
-namolurile au în continutul lor lichide alcaline sau acide.
25 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaj
ere, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti,
1992.
26 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaj
ere, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti,
1992.

68
MATERIALE FLUX TEHNOLOGIC REZIDUURI

tevi rectangulare
Tabla în pachete
lubrefianti
Ambutisare
tablaSudura elementelor
carcasaSudare electrozi
electrozi
Debitare

capete de tevi
Sudare piese
electrozi
fâsii de tabla

electrozi

perie de lemn
lubrefianti
Ansamblare
sasiu bucati teava
electrozi
Grunduit
sasiu

debuseuri
Pansonare
Asamblare
carcasaRedresare
Asamblare
carcasaRedresare
Montaj
diverse
Montaj
diverse
Montaj
general învelit
cu tabla
reziduuri de
electrozi
resturi diferite
- metalice
- nemetalice
Prindere în
suruburi
suruburi
suruburi

ambalaje

Diverse cazaturi
Montaj capace
de metal, lemn,
laterale
cârpe de sters
Fig. 2.18. Schema reziduurilor industriale rezultate într-o sectie de constructii
metalice
pentru sasiu si carcasa de autovehicule.
69
MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI
CAROSERIE
Polizat suduri
Degresat
Clatire - spalare
Stergere cu lavete
Fosfatare
Spalare
Uscare
Chituire
Vopsire electroforezaDegazare
Polimerizare în etuvaLustruit
Vopsire prin pulverizare
Etansare
Lustruire fina - lacuire
piatra abrazivaapadetergent
apaapalavete, cârpe
apaproduse chimice
apaaer, cârpe
chit
praf abraziv
apaaemulsie
emulsie
detergenti
grasimi
pamânt
filtre
namol
solventi
hârtie
vopsea
chit
vopsea
înlaturarea pigmentilor
Spuma de
vopsea
apapânza abraziva + apamastic
Spalare automataapa+abraziv
MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI
CAROSERIE
Polizat suduri
Degresat
Clatire - spalare
Stergere cu lavete
Fosfatare
Spalare
Uscare
Chituire
Vopsire electroforezaDegazare
Polimerizare în etuvaLustruit
Vopsire prin pulverizare
Etansare
Lustruire fina - lacuire
piatra abrazivaapadetergent
apaapalavete, cârpe
apaproduse chimice
apaaer, cârpe
chit
praf abraziv
apaaemulsie
emulsie
detergenti
grasimi
pamânt
filtre
namol
solventi
hârtie
vopsea
chit
vopsea
înlaturarea pigmentilor
Spuma de
vopsea
apapânza abraziva + apamastic
Spalare automataapa+abraziv
apa

apa

hârtie de
protectia
vopselei
pânza
abraziva
burete
mastic
hârtie
carton
pânza de
sifon
Control final
emulsie
noroi resturi solide
apa + solventi
Fig. 2.19. Schema deseurilor industriale într-o sectie de vopsitorie auto.
70
Deseurile de namol sunt putin toxice însa aspectul lor este dezagreabil iar
manevrarea acestora este incomoda.
Namolul apare din cauza ca
în tot procesul tehnologic se folosesc lichide ca
apa, vopsea, lubrefianti, solventa care se amesteca cu praful abraziv si metalic
, chit si
alte resturi solide27.
2.2.7. Deseurile industriale într-un atelier de tapiterie
În atelierele de tapiterie se confectioneaza îmbracamintea autovehiculelor în
interior si a scaunelor. Aceasta îmbracaminte poate fi din material plastic pe sup
ort
textil sau din plus (pânza plusata).
Astfel, pentru autobuze tapiteria are în fluxul sau urmatoarele operatii:
-pregatirea materialului din plastic pe suport textil (guterspan), pe masa
de croitori si a sabloanelor de croire;
-croirea materialului dupasablon;
-asamblarea materialului la masina de cusut;
-lipirea materialului prin presare la presele speciale;
-îmbracarea blatului si buretelui cu husa;
-fasonarea si fixarea cu agrafe;
-tunsul materialului pe margini si prinsul în colturi R 25.
Din toate acesta operatii deseurile industriale mai substantiale le formeaza
cazaturile de la croitori si tundere de material plastic pe suport textil si de
burete.
În schema din figura 2.20. rezulta care sunt deseurile industriale într-o sectie
de tapiterie de confectionat îmbracamintea interioara
pentru autoturisme. În cadrul
sectiei de tapiterie sunt mai multe ateliere asemanatoare (ca flux tehnologic) p
entru a se
putea realiza întreaga productie necesara unei serii mari de autoturisme din întreag
a
întreprindere28.
27 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaj
ere, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti,
1992.
28 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaj
ere, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti,
1992.

71
MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI
vata
pâsla
saci
iuta
pânza

tesaturi
aerifice
pvc imitatie
de piele
Scarmanare
Cardare
Cusut suport
pânza cart
Decupare
Pregatiri material
Destramare
Pre-cardare
fire ataAsamblat elemente
de garnituri de
scaune
pamânt
fibre scurte
praf de scame
praf de scame
Cardare praf de scame
Croitorie
pânza de
cort
Decupat - taiat
mochete
fetru
unsoare
Lipire
plusCroitori
Decupat - taiat
clei de
lipit
fibre plastice
Tighelit
tapitat
perne
Cusut
confectii
ata de
cusut
ata de
cusut
Îmbracaminte
scaune
Tapiterie
Tapitat pavilion
(interiorul
carcasei)
Tapitat
dusumea
Catre îmbracare finala
particule metalice
deseuri textile
panglici sârma de
otel
deseuri textile

deseuri textile
ambalaje de la
lipire
ambalaje de la ata
deseuri textile
deseuri, defecte
cazaturi textile
vata

captuseala

rebuturi
ambalaje
Fig. 2.20. Schema deseurilor industriale într-o sectie de tapiterie auto.
72
Capitolul 3
DESEURI INDUSTRIALE
Deseu industrial reprezinta acele deseuri rezultate în urma activitatilor
industriale1, 2
3.1. ÎNSCRIEREA/CLASIFICAREA DESEURILOR
Prin conceptul determinare a deseului trebuie sa se înteleaga în primul rând
încadrarea unui material din deseu (tip de deseu) într-o categorie de deseuri genera
la.
Este rational sa se opereze o încadrare într-o grupa de deseuri în functie de modul de
formare (generare si colectare). Pentru scopuri statistice, este necesarasi o cl
asificare
supraordonata a tipurilor de deseuri în functie de branse, ramura industriala sau
procese,
în cadrul carora este generat deseul.
În timpul determinarii deseurilor, adica al stabilirii tipului, se constata daca
acestea necesita sau nu necesita o maniera speciala de supraveghere, dupa legisl
atia
europeana, daca sunt sau nu periculoase. Ce deseuri am putea regasi aici, aflam
din
originea lor sau de la elementele caracteristice materialelor. De obicei, deseur
ile
periculoase provin de la întreprinderi industriale.
Pasul urmator este identificarea unui metode adecvate de salubrizare. Metodele
si instalatiile legate de aceasta sunt prezentate în tabelul 3.1.3.
Tabelul 3.1
Metode de salubrizare.
Metoda de salubrizare Prescurtare
Depozite pentru gunoi menajer si alte depozite pentru deseuri care
necesita supraveghere
DGM
Depozite supraterane pentru deseuri speciale DDS
Depozite subterane pentru deseuri speciale (de exemplu saline) DST
Mono-depozite (numai unul sau putine tipuri de deseuri sau o grupa) MD
Instalatii de incinerare a gunoiului menajer sau alte Instalatii de
incinerare pentru deseuri nepericuloase
IGM
Instalatii de incinerare pentru deseuri speciale IDS
Instalatii de tratare biologica (compostare, fermentare) ITB
Instalatii de tratare chimica-fizica TFC
1 Rogoff Marc J. si Willoams John F. Approaches to implementing solid waste recy
cling facilities,
Nozes Publication, Park Ridge, New Jersey, U.S.A., 1994;
2 Pankratz Thomas M. Environmental engineering dictionary and directory, Lewis P
ublishers, S.U.A.,
2001
3 Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor
municipale,
http://www.gestiuneadeseurilor.ro/
73
Pentru domeniul depozitarii, la clasificarea deseurilor trebuie luate în
considerare si alte criterii, care vizeaza comportarea la depozitare (rezistenta
, macerare,
emisii de gaze).
3.2. CATALOGUL TIPURILOR DE DESEURI VALABIL IN COMUNITATEA
EUROPEANA
Statele Uniunii Europene au fost de acord pe 12 octombrie 1993 cu propunerea
Comisiei Europene asupra unei liste a deseurilor, conform directivei 75/442/CEE
despre
deseuri, modificata
prin directiva 91/156/CEE. Comisia a denumit aceasta lista Catalog
European de Deseuri CED si a obligat statele membre la introducerea CED in
legislatia proprie. CED creeaza astfel o baza unitara pentru denumirea deseurilo
r în
interiorul Comunitatii Europene si pune la dispozitia utilizatorului o terminolo
gie
comuna bogata. Ea trebuie preluata de statele membre în dreptul comunitar si folos
ita
pentru a întocmi un cadru mai sigur pentru gestionarea deseurilor salubrizare,
valorificare etc.
La încadrarea deseului într-un tip anume trebuie avut în vedere faptul ca, în
cadrul titlurilor capitolului, care fixeaza primul si al doilea loc pentru numar
ul-cheie al
deseului, pot aparea împartiri dupa bransa, proces, origine si tip de deseu. Daca
s-ar
folosi alternativ mai multe titluri de capitole, ar trebui ca al doilea titlu (în
functie de
bransa sau proces) sa fie plasat înaintea titlului privind tipul de deseu.
Într-un capitol trebuie ales titlul mai special înainte celui mai general (locul 1-4
)
(tabelul 3.2.). În grupa, denumirea mai speciala precizeaza
tipul de deseu (tabelul 3.3.)4.
Tabelul 3.2
Construirea cheii deseurilor în CED.
Locul 1 Locul 2 Locul 3 Locul 4 Locul 5 Locul 6
Locul 1-2 = titlu de
capitol
Observatie: este preferabil sa se aleaga un titlu de capitol
în functie de bransa sau proces!
Locul 1-4 = grupa de deseu Este valabil titlul de grupa
mai special!
Locul 1-6 = tipul de deseu dupa denumirea deseului
Exemplul 1:
CED Grupa 15 01 = ambalaje
CED Denumirea 01 = hârtie si carton
CED Denumirea 02 = plastic
Tabelul 3.3
Tipul de deseu.
Cheia CED Denumirea CED a tipului de deseu Grupa CED
15 01 01 Hârtie si carton Ambalaje
Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor m
unicipale,
http://www.gestiuneadeseurilor.ro/
74
15 01 01 Hârtie si carton Ambalaje
15 01 02 Plastic Ambalaje
20 01 01 hârtie si carton fractiuni colectate selectiv
20 01 02 sticla fractiuni colectate selectiv
20 01 03 bucati mici de plastic fractiuni colectate selectiv
Exemplul 2
CED Grupa 20 01 = fractiuni colectate selectiv (din gunoiul din localitati)
CED Denumirea 02 = sticla

CED Denumirea 03 = bucati mici de plastic


CED Denumirea 08 = resturi organice din bucatarie, compostabile
3.3. DEFINIREA DESEURILOR ÎN ROMÂNIA
Determinarea deseurilor în România s-a realizat în trecut numai pe baza
standardului tehnic SR 13 350/96, prin care se efectua o încadrare foarte generala
în
grupe de deseuri.
Prima preluare a CED in România s-a realizat în anul 1999, prin emiterea HG
nr. 155/1999, publicata pe 23 martie 1999 în Monitorul Oficial nr. 118. Aceasta a
fost
abrogata recent, prin HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentr
u
aprobarea listei cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase.
HG 856/2002 stipuleaza obligatia agentilor economici:
-satina evidenta gestiunii deseurilor generate, pe tipuri de deseuri,
inclusiv cele periculoase, pe formulare speciale;
-sa raporteze ATPM periodic datele solicitate privind gestiunea
deseurilor;
-sa
utilizeze codificarea pentru fiecare tip de deseu, dupa procedura din
hotarâre.
Toate datele statistice privind gestionarea deseurilor transmise anual de agent
ii
economici se pastreaza de catre ATPM intr-un registru de evidenta
pe o perioada de
minimum 3 ani.
În cazul în care agentii economici desfasoarasi activitati de depozitare, alaturi
de datele despre cantitatile din fiecare tip de deseu, trebuie sa
se mai precizeze:
-tipul depozitarii;
-tipul tratarii;
-scopul salubrizarii (de exemplu la rampa) sau al valorificarii (de exemplu
prin REMAT);
-cantitatea deseurilor depozitate definitiv;
-locul de depozitare si tipul depozitului.
3.4. DIRECTIVA PRIVIND DESEURILE PERICULOASE (91/689/CEE)
Înca din 1978, Comunitatea Europeana a emis o directiva despre deseurile
toxice si periculoase, care trebuia aplicata de catre statele membre. Directiva
a fost
anulata în 1991 si înlocuita de Directiva Consiliului din 12 decembrie 1991 privind
deseurile periculoase (91/689/CEE) . Pe lânga informatii despre gestionarea deseuril
or
75
periculoase, directiva contine în art. 1.4 definitia conceptului deseuri periculoas
e . Pe
22 decembrie 1994 Comunitatea Europeana a introdus Lista deseurilor periculoase .
3.5. DESEURI PERICULOASE CONFORM ORDONANTEI DE URGENTA NR.
78/2000 (LEGEA 426/2001)
În România la ora actuala
se poate spune, pe baza Ordonantei de Urgenta nr.
78/2000, aprobata prin Legea nr. 426/2001, daca un deseu este periculos, daca ne
cesita
deci masuri de supraveghere speciale. Conform anexelor Ic pâna la Ie, deseul trebu
ie
încadrat în categoria deseu periculos daca are anumite caracteristici (tabelul 3.4.)5.

Tabelul 3.4
Modul de încadrare a deseurilor periculoase.
Domeniul de apreciere Criterii / caracteristici
Tipuri generale si categorii de
deseuri periculoase (nr. IC)
Reziduuri din anumite domenii de utilizare si
metode (de exemplu din protectia plantelor
agricole, industria chimica, deseuri din spitale,
pirotehnie).
Elemente specifice deseurilor
periculoase (nr. IE)
Anumite proprietati chimice si fizice ale
materialului care pot conferi grad de
periculozitate (de exemplu, usor inflamabile,
explozibile) si care pot produce efecte care
dauneaza sanatatii (de exemplu malformatii
genetice, riscul cancerului etc.)
Substante continute în deseurile
periculoase (nr. ID)
Anumite elemente chimice si compusi daunatori,
din deseul periculos, care contin unul dintre
elementele mentionate în anexa.
Este posibila o încadrare a deseurilor, în functie de gradul lor de periculozitate s
i
o data cu aceasta, de necesitatea de a fi supravegheate, conform sistematizarii
de mai
sus. Totusi, compatibilitatea cu sistemele de salubrizare ale statelor europene
este de
abia la început, desi a fost atinsa conformitatea terminologiei. Lista deseurilor
periculoase specificate în Directiva 94/904/CE furnizeaza denumirile deseurilor
periculoase ca si posibilitatea de a le codifica, maniera care a fost preluata s
i în dreptul
national românesc.
3.6. NOMENCLATORUL DESEURILOR INDUSTRIALE
Din datele statistice rezulta ca au fost inventariate peste 700 de sorturi de
materiale care se regasesc în deseuri si care pot constitui materii prime sau mate
riale
refolosibile. Pâna în prezent, nomenclatorul materialelor refolosite are componenta
din
tabelele 3.5 si 3.6., iar în Anexa nr.1 este prezentat Catalogul European al Deseu
rilor
(H.G. nr. 155 1999). Acest nomenclator nu este imuabil, el se largeste pe masura
ce
apar noi tehnologii conventionale sau neconventionale de prelucrare si valorific
are a
unei game tot mai mari de materiale ce ajung în deseuri. Chiar si în cadrul acestui
Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor mu
nicipale,
http://www.gestiuneadeseurilor.ro/
76
nomenclator pentru o parte din materiale s-au stabilit sarcini minimale de colec
tare
întrucât tehnologiile de prelucrare si valorificare nu sunt perfectionate din care c
auza s-
au creat stocuri mari din asemenea materiale fara miscare cum este cazul unor
sortimente de textile sau cauciucuri (anvelope auto care nu mai pot fi reesapate
)6.
Tabelul 3.5.
Nomenclatorul materialelor refolosibile din industria metalelor
Nr.
crt.
Codul Denumirea materialului Observatii
1. 18 Otel din care:
Nu sunt incluse
materialele
refolosibile din aliaje
cu:
- cobalt
- stibiu
- magneziu
- mercur
- seleniu
- tantal
- titan
- tungsten
-cu exceptia celor
cuprinse
în carburile sudate în
capatul uneltelor
taietoare
(cutite, freze etc.)
2. 909 Oxizi de fier
Elemente de aliere:
3. 829 Nichel
4. 856 Ferowolfram (72 % W)
5. 838 Feromolibden (60 % Mn)
6. 811 Ferocrom (65 % Cr)
7. 1005 Fonta8. 2509 Curpu
9. 2919 Cenusi de cupru ( inclusiv Cu C 1)
10. 3505 Bronz
11. 3006 Alama12. 7106 Plumb
13. 7302 Oxizi de plumb
14. 7507 Staniu compozitii antifrictiune, aliaje de
lipit zinc
15. 6752 Zinc, inclusiv drojdii
16. 6903 Cenusi si staniu de zinc
17. 5506 Aluminiu
18. 6502 Cenusi de aluminiu (inclusiv AlC 1 si
AlC 2)
19. 2001 Metale dure (carburi)
20. 9107 Caramizi refractare silico-aluminoase
21. 9205 Caramizi refractare magneziene
22. 9508 Corpuri abrazive
Tabelul 3.6.
Nomenclatorul materialelor refolosite nemetalice
Nr. crt. Codul Denumirea materialului
11 009 Hârtie cartoane din care valorificate ca atare (intern)
12 005 Textile vechi
6 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje
re, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti,
1992, ISBN 973-31-0418-3 ;
77
17 003 Cioburi sticla (pe sortimente: semialba, colorate, geam)
14 104 Anvelope refolosite din care:
14 113 Anvelope apte pentru reparare
14 309 Camere de aer uzate
15 002 Mase plastice din care:
15 109 Polietilena de mica densitate
15 207 Polietilena de mare densitate din care:
15 262 Navete
15 403 PVC
15 501 Polistiren, inclusiv ABS
În afara de nomenclatorul mai exista unele materiale deseuri cu caracter
pur specific pentru care exista alti coordonatori cum este cazul uleiurilor mine
rale,
folosite de autovehicule ce se colecteaza de catre Centrala PECO, sau a deseuril
or din
constructii ca: tâmplarie metalica, caramizi si altele rezultate din demolari pe c
are le
colecteaza unitatile primariei.
78
CAPITOLUL 4
DESEURI SOLIDE
4.1. Deseuri feroase
În orice activitate desfasurata în industrie, în agricultura, în comert, în
gospodariile colective sau individuale, se produc reziduuri care au fost definit
e ca fiind
reziduuri industriale, reziduuri menajere si reziduuri stradale si ca în component
a
acestora exista materii prime, materiale refolosibile si energie potentiala care
pot fi
colectate, recuperate si valorificate ca atare sau prin prelucrare.
Materialele refolosibile metalice îsi au sursele în reziduurile industriale (refuzur
i,
resturi, rebuturi), în reziduuri menajere (obiecte metalice de uz casnic uzate) si
în
reziduuri stradale (diverse obiecte metalice casate, pierdute sau aruncate).
Materialele feroase refolosite apar în reziduurile industriale provenite din
industria siderurgica în care se elaboreaza fonta si otelul, continând cu toata dive
rsitatea
de ramuri industriale în care produsele siderurgice sunt prelucrate (constructii d
e masini)
sau utilizate ca atare (în constructii, cai ferate etc.) si terminând cu recuperarea
partii
feroase din mijloacele fixe casate.
În functie de sursele industriale unde se formeaza materialele feroase se poate
stabili urmatoarea clasificare:
-materiale feroase refolosite rezultate din industria siderurgica;
-materiale feroase refolosite provenite din activitatea industriala în care se
prelucreaza sau se utilizeaza produse siderurgice;
-materiale feroase refolosite provenite din casari de fonduri fixe.
Materialele refolosibile feroase din industria siderurgica. Structura acestei gr
upe
de materiale feroase rezultate în industria siderurgica este complexasi de aceea
clasificarea lor se rezuma numai la urmatoarele doua categorii:
-materiale feroase prafoase;
-materiale feroase sub forma de bucati.
Materialele feroase prafoase. Aceste materiale feroase, sub forma de praf sau
mâl, provin de la instalatiile de epurare a gazelor evacuate si a apelor uzat rezu
ltate din
procesele tehnologice siderurgice. Colectarea lor se face atât sub aspect ecologic
, pentru
evitarea poluarii aerului si a apei, cât si sub aspectul economic pentru valorific
area
intrinseca ca materie prima de înlocuite a celei obtinute în tara sau din import.
Cantitatea acestor materiale este de circa 25 % din componenta gazelor
descarcate în atmosfera la sectiile siderurgice, de unde rezulta ca la un milion d
e tone de
otel produs într-un an se pot obtine, din gazele evacuate în atmosfera, între 25 30 mi
i
79
tone materiale feroase refolosibile cu un continut de 60 70 % Fe, care raportat
la
productia de 1 milion tone otel totalizeaza o cantitate de 20 mii tone pe an.
În apele uzate, evacuate din sectorul laminoare, se gasesc, de asemenea, cantitati
de materiale feroase cu un continut de 60 70 % Fe care, raportate la productia a
nuala de
40 milioane tone otel, totalizeaza o cantitate de circa 20 mii tone pe an.
Materiale feroase sub forma de bucati rezulta nemijlocit din procesele de
elaborare a fontei si otelului si din procesele de laminare si nu din materiale
secundare
provenite din epurarea gazelor si a apei uzate, ca în cazul materialului feros sub
forma de
praf.
Din punct de vedere al cantitatii, materialele feroase în bucati depasesc cu mult
cantitatile materialelor feroase sub forma de praf.
În cadrul combinatelor siderurgice sursele de materiale feroase sub forma de
praf sau bucati pot fi grupate în functie de sectoarele tehnologice.
4.1.1. Materialele feroase de la sectorul furnale
Materialele feroase în bucati la sectorul furnale se regasesc în cantitati mult mai
mici decât materialele feroase sub forma de praf deoarece cele în bucati exista doar
în
reziduurile industriale care apar accidental precum scursurile si lipiturile din
fonta.
Aceste reziduuri solidificate se maruntesc si devin materiale feroase refolosibi
le, în
bucati. În schimb materialele feroase sub forma de praf în sectorul de furnale apar
la toate
operatiile de pregatire a minereului ca: manipularea în depozite, concasare, sorta
re,
omogenizare, aglomerare, transport pe bandasi în toate operatiile în care minereul d
e fier
este manipulat pentru alimentarea furnalelor.
Instalatiile de pregatire a încarcaturii feroase a furnalului, respectiv fabricil
e de
aglomerare si instalatiile de paletizare a minereului, sunt surse deosebit de bo
gat în praf
de minereu cu un continut de fier între 30 40 % Fe.
În 24 ore o instalatie de aglomerare cu o capacitatea anuala de 1 milion de tone
aglomerat, produce între 12 18 milioane m3 de gaze cu un continut de praf de 3 6
g/m3.
Ca locuri generatoare de reziduuri sub forma de praf de minereu se poate
mentiona în primul rând zona de captare a aerului de combustie care antreneaza
particulele din praful de încarcatura supus aglomerarii si apoi zona de ciuruire a
aglomeratului cald sau rece, urmate apoi de locul de transbordare din circuitul
transportoarelor cu banda.
La furnale, în cursul procesului de elaborare a fontei, gazele formate antreneaza
din încarcatura furnalului particule solide, denumite în mod curent praf (gaze) de f
urnal.
Acest praf de furnal (gazele evacuate) contin particule solide între limite destul
de largi (25 g/m3 100 g/m3) în functie de calitatea încarcaturii (proportia de mater
ial
fin) si de regimul de functionare a furnalului (la mersul cu presiune înalta conti
nutul de
praf scade în mod sensibil).
Mai sunt si alte locuri unde apar materiale feroase sub forma de praf, însa mai
putin importante, cum sunt: gura de încarcare a furnalului, locurile se sortare a
materiilor
prime si de dozare cu alimentatoare, la cântarire etc.
80
4.1.2. Materiale feroase de la sectorul otelarie
La toate agregatele de elaborare a otelului ce folosesc oxigenul de mare puritat
e,
care, suflat în baia de otel pentru accelerarea reactiilor de afânare mareste produc
tivitatea
acestora, provocând aparitia reziduurilor sub forma de praf. Astfel, la cuptoarele
Martin,
la care se foloseste oxigen, se produce un volum de gaze evacuate de 5 8 m3/t de
otel cu
un continut de diferiti oxizi care ajung în perioada de afânare la 5 8 g/m3 de gaz.
De asemenea, la cuptoarele electrice (fig. 4.2.) care folosesc oxigenul se ajung
e
la o concentratie a continutului de praf de pâna la 8 g/m3, care dupa epurare, sca
de la 0,02
8 g/m3, rezultând deci o importanta cantitate de material feros, prafos, cu un con
tinut de
circa 40 % Fe.

Fig. 4.1. Cuptor electric.


Convertizoarele (fig. 4.3.) care folosesc oxigenul prin suflarea la partea
superioara, cum sunt cele de al Combinatul Siderurgic Galati, produc în gazele eva
cuate
o cantitate de praf ce variaza între 30 50 g/m3, ceea ce revine la 10 25 kg praf p
e tona
de otel elaborat.
Fig. 4.2. Convertizoare.
Praful obtinut având în proportie de 80 % o granulatie de 0,8 0,05 µm contine
în jur de 60 % Fe.
În ceea ce priveste materialele feroase în bucati, în cadrul otelariilor reziduurile
industriale solide sunt mai considerate decât în sectorul de furnale, ajungând la o
proportie în medie de 2 4 % din productia de otel brut elaborata.
Otelul care se solidifica în canalele de furnale, în pâlniile de turnare, în orificii,
lingourile turnate incomplet, lingourile cu defecte respectiv rebuturi, lingouri
le lipite de
81
lingotiera, otelul racit si solidificat în oalele de turnare, scursurile din oala
de turnare, sub
forma de scoarte, stropi etc., sunt reziduurile industriale de turnare care cons
tituie
materialele refolosite feroase ce apar în procesul de elaborare si turnare a otelu
lui.
4.1.3. Materiale feroase de la sectorul de laminare
Sectorul de laminare (fig. 4.4.) dintr-un combinat siderurgic constituie cea mai
însemnata sursa de poluare a apei industriale, datoritatunderului (oxid de fier) s
i uleiului
în suspensie rezultate în cursul diferitelor operatii de racire si curatire care au
loc în
procesul de laminare. Astfel, apele reziduale de la laminare contin particule de
oxid de
fier tunder într-o cantitate ce variaza între 1 g/l în cazul laminoarelor de benzi la
cald
si tabla groasasi 5 g/l în cazul laminoarelor degresoare. Materialul feros sub for
ma de
praf refolosibil în cazul unui combinat este de circa 20 mii t cu un continut de c
irca 70 %
fier, la 1 milion de tone otel.

Fig. 4.3. Imagini din sectorul de laminare.


La aceasta se mai adaugasi oxizii de fier ce apar la instalatiile de flamare în fl
ux,
aplicate în scopul asigurarii calitatii de suprafata a semifabricatelor laminate.
Materialele feroase în bucati constituie cantitatea cea mai importanta în cadrul
sectorului de laminoare.
Se începe de la laminorul degresor (bluming sau sleping), se continua cu
laminoarele de semifabricate si se termina cu laminoarele finisoare de produse p
late,
profile, tevi, sârma etc. În toate aceste sectii de laminoare obtinerea unor produse
de
calitate impune eliminarea prin taiere a capetelor sau laturilor, zone în care apa
r în mod
frecvent defectele de laminare.
Aceste reziduuri industriale, denumite în siderurgie sutaje, reprezinta în medie
circa 27 % din productia de otel laminata. Acest procent variaza destul de mult în
functie
de tipul produsului laminat. Acest procent variaza destul de mult în functie de ti
pul
produsului laminat. Astfel, în cazul produselor plate, procentul de sutaje variaza
între 29
% pentru banda laminata la cald si 31 % pentru tabla groasasi banda laminata la
rece, ca
apoi sa scada la 20 % pentru profile grele, sau 22 % pentru profile usoare. În caz
ul sârmei
acest procent este de 23 24 %.
Rezulta ca, datorita variatiei mari a procentului pentru determinarea resurselor
de
materiale feroase, (sutaje) provenite din sectorul laminoare, trebuie avuta în ved
ere
structura sectorului respectiv.
La turnarea continua, în loc de laminare, acest procent de sutaje se reduce cu ci
rca
10 %.
4.1.4. Materiale feroase de la sectorul forja
82
Din prezentarea detaliata a reziduurilor industriale rezultate la forjasi din sc
hita
fluxului tehnologic din figura 2.15. rezulta ca majoritatea materialelor refolos
ibile feroase
au în general aceeasi structura ca a acelora din sectorul siderurgic. Existasi mat
eriale
refolosibile prafoase provenite din pulberi (praf) metalice, din tunder (oxizi d
e fier) si
praf metalic combinat cu praful abraziv, dar mai important, cu cantitati însemnate
, sunt
materialele refolosibile feroase în bucati: capete de bara sau de tigle, rupturi,
bavuri,
bucati si piese defecte si rebutate precum si aschii metalice care se regasesc d
in
abundenta în sectorul prelucrari prin aschiere, si în atelierele de debitare (fig. 4
.5).
1
Fig. 4.4. Prezentarea operatiei de forjare.
4.1.5. Materiale feroase din industria prelucratoare
Industria prelucratoare este industria constructoare de masini si industria
constructiilor metalice care constituie a doua sursa de reziduuri industriale re
spectiv de
materiale refolosibile feroase provenite din prelucrarea produselor siderurgice
(laminate
sau turnate).
Acestea, asa dupa cum rezultasi din schema reziduurilor industriale într-o sectie
mecanica de prelucrare a produselor siderurgice laminate sau turnate, se prezint
a în
general sub forma resturilor rezultate prin taiere, stantare, ambutisare ca si s
ub forma de
aschii metalice rezultate de la aschiere, frezare, rabotare, gaurire, alezare, f
iletare si alte
operatii de prelucrarea prin aschiere.
Ponderea acestor materiale refolosibile feroase provenite din reziduurile
industriale ale industriei prelucratoare prin aschiere a produselor siderurgice
sau ale
constructiilor metalice este substantialasi în limite care variaza mult.
Valorile reprezentative în continuare dovedesc acest lucru:
-constructii metalice 3 %;
-fabricarea materialului rulant feroviar 10 %;
-fabricarea recipientilor si a ambalajelor metalice 12 %;
-fabricarea locomotivelor 15 %;
-fabricarea masinilor electrice 16 %;
-industria navala 23 %;
1 Xxx - http://www.euskalforging.com/2proceso6.html
83
-fabricarea de tractoare 24 %;
-fabricarea masinilor electrice 25 %;
-fabricarea masinilor unelte 27 %;
-industria autovehiculelor 30 %.
Aceste procente reprezinta volumul de reziduuri feroase rezultate raportat la
consumul de produse siderurgice pentru fiecare din categoriile industriale anali
zate.
Pentru determinarea volumului materialelor feroase refolosite din reziduurile
industriale rezultate în aceste tipuri de industrie trebuie cunoscut consumul inte
rn de
produse siderurgice (productia de laminoare plus importul de laminare minus expo
rtul de
laminate) si repartitia procentuala pe ramurile industriale consumatoare a acest
or produse
siderurgice.
4.1.6. Materiale feroase din alte ramuri industriale
În rândul surselor pentru obtinerea de materiale refolosibile feroase trebuie inclus
e
si unele reziduuri prafoase cu continut feros, rezultate în cursul unor procese te
hnologice
din alte ramuri industriale si care pot folosi în industria siderurgica dupa o pre
lucrare
prealabila. Acestea sunt: cenusile de pirita
si namolurile rosii.
Cenusile de pirita rezulta prin prajirea piritelor în procesul de fabricare a acid
ului
sulfuri si care contine 40 65 % fier, 0,08 1,8 % Zn, 0,01 1,2 % Pb, 2,0 29,5
argint/t, pâna la 1,2 aur/t etc.
Exista diferite metode prin care metalele neferoase pot fi extrase, iar partea
reziduala a materialului care constituie un aglomerat feros se poate utiliza în înca
rcatura
furnalelor.
Prelucrarea cenusilor de pirita în scopul valorificarii lor este necesarasi sub
aspectul evitarii poluarii mediului înconjurator.
Namolurile rosii. Namolurile rosii (fig. 4.6) sunt reziduurile industriale care
rezulta în procesul de fabricare a oxidului de aluminiu din bauxita. Acest reziduu
industrial contine 45 55 % FeO3. Depozitarea controlata a acestor reziduuri indu
striale
ar provoca mari dificultati din punct de vedere al poluarii apelor. Din aceasta
cauza se
impune o neutralizare speciala.

Fig. 4.5. Namol rosu.


Exista însa metode industriale de fabricare a acestor reziduuri care, în afara de
faptul ca le neutralizeaza, la transforma într-un aliaj de fier cu continut de car
bon de 1 3
% ce poate fi utilizat în otelarii.
84
4.1.7. Materiale feroase vechi rezultate în afara proceselor tehnologice
Materialele refolosibile feroase sunt acele materiale provenite din casari, repa
ratii
sau colectarea de la populatie.
În general, în tara noastra în terminologia uzinala înca se mai foloseste notiunea
de fier vechi si aceasta include toate reziduurile feroase care constituie partea
feroasa
solida a încarcaturii cuptoarelor de elaborare a otelului, indiferent de sursele d
in care
provin aceste reziduuri.
În conformitate cu STAS-ul 6058 88 materialele refolosibile feroase pentru
retopire se pot împarte astfel:
-materiale refolosibile feroase vechi sunt acele materiale provenite din casari,
reparatii sau colectate de la populatie (fig. 4.6);
-materialele refolosibile feroase noi sunt acele materiale rezultate din activitat
ile
de productie (metalurgie, constructii de masini, confectii metalice, constructii
montaj
etc.).

Fig. 4.6. Materiale refolosibile feroase vechi.


Deci, materialele refolosibile feroase vechi care se încadreaza în denumirea de
fier vechi (în adevaratul sens al cuvântului) provin din doua surse principale: sector
ul
industrial prin casarile de utilaje, masini, agregate, instalatii, constructii m
etalice,
autovehicule, material rulant, nave etc., si sectorul particular prin casarea de
obiecte si
aparate de uz casnic realizate integral sau în parte din materiale feroase (fonte
sau otel) si
reziduuri menajere (ambalaje, cutii, bidoane etc.).
4.2. Deseuri neferoase
Colectarea, recuperarea si valorificarea materialelor refolosibile neferoase a
devenit o problema economica deosebita datorita faptului ca resursele de minereu
si
concentrate neferoase sunt în scadere, iar pretul de cost al metalelor neferoase e
ste în
crestere.
Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile neferoase din reziduuri
(deseuri, rebuturi) constituie o sursa care are o pondere medie între 20 40 % din
productia de metale neferoase (Zn 20 %, Al 30 %si Cu 40 %).
4.2.1. Terminologia deseurilor neferoase
85
Toate standardele, cu exceptia STAS 3017 78 Materiale secundare ;i
materiale neferoase -, odata cu înlocuirea celor vechi, au schimbat terminologia d
in
materiale secundare si deseuri în materiale refolosibile . Asa de exemplu STAS
6058 78 Materialele secundare si deseuri feroase a fost înlocuit cu STAS 6058 88
Materiale refolosibile feroase. La fel si celelalte STAS- uri din domeniul hârtiei
,
textilelor, de productie animaliera etc., au înlocuit denumirea de materiale secund
are cu
materiale refolosibile si este corect sa fie asa pentru ca în trecut aceste deseuri,
resturi,
rebuturi si alte refuzuri din industrii nu erau urmarite ca acum pentru refolosi
te.
Sursa materialelor refolosibile neferoase o constituie reziduurile industriale
formate din capete de profile laminate, sutaje, retele de turnare, aschii metali
ce neferoase,
rebuturi definitive (iremediabile), scursuri metalice, cenusi, oxizi, zguri, sla
muri precum
si cele rezultate din mijloace fixe casate, materiale casate, piese sau subansam
ble de la
mijloacele fixe casate sau scoase din uz cu ocazia reparatiilor si cele colectat
e direct de la
populatie sau din rampele de reziduuri menajere, cum sunt obiectele de uz casnic
si de
folosinta îndelungata provenite de la populatie.
4.3. Deseuri nemetalice
Dintre materialele nemetalice mai importante, care au ca surse de colectare
reziduurile industriale, stradale si menajere si care figureaza în programele de c
olectare
ale unitatilor de recuperare si valorificare si în programele de colectare direct
de la
populatie, merita a fi mentionate materialele refolosibile ca: hârtie, textile, pl
astic,
cauciuc (anvelope, camere) si sparturi de sticla, a caror colectare si refolosir
e prezinta
avantaje economice deosebite.
4.3.1. Surse de colectare si recuperare a hârtiei
O tona de hârtie recuperata înlocuieste o tona de celuloza sau 4 m3 de masa
lemnoasa, 800 Kwh energie electricasi 250 kg combustibil conventional (fig. 4.8)
.
86
2 2
Fig. 4.7. Deseuri din hârtie
4.3.2. Surse de colectare si recuperare a sparturilor din sticla
Sparturile din sticla se folosesc la fabricile de sticla, ca materie prima, denu
mita
material de adaugire în procesul de fabricatie, în proportie de 15-20 %, iar în ultimu
l
timp chiar pâna la 100 %.

Fig. 4.8. Cioburi de sticla.


Sticla este un materiale dintre cele mai energointensive întrucât consuma în
procesul de elaborare în proportii considerabile soda precum si importante cantita
ti de
gaz metan.
Cu o tona de sparturi de sticla se pot economisi 630 kg nisip cuartos, 40 kg
feldspat, 112 kg calcar (care nu mai trebuie sapat, transportat, purificat, prel
ucrat),
2 xxx - http://www.apmot.ro/documente.php?doc_pagini_id=81
87
implicit mari cheltuieli de energie, 180 kg soda calcinatasi 700 m3 gaz metan, f
ara a mai
lua în calculul de recuperare si reintroducerea în circuit a recipientilor obisnuiti
.
4.3.3. Surse de colectare si recuperare a materialelor din mase plastice
O cantitate deosebite de deseuri din mase plastice este generata de populatie,
datorita modul de ambalare a diferitelor produse lichide (fig. 4.).
3
Fig. 4.9. Deseuri din plastic.
4.3.4. Surse de colectare si recuperare a materialelor textile
Materialele refolosite textile provin din reziduurile industriale, gospodarii
individuale, unitati militare, spitale etc.
4.3.5. Surse de colectare si recuperare a materialelor din cauciuc
Materialele refolosibile din cauciuc care intra în obligatiile de colectare de la
întreprinderi si de la populatie sunt compuse în general din anvelope si camere de a
er
uzate sau sparte.
Materialele refolosite provenite din reziduurile industriale în întreprinderile de
fabricatie a produselor, obiectelor si articolelor din cauciuc au caracterul de
materiale
circulante pentru care exista normative de recuperare cu circuit închis.
3 xxx - http://www.co.greene.oh.us/saneng/EnvServ/Hazardous_Waste.htm
88
Capitolul 5
COLECTAREA SI RECUPERAREA REZIDUURILOR
SOLIDE

Prin colectarea reziduurilor se întelege efectuarea operatiilor de strângere,


prelucrare si transport a acestor reziduuri în vederea neutralizarii sau a valorif
icarii lor.
Una din coordonatele fundamentale ale politicii economice o constituie
dezvoltarea bazei de materii prime în cadrul carora un rol deosebit îl are intensifi
carea
colectarii, recuperarii si valorificarii materialelor refolosibile, astfel încât sa
se asigure
în mai mare masura din productia interna, necesarul de resurse materiale, combusti
bil si
energie1.
Colectarea si transportul deseurilor si a materialelor reciclabile reprezinta o
componenta importanta în procesul de gestionare a deseurilor, desi aceasta este de
cele
mai multe ori subevaluata, ea reprezinta
între 60 80 % din costul total de gestionare a
deseurilor si materialelor reciclabile, de aceea orice îmbunatatire adusa acestei
componente poate reduce mult acest cost.
Pentru realizarea eficientasi organizarea optima a colectarii si a transportului
deseurilor si materialelor reciclabile se vor avea în vedere anumite caracteristic
i de
referinta2:
-marimea zonei de colectare
-structura economica a zonei
-nivelul de trai al populatiei
-conditiile urbanistice
-cerintele clientului
-alegerea sistemului adecvat de colectare
Urmare a eforturilor facute ce colectivele de munca din fostele întreprinderi,
centrale industriale si ministere în cadrul activitatii de colectare a materialelo
r
refolosibile, între anii 1985 1990, s-au colectat si recuperat, introducându-se în
circuitul economic peste 35 milioane tone fier vechi, peste 4 milioane tone font
a veche,
685 mii tone materiale refolosibile neferoase, peste 61 mii tone polietilena, pe
ste 400
mii tone uleiuri minerale uzate, peste 1300 mii tone maculatura, peste 500 mii t
one
sparturi de sticlasi altele.
Pâna în prezent, pentru colectarea materialelor refolosibile rezultate din
procesele tehnologice si de consum ale unitatilor economice precum si din gospod
ariile
populatiei, a existat organizata o retea de colectare încadrata
cu personal retribuit.
1 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje
re, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti,
1992, ISBN 973-31-0418-3 ;
2 Xxx - http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf
89
Aceasta retea de colectare are formata dintr-o centrala coordonatoare, 41
întreprinderi judetene de recuperare si valorificare a materialelor refolosibile,
159 centre
de colectare si recuperare si 1566 puncte de colectare amplasate pe întreg teritor
iul tarii.
Dupa
modul în care sunt transportate reziduurile exista urmatoarele sisteme de
colectare3:
-colectarea deschisa este aceea în care descarcarea reziduurilor se face în
autovehiculele de transport deschise, prin golirea recipientilor în general si ace
stia
deschisi sau fara capac (fig. 5.1.a) 4. Acest sistem, care se mai practica în tara
noastra,
polueaza mediul înconjurator si ar trebui abandonat.
-colectarea închisa sau ermetica se face cu ajutorul recipientilor (pubele,
containere) închisi prevazuti cu capac (fig. 5.1.b) 5, prin descarcare direct în
autogunoiere care, la rândul lor sunt dotate cu sisteme mecanice de ridicare si go
lire a
acestora în bene închise;
-colectarea prin schimb de recipienti care consta în schimbarea recipientilor
plini, din punctele (platformele) de precolectare, cu altii goi (fig. 5.1.c) 6.
Este de fapt
sistemul cu containere cu capacitatea de 3 si 4 m3 care se aplica
la noi în tara, descris pe
larg în cadrul precolectarii.
-colectarea în saci (fig. 5.1.d) 7 consta de fapt tot în schimb de recipienti cu
deosebirea ca sacii pot fi închisi si nu mai sunt recuperati, existând posibilitatea
ca
precolectarea sa se faca în mod diferentiat direct la locul de producere.
a) b)
c) d)
Fig. 5.0.1. Sisteme de colectare.
3 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje
re, stradale si
industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,
Ed. Tehnica, Bucuresti,
1992, ISBN 973-31-0418-3 ;
4 xxx - http://www.apmot.ro/documente.php?doc_pagini_id=81
5 xxx - http://www.bizoo.ro/search_process.php?1=1&act=browsecat&ind_id=648&real
m=1
6 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=55
7 xxx - http://www.softplastic.ro/saci.htm
90
5.1. COLECTAREA REZIDUURILOR
Tipul de container, volumul acestuia, combinatia containerelor si frecventa de
ridicare a deseurilor este influentata atât compozitia deseurilor, cât si de cantita
tea
si calitatea materialelor reciclabile colectate separat8.
Premergatoare operatiei de colectare a reziduurilor industriale, care se realiz
eaza
de catre aceste servicii (întreprinderi, unitati) organizate mai exista o faza car
e
poate fi considerata precolectare si care se realizeaza de catre personalul de
Servicii al Institutiilor.
Asadar, precolectarea este operatia de strângere si depozitare pe timp limitat a
reziduurilor industriale.
La rândul ei, precolectarea are doua faze:
-precolectarea primara care consta din strângerea reziduurilor si
depozitarea lor în recipienti mici construiti special sau improvizati (cutii, gale
ti) la
locul de producere;
-precolectarea secundara care se refera la adunarea reziduurilor
rezultate în precolectarea primarasi depozitarea lor în containere pubele
asezate în camere, platforme, ghene sau alte locuri.
În final, colectarea propriu-zisa este operatia de ridicare a reziduurilor de la
punctele de precolectare secundarasi transportul lor la platforme de depozitare
si
neutralizare sau la instalatiile de valorificare.
5.1.1. Recipiente
Principiile de alegere a tipului de containere9:
-Containere confectionate din materiale reciclate sau usor
accesibile;
-Containere usor de identificat: fie dupa forma, fie dupa culoare
sau dupa inscriptionari speciale;

containerele au culori vii, care contrasteaza cu mediul


înconjurator;
containerele nu trebuie sa fie prea atragatoare, deoarece ar
putea fi sustrase pentru alte utilitati gospodaresti;
Ex: folosirea de containere albastre în America de Nord a stimulat cu
succes o mai buna perceptie a reciclarii si a marit în anumite zone proportia de
recuperare de la 20% la 75%;
-Containere robuste si/sau usor de reparat si de înlocuit: esentiale
pentru
viabilitatea pe termen lung a unui sistem de colectare;
-Containere potrivite pentru obiectivele colectarii: usor de deschis
si de golit; suficient de mari pentru stocarea materialelor între zilele de colect
are;
suficient de mici pentru încarcarea manuala la nevoie.
8 xxx - http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf
9 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel managementul deseurilor sol
ide urbane si industriale, Ed.
MATRIC ROM, Bucuresti, 2003;

91
-Containere adaptate terenului: pe roti (trasee lungi), impermeabile
(acolo unde ploua mult), grele (acolo unde sunt vânturi puternice);
-Se va avea în vedere identificarea containerelor pe generatori prin
adresa, nume sau numar de cod.
Cosuri de gunoi si tomberoane de gunoi (fig.5.2.)10 - Pentru colectarea
deseurilor, drept cea mai mica unitate se utilizeaza astazi din ce în ce mai rar,
cosurile de gunoi cu un volum de 35 si 50 1 din tabla de otel zincata sau din
plastic. Acestea sunt incomode, atât din punct de vedere al transportului, dar si
din
punctul de vedere al capacitatii disponibile; în cazul unor deseuri mai
voluminoase, aceste cosuri se dovedesc a fi neîncapatoare, astfel încât deseurile
trebuie depozitate lânga tomberon si transportate separat.
În cosuri de gunoi de diferite forme si marimi sunt adunate deseuri de mici
dimensiuni de pe strazi, din piete sau parcuri care apoi sunt golite manual în
autovehiculele de colectare.

Fig. 5.0.2. Cosuri de gunoi.


Urmeaza apoi tomberoanele cu un volum de 70 si 110 1, care se
realizeaza tot cu sectiune rotunda, dar numai din material plastic (fig. 5.3.) 1
1, 12, 13.

10 xxx - http://www.bizoo.ro/search_process.php?1=1&act=browsecat&ind_id=648&rea
lm=1
11 xxx - http://www.monto.qld.gov.au/?pid=12
12 xxx - http://www.ci.des-moines.ia.us/departments/PW/Solid_Waste_Guidlines.htm
13 xxx - http://www.fenland.gov.uk/ccm/content/environmental-services/waste/hous
ehold-waste-collection-524.en
92
Fig. 5.0.3. Tomberoane.
15 16
Pubele mari si containere pentru deseuri (fig. 5.4.) 14, , -Datorita
cantitatii crescânde de deseuri s-au proiectat containere cu volum de 660, 770 si
1100 1 din tabla de otel si pubele de 120 si 240 1, mai rar de 360 1 din materia
l
plastic, care sunt utilizate în special în colectarea deseurilor menajere si a
materialelor reciclabile din domeniul casnic. Pentru colectarea de cantitati mic
i de
deseuri periculoase, pubelele se produc din tabla de otel.
Pubelele, respectiv containerele, au o sectiune dreptunghiulara si sunt
prevazute cu 2, respectiv 4 roti. Ele pot fi mutate de catre utilizator si se po
t
manipula usor de catre personalul firmelor de salubritate. Containerele de
dimensiuni mari cu volum de 660, 770 si 1100 1 sunt prevazute cu roti dirijabile
.
Containerele .suple proiectate în special pentru utilizarea lor în locuri înguste
(precum în subsol) cu volum de 660 si 770 1 se produc si din material plastic. Ele
necesita un loc special de amplasare de unde personalul de descarcare sa le ia s
i sa
le duca la autovehiculul de colectare si înapoi.
Containerele de 1100 1 îsi gasesc utilizare în special, acolo unde se aduna
cantitati mai mari de deseuri, respectiv în zone intens populate, în întreprinderi
industriale, la manifestari sportive, în piete si la târguri în afara greutatii reduse
a
pubelelor din material plastic, acestea prezinta avantaje, în special în ceea ce
priveste suprafata neteda
a pubelei, rezistenta la coroziune a acestora si nivelul
scazut al zgomotului în cazul procesului de colectare a deseurilor.
14 xxx - http://www.comtechrom.ro/category.php/Containere-pentru-colectarea-de%C
5%9Feurilor/18/
15 xxx Metode si tehnologii de gestionare a deseurilor. Colectarea si transportu
l deseurilor si a materialelor
reciclabile, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, Institutul National de
Cercetare Dezvoltare pentru Protectia
Mediului ICIM Bucuresti, http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20trans
port.pdf
16 xxx - http://www.ppli-indo.com/serv_equipment.php
93
Fig. 5.0.4. Pubele mari si containere pentru deseuri.
De regula, în astfel de pubele se aduna deseurile menajere, deseurile
asimilabile din comert, industrie, institutii si partial deseuri de productie si
deseuri
periculoase solide.
În special în cazul colectarii deseurilor de productie si acolo unde în
perioade scurte se produc regulat cantitati mari de deseuri se folosesc pubele m
ari
cu volum de pâna la 40 m3. Acestea sunt în special recipiente între 4 si 20 m3 si
containere între 10 si 40 m3, precum si recipiente cu instalatie proprie de
comprimare (container cu compactare). Acestea sunt containere mari pentru
deseuri care se descarca prin procedura de schimbare a pubelei. Transportul
containerelor cu deseuri lichide, namoluri orasenesti si deseuri periculoase se
va
efectua în conditii tehnice si de siguranta speciale.
Datorita faptului ca autovehiculele de transport pentru aceste containere
trebuie sa ajunga pâna în imediata apropiere a acestora, se pun conditii speciale
pentru amplasamentul lor si zona de acces. Containerele trebuie astfel amplasate
încât sa fie un loc gol pentru înca un recipient de acelasi tip care sa poata fi
descarcat înainte de a-1 încarca pe celalalt plin. Containerele si recipientele
deschise sau închise se încarca
cu ajutorul sistemelor de ridicare, rulare, alunecare
si asezare prin rasturnare. Continutul containerelor deschise este protejat în tim
pul
transportului cu prelate sau plase.
Containere de colectare pentru sticla
(fig. 5.5.) 17-Sticla este colectata
în pubele cu volum între 1,1 si 5,5 m3 din otel sau plastic. Colectarea selectiva în
functie de culoarea sticlei joaca un rol din ce în ce mai important. Din ce în ce ma
i
des se amplaseaza
pubele de colectare a sticlei separat pentru fiecare culoare în
parte (alba, verde si bruna). Sticla alba
ocupa un procent foarte ridicat din
productia de ambalaje.
17 xxx - http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/arti
cleID_7696/Colectarea-selectiva-aambalajelor-
reciclabile-este-obligatorie-in-Bucuresti.html
94
Fig.5.0.5. Containere de colectare pentru sticla.
Containerele de colectare au orificii rotunde care în parte sunt protejate ori
de tevi de ghidare ori de bucati de cauciuc. În autovehiculul de colectare aceste
containere se golesc prin preluarea cu macaraua de ridicare si deschiderea clape
tei
de la baza containerului. Se utilizeaza autovehicule de colectare cu recipiente
mari, de exemplu cu un volum de pâna la 60 m3 sau containere mai mici, cu
volum de pâna la 28 m3 Deoarece aceste containere sunt plasate în zone intens
populate trebuie luate masuri de limitare a zgomotelor (de exemplu, captusirea
interiorului containerului cu cauciuc).
Containere de colectare pentru hârtie -De obicei se utilizeaza
containere cu volume de 1,1 pâna la 5,5 m3 din otel sau material plastic. Acestea
sunt prevazute cu deschideri sub forma de fanta dreptunghiulara, pentru a
îngreuna aruncarea altor tipuri de materiale. Acestea se pot goli cu ajutorul
macaralelor de la autovehiculul de colectare prin deschiderea clapetei de la baz
a
containerului sau prin schimbarea containerului. Pentru a micsora pericolul de
incendiu se recomanda, în cazul utilizarii containerelor din plastic, luarea unor
masuri speciale.
Pentru a îmbunatati gradul de încarcare a vehiculelor se utilizeazasi
instalatii de comprimare. Dat fiind faptul ca hârtia se aduce personal în locurile d
e
colectare special amenajate, aceasta este de obicei de foarte buna calitate si f
ara sa
aiba impuritati. Calitatea hârtiei scade de multe ori prin sortarea
necorespunzatoare în locuinte, adaugându-se si materialele de legare a acesteia
sau chiar aruncarea premeditara în containerele de colectare pentru hârtie a altor
materiale. În aceste conditii, vânzarea hârtiei este greu de realizat.
Containere de colectare pentru dozele de aluminiu si/sau conserve
metalice (fig. 5.5.)18, 19 -Colectarea de doze de aluminiu si/sau conserve metal
ice
în containere separate are, spre deosebire de colectarea sticlei si a hârtiei, o
importanta scazuta. Se poate aduna fie numai aluminiu fie toate tipurile
amestecate, uneori si cu alte deseuri metalice. Aceasta colectare este problemat
ica
datorita costurilor ridicate de preluare, determinate de cantitatile scazute de
materiale colectate si de greutatea scazuta a cutiilor din aluminiu comparativ c
u
volumul ocupat. Vânzarea acestor tipuri de deseuri este destul de dificila daca nu

sunt prelucrate în vederea reciclarii în industrie.


Se pot folosi pubele din otel sau plastic cu volum între 1,1 si 5,5 m\ Golirea are

loc dupa ce pubela a fost preluata de macaraua unui autovehicul de colectare pri
n
18 xxx - http://www.protectia-mediului.ro/reciclare/colectare/alte.htm
19 xxx - http://www.serpico.com.ro/produse_en.php?sc=9
95
deschiderea clapetei de la baza containerului în autovehiculul de colectare sau
prin schimbarea containerului.

Fig. 5.0.6. Doze de aliminiu si conserve metalice.


Containere de colectare pentru ambalaje usoare (fig. 5.7.)20 -În acest
tip de container se colecteaza ambalaje comerciale din materiale plastice, metal
e
si materiale compozite. Colectarea amestecata a acestora necesita o sortare
ulterioara care se face de obicei manual. Cantitatea de deseuri care ramâne dupa
sortare este destul de mare astfel ca pentru cresterea gradului de recuperare es
te
necesar sa
se dezvolte o procedura
mai eficienta de sortare a materialelor plastice
precum si crearea unei piete de ambalaje din materiale plastice sortate si de
produse secundare din plastic.
Pentru fiecare tip de ambalaj din material plastic pot fi utilizate containere
de 4 m3 capacitate, acestea trebuie pozitionate în zone aglomerate, unde sa poata
avea acces un numar cât mai mare de oameni.
Acest exemplu de containere prezentate în document sunt utilizate în
Germania, la noi în tara pot f utilizate containerele mari, metalice, de 1,1 m3 la
care capacul se poate bloca cu lacat si vor fi prevazute cu fante de forme si
dimensiuni diferite în functie de tipul deseurilor reciclabile ce trebuie introdus
e
Fig. 5.0.7. Containere de colectare pentru ambalaje usoare.
Containere cu mai multe compartimente -În containerele cu mai multe
compartimente, cu pereti despartitori partial reglabili, se colecteaza în
compartimente separate deseuri din sticla (uneori si separate pe culori), deseur
i
din hârtie, deseuri metalice, deseuri din plastic si textile, precum si deseuri
municipale periculoase (cum ar fi baterii si acumulatori uzati sau medicamente
expirate), în compartimente speciale. Spre deosebire de celelalte containere,
acestea se golesc doar prin procedura de schimbare a containerului. Acesta este
încarcat dupa ce a fost descarcat un container similar de pe autovehiculul de
20 xxx - http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf
96
colectare si transport si este golit într-un loc special amenajat, astfel ca mater
ialele
reciclabile sa ramâna separate. Containerele cu mai multe compartimente au de
obicei volume între 7,7 si 22 m3 (fig. 5.8.). Pentru compartimentele de colectare
ale sticlei se pot lua masuri suplimentare de reducere a zgomotului.
În punctele de colectare mai mari se pot asigura containere
compartimentate pentru colectarea deseurilor de echipamente electrice si
electronice (DEEE) voluminoase.
Fig. 5.00.8. Containere cu mai multe compartimente.
5.1.2. Sisteme de colectare
5.1.2.1. Metode de colectare
Metodele de colectare sunt de cele mai multe ori împartite în scheme cum
ar fi: "colectarea în puncte de colectare" (sau aport voluntar) si "colectarea din
poarta în poarta".
Metoda de colectare în puncte de colectare este aceea în care "locatarilor li
se cere sa duca deseurile la unul din punctele de colectare special amenajate" d
e
catre autoritatile locale responsabile sau de catre firma de salubritate. Pentru
aceasta metoda un container sau mai multe containere de deseuri de capacitate
mai mare, sunt pozitionate în strada sau în locuri special amenajate în apropierea
zonelor intens populate. Specific pentru aceasta metoda de colectare este faptul
ca
aceste containere sunt pozitionate în afara si nu în interiorul proprietatii
locatarilor. În cazul colectarii selective a deseurilor, într-un astfel de punct de
colectare vom regasi atât containere speciale pentru materialele reciclabile cat s
i
containere pentru deseurile în amestec.
În schemele de colectare din poarta în poarta, "locatarii pun deseurile într

o pubela/sac plasat într-un anumit loc, într-o anumita zi, în afara locuintei lor".
De asemenea, în cazul colectarii selective a deseurilor vor exista mai
multe astfel de pubele/saci în care se vor depune anumite tipuri de deseuri si car
e
vor fi preluate de firmele de salubritate în zile diferite de colectare. Tabelul d
e
mai jos prezinta unele caracteristici comune ale acestor categorii.
Tabelul 5.0.1
Comparatie între sistemele de colectare.
Caracteristici Metoda de colectare
în puncte de
colectare
Metoda de colectare din
poarta în poarta

97
Definitie: Deseurile sunt duse de
catre locatar de la
locuinta sa la punctul
de colectare.
Colectarea deseurilor de la
locuinta/de acasa.
Sortare: Sortarea se face sau nu
de catre locatar. Pot fi
sortate sau nu la
centru.
Sortarea se face sau nu de
catre locatar. Pot fi sortate
sau nu la centru.
Materiale colectate: Materiale separate sau
materiale în amestec.
Materiale separate sau
materiale în amestec.
Containere: Comunal Individual (poate fi comunal
în cazul blocurilor de
apartamente).
Necesitatea transportarii
de la consumator:
Redusa pâna la mare Nu exista
Necesitatea transportarii
pentru colectare:
Redusa
Mare
Cantitatea colectata De la mare la mica Mare
Nivelul de contaminare: Scazut -în cazul
colectarii selective,
Mare -în cazul
colectarii mixte
Scazut - în cazul colectarii
selective,
Mare - în cazul colectarii
mixte
Se poate vedea ca unele caracteristici, în special contaminarea, depind mai
mult de faptul ca materialul este colectat separat sau nu, decât de metoda de
colectare utilizata.
5.1.2.2. Moduri de colectare
Colectarea în amestec -Colectarea în amestec este cea mai simpla
metoda de colectare. Totodata, acest mod de colectare limiteaza posibilitatile
ulterioare de reciclare si tratare a deseurilor. Colectarea în amestec a deseurilo
r nu
implica nici un efort din partea generatorului de deseuri, în ceea ce priveste
selectarea pe tipuri de deseuri.
Pentru sortarea materialelor reciclabile din deseuri colectate în amestec
este nevoie de o instalatie de sortare mecanica (fig. 5.9)21. În aceasta instalati
e vor
fi sortate, în diferite etape, elementele componente ale deseurilor, cu utilaje
corespunzatoare sau manual. Sortarea ulterioara a materialelor reciclabile din
deseuri implica mai putina atentie si mai putin interes în pregatirea si colectare
a
lor din partea celor care produc deseurile si, de asemenea, implica o munca
suplimentara pentru sortare cu consum de energie, forta de munca si mijloace
21 xxx - http://www.ttservis.cz/trideni_odpadu/index_en.html
98
tehnice. Calitatea materialelor reciclabile sortate este inferioara dupa ce aces
tea au
fost amestecate în recipientele autovehiculelor de colectare uneori chiar
comprimate sau maruntite. Materialele reciclabile sortate pot fi murdare sau
umede, ceea ce le face greu de procesat si valorificat în continuare. Preluarea
amestecata a tuturor grupurilor de materiale reciclabile a demonstrat ca hârtia,
plasticul si sticla sunt greu de sortat în j-s, instalatii de sortare obtinând doar
partial materiale pentru procesul de reciclare.

Fig. 5.0.9. Statie de sortare:


1 zona de receptie; 2 banda de alimentare a statiei de sortare; 3 banda de sorta
re; 4
separator magnetic; 5 evacuarea deseurilor respinse; 6 zona
de depozitare; 7 gratar
pentru colectare hârtie; 8 banda transportoare cu racleti; 9 presa; 10 presa pentr
u
materiale metalice.
Tinându-se cont de faptul ca
o parte din deseuri sunt sau nu folosite ca
combustibil, în figura 5.10. este prezentata schema unei statii de sortare care po
ate
face o astfel de diferentiere.
22
Fig. 5.0.10. Statie de sortare a deseurilor dupa caracteristici de combustie.
22 xxx - http://www.gec.jp/WASTE/data/waste_C-2.html
99
În figura 5.11. este prezentata o statie de sortare pentru sticle.

Fig. 5.0.11. Linie automata de sortare a sticlelor.


În functie de gradul de automatizare, procesul de sortare a deseurilor se poate
realiza:
-manual de catre muncitori (fig. 5.12.a)23;
-automata (fig. 5.12.b)24.
a)
b)
Fig. 5.0.12. Metode de sortare a deseurilor.
23 xxx - http://www.ezls.fb12.uni-siegen.de/en/EZLS_dateien/Research/projects.ht
m
24 xxx - http://www.gec.jp/WASTE/data/waste_C-2.html
100
Colectarea selectiva -În cazul colectarii selective a materialelor
reciclabile si a deseurilor în amestec, intervalele de colectare trebuie sa
corespunda sistemului de colectare utilizat. Perioadele dintre colectarile succe
sive
ale deseurilor în amestec pot fi scurtate având în vedere conditiile de igiena, pe
baza reducerii cantitatilor de deseuri prin preluarea în paralel a materialelor
reciclabile. În cazul materialelor reciclabile uscate, precum sticla si hârtia,
frecventa colectarii este determinata
doar de dimensiunile pubelelor. Pubelele cu
deseurile biodegradabile colectate separat vor fi golite, pe considerente de igi
ena,
cel putin o data pe saptamâna.
Prin preluarea materialelor reciclabile se întelege colectarea elementelor
componente din deseuri din care materialele pot fi recuperate. Obiectivul prelua
rii
acestor materiale din deseuri si reintroducerea lor în procesele de productie ca
materie prima secundara îi reprezinta economisirea materiilor prime primare si
reducerea cantitatilor de deseuri eliminate. În acelasi timp se pot economisi
cantitati mari de energie. De exemplu, pentru topirea cioburilor (materia prima
secundara) în cazul productiei de sticla sunt necesare numai 2/3 din energia
necesara pentru producerea sticlei din materii prime primare. Preluarea acestor
materiale face parte din domeniul reciclarii deseurilor si implica
o diminuare a
cantitatii de deseuri depozitate. Alaturi de economia de energie si de materii
prime se obtine indirect o diminuare a deseurilor de productie specifice prin
diminuarea cantitatii de materiale auxiliare si suplimentare. Alaturi de preluar
ea
materialelor reciclabile din deseurile menajere este necesar sa se colecteze si
sa se
sorteze materialele reciclabile din deseurile asimilabile din comert, industrie
si
institutii si, de asemenea, din deseurile de productie.
Procesul de colectare a deseurilor cuprinde si traseul acestora de la
umplerea pubelei la umplere vehiculului de colectare si la umplerea
autovehiculelor de transport. în acest context, un sistem de colectare se va baza
pe
combinatia mijloacelor tehnice de lucru si forta de munca umana, in special:
-procedura de colectare;
-tipurile de pubele folosite; .
-autovehiculele folosite;
-personalul.
Într-o zona
cu diferite tipuri de constructii si o serie de întreprinderi mai
mari si institutii, colectarea nu poate fi facuta
cu ajutorul unui singur sistem.
Corespunzator conditiilor din spatii vor trebui utilizate si diferite tipuri de
sisteme
de colectare.
Evaluarea unui sistem de colectare si testarea organizarii conform cererilor
se poate efectua pe baza urmatoarelor criterii:
-nivel economic;
-siguranta muncii;
-conditii de igiena;
-efectele asupra colectarii de materiale reciclabile;
-cerintele impuse de statiile de reciclare, tratare si eliminare a
deseurilor;
-aspecte urbanistice;
-confortul utilizatorilor;
-frecventa reparatiilor necesare;
101
-gradul de solicitare fizica a personalului de încarcare.
Aceste criterii trebuie analizate întotdeauna împreunasi într-o relatie
echilibrata, pentru a evita neglijarea unor domenii si prin aceasta prejudiciere
a
întregului sistem.
5.1.2.3. Proceduri de colectare
Exista
trei feluri de proceduri de colectare:
a) procedura de colectare prin golirea pubelei;
b) procedura de colectare prin schimbarea pubelei;
c) procedura de colectare în saci de unica folosinta.

La acestea se adauga colectarea fara un sistem anume, care se utilizeaza în


transportul deseurilor voluminoare. Pentru fiecare proces de colectare în parte
exista sisteme de recipiente si utilaje speciale, cu sisteme de încarcare
corespunzatoare.
a) Procedura de colectare prin golirea pubelei
În cazul procedurii de colectare prin golirea pubelei, în special la
transportul deseurilor menajere si al deseurilor asimilabile de la întreprinderi,
se
utilizeaza pubele prevazute cu roti, care se golesc prin intermediul unei instal
atii
de ridicare si rasturnare într-un autovehicul de colectare si apoi se pun înapoi în
acelasi loc. Transportul pubelelor de la locul lor la marginea drumului si înapoi
se
va face de catre utilizator sau de catre angajatii firmei de salubritate. Sistem
ul de
prindere prevazut pe pubela usureaza munca personalului de încarcare. Pentru
aceasta se utilizeaza pubele diferite în mare masura standardizate, care vor fi
golite în autovehiculele, prevazute cu un sistem combinat de prindere pentru mai
multe tipuri de pubele.

Fig. 5.0.13. Sisteme de colectare prin golirea pubelei.


În functie de cantitatea de deseuri si conditiile de spatiu se utilizeaza
pubele de diferite tipuri si marimi. În afara de sistemul de prindere autovehicule
le
de colectare sunt prevazute la ora actuala cu un mecanism de compactare a
deseurilor, astfel încât sa se poata încarca de doua sau trei ori mai multe pubele.
Se utilizeaza autovehicule cu spatiu de colectare a deseurilor de pâna la 23 m3
Tipurile de deseuri colectate:
-deseuri menajere sau asimilabile acestora, colectate în amestec;
-deseuri menajere pe fractiuni (sticla, hârtie, plastice,
biodegradabile si restul);
Avantaje:
102
-usurinta în manipulare;
-nu necesita un spatiu vast de desfasurare;
-costuri de exploatare mici.

Dezavantaje:
-costuri de investirii relativ mari;
-personal relativ numeros;
-durata colectarii relativ ridicata.

b) Procedura de colectare prin schimbarea pubelei


Aceasta procedura poate fi utilizata în aceeasi masura în cazul deseurilor
cu densitate mare, precum deseurile din constructii si demolari si namolul
orasenesc, cât si al deseurilor cu densitate mai scazuta cum ar fi deseurile
menajere si deseurile rezultate în întreprinderile industriale, marile hoteluri,
institutii, administratii si spatiile de locuit.
În cazul acestei proceduri pubelele pline de la fata locului se schimba cu
pubele goale de acelas tip. Dupa golirea acestora, pubelele se vor plasa într-un a
lt
loc. Daca este necesar sa se transporte pubele de tipuri si marimi diferite, sau
daca
golirea se face neregulat numai la cerere, atunci pubelele vor fi readuse dupa
golirea lor în instalatia de eliminare înapoi de unde au fost luate. În acest caz se
vorbeste despre transport direct".
Fig. 5.0.14. Sisteme de colectare prin schimbarea pubelei/containerului.
Din motive economice se utilizeaza
containere de peste 4 m3 care se pot
manipula cu ajutorul unor sisteme de rasturnare diferite.
Este posibila comprimarea continutului containerului cu o presa fixa sau în
containere prevazute cu un sistem de compactare propriu.
Tipurile de deseuri colectate:
-deseuri menajere sau asimilabile acestora, colectate în amestec;
-deseuri menajere pe fractiuni nealterabile(sticla, hârtie, plastice)
-deseuri cu densitate mare din constructii si demolari;
-namoluri orasenesti;
Avantaje:
-usurinta în manipulare si întretinere;
-personal putin;
-durata colectarii relativ mica;
-costuri de investitii relativ mici;
-costuri de exploatare mici.

103
Dezavantaje:
-necesita un spatiu de desfasurare relativ mare;
-riscul de a transporta containerele pe jumatate goale.
c) Procedura de colectare în saci de unica folosinta
În cazul procedurii de colectare în saci de unica folosinta deseurile sunt
adunate curat si igienic în saci de hârtie sau plastic si se încarca direct în
autovehiculele de colectare. Procedura de colectare se scurteaza datorita faptul
ui
ca nu mai este nevoie ca pubelele golite si repuse la locul lor, iar operatiunea
de
curatare a acestora este eliminata. Încarcarea sacilor se face de obicei manual,
ceea ce reprezinta o solicitare fizica
mai mare a personalului.
Volumul sacilor este limitat datorita acestui fapt si al rezistentei sacilor la
maxim 110 l. În mod obisnuit se folosesc saci de 50 si 70 1.
Având în vedere obiectivul de a evita producerea de deseuri suplimentare,
cresterea cu 3% a cantitatii de deseu prin materialul sacului trebuie privita ca
îngrijoratoare.
De regula se folosesc saci de gunoi atunci când se produc cantitati mai
mari de deseuri (de exemplu de sarbatori, în campinguri, la târguri sau diferite
manifestari la care participa multa lume) precum si acolo unde cerintele de igie
na
de colectare a deseurilor sunt foarte stricte (de exemplu în camine si spitale). D
e
multe ori sacii se aduna înainte de transport în containere.
Tipurile de deseuri colectate:
-deseuri menajere sau asimilabile acestora colectate în amestec;
-deseuri menajere pe fractiuni (sticla, hârtie, plastice,
biodegradabile si restul);
Avantaje:
-usurinta în manipulare si întretinere;
-personal putin;
-durata colectarii este foarte scurta;
-costuri de investitii mici;
-costuri de exploatare mici.

Dezavantaje:
-riscul ruperii sacilor;
-necesitatea diferitelor tipuri de saci în functie de tipul de deseu
colectat;
d) Procedura de colectare fara sistem
Colectarea fara sistem, în cadrul careia deseurile se colecteaza neunitar
dupa marime si forma sau în containere deschise, se utilizeaza la ora actuala
numai în cazul colectarii deseurilor voluminoase. Deseurile voluminoase trebuie
asezate la îndemâna personalului de încarcare a autovehiculelor pentru a putea fi
usor încarcate.
5.2. UMPLEREA AUTOVEHICULELOR DE COLECTARE
5.2.1. Instalatia de umplere a vehiculelor de colectare
104
Printr-un sistem de ridicare si rasturnare pneumatic sau hidraulic care se
afla
în partea din spate a autovehiculului de colectare, pubelele pline cu deseuri
sunt preluate, iar continutul este golit printr-o deschidere adaptata formei si
dimensiunii pubelei în interiorul vehiculului sau rasturnat într-o cavitate de
preluare (albie). Golirea recipientului în autovehicul se face prin rasturnarea si
totodata
ridicarea acestuia. Se poate asigura încarcarea vehiculului fara a produce
praf, atunci când între pubela si deschiderea pentru umplere se realizeaza o
legatura integrala. Pentru aceasta, deschiderea trebuie sa corespunda diferitelo
r
forme si dimensiuni ale pubelei.
Modificarea treptata
a pubelelor a facut necesara montarea a mai multor
sisteme diferite de umplere la un vehicul. Aceste sisteme pot lucra independent
unul de altul. În cazul deschiderilor duble se pot goli în acelasi timp doua pubele
diferite cu ajutorul sistemelor corespunzatoare de ridicare si rasturnare a pube
lelor
prin deschideri corespunzatoare asezate una lânga alta în vehicul. Pubelele sunt de
regula de 120/240 1 si de 1100 1. Instalatiile de ridicare si rasturnare pot fi
actionate independent una de alta si golirea pubelelor de 120 1 si de 240 1 poat
e fi
realizata cu reducerea cantitatii de praf emanat. În acest caz însa este prevazuta o
deschidere proprie corespunzatoare fiecarui tip de pubela în parte. Prin
intermediul unor deschideri combinate se pot goli mai multe tipuri de pubele
diferite.
Preluarea pubelelor se face de obicei cu asa numitul "sistem pieptene",
care apuca
de jos un mâner fixat în partea din fata a pubelei. Un "pieptene dublu"
poate apuca independent una de alta 2 pubele de 120/240 1. Dupa o modificare a
parametrilor este posibilasi ridicarea unei pubele de 1100 1. Un avantaj mare a
apucarii cu pieptene este ca pot fi manipulate pubele de diferite dimensiuni cu
aceeasi instalatie de ridicare si rasturnare. Existasi instalatii de apucare cu
"pieptene cu brat
de ridicare rabatabil" pentru preluarea suplimentara a pubelelor
de 1100 1 cu fus. (vezi figura 9 si 10
105
Fig. 5.0.15. Instalatii de apucare cu "pieptene cu brat de ridicare rabatabil"
5.2.2. Sistem de comprimare în autovehiculele de colectare
La colectarea deseurilor menajere si asimilabile si a deseurilor
voluminoase se utilizeaza autovehicule speciale închise. Acestea au spatii de
încarcare închise cu sisteme diferite de comprimare a deseurilor. Ele se încarca
prin deschiderile obisnuite sau cu sisteme aflate la partea din spate a
autovehiculului.
În cazul autovehiculelor cu sistem de comprimare rotativ deseurile cad
prin deschizatura din peretele posterior fix al vehiculului într-un tambur care se
roteste în jurul propriei axe. Tamburul care se roteste cu aproximativ 4 rotatii p
e
minut este prevazut cu un melc (spirala) interior sudat. Tamburul se va roti în as
a
fel încât spirala sa deplaseze deseurile catre partea din fata a vehiculului. Prin
deplasarea continua a deseurilor catre fata (catre peretele din fata a tamburulu
i) se
obtine comprimare de 2 pâna la 4 ori. Prin rostogolirea continuasi prin presarea s
i
ruperea bucatilor mai mari printre spirele melcului si a partilor fixe ale carca
sei
apare un efect de micsorare si de amestecare fara de care nu este posibila
comprimarea deseurilor mai voluminoase. Trebuie însa avute în vedere efectele
amestecarii asupra prelucrarii ulterioare a deseurilor. În cazul arderii, acest ef
ect
este benefic, dar nu si în cazul sortarii pentru recuperarea de substante care se
pot
revalorifica. În special apare umezirea si murdarirea hârtiei prin resturile
biodegradabile.
Autovehiculele cu sistem de presare a deseurilor se încarca întotdeauna
printr-o anticamera plasata imediat dupa deschiderea pentru încarcare. O placa de
presiune actionata hidraulic ce este legata de un perete de presare goleste
anticamera si umple prin comprimare containerul vehiculului de transport.
Peretele din fata a containerului poate fi actionat hidraulic pe toata lungimea
containerului. Cel mai mare grad de comprimare se obtine în domeniile de lucru
ale placii de presare si peretelui împingator.
La începutul operatiunii de umplere peretele din fata se împinge pâna
aproape de anticamera. Încet, încet odata cu umplerea containerului peretele din
fata gliseaza pâna la pozitia cea mai din fata pastrându-se însa în mod automat
106
presiunea din interiorul încarcaturii si gradul comprimare pe toata lungimea
containerului. Factorul de comprimare maxim care poate fi obtinu în acest fel este
de 3:1. În acest caz însa nu se obtine o amestecare a deseurilor. Doar în prima
faza, anticamera este posibila o oarecare micsorare a deseurilor foarte
voluminoare (fig. 5.16).
Fig. 5.0.16. Procesul de încarcare a containerului cu presa.
Pentru a se evita dezvoltarea de presiuni în peretii containerului acestia
trebuie întariti. Încarcarea peste masura a containerului si prin aceasta depasirea
sarcinii admisibile pe osie se poate evita cu ajutorul unor semnalizatori, care
pornesc atunci când se ajunge la sarcina limita admisibila întrerupând astfel
procesul de încarcare.
5.3. TRANSPORTUL DESEURILOR
Prin transportul deseurilor se întelege totalitatea proceselor care încep
dupa colectarea deseurilor si se încheie cu predarea acestora la instalatiile de
reciclare, tratare si sau eliminare a acestora. Transportul deseurilor este de d
oua
feluri:
-transport la distanta mica;
-transport la distanta mare.
Dupa colectarea deseurilor de la locul la care acestea au fost generate
urmeaza transportul la distanta mica la instalatia de reciclare tratare si/sau
eliminare a deseurilor care se gaseste în apropiere sau la o statie de transfer. D
e la
statia de transfer deseurile ajung prin transportul la distanta
mare la o instalatie
centrala
de reciclare, tratare si/sau eliminare.
5.3.1. Sisteme de transport
Din punct de vedere al gradului de încarcare exista 3 tipuri de transport:
-transport plin;
-transport gol;
-transport intermediar.
Principii de alegere a vehiculelor de colectare25:
-se vor alege vehicule care consuma o cantitate minima de energie,
dar cu o complexitate tehnica necesara pentru a colecta în mod eficient
materialele vizate - trebuie tinut cont de faptul ca operatiile de colectare si
25 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel managementul deseurilor so
lide urbane si industriale, Ed.
MATRIC ROM, Bucuresti, 2003;
107
transport au costuri relativ ridicate;
-vor fi preferate echipamente fabricate local, cu o conceptie
traditionala a vehiculelor si cu calificare locala, ori de câte ori este posibil,
completate la nevoie cu asistenta expertilor nationali si internationali (utiliz
area
de vehicule adaptate la conditiile concrete de clima);
-se vor alege utilaje care pot fi întretinute si reparate local si pentru
care suri disponibile pe plan local piese de schimb;
-în zonele deluroase sau aglomerate se vor alege vehicule actionate
manual, tractate de animale sau vehicule mecanice usoare;
-se vor alege vehicule fara compactoare, remorci, basculante sau
dube în zonele unde populatia este dispersata sau deseurile sunt deja dense;
acestea sunt mai eficiente în ceea ce priveste consumul de carburanti, exploatarea
si întretinerea lor;
-vor fi avute în vedere, dupa caz avantajele sistemelor hibride:
vehicule mici- satelit actionate manual, electric sau cu propan, care alimenteaz
a
un vehicul mai mare stationar sau cu miscare lenta (vehicul cu compactare sau un
autocontainer);
-vor fi avute în vedere, în zonele urbane industrializate, vehicule cu
compactare (atunci când pe traseele de colectare sunt multi generatori, iar
deseurile nu sunt prea dense sau prea umede);
-utilizarea vehiculelor cu colectare automata - atunci când este
posibila aducerea pe roti a containerelor (cu capacitati de cea. 120 - 240 litri
) din
gospodarii la punctele de colectare;
-în zonele industrializate, unde colectarea separata a deseurilor
organice si a altor materiale reciclabile este o prioritate, se vor alege vehicu
le
mixte: cu doua
compartimente pentru colectarea eficienta a doua fluxuri de
materiale;
-pentru colectarea materialelor reciclabile amestecate se vor alege
vehicule specializate în reciclare: care pot asigura compactarea materialelor
plastice, stocarea uscata a hârtiei, colectarea sticlei pe culori si calitati sepa
rate, a
metalelor si nemetalelor.
Vehiculele de colectare si transfer trebuie satina seama de teren, climasi
profilul asezarii. De exemplu, folosirea vehiculelor descrise este adecvata mai
ales
în zonele cu clima uscata, dar trebuie asigurata combaterea prafului si
posibilitatea acoperirii încarcaturilor în sezonul ploios si în perioadele cu vânt.
Daca
vehiculele de acest fel se încarca vârfuit cu deseuri, acestea vor cadea,
reducând astfel considerabil eficacitatea sistemului de colectare.
La selectarea unui vehicul, un factor important este densitatea locuintelor
si raportul existent între locuintele pentru o familie si pentru mai multe familii
,
fapt care va determina numarul de opriri ale vehiculului. Dispunerea strazilor,
pantele, traficul si suprafata drumurilor influenteaza usurinta de a manevra.
Vehiculele cu compactor lucreaza
prost în zone cu clima foarte umeda,
deseurile sunt adesea umede si dense. în aceasta situatie, vehiculele cu
compactare au tendinta de a stoarce umezeala si de a împrastia scurgerile pe
strazi. De asemenea, în zonele în care se arde carbune, unde deseurile sunt bogate
în cenusa, acestea nu pot fi compactate mai mult. Modelele de colectare cu
compactor, din tarile dezvoltate sau din orasele cu crestere rapida, cu echipe
108
formate din mai multi membri, pot reprezenta solutia potrivita datorita existent
ei
strazilor suficient de largi pentru astfel de vehicule. în unele cazuri, vehiculel
e cu
compactoare pot fi fezabile daca
sunt asociate cu un mic vehicul satelit de
colectare cum ar fi carucioare actionate cu propan sau manual, care colecteaza
deseurile din zonele aglomerate si le aduc la vehiculul mare.
Atitudinile culturale fata de deseuri pot sa determine frecventa colectarii
sau alegerea tipului de containere. Traditiile legate de vehicule si disponibili
tatea
soferilor afecteaza alegerea vehiculului. Consideratiile culturale iau în consider
are
si faptul daca populatia este dispusa sa vada deseurile în vehicul sau daca aceste
a
trebuie ascunse imediat vederii; daca este neplacut sa se auda un anunt al sosir
ii
vehiculului; cine poate manipula deseuri si în ce împrejurari si ce punct de
depozitare este acceptabil. Se mentioneaza ca atitudinile culturale sunt uneori
modificate în oarecare masura prin educatie.
O eroare frecventa în alegerea sistemelor de colectare si de transfer este
presupunerea ca toate fluxurile de deseuri sunt ia fel Compozitia fluxului de
deseuri variaza nu numai în functie de anotimp, ci si în functie de categoria etnica
si sociala din aceeasi tara. Exista o variatie relativ mare între tari, emisfere s
i
continente.
În tarile cu venituri mici, deseurile sunt de obicei bogate în materiale
organice deoarece alti constituenti sunt îndepartati înainte de depozitare sau între
depozitare si colectare. Tarile cu venituri mari, dimpotriva, au tendinta de a a
vea
în deseuri o proportie mai mica de deseuri organice, dar mai multa hârtie, sticla,
materiale plastice si metale.
Luând în considerare cele prezentate anterior, au aparut diferite tipuri de
masini de transportat deseuri (fig. 5.17) 2627, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35,
36.

26 xxx - http://www.who.int/water_sanitation_health/hygiene/envsan/tn07/en/index
.html
27 xxx - http://www.comtechrom.ro/product.php/Autospeciala-16-22-mc/5/
28
xxx http://
www.westu.org/default.asp?menuid=10395&sub1menuid=10410&sub2menuid=10551&sub3men
uid=1056629 xxx - http://www.alphagreen.gr/ergouk.htm
30 xxx-http://www.wastecycle.co.uk/index.asp?c=1020
31 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=86&menu=services
32 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=57
33 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=56
34 xxx - http://www.danvilleva.
gov/page.asp?menuid=2820&sub1menuid=2838&sub2menuid=2956&sub3menuid=3907
35
xxx http://
www.tampagov.net/dept_solid_waste/residential_services_division/images/fully%20a
utomated%20large.jpg36 xxx - http://www.co.henrico.va.us/utility/solidwaste/bulk
ywastecollections.html
109
Fig. 05.0.17. Metodede transportat deseuri.
Transportul rutier al deseurilor
Autovehiculele de colectare si transport al deseurilor sunt camioane cu
recipiente speciale, care se încarca direct sau camioane pe care se pot monta
pentru transport containere de capacitate mare care se monteaza deja încarcate.
Acestea din urma se pot folosi atât pentru transportul la distante mici cat si la
distante mari.
110
Un autovehicul poate fi utilizat daca respecta anumite conditii constructive
ca de exemplu dimensiuni ale containerului de încarcare si încarcarea maxima pe
fiecare axa.
O conditie principala impusa
autovehiculelor de colectare este sa poata
încarca cat mai multe deseuri. Marirea din ce în ce mai mult a capacitatii
autovehiculelor este limitata de greutatea maxim admisasi de usurinta de
manevrare a autovehicului.
La fixarea dimensiunii vehiculului de colectare si transport se vor avea în
vedere:
-încarcatura utila;
-distanta catre statia de transfer sau la statia reciclare, tratare si/sau
eliminare;
-sistemul de recipiente;
-topografie, limitarile si dificultatile în traficul rutier;
-latimea drumurilor pe distantele parcurse de vehiculele de
colectare sau de transport;
-timpul de lucru zilnic si pauzele angajatilor;
-marimea echipei de colectare a deseurilor.
Transportul deseurilor pe cai feroviare
Toate transporturile feroviare au în comun faptul ca deseurile dupa
colectarea lor cu autovehicule rutiere trebuie sa ajunga
la o statie de transfer
(fig.5.18)37, 38. Acolo, de cele mai multe ori, dupa compactare se încarca în
vagoane si se transporta la diferite instalatii de reciclare, tratare si/sau eli
minare a
deseurilor. Transportul feroviar se poate face în containere de comprimare, în
containere cu sistem rotativ de comprimare, sau în cazul deseurilor necomprimate,
în vagoane deschise la partea superioara acoperite cu prelate sau plase.
Fig. 05.0.18. Transporul feroviar al deseurilor.
Un avantaj în cazul transportului feroviar este independenta acestui tip de
transport de conditii meteorologice si faptul ca circulatia rutiera nu este
îngreunata. De aceea trebuie acordata o atentie deosebita accesului la cale ferata
în cazul planificarii unei statii de transfer sau a unei instalatii de reciclare,
tratare
si/sau eliminare a deseurilor.
37 xxx - http://www.rematsalaj.ro/net/fisiere/dotare.htm
xxxhttp://
images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.edie.net/Library/features/images/LAB01
23_4t.jpg&imgrefurl=http:
//www.edie.net/Library/view_article.asp%3Fid%3D1374%26channel%3D0&h=91&w=100&sz=
8&hl=ro&start=109&
tbnid=iMFveLYjyUWb3M:&tbnh=75&tbnw=82&prev=/images%3Fq%3Dwaste%2Btransport%26sta
rt%3D100%26n
dsp%3D20%26svnum%3D10%26hl%3Dro%26sa%3DN
111
Datorita cantitatilor mari si gradului de încarcare mare care se poate
transporta numai cu un tren, transportul feroviar este indicat în special în cazul
deseurilor masive cu densitate mare ca de exemplu fier vechi, zgura, deseuri din
constructii si demolari sau namoluri orasenesti. Transport feroviar al deseurilo
r
menajere si al celor asimilabile din comert, industrie si institutii devii inter
esant si
fezabil numai atunci când trebuie transportate la distante foarte mari, sau când nu
exista depozite de deseuri în apropierea oraselor.
Transportul deseurilor pe cai navale
Deseurile pot fi încarcate în statiile de transfer si pe nava de transport sau
în containere pe diferi nave (fig. 5.19) 39. De asemenea, pe calea apei se pot
transporta cantitati mult mai mari de deseuri în comparatie cu transportul pe caai
rutiere. Transportul naval al deseurilor se întâlneste relativ rar. Nivelul ridic sa
u
scazut al apei si îngheturile pot îngreuna transportul naval regulat. În astfel de
cazuri nave transportoare pot juca rol de tampon pentru câteva zile. De asemenea
trebuie avute în vede perioadele de transport mari uneori, chiar saptamâni sau
chiar luni de transport, perioade care sunt admisibile doar în cazul deseurilor
nealterabile.

Fig. 5.0.19. Nava


petru trasportul deseurilor.
Transbordarea în statii de transfer
Transportul deseurilor implica transportarea acestora de la locul de
colectare la centrele de reciclare tratare si/sau eliminare, iar în cazul distante
lor
foarte mari, deseurile pot fi duse la statiile de transfer unde vor fi transbord
ate în
autovehicule de capacitati mari si apoi transportate la centrele reciclare, trat
are
si/sau eliminare.
Transbordarea deseurilor la o statie de transfer se poate face fie direct din
autovehiculul de colectare într-un alt mijloc de transport fie indirect prin stoca
rea
intermediara într-un buncar. În cazul folosirii unor prese pentru deseuri este
nevoie de buncare de stocare intermediare. Acestea îndeplinesc rolul unui depozit
tampon, prin care se asigura o functionare continua, în cazul livrarii în etape a
deseurilor. De acolo deseurile sunt transportate, de exemplu, cu ajutorul poduri
lor
rulante cu benzi zimtate, cu ajutorul platbenzilor sau a utilajelor de împingere
catre dispozitivele de încarcare.
In principiu, într-o statie de transfer se desfasoara 3 operatiuni principale:
-predare (tipul de predare);
39 xxx - http://www.turbosquid.com/FullPreview/Index.cfm/ID/307638
112
-pregatire (transbordare cu sau fara comprimare);
-încarcare (corespunzator tipului de mijloc de transport folosit în
continuare).
Predarea -Predarea deseurilor se poate face doar cu ajutorul
autovehiculelor administratiei locale sau, în unele cazuri, cu autovehicule privat
e.
Daca
autovehiculele private au permisiunea de a livra direct deseuri, este necesar
sa se prevada, pe lânga un cântar si o casa de marcat, locuri de descarcare
suplimentare corespunzatoare autovehiculelor private care au dreptul sa livreze.

Pregatirea -Prin pregatire în cadrul operatiunii de transbordare a


deseurilor se întelege manipularea deseurilor dupa predare în cadrul statiei de
transfer. Deseurile pot fi încarcate direct sau dupa ce au fost în prealabil stocate
temporar într-un buncar si compactate sau nu în mijloacele de transport pentru
distante mari.
Încarcarea si descarcarea mijloacelor de transport -Modul de
încarcare depinde de mijlocul de transport folosit. Transportul la distanta se poa
te
face pe cai rutiere, navale sau feroviare. Predarea deseurilor se face de regula
cu
autovehicule rutiere. Si transportul la distanta a deseurilor este indicat a se
face de
regula pe cai rutiere (fig. 5.20). În cazul transportului rutier containerele de
capacitate mare montate pe vehicul se încarca direct.
Fig. 5.0.20. Sisteme de transbordare rutiere.
În cazul transportului feroviar containerele de capacitate mare deja
încarcate sunt preluate de un pod rulant si asezate pe vagonul trenului. La
destinatie de obicei acestea sunt reîncarcate în camioane, pentru a ajunge mai usor
la depozitul de deseuri sau la instalatia de reciclare, tratare si/sau eliminare
.
113
Fig. 5..0.21. Sisteme de transbordare feroviare
Este posibilasi descarcarea directa din autovehiculele de colectare în
vagoane de capacitate mare deschise la partea superioara. Descarcarea la
destinatie se va realiza cu ajutorul unei instalatii de macarale cu graifar. Aju
stajele
de tabla din interiorul recipientelor înlesnesc utilizarea completa a capacitatii
de
umplere. Golirea se face prin rotirea recipientului în jurul propriei axe în sens
invers, (fig. 5.21.). Capacitatea recipientelor este de aproximativ 73 m3 pâna la
50
tone deseuri.
La transportul naval la distante mari autovehiculele de colectare fie
rastoarna direct continutul în nava de transport deschisa la partea superioara (fi
g.
5.22), fie prin intermediul unor prese de deseuri în recipiente de capacitate mare
care vor fi transportate cu ajutorul macaralelor pe navele care transporta
containere. Navele cu fundul plat deschise la partea superioara
pot fi descarcate la
destinatie cu ajutorul macaralelor cu graifar. Emisia de praf în cazul încarcarii
navelor deschise se poate combate prin desfasurarea operatiunii într-un mediu
acoperit si printr-o usoara
depresiune (efect de vid).
5.4. DISTANTA PÂNA LA LOCUL DE PROCESARE SAU DE
ELIMINARE FINALA.
Întrucât unul din motivele principale ale includerii transferului într-un
sistem de deseuri este marirea eficientei de transport spre procesare sau elimin
are,
o practica sanatoasa trebuie sa cuprinda o evaluare a distantei de la zonele de
colectare pâna la aceste amenajari comparativ cu transportul direct la amenajarea
de eliminare.
114
Autovehicule ale serviciilor
de salubrizare publice
Autovehicule ale serviciilor
de salubrizare particulare
Tipul transportului
la distantaAutovehicule ale serviciilor
de salubrizare publice
Autovehicule ale serviciilor
de salubrizare particulare
Tipul transportului
la distanta
Descarcarea directa farastatie de transfer
Descarcarea directa cu
statie de transfer
Vehicule de compactare
într-o statie de transfer
Transferare faracompactare
Tipul transbordarii
deseurilor
Fig. 5.0.22. Reprezentarea sistematica a diferitelor variante de transportare a
deseurilor.
Compactor integrat în
autovehiculul de transport
Compactor stationar
Presa de compactare
în baloti
Maruntire
Pe cai rutiere
Pe cai feroviare
Pe cai navale
Instalatii în aer liber
Constructii din otel
Constructii din beton
Transferare cu
compactare
Tipul livrarii
deseurilor
Cladiri din
prefabricate
Cu un etaj
Cu mai multe etaje
Tipul
instalatiilor
Sistematizarea
transportului
deseurilor
115
5.4.1. Consideratii sanitare si de mediu privind transferul deseurilor [1,11,12]
Din perspectiva la nivel de sistem, operatiile de transfer pot aduce
beneficii pentru mediu si sanatate în urmatoarele moduri:
-pot reduce emisiile în aer si consumul de carburant datorita
eficientei sporite a colectarii si transportului; pot reduce si consumul de ener
gie;
-accesul la materiale pentru pre-procesare, culegerea de deseuri sau
recuperarea de materiale, împreuna cu îndepartarea articolelor voluminoase sau
vatamatoare, reduce consumul de carburant si mareste recuperarea;
-masurile sigure pentru pre-prelucrare si culegere de deseuri pot
îmbunatati conditiile sanitare si de lucru ale culegatorilor de deseuri care altfe
l ar
prelucra materialele din groapa de gunoi sau din depozitul deschis;
existenta transferului într-un sistem de colectare referitoare la accesul carutelo
r si
al rutelor cu parcurs scurt. Astfel gropile de gunoi pot fi amplasate cu mai mul
ta
consideratie pentru factorii de sanatate publicasi de mediu, cum sunt conditiile
hidrogeologice, retinerea scurgerilor si a gazelor de fermentare precum si izola
rea
fizica a amenajarii pentru minimizarea amenintarii reprezentata de vectorii de
boli, cum ar fi rozatoarele.
Statiile si punctele de transfer pot crea probleme pentru sanatatea umanasi
pentru mediu, [11,12]:
-impactul negativ asupra vecinatatii poate include zgomotul,
emisiile în aer precum si emisiile de scurgeri si uleiuri de la vehiculele de
colectare si transfer precum si de la amenajarile pentru întretinerea vehiculelor;

-statiile si punctele de transfer au potentialul de a produce


probleme de miros, gunoaie si vectori de boli, dar cum ele faciliteaza o colecta
re
mai intensasi mai prompta, pot adesea sa echilibreze problemele de acest fel.
-lipsa de control poate conduce la transformarea unui punct de
transfer al unei comunitati în loc de aruncare necontrolata a deseurilor.
5.4.2. Calculul capacitatii de transport
Pentru dimensionarea parcului de autotransportoare si a containerelor
necesare pentru transportul deseurilor aferente unei localitati se procedeaza ia
urmatoarele calcule, [2, 9]:
- Debitul mediu zilnic
Q =
1 ·(Q +
Q )
, med ,
td Smed dd
în care:
Im
Q =
N · [t/zi]
med l
1000
,=
Sl·s [t/zi]
QSmed
116
unde:
dd - densitatea medie aparenta a reziduurilor, [t/m3];
Qmed- debitul mediu zilnic ai reziduurilor colectabile;
Nl - numarul locuitorilor aferent centrului urban;
lm - cantitatea medie zilnica de deseuri produse de un locuitor, [kg/zi];
QS,med - debitul mediu zilnic al deseurilor stradaie, [t/zi];
S - suprafata stradala a localitatii, [ha];
Is - cantitatea unitara deseu, [t/ha.zi] (ls= 0,15 t/ha.zi); (lm= 0,80 kg/zi)
-Calculul numarului total de pubele necesar salubrizarii localitati
Q,t
Np =
td ·
u
Vp Cu
unde:
tu - timpul salubru necesar umplerii pubelei (3 zile);
Vp - volumul pubelei, [m3];
Cu - coeficientul admis de umplere a pubelei, (0,90)
Toate etapele acestui flux, de la colectarea deseurilor, manipulare,
presortare, depozitare, expediere la consumatori a deseurilor reciclabile,
incinerare, depozitare finala, au importanta lor, iar neglijarea în abordare a
oricareia dintre acestea poate aduce prejudicii mai mici sau mai mari factorilor
de
mediu (cu precadere solurilor si apelor subterane). Efectul este resimtit în
reducerea eficientei activitatii serviciului de salubritate si compromiterea cal
itatii
mediului.
-Numarul total al autovehiculelor colectoare pe zi si schimb:

Nm
N =
p ·
p
as, ch
tN M
·
u ts, ch a
M =
nm[kg]
·
a pp
în care:
a - coeficient al degradarii pubelelor, (a = 1,05);
mp - masa reziduurilor ce poate fi colectata într-un container, [kg];
Nt,sch -numarul normat al transporturilor, posibil a fi efectuat de un
autovehicul
colector, pe zi, într-un schimb de 8 ore;
Ma - cantitatea totala a reziduurilor ce poate fi colectata de un autovehicul,
[kg];
np - numarul de pubele care pot fi depozitate într-un autovehicul;
5.5. COLECTAREA SI RECUPERAREA DESEURILOR SOLIDE
117
5.5.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase prafoase
Majoritatea materialelor refolosibile feroase rezulta
din gazele arse si a apelor
uzate în procesele siderurgice.
Exista diferite tehnologii si sisteme de epurare a materialelor refolosibile su
b
forma de praf din gaze arse, pulberi metalice sau din apele reziduale industrial
e si
menajere uzate.
Din industriile de desprafuire adecvate continutul de praf al gazelor evacuate în
sectorul siderurgic poate fi redus pâna la valorile de 0,1 0,15 g/m3, ceea ce
înseamna ca se poate recupera peste 97 % din cantitatea de praf initiala. Prin
sistemul de epurare în mai multe trepte, continutul de praf de furnal din gazele
evacuate se reduce la 0,01 g/m3. Praful de furnal astfel recuperat, evaluat la c
irca
30 kg/t fonta are un continut de 40 % Fe.
La sectorul otelarie, la cuptoarele Martin, prin adaptarea unor instalatii
(filtre de epurare corespunzatoare) se poate ajunge la reducerea continutului de
praf în gazul evacuat în atmosfera pâna la 0,1 0,15 g/m3. Praful recuperat
reprezinta circa 7 kg/t de otel si are un continut de fier de peste 50 %.
Si la cuptoarele electrice, în timpul suflarii oxigenului pentru accelerarea
reactiilor de afânare, se ajunge la o concentrare a continutului de praf, de pâna la
8 g/m3 care dupa epurare cu instalatii de captare si desprafuire a gazelor, scad
e la
0,02 g/m3, rezultând deci o importanta cantitate de material feros cu un continut
de circa 40 % fier.
La convertizoarele L.D. cantitatea de praf din gazele evacuate variaza între 30
50 g/m3 ceea ce revine la 10 25 kg praf raportat la tona de otel elaborat.
Prin operatia de epurare, cu continutul de praf din gazele evacuate se reduce l
a
mai putin de 0,1 g/m3.
Praful obtinut, având în proportie de 80 % o granulatie de 0,8 0,05 µm contine
în jur de 60 % fier.
Materiale feros se mai obtine si din zgura din turnatorii, din tunderul de la fo
rje
si din namolul apelor reziduale uzate folosite la racirea diferitelor procese sa
u
prelucrari tehnologice.
Prin zdrobirea zgurei se obtin particule de otel cu granulatie cuprinsa
între 5
300 mm granulatie, reprezentând circa 4 5 din total zgura. Dupa macinare pâna la
granulatia de 5 %, rezulta, prin separare magnetica, un concentrat feros cu circ
a
45 % fier, în proportie de peste 20 % din cantitatea totala de zgura. Restul
materialului, circa 74 %, nu mai are practic decât un continut sub 20 % fier ceea
ce face sa
nu mai poata fi folosit în siderurgie ci în alte utilitati ca la repararea
drumurilor, la rampele de depozitare controlate sau ca îngrasamânt în agricultura.
5.5.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase sub forma
de bucati
Aceasta categorie este foarte importanta, atât din punct de vedere cantitativ cât si
calitativ. Calitatea produselor siderurgice este mult influentata de categoria,
clasa
si calitatea materialelor refolosibile feroase introduse în cuptoarele de topire.
Folosirea lor în stare necontrolata sau nepregatita poate rebuta cantitati de otel
de
calitati necorespunzatoare.
118
5.5.3. Colectarea si recuperarea aschiilor metalice
În general, sistemele actuale de colectat aschiile metalice la sectiile mecanice
de prelucrare prin aschiere au caracterul unei munci nemecanizate. Acesta
deoarece aschiile rezultate la masinile unelte sunt mai întâi strânse manual în lazi,
care sunt evacuate la sfârsitul schimbului sau în timpul schimbului cu ajutorul
unui mijloc oarecare de transport pâna la locul de depozitare unde se varsa într-un
buncar de aschii.
Acest sistem necesita forta de munca, spatiu si timp, factori importanti ai
reducerii pretului de cost.
O sectie lucrând cu 50 masini unelte aschietoare produce într-un schimb 1000
1500 kg aschii sub forma de fire, al caror transport si depozitare ridica multe
probleme, în special prin faptul ca greutatea volumica a aschiilor în forma de fire
este foarte mica, circa 200 kg/m3. Aceste valori pot oscila mult în functie de
operatia de strunjire (de presare sau finisare) de marimea masinii unelte, de vi
teza
de aschiere, de tipul de masina-unealta etc.
În tabelul 5.2. este redata cantitatea de aschii rezultata de la diferite tipuri d
e
masini-unelte.
Tabelul 0.2
Cantitatea de aschii metalice produsa în anumite locuri.
Locul de producere a aschiilor Cantitatea de aschii
(kg/schimb de 8 h)
Strung pentru aparate 4 6
Strung revolver mic 12 16
Strung revolver mare 20 50
Strung de productie cu vârfuri (de marime medie) 15 30
Masina de gaurit (de marime medie) În medie 10 20
Masina de frezat (de marime medie) În medie 18 - 30
De aici rezulta ca proiectantii de ateliere aschietoare trebuie sa priveascasi
problema colectarii si evacuarii aschiilor, care este întotdeauna dificila.
Colectarea aschiilor la masini unelte. În general se poate spune ca proiectantii
de
masini-unelte aschietoare de metale nu au rezolvat înca problemele evacuarii
aschiilor de la scula aschietoare respectivasi nici colectarilor într-un colector
destinat transportarii ulterioare din sectie.
Masinile aschietoare moderne pentru prelucrarea suprafetelor plane (masini de
frezat, masini de rabotat) sunt prevazute doar cu albii care asigura colectarea
lichidului de racire (cu aer comprimat) pe jos si apoi se aduna
manual în lazi de
catre personalul muncitor sau de serviciu.
La strungurile universale de uz obisnuit cel putin exista sub sania strungului o
albie a batiului în care cad si se strâng aschiile, de unde se scot mai usor într-un
cos sau într-o roaba.
La instalarea masinilor grele se amenajeaza
în spatele lor gropi speciale
betonate, în care se monteaza cosurile pentru aschii.
119
La strungurile automate si semiautomate aschiile cad împreuna
cu lichidul de
racire pe partea inferioara
a batiului gol la interior, în al carui perete superior este
instalat un gratar si se varsa pe un plan înclinat în cosul asezat în spatele masinii.

La prelucrarea pieselor cu viteze mari si pe masini unelte de mare productivitat


e
se formeaza o cantitate atât de mare de aschii încât ele blocheaza repede masina si
împiedica lucrul. Dupa unele date publicate, astfel de masini unelte, produc în
medie urmatoarele cantitati de aschii, în kg/h:
-masini-unelte mici 3,5 4,5 kg/h
-masini-unelte mijlocii 3,5 7,5 kg/h
-masini-unelte mari 7,5 10 kg/h
-masini-unelte agregate speciale 14 18 kg/h.
5.5.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile provenite din
casarea autovehiculelor
Cresterea productiei de autovehicule pe piata mondiala, ca de altfel ca si în tara
noastra, creaza o problema dificila
mai ales pentru valorificarea efectiva a celor
scoase din uz, datorita complexitatii materialelor care alcatuiesc autovehicolul
.
Având în vedere ca un autoturism cântareste circa 1000 kg, din care datele
cuprinse în tabelul 5.3. rezulta ca din punct de vedere al materialelor refolosibi
le,
un autoturism casat prezinta o sursa de recuperare de circa 700 kg otel, 140 kg
fonta, circa 5,5 kg neferoase, cauciuc 4 %, sticla 2 % si altele.
Tabelul 5.0.3
Materialele din care se compune un autoturism.
Denumirea materialului Procentul din masa
autovehicului (%)
Otel 70
Fonta 14
Cupru 1
Zinc 2
Plumb 0,5
Aluminiu 2
Sticla 2
Materiale combustibile (carton, textile, materiale plastice etc.) 4
Materiale necombustibile (pamânt, vata de sticla, produse
ceramice etc.)
0,5
Cauciuc 4
Materialele feroase, în proportie de 84 % cu 15 % impuritati (materiale textile,
cauciuc, materiale plastice) si cu 1 % neferoase sunt colectate de catre un
separator magnetic.
5.5.5. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase
Este interzisa strângerea si depozitarea materialelor refolosibile feroase nealite
în amestec cu cele aliate.
120
Materialele refolosibile feroase provenite din munitii si armament vor fi preala
bil
delaborate de organele de specialitate conform instructiunilor de delaborare si
apoi depozitate pe loturi de boxe închise sau lazi.
Materialele refolosibile feroase se colecteazasi se livreaza separare, câte o
singura categorie, clasasi grupa
de calitate în vagon, magazie a navei,
autovehicului sau containere.

5.5.6. Colectarea si recuperarea materialelor metalelor neferoase


5.5.6.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cupru si aliaje
de cupru
Materialele refolosite din cupru prezinta un deosebit interes economic pentru
proprietatile cuprului conductibilitate electricasi termica înaltasi plasticitate
mare.
Folosirea tot mai larga a cuprului si aliajelor din cupru pe de o parte, iar pe
de
alta parte scaderea resurselor de minereuri de cupru pe plan mondial a determina
t
atentia si importanta care se acorda colectarii si recuperarii materialelor refo
losite
din cupru.
Ca impuritati ce apar în cadrul reziduurilor industriale din cupru se pot
exemplifica: fierul, plumbul, bistumul, antimoniul, arsenul, nichelul, sulful,
stanciul, zincul, oxigenul si altele.
Aliajele pe baza de cupru sunt alamele si bronzurile.
În functie de cantitatile si dimensiunile pentru transport mai ales intern se
folosesc autotransportoare de containere, autobasculante si chiar transportoare
cu
benzi, cu cupe sau oscilante.
5.5.6.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din aluminiu
În ceea ce priveste consumul de metal pe plan mondial aluminiul ocupa locul 2,
dupa otel, iar în cadrul metalelor neferoase locul întâi, reprezentând peste 45 %
din productivitatea mondiala
a metalelor neferoase.
Impuritatile au, în general, aceeasi provenienta
cu a materialelor refolosibile din
aluminiu si, mai precis, acelasi reziduuri industriale din care materialele
refolosibile sunt colectate si prelucrate.
În tabelul 5.4. sunt prezentate natura si provenienta unor metale refolosibile si
impuritatile ce pot apare în cadrul acestora.
Tabelul 5.0.4.
Impuritatile prezente în materialele refolosibile din aluminiu si aliajele de
aluminiu.
Materiale refolosibile din aluminiu Impuritati
Reziduuri de forje si de tabla Otel si metale grele
Capete de bara
si reziduuri de la stantare Unelte mici din otel, materiale plastice,
unsori
Aschii de la strunjire, gaurire etc. Aschii de otel sau fonta, unelte mici
121
Praf rezultat de la slefuire Praf abraziv de la polizoare
Reziduuri de sârma
si de cabluri Inimi de otel, materiale de izolatie, plumb
Vase de menaj Mânere din alte metale, materiale plastice
Folii Vopsele, hârtie, staniu, materiale plastice
Tuburi si capsule pentru sticle Pb, Zn, pluta, materiale plastice
Reziduuri din aviatie (avioane) Otel, diferite metale, cabluri, cauciuc,
vopsele, plastic
Reziduuri din tabla Otel si alte metale, vopsele, materiale
plastice
Reziduuri de la turnatorie Otel, fonta, diferite metale si aliaje,
vopsele
Scoarte, zgura, cenusi Oxizi, nisip, otel
Proportia acestor impuritati este destul de mare si extragerea totala din materi
ale
refolosibile practic nu este posibila iar dupa o anumita limita devine anevoioas
asi
costisitoare. De aceea, în functie de natura si provenienta reziduurilor industria
le
si de sursa de colectare, materialele refolosibile din aluminiu si aliaje de alu
miniu,
pe care se poate conta ca pot fi obtinute prin colectare si prelucrare din canti
tatea
totala
de aluminiu utilizat la fabricarea unor produse, au, cu aproximativ,
urmatoarele proportii:
-70 75 % pentru mijloacele de transport rutier, naval si aerian, instalatii
de apa, sine, obiecte de uz casnic;
-60 65 % în cazul produselor (pieselor) folosite în industria constructiilor
de masini, industria miniera, mecanica fina, industria optica, vagoane, indicato
are
rutiere, articole de sport, jucarii, articole de voiaj, de muzica;
-85 % din cablurile electrice si materialele electrotehnice, aparatura
chimicasi din produse pentru industria alimentarasi agroindustriala;
-70 % din aluminiul utilizat în constructii;
-90 % în cazul ambalajelor din aluminiu.
O buna parte din aluminiu, care nu este inclusa în proportiile de mai sus, se
regaseste în praful care apare în toate sectiile de prelucrare a reziduurilor de
aluminiu sau aliajelor de aluminiu în scopul valorificarii acestora, astfel:
-la arderea uleiului de pe aschii (pâna
la 150 mg praf/m3, gaze);
-la prelucrarea zgurilor macinare, desprafuire ( sub 150 mg praf/m3);
-la topire, în functie de cuptoare, apare praf de la 100 2000 mg praf/m3 (la
cuptoarele de inductie de joasa frecventa
si cuptoarele cu creuzet practic nu se
degaja praf).
Pentru separarea prafului din gazele rezultate de la cuptoare se folosesc
instalatii de separare (separatoare umede, filtre sac si filtre electrice) care
reusesc
sa retina praful ce contine aluminiu cu un randament de:
-90 % în cazul separatoarelor umede;
-98,5 % cu separatoarele umede;
-99 % în cazul filtrelor cu sac.
122
Pentru ca operatia de colectare a materialelor refolosibile de aluminiu sa aiba
rezultatele cele mai bune, cantitativ si calitativ, cu minimum de efort, este bi
ne sa
se faca la locul unde acestea rezultasi pe categorii, sorturi, marime si compozi
tie.
5.5.6.3. Colectarea si recuperarea materialelor din zinc si aliajelor de zinc
Reziduurile industriale din care se colecteaza zincul se prelucreaza prin
procedee metalurgice (obtinându-se zincul în metal brut sau în aliaje) si prin
procedee chimice (zincul sub forma de compusi chimici).
Pentru a se respecta limitele admise de impuritati trebuie ca în cadrul separarii
sa se tina seama de influenta negativa a acestora astfel:
-plumbul determina fragilitate la laminare a zincului, dar mareste solubilitatea
în acizi si de aceea se admite 1 % Pb , la executarea zincarilor în poligrafie;
-staniul reduce plasticitatea si se fisureaza la prelucrarea la cald, de aceea l
imita
admisibila este de maximum 0,002 % Sn;
-fierul mareste duritatea si fragilitatea;
-cadmiul oxideaza intercristalele si formeaza crapaturi.
5.5.6.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din plumb si din
aliaje de plumb
Prelucrarea reziduurilor de plumb se face în uzine sau sectoare specializate.
5.5.7. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile nemetalice
5.5.7.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din hârtie
Dupa modul de întrebuintare, materialele refolosibile din hârtie, sunt cuprinse
în doua mari grupe si anume:
-materiale refolosibile din hârtie si carton destinate producerii
pastei pentru utilizarea ca materie prima
la fabricarea hârtiilor, cartoanelor,
mucavalei si cartonului cu suport bituminat; materialele refolosibile din aceast
a
grupa sunt constituite din hârtii, cartoane si mucavale folosite sau scoase din uz
(colectarea de la populatie si de la unitatile comerciale si industriale de stat
si
particulare (societati si regii), precum si din resturi tehnologii rezultate de
la
activitatile de confectii si imprimare a hârtiei, cartonului si mucavalei, care nu
pot
fi folosite ca atare;
-materiale refolosibile din hârtie, carton si mucava rezulta de la
finisarea si prelucrarea hârtiei, cartoanelor si mucavalei, destinate a fi utiliza
te ca
atare sau cu mici prelucrari, în vederea înlocuirii materialelor noi.
Hârtia si cartonul trebuie sa colectate separat de la gospodarii sau alti
generatori de deseuri. Hârtia si cartonul trebuie transportate direct la o firma c
e se
ocupa cu reciclarea deseurilor, în cadrul acesteia trebuie sa se asigure o platfor
ma
pentru a servi ca zona tampon în cazul în care se întârzie transportul sau
comercializarea acestui tip de deseu.
Pe plan mondial, ca si în tara noastra, exista o mare risipa de hârtie, care
sporeste în fiecare an. Dintr-un raport întocmit de "Worldwatch Institute" rezulta

123
ca numai 25% din cantitatile de hârtie existente în lume se recicleaza, dar nu
exista motive de ordin tehnic si economic care sa împiedice cresterea acestei cifr
e.
O tona de hârtie recuperata înlocuieste o tona de celuloza sau 4 m3 de masa
lemnoasa, 800 KWh energie electricasi 250 kg combustibil conventional. Pe
suprafata Pamântului sunt cea. 4 miliarde hectare de paduri si în fiecare an
exploatarile de masa lemnoasa se fac pe o suprafata de cea. 24 milioane hectare
aproximativ
cât suprafata târii noastre. Prin taierea unui copac se distruge un lucru
cu o valoare esteticasi biologica, deoarece acesta asigura hrana solului si ajut
a la
regenerarea aerului pe care-i respiram. Un singur hectar de confere retine anual
40
mii kg praf din natura.
Hârtia reciclata poate fi destinata fie fabricarii din nou a hârtiei (valorificare
optima), fie a cartoanelor si mucavalelor (valorificare inferioara), Conditia ca
re
determina optiunea o reprezinta tehnologia de decernelizare care, cel putin în tar
a
noastra, în prezent, nu este înca pusa
la punct. Ea este posibil de aplicat cu
ajutorul tehnologiilor moderne de flotatie inversa.
Exemplul hârtiei ne permite sa discutam si o alta problema, de cea mai mare
importanta în actiunea complexa de recuperare, reciclare si refolosire, anume
aceea a redistribuirii materialelor refolosibile între sectoarele care le genereaz
asi
cele care le pot folosi în modul cei mai eficient, întrucât nu este întotdeauna
evident ca materialele recuperate trebuie neaparat sa revina în fluxul tehnologic
care Ie-a generat. Astfel, la obtinerea de hârtie si cartoane se pot folosi cu suc
ces
si deseuri textile, într-o pondere care atinge 12 - 14% din totalul materiilor pri
me.
Pe de alta
parte, reciclarea hârtiei se poate face doar de 6 -10 ori, deoarece la
fiecare reciclare lungimea fibrei de celuloza scade, conducând la o scadere a
rezistentei mecanice si a calitatii (aspect, culoare) a hârtiei nou fabricate, la
reducerea productivitatii muncii în fabrica de hârtie si la cresterea pierderilor
tehnologice.
La încheierea acestui numar de cicluri, însa, hârtia inferioara calitativ poate
fi utilizata cu succes într-o alta ramura industriala (ex: în industria constructiil
or,
ca izolant termic în panourile prefabricate, s.a.). Studii efectuate în tara noastra
arata ca, din totalul de materiale reciclate provenite din industria bumbacului,
62,2% revin la procesul tehnologic care Ie-a generat 17,1% pot fi dirijate catre
alte întreprinderi ale industriei usoare, iar 20,7% îsi gasesc valorificarea în cu
totul alte ramuri industriale. Pentru produsele provenite din industria lânii,
procentele sunt, respecta 83,2%, 2,3% si 14,5%.
Calitatea materialelor refolosibile din hârtie folosita ca materie prima sau ca
atare se verifica pe loturi.
Prin fot se întelege o cantitate maxima de 10.000 kg materiale
refolosibile din acelasi sortiment [1, 9,]. Verificarea calitatii unui lot se fa
ce
pe baza unei probe constituita
din baloturi, luate la întâmplare (în mod
obiectiv) din lot. Numarul de baloturi care formeaza proba este în functie de
marimea lotului, conform datelor din tabelul 5.5. [1,9].
Tabelul 0.5.
Marimea lotului si numarul de
baloturi
Numarul de unitati de ambalaj luate pentru
verificare
1-5 Toate
6-99 5
124
100 - 250 n/20
n = numarul baloturilor care formeaza lotul
Livrarea se face în baloturi sau legaturi, cu masa cuprinsa între 50 - 200 kg
sau cu alte mase (când exista o întelegere între parti), ex. 10 kg,
Modul de formare al unui balot este urmatorul:
-materialul este împins într-o presa (fig. 5. 23) 40;
-dimensiunea presei corespunde cu dimensiunea balotului, care se
ambaleaza
în folii de polietilena sau hârtie;
-
un lot se obtine din mal multi baloti aranjat pe categorii.
Fig.5.0.23. Presa de balotat hârtie.
Avantajele procesului de balotare:
-reducerea volumului de deseuri prin balotare de 5 - 20 ori;
-manipularea eficienta a baloturilor în cadrul depozitului de deseuri cât si
în afara lui;
-posibilitatea depozitarii baloturilor pe verticala în rastele speciale;
-eficientizarea transportului maculaturii la fabricile de hârtie (reducerea
mijloacelor de transport de 5 - 20 ori pentru aceeasi cantitate de maculatura);
-reducerea substantiala a volumului de depozitare (de 5 - 20 ori);
-cresterea calitatii hârtiei refabricate prin evitarea poluarii deseurilor
balotate cu diversi contaminanti pe timpul transportului;
-imbunatatirea coeficientului de umplere a camerelor de lucru ale
utilajelor de preparare a pastei (hidropulbere, holendere, amestecatoare etc.).
Baloturile se preseaza bine si se leaga cu minim doua
legaturi în cruce - ou un
material rezistent (în exemplul prezentat polietilena) pentru a m asigura integrit
atea
balotului în timpul manipularii si transportului.
De legatura fiecarui balot este prinsa o eticheta cu sârma, pe care se marcheaza c
u
tus
sau vopsea urmatoarele: denumirea furnizorului, sortul, masa bruta (kg), STAS
4527/1 - 81:,
Depozitarea baloturilor se face în încaperi închise sau soproane în stive acoperite
sau pe platforma deschisa atunci când baloturile au fost ambalate în polietilena.
40 xxx - http://www.ictcm.ro/DAS_Manolescu%20841_63_5.htm
125
Transportul materialelor refolosibile se face cu mijloace de transport acoperite
sau
protejate împotriva intemperiilor. în fiecare mijloc de transport se pot introduce m
axim
doua sorturi - separate între ele. [9].
Manipularea baloturilor se face cu grija astfel încât legaturile de prindere a
etichetelor sa nu se rupa.
Fiecare lot de livrare trebuia sa fie însotit de documentul de certificare a calit
atii
întocmit conform dispozitiilor legale în vigoare [1].
Infrastructura. Agentii de salubritate deja colecteaza separat deseurile din hârti
e si
carton, în special de la agentii economici si mai putin de la populatie. Aceasta c
olectare
separata trebuie sa se extindasi la nivelul populatiei, deoarece o foarte mare c
antitate de
hârtie si carton poate fi recuperata din acest sector. În prezent exista pubele de c
apacitati
de 1,1 m3 si chiar mai mici asezate în diferite zone de catre agentii de salubrita
te. Acolo
unde au avut rezultate bune, adica pubelele speciale pentru hârtie nu contineau si
alte
tipuri de deseuri menajere, aceste pubele au ramas în continuare, iar în celelalte z
one au
fost ridicate.
Greutate specifica mare. Raportul volum/greutate pentru deseurile din hârtie si ca
rton
este mic. Deseurile din hârtie si carton constituie o componenta foarte raspândita d
in
deseurile municipale. Deoarece acest procent este destul de mare, se asteapta ca
reciclarea hârtiei si cartonului sa reprezinte o oportunitate pentru a evita depoz
itarea ei,
reducând astfel impactul asupra padurilor si implicit asupra mediului.
Potentialul de contaminare. Reciclarea hârtiei depinde foarte mult de calitatea
deseurilor de hârtie colectate. Hârtia si cartonul pot fi foarte usor contaminate cu
alte
tipuri de deseuri menajere, în special cu lichide. De aceea este indicata colectar
ea
deseurilor de hârtie si carton în containere special amenajate cu o deschizatura mai
îngusta, care sa îngreuneze introducerea si altor tipuri deseuri menajere.
Principalele tipuri de deseuri din hârtie si carton reciclabile: ziare si reviste,
carton gofrat, hârtie calitate si hârtie mixta
Oportunitati de reutilizare si reciclare. Toate fabricile de hârtie din tara noast
ra
accepta deseuri de hârtie si carton în vederea reciclarii, în functie de capacitatile
existente. Pentru mai multe detalii puteti accesa site-ul MMGA, respectiv Planul
National de Gestionare a Deseurilor. Principalele utilizari ale hârtiei reciclate:
substituirea pastei de hârtie, realizarea unor produse pentru constructii: peretii
din carton
cu gips, combustibili obtinuti din deseuri (în amestec cu deseurile din plastic si
lemn).
5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din sticla
Sticla nu este biodegradabila
dar poate fi topitasi transformata în produse noi,
fara a-si pierde calitatile. Tot ce trebuie facut este a se depozita sticlele si
borcanele
nefolositoare în locuri special amenajate, de unde vor fi luate si refolosita.
"Sparturile din sticla" se folosesc la fabricile de sticla ca materie prima, den
umita
material de adaugire în procesul de fabricatie, în proportie de 15 - 20%, iar în ultim
ul
timp chiar pâna la 100%, [1]. Sticla este un material dintre cele mai energointens
ive
întrucât consuma în procesul de elaborare în proportii considerabile soda, precum si
importante cantitati de gaz metan.
126
Cu o tona de sparturi de sticla se pot economisi 630 kg nisip cuartos, 40 kg
feldspat, 112 kg calcar (care nu mai trebuie exploatat, transportat, preparat),
180 kg
soda calcinatasi 700 m3 gaz metan, fara
a mai lua în calcul si reintroducerea în circuit a
recipientilor din sticla obisnuiti.
Dintr-o tona de cioburi se pot fabrica 3500 borcane alimentare (250 ml) sau 2000
sticle diferite (în tabelul 5.1 se prezinta economia de energie rezultata prin uti
lizarea
cioburilor de sticla).
Tabelul 5.0.6
Procentul de sticla utilizat, [%I
1 20 30 40 50 60 70
Economia de energie, [cal/kg
sticla]
79 159 239 318 397 477 556
Imagini ale unui cuptor de prelucrare a sticlei este prezentata în figura 5.2441.

Fig. 5.0.24. Imaginea unui cuptor de topire a sticlei


Conditiile tehnice de calitate ale materialelor refolosibile din sticla sub form
a de
sparturi (cioburi) provenite de la fabricarea sticlei, de la unitatile producato
are de
medicamente, cosmetice, alimentare, de la centrele de achizitii ale sticlelor si
borcanelor, alte institutii si de la populatie sunt prevazute în norma interna
departamentala N.I.D. 29224/89, [1],
Sparturile din sticla colectate sunt destinate reintroducerii în procesul de fabri
catie
a sticlei dupa eliminarea impuritatilor, care nu sunt admise în tehnologia de fabr
icatie.
Sparturile de sticla, în functie de domeniul de provenienta
si destinatie, se
clasifica pe sorturi ce sunt prezentate în tabelul 5.7 [1, 9],
Tabelul 5.7.
Clasificarea pe sorturi a sparturilor din sticla.
Sortul sparturilor de sticla
Conditiile de admisibilitate
A. Cioburi provenite direct de la fabricile de sticla

41 xxx - http://www.robertmekis.com/?kateg=photos&subkateg=miscellaneous&obsah=p
hoto125i2
127
Cioburi albe menaj, ambalaj iluminat
Impuritati maxime, [%]
1
Cioburi semialbe menaj 1
Cioburi brune ambalaj 1
Cioburi verzi ambalaj 2
Cioburi colorate menaj (separat pe
culori)
1
B. Cioburi provenite de la furnizori
Cioburi albe
Impuritati maxime, [%]
3
Cioburi semialbe 3
Cioburi colorate 3
Umiditatea de referinta este de 3%, dar la întelegere între parti ea poate diferi, în
functie de aceasta stabilindu-se greutatea efectiva.
Nu sunt admise bucati de metal, pietre, beton, resturi alimentare de la fabricil
e de
conserve, cauciuc, materiale plastice, sfoara, cartoane, s.a. Prin continutul de
impuritate
se întelege pamânt praf sau alte substante care nu sunt specifica te mai sus. De
asemenea nu sunt admise cioburile de la ambalarea produselor toxice si explozive
.
Cioburile din grupa A si B se livreaza pe culori, granulate sau negranulate.
Dimensiunile bulgarilor de sticla proveniti de la scurgerea cuptoarelor trebuie
sa fie
cuprinse între 30 - 300 mm.
Infrastructura. În centrele comerciale deja se colecteaza deseuri din sticla. Aces
tea fac
un discount la cumparaturile realizate în cadrul centrului comercial, în functie de
numarul deseurilor din sticla
returnate. Aceasta colectare trebuie extinsa la cât mai
multe centre comerciale si chiar adoptatasi de agentii de salubritate. Aproape t
oata
sticla reciclata este utilizata pentru producerea de noi recipiente din sticla.
O cantitate
mica de sticla este utilizata la producerea vatei de sticla
sau fibrelor de sticla pentru
izolare, materialelor de pavat si materialelor de constructii precum caramizi, t
igle,
ceramicasi beton de greutate mica.
Greutate specifica mare. Raportul volum/greutate pentru deseurile din sticla est
e mic.
Deseurile din sticla constituie o componenta raspândita a deseurilor. Deoarece ace
st
procent este destul de mare, reciclarea sticlei reprezinta o oportunitate import
anta pentru
a evita depozitarea si reutilizarea ei într-un mod ecologic.
Potentialul de contaminare. Deseurile din sticla pot fi foarte usor contaminate
cu alte
tipuri de deseuri, dar sunt usor de curatat, respectiv sortat prin introducerea
unei etape în
plus în procesul de reciclare. Însa, pentru a reduce costurile de reciclare este ind
icata
colectarea deseurilor din sticla
în containere corespunzator amenajate cu o deschizatura
speciala care sa îngreuneze introducerea si altor tipuri de deseuri menajere.
Oportunitati de reciclare. Producatorii de recipiente din sticla prefera sa incl
uda
cioburile în materialul brut (nisip, cenusa de soda, calcar), deoarece temperatura
din
cuptor se reduce semnificativ. Chiar daca cerintele pentru cioburile de sticla
transparenta sunt mari, reciclarea variaza de la o regiune la alta datorita cost
urilor de
colectare, prelucrare si transport. Piata pentru sticla colorata variaza de asem
enea în
128
functie de instalatiile de fabricare a recipientelor din sticla
colorata. Sticla care nu este
sortata dupa culoare este acceptata pentru fabricarea materialelor de constructi
e, chiar
daca impuritatile precum metalele feroase si aluminiul trebuie sa fie îndepartate
magnetic. Praful de sticla care nu mai poate fi utilizat la fabricarea altor rec
ipiente, dar
poate fi valorificat prin realizarea vatei de sticla, material foarte utilizat în
izolarea
termicasi fonica.
Sticla ce trebuie folosita pentru recipiente noi trebuie sa fie în general sortata
dupa culoare si trebuie sa nu contina impuritati cum ar fi murdarie, roci, ceram
ica, sau
alte produse din sticla. Aceste materiale cunoscute ca materiale refractare, au
o
temperatura
de topire mare. Sticla auto laminata este interzisa deoarece contine urme de
plastic. Platourile de sticla, chiar daca nu sunt materiale refractare, afecteaz
a
temperatura de topire a amestecului si nu sunt acceptate. Capacele de aluminiu s
i
etichetele de hârtie sunt permise daca sunt îndepartate în procesele de prelucrare
ulterioara, înainte ca cioburile sa
fie aduse la cuptorul de topire. Când cioburile sunt
utilizate pentru recipiente noi sunt trimise la instalatiile de fabricare unde s
ticla este
separata de impuritati si materiale refractare. Prezenta materialelor interzise în
tr-o
cantitate mare este un motiv de refuzare a întregii încarcaturi.
5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din mase plastic
Materialele refolosibile din polietilena de joasasi înalta densitate, care se
colecteaza, sunt urmatoarele:
a) folie, saci, sacose, huse din polietilena de joasasi înalta densitate, de la:
-ambalajele produselor textile;
-ambalajele produselor alimentare;
-ambalajele produselor chimice, care nu sunt toxice si se dizolva în apa;
-folii care nu au fost expuse radiatiilor.
b) folii din polietilena de joasasi înalta densitate provenite de la sere si solar
ii,
care au fost expuse radiatiilor solare;
c) folii, saci, pungi, huse, sacose care au fost fabricate din materiale recuper
abile
marcate sau colorate în mod specific;
Alte produse din polietilena de înalta densitate sunt:
a) navete compartimentate si necompartimentate din polietilena;
b) butoaie, canistre, flacoane, butelii de polietilena;
c) materiale refolosibile din polietilena de înalta densitate de la fabricarea
calapoadelor sau alte produse din polietilena de înalta densitate.
Ambalajele care au continut produse toxice se recupereaza numai de catre
unitatile producatoare de specializare.
Colectarea si recuperarea maselor plastice prezinta avantaje atât de ordin
economic cât si ecologic.
În tara noastra, la cca. 2,0 m3 de reziduuri menajere se gasesc în medie 4 kg restur
i
de polietilena, O tona de polietilena recuperata economiseste cca. 8,0 t de petr
ol. Din
aceasta tona recuperata
se pot fabrica 6.000 m2 de folie polietilena netransparenta sau
3.000 saci pentru ambalaj.
Recuperarea maselor plastice prezinta dificultati mai ales la sortarea lor pe
categorii, sortare care se face în functie de densitate. în plus nici tehnologiile d
e
129
valorificare nu sunt în totalitate definitivate si astfel produsele obtinute sunt
de calitate
inferioara celor obtinute direct din materii prime.
În principiu instalatiile de reciclare a deseurilor din materiale plastice se baze
aza

pe obtinerea unor granule de plastic (fig. 5.25.), care sunt livrate instalatiil
or de profil.
42
Fig. 5.0.25. Granule de plastic.
Instalatii standard de prelucrare a deseurilor din materiale plastice sunt preze
ntate
în figura 5.2643.

Fig. 5.0.26. Instalatii standard de prelucrare a deseurilor din materiale plasti


ce
În prima faza, fulgii (granulele) de plastic sunt transportati prin intermediul un
ui
transportor cu banda sau melc la instalatia de uscare/cristalizare. Materialul e
ste
continuu preîncalzit, uscat si cristalizat. Din silozul intermediar este dirijat l
a
combinatia de unitati "taietor/uscator/extruder" prin intermediul unor supape cu
vacuum. Tinut la presiune scazutasi temperatura înalta, masele plastice (PET) se
decontamineaza prin volatilizarea substantelor toxice împreuna cu umiditatea. Se a
junge
42 xxx - http://www.pekutherm.de/eng/news-pekutherm-uk.php
43 xxx - http://cens.com/cens/html/en/category/cate_list_M0104.html
130
pâna la o vâscozitate a masei plastice egale cu cea initiala, adica
înainte de utilizare. Cu
ajutorul unui sistem de traductori se permite controlul nivelului rezidual de co
ntaminare.
În privinta poluarii, problema care se pune este nu numai ca poluarea devine mai
mare, ci ca ea se manifesta permanent, pentru ca majoritatea maselor plastice, s
pre
deosebire de alte materiale, nu se degradeaza cu trecerea timpului.
Prin norma tehnica de ramura N.T.R. Nr. 16/1980 [9] se stabilesc conditiile de
calitate ale materialelor refolosibile din polietilena de joasasi înalta densitate
pentru
colectarea de la unitati si de la gospodariile populatiei precum si pentru livra
rea catre
unitatile prelucratoare.
Materialele refolosibile din polietilena de joasasi înalta densitate, care se
colecteaza, sunt urmatoarele:
a) Folie, saci, sacose, huse din polietilena de joasasi înalta densitate, de la;
-ambalajele produselor textile;
-ambalajele produselor alimentare;
-ambalajele produselor chimice, care nu sunt toxice si se dizolva în apa;
-folii care nu au fost expuse radiatiilor,
b) Folii din polietilena de joasasi înalta densitate provenite de la sere si solar
ii,
care au fost expuse radiatiilor solare;
c) Folii, saci, pungi, huse, sacose care au fost fabricate din materiale recuper
ate
marcate sau colorate în mod specific.
Alte produse din polietilena de înalta densitate sunt:
-navete compartimentate si necompartimentate;
-butoaie, canistre, flacoane, butelii;
-materiale refolosibile din polietilena de înalta
densitate de la fabricarea
calapoadelor sau alte produse din polietilena de înalta densitate.
Ambalajele care au continut produse toxice se recupereaza numai de catre
unitatile producatoare de specialitate.
Calitatea materialelor refolosibile din polietilena de joasasi înalta densitate se

determina pe loturi.
Prin lot se întelege cantitatea colectata sau livrata într-un mijloc de transport.
Pentru balotii de folie, saci, sacose, huse, etc. verificarea se face pe baza un
ei
probe vizuale, dupa desfacerea baloturilor.
Continutul de praf pentru toate felurile de materiale refolosibile din polietile
na se
determina prin prelevarea unor mostre din loturile cu cea mai mare impurificare,
de câte
0,5 kg fiecare pâna
la formarea unei probe totale de 4 kg. Din proba de 4 kg se formeaza
2 mostre de 2 kg fiecare, care se introduc într-un ambalaj de polietilenasi se eti
cheteaza

- sigileaza.
Una din mostrele de 2 kg se scutura bine pe o foaie de hârtie curata. Praful rezul
tat
se aduna într-un recipient a carui tara
a fost dinainte stabilita.
Continutul de impuritati se stabileste cu formula:
m
I =
i ·100
m
p
în care.
-I este continutul de impuritati, în procente;
-mi = masa impuritatilor cântarite, în grame;
131
-mp = masa initiala a probei, în grame.
Materialele refolosibile din plastic se depoziteaza
pe platforme curate, separate pe
sorturi sau articole. Transportul se efectueaza cu mijloace de transport adecvat
e, câte un
sort în mijlocul de transport respectiv.
Livrarea se face în vrac sau în baloturi. Materialele refolosibile maruntite,
macinate, sau granulate se livreaza
în saci etichetati cu denumirea produsului, grupa de
clasificare, tipul materialului si greutatea.
Infrastructura. Infrastructura de colectare si prelucrare pentru plastice nu tre
buie
stabilita la nivel national. În general, aceasta este limitata la zone locale. Însa,
multi
consumatori care doresc sa recicleze deseurile din plastic constata ca nu exista
centre
specializate de preluare a acestor deseuri. În multe zone au fost realizate proiec
te pilot
de colectare separata a deseurilor din plastic, în special a sticlelor PET, aceste
a având un
rezultat destul de bun.
Greutate specifica mica. Raportul volum/greutate pentru deseurile din plastic es
te
foarte mare, în special pentru produsele cu polistiren (PS). Din acest motiv, comu
nitatile
izolate nu-si pot permite sa colecteze si sa transporte plasticele separat.
Potentialul de contaminare. Deseurile din plastic aduse la unitatile de procesar
e sunt,
în general contaminate cu materiale straine. Materialele straine, cum ar fi alimen
tele
cauzeaza uzarea granulatorilor si a altor echipamente utilizate în sortarea si rec
iclarea
acestor materiale.
Oportunitati de reutilizare si reciclare. Dezvoltarea infrastructurii de colecta
re trebuie
sa urmareasca cerintele pietei, astfel încât valoarea materialelor valorificate sa p
oata
acoperi costurile de colectare, prelucrare si transport. Centrele de colectare p
ot asigura o
compactare si balotare a deseurilor din plastic în vederea reducerii costurilor de
transport. De asemenea, în cazul mai multor tipuri de deseuri din plastic cu desti
natii
diferite pentru fiecare, centrele de colectare pot asigura o sortare a acestor d
eseuri în
functie de cerintele unitatilor de procesare si apoi o compactare a deseurilor g
ata sortate.
Astfel de prelucrari pot fi dezvoltate în functie de evolutia pietei de desfacere
a
produselor din materiale reciclate.
Unitatile de procesare ale materialelor reciclabile îsi stabilesc în general
instalatiile de prelucrare în zone dens populate, în care se genereaza cantitati mar
i de
materiale valorificabile. Reciclatorii trebuie sa plateasca
costurile de transport la
unitatile centralizate. Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de
fabricatie
mai ieftin fata de cele realizate din materii prima.
5.5.7.3. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din materiale texti
le
Colectarea materialelor refolosibile din textile este la fel de importanta ca si
a
celorlalte materiale refolosibile însa
este mai pretentioasa, mai ales în cazul celor
colectate de la populatie, pentru ca trebuie ca acestea sa se faca separat, nu n
umai pe
tipuri de materiale (lâna, bumbac, matase etc.), ci si pe grupe de culori (deschie
, medii,
închise) (fig. 5.27).
132
Fig. 5.0.27. Deseuri textile.
Prin materiale textile refolosibile se înteleg produsele tesute sau netesute,
tricotajele, din orice materie prima textila, scoase din uz, provenite din gospo
darii din
gospodarii individuale, unitati militare, spitale, internate etc., folosite în ind
ustrie si în
alte domenii.
În afara acestor materiale refolosibile din textile care nu provin din reziduuri
industriale (deseuri, resturi, refuzuri, rebuturi ale proceselor industriale), m
ai exista
urmatoarele feluri de materiale refolosibile din textile:
a)
materiale textile refolosibile din lânasi tip lâna provenite din reziduurile
industriale ca: deseuri si ramasite de fibre si fire, peticele noi de tesuturi s
i
tricouri, rezultate din procesele tehnologice de filare, tesere, finisare, trico
tare si
confectionare;
b)
materiale textile refolosibile liberiene si tip liberian, care sunt ramasite noi
de
fibre, tricoturi si netesute, rezultate din procese de filare, tesere, tricotare
,
finisare si confectionare;
c)
materialele textile refolosibile din bumbac si tip bumbac, care sunt ramasite no
i
de fibre, tesaturi, tricoturi si ne tesute rezultate din procesele de filare, te
sere,
tricotare si confectionare;
d)
materiale textile refolosibile din matase si tip matase, în care se cuprind ramasi
te
noi de fibre, fire, tesaturi, tricotari si ne tesute, rezultate din procesele de
filare,
tesere, tricotare, finisare si confectionare.
133
Aceste patru feluri de materiale refolosibile din textile (a, b, c si d), fiind
materiale refolosibile noi care rezulta în procesele tehnologice industriale, întrucât
aceste operatii intra în sarcina întreprinderilor de la care rezultasi unde se încadre
aza în
fluxul total de prelucrare si valorificare ca materii prime si materiale refolos
ibile
circulate (cu circuit intern).
Dupa compozitia fibroasa materialele textile refolosibile se clasifica în
urmatoarele grupe:
a) materiale textile refolosibile din lânasi tip lâna;
b) materiale textile refolosibile din bumbac si tip bumbac;
c) materiale textile refolosibile din fibre liberiene si tip liberiene;
d) materiale textile refolosibile din matase si tip matase;
e) materiale textile refolosibile din fibre sintetice 100 %;
f) materiale textile refolosibile cu uzura mare, din diverse amestecuri fibroase
.
Conditiile de colectare, clasificare, sortare si conditiile tehnice de calitate
a
materialelor textile refolosibile sunt prevazute în STAS 2091/5-86, [9].
Fiecare grupa se colecteaza, sorteazasi livreaza conform caracteristicilor grupe
i
respective, în functie de:
-categoria materialului colectat;
-tipul materialului refofosibil;
-culoarea materialelor si dimensiuni (unde este cazul). [1, 9]
Materialele textile refolosibile trebuie ca odata
cu colectarea sau dupa aceea, sa
fie sortate si livrate pe culori sau grupe de culori. Prin grupe de culori se înte
lege:
-culori deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben;
-culori medii: rosu, albastru, verde, kaki;
-culori închise: maro, bleumarin, violet, negru,
Materialele textile refolosibile provenite din colectarea confectiilor cu captus
eala
si vatelina destinate valorificarii în industria textila se sorteazasi livreaza se
parând
captuselile si vatelina de tesaturile ce intra în componenta lor.
Existasase grupe de materiale textile refolosibile la care se specifica (conform
standardelor în vigoare) categoria, tipul, si culoarea fiecarui fel de material te
xtil
refolosibil, de care trebuie sa se tina seama la colectarea, dar mai ales la sep
ararea lor în
vederea livrarii si valorificarii în industria textila.
Principalele texturi ale firelor diferitelor tesaturi materialele textile refolo
sibile nu
trebuie sa contina urmatoarele impuritati:
-bucati de tesatura putreda, mucegaita, mâncata de molii sau rozatoare;
-corpuri straine (lemn, carton, cauciuc, metal, sticla);
-materiale care se întaresc în contact cu apa (var, ciment, ipsos, faina,
malai, etc);
-urme de ulei, ceara, bitum, vopsea, etc, care nu ies la spalat
Materialele textile refolosibile se pot colecta cu sau fara nasturi, catarame, c
apse,
fermoare etc. dar se livreaza beneficiarilor fara astfel de accesorii.
Continutul de praf admis pentru fiecare grupa de materiale textile refolosibile
este
urmatorul:
134
-materiale textile refolosibile din lânasi tip lâna, cu exceptia celor de sub
darac - maxim 3%;
-materiale textile refolosibile din bumbac si tip bumbac, din fibre
liberiene si tip liberiene, din matase si tip matase, din fibre sintetice 100%,
de maximum
5%;
-materiale textile refolosibile cu uzura mare din diverse amestecuri
fibroase si fibre de lânasi tip lâna de sub darac, de maximum 12%.
Umiditatea maxima admisa la livrarea materialelor textile refolosibile trebuie s
a
fie de;
-15 % pentru materiale din lânasi tip lâna;
-8 % pentru materiale din bumbac si tip bumbac;
-16 % pentru materiale din fibre liberiene si tip liberiene;
-10% pentru materiale din matase si tip matase;
-5% pentru materiale din fibre sintetice 100%,
-10% pentru materiale cu uzura mare din diverse amestecuri fibroase.
Materialele textile refolosibile trebuie si fie dezinsectizate înainte de ambalare
.
Tipul, dimensiunile (unde este cazul) si culoarea trebuie sa corespunda
categoriilor impuse prin STAS.
Verificarea calitatii materialelor textile refolosibile se face pe loturi:
-lotul este constituit din cantitatea prezentata deodata la verificare din
aceeasi grupa, categorie, tip, culoare (conform STAS).
-proba medie se ia dintr-o cantitate egala
cu 10% din numarul baloturilor
care formeaza lotul, dar nu din mai putin de 2 baloturi. Fiecare balot luat se d
esface apoi
se scoate din trei locuri diferite câte o proba elementara în cantitati aproximativ
egale.
Probele elementare astfel luate se amesteca bine, facându-se o proba medie de cea.
50 kg,
Pe aceasta proba se verifica: grupa, categoria, tipul, culoarea, impuritatile,
continutul de praf si dimensiunile (unde este cazul).
Pentru celelalte caracteristici, din proba medie se iau probe pentru analiza,
introducând câte cca. 0,5 kg în pungi de polietilena, care se închid ermetic si se
sigileaza, având urmatoarele destinatii:
-proba pentru producator;
-proba pentru beneficiar;
-proba pentru litigiu.
Proba pentru litigiu poate fi folosita numai în cazul în care a fost luata în prezenta
beneficiarului si a fost sigilata de acesta [9].
În cazul în care se constata ca grupa, categoria, tipul, continutul de praf umiditat
ea
si culoarea nu corespund, se repeta
determinarea pe alta proba medie Dacasi în acest
caz rezultatele sunt necorespunzatoare lotul se respinge pentru resortare si pre
zentare la
o noua verificare.
Verificarea grupei, categoriei, tipului, culorii si a impuritatilor se verifica
vizual
sau cu ajutorul unui microscop (acolo unde este cazul).
Determinarea umiditatii si calculul masei comerciale se fac conform STAS 769182,
[9].
135
Verificarea dimensiunilor se masoara cu rigla gradata, urmarindu-se dimensiunea
cea mai mica a fibrelor.
Determinarea continutului de praf: proba de circa 50 kg se cântareste cu o
balanta cu precizie de 0,2% si se scutura
sau se trece printr-un desprafuitor pâna nu mai
iese praf. Apoi se cântareste din nou cu aceeasi precizie.
Continutul de praf se exprima în procente si se calculeaza cu formula:
m1 -
m2
praf =·100 [%]
m
1
în care:
m1 este masa initiala a probei, (g);
m2 - masa probei dupa desprafuire, (kg).
Verificarea dezinfectiei si dezinsectiei se fac pe baza metodelor stabilite de
organele medicale abilitate.
5.5.7.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cauciuc
Cauciucul, un material energointensiv, este supus uzurii, indiferent unde este
folosit anvelope, benzi elastice, tuburi, garnituri, etc. în prezent, anvelopele u
zate detin
45 46
ponderea cea mai mare în cantitatea totala de cauciuc potential reciclabil (fig. 5
.)44, .,
Solutiile tehnologice utilizabile vizeaza, de regula, revenirea lor în circuitul e
conomic
într-un numar de cicluri limitat [1].

44 xxx - http://www.in.gov/idem/compliance/land/agswc/report_05.html
45 xxx - http://www.alibaba.com/catalog/11414774/Rubber_Waste_Scrap/showimg.html
46 xxx - http://manitoulinislandindex.com/manitoulinsshame.html
136
Fig. 5.28. Deseuri din cauciuc.
Materialele refolosibile din cauciuc care intra în obligatiile de colectare de la
fabrici si de la populatie sunt compuse în general din anvelope si camere de aer u
zate
sau sparte [9],
Materialele refolosibile provenite din reziduurile industriale din unitatile de
fabricatie a produselor, obiectelor si articolelor din cauciuc au caracter de ma
teriale
circulante pentru care exista normative de recuperare cu circuit închis.
Conditiile generale de calitate pe care trebuie sa le îndeplineasca anvelopele uza
te
destinate pentru resapare si regenerare în vederea reciclarii acestora, ce se cole
cteaza de
la societatile comerciale publice sau private si de la populatie, pentru unitati
le de
resapare, sunt precizate în Norma Interna Departamentala NJ.D 8171/79.
Prin reesapare se întelege procesul tehnologic de aplicare a unei benzi de rulare
noi
pe o coroana de anvelopa uzata pregatita în prealabil, urmata de vulcanizare, prin
care
se reface partial potentialul de rulaj ai anvelopei.
Anvelopele sunt constituite din materiale polimerice complexe cu un adaos mare
de diferite alte produse; recuperarea acestei valori adaugate sub orice forma, e
ste mare
consumatoare de energie si totodata periculoasa. Haldele de anvelope pot creste
usor si
rapid, creând nu numai probleme de folosire a terenului dar si pericole pentru med
iu.
Haldele se pot autoaprinde provocând incendii de lunga durata, cu efecte negative
asupra sanatatii oamenilor.
Când anvelopele uzate sunt depuse în depozite de deseuri, ele se ridica adesea la
suprafatasi fac dificila mentinerea învelisului de sol de deasupra deseurilor.
Reconditionarea prin reesapare este universala, iar în tarile dezvoltate se
valorifica prin aceasta metoda peste 25% din productia de anvelope. Cu o anvelop
a
reesapata se poate parcurge în medie o distanta care reprezinta jumatate din rulaj
ul
uneia noi, dar pretul ei este de aproximativ 3 ori mai mic. prin reesapare se înlo
cuieste
doar banda exterioara de rulare, care reprezinta cea. 1/3 din cantitatea de cauc
iuc
înglobata în produs.
137
Capitolul 6
CLASIFICAREA, SORTAREA SI
VERIFICAREA CALITATII DESEURILOR

Sortarea este o operatie care asigura o calitate superioara a materialelor refol


osibile. Ca si
colectarea, separarea trebuie sa se faca la locul de reproducere a materialelor
refolosibile deoarece este
mai usoarasi mai sigura.
6.1. Reglementari privind clasificarea, sortarea si verificarea calitatii materi
alelor refolosibile
feroase
Colectarea materialelor refolosibile feroase pentru retopire este orientata sa înd
eplineasca doi
parametrii, care de astfel sunt parametrii de baza ai evolutiei siderurgice, si
anume sporirea cantitatii si
îmbunatatirea calitatii produselor obtinute.
Pentru obtinerea cantitatii, este necesara o organizare si intensificare deoseb
ita a activitatilor de
depistare si colectare a materialelor refolosibile feroase, iar din punct de ved
ere calitativ, conditiile din
ce în ce mai pretentioase ale consumatorilor de produse siderurgice în ceea ce prive
ste calitate acestora
impun o atenta urmarire a proceselor de elaborare a otelurilor si implicit a mat
eriilor prime care intra în
încarcatura cuptoarelor.
Conditiile ce se impun materialelor refolosibile feroase privesc asigurarea cara
cteristicilor fizice
(forma, dimensiuni, masa unitara, masa volumica, suprafata specifica, conductibi
litate termica) si
asigurarea conditiilor fizice de puritate (proportia de impuritati nemetalice si
de parti din metale
neferoase, gradul de corodare, continutul de elemente de aliere).
6.1.1. Clasificarea materialelor refolosibile feroase
Materialele refolosibile feroase se clasifica conform STAS 6058 88 în:
-categorii de materiale refolosibile feroase;
-clase dimensionale pentru materiale refolosibile feroase sarjabile si materiale
refolosibile feroase nesarjabile;
-grupe de calitate în functie de componenta chimica.
6.1.2. Categorii de materiale refolosibile feroase
Categoriile de materiale refolosibile feroase sunt diferentiate dupa sursa de co
lectare (din
industrie sau de la populatie) dupa modul de prezentare (sarjabile si nesarjabil
e) si dupa natura lor (de
otel, de fonta sau de otel aliat).
Materialele refolosibile feroase sarjabile sunt cele care pot fi nemijlocit încarc
ate în agregate de
elaborare a otelurilor, fontei, sau feroaliajelor. Materialele nesarjabile sunt
acele materiale care, pentru
a fi utilizate în agregatele de elaborare a otelului, fontei si feroaliajelor, nec
esita operatiuni de
prelucrarea (pregatire).
137
6.1.3. Clasele dimensionale ale materialelor refolosibile feroase
Clasificarea dimensionala a materialelor feroase sarjabile:
-materiale refolosibile feroase noi: grele, mijlocii, usoare, scurte, marunte;
-materiale refolosibile feroase vechi: grele, mijlocii, usoare, marunte;
-materiale refolosibile tubulare: lungi, scurte;
-materiale metalica;
-strunjituri maruntite;
-strunjituri maruntite pentru brichetare;
-pachete mari, mijlocii si mici din materiale refolosibile feroase noi;
-pachete mari, mijlocii si mici din materiale refolosibile feroase vechi;
-brichete din strunjiri, fara restrictii;
-pachete din strunjiri, fara restrictii;
-bobine si rulouri din sârma, cabluri, banda;
-scoarte si scursuri de metal;
-materiale granulare sau pulverulente.
6.1.4. Conditii de verificare a loturilor de materiale refolosibile feroase
Loturile colectate de materiale refolosibile feroase pentru retopire se verifica
din punct de
vedere al calitatii conform prevederilor din STAS 6058 88, dupa cum urmeaza:
-verificarea încadrarii în categorii de materiale recuperabile feroase se face vizua
l chiar si în
mijlocul de transport;
-verificarea încadrarii în clasa dimensionalasi de provenienta se stabileste vizual
si prin
masurari;
-verificarea mesei volumice pentru materialele refolosibile feroase în vrac se fac
e astfel:
o
pentru materialele refolosibile feroase necompacte masa volumica se stabileste p
rin
împartirea masei lotului (t) la volumul (m3) ocupat de acel lot în mijlocul de
transport (vagon, magazia sau hambarul navei, bena remorcii sau a camionului) sa
u
recipientul (container, lada etc.) cu care lotul este livrat;
o
pentru materialele refolosibile feroase compacte masa volumica se determina prin
împartirea masei (t) a unui pachet (balot) sau a unei brichete la volumul acelui
pachet sau brichete (m3);
o
pentru materialele refolosibile feroase (daca sunt sub forma de brichete sau pac
het)
verificarea se poate face si prin stabilirea masei volumice la 10 pachete (brich
ete)
luate la întâmplare. Se admite ca din acele pachete (brichete) maximum 1 pachet
(bricheta) sa difere în minus cu 5 % fata de limita minima prescrisa a clasei de
dimensiuni;
-masa volumica prevazuta ca parametrul de livrare pentru materialele refolosibil
e feroase
poate prezentate o abatere admisa de 5 % fata de cea înscrisa de furnizor în documen
tele de
livrare;
-
verificarea încadrarii în grupa de calitate, respectiv a compozitiei chimice, se fac
e la toate
grupele cu exceptia grupei 00. Aceasta verificare se face prin analize chimice c
onform
standardelor în vigoare, la un numar de 5 probe luate la întâmplare (buc., pachete);
În cazul în care nu se obtin rezultate corespunzatoare grupei de calitate mentionata
în
certificatul de calitate al furnizorului si acesta nu se prezinta în termenul lega
l de la data primirii
reclamatiei pentru solutionare, lotul se încadreaza dupa analiza chimica determina
ta de beneficiar.
138
În caz de litigiu, analiza chimica se efectueaza la un laborator neutru, pe un num
ar de 10
elemente (buc., pachete) luate la întâmplare.
În caz de litigiu privind depasirea procentului admis de impuritati nemetalice sau
de pachete
si brichete farâmitate din masa lotului, verificarea se face prin cântarire, în prezen
ta furnizorului sau a
unui delegat neutru.
6.1.5. Sortarea materialelor refolosibile feroase în bucati
Înainte de a se stabili operatiile de prelucrarea a materialelor refolosibile fero
ase se face
separarea acestora, operatie care difera în complexitate în functie de natura si pro
venienta reziduurilor
colectate.
Daca aceste materiale refolosibile provin din sectorul siderurgic, reziduurile s
unt bine
cunoscute si separarea cât si prelucrarea nu sunt operatii complicate, realizându-se
în cadrul sectorului
unde se si folosesc (în circuit intern).
În sectorul de laminoare, materialele refolosibile sunt grupate dupa structuri în gr
ele si usoare,
si o mare parte din acestea se consuma în interiorul sectorului de otelarie, fara
prelucrari suplimentare.
Chiar si separarea pe calitati de otel (carbon si aliat) se poate face în cadrul o
peratiei de colectare.
O importanta deosebita o prezinta materialele refolosibile feroase provenite di
n propriul
proces tehnologic (maselote, retete de turnare, scoarte, rebuturi etc.), cunoscu
te în turnatorie ca
materiale refolosibile, recirculante. De asemenea sutajele si capetele (caderile
de otel rotund, patrat,
hexagonal, tevile, provenite din laminare) constituie un materiale valoros pentr
u încarcatura
cuptoarelor de turnatorie. Aschiile se se utilizeaza bine numai brichetate sau b
alotate.
Toate materialele refolosibile trebuie depozitate pe sorturi (calitate, marca et
c.) evitându-se
folosirea de fier vechi continând metale nefereoase (Sn, Pb, Cu, Zn etc.).
În industria prelucratoare, majoritatea materialelor refolosibile feroase se forme
aza la
operatiile de debitare, stantare, strunjire, gaurire, alezare, frezare si alte o
peratii de prelucrare prin
aschiere. Separarea lor pe materiale din otel carbon sau oteluri aliate se poate
face si se impune acesta
numai la producatori, unde este posibil sa fie colectate pe sorturi.
Selectarea lor la sectoarele de prelucrare se rezuma de regula la separarea si înd
epartarea
impuritatilor nemetalice a unor parti din loturile de materiale si a partilor ca
re sunt prea corodate sau
impurificate cu uleiuri minerale.
Problemele cele mai dificile, din punct de vedere al operatiei de sortare, le pr
ezinta
materialele refolosibile feroase vechi provenite de la surse eterogene, adica fi
er vechi.
Aceasta categorie de materiale este sortata în cadrul bazelor de prelucrare din într
eprinderile
si centrele de recuperare si valorificare a materialelor refolosibile, organizat
e la nivelul tarii. Aici
materialele refolosibile feroase vechi se separa în grupe de materiale feroase din
: otel carbon (fier,
oteluri aliate si fonta).
La rândul lor se separa în: curate, cu impuritati nemetalice (pamânt, zguri, nisip, be
ton,
cauciuc, cârpe, plastic, lemn etc.), cu metale neferoase, cu acoperiri metalice, c
u parti ruginite sau
corodate de actiunea acizilor, bazelor sau focului. Se mai sorteaza apoi dupa di
mensiuni, conform
STAS si se separa pentru prelucrarea prin taiere, împachetare sau brichetare.
Dupa terminarea operatiunilor de sortare si de repartizare a acestora pe grupe d
e calitate si
dimensiuni intervine operatia de prelucrare (pregatire) cu ajutorul utilajelor a
decvate.
6.2. SORTAREA MATERIALELOR REFOLOSIBILE METALICE NEFEROASE
Materialele refolosibile neferoase se clasifica pe categorii, grupe si sortiment
e.
Pe categorii se clasifica în functie de compozitia chimica. Categoria este repreze
ntata prin
simbolurile metalelor sau a aliajelor de la care provin materialele refolosite.
139
Pe grupe se clasifica în functie de formasi dimensiuni si se noteaza cu simboluril
e:
-grupa B materiale refolosibile neferoase din bucati;
-grupa S aschii (strunjiri);
-grupa Ox oxizi, cenusi, zguri si slamuri;
-grupa C cabluri si conducte cu izolatii;
-grupa D alte materiale refolosibile de metale neferoase.
Pe sortimente se clasifica materialele refolosibile neferoase, în functie de carac
teristicile
care se stabilesc prin cifre arabe.
Exemplu: materialele refolosibile din cupru (categoria Cu) din bucati (grupa B)
sortimentul 1
se noteaza: Cu/B 1.
Dupa natura lor, în cadrul caracteristicilor, este prevazut si gradul de impurific
are.
Prin impuritati se înteleg elemente straine ca: umiditate, ulei, pamânt, pietris, r
esturi de
izolatie sau otel si alte metale si aliaje neferoase decât cele din metalul de baz
a.
În documentele de receptie a materialelor refolosibile neferoase se indica simbolu
l conform
STAS 3017 78. Simbolul cuprinde categoria de materiale notata prescurtat (Cu, Cu
Zn, CuSn, CuAl,
CuPb, CuNiZn, Al, AAL, Zn, Pb, Sn. Ni) grupa (indicata cu litere B, OX, C, S sau
D despartite de
categorie printr-o linie oblica) si sortimentul (indicat prin cifre arabe, despa
rtite de restul printr-o linie
orizontala).
6.2.1. Sortarea materialelor refolosibile din aluminiu
Sortarea materialelor refolosibile din aliaje de aluminiu este importanta, întrucât
chiar unele
elemente de aliere a unor aliaje de aluminiu constituie impuritati pentru alte a
liaje.
Pentru aliajele de cupru cu aluminiu toate celelalte elemente: Fe, Si, Mn, Mg, U
n, Ni, Pb, Sn,
St, Ti sunt impuritati.
Plumbul, fierul si staniul sunt impuritati pentru orice tip de aliaj. Dintre ac
estea, plumbul si
staniul sunt considerate periculoase si de aceea nu se admit mai mult de 0,05 %
din total masa aliajului.
6.3. Sortarea materialelor refolosibile nemetalice
6.3.1. Materialele refolosibile din hârtie
6.3.1.1. Conditii tehnice de calitate a materialelor refolosibile din hârtie
Materialele refolosibile din hârtie destinate a fi folosite ca materie prima la fa
bricile de hârtie
se vor colectate, sorta si livra pe sorturi (tabelul 6.1.).
Materialele refolosibile din hârtie folosite ca materie prima nu trebuie sa prezin
ta degradari
datorita putrezirii.
Tabelul 6.1.
Sorturi de hârtie refolosibila colectata

Sorturi Denumirea Caracteristica Destinatia


I Materiale refolosibile din hârtie
si carton netiparite si nescrise
Hârtii si cartoane de culoare alba, netiparite
si nescrise care nu pot fi utilizate ca atare
La fabricarea pastei papetare
albite
II Materiale refolosibile din hârtie
si cartoane tiparite sau scrise
Hârtii si cartoane cu culoare alba, tiparita
sau scrise (ziare, reviste, carti, brosuri,
La fabricarea pastei papetare
gri sau pastei destinata

140
caiete si alte materiale din hârtii provenite
din selectarea arhivelor si alte asemenea)
fara coperti din materiale: papetare colorate
sau din materiale nepapetare.
descernelizarii
III Materiale refolosibile din carton
ondulat
Confectii scoase din uz si resturi
tehnologice din carton ondulat care nu pot fi
utilizate ca atare
La fabricarea pastei papetare
de culoare naturala
IV Materiale refolosibile din hârtie
rezistente, ambalaj
Saci si pungi uzate, resturi de hârtie de
ambalaj, resturi tehnologice de la confectii
si tiparituri din hârtii rezistente care nu pot
fi utilizate ca atare; cartele folosite pentru
prelucrarea datelor
La fabricarea pastei papetare
de culoare naturala pentru
hârtie rezistenta
V Materiale refolosibile din
diverse hârtii, cartoane,
mucavale si produse din aceste
materiale
Materiale uzate din hârtii si cartoane
colorate, mucava, confectii scoase din uz
din aceste materiale, coperte patetare
colorate, tehnice uzate, resturi tehnologice
de la confectii si tiparituri din astfel de
materiale
La fabricarea pastei papetare
de culoare naturala
si a
cartonului suport pentru
bitumare
VI Tevi si tuburi din hârtie si
carton,uzate
Tevi din hârtie, tuburi din hârtie de la
bobinele de hârtie si carton
La fabricarea partei papetare
naturale pentru mucava si
carton suport pentru
bitumare
VII Materiale refolosibile din hârtii
si cartoane impurificate cu
materiale care nu permit
reutilizarea în industria
celulozei si hârtiei
Ambalaje din hârtii si cartoane (saci, pungi,
cutii) recuperate din industria lacurilor,
pigmentilor, a negrului de fum si altele
asemenea.
La fabricarea cartonului
suport bitumare si alte
utilizari.
Denumirea corpurilor straine ce nu sunt admise:
-resturi de metale, sticla, cauciuc, celuloid, bachelita, materiale plastice si
sintetice,
alte corpuri straine care nu se pot transforma în pasta papetara;
-praf, nisip, resturi din materiale care l-au continut (în cazul ambalajelor);
-negru de fum, pigmenti, coloranti;
-hârtii impregate si acoperite cu materiale sintetice, folii metalice parafinate,
bitumate, siliconate, sulfurizate;
-substante toxice;
-umiditate 12 %.
6.3.1.2. Reguli pentru verificarea calitatii
Calitatea materialelor refolosibile din hârtie folosita ca materie prima sau ca at
are se va
verifica pe loturi.
Prin lot se întelege o cantitate maxima de 10000 kg materiale refolosibile din ace
lasi
sortiment.
Verificarea calitatii se va face pe baza unei probe constituita din baloturi, l
uate la întâmplare
din lot.
Baloturile cu materialele refolosibile care se aleg pentru probe se desfac si se
verifica daca
continutul lor corespunde conditii tehnice de calitate.
Pentru verificarea umiditatii din diferite locuri (margini si mijloc), ale fieca
rui balot al probei
se iau probe elementare, formându-se o proba de cca. 3 kg materiale si se introduc
imediat într-un
ambalaj etans, care se eticheteazasi se sigileaza.
Pentru verificarea continutului de praf, nisip, pamânt ciment, negru de fum, pigme
nti,
coloranti se iau din proba 1/5 din numarul baloturilor, dar nu mai putin de un b
alot.
141
Daca probele verificate nu îndeplinesc conditiile prevazute în standard, lotul se c
onsidera
necorespunzator.
6.3.2. Materialele refolosibile din sticla
Sparturile de sticla, în functie de domeniul de provenienta
si destinatie, se clasifica pe sorturi
astfel:
-cioburi provenite direct de la fabricile de sticla:
i. cioburi albe, ambalaje iluminat;
ii. cioburi semialbe, menaj;
iii. cioburi brute ambalaj;
iv. cioburi verzi ambalaj (separat pe culori);
-cioburi provenite de la furnizor:
v. cioburi albe;
vi. cioburi semialbe;
vii. cioburi colorate.
Umiditatea de referinta este de 3 %. La întelegere între parti, umiditatea si impuri
tatile pot
diferi, dar în functie de acestea se stabileste greutatea efectiva.
Nu sunt admise bucati de metal, pietre, beton, resturi alimentare de la fabricil
e de conserve,
cauciuc, material plastic, sfoara, cartoane.
Prin continutul de impuritate se întelege pamânt, praf sau alte substante care nu su
nt
specificate mai sus.
Nu se admit cioburi care provin de la ambalarea produselor toxice sau explozive.

Cioburile din grupa A si B se livreaza pe culori granulate sau negranulate.


Dimensiunile bulgarilor de sticla proveniti de la scurgerea cuptoarelor trebuie
sa fie cuprinse
între 30 300 mm.
Verificarea calitatii cioburilor se efectueaza pe loturi între o tonasi 30 tone.
Verificarea lotului consta din:
-verificarea culorii;
-verificarea continutului de impuritati si alte corpuri straine;
-verificarea umiditatii.
6.3.3.Materialele refolosibile din mase plastice
Materialele refolosibile de joasasi înalta densitate trebuie sa fie lipsite de imp
uritati ca: piatra,
lemn, hârtie, sfoara, cârpe, paie, nisip, corpuri metalice. Impuritatile de praf vor
fi de maximum 1 %
din greutate.
Materialele refolosibile colectate vor fi livrate si spalate cu apa sau cu solut
ii chimice.
Livrarea se va face pe sorturi, acestea fiind transportate în mijlocul de transpor
t cu un singur
produs (articol) din aceeasi categorie de polietilena. Cele de gabarit mare vor
fi livrate, taiate în bucati,
macinate sau granulate, de comun acord cu beneficiarul.
6.3.3.Materialele refolosibile din textile
Materialele textile refolosibile trebuie ca odata cu colectarea sau dupa aceeam
sa fie sortate si
livrate pe culori sau grupe de culori.
Prin grupa de culori se întelege:
142
-culori deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben;
-culori medii: rosu, albastru, verde, kaki;
-culori închise: maro, bleumarin, violet, negru.
Materialele textile refolosibile provenite din colectarea confectiilor cu captus
ealasi vatelina
destinate valorificarii în industria textila se vor sorta si livra separând captusel
ile si vateline de
tesaturile de fata.
Materialele textile refolosibile nu trebuie sa contina urmatoarele impuritati:
-bucati de tesatura putreda, mucegaita, mâncata de molii sau rozatoare;
-corpuri straine (lemn, carton, cauciuc, metal sticla);
-materiale care se întaresc în contact cu apa )var, ciment, ipsos, faina, malai etc.
);
-urma de ulei, ceara, bitum, vopsea etc., care nu ies la spalat;
Materialele textile refolosibile se pot colecta cu sau fara nasturi, catarame, c
apse, fermoare
etc., dar se vor livra beneficiarilor fara astfel de accesorii.
Continutul de praf admis pentru fiecare grupa de materiale textile refolosibile
este
urmatoarea:
-materiale textile refolosibile din lânasi tip lâna, cu exceptia celor sub darac;
-materiale textile refolosibile din bumbac si tip bumbac, din fibre liberiene si
tip
liberiene, din matase si tip matase, din fibre sintetice 100 % de maximum 5 %;
-materiale textile refolosibile cu uzura mare din diverse amestecuri fibroase si
fibre de
lânasi tip lâna de sub darac, de maximum 12 %.
Umiditatea maxima admisa la livrarea materialelor textilelor refolosibile va fi
de:
-15 % pentru materiale din lânasi tip lâna;
-8 % pentru materiale din bumbac si tip bumbac;
-16 % pentru materiale din fibre liberiene si tip liberiene;
-10 % pentru materiale din matase si tip matase;
-5 % pentru materiale din fibre sintetice 100 %;
-10 % pentru materiale cu uzura mare din diverse amestecuri fibroase.
Materialele textile refolosibile trebuie sa fie dezinsectizate înainte de ambalar
e.
Reguli pentru verificarea calitatii:
-verificarea calitatii materialelor textile refolosibile se face pe loturi;
-lotul este constituit din cantitatea prezentata deodata la verificarea din acee
asi grupa,
categorie, tip, culoare;
-proba medie se ia dintr-o cantitate egala cu 10 % din numarul baloturilor care
formeaza
lotul, dar nu din mai putin de 2 baloturi.
6.3.4.Materialele refolosibile din cauciuc
Conditiile tehnice de calitate pentru anvelope în constructii diagonale uzate, ap
te pentru
resapare, sunt cele prezentate în tabelul 6.2.
143
Tabelul 6.2.
Conditiile de calitate pentru anvelopele în constructie diagonala

Nr
crt.
Natura defectiunii Limita admisa
Anvelope pentru autoturisme, autoturisme de teren si autoutilitare sort I
1 Uzura benzii de rulare Adâncimea ramasa a canalului,
profilului benzii de rulare de
min. 1,5 mm
2 Perforari de cui prin carcasa în zona benzii de rulare cu
diametrul de:
- 3 mm
- 7 mm
Maximum 2 la distanta de min.
¼ din circumferinta anvelopei
Nu se admite
3 Deteriorari ale brekerului fara deteriorarea carcasei Nu se admit
4 Deteriorarea carcasei pâna la 50 % din pliuri în zona benzii
de rulare (nestrapunsa)
Nu se admite
5 Deteriorari ale cauciucului în zona flancului anvelopei, fara
afectarea cardului (ciupituri, taieturi, crapaturi superficiale)
Maximum 2
6 Deteriorari în carcasa care afecteaza maximum 50 % din
stratul în zona flancului anvelopei
Nu se admit
7 Deteriorari ale cauciucului de acoperire a talonului Se admit
8 Deteriorari ale fâsiei de terminare Nu se admit
9 Deteriorari ale inelului de talon Nu se admit
10 Anvelope resapate o data
Nu se admit
În plus nu se admit pentru resapare:
-anvelope diagonale care au suferit deteriorari prin contact cu produse chimice;
-anvelope în constructie diagonala cu grad de îmbatrânire avansat, recunoscut prin
reteaua densa de crapaturi sau crapaturi patrunse pâna la carcasa;
-anvelope în constructie diagonala care nu au seria de fabricatie initiala;
-anvelope în constructie diagonala, care au vechime mai mare de 5 ani;
6.3.5.Materialele refolosibile din camerelor de aer uzate
Unitatile detinatoare vor face o verificare organoleptica a anvelopelor si came
relor uzate
înainte de predarea acestora pentru regenerare.
Sortarea anvelopelor pentru regenerare se face bucata cu bucata, fiind supuse un
ui control
vizual si organoleptic, înlaturându-se cele care nu corespund.
144
Capitolul 7
PREGATIREA SI PRELUCRAREA
DESEURILOR SOLIDE

7.1. TEHNICI DE MARUNTIRE A DESEURILOR SOLIDE


Maruntire a reprezinta trecerea unui material într-o granulatie mai fina. Fiecare
maruntire serveste extinderii suprafetei exterioare specifice. Pentru alegerea m
asinii de
maruntire potrivite sunt necesare urmatoarele informatii:
-proprietatile fizice ale materialului care trebuie maruntit precum granulatia
initiala consistenta, duritatea, fragilitatea si fisionabilitatea;
-scopul maruntirii, ca de exemplu, procesele fizice sau chimice la care va fi
supus materialul maruntit;
-caracteristicile necesare ale materialului maruntit precum marimea si
distributia particulelor maruntite, marimea medie a particulelor sau marimea spe
cifica a
particulelor.
Maruntirea este cel mai des utilizata pentru marirea suprafetei specifice a
componentelor deseurilor biodegradabile, în vederea grabirii procesului de tratare
biologica Prin acest procedeu materialul se prepara pentru descompunerea microbi
ana,
iar preluarea cantitatii necesare de apa este îmbunatatita.
Pentru maruntire se pot utiliza:
-mori rapide cu ciocane;
-mori rapide sau lente de taiere;
-mori cu bile;
-tamburi rotativi;
-mori raspel;
-mori spiralate.
Masinile de maruntire (fig. 7.1.), care au fost testate în domeniul gestionarii
deseurilor si care de-a lungul celor 20 de ani s-au dezvoltat la un nivel extrem
de ridicat,
sunt prezentate mai jos, precizându-se avantajele si dezavantajele lor legate de i
nstalatia
de reciclare.
145
a) b) a) b)
Fig. 7.1. Tipuri de mori:
a) moara cu ciocanele:
1 carcasa; 2 rotor; 3 ciocan; 4 gura de alimentare; 5 sita;
b) moara cu cutite:
1 carcasa; 2 gura de alimentare; 3 gura de descarcare; 4 valturi; 5- cutite sece
ra;
6 gratar prin care trec cutitele.

Pregatirea prin maruntire a deseurilor biodegradabile în scopul compostarii


presupune în special o destramare a materialului, de aceea sunt preferate morile r
apide de
taiere cu cutite.
În ceea ce priveste maruntire a altor tipuri de deseuri casante, cum ar fi deseuri
le
din sticlasi deseurile din lemn sunt preferate morile cu ciocane.
7.1.1. Maruntire prin lovire
7.1.1.1. Morile cu ciocane
Pentru maruntire a deseurilor municipale si de productie, precum deseurile din
lemn si sticla morile cu ciocane s-au dovedit a fi foarte eficiente. Ele se deos
ebesc, în
principial, doar dupa tipul rotorului (fig. 7.2.)1, 2. Exista mori orizontale si
verticale cu
ciocane montate flexibil.
a) b)
1 Xxx - http://www.feedmachinery.com/glossary/hammer_mill.htm
2 xxx - http://paystation.ca/sem.cfm
146
c)3
d) c)3
d)
Fig. 7.2. Moara orizontala cu ciocane:
a) si b) moara cu ciocanele; c) si d) rotor cu ciocanele

Dupa acest principiu de baza se folosesc o serie de mori în instalatiile de recicl


are
a deseurilor sau în depozitele de deseuri, astfel ca s-a obtinut o experienta vast
a în cazul
diferitelor compozitii de deseuri.
Versiunea verticala a morii cu ciocane este caracterizata de un rotor vertical
prevazut cu ciocane de lovire. Acest tip de moara a fost conceput la sfârsitul ani
lor 50
special pentru prepararea deseurilor menajere. Pentru a creste debitul acestei m
ori, care la
început era scazut, se aspira aerul din interiorul morii prin orificiul de evacuar
e. Astfel se
pot maruntii si partile din deseuri foarte usoare precum hârtia sau masele plastic
e.
Datorita faptului ca morile verticale cu ciocane nu au o limitare a granulatiei
printr-un gratar, distributia granulatiei se poate varia prin modificarea numaru
lui de
ciocane. Prin marirea numarului de ciocane rezulta o granulatie mai finasi un de
bit mai
mic pe unitatea de timp.
7.1.1.2. Concasoare percutante
Concasorul percutant consta dintr-o carcasa sudata din mai multe parti din tabla
sau profiluri din otel, al carei interior este captusit cu placi de percutie (fi
g. 7.3)4.
Arborele, care se roteste cu aproximativ 500-1000 rot/min este prevazut cu mai m
ulte
ciocane preschimbabile din otel rezistent la uzura. Arborele se roteste într-un la
gar montat
pe carcasa. Placile de percutie sunt asezate reglabil cu ajutorul unor pivoti. A
tât distanta
dintre placile de percutie si ciocane, cât si înclinatia placilor sunt reglabile. La
intrarea
unor componente care nu se pot marunti în spatiul de percutie placile de percutie
pot fi
3 xxx - http://en.wikipedia.org/wiki/Hammer_mill
4 xxx - http://www.hazemag.com/primaryimpactors/primaryimpactors.htm
ridicate, iar materialele nemaruntite sunt eliminate prin partea inferioara.
a)
147
b)
c)
d)
e)

148
f) g) f) g)
Fig. 7.3. Concasoare:
a), b), c), d), e) tipuri constructive de concasoare; f) rotorul concasorului; g
) sectiune
prin concasor.

Concasoarele percutante se alimenteaza prin partea superioara cu ajutorul benzil


or
transportoare, în timp ce materialele maruntite se elimina prin partea inferioara.
Materialul este preluat în concasor de catre ciocane cu o viteza de aproximativ 25
-40 m/s,
si sunt lovite de placile de percutie de deasupra arborelui. Placile de percutie
sunt astfel
aranjate, încât materialul sa fie adus înapoi în circuitul de lovire. Acest proces se re
peta
pâna când materialul este maruntit în asa masura încât sa poata trece prin spatiul dintre
arbore si placile de percutie, spatiu ce este reglat în functie de dimensiunea dor
ita a
particulelor.
În cazul concasoarelor percutante trebuie avut în vedere, de exemplu, la
prelucrarea deseurilor din constructii si demolari sa nu fie introdus beton cu a
rmaturi de
otel prea lungi, pentru ca acestea s-ar putea învârti în jurul rotorului si ar duce la
blocarea
instalatiei.
7.1.2. Maruntire prin taiere
7.1.2.1. Mori cu cutite sau tocatoare
Moara poate fi cu arbore orizontal simplu sau dublu. Prin rotatia în sensuri difer
ite
a arborilor dubli prevazuti cu cutite materialul este atras între cutite. Maruntir
ea are loc
între uneltele de taiere indiferent de tipul materialului: moale, elastic sau dur.

Gradul de maruntire se fixeaza prin alegerea distantei dintre cutite respectiv p


rin
latimea dintilor la arborele cu cutite (fig. 7.4.). Pentru maruntire a deseurilo
r menajere
distanta dorita dintre cutitele arborelui este de 0,1 mm si pentru a garanta suc
cesul
procesului de tocare, nu trebuie sa depaseasca 0,8 mm. Daca gradul de maruntire
nu este
corespunzator, sau daca distributia granulatiei este neuniforma, instalatiile po
t fi reglate
în mai multe trepte pâna când rezultatul final este cel dorit.
Pentru a realiza un debit mare în cazul deseurilor voluminoase acestea ar trebui în
prealabil presate ajutorul unei prese hidraulice înaintea umplerii morii cu cutite
. În cazul
în care bucati grele din metal sau alte parti componente care nu pot fi maruntite
ajung în
moara, arborele cu cutite dispune de sistem de siguranta automat, care actioneaz
a
arborele în sens invers pentru a debloca materialul respectiv si apoi îl opreste. În a
cest caz
materialul trebuie îndepartat manual. Practica a demonstrat ca, în instalatiile de m
aruntire
149
cu arbore cu cutite, este mai convenabil daca se îndeparteaza manual materiale dur
e
precum metalele înainte de a fi admise în moara.
Fig. 7.4. Vederea unui arbore cu cutite
În functie de marimea dintilor, debitul de materiale maruntite se situeaza în jurul
valorii de 3 t/h. Materialul maruntit este caracterizat de margini taiate curat
si un interval
destul de mic al dimensiunilor particulelor.
Moara prezentata în figura 7.5. 5 se foloseste cel mai des pentru maruntire a
deseurilor din plastic, deseurilor din lemn, etc.
Fig. 7.5. Vederea unui tocator de deseuri din lemn
7.1.2.1. Raspel cu sita
Acest tip de moara s-a dezvoltat special pentru prepararea deseurilor în unitati d
e
compostare (fig. 7.6.). Modul de actionare a unui raspel cu sita poate fi compar
at cu cel al
unei site din bucatarie. Deasupra bazei dispozitivului care partial este prevazu
t cu
segmente cu orificii de cernere de diametre între 22 si 45 mm si cu segmente cu di
nti de
rupere ficsi, se misca bratele raspelului, care împing si fac deseurile sa alunece
cu viteze
între 8 si 10 rot/min printre dintii de rupere si prin site.
5 xxx - http://www.stocuri.com/productDetaills.php?gPId=4254&k=ptr.LEMN__
Tocator_pentru_deseuri_(tip_moara_de_macinat)
150
Fig. 7.6. Schema unui raspel cu sita

Materialele greu de maruntit, textilele, metalele, materialele plastice sau


materialele dure se aduna în raspelul cu sitasi pot fi evacuate printr-o clapa lat
erala a
bratelor raspelului.
Raspelul cu sita se utilizeaza însa din ce în ce mai rar în tehnica de prelucrare a
deseurilor, datorita faptului ca:
-efectul de maruntire în cazul acestor dispozitive este mai mic decât în
cazul morilor cu ciocane sau cu cutite;
-faptul ca raspelul cu sita lucreaza discontinuu.
7.1.3. Tehnici de sortare a deseurilor
Sortarea reprezinta procesul de separare si clasare a deseurilor în functie de
diferentele dintre caracteristicile lor fizice. În principiu exista sortarea dimen
sionala,
sortarea densimetrica, sortarea optica, sortarea magnetica, flotarea si sortarea
manuala.
7.1.3.1. Sortarea dimensionala
Prin cernere se separa materiale de granulatie diferita, în diverse clase
granulometrice propuse. Acest proces se mai denumeste si clasare. Prin cernerea
cu sita
se realizeaza separarea în functie de dimensiunea caracteristica a granulelor, cu
ajutorul
unei suprafete de separatie, prevazuta cu orificii asezate geometric. Granulele
care, la
alunecarea peste sita, sunt într-o pozitie potrivitasi au dimensiuni mai mici decât
orificiile sitei, cad prin aceasta si formeaza astfel materialul cu granulatie f
ina. Restul
granulelor ramân în sitasi formeaza materialul cu granulatie mare.
Materialele cu granulatie fina, umede, fibroase si lipicioase obtureaza usor sit
ele.
Astfel, se micsoreaza suprafata de cernere, iar debitul de cernere scade. Pentru
a evita
obturarea sitelor, sunt folosite pentru materiale greu de cernut sisteme de site
speciale sau
ajutoare pentru site. Cele mai importante ajutoare pentru site sunt periile, lan
turile,
încalzitoarele de site, jeturile de aer si apa suplimentara pentru anularea fortel
or dintre
particulele lipite una de cealalta.
Sunt folosite, în special, doua tipuri de site pentru sortarea dimensionala:
-site cilindrice;
-site cu vibratie.
151
O sita este considerata eficienta daca 70% din materialele cu dimensiunea
particulelor mai mica decât ochiurile plasei pot trece prin acestea.
a) Sita tambur
Sita tambur este o sita cilindrica (fig. 7.7) 6, aceasta reprezinta un agregat d
e
clasare verificat care poate fi utilizat într-o instalatie de preparare a deseuril
or, atât în
prima treapta de preparare, cât si dupa procesul de maruntire. Debitul si performa
ntele la
separare ale unei site tambur sunt determinate de marimea orificiilor, diametrul
, turatia,
elementele interiorului tamburului si înclinatia acestuia.
Dat fiind faptul ca suprafata de cernere a unei site tambur este relativ mica, s
e
încearca prin diferite constructii ale peretelui interior (sita poligonala) ridica
rea cât mai
mult a materialului de cernut pe peretele tamburului rotativ, pentru a obtine o
cernere mai
eficienta.
a)
b)
c)
Fig. 7.7. Vedere si sectiune schematica a unei site tambur:
a) prezentarea elementelor componente ale sitei tambur; b) prezentarea sitei tam
bur în
ansamblu; c) imagini din interiorul sitei tambur.

xxx http://
bucciarello.trustpass.alibaba.com/product/11232152/Trommel_Waste_Recycle_Plant_A
nd_Sorting_
Materials/showimg.html
152
Pentru a reduce si mai mult timpul de prelucrare a deseurilor, sita tambur poate
avea pe peretii interiori diferite accesorii cu ajutorul carora sa taie sacii în c
are sunt
colectate deseurile. Astfel, sacii de deseuri menajere colectati de agentii de s
alubritate pot
fi desfacuti si sortati rapid si automat cu ajutorul sitei tambur.
b) Sita cu vibratie
Aceasta sita face parte din categoria masinilor de cernere dinamice si s-a doved
it a
fi eficienta ca agregat de cernere a deseurilor care nu se înfunda.
Pentru acest gen de cernere se folosesc site maleabile din cauciuc sau materiale
plastice, montate pe un sistem de bare care basculeaza în contra timp (fig. 7.8.).
Aceasta
miscare de basculare antreneaza sita într-o miscare de tip unda, cu o amplitudine
considerabila de 30 pâna la 50 mm pentru frecvente de oscilatie de 600 pâna la 800 /
min
si imprima materialului de cernut acceleratii considerabile.
Fig. 7.8. Site vibratoare.
c) Separator balistic
Acest mecanism a fost realizat pentru separarea deseurilor municipale în trei
fractii: grea, usoarasi fina. Separatorul balistic este format din pâlnia de încarca
re si
puntea formata din mai multe benzi metalice perforate si care vibreaza în contrase
ns una
fata de cealalta. Puntea are o mica înclinatie pentru a imprima fractiei grele o a
numita

acceleratie (fig. 7.9).


Fig. 7.9. Schema de functionare a unui separator balistic
Deseurile maruntite, în functie de forma si gravitatea specifica fiecarei particul
e se
deplaseaza susul sau în josul puntii. Particulele mai grele au tendinta sa se depl
aseze în
jos odata cu misca benzilor si astfel se separa fractia grea. Datorita miscarii
de vibratie si
de rearanjare continua a deseurilor pe puntea separatorului, particulele usoare
cum ar fi
153
hârtia, cartonul si foliile de plastic se deplaseaza catre marginea superioara a
separatorului, astfel formându-se fractia usoara. Iar fractia fina reprezinta part
iculele care
au trecut prin orificiile benzilor metalice.
Procentajul de fractie grea si fractie usoara se determina prin modificarea
înclinatiei puntii. Înclinatia se afla, în general, între 15-20%; aceasta înclinatie este
proiectata pentru o rata de încarcare aproximativ 10 tone/h sau 90 m3/h.
d) Sita plata cu disc
O sita cu disc este un aparat de clasare în cascada care consta dintr-un gratar de
clasare cu mai multe site partiale, asezate în trepte formate dintr-o multitudine
de arbori
paraleli plasati la distante egale unul de altul cu discuri de antrenare hexagon
ale. Fiecare
dintre aceste discuri de antrenare se rotesc în golul dintre doua corpuri de discu
ri
învecinate.
Distantele dintre aceste discuri determina marimea orificiilor de cernere ale
fiecarui nivel de cernere. De exemplu, deseurile presortate din constructii se i
ntroduc
printr-un dispozitiv de încarcare catre primul nivel de separare si sunt accelerat
e si
separate în procesul de cernere prin asezarea discuri de antrenare pe arbori precu
m si prin
cresterea turatiei arborilor pe fiecare nivel în directia de antrenare a materialu
lui catre
celelalte nivele de separare. Arborii rotunjiti dintre discurile antrenare si co
lturile
rotunjite împiedica întepenirea materialului de separat.
7.1.3.2. Sortarea densimetrica
Sortarea densimetrica este o metoda de clasare care se bazeaza pe echivalenta
specifica a materialelor asemanatoare într-un curent de aer ascendent. Acest proce
s se
mai denumeste si clasare. Echivalenta înseamna ca diferite particule vor atinge ac
eeasi
viteza finala de cadere. Daca particulele sunt echivalente, atunci acestea ar tr
ebui sa aiba
în aceleasi conditii initiale aceeasi traiectorie, respectiv aceeasi viteza de cob
orâre.
Sortarea densimetrica se poate realiza si cu ajutorul apei (vezi hidrociclonul).

Separarea se realizeaza în functie de viteza de cadere a particulelor. Viteza de


cadere depinde de forma granulei si de greutatea specifica a fiecarui material.
Debitul
este influentat de masa volumetrica, de umiditate, de compozitia deseurilor si d
e
maruntirea prealabila a deseurilor de sortat.
O serie de tipuri de separatoare cu ajutorul curentului de aer s-au testat în Uniu
nea
Europeana. Din multitudinea de instalatii de separare existente, în prelucrarea de
seurilor
se folosesc cu precadere 2 tipuri: separatorul cu aer rotativ si instalatia de a
spirare.
7.1.3.3. Separatorul rotativ cu curent de aer
Separatorul rotativ cu curent de aer are trei elemente principale: un tambur rot
ativ,
o camera de separare si decantare si un sistem de aer comprimat. Tamburul rotati
v este
înclinat cu aproximativ 15 grade fata de orizontalasi are forma conica cu baza mar
e în
sus (fig. 7.10).
Deseurile maruntite si deja cernute sunt transportate cu ajutorul unei benzi rul
ante
catre partea superioara a tamburului. Prin duze de aer comprimat se sufla aerul,
paralel cu
axa tamburului. în acest fel materialele usoare sunt antrenate în sus catre camera d
e
decantare. Materialul greu este transportat prin tambur în continuare si iese prin
baza
mica a tamburului.
154
Fig. 7.10. Vederea unui separator rotativ cu curent de aer
Pentru a asigura un curent de aer continuu de-a lungul întregului tambur, se sufla
aer suplimentar prin baza mica a tamburului. Marimea granulatiei si selectivitat
ea pot fi
variate prin schimbarea volumului de aer, schimbarea presiunii aerului comprimat
, prin
modificarea unghiului de înclinatie al tamburului si prin modificarea modului de
încarcare a materialului maruntit.
7.1.3.4. Instalatie de aspiratie
Componentele usoare din deseuri sunt aspirate de obicei de pe o banda
transportoare, de pe o sita cu vibratii sau dintr-o sita tambur si sunt eliminat
e printr-un
ciclon (fig. 7.11). Componentele usoare pot fi: bucati de hârtie, pungi de plastic
, bucati de
plastic, etc.
Fig. 7.11. Instalatia de aspiratie
7.1.3.5. Hidrociclonul
Separarea diferitelor fractiuni de materiale plastice dintr-un amestec de granul
e se
realizeaza în cazul hidrociclonului într-un câmp de forte centrifugale. Geometria
ciclonului realizeaza un vârtej interior ascendent prin care este eliminata fracti
unea
usoara a amestecului si un vârtej exterior descendent cu ajutorul caruia se elimin
a
fractiunea grea (fig. 7.12).
Hidrociclonul a fost proiectat special pentru separarea diferitelor tipuri de de
seuri
din plastic. Calitatea separarii tipurilor de materiale cu ajutorul hidrociclonu
lui sunt
determinate de tipul si calitatea maruntirii în prealabil a deseurilor din plastic
.
155
Fig. 7.12 Vederea unei instalatii cu hidrociclon.
În cadrul testarilor facute s-a utilizat un hidrociclon cu capacitate de 1 tona/h.
Materialele plastice folosite au fost sortate din deseurile menajere. Impuritati
le au fost de
1 pâna la 5 % (hârtie, metal, nisip). Compozitia medie era de 80 - 85 % PE, 2-10 % P
S si
8 -15 % PVC. Testele au condus la eliminarea 100 % a polietilenei cu impuritati
de 2-3 %
PS. Impuritati de PVC nu au fost gasite în PE. Prin sortarea ulterioara a fractiun
ii grele
formata din PS si PVC care a rezultat din hidrociclon s-a obtinut o concentratie
de 100%
PVC, pentru PS s-a obtinut o concentratie de aprox. 95%, impuritatile au fost di
n PVC si
PE. Majoritatea impuritatilor au fost eliminate împreuna cu PVC-ul în fractiunea gre
a.
7.1.3.6. Sortarea magnetica
O sortare magnetica eficienta se realizeaza atunci când elementele feromagnetice
sunt preluate de magneti în urma unei maruntiri a deseurilor si a unei afânari, elib
erânduse
astfel, de alte impuritati.
Marimea elementelor feroase nu este limitata, dat fiind faptul ca magnetii pot
atrage orice fel de greutati. Acest tip de magneti sunt utilizati în principal pen
tru
presortarea magnetica grosiera a deseurilor maruntite sau nemaruntite.
a) Separator magnetic
Sortarea magnetica se face în mare masura cu magneti asezati deasupra benzilor
rulante de transport a deseurilor care sorteaza materialele feroase din curentul
de deseuri
si le elimina, ori perpendicular, ori paralel cu directia transportorului de des
euri (fig.
7.13.) 7.
Sortarea magnetica s-a dovedit a fi eficienta dupa maruntire. Pâna acum au esuat
toate încercarile de obtinere a unui produs feromagnetic de buna calitate prin sor
tarea
metalelor feroase înainte de a utiliza un agregat de maruntire. În cazul sortarii ma
gnetice
a deseurilor casnice, marimea optima a elementelor este în jur de 10 pâna la 100 mm.

7 xxx - http://www.outokumputechnology.com/pages/Page____8153.aspx
156
Fig. 7.13 Tipuri constructive de separatoare magnetice:
a) tambur magnetic; b) magnet stationat.
b) Separator cu curenti turbionari
Tehnologia de separare consta în inducerea unor curenti turbionari în corpuri care
conduc electricitatea, care prin acestea dezvolta forte într-un câmp magnetic (fig.
7.14.).
Fig. 7.14. Separator cu curenti turbionari.
În acest domeniu sunt mai cunoscute efectele secundare nedorite ale curentilor
turbionari: frânarea datorita curentilor turbionari, levitarea sau suspensia magne
tica, sau
pierderile datorate curentilor turbionari din transformatoare. Dar în cazul separa
rii cu
ajutorul curentilor turbionari, rezultatele sunt la fel de eficiente ca si în cazu
l separarii
metalelor feroase cu ajutorul magnetilor.
Curentii turbionari se formeaza atunci când un conductor electric se afla într-un
câmp magnetic care se modifica în timp si spatiu sau se misca în acest câmp magnetic.
Curentii turbionari curg în interiorul conductorului pe traiectorii închise si forma
lor nu
este legata de forma conductorului.
Conform legilor lui Lenz acesti curenti formeaza la rândul lor un câmp magnetic
în sens invers celui care i-a creat. Din aceasta rezulta o forta care actioneaza a
supra
conductorului, accelerandu-1 sa iasa din câmpul magnetic initial. Prin scaderea
conductibilitatii, forta asupra conductorului este mai mica. Cu cresterea densit
atii (la
volum constant aceasta înseamna masa mai mare) trebuie aplicata o forta mai mare
pentru a învinge inertia masei si a devia particula respectiva.
157
7.1.3.7. Sortare optica
Sortarea optica are rolul de a separa materialele valorificabile în functie de
culoare, iar cu ajutorul echipamentelor cu infrarosu se pot sorta si în functie de
tipul de
material din care este confectionat (fig. 7.15 si 7.16).
Q
1
2
2a
3
7
12
6
q1
q2
4
5
8
Q
1
2
11
3
5
12
10
q1q2
7
5
9
6
4
a)
b)
2a
Fig. 7.15. Schema tehnologica a masinii de sortat dupa culoare:
a) de tip electropneumatic; b) de tip electrostatic;
1 cos de alimentare, 2 jgheab vibrator; 2a dispozitiv de vibrare;
3 banda profilata; 4 camera optica; 5 celule fotoelectrice;
6 ecrane; 7 element de executie; 8, 9 bloc de amplificare;
10 , 11 placile câmpului electrostatic; 12 colectoare de particule.

Fig. 7.16. Mecanism de sortare optic.


158
Lumina care trece prin materialul reciclabil este preluata de un senzor. Un
conductor de lumina din materialul plastic conduce semnalul catre unitatea de ev
aluare.
Semnalul luminos este descompus în culorile rosu, verde si albastru iar separarea
se face
dupa culoare.
De exemplu, cu ajutorul unei instalatii de sortare a sticlei se obtine o puritat
e de
aproximativ 99,7 %.
Cu ajutorul echipamentelor cu infrarosu se realizeaza forma curbei caracteristic
e
pentru fiecare tip de material, iar dupa evaluarea cu ajutorul unui program urme
aza
activarea mecanismului de comand al clapetelor de evacuare, iar deseurile carora
nu le
sunt recunoscute curbele caracteristice sunt eliminate din circuit. Aceasta sort
are este, în
principal utilizata pentru separarea diferitelor tipuri de materiale plastice: P
ET, PS, PP,
HDPE, LDPE, PVC, etc.
7.1.3.8. Sortarea manuala
La ora actuala, sortarea manuala este totusi cea mai de încredere metoda de
separare voitasi de foarte buna calitate a produselor secundare dintr-un amestec
de
deseuri (fig. 7.17.) 8.

Fig. 7.17. Statie de sortare manuala.


Din deseurile casnice sau din mica industrie, comertsi institutii, dar si din
fractiunile de deseuri colectate separat, personalul de sortare poate separa dif
erite calitati
de hârtie recuperata, sticle de diferite culori sau amestecate, folii din polietil
ena alba sau
colorata etc, dar poate îndeparta impuritati sau componente daunatoare.
Prin conducerea directionata a sortarii manuale se poate actiona rapid si fara
interventii tehnice asupra fluctuatiilor preturilor de pe piata a materiilor pri
me secundare.
Datorita faptului ca sortarea manuala este foarte costisitoare, trebuie marit ra
ndamentul
de selectie cu ajutorul utilajelor speciale. Pentru a mari productivitatea sorta
rii manuale,
materialele cu granulatie mica sunt îndepartate prin sitare. Separatoare magnetice
,
suflatoare, benzi înclinate, masini de împins au toate scopul de a pregati deseurile
pentru
sortarea manualasi de a mari productivitatea personalului de sortare. Exista dou
a tipuri
de sortare: negativasi pozitiva.
În cazul sortarii pozitive este extras materialul recuperabil din fluxul de deseur
i si
este aruncat în sertarele corespunzatoare.
În cazul sortarii negative materialele care sunt considerate impuritati care
deranjeaza sunt extrase din fluxul de materiale, pe banda transportoare ramânând doa
r
fractiunea dorita.
8 xxx - http://p2library.nfesc.navy.mil/P2_Opportunity_Handbook/7_III_8.html
159
Prin sortare negativa se obtin productivitati mai mari, dar de calitate mai scaz
uta,
în timp ce în cazul sortarii pozitive se obtine calitate foarte buna cu productivita
te însa
mult mai mica. Colectarea separata a materialelor recuperabile creste considerab
il
randamentul operatiunii de sortare.
7.1.3.9. Flotarea
Sortarea prin flotatie este avuta în vedere când densitatile specifice ale unui
amestec de materiale sunt foarte apropiate.
Flotatia se foloseste la îndepartarea impuritatilor din carbuni, minereuri, barita
, zgura,
cernelurile negre de tipar, deseurile din materiale plastice si multe altele. Do
meniul
principal de utilizare este cel al fabricarii de hârtie, în care se prelucreaza prin
flotatie
hârtia tiparita recuperata, obtinându-se o hârtie grafica deschisa la culoare.
7.1.4. Tehnici de curatare a deseurilor
În general curatarea deseurilor se realizeaza pentru deseurile care pot ajunge
materie prima secundara într-un proces de fabricare a ambalajelor alimentare. Astf
el, în
procesele de reciclare a deseurilor din plastic si optional si pentru deseurile
din sticla
regasim si o etapa de curatare a deseurilor. Pentru obtinerea unor granule din p
lastic de
calitate ridicata este absolut necesara curatarea acestora. Curatarea poate fi r
ealizata cu
apa sau fara apa, astfel întâlnim purificarea mecanicasi spalarea în tamburi speciali.

7.1.4.1. Purificare mecanica


Aceasta metoda de tratare mecanica a deseurilor din plastic permite îndepartarea
deseurilor de hârtie, carton si alte reziduuri fara apa.
Ambalajele colectate de la populatie sunt presate pentru a se elimina continutul
ramas în acestea si sunt apoi tocate sub forma de fulgi. Materialul tocat este apo
i supus
într-o centrifuga unor actiuni si deformari mecanice semnificative. Ca urmare a ac
estui
proces de centrifugare hârtia este descompusa în celuloza, alte reziduuri aderente f
ulgilor
de plastic si aluminiul fiind îndepartate mecanic si pneumatic. Jeturi de aer sub
forte
mecanice ridicate împing aceste impuritati printr-o sita. Hârtia ajuta la absorbtia
grasimilor si umiditatii de pe fulgii de plastic, iar materialul rezultat din pr
ocesul de
purificare mecanica este de o calitate foarte ridicata.
7.1.4.2. Spalare în tamburi
Acest proces are doua avantaje, spalarea fulgilor de plastic si sortarea prin fl
otare
a diferitelor tipuri de plastic. Instalatiile de curatare a deseurilor pot fi us
or integrate în
orice tip de instalatie de reciclare a deseurilor de ambalaje.
7.2. PRELUCRAREA DESEURILOR SOLIDE
7.2.1. Prelucrarea deseurilor feroase grele
Stabilirea de materiale feroase grele sau usoare se face în functie de masa
volumica care, spre deosebire de masa specifica, care este relativ aceeasi, dife
ra foarte
160
mult de la forma la alta de prezentare (în vrac, în pachete, în bucati etc.) si tipul
si
dimensiunile materialelor.
Taierea cu flacara oxiacetilenica
(fig. 7.1.)9,10. Din cauza ca aceasta operatie
de taiere se executa manual, cu o productivitate redusa (în medie 5 t/schimb), cu
un
personal numeros si un consum ridicat de oxigen, ea se foloseste tot mai rar, la
sând locul
debitarii cu foarfeci mecanice. În nici un caz nu se aplica la taierea sutajelor l
a laminoare
care se debiteaza numai cu fierastraie sau cu foarfece mecanice.

Fig. 7.18. Taierea cu flacara oxiacetilenica.


Taierea oxiacetilenica se mai foloseste în cazul unor bucati foarte mari cu
grosimi ce nu intra în utilajele de debitat mecanic.
Taierea cu foarfeca hidraulica
(fig. 7.2.)11. Partial, taierea materialelor feroase
grele se face cu foarfeca mecanica de tip aligator (crocodil) sau cu ghilotina,
alimentate
manual si cu forte de taiere reduse putând taia diametre între 50 90 mm si otel pata
t cu
latura între 50 80 mm, cu productivitate între 5000 15000 t într-un an.
Fig. 7.19. Foarfece hidraulic.
În prezent, pentru taierea materialelor refolosibile grele, se foloseste tot mai
mult foarfeca hidraulica de 800 tf de mare capacitate, care asigura cresterea ma
sei
volumice la 1000 1100 kg/m3, precum si taierea la dimensiuni de 300 400 mm, ceea
ce asigura o folosire optima a sortimentului de material feros în otelariile elect
rice.
9 Xxx -
http://recursos.cnice.mec.es/bancoimagenes2/buscador/imagen.php?idimagen=46201&z
ona=mat&nivel1=9
5&nivel2=67&nivel3=70&start=140
10 xxx - http://www.fundacionpicarral.org/aula_taller.php
11 xxx - http://www.westbrook-eng.com/New/National.html
161
masina de îndreptat profile de tablasi fier beton, presa de dresat etc (fig. 7.3).
a) b)
c)
a) b)
c)
Materialele refolosibile feroase provenite din casarea mijloacelor fixe, utilaje
,
instalatii, masini diferite grele sau asamblate scoase din uz sau colectate de l
a populatie
se prelucreaza prin dezmembrare care se realizeaza prin demontare mecanica ci aj
utorul
sculelor si dispozitivelor sau prin taiere cu o flacara oxigaz. Partile dezmembr
ate se
repartizeaza pe categorii, clase sau grupe de calitate.
Daca prin dezmembrarea unor masini, ansamble sau subansamble se urmareste
recuperarea unor piese, precum si reconditionarea unor materiale provenite direc
t din
colectare, atunci operatia de dezmembrare se va efectua într-un atelier dotat cu b
ancuri de
lucru, menghine, truse de scule, foarfeci ghilotina manuale, ferastrau alternati
v, polizor,
Fig. 7.20. Masini care intru în componenta unui atelier de dezmembrat masini:
a) ferastrau alternativ; b) polizor; c) presa.
7.2.2. Prelucrarea deseurilor feroase usoare
În aceasta categorie intra materialele feroase cu masa volumica pâna la 1,3 t/m3
si cu o grosime de maximum 10 mm Aceste limite pot suferi fluctuatii în functie de
posibilitatile de manevrare si de prelucrare.
Balotarea materialelor refolosibile feroase usoare, în special provenite din
deseuri de tabla subtire, din sârma etc., se facea la început manual si avea ca scop
manipularea mai usoara pentru transport. Dupa aceea s-au realizat prese mecanice
care în
prezent se afla într-o gama foarte variatasi deci s-a trecut la o productivitate m
arita.
Astfel sunt presele hidraulice pentru balotarea materialelor refolosibile din ot
el
cu grosimea de pâna la 10 mm.
În general presele hidraulice de balotat sunt dotate cu cuve de alimentare de
mari dimensiuni, dat fiind masa volumica foarte redusa a materialelor feroase us
oare în
stare nepregatita.
Materialul introdus în cuva este apoi în mod succesiv comprimat pe cele trei
dimensiuni cu ajutorul unor pistoane actionate de pompe hidraulice pâna la dimensi
unile
finite ale balotului, care apoi este expulzat pe gura de evacuare.
162
7.2.3. Prelucrarea deseurilor din fonta veche
În general sursele principale de fonta veche sunt piesele din fonta (batiuri,
volante, carcase etc. de la utilajele casate), utilajele de turnare (lingouri, p
oduri de turnare
scoase din uz) si scoartele (scursurile de fonta).
Prelucrarea fontei vechi consta în maruntirea prin spargere a acesteia la
dimensiunile si masa, pe bucati, corespunzatoare cerintelor tehnologice impuse d
e
agregatele de turnare.
Maruntirea fontei si a scoartelor de fonta, ca si de otel, se face cu zdrobitoar
e
mecanica cu bila de 10 t sau cu sonete cu bila de 3 5 t, care asigura fragmentar
ea
materialelor la dimensiunile cerute de folosirea optima a acestora în turnatorii s
i otelarii.
Spargerea pieselor grele din fonta, si chiar din otel, a scoartelor, etc., prove
nite
din utilajele de turnare si din casari, se face în gropi pirotehnice.
Pentru evitarea zgomotului si trepidatiilor de la spargerile pirotehnice în gropi
sau pe plaje deschise, se foloseste si spargerea pirotehnica în mediu lichid (apa)
.
7.2.4. Prelucrarea aschiilor metalice
O linie tehnologica pentru prelucrarea aschiilor metalice în conceptia organizarii
din tara noastra este compusa din sortatoare, foarfece de portionat, sfarâmator, p
resa de
brichetat si transportoare metalice, în doua variante si anume:
-tip 1 mica pentru o productie de minimum 1500 t/an;
-tip 2 mare pentru o productie de minimum 4000 t/an.
Ca o prima operatie e prelucrare a aschiilor se poate considera sortarea acestor
a
în aschii lungi (peste 50 mm) si scurte (sub 50 mm), cu ajutorul unui sortator rot
ativ
prevazut cu un tambur cu gauri si asezat în pozitie înclinata. Aschiile marunte pot
fi
utilizate ca atare în încarcatura furnalelor si cuptoarelor Martin sau pot fi briche
tate cu
ajutorul utilajelor de presat la cald, având productivitati variind între 1,5 2,5 t/
h.
Brichetele astfel realizate au o masa variind, dupa tipul utilajului, între 2 kg/b
uc. 40
kg/buc., si o masa volumica de circa 5000 kg/m3 si se pot utiliza în bune conditii
si la
cuptoarele electrice.
Aschiile lungi pot fi utilizate (cele din otel moale, în special) într-o proportie d
e
pâna la 20 % în amestecul deseurile feroase usoare la formarea de pachete cu ajutoru
l
preselor hidraulice de balotat, iar în rest trebuie sfarâmate (maruntite) cu utilaje
speciale
având productivitati de 2-6 t/h
7.2.5. Prelucrarea deseurilor provenite din casarea autovehiculelor
Pentru prelucrari corespunzatoare sunt cunoscute tehnologii si instalatii specia
le
cum este aceea a sfarâmarii (fragmentarii) în bucati mici în instalatia denumita
Shredder si metoda criogenica prin care pachetele de material refolosibil sunt rea
litate
din carcasele auto, fara o prealabila operatie manuala, se separare am etapelor
neferoase.
Dupa ce sunt presate caroseriile, pachetele obtinute sunt trecute prin tunelul d
e racire
criogenic. Racirea se face în doua etape:
163
-cu azot gazos, în prima parte a tunelului obtinându-se o racire a pachetului
la 7 oC;
-cu azot lichid, în cea de a doua parte a tunelului obtinându-se în final o
temperatura a pachetului de 120 oC.
Dupa racire, pachetele sunt împinse pe o cale cu role în masina Shredder unde
sunt sfarâmate. Datorita faptului ca otelul racit la o temperatura foarte scazuta
devine
casant. (spre deosebire de metalele neferoase) tot ce este metal feros se sfarâma,
iar
metalele neferoase, în proportie de 90 % sunt colectate separat.
Materialele feroase, în proportie de 84 % cu 15 % impuritati (materiale textile,
cauciuc, materiale plastice) si cu 1 % neferoase sunt colectate de catre un sepa
rator
magnetic.
7.2.6. Pregatirea deseurilor din cupru
Pregatirea materialelor refolosibile din cupru în bucati consta din:
-dezmembrarea, care se realizeaza la întreprinderile de profil sau la centrele
de colectare si prelucrare a materialelor refolosibile cu utilaje mecanizate
(cu foarfeca tip aligator) sau manual, cu scule si dispozitive speciale
(perforator);
-sortarea se face de regula manual, folosindu-se benzi cu separator magnetic
pentru fier, ciururi si sortator (stiloscop);
-balotarea se realizeaza cu ajutorul presei de tip UNIO de 55 tf.
Pregatirea aschiilor metalice de cupru. Aschiile se obtin din reziduurile
industriale rezultate în atelierele de prelucrare si de aceea sunt îmbibate cu ulei
si
emulsie. Uleiul, apa si în plus alte impuritati ca praful si pamântul, fierul sub fo
rma de
aschii sau pulberi, îngreuneaza topirea si înrautateste calitatile produselor din cu
pru. De
aceea, pentru îndepartarea acestor impuritati, aschiile de cupru sunt supuse unui
proces
tehnologic de pregatire care este compus din fluxul urmatoarelor operatii: desca
rcarea în
containere-depozit, sitarea (cernerea), farâmitarea, centrifugarea, depozitarea în b
uncare,
uscarea, din nou sitarea, separarea pe electromagnet, depozitarea în buncare de sa
rjare în
care se face analiza exacta pentru sarje (daca se toarna), pentru brichete sau p
entru
containere daca se încarcasi transporta.
Pregatirea cenusilor, zgurelor si oxizilor de cupru. Cenusile cuprifere si
praful de cupru volatil din productia proprie de cupru se introduc într-o instalat
ie
mecanizata de aglomerare cu aglomerator discontinuu cu cupa de aglomerare sub
aspiratie.
Granularea se face prin paletizarea în granulatoare cu cupe, dupa o prealabila
tratare în o solutie sulfitica de la fabricarea celulozei. Dupa granulare peretele
se usuca.
Brichetarea se aplica materialelor marunte si se realizeaza cu presa de bricheta
t folosind
ca liant bitumul petrolifer. Brichetarea se realizeaza la temperatura de 100 150
oC, sub
o presiune de 200 400 kgf/cm2 dupa care se calcineaza într-un cuptor de uscare la
temperatura de 200 400 oC cu gaze arse sau cu exces de aer.
Mai eficient pentru prelucrarea acestor materiale sunt morile cu bile pentru
macinare prevazute cu curent de aer si cu separare pneumatica.
164
7.2.7. Pregatirea deseurilor din aluminiu
Pregatirea deseurilor de aluminiu, ca si cele de cupru sau de fier, se aplica în
functie de dimensiunile si forma materialelor: bucati, aschii, folii, cenusi.
Prima operatie consta în aducerea la dimensiuni care sa permita încarcarea în
cuptoare de topire. Aceasta se realizeaza rin taierea cu flacara oxiacetilenica
sau electrica,
cu curenti de înalta frecventa, cu foarfeca ghilotina, cu foarfece hidraulica sau
se
marunteste în mori cu ciocane. Cu foarfeca hidraulica se taie materialele din alum
iniu
amestecate (table, profile, pâna la maximum 800 mm).
Cu mori cu ciocane speciale se marunteste materialele de aluminiu de toate
sorturile: piese turnate, carcasa de motoare, cartere, pistoane, tevi, table etc
.
Modern si eficient este ca pregatirea materialelor refolosibile din aluminiu sa
se
faca mecanizat în linii si flux tehnologic, cu utilaje specializate.
Astfel, ar trebui ca separarea materialelor feroase de cele neferoase sa se daca
cu separatoare electromagnetice cu banda sau cu tambur.
Separarea de diverse impuritati ca: lemn, plastic, cauciuc si metale feroase si
neferoase se realizeaza în medii dense. Cu ajutorul acestui procedeu se separa cor
purile
cu densitati diferite utilizându-se unele suspensii solide în apa. În cazul separarii
materialelor de aluminiu se foloseste o suspensie de fero-siliciu macinat (12 15
% Si)
care da o greutate specifica minima a suspensiei de 3,2 g/cm3, fero-siliciu pulv
erizat fin
care conduce la o greutate specifica de 3,8 sau suspensie din magnetita (Fe 3O4)
si ferosiliciu
în apa, cu greutatea specifica de 3 3,2 la temperatura de 20 oC.
Materialele din aluminiu, maruntite în concasare pâna la 25 75 mm, dupa ce
au trecut printr-un separator magnetic, se introduc în medii dense cu ajutorul unu
i jgheab
oscilant.
Suspensia de medii dense circula orizontal printr-un tambur care se roteste cu 4
rot/min. Fractiunea care pluteste contine componenti nemetalici (fiind usori) si
magneziu,
aluminiu si aliajele lor. Aceasta este eliminata de tambur peste un prag, în timp
ce
fractiunea grea, care se scufunda, este evacuata cu niste lopeti fixate pe tambu
r.
Partile nemetalice si magneziu din fractiunea care pluteste se separa de aliajel
e
de aluminiu prin introducerea într-o suspensie cu greutatea specifica de 2 2,2 kg/
dm3, în
care partea grea o constituie aliajele de aluminiu.
Acest procedeu poate fi aplicat în functie de necesitate pentru orice materiale
prin introducere în suspensii cu greutatea specifica adecvata materialelor ce se s
epara.
Dupa aceasta separeu se aplica spalarea si uscarea materialelor refolosibile.
Aschiile pot fi pregatite prealabil si cu productivitate ridicata în cadrul unor l
inii
tehnologice.
O linie tehnologica pentru pregatirea aschiilor de aluminiu este compusa din:
sita vibratoare, sfarâmator cu ciocane articulate, elevator, uscator rotativ, tran
sportor
oscilant, separator cu disc magnetic, buncar sortator fin, transportor ci banda,
masina de
împachetat aschiile fine. Transportor cu banda pentru aschiile de cuptor si pupitr
ul de
comanda.
Utilajele care compun linia tehnologica sunt clasice, din tara sau din import.
Balotarea aschiilor se face ca si în cazul aschiilor de cupru sau de otel cu o pr
esa
hidraulica care de regula este alimentata cu ajutorul podului rulant cu greifer.

165
Separarea materialelor refolosibile de aluminiu, pe baza de compozitie chimica,
care rezulta din casari de utilaje (carcase diferite, pistoane, piese marunte et
c.), se poate
face cu o instalatie care consta dintr-un transportor cu banda de cauciuc alimen
tat
continuu cu un buncar înclinat actionat hidraulic si care se descarca în paralel cu
axa
benzii transportoare pe o lungime de circa 4 m. Banda are lungimea de circa 20 m
si
latimea de 1 m si este deservita de 7 8 muncitori care sorteaza manual de pe ban
da în
containere separate materiale: pistoane, carcase, piese de metal feroase sau nef
eroase pe
tipuri si compozitie chimica.
7.2.8. Pregatirea deseurilor din zinc
Separarea deseurilor din zinc de materialele feroase se realizeaza manual, cu
magneti sau electromagneti. Lipiturile se decupeaza cu foarfeca de tabla, manual
a sau
mecanicasi cu arzatoare de taiat.
Grasimile se îndeparteaza prin spalare cu apasi cu solventi.
În mod obisnuit separarea zincului de alte aliaje se obtine pe cale termica uscata
sau umeda (bai).
Astfel, aliajele de lipit se separa prin agregarea în cuptoare mici metalice în care
cositorul curge si este colectat de pe vatra cuptorului, sau se scufunda benzi c
u lipituri
într-o baie de plumb încalzita la 350 oC în care aliajul se topeste, plumbul îmbogatindu
-se
cu cositor si impurificându-se cu ceva zinc, apoi se elimina prin clorurare ulteri
oara.
Sulfatul de zinc sau oxidul de zinc se produc din slamul de zinc. Prelucrarea
consta initial din spalare, apoi urmeaza solubilizarea impuritatilor pe care le
contine, în
apa calda (70 80 oC) cu amestec, urmata de centrifugare si calcinare finala a
sedimentului la o temperatura de 1000 oC timp de 8 ore. Produsul finit contine 9
4 95 %
ZnO, 2 % substante solubile în apasi 1,4 % substante insolubile în acid clorhidric.
Pentru prelucrarea reziduurilor oxidice de zinc în oxid de zinc se foloseste si
cuptorul rotativ cu functionare continua, la care procesul de încarcare a cenusii
sau
hidroxidului de zinc, de afânare a sarjei si îndepartarea zgurei, se face mecanizat.

7.2.9. Pregatirea deseurilor din plumb


Deseurile de plumb se descarca în containere pe platforma de depozitare unde
se sorteaza pe o masa de sortare ca si cuprul si aluminiul si se prelucreaza cu
foarfece tip
aligator.
Pentru taierea camasii de plumb a cablurilor electrice se foloseste o masina
speciala. Dupa taierea camasii de plumb se scot sârmele de cupru sau de aluminiu.
Diametrul cablurilor ce se prelucreaza variaza de la 15 60 mm.
Un alt utilaj specific este cel folosit la îndepartarea benzii de blindaj de pe ca
blu
plumburit, cu diametrul de la 20 mm la 110 mm, lungime pâna la 2 m.
Mai recent se aplica o instalatie care topeste plumbul de pe cablul deformat si
are posibilitatea sa arda izolatia. Instalatia are forma unui cuptor tunel unde
topirea si
arderea se realizeaza în containere de otel.
Cenusile si zgurile de plumb se împart în doua fractiuni cu un ciur vibrator.
Fractiunea marunta se topeste prin aglomerare, se paletizeaza sau se bricheteaza
.
166
Bateriile de acumulatoare se dezmembreaza manual scotându-se placile de
plumb din celulele de ebonita. Capacele de ebonita se sparg cu ciocanul.
Placile sau namolurile foarte acide se spala, iar apoi se trateaza cu carbonat d
e
calciu pentru a precipita metalul.
În prezent exista instalatii în care operatiile de separare a plumbului din bateriil
e
de acumulatoare se realizeaza mecanizat, iar procesul de lucru este ermetizat pe
ntru
protejarea muncitorilor de intoxicatii. Procedeul aplicat cu aceste instalatii a
l separarii
metalelor, consta din folosirea de medii dense, dupa o prealabila sfarâmare a bate
riilor de
acumulatori.
Impuritatile din plumbul brut (Cu, Zn, Sn, Sb, Fe, As etc.) se elimina prin
rafinare.
Prelucrarea scoartelor pentru obtinerea plumbului brut se face în cuptoare
rotative, la 1200 1400 oC cu adaos de pirita, nisip de cuartsi soda calcinata sa
u în
cuptoare electrice.
Rafinarea plumbului brut de Sn, SB si Zn se realizeaza prin metoda electrolitica
si alcalina.
Rafinarea electrolitica consta din rafinarea plumbului recuperat rafinat de sta
niu
prin metoda alcalinasi apoi turnarea topiturii în anozi pentru rafinarea electroli
tica de Sb,
Zn, As, Au etc.
Rafinarea alcalina se aplica la productivitate relativ mica.
Reducerea plumbului si antimoniului din topituri se face pâna la obtinerea unui
aliaj intermediar cu continut ridicat de antimoniu utilizat pentru compozitii de
legare.
De la rafinare se obtine plumbul moale tehnic si plumbul pentru paterii de
acumulatori, în functie de materia prima utilizata, precum si plumb bare în cazul în c
are
se urmareste obtinerea unor aliaje.
În continuare sunt prezentate materialele refolosibile din materialele neferoase a
caror colectare îsi are provenienta în reziduurile industriale, întrucât se produc numai
în
procesele tehnologice din industrii; produsele rezultate din asemenea materiale
neferoase
neregasindu-se în gospodariile populatiei nu apare nici sursa de colectare a acest
ora. De
aceea prezentarea lor se va limita numai la prevederile din STAS 3017 78. Preluc
rarea
acestor materiale neferoase facându-se în unitatile de profil unde se produc, exista
normative interne de pregatire, mai ales ca se folosesc în majoritatea lor în recirc
ulare în
interiorul acestor unitati.
Aschiile se vor depozita în cutii metalice, în atelierele prelucratoare, cu cea mai
mare atentie, folosind culorile conventionale ale materialelor din care sunt tur
nate
piesele, culori ce trebuie sa fie imprimate clar si pe cutiile metalice pentru a
schii.
7.3. TEHNICI DE COMPACTARE SI BALOTARE A DESEURILOR
Compactarea deseurilor se realizeaza în vederea reducerii volumului deseurilor, în
special pentru transportul acestora sau pentru stocare. Prin compactare se reduc
, astfel,
costurile de transport si dimensiunile spatiului de stocare necesar.
În functie de tipurile de deseuri prelucrate au fost dezvoltate diferite echipamen
te
de compactare a acestora. De exemplu, pentru deseurile de ambalaje din plastic s
unt
recomandati tamburii cu tepi, care perforeaza deseurile de ambalaje din plastic
si
usureaza compactarea lor (fig. 7.18. si fig. 7.19).
167
Fig. 7.21. Instalatie de compactare a deseurilor de ambalaje din plastic.

Fig. 7.22. Vedere instalatie compactare deseuri de ambalaje din plastic


Compactarea poate fi realizata cu prese operate mecanic sau hidraulic. Presele p
ot
fi dotate si cu un mecanism de balotare a deseurilor compactate pentru usurarea
transportarii lor.
Compactarea poate fi întâlnita, de asemenea si în autovehiculele de colectare sau
în autovehiculele de transport cu mecanisme speciale. În acest caz, exista container
e
prevazute cu mecanisme de compactare a deseurilor. În cazul autovehiculelor fara a
stfel
de mecanisme, compactarea poate fi realizata într-o statie de transfer, înainte de
transbordarea deseurilor într-un container de capacitate mai mare.
Compactarea mai este utilizata în cazul presarii deseurilor ce pot fi utilizate ca
si
combustibil alternativ într-o forma mai densa, si anume pelete sau brichete. Prese
le de
pelete au fost preferate fata de cele pentru brichete, datorita cantitatii mult
mai mare de
procesare si a gradului de compactare mult mai ridicat. Prin aceasta compactare
a
deseurilor pentru combustibil alternativ, pe lânga avantajele mentionate mai sus,
se poate
obtine si o crestere a energiei termice dezvoltate de acestea.
Organizarea unei sectii pentru prelucrarea aschiilor metalice. Prelucrarea aschi
ilor
metalice în materiale de încarcat în cuptoare presupuse introducerea brichetarii sau
împachetarii, eventual cu maruntirea prealabila a acestora.
Cea mai economica operatie de prelucrare a materialelor sub forma de aschii, în
materiale apte pentru încarcarea în cuptoare, este brichetarea sau împachetarea chiar
la
locul unde se produc acestea, adica în sectiile mecanice de prelucrare prin aschie
re.
Transportul aschiilor libere prezinta o multime de inconveniente secundare
(spatiu mai mare în vagoane, dificultati la încarcare si descarcare, reducerea capac
itatii de
ridicare a electromagnetilor de la macarale la 1/3, posibilitatea producerii de
accidente
168
etc.) dar, dezavantajul cel mai important este oxidarea aschiilor ceea ce determ
ina aparitia
unor dificultati în efectuarea proceselor metalurgice si înrautatirea calitatii otel
ului.
Reziduurile metalice sub forma de aschii se folosesc cel mai bine în
întreprinderile metalurgice în care pentru prelucrarea aschiilor ca material corespu
nzator
pentru încarcare în cuptoare, sunt îndeplinite. Aceste conditii exista într-o anumita
masura în orice uzina constructoare de masini care are turnatorie proprie.
O uzina care are turnatorie si otelarie proprie poate prelucra toate materialel
e
feroase proprii indiferent de proportia între cele de fontasi cele de fier.
Alegerea procesului tehnologic pentru prelucrarea aschiilor, în material de
încarcat în cuptoare, depinde în principiu de 2 factori: pe de o parte de raportul din
tre
cantitatea de aschii de fontasi de fier, iar pe de alta parte de felul aschiilor
de fier
(întrucât aschiile de fonta au de obicei peste tot acelasi format).
Din aceasta cauza, pentru prelucrarea reziduurilor metalice sub forma de aschii
nu se poate prescrie un proces tehnologic unic, valabil pentru toate sectoarele
de
productie din constructia de masini.
În afara de diferenta cantitativa determinat prin raportul dintre cantitatile de
deseuri de fontasi de fier, la aschiile de fier se constatasi diferente calitati
ve mari.
Aschiile de fier trebuie apreciate dupa modul în care se preteaza pentru prelucrar
ea finala
în materialul de încarcat în cuptoare, prin brichetare sau împachetare. Pentru brichetar
e
(fara maruntirea aschiilor) se preteaza aschiile de fontasi aschiile scurte de f
ier, de
exemplu cele produse le frezare; aschiile lungi care se produc la strunjire, tre
buie
maruntite.
Bazându-se pe aceste considerente întreprinderile (societatile) constructoare de
masini si-au adoptat diferite sisteme de prelucrare a aschiilor metalice si neme
talice.
Putine unitati însa au în prezent organizate sectii centrale pentru o prelucrare tot
alasi
completa a aschiilor pornind de la colectarea mecanizatasi pâna la introducerea ac
estora
în cuptoarele de topit sub forma de brichete.
Aschiile de metale neferoase, pentru a fi cât mai bine separate de parti feroase,
sunt trecute în prealabil printr-un separator magnetic.
169
Capitolul 8
DESEURI LICHIDE
8.1 APELOR REZIDUALE INDUSTRIALE
În întreprinderile industriale se formeaza în general trei categorii de ape reziduale:
ape
industriale sau tehnologice, rezultate din procesele de productie
ape menajere, rezultate de la obiectele sanitare (WC-uri, bai, cantine etc);
ape pluviale si de racire.
În mod obisnuit, pentru aceste trei categorii de ape se construiesc retele separat
e,
având moduri diferite de evacuare si epurare.
Compozitia apelor reziduale industriale este extrem de variata, în functie de cara
cterul
industriei respective.
În unele dintre ele predomina impuritatile minerale (exploatarile miniere), în altel
e
cele organice (industria alimentara, industria hârtiei si celulozei), în altele amândo
ua.
Numeroase industrii prezinta
un grad mare de încarcare cu substante chimice (uzinele
prelucratoare de metale, rafinariile de petrol, fabricile de coloranti organici,
fabricile de
pielarie etc). În sfârsit în multe industrii, apele reziduale au o temperatura foarte în
alta, pâna
la 80°C si mai mult.
Bineînteles ca fata de marea diversitate a tipurilor de ape reziduale industriale,
vor
corespunde numeroase metode specifice de epurare a lor1.
8.1.1. Ape reziduale din industria carbonifera
Operatiile de extractie, separare si sortare a carbunelui produc urmatoarele cat
egorii
principale de ape reziduale:
ape de mina;
ape de la rambleerea hidraulica a galeriilor de mina;
ape de la prepararea carbunelui;
ape fecaloid-menajere din subteran si din preparatii.
a) Epurarea apelor de mina.
Apele de mina provin de la evacuarea apelor de infiltratie din galerii. Cantitat
ea si
calitatea lor depinde de natura straturilor traversate de galerii.
Substantele continute în suspensie sunt în general usor sedimentabile, în bazine sau în
iazuri, de cele mai multe ori fara adaos de substante coagulante pentru precipit
are.
Substantele dizolvate produc dificultati mai mari, când se gasesc în cantitati care
depasesc
limitele admisibile de descarcare în râuri, deoarece sunt relativ greu de înlaturat. A
stfel,
continutul în cloruri nu poate fi redus în mod practic, încât pentru protectia calitatii
apelor nu
se poate conta decât pe dilutia în râul receptor.
Continutul de saruri de fier poate fi micsorat prin aerare, urmata de separarea
prin
sedimentare si eventual filtrarea hidroxidului feric format prin oxidarea saruri
lor de fier.
1 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A
pelor, Bucuresti, 1966;
170
Aciditatea apelor de mina, provocata de formarea acidului sulfuric prin actiunea
aerului si apei asupra mineralelor de sulf, poate fi neutralizata când cantitatile
de substanta
alcalina necesarasi de namol format nu sunt prea mari. Pentru minele abandonate
este
necesara etansarea galeriilor, spre a preveni intrarea aerului si astfel formare
a acidului.
b) Epurarea apelor de la prepararea carbunelui
Procesele tehnologice utilizate în preparatiile de carbune au ca scop pregatirea p
entru
folosire a materialului brut extras din mina, prin operatii care urmaresc separa
rea carbunelui
utilizabil drept combustibil de roca cu care este asociat în strat (sistul steril)
, precum si
sortarea dupa granulometrie si dupa cantitatea de cenusa continuta a particulelo
r de
carbune.
În succesiunea operatiilor din fluxul tehnologic, separarile si sortarile se efec
tueaza pe
particule cu marime descrescatoare, începând cu preclasarea sorturilor mari si termi
nând cu
separarea carbunelui fin. Pe parcurs, bucati de carbune se separasi se sorteaza,
fragmentele de
sist steril se elimina, iar mixtele care cuprind carbune asociat cu steril se co
ncaseazasi
se reintroduc în circuitul de separare si sortare sau se sorteaza dupa continutul
de carbune
pentru a fi utilizate drept combustibil inferior.
Preparatiile de carbune folosesc cantitati importante de apa pentru:
separarea hidro-gravimetrica a carbunelui de steril, operatie denumita,
generic, spalare;
udarea particulelor la sortarea granulometrica
pe ciururi, pentru usurarea
sortarii prin micsorarea coeficientului de frecare intre particule si între partic
ule si ciur;
udarea se mai utilizeaza în acelasi mod si pentru ajutarea împrastierii materialului
care intra
într-un dispozitiv din preparatie, pe toata latimea de alimentare;
stropirea particulelor de carbune, cu scopul de a le curata, dupa spalare;
aceasta operatie se poate realiza concomitent cu clasarea pe sorturi.
În incintele preparatiilor, apa mai este folosita ca apa potabila, precum si în inst
alatiile
tehnico-sanitare. Unele preparatii au în incintasi centrale electrotermice proprii
, care folosesc
cantitati însemnate de apa pentru racire si, uneori, pentru transportul hidraulic
al zgurii si
cenusii.
Uneori poate fi avantajos ca circuitul apei tehnologice sa se conexeze cu cel al
apelor
de mina, care pot fi utilizate în preparatie, daca nu sunt mineralizate excesiv2.
8.1.2. Apele reziduale din industria siderurgica, metalurgica sl a constructiilo
r de masini
Unitatile din industria siderurgicasi metalurgica evacueaza ape a caror impurifi
care
variaza, dupa provenienta si încarcarea lor, dupa cum urmeaza:
ape conventional curate", dar cu temperatura crescuta, provenind de la
racirea suflantelor, furnalelor, cuptoarelor, pieselor turnate, forjelor etc;
ape încarcate cu suspensii, provenind de la sectiile de aglomerare a
minereului prafos, granularea zgurii, turnarea fontei pe banda, transportul zgur
ii de la
laminoare, curatirea în atelierele de turnatorie etc;
ape impurificate chimic, provenind de la instalatiile de gazogene, uzinele
cocsochimice, furnale, decapari, degresari, instalatiile de acoperiri metalice,
tratamente
superficiale etc.
2 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A
pelor, Bucuresti, 1966;
171
Încarcarea acestor ape variaza mult, dupa provenienta lor, ele continând în special
fenoli, amoniac, sulf, cianuri, crom, acizi, alcalii, etc. în cantitati care depin
d de sursa lor si de
procedeele tehnologice folosite.
Masurile necesare pentru protectia calitatii surselor de apa, în care aceste ape r
eziduale
sunt evacuate, este necesar sa fie studiate de la caz la caz. Înainte de a se stud
ia posibilitatile
de îmbunatatire a calitatii apelor reziduale evacuate, este indicat sa se foloseas
ca la maximum
posibilitatile de reducere a volumului si nocivitatii lor, prin interventii" în pro
cesul
tehnologic de productie al unitatilor3.
8.1.3. Apele reziduale de la extractia si prelucrarea petrolului
Apele reziduale din industria petrolului reprezinta una din cele mai grave surse
de
impurificare a cursurilor de apa, atât prin larga lor raspândire pe teritoriu, cât si
prin caracterul
lor foarte nociv.
Cele doua
mari sectoare productive din aceasta industrie sunt: extractia cu schelele
petroliere si prelucrarea cu rafinariile.
a) Ape reziduale de la extractia petrolului.
Principalele surse de formare a apelor reziduale sunt:
sondele în curs de forare, de la care se scurg: noroaiele folosite pentru foraj,
apele scurse de la prajinile de foraj, extrasele de sonda, apele de la spalarea
sondei, apele
spalarea de la probele de pompare etc.;
sondele în exploatare, de la care se scurg: apele de la spalarea depunerilor
de nisip din sonda, apele de la scurgerea prajinilor în timpul reparatiilor, de la
spalarea
sondelor etc.;
instalatiile de colectare ale grupelor de sonde, de la care se scurg: apele
sarate de strat - separate în decantoare - apele de la spalarea periodica a namolu
lui depus în
decantoare (ambele contin titei) apele de racire ale instalatiilor de pompare et
c.;
parcurile centrale de decantoare, de unde se evacueaza intermitent cantitati
importante de ape reziduale de strat, care contin concentratiimari de saruri (50 2
00 g/l) si de
titei;
statiile de desalinare chimicasi electrica, evacuând continuu ape reziduale
de strat, care pe lânga saruri si titei mai contin si naftenatii folositi ca desem
ulsionanti
chimici;
instalatiile de compresoare si statiile de pompare, de la care se scurg ape de
racire încarcate cu uleiuri;
statiile de încarcare în cisternele de cale ferata, de pe platformele carora se
scurge titeiul risipit din neglijenta;
garajele, platformele etc. de la care se scurg ape de spalare încarcate cu
uleiuri.
Caracteristica pentru impurificarea produsa de exploatarile petroliere este mare
a
raspândire pe teritoriu a punctelor de evacuare a apelor reziduale, în speta a sondel
or si
parcurilor de sonde, ceea ce face ca problema eliminarii acestor surse de murdar
ire sa fie
dificila, din cauza divizarii eforturilor ce se cer depuse în multe puncte de lucr
u.
Influenta apelor reziduale de la extractia petrolului asupra cursurilor de apa s
e
manifesta prin urmatoarele consecinte: formarea peliculei de petrol la suprafata
apei,
depunerea de reziduuri petroliere pe fundul râului, aparitia mirosului si gustului
specific de
3 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A
pelor, Bucuresti, 1966;
172
petrol, scaderea continutului de oxigen în apa râului, efectul toxic asupra pestilor
produs de
titei, hidrogenul sulfurat si acizii naftenici.
La rezolvarea problemelor de canalizare ale unei exploatari petroliere extractiv
e,
trebuie sa se tina seama de o serie de principii dintre care:
recuperarea titeiului trebuie sa se faca de preferinta chiar la sursa de
producere a reziduurilor, înainte de se evapora fractiunile sale cele mai usore si
înainte de a se
amesteca cu alte ape reziduale;
pentru prevenirea înfundarii retelei de canalizare este preferabil ca
suspensiile grosiere sa fie retinute în instalatii de preemirare la fiecare obiect
iv în parte s-au la
grupe de obiective.
b) Ape reziduale din rafinarii
Într-o rafinarie exista în general urmatoarele categorii de ape reziduale:
apele tehnologice, impurificate cu produse petroliere sau chimice;
apele de racire, care în mod normal nu trebuie sa fie impurificate;
apele menajere;
apele pluviale, dintre care o parte si anume acelea de pe platformele pe care
se manipuleaza petrol, sunt încarcate cu produsesi reziduuri petroliere.
În principiu, se preconizeaza a se realiza retele separate pentru fiecare din cate
goriile de
ape reziduale aratate, deoarece modul lor de canalizare si epurare este diferit,
rezultând astfel
patru retele, iar uneori chiar cinci (când se face retea separatasi pentru apele t
ehnologice
impurificate chimic).
Apele tehnologice sunt impurificate în general cu titei, produse petroliere diferi
te (petrol
lampant, motorina, benzina, uleiuri etc), materii în suspensie, fenoli, naftenati,
sulfonati,
mercaptani, acizi, detergenti, cloruri, alte substante organice si anorganice. C
oncentratiile
acestor impuritati si nocivitati sunt foarte variabile, însa întotdeauna mult peste
limitele
admise pentru a fi evacuate neepurate în cursurile de apa. Impuritatile se prezint
a sub forma
de:
particule plutitoare;
emulsii;
substante dizolvate;
stare de adsorbtie pe substantele în suspensie.
Consumul de apa în rafinarii este destul de mare si anume: 10 15 m3/ tona petrol la
rafinariile cu distilare primara, 15 35 m3/tona la rafinariile cu instalatii de cr
acare si 50 80
m3/t, la acelea cu instalatii de prelucrare a gazelor. Fata de aceasta situatie,
se impune o
recirculare avansata a apelor, în vederea reducerii la minimum a debitelor apelor
reziduale
evacuate în reteaua de canalizare si statia de epurare.
Actiunile nocive ale apelor reziduale de la rafinarii asupra emisarului sunt în pr
incipal
urmatoarele:
pelicula de uleiuri si produse petroliere deranjeaza respiratia pestilor si
organismelor inferioare prin împiedicarea schimbului de oxigen, împiedicând totodatasi
fenomenul de autoepurare;
organismele animale inferioare si fitoplanctonul sunt prinse în masa
uleioasasi antrenate pe fundul râului;
uleiurile, ca si produsele petroliere lezeaza branhiile pestilor, producând
intoxicarea; componentele cele mai toxice sunt acizii naftenici, mercaptanii si
derivatii
fenolici.
173
În rafinarii, epurarea apelor reziduale se realizeaza pe baza urmatoarelor princip
ii4:
colectarea si canalizarea apelor cu reziduuri petroliere separat de apele cu
lesii sau cu alte substante nocive, de apele menajere, precum si de apele pluvia
le si
conventional curate;
epurarea chiar în sectiile respective a apelor cu lesii si cu alte substante
nocive si refolosirea apelor epurate în alte scopuri tehnologice;
tratarea mecanica, fizico-chimicasi biologica
a apelor reziduale cu produse
petroliere;
dotarea instalatiilor cu aparatura automatizata de comandasi control;
folosirea în procesele tehnologice a unor emulgatori netoxici;
recircularea maxima a apelor.
8.1.4. Apele reziduale din industria chimica
Industria chimica anorganica prelucreaza materii prime minerale, obtinând substant
e
cu mare pondere în producerea altor bunuri de consum, din cele mai diferite ramuri
industriale. Apele uzate din industria chimica anorganica se încadreaza în trei cate
gorii
principale5:
ape uzate cu impuritati relativ nenocive, în concentratii acceptabil de mici
pentru evacuarea directa
în receptori, având debite de dilutii mari fata de debitul evacuat;
ape uzate cu concentratii de impuritati suficient de mari pentru a nu permite
evacuarea lor direct în receptori, dar prea mici pentru a fi recuperate;
ape uzate cu concentratii de impuritati suficient de mari pentru ca
recuperarea acestora sa fie avantajoasa.
Din multitudinea apelor uzate evacuate din industria chimica anorganica, în cele c
e
urmeaza sunt analizate apele uzate evacuate din industria anorganica de bazasi d
in industria
îngrasamintelor chimice, care de altfel au si debitele cele mai importante de ape
uzate.
Din industria anorganica de baza face parte producerea acizilor, bazelor si a sa
rurilor
minerale. în cele de mai jos sunt analizate apele uzate evacuate la fabricarea aci
zilor sulfuric
si clorhidric, precum si a produselor clorosodice.
Apele uzate rezultate la fabricarea acestor produse se încadreaza, în general, în
categoria apelor cu concentratii de impuritati suficient de mari pentru a necesi
ta epurarea lor,
dar prea mici pentru recuperare.
Acidul sulfuric (H2SO4). Este obtinut prin prelucrarea gazelor care contin SO2,
oxidate la
SO3 cu ajutorul catalizatorilor de contact, sau care, la dizolvare în apa, sunt tr
ansformate în
acid sulfuric cu ajutorul catalizatorilor oxizi de azot. Gazele cu SO2 sunt prod
use prin arderea
sulfului, reducerea sulfatilor, descompunerea acidului sulfuric deseu, dar, în pri
ncipal, prin
prajirea piritelor si a altor sulfuri metalice naturale în cuptoare etajate, cupto
are rotative, în
suspensie sau, mai modern, pe pat fluidizat. Prin aceste procedee sunt produse g
aze cu
continut de SO2 de 5 15 % în volum, care sunt purificate si concentrate pâna la un con
tinut;
de SO2 de 100%.
Transformarea bioxidului de sulf în acid sulfuric se face, în principal, prin oxidar
ea la
trioxid de sulf, în prezenta catalizatorilor de contact (de platin, de vanadiu etc
.) în sobe de
contact si dizolvarea (absorbtia) în acid sulfuric mai diluat, pentru a da acid su
lfuric
concentrat. Fazele principale ale transformarii sunt: desprafuire, racire, dezar
senizare cu
4 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A
pelor, Bucuresti, 1966;
5 Jorgensen S.E. Industrial waste water management, Elsevier, Amsterdam, 1979;
174
ajutorul acidului sulfuric diluat si uscare cu ajutorul acidului sulfuric concen
trat, retinut în
proces si recirculat în scopul uscarii complete.
Din acest procedeu de fabricatie (folosit aproape exclusiv) rezulta namol cu oxi
d de
arsen si alte impuritati (spalat si trimis la halda) si sunt evacuate ape de rac
ire (a gazelor de la
prajirea piritelor, a acidului diluat folosit la dezarsenizare, a sobelor de con
tact în care se face
oxidarea catalitica), care pot fi impurificate din cauza coroziunii tevilor, ca
si ape de spalare a
halelor si instalatiilor. Debitul specific de ape evacuate este de 40 60 m3/t de p
rodus.
Acidul clorhidric (HCl). Se obtine industrial prin arderea clorului în prezenta hi
drogenului,
în turnuri captusite si prevazute cu elemente de racire pentru evitarea pericolulu
i de explozie a
acestui gaz detonant. Acidul clorhidric gazos este racit prin absorbtie în solutie
diluata de acid
clorhidric. În afara acestui procedeu de sinteza directa, acidul clorhidric mai po
ate fi obtinut
în mod curent prin tratarea clorurii de sodiu cu acid sulfuric. Din procesul tehno
logic rezulta
ape uzate de racire, putin impurificate, având debitul specific de 10 15 m3/t de aci
d produs 6.
Produse clorosodice. Prin industria produselor clorosodice se întelege industria o
btinerii
substantelor din clorura de sodiu : produse alcaline, clor, hidrogen.
Produsele principale ale industriei alcaliilor sunt soda (Na2CO3) si soda causti
ca
(NaOH). Metodele de fabricare sunt înrudite, din bicarbonat de sodiu rezultând sodas
i soda
caustica. Ambele produse se fabrica, de obicei, în aceeasi unitate. Astazi, soda s
e produce prin
procedeul Solvay (amoniacal), prin precipitarea bicarbonatului de sodiu dintr-o
solutie apoasa
de clorura de sodiu, cu ajutorul bicarbonatului de amoniu. Aceasta reactie este
realizata prin
saturarea unei solutii concentrate de sare (saramura) cu amoniac gazos si prin p
recipitarea
bicarbonatului cu ajutorul bioxidului de carbon. Bicarbonatul de sodiu brut este
separat de
saramura, urmând transformarea lui în carbonat de sodiu (soda) prin calcinare, dupa
spalare
cu apa dedurizata.
O parte a bicarbonatului de sodiu este debicarbonatatasi tratata cu lapte de var
(caustificare), solutia de hidroxid de sodiu rezultata este separata de carbonat
ul de calciu
precipitat (prin decantare) si concentrata prin evaporare; concentratul este top
it în cuptoare si
NaOH (soda caustica) se încarca în butoaie de tabla.
Solutiile cu continut de NH4C1 rezultate la separarea si spalarea bicarbonatului
de
sodiu sunt predistilate si distilate în prezenta varului, obtinându-se NH3, care est
e reintrodus
în fabricatie. De la calcinarea bicarbonatului rezulta CO2 care, dupa spalare, int
ra, de
asemenea, în fabricarea sodei.
Din proces rezulta ape (lesii) uzate si namoluri de la: purificarea saramurii (n
amoluri);
recuperarea amoniacului prin distilare (rezulta lesii cu CaCl2); caustificarea c
u var-decantare
(namoluri cu CaCO2); spalarea CO2 (ape uzate).
Debitul specific de apa uzata (lesii) este 10 m3/t de produs, majoritatea produs
a la
distilarea amoniacului7.
Hidroxidul de sodiu (soda caustica) mai poate fi obtinut prin electroliza unei s
olutii de
NaCl cu electrozi inerti; la anod se degaja clor, la catod hidrogen. În solutie ra
mân ionii Na+
si OH-, care împreuna formeaza NaOH. Cele mai folosite procedee industriale de ele
ctroliza
sunt procedeul cu diafragmasi procedeul cu catod de mercur (acesta din urma este
cel mai
modern). Ape uzate sunt obtinute, în cantitati mici, la spalarea gazelor, la spala
rea
instalatiilor, a electrozilor; de asemenea, de racire pot fi impurificate8.
6 Kogan B. si colab. Epurarea apelor uzate cu Hg de la fabrica Nikitovsk , In: Chem
ical Abstracts, vol. 76, nr.
37172 c;
7 Negulescu M. Municipal Waste water Treatment, Developement in water science, 2
3, Elsevier, Amsterdam,
1985;
8 Antoniu Radu si colab. Epurarea apelor uzate industriale, vol. I, Ed. Tehnica,
Bucuresti, 1987;

175
8.1.5. Apele reziduale din industria alimentara
Caracteristica principala
a apelor reziduale din industria alimenta este continutul lor
ridicat în materii organice, care întrece cu mult pe acela al apelor reziduale menaj
ere. În
paralel, si numai pentru unele din ramurile industriei alimentare, apare si o im
portanta
încarcare minerala.
Un specific al modului de producere a apelor reziduale si în general al
reziduurilor din industria alimentara îl constituie faptul ca volumul si nocivitatea
lor se pot
reduce într-o mare masura prin masuri interne tehnologice si organizatorice, în care
recuperarea substantelor valorificabile si folosirea procedeelor uscate joaca un
rol din cele
mai eficace.
Trasaturile generale schitate mai sus le vom urmari în diferitele ramuri ale acest
ei
industrii, aratând totodatasi metodele generale de epurare mai uzuale:
a) Industria laptelui.
Apele uzate provin în general de la spalari de recipienti, hale de fabricatie etc.
si
contin resturi de lapte, zer, brânza etc, toate fiind substante cu o pronuntata te
ndinta de
fermentare. Continutul în materii organice, respecti biochimic de oxigen, are valo
ri ridicate
de la 500 la peste 1500mg/l iar fermentarea lor se produce cu degajare de gaze, în
special
bioxid de carbon. Totodata continutul de acid butiric si acid lactic, care emana
un miros
extrem de neplacut, favorizeaza formarea ciupercilor filiforme.
Primele masuri care trebuie luate pentru îndepartarea impurificarii provocate de a
ceste
ape sunt acelea de luat in interiorul halelor de fabricatie în scopul reducerii de
bitelor si
nocivitatii apelor evacuate si anume:
oprirea evacuarilor la canalizare a resturilor de produse lactate: lapte
smântânii, zer, produse de lapte condensat etc;
colectarea tuturor scurgerilor de produse lactate de la diversele neetanseitati
ale instalatiilor tehnologice;
prevenirea automata a tuturor împrastierilor accidentale de produse rezultate
din nefunctionarea instalatiilor.
b. Industria carnii
Apele reziduale, în special cele de la abatoare, se caracterizeaza printr-un conti
nut
mare de resturi si corpuri în suspensie, grasimi si în general o cantitate de materi
i organice;
CBO5 atinge valori de pâna la 30000 mg/l.
Si în aceasta ramura trebuie luate masuri prealabile tehnologice pentru retinerea în
halele de fabricatie a resturilor si corpurilor straine, a recuperarii grasimii,
parului, copitelor,
sângelui, toate fiind produse valorificabile; trebuie de asemenea generalizate pro
cedeele de
curatire uscata a halelor, toate acestea fiind masuri pentru reducere debitelor
si nocivitatii
apelor evacuate la canalizare.
c. Industria conservelor
Si în aceasta ramura, apele reziduale provin în special de la spalari. De aici, o pr
ima
masura se impune pentru reducerea debitului si încarcarii apelor reziduale, este g
eneralizarea
procedeelor uscate de curatire a halelor si instalatiilor. De asemenea trebuie l
uate masuri
pentru retinerea corpurilor plutitoare, cojilor, semintelor, pulpei de fructe si
a altor deseuri de
fabricatie; acestea se retin prin gratare si site la sifoanele de pardoseala, pe
ntru a fi apoi
supuse compostarii, utilizate ca hrana pentru animale sau folosite la fabricarea
alcoolului.
Epurarea apelor reziduale din industria conservelor se poate face atât pe cale nat
urala
cât si artificiala.
176
Epurarea naturala se realizeaza fie prin precipitare chimica urmata de câmpuri de
infiltrare sau iazuri biologice, fie prin filtrare biologica urmata de iazuri. Înt
rucât iazurile
emana
mirosuri urâte din cauza fermentarii anaerobe rapide a apelor, ele trebuie sa fie
la o
distanta minima
de 1,5 km de asezarile omenesti. Pentru îndepartarea dezvoltarii mirosurilor,
în iazuri se adauga azotat de sodiu (Salpetru) substanta bogata
în oxigen. Iazurile se
dimensioneaza cu un volum egal cu 1,5 ori cantitatea apelor scurse într-un sezon,
au
adâncimea maxima
de 1,5 m si sunt din pamânt.
Epurarea artificial se face conform tehnologici obisnuite cu mecanico-chimice si
biologice.
d. Industria zaharului
La fabricile de zahar din sfecla apele reziduale au urmatoarele proveniente:
apele de la spalarea si transportul sfeclei;
apele de la difuzie si presarea taiteilor;
apele de la condens;
apele de la diferite spalari (saci, pânze, depozite).
Majoritatea apelor evacuate au încarcari minerale si organice exceptionale, mergând
pâna la 7 - 8 000 mg/1 suspensii si 30 000 mg/l CBO5. Având în vedere faptul casi debi
tele
de apa întrebuintate sunt foarte mari - între 10 si 30 m3 pe tona de sfecla - rezult
a ca epurarea
apelor reziduale de la aceste fabrici constituie o problema deosebit de dificila
.
Principiul modern pentru rezolvarea acestei probleme este acela al recircularii
maxime
a apelor, ceea ce a condus la reducerea debitelor la cca. 25% si a redus substan
tial dificultatile
legate de epurarea apelor reziduale pentru evacuarea lor în emisar. Al doilea prin
cipiu este
acela al separarii circuitelor, în vederea rezolvarii problemelor pe specific de a
pe.
La recircularea apelor trebuie sa se dea atentie urmatoarelor principii:
La circuitul de spalare si transport:
mentinerea unei temperaturi scazute a apelor;
introducerea decantarii de scurta durata a particulelor în suspensie,
în decantoare cu evacuare continua a namolului;
împiedicarea descompunerii substantelor organice dizolvate de origine
vegetala prin adaugarea de clor dupa decantare (între 4 16 mg/1) sau
var înainte de decantare.
La circuitul de difuzie si presare:
mentinerea unei temperaturi minime de 65°C;
separarea cât mai completa a pulpelor;
recircularea apelor pe calea cea mai scurta;
evitarea instalatiilor în care apa sa se poata acumula sau stagna;
marirea suprafetei libere a sitelor de la difuzoare (sitele cilindrice).
Introducerea difuziei continue face sa fie înlaturata cea mai importanta sursa de
murdarire de la fabricile de zahar. În acelasi timp, prin recircularea acestor ape
se face o mare
recuperare de substante zaharoase, care se valorifica în productie.
La circuitul de condens:
racirea apelor reziduale;
împiedicarea descompunerii substantelor organice prin adaogare de
clor dupa instalatia de racire.
177
e. Industria berii
Fabricarea unui hl de bere necesita 2 7 m3 apa, din care 25% se impurifica, iar re
stul
se scurge relativ curata sau se evapora. Pentru reducerea gradului de murdarire
a apelor
reziduale trebuie luate masuri speciale ca:
retinerea semintelor de cereale si folosirea lor ca hrana pentru animale;
hameiul consumat trebuie de asemenea retinut si împrastiat pe câmp sau ars;
recuperarea drojdiei pentru a fi folosita ca hrana animalelor.
i. Industria alcoolului si drojdieiÎn fabricile de alcool din cartofi se produc ur
matoarele ape reziduale:
ape de la curatirea cartofilor
ape de la fierberea cu vapori a cartofilor;
ape de la fabricarea sau înmuierea maltului verde;
ape de racire curate, ape de spalare si limpezire.
Primele masuri care trebuie luate sunt acelea de retinere si îndepartare în vederea
valorificarii, a reziduurilor solide. Ramasitele de cartofi sunt separate prin s
ite, apoi
amestecate cu borhotul si folosite ca hrana pentru vite. Apele care contin rezid
uuri de nisip si
pamânt vor fi desnisipate si decantate.
În fabricile de alcool din cereale, borhoturile pot fi de asemenea recuperate si f
olosite
drept hrana pentru vite, fie direct, fie sub forma de fulgi, dupa prealabila des
hidratare pe
valturi.
Din fabricile de alcool din melasasi fabricile de drojdie care folosesc ca mater
ie prima
tot melasa, dar într-o concentratie mai mica, apele reziduale, în afara de apele de
spalare si
limpezire cuprind:
extracte uzate (borhotul) care contin materii nefolosite din melasasi resturi
din sarurile nutritive adaugate, precum si o oarecare cantitate de drojdie cu re
actie mai mult
sau mai putin acida;
ape de racire curate, care nu trebuie amestecate cu celelalte ape reziduale si
care pot fi recirculate.
Dat fiind continutul mare de substante hranitoare al apelor reziduale din fabric
ile de
alcool si drojdie, o prima solutie de epurare a lor o constituie epurarea natura
la, respectiv
irigatiile. În acest scop se folosesc apele diluate cu ape de racire si limpezire,
neutralizate cu
var sau o alta substanta neutralizanta. Un inconvenient îl constituie faptul ca fi
ind foarte
concentrate, aceste ape necesita
pentru irigare suprafete foarte mari. La aceasta se mai adaoga
si faptul ca, intrând foarte usor în putrefactie, dezvolta
mirosuri urâte. Cu bune rezultate s-au
folosit si iazuri biologice cu actiune de oxidare aeroba, înaltimea apei fiind de
0,5 m.
Ca metode de epurare artificiala se folosesc biofiltrele deschise sau biofiltrel
e închise
si aerisite artificial. Bazinele de aerare nu dau în general bune rezultate, din c
auza formarii
namolului gazos plutitor, datorita continutului mare al apelor în materii organice
- hidrati de
carbon si albuminoide - inconvenient care nu se înlatura nici prin alcalinizare cu
var.
g. Industria uleiului si a grasimilor comestibile
Apele reziduale sunt formate din efluentii de la rafinarea uleiurilor împreuna cu
apele
de spalare a acestora, de la tratarea cu acizi si apele de spalare de la acest p
roces, precum si
apele de la procesul de decolorare si dezodorizare.
Aceste ape trebuie neutralizate complet prin amestec reciproc sau tratate cu var
.
178
h. Industria amidonului
Pentru tratarea apelor reziduale din fabricile de amidon din cartofi, se recoman
da ca în
prealabil acestea sa fie bine curatate prin mijloace mecanice , ca site de sârma,
de pânzasi alte
mijloace asemanatoare, similare cu acelea de la fabricile de zahar. Pentru parti
culele
pamântoase, se foloseste decantarea în iazuri de namol. Se foloseste de asemenea tra
tarea
chimica cu coagulanti si apoi epurarea biologica artificiala, apa trebuind sa fi
e în acest caz cât
se poate de proaspatasi fara a fi intrat în fermentare acida. Ca procedeu de epura
re naturala se
folosesc irigatiile.
În cazurile în care materia prima pentru fabricarea amidonului sunt cerealele, va tr
ebui
mai întâi realizata neutralizarea apelor, cel mai obisnuit prin amestecarea apelor a
cide de la
procesul de înmuiere si precipitare a glutenului cu apele alcaline de la preparare
a materiilor
prime (hidroxidul de sodiu), sau prin adaugare de var, respectiv acid carbonic. În
aintea treptei
biologice, trebuie realizata tratarea chimica cu coagulanti. Cel mai des folosit
coagulam este
varul în combinatie cu sulfatul de sodiu, sulfatul feros sau sulfatul de aluminiu.
În prealabil
apele vor fi bine aerisite.
8.1.6. Apele reziduale din industria usoara
Apele reziduale din industria usoara au un caracter foarte variat, în functie de r
amura
respectiva, mergând de la un continut mare de substante organice puternic putresci
bile în
tabacarii, pâna la o variata gama de substante chimice toxice în vopsitorii si în alte
sectoare.
Sistemele de epurare sunt si ele la fel de variate; si în aceasta ramura trebuie a
plicate
mai întâi procedeele tehnologice de reducere a debitelor si substantelor nocive evac
uate, prin
recircularea si recuperarea substantelor chimice valoroase, dupa care se face ep
urarea propriuzisa,
prin procedee mecanice, chimice si biologice. Dupa reducerea nocivitatii specifi
ce, o
buna parte din apele industriei usoare se pot trata în comun cu apele reziduale or
asenesti.
a) Industria pielei tabacariile
În functie de procedeul de tabacire si de marimea întreprinderii, consumul de apa
variaza foarte mult, între 0,8 si 3 m3 /bucata de piele tabacita.
Evacuarile de apa prezinta
în general fluctuatii mai mari la unitatile de capacitate
mica, cu procedee tehnologice discontinui si cu sectii putine. Apele evacuate su
nt puternic
impurificate organic, mineral si chimic, având în acelasi timp un specific aparte ca
re le face
foarte greu de epurat. În special prezinta un mare grad de concentrare a impurific
arii apele
evacuate de unitatile de capacitate mai mica. Aceste ape au un aspect turbure, d
e culoare
cenusie-opaca, cu multe suspensii floconoase, cu tendinte de spumare si miros pu
ternic de
hidrogen sulfurat. Reactia este puternic alcalina (pH = 11 12), continutul total
în suspensii
foarte ridicat, cca. 5000 7000 mg/l, consumul biochimic de oxigen la 5 zile poate
varia între
1000 si 2500 mg/l, consumul de permanganat atinge 5500 7000 mg/l etc. Datorita fap
tului
ca apele contin mari cantitati de substante coloidale si în solutie, ele decanteaz
a în conditii
dificile. Apele evacuate mai contin de asemenea sulfuri 25 75 mg/l, cloruri 400 700
mg/l,
azot organic, amoniac, tananti, substante toxice, hidroxid de calciu, compusi de
arsen, sulfura
de sodiu etc. În plus, în mod accidental, apele de la operatiile de înmuiat pot contin
e germeni
patogeni, de exemplu de antrax de la pieile brute contaminate.
Apele reziduale de la tabacariile mari prezinta o concentratie mai mica impurifi
care,
datorita pe de o parte masurilor tehnologice de reducere a nocivitatilor, iar pe
de alta parte
debitelor mai mari folosite.
Ca urmare a timpului lung de sedere în bazinele de tabacit, apele reziduale ajung
la
retea în stare de fermentare, sau foarte aproape de aceasta.
179
Efectele apelor reziduale neepurate de la tabacarii sunt dezastruoase ducând la
distrugerea fondului piscicol si periclitând toate folosintele si viata oamenilor
si animalelor.
La acest efect distrugator contribuie în egala masura toate impuritatile din apele
reziduale de
la tabacarii. Astfel:
datorita continutului mare în substante organice si grasimi, la suprafata
râurilor se formeaza spumasi pelicula care împiedica re-aerarea apei si procesul de
autoepurare;
prin actiunea reciproca a diferitelor substante impurificatoare se produce în
emisar o intensa floculare a materiilor coloidale si formarea unui namol abunden
t;
reactia tanantilor cu sarurile de fier da nastere la compusi care produc
colorarea în negru a apei râului;
acelasi efect este produs si prin reactia dintre sulfura de sodiu din apele
reziduale si sarurile de fier din apa râului.
substantele toxice, ca si microbii continuti în apele reziduale, dauneaza
fondului piscicol, ca si animalelor si oamenilor.
b. Spalatoriile de lâna
Efluentii contin importante cantitati de murdarii de tot felul provenite de pe lân
a oilor:
grasime, nisip, praf, scaieti etc.
În primul rând se procedeaza la separarea grasimilor prin dispozitive centrifuge cu
miscare rapida. Se mai întrebuinteaza în acest scop acidul sulfuric, clorura de calc
iu, acidul
carbonic etc.
Apele reziduale provin în principal din procesul de spalare a lânii. Debilele variaz
a în
general între 35 40 m3 pe tona de lâna spalata. Apele uzate au în general culoarea maron
cenusie
si miros puternic de lâna.
Substantele organice sunt în cantitati foarte mari, exprimate printr-un consum de
KMnO4 de pâna la 10000 mg/l si un CBO5 pâna
la 10500 mg/l; de asemenea apele contin
mari cantitati de suspensii mergând pâna la 16000 mg/1, dintre care 70% sunt de natu
ra
organica. Pe lânga acestea, apele mai sunt încarcate cu diverse impuritati chimice,
ca cloruri
cca. 2000 mg/l, potasiu cca. 1000 mg/l, sulfati cca. 45 mg/l, calciu cca. 80 mg/
l, precum si
mari cantitati de grasimi pâna la 30000 mg/l, fibre de lâna
etc. Adesea apele reziduale pot
contine si spori de antrax.
Recuperarea grasimilor se obisnuieste în general numai în cazul apelor de la spalare
a
lânii fine si semifine, pentru celelalte ea nefiind rentabila. În aceste scop se între
buinteaza
dispozitive de flotare, centrifugare, metode chimice cu acid sulfuric, clorura d
e calciu, acid
carbonic etc. Randamentul de recuperare a grasimilor este de cca. 50-55%, cheltu
ielile de
exploatare acoperite de beneficiile valorificari lanolinei obtinute.
c. Industria de prelucrare a lânii
În întreprinderile industriei de prelucrare a lânii se face albirea si vopsirea lânii,
precum si vopsitul si finisatul tesaturilor de lâna.
Apele reziduale, având debite foarte variate, sunt evacuate în general în regim
neuniform. De asemenea calitatile apei variaza foarte mult în functie de procedeel
e folosite.
Apele reziduale de la vopsirea lânii sau tesaturilor sunt slab colorate; o diluare
de 20
40 ori coloratia dispare. Încarcarea organica se apropie de aceea a apelor menajer
e.
Suspensiile pot atinge valori ridicate, de 700 mg/l. Apele mai contin cantitati
importante de
amoniac (10 50 mg/l), cloruri (200 700 mg/l) uneori crom, când se folosesc coloranti d
e
crom etc.
Prima masura de luat pentru epurarea apelor reziduale este aceea a uniformizarii
debitelor si concentratiilor în bazine de egalizare.
180
În functie de conditiile de evacuare, în reteaua orasului sau la râu, epurarea apelor
reziduale
poate fi mecanica, chimicasi biologica.
d. Topitoriile de in si cânepa
Apele uzate de la aceste unitati contin substante organice si minerale rezultate
din
tulpinile plantelor supuse procesului de topire. Ele au un consum ridicat de oxi
gen biochimic
si un miros puternic. Iata câteva date caracteristice: CBO5 = 800 2500 mg/l; KMnO4 =
1800 4000 mg/l; suspensii 650-1200 mg/l; pH = 5 6,5; azot total = 30 mg/l; sulfati
=
20 150, cloruri 50 80 mg/l etc. Debitele variaza între 15 40 m3/tona de produs. Influent
a
apelor reziduale asupra emisarului este dintre cele mai defavorabile, ea manifes
tându-se în
special prin formarea de sedimente, dezvoltarea de alge si ciuperci specifice un
ei stari
accentuate de impurificare, miros puternic, dezvoltarea de coli si alte bacterii
elc.
e. Industria bumbacului
Compozitia apelor reziduale din industria bumbacului variaza în functie de procede
ul
tehnologic folosit pentru finisaj (albire vopsire), care este principalul proces d
e fabricatie
din care rezulta
ape reziduale. Acestea contin, pe lânga adaosurile necelulozice naturale ale
fibrei de bumbac, cleiurile provenit de la încleierea urzelilor, precum si reactiv
ii si colorantii
utilizati. Ape uzate se mai formeaza la spalarea filtrelor de la sistemul de umi
dificare a
aerului.
Cele mai murdare ape se formeaza la fierberea tesaturilor, la acidulare si la sp
alarea în
cazane dupa albire. Apele au o coloratie brun galbuie, care dispare la o dilutie
1/4, si un miros
slab nedefinit. Iata câtiva indicatori medii: temperatura 24 42°C; suspensii 170 250 mg/
l;
KMnO4 = 450 650 mg/l; CBO5 = 550 1100 mg/l; pH = 8 9,7; sulfati 200 mg/l etc.
La încleierea urzelilor se formeaza de asemenea ape încarcate organic si mineral,
având: suspensii = 200 mg/l; CBO5 = 600 mg/l, pH = 6,5, sulfati = 1400 mg/l etc. A
pele
reziduale de la sectiile de vopsit sunt încarcate cu resturi de coloranti, reactiv
i, resturi de fibra
etc. Suspensiile ating 150 mg/l; KMnO4 = 1 000 2 500 mg/l; CBO5 = 350 mg/l, pH = 4
,7
6,9 etc. Apele mai pot contine de asemenea potasiu, sodiu, crom, calciu, magnezi
u etc, în
functie de culoarea folosita.
Cantitatile de ape evacuate variaza în functie de produsul finit al fiecarei secti
i, de la
30 m3/ tona de produs la sectia de imprimare, la 200 m3/tona de produs la sectia
de albire a
tortului.
Înainte de a arata procedeele de epurare, trebuie mentionat ca aceasta trebuie
precedata de masurile pentru separarea fibrelor, urmata de uniformizarea debitel
or si
concentratiilor în bazine de compensare.
f. Fabricarea sticlei
Prezinta un grad mai mare de impurificare apele provenite de la gazogene. În difer
ite
tari aceasta problema se rezolva prin concentrarea reziduurilor si separarea gud
roanelor si
apelor fenolice, acestea fiind apoi raspândite pe haldele de zgura, dupa care sunt
decantate si
reluate în procesul de productie.
O astfel de schema contine:
cazi pentru prepararea solutiei de acizi;
bazin de acidulare a apelor brute;
camin de distributie;
decantoare verticale;
rezervor de acumulare a apelor degudronate;
filtre cu straturi multiple;
rezervor de acumulare a gudroanelor cu dispozitiv de pompare;
181
halde de zgura cu sistem de pulverizare.
În cazile de preparare a solutiei acide se prepara solutia diluata
de acid ciorhidric sau
sulfuric, în concentratie de 1%.
În bazinul de acidulare apele brute cu gudroane si fenoli sunt amestecate cu solut
ia de
acid, în vederea reducerii pH-ului la 6,5 ceea ce favorizeaza
separarea particulelor de
gudroane grele.
Decantarea gudroanelor se face în bazine decantoare verticale, cu un timp de
stationare de 4 ore, la o viteza de 0,002 m/sec.
În spatiul de depunere a gudroanelor se gaseste o serpentina de aburi pentru încalzi
rea
în vederea evacuarii, gudronul usor acumulându-se la suprafata.
Rezervorul de acumulare a apei degudronate are rolul de a uniformiza debitul de
apa
trimis spre filtre.
8.1.7. Apele reziduale din industria lemnului, hârtiei sl celulozei
Apele reziduale din industria lemnului, hârtiei si celulozei se caracterizeaza pri
n debite
deosebit de mari si încarcari foarte variate cu substante în special organice.
În fabricile de hârtie si celuloza exista
în general urmatoarele categorii de ape
reziduale, canalizate de cele mai multe ori în retele separate:
ape chimic impure, rezultate de la prepararea solutiilor de fierbere, de la
regenerarea sarurilor din solutiile de, fierbere, solutii de fierbere epuizate e
tc;
ape cu fibre de la defibrarea, deshidratarea si eventual albirea celulozei;
ape cu fibre si alte suspensii de la fabricarea diferitelor sorturi de hârtie din
celuloza;
ape menajere;
ape de racire si pluviale.
Debitele de apa necesare pentru fabricile de hârtie pot atinge cea 200 m3 la tona
de
produs, iar pentru fabricile de celuloza 300 400 m3 la tona de produs.
Continutul în materii organice exprimat în CBO5 atinge în medie 120 mg/l la
fabricile de carton si 450 mg/l la fabricile de celuloza, iar materiile în suspens
ie 560 mg/l,
respectiv 1700 mg/l. În special lesiile de fierbere si apele de spalare primara a
pastei contin
însemnate impuritati chimice si organice.
În general, retele separate conduc apele de diferite categorii mai întâi la instalatii
le de
recuperare a substantelor valoroase, dupa care o parte din apele tratate se întorc
în fabricatie,
respectiv se recircula, iar cealalta parte se îndreapta spre statia de epurare fin
ala, unde de
obicei se face o epurare în comun a tuturor apelor preepurate.
În fabricile de hârtie si celuloza recuperarea substantelor valoroase continute în ape
le
reziduale se poate aplica pe o scara foarte larga, împletindu-se strâns cu recircula
rea apelor, în
vederea reducerii la minimum a debitelor si nocivitatii apelor reziduale.
Câteva exemple de recuperari de substante valoroase, respectiv de recirculari de
debite:
fabricarea lignosanului si moliftanuiui din solutiile de fierbere, de la
celuloza sulfit;
fabricarea drojdiei furajere din solutiile de fierbere cu bisulfit de calciu, ce
ea
ce permite valorificarea polizaharidelor din aceste ape. De ex. dintr-o cantitat
e de 1100 m3/zi
ape reziduale prelucrate se pot obtine cca. 10 tone/zi drojdie furajera;
regenerarea solutiilor reziduale de fierbere în instalatii de evaporare, ardere
si caustizare, prin care se realizeaza un înalt grad de recuperare a sarurilor si
caldurii
182
dezvoltate;
recuperarea terebentinei si sapunurilor sulfat din condensul de la degazarea
cazanelor de fierbere a celulozei;
recuperarea prin filtre electrice a sarurilor din gazele de ardere a solutiilor
de fierbere a celulozei;
recuperarea namolului de carbonat de calciu de la caustizare, prin ardere în
cuptor rotativ;
recuperarea fibrelor din apele de spalare a celulozei si refolosirea apei în
circuit;
recuperarea fibrelor din apele de la masinile de hârtie, prin decantare în
pâlnii sau prin filtrare în filtre-vacuum si recircularea apei limpezite.
Dupa recuperarea substantelor valoroase, se trece la epurarea avansata a apelor
tehnologice de diferite categorii.
Se face o epurare mecanica, chimicasi biologica separata, pentru urmatoarele cat
egorii
de ape:
apele chimic impure de la prepararea solutiilor de fierbere;
apele cu fibra de la macinarea, sortarea, îngrosarea si eventual albirea
celulozei, precum si de la prepararea pastei de hârtie.
Metodele de epurare care se aplica acestor ape sunt:
neutralizarea apelor acide, în general, cu lapte de var;
decantarea apelor cu fibra, cu sau fara adaos de coagulant (sulfat de
aluminiu), în bazine cu sau fara aerare; se folosesc decantoare obisnuite - dreptu
nghiulare sau
radiale - cu mijloace mecanice de curatire;
bazinele cu namol activ, cu adaos de substante nutritive bogate în fosfor si
azot, care sa permita dezvoltarea bacteriilor;
deshidratarea namolului în general prin procedee artificiale, filtre-vacuum
sau centrifuge, datorita
volumului mare de namol rezultat;
decolorarea, care necesita în general reactivi în doze foarte mari mareste
încasi mai mult, cantitatile de namol.
O problema deosebit de actualasi de dificila
o constituie epurarea apelor reziduale de
la fabricarea placilor fibro-lemnoase.
Procesul tehnologic al fabricilor din aceasta categorie consta în taierea si marun
tirea
lemnului si supunerea lui la o presiune de vapori de apa de 10 kg/cm2 si la o te
mperatura de
185°C; în aceste conditii se produce defibrarea lemnului. Pasta obtinuta este transf
ormata prin
presare în placi fibrolemnoase, dupa o prealabila
tratare cu sulfat de aluminiu (sau acid
sulfuric), albumina de sânge si parafina.
Apele reziduale rezultate sunt impurificate atât cu materii în suspensie (peste 500
mg/l), cât si cu substante solubile, în cea mai mare parte organice (CBO5 = 1 300 2 50
0
mg/l, consum de KMnO4 = 2 000 3700 mg/l); apele au de asemenea reactie acida (pH =
5
5,5).
Este necesara atât treapta de epurare mecanica, cu adaos de coagulanti, cât si treap
ta
biologica avansata, eventual cu posibilitatea de valorificare prin producere de
drojdie
furajera9.
9 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A
pelor, Bucuresti, 1966;
183
8.2. TRATAREA APELOR REZIDUALE
Procesele incluse in tratamentul apelor reziduale din uzinele specializate sunt
clasificate de obicei ca tratamente primare, secundare si tertiare (fig. 8.1).

Fig. 8.1. Schema de tratare a apelor reziduale.


8.2.1. Tratamentul primar
Apa care intra în uzina de tratare contine agenti care pot strica pompele si
mecanismele. Aceste materiale sunt înlaturate prin ecrane verticale, iar materiale
le ramase
sunt arse sau îngropate dupa înlaturarea lor din apa. Apa trece printr-o camera de s
eparare
unde frunzele si alte materii organice sunt micsorate ca volum pentru o tratare
a apei mai
eficienta.
Dupa ce materiile organice au fost comprimate, apa intra într-un rezervor de
sedimentare în care aceste materii se depun pe fund si sunt înlaturate. Dupa ce au f
ost separate
din apa, reziduurile sunt uscate si sunt folosite ca îngrasamânt natural sau la nive
larea solului.
8.2.2. Tratamentul secundar
Pe parcursul tratamentului primar, din apa sunt înlaturate aproximativ 40-60% din
reziduurile solide si 20-40% din BOD5. Tratamentul secundar reduce pe cai biolog
ice materia
organica care a ramas în lichid. Bacteriile, în prezenta oxigenului, transforma mate
ria
organica în formule stabile cum ar fi dioxidul de carbon, nitrati, fosfati.
8.2.3. Tratament tertiar (avansat)
Daca apa rezultata trebuie sa aiba o calitate sporita, atunci este necesar trata
mentul
tertiar, un tratament avansat. În aceasta etapa este înlaturat fosforul si pâna la 99%
din BOD5.
Pentru apele care sunt reutilizate, tratamentul cu ozon este cea mai sigura meto
da.
8.3. EGALIZAREA APELOR UZATE, UNIFORMIZAREA DEBITELOR SI A
COMPOZITIEI APELOR REZIUDALE INDUSTRIALE
Apele uzate, indiferent de sursa, prezinta variatii în timp ale debitelor si compo
zitiei,
datorita lipsei de uniformitate a consumurilor de apa, a cantitatilor de apa eli
minata din proces
si a continutului acestora în substante poluante. Sunt relativ rare cazurile în care
debitul si
184
compozitia sunt constante, cum ar fi procesele industriale cu caracter continuu,
ce
functioneaza
în regim stationar si în care nu intervin operatii ciclice, cum sunt industria de
sinteza a amoniacului, acidului azotic, metanolului, prepararea minereurilor, un
ele procese
metalurgice, etc. În majoritatea industriilor intervin operatii discontinue care,
pe ansamblu,
conduc la evacuarea de ape uzate cu caracter aleator. Prezenta mai multor surse
de evacuare
discontinue, cu periodicitate diferita, determina variatii dezordonate ale debit
ului si
compozitiei apelor uzate.
Variabilitatea compozitiei apelor uzate poate fi o consecinta
si a modificarii în timp a
profilului si a capacitatii de productie. De exemplu, în fabricile de zahar si con
serve, debitele
de ape uzate sunt sezoniere iar în industria chimica de sinteza, de obtinere a med
icamentelor
si colorantilor, unde se obtin cantitati mici de produse pe perioade variabile d
e timp, se
produc ape uzate numai în aceste perioade.
În aceste conditii, pe platformele industriale complexe, compozitia apelor uzate e
ste
aleatoare, iar debitele prezinta fluctuatii, pâna
la limita maxima determinata de capacitatea
sistemului din care se face alimentarea cu apa. Aceste debite sunt influentate s
i de gradul de
recirculare a apelor din industria respectiva, iar în cazul sistemelor de canaliza
re mixte si de
regimul precipitatiilor. Variatiile de debit sunt întotdeauna însotite si de variati
i de
concentratii ale substantelor poluante. Concentratiile poluantilor sunt determin
ate de
evacuarile specifice de apa pe unitatea de produs, precum si de evacuarea materi
alelor
nedorite.
În instalatiile de tratare a apelor uzate, rezultatele depind de stabilitatea, res
pectiv
uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate în sistemul de tratare. Variatii
le de debit în
statiile de tratare au ca rezultat salturi de viteza ce perturba
regimul de curgere. Instabilitatea
vitezelor de curgere este daunatoare mai ales în bazinele de decantare, în care vite
zele mari de
curgere antreneaza
în efluent materiale în suspensie sau chiar materiale deja sedimentate.
Uniformizarea debitelor si a compozitiei apelor uzate se face în bazine de
uniformizare amplasate în serie sau în derivatie cu colectorul de canalizare si perm
ite
dimensionarea statiei de tratare la nivelul debitelor medii.
În instalatiile de uniformizare a apelor uzate, respectiv în bazinele de uniformizar
e, cu
forme si dimensiuni adaptate fiecarui caz în parte, pot avea loc si transformari c
himice între
diferitii poluanti din aceste ape, cum ar fi reactii de neutralizare, de oxigena
re, redox, de
precipitare sau procese biochimice, toate conducând la o degrevare a etapei de epu
rare.
8.4. PROCESE FIZICE DE TRATARE A APELOR INDUSTRIALE
Principalele grupe de procese fizice au la baza separarea gravitationala, filtra
rea si
transferarea poluantilor din faza apoasa în alta faza.
În aceste procese substantele poluante nu sufera, în cursul separarii lor din apa,
transformari în alte substante.
8.4.1. Separare gravitationala
Se bazeaza
pe faptul ca asupra unui corp aflat într-un câmp gravitational actioneaza o
forta, ce determina deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare10, 11.
Separarea
particulelor relativ grosiere, nedizolvate în apa, sub influenta câmpului gravitatio
nal, are loc
prin sedimentare sau flotatie. Daca sedimentarea gravitationala nu este eficient
a se utilizeaza

o separare sub actiunea unui câmp de rotatie creat artificial, în care iau nastere f
orte
10 Coulson J.M. si Richardson J.F. Chemical engineering. Particle technology and
separation processes, vol. 2,
Butterworth Heinemann, Oxford, 2002;
11 Pankraty Thomas M. Environmental engineerint dictionary and directory, Lewis
Publishers, S.U.A., 2001;

185
gravitationale, aceasta separare fiind denumita
centrifugare12.
Sedimentarea particulelor într-un bazin ideal de forma rectangulara este prezentat
a
schematic în figura 8.2, unde sunt reprezentate traiectoriile teoretice ale partic
ulelor discrete
(traiectorii drepte) si ale celor întâlnite în practica (traiectorii curbe).
Fig. 8.2. Schema sedimentarii în apa a particulelor solide:
ho
Particule disperse cu viteza vo =
;
to
Particule disperse cu viteza v < vo;
Particule cu sedimentare stânjenita;
Particule care floculeaza în timpul sedimentarii.
Bazinul de sedimentare poate fi împartit în patru zone:
zona de admisie în care amestecul de apa cu suspensii este distribuit pe
sectiunea transversala a bazinului;
zona de sedimentare în care particulele cad prin masa de apa, aflata în
curgere orizontala cu viteza constanta
vd ;
zona de namol în care se aduna particulele depuse ;
zona de evacuare a apei limpezite care mai contine particulele care nu s-au
depus.
Traiectoriile particulelor discrete rezulta din însumarea vectoriala a vitezei de
sedimentare vs si a vitezei de deplasare a apei în bazin vd. Particulele cu viteza
de sedimentare
v0 egala cu raportul dintre adâncimea bazinului (h0) si timpul de parcurgere a lun
gimii
acestuia de catre o particula de apa (t0), daca
la intrarea în bazin (t = 0) se afla la suprafata
apei (h = 0), ating fundul zonei de sedimentare la extremitatea din aval a acest
eia. Toate
particulele a caror viteza de cadere este mai mare sau egala cu v0 sunt retinute
în bazinul de
sedimentare.
În bazinele cu curgere verticala, particulele cu viteza
de sedimentare mai mica decât v0
nu sunt retinute, fiind antrenate cu apa în zona de evacuare. Dimpotriva, în bazinel
e cu
curgere orizontala, astfel de particule sunt retinute daca
la intrarea în zona de sedimentare se
afla deasupra zonei de namol la o înaltime mai mica decât produsul vt0.
12 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed
imburg, 2000
186
În functie de modul de alimentare si de evacuare, bazinele de sedimentare sunt13:
-bazin rectangular în curent rectiliniu, fig. 8.3.a;
-bazin circular cu alimentare central radiala, fig. 8.3.b;
-bazin circular cu alimentare periferica radiala, fig. 8.3.c;
-bazin circular cu alimentare periferica tangentiala, fig. 8.3.d;
-bazin rectangular cu alimentare central radiala, fig. 8.3.e;
a)
b)
c)
d)

e)
Fig. 8.3. Moduri de alimentare a bazinelor de sedimentare.
În figurile 8.4, 8.5 si 8.6 sunt prezentate câteva tipuri constructive de bazine de
sedimentare.

Fig. 8.4. Bazin circular de sedimentare.


13 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999;
187
Fig. 8.5. Bazin rectangular de sedimentare.

Fig. 8.6. Separator cu suprafete plane.


Pentru a realiza o alimentare cât mai uniformasi linistita a bazinelor de sediment
are se
folosesc:
-ecran cu diafragme, fig. 8.7.a;
-ecran deflector, fig. 8.7.b;
-racorduri de alimentare multiple, fig. 8.7.c.

a) b) c)
Fig. 8.7. Metode de alimentare a bazinelor de sedimentare.
188
De asemenea si racordurile de evacuare din bazinele de sedimentare se regasesc
sub
diferite moduri constructive:
-prag, fig. 8.8.a;
-evacuari multiple, fig. 8.8.b.

a) b)
Fig. 8.8. Racordul de evacuare din bazinul de sedimentare.

Flotatia este procesul unitar de separare din apa, sub actiunea fortelor gravita
tionale, a
particulelor cu densitate medie mai mica
decât a apei. Astfel de particule pot fi constituite din
materiale omogene sau din asocieri de materiale cu densitati diferite. În procesul
de flotatie
naturala, particulele materiale mai usoare decât apa (uleiuri, grasimi, hidrocarbu
ri) formeaza
asociatii cu bule de aer sau gaz din procesele microbiologice ridicându-se la supr
afata apei
15 16
care stationeaza sau care se afla în curgere libera14, , .
Stratul de material plutitor, ridicat prin flotatie, este îndepartat prin raclare.

Flotatia este procesul prin care particulele mai grele decât apa sunt antrenate la
suprafata, datorita
asocierii lor cu bulele de aer, ce sunt suflate în apa prin partea inferioara a
bazinului. Aceasta
asociere cu bule de aer are consecinte pozitive deoarece particulele mai
grele decât apa capata o viteza ascensionala datorita particulelor de aer.
În flotatia cu aer, aerul este introdus fie sub forma
de bule, obtinute prin trecerea
aerului prin difuzoare poroase, fie prin degazarea aerului dizolvat în apa, ca urm
are a unei
detente, când se produce scaderea brusca a presiunii gazului, aflata în echilibru în a
pa.
Flotatia cu aer dispersat se utilizeaza la prepararea minereurilor si la îndeparta
rea materiilor
grase din apele uzate. Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm. La aceste dimens
iuni bulele
de aer au o viteza ascensionala foarte mare si pot provoca distrugerea suspensie
i coagulate din
apa.
Bulele mai fine (cu diametrul mai mic decât 0,1 mm) se pot obtine prin destinderea
apei sau prin suprasaturarea apei cu aer.
Ridicarea particulelor insolubile în apa, de catre bulele de aer, este rezultatul
asocierilor reciproce, ce are loc în doua moduri17:
aderarea particulelor de gaz la suprafata particulei solide;
încorporarea de bule de aer în interiorul particulei floculate cu structura
afânata;
aderarea particulelor insolubile la suprafata bulei de aer (gaz).
14 Cheremisinoff Nicholas P. Biotechnology for waste and wastewater treatment, N
oyes Publications,
Westwood, New Jersey, S.U.A., 1996;
15 Cheremisinoff Nicholas P. Handbook of water and wastewater treatment technolo
gies, Butterwoth
Heinemann, S.U.A, 2002;
16 Woodard Frank Industrial waste treatment handbook, Butterwoth Heinemann, S.U.
A, 2001;
17 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999;

189
Fig. 8.9. Metode de aderare a bulelor de aer la particulele solide.
În figura 8.10 sunt prezentate imagini ale bulele de aer la care au aderat particu
lele
solide18, 19.

Fig. 8.10. Vizualizarea bulelor.


Marimea fortelor care retin particule insolubile pe interfata apa-aer sau apa-ga
z depind
de marimea suprafetei particulelor si de prezenta unei substante tensioactive, c
e are tendinta
de acumulare si orientare a moleculelor pe interfete.
În practica, în cazul separarii prin flotatie cu aer nu este suficient doar ridicare
a
particulelor la suprafata
ci este necesarasi formarea unei spume utilizând substante spumante
-(CH3)2NH, (C2H5)2NH, CH3CH2CH2CH2NH2, (C4H9)2NH 20. Astfel de substante pot fi
chiar
unii constituenti din apele uzate, iar când acestia nu exista în apa trebuiesc adaug
ati.
18 Xxx - http://www.startprospecting.com/html/cyanide_-_nacn_dosage_in_flota.htm
l
19 Xxx - http://www.platinum.matthey.com/media_room/1043401763.html
20 Flick Ernest W. Industrial solvents handbooks, Noyes Data Corporation, Westwo
od, New Jersey, S.U.A.,
1998;

190
Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei, textila, indu
stria de
prelucrare a proteinelor si în industriile fermentative.
Pentru a se obtine o buna separare prin flotatie trebuie luate masuri pentru a r
educe la
minimum turbulenta din zona de separatie. Datorita
vitezelor mari de urcare a particulelor în
procesul de flotatie, timpul de retentie a apelor uzate în bazinul de flotatie est
e mai mic decât
în bazinul de decantare.
Necesarul de aer variaza functie de natura si concentratia suspensiilor si depin
d de
conditiile care trebuie îndeplinite de apa tratata.
Într-o instalatie de flotatie cu aer difuzat, consumul de aer este de cca. 0,2-1 m
3
aer/m3 apa uzata.
În figura 8.11. sunt prezentate doua tipuri de instalatii de flotatie21, 22.
Fig. 8.11. Instalatii de flotatie;
a) Denver DR.; b) clasica.
În cazul introducerii gazului cu dispozitive de amestecare, pentru o dispersie cât m
ai
uniforma a bulelor de gaz în mase de fluid sunt utilizate amestecatoare cu stator
(fig. 8. 12).
a)
b)
21 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999;
22 COULSON J. M. si RICHARDSON J. F. - Chemical engineering, Particle Technology
And Separation
Processes, vol. 2, Butterworth Heinemann, Oxford, 2002;

191
Fig. 8.12. Amestecator cu stator.23
Atât dispozitivul de amestecare cât si statorul pot avea diferite forme:
Baterman (fig. 8.13.a);
Dorr-Oliver(fig. 8.13.b);
Outokumpun (fig. 8.13.c);
Wemco (fig. 8.13.d).
a) b)
c) d)
Fig. 8.13. Diferite forme ale dispozitivului de amestecare si a statorului.
Pentru stabilirea parametrilor optimi ai procesului de flotatie, pentru o apa uz
ata data,
se recomanda efectuarea de teste la scara de laborator, pe un model fizic.
Centrifugarea este un proces de separare gravitationala
a suspensiilor din apa în care
intervin acceleratii superioare celei gravitationale. În cazul centrifugarii se ob
tin viteze mari
de sedimentare, ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii în unitat
ea de timp.
Prin centrifugare se obtin concentrate mai compacte, cu un continut mai mare de
solid (fig.
8.14)24.
23 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed
imburg, 2000
24 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed
imburg, 2000
192
Fig. 8.14. Etapele operatiei de centrifugare.
Datorita costurilor mari ale instalatiilor si a consumului de energie, acest pro
cedeu se
aplica de preferinta apelor uzate cu continut mare de suspensii sau pentru conce
ntrarea
namolurilor.
În epurarea apelor se utilizeaza, de regula, centrifugele decantoare cu ax orizont
al, cu
functionare continua. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro - conic ro
tativ în care se
roteste, la rândul sau, - cu o viteza ceva mai mica
un ax melcat (fig.8.15). Apa cu suspensii
este introdusa prin axul corpului melcat si este proiectata spre fata interioara
a peretelui
corpului centrifugei. Solidele depuse pe acest perete datorita fortelor centrifu
ge sunt raclate si
împinse de catre corpul melcat spre zona conica a corpului centrifugei. Lichidul l
impezit,
numit centrat, este evacuat pe la capatul opus al centrifugei. Adâncimea stratului
de lichid
deasupra peretelui centrifugei este stabilita cu ajutorul unor deversoare circul
are reglabile,
peste care se evacueaza lichidul limpezit. Transportul materialului concentrat p
e zona conica
este o sarcina delicata, datorita fortelor mari de forfecare care intervin, prec
um si datorita
posibilitatilor de stropire cu lichid limpezit, ceea ce poate readuce materialul
solid în corpul
centrifugei.
Fig. 8.15. Centrifuga cu melc.
De asemenea operatia de centrifugare a apelor uzate industriale se poate realiza
si cu
alte tipuri de centrifuge. În figura 8.16 este prezentata o centrifuga de filtrare
cu descarcarea
sedimentului, retinut pe partea interioara a tamburului perforat, cu dispozitiv
pneumatic de
descarcare.
193
Fig. 8.16. Centrifuga de filtrare verticala
cu dispozitiv pneumatic de descarcare25.
Astfel, prin centrifugare se obtin concentrate de namol cu un continut mai mare
de
50% de substanta uscata, comparativ cu namolurile obtinute prin alte metode de s
eparare la
care concentratia în substante uscate este între 4% si 10%.
8.4.2. Filtrarea
Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros, pe care are
loc
retinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituentii apelor. Fun
ctie de
spatiile libere ale mediului poros, în instalatiile de filtrare se pot retine din
apa impuritati de
dimensiuni variabile, de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluantii grosieri,
pâna la
poluanti foarte fini26. La mediile poroase cu pori mari, mecanismele de retinere
pe filtre este
simplu, fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari decât porii filtrelo
r. Se vorbeste
astfel de un fenomen de sitare. Pe masura ce dimensiunile porilor se micsoreaza,
mai intervin
si alte fenomene.
Mecanismele care contribuie la retinerea din apa a particulelor de impuritati pe
un
filtru sunt foarte complexe. Retinerea pe suprafata filtranta depinde de caracte
risticile fizicochimice
ale particulelor, de caracteristicile mediului filtrant, de viteza de filtrare s
i de
caracteristicile fizice ale apei.
Curgerea prim medii filtrante poroase este mentinuta
în mod normal în domeniul
laminar atât initial (în filtru curat), cât si dupa
colmatarea lui cu suspensii. În aceste conditii,
curgerea are loc în conformitate cu legea lui Darcy.
25 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed
imburg, 2000
26 Porter Mark C. Handbook of industrial membrane technology, Noyes Publications
, Wste wood, New Jersey,
S.U.A., 1990;

194
Varietatea mecanismelor de retinere a impuritatilor din apa prin filtrare si gam
a larga
de dimensiuni a particulelor care se retin a dus la o diferentiere între procesele
în care
predomina efectul de sitasi cele în care primeaza alte mecanisme. În cele ce urmeaza
se
prezinta pe scurt principalele procese de retinere prin filtrare, atât pentru corp
uri grosiere, cât
si pentru particule de dimensiunea ionilor si moleculelor.
Retinerea pe gratare si site.
Gratarele servesc pentru îndepartarea din apa a impuritatilor grosiere care pot fo
rma
depuneri greu de evacuat si care ar bloca sistemele de raclare, pompele si vanel
e, gurile de
evacuare si deversoarele. Gratarele sunt formate din bare cu grosimi de 0,8 1,2 cm
asezate la
o distanta de 12 60 mm, înclinate cu 30-90° fata de orizontala
(fig. 8.17- 8.19). Materialele
retinute, cu dimensiuni mai mari decât interstitiile dintre bare, formeaza ele însel
e straturi
filtrante care maresc treptat pierderea de sarcina a apei pe gratar si trebuiesc
îndepartate
periodic (fig. 8.20 si fig. 8.21). Viteza apei la intrarea apei în gratare trebuie
sa fie de 0,3-1
m/s pentru evitarea depunerilor în camera gratarului. Pentru retinerea impuritatil
or de
dimensiuni mai mici se utilizeaza site statice sau mobile.
Fig. 8.17. Curatitor frontal cu sita plana. 27
Fig. 8.18. Sita înclinata fixa28.
27 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999;
195
Fig. 8.19. Curatitor mecanic cu colector pentru impuritatile solide.29
Fig. 8.20. Sita rotativa de curatat30 .
28 Weiner Ruth F. si Matthews Robin A. Environmental engineering, , Elsevier Sci
ence ,U.S.A., 2003
29 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999;
30 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999;

196
a)
b)
a)
b)
Fig. 8.21. Site cu perii de curatat:
a) sita verticala; b) sita înclinata.
Retinerea pe filtre
Cele mai utilizate filtre pentru îndepartarea suspensiilor sunt filtrele granulare
si
filtrele cu prestrat (fig. 8.22).
Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuartos. Filtrele cu nisip sun
t formate
din mai multe straturi cu densitati diferite care într-un curent de apa
ascendent se stratifica
conform densitatii si la care, dupa spalare, se obtine spontan o aranjare a gran
ulelor cu
diametrul descrescând în sensul de curgere din timpul fazei de filtrare, fapt care p
ermite o
folosire mai eficienta
a adâncimii filtrului (fig. 8.23 si fig. 8.24).
Filtrele de nisip sunt împartite în:
filtre lente cu viteze de filtrare de 0,1 0,6 m3/h;
filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 6 m3/h.
Fig. 8.22. . Biofiltru.31
31 Weiner Ruth F. si Matthews Robin A. Environmental engineering, , Elsevier Sci
ence ,U.S.A., 2003
197
Fig. 8.23. Modul de asezare a straturilor filtrante în functie de dimensiunea part
iculelor.

Fig. 8.24. Filtru multistrat.


Aceste doua tipuri de filtre difera prin caracteristicile granulometrice ale nis
ipului si
prin modul de regenerare.
În epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaza în treapta secundara de epu
rare
sau pentru finisarea efluentilor treptei biologice. În aceste filtre au loc, pe lâng
a procesele
fizice de retinere a particulelor insolubile si procese microbiologice de degrad
are a unor
materiale organice dizolvate sau în suspensie.
Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide asezate într-o carc
asa, pe
care se depune un strat subtire de material filtrant granular, format din partic
ule foarte fine de
5 100 µm. Fazele unui ciclu de functionare cuprind formarea prestratului, filtrare
a si
regenerarea. Pentru a prelungi durata fazei de filtrare, uneori se adauga
în apa supusa tratarii
materialul granular chiar în timpul filtrarii.
Separarea prin membrane - în procesele de epurare a apei, membrana este definita

198
ca o faza ce actioneaza
ca o bariera pentru speciile moleculare sau ionice din apa, prin
membrana putând trece în general numai molecule de apa. Membranele pot fi constituit
e din
materiale solide (membrane consistente), din geluri îmbibate cu solventi sau din l
ichide
imobilizate într-o structura poroasasi rigida
32, 33(fig. 8.25), aflate sub doua forme de
suprafete plane sau tubulare (fig.8.26).
Practic o membrana trebuie sa aiba o permeabilitate mai mare pentru unele specii
decât pentru altele, deci sa fie permeoselectiva.
Separarea prin membrane este utilizata în cea mai mare masura pentru obtinerea ape
i
potabile, dar si pentru tratarea apelor uzate.
a)
b)
Fig. 8.25. Membrana:
a) modului de asezare a straturilor în membrana34; b) dimensiunea porilor la membr
anele de

35
separare.

Fig. 8.26. Ultrafiltre:


a) plan; b) tubular;
Dintre metodele ce utilizeaza
separarea prin membrane, cea mai mare utilizare o au
osmoza, osmoza inversa, ultrafiltrarea si electrodializa.
În solutie, ionii substantelor ionice sau ionii formati prin ruperea unei molecule
polare
sunt hidratati astfel încât volumul ionilor este mult mai mare decât volumul unei mole
cule de
apa, sau chiar a moleculelor de apa asociate prin legaturi de hidrogen.
32 Porter Mark C. Handbook of industrial membrane technology, Noyes Publications
, Westwood, New Jersey,
S.U.A., 1990;
33 Judd Simon si Jefferson Bruce Membranes for industrial wasterwater reovery an
d re-use, Elsevier Science
Ltd, The Boulevard, Langford Lane, Kidlington, Oxford, UK; Elsevier Science Inc,
360 Park Avenue South,
New York, NY; Elsevier Japan, Tsunashima Building Annex, 3-20-12 Yushima, Bunkyo
-ku, Tokyo 113, Japan,
2003;
34 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed
imburg, 2000
35 COULSON J. M. si RICHARDSON J. F. - Chemical engineering, Particle Technology
And Separation
Processes, vol. 2, Butterworth Heinemann, Oxford, 2002;
199
Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea tre
ce
molecule de apa, dar nu vor putea trece ionii hidratati.
Osmoza si osmoza inversa

În cazul solutiilor apoase când doua solutii de concentratii diferite sunt separate
printr

o membrana semipermeabila, apa va trece prin membrana din solutia mai diluata sp
re cea mai
concentrata36.
Acest proces, cunoscut sub numele de osmoza înceteaza când presiunea hidrostatica
care se exercita asupra solutiei mai concentrate atinge o anumita valoare de ech
ilibru numita
presiune osmotica (fig. 8.27, a si b). Presiunea osmotica variaza proportional c
u concentratia
Fig. 8.27. Osmoza directasi osmoza inversa

Procesul normal de osmoza


poate fi inversat daca asupra solutiei concentrate se va
exercita o presiune mai mare decât presiunea osmotica (fig. 8.14 c). În acest caz, s
e va
produce, datorita
presiunii exterioare mari, o circulatie a apei în sens invers. Astfel, dintr-o
apa bogata în saruri se va obtine în compartimentul 1 o apa curata. Acest proces est
e utilizat
pentru obtinerea apei dulci din apa de mare.
Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acet
atul
de celuloza, obtinut în conditii speciale (celofan cu calitati speciale) (fig. 8.2
8). Ulterior s-au
obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide
, esteri
micsti de acetat - butirat de celuloza, amestecuri de acetat si nitrat de celulo
za, etc.). În
prezent se obtin membrane ce permit o eliminare a substantelor dizolvate, mai al
es a speciilor
ionice, în proportie de 95-99%. Membranele folosite în separarea prin osmoza sunt fo
arte
subtiri (0,2 µm) si au o fragilitate ridicata. Membranele utilizate în osmoza invers
a sunt
supuse la diferente mari de presiune de 20 100 bar, ceea ce determina dificultat
i deosebite la
realizarea instalatiilor practice care trebuie sa aiba o buna etanseitate, o str
uctura compacta,
substantei dizolvate în apasi cu temperatura.
a) b) c)
durabilitate mare si sa evite colmatarea si polarizarea de concentratie.
Fig. 8.28. Structura straturilor de material.
36 Cheremisinoff Nicholas P. Handbook of water and wastewater treatment technolo
gies, Butterwoth
Heinemann, S.U.A, 2002;
200
Aplicatiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisfacatoare în
urmatoarele conditii:
reducerea cantitatilor de ape uzate prin obtinerea unor solutii concentrate cu
volum mai mic decât al celor de ape uzate;
daca exista posibilitatea recuperarii de materiale utile;
daca se impune recuperarea apei în zonele sarace în apa;
daca se poate realiza concentrarea poluantilor în volume mici de apa,
reducându-se cheltuielile de evacuare a poluantilor.
Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenta unei difere
nte
de presiune. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate sel
ectiva pentru
anumiti componenti ai unei solutii lichide. Se aplica mai ales pentru a separa s
ubstantele
dizolvate cu greutate moleculara peste 500,care la concentratii mici au presiuni
osmotice mici
si nu pot fi separate prin osmoza.
Prin ultrafiltrare pot fi îndepartate din apa bacterii, virusi, amidon, proteine,
pigmenti
din vopsele. Limita superioara a greutatii moleculare a substantelor care pot fi
retinute prin
ultrafiltrare este de circa 500000, peste aceasta limita separarea având loc prin
filtrare
obisnuita.
În cazul ultrafiltrarii prin membrane, mecanismul principal este sitarea selectiva
, în
functie de diametrul particulelor de substante poluante si diametrul porilor. Ca
pacitatea de
retinere a unei membrane pentru o substanta data depinde de dimensiunea, forma s
i
flexibilitatea moleculelor constituente ale membranei, precum si de conditiile d
e exploatare.
Pentru scopuri practice, se cere ca membranele de ultrafiltrare sa manifeste ret
inere selectiva
pe un domeniu relativ îngust de greutati moleculare si un flux mare de solvent la
diferenta
mica de presiune. Pentru epurarea apelor uzate separarea selectiva nu prezinta i
mportanta
decât în cazul în care concentratele separate pot fi valorificate. In acest caz, ultra
filtrarea are
un efect echivalent cu cel realizat prin coagulare, floculare, decantare si îngros
are. Prin acest
proces pot fi îndepartate materii organice inerte si microorganisme.
Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu permeabilitate
selectiva la anioni, respectiv la cationi, deplasarea acestora realizându-se sub a
ctiunea unui
câmp electric ca în procesul de electroliza. Utilizarea unei instalatii de electrodi
aliza cu o
singura celula este ne-economica, din cauza consumurilor mari de energie în compar
timentele
electrozilor (pentru deshidratarea ionilor).
Daca numarul de compartimente dintre electrozi este marit (figura 8.29.), propor
tia de
energie consumata pentru transportul ionilor creste în raport cu aceea pentru desh
idratarea
acelor ioni care ajung în compartimentele electrozilor. În practica se folosesc bate
rii de
electrodializa cu 40-500 compartimente. Modul de functionare al unei instalatii
de epurare
prin electrodializa reiese din figura mentionata.
În practica, prin electrodializa se obtine o apa demineralizata numai partial. Dac
a
demineralizarea este împinsa
peste anumite limite, consumurile de energie pe unitatea de apa
produsa cresc foarte mult, iar produsul devine asemanator cu electroliza.
Electroliza poate fi utilizata pentru îndepartarea sarurilor din apele uzate (de e
xemplu
a nitratilor din apele evacuate de pe terenurile agricole), cu conditia ca subst
antele organice,
eventual prezente în acestea, sa fi fost îndepartate în prealabil.
201
Fig. 8.29. Schema unei instalatii de electrodializa:
A - Membrane permeabile de anioni
C - Membrane permeabile de cationi
Membranele pentru electroliza se realizeaza prin turnare de placi dintr-un amest
ec de
rasini schimbatoare de ioni, sub forma de granule, lianti inerti si solventi. El
e pot fi obtinute
din filme de polimeri poroase, în care se introduc prin reactie chimica, grupe fun
ctionale
schimbatoare de ioni.
Prin electroliza se pot recupera din apele uzate o varietate de substante utile:
acizi
carboxilici (acetic, citric, lactic), lignite, cromati, etc.
8.4.3. Procese unitare care utilizeaza
transferul între faze
În timp ce în cazul proceselor fizice descrise mai înainte, dupa izolarea din apa,
impuritatile ramân tot în faza apoasa sub forma unor concentrate, exista
alte procese în care
epurarea are la baza transferul poluantilor din apa într-o alta faza nemiscibila c
u apa lichida,
solida sau gazoasa. Între aceste procese se încadreaza extractia lichid-lichid, antr
enarea
poluantilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare), distilarea, spumarea si adso
rbtia.
Extractia lichid-lichid -Extractia este o operatie de separare bazata pe diferen
ta de
solubilitate a componentilor din apa în unul sau mai multi solventi nemiscibili cu
apa (fig.
8.30).
202
Fig. 8.30. Echipamente de laborator utilizate pentru extractia lichid-lichid:
a) extractor Soxhlet; b) extractor lichid-lichid pentru extractia solventilor cu
densitate mai
mare decât a lichidului model; c) extractor lichid-lichid pentru extractia solvent
ilor cu
densitate mai mica decât a lichidului model37.

Notând apa cu A, poluantul cu P si solventul cu S, iar cantitatile mici ale acesto


ra în
diferite faze cu a, p, si respectiv s, principiul extractiei este redat prin sch
ema:
(A+P) + S = (A - a) + a + p + s + (P - p) + (S- s) (8.1)
apa de epurat solventul apa extrasa extrasul
Apa de epurat este pusa
în contact cu solventul S în care poluantul P este mult mai
solubil decât apa. Dupa agitare ( pentru realizarea unei suprafete cât mai mari de c
ontact între
cele doua lichide) si dupa sedimentare se formeaza conform schemei de mai sus do
ua straturi:
apa extrasasi extractul. Dupa separarea acestora urmeaza recuperarea solventului
(de obicei
prin distilare), ceea ce în cazul ideal al recuperarii totale a solventului duce l
a rezultatul final
exprimat prin schema:
(A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) (8.2)
apa uzata apa epurata concentratul de poluant
O extractie înaintata
a poluantului din apa se realizeaza prin repetarea operatiei de
extractie cu portiuni noi de solvent proaspat. Cea mai rationala varianta
a procesului este
extractia în contracurent. În figura 8. este ilustrata schematic extractia cu contac
t multiplu în
contracurent. Eficienta este si mai mare în cazul extractiei diferentiale în contrac
urent, unde
nu exista unitati distincte de amestecare si de decantare. În acest caz, apa si so
lventul circula
în contracurent într-o coloana cu sicane sau cu umplutura, pe baza diferentei de den
sitate.
Într-o astfel de coloana se mentin pe tot parcursul, diferente de concentratie dif
erite de cele de
echilibru, fapt care promoveaza difuzia poluantului din apa în solvent.
37 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed
imburg, 2000
203
Fig. 8.31. Schema extractiei cu contact multiplu în contracurent.
Un bun solvent pentru extractia poluantilor din ape uzate trebuie sa îndeplineasca
urmatoarele conditii:
sa posede fata de impuritati o afinitate cât mai ridicata în comparatie cu a
apei, sa aiba o solubilitate cât mai scazuta în apasi sa dizolve cât mai putina apa pe
un
domeniu larg de temperatura;
sa nu formeze emulsii cu apa;
sa aiba o densitate cât mai diferita de a apei;
sa nu sufere transformari chimice în timpul utilizarii;
sa aiba punct de fierbere cât mai îndepartat de al apei;
sa fie ieftin.
Pentru epurarea apelor uzate se folosesc, în special, hidrocarburi alifatice, dint
re care
hexanul este utilizat cel mai frecvent.
O varianta
de aplicare a extractiei în purificarea apei este aceea în care substanta
extrasa din amestec este însasi apa, nu substante dizolvate în aceasta. În acest scop
s-au
dovedit eficienti ca solventi aminele alifatice cu 5 si 6 atomi de carbon (de ex
emplu
dizopropilamina),care extrag în mod selectiv apa si în care impuritatile (mai ales c
ele
minerale) au o solubilitate scazuta. Solubilitatea apei în dizolvantii de acest fe
l variaza
puternic cu temperatura, astfel ca prin încalzirea extractului are loc separarea a
pei si a
dizolvantului, acesta din urma fiind refolosit în proces.
Extractia se foloseste la scara industriala pentru separarea si recuperarea feno
lului din
apele condensate de la prelucrarea termica a carbunilor si pentru extractia din
apele uzate a
unor metale ce sunt transformate în prealabil în complecsi organici, solubili în solve
nti
nemiscibili cu apa.
Transferul lichid-gaz -Substantele volatile prezente în apa
pot fi îndepartate (stripate)
prin antrenare cu gaze sau vapori (aer, gaze de ardere, vapori de apa). Procesul
este analog cu
acela de extractie descris mai sus, rolul solventului fiind preluat de faza gazo
asa sau de
vapori. Desfasurarea procesului este favorizata de crearea unor conditii care du
c la micsorarea
204
solubilitatii în apa a substantei poluante, aceasta putându-se obtine, de obicei, pr
in
modificarea pH-ului si prin ridicarea temperaturii, pH-ul actionând favorabil prin
transformarea unor poluanti în forma lor neionizata, moleculara, mai greu solubila
. Astfel, la
valori mici ale pH-ului, devine posibila îndepartarea hidrogenului sulfurat,
S2-+ 2 H+ . H2 S (8.3)
sulfura solubila hidrogen sulfurat molecular
în apa greu solubil în apa

a mercaptanilor si a bioxidului de carbon si, în general, a acizilor slabi volatil


i, iar la valori
ridicate ale pH-ului a amoniacului, aminelor alifatice inferioare si în general a
bazelor slabe
volatile,
NH4+ + OH-. NH3 + H2O (8.4)
ioni de amoniu amoniac molecular
solubili în apa greu solubil în apa calda

Striparea componentilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei su
prafete
mari de contact între apasi faza gazoasa sau de vapori, fiind avantajoasa circulat
ia în
contracurent a celor doua faze. Contactul lor se poate asigura prin barbotarea g
azului în apa în
bazine deschise sau coloane cu talere, ori prin prelingerea apei peste o umplutu
ra prin care
circula
în contracurent faza gazoasa, în acest din urma caz putându-se folosi instalatii
asemanatoare cu turnurile de racire. Un contact bun poate fi obtinut si prin pul
verizarea apei
în faza gazoasa (de obicei în aer).
Striparea cu gaze si vapori da rezultate pozitive si în cazul poluantilor organici
volatili
nepolari, care în mod natural au o solubilitate scazuta în apa, în deosebi la temperat
uri mai
ridicate. Metoda este convenabila
mai ales în cazul apelor uzate care rezulta din procesul de
productie si deci, nu mai necesita consum de energie pentru încalzire.
Striparea poluantilor în atmosfera conduce la impurificarea acesteia si, de aceea,
se
recomanda descarcarea gazelor de stripare prin cosuri înalte. O solutie mai ration
ala este
captarea si valorificarea poluantilor. Astfel, substantele volatile cu caracter
bazic pot fi
absorbite în solutii ale unor acizi tari cu obtinerea de saruri, de exemplu în cazul
amoniacului
care absorbit în acid sulfuric formeaza sulfat de amoniu, folosit ca îngrasamânt agric
ol, iar
substantele acide în solitii ale unor baze tari, de exemplu, prin absorbtia hidrog
enului sulfurat
în hidroxid de sodiu se obtine sulfura de sodiu utilizabila în industria celulozei.
Din date experimentale a reiesit ca pentru a îndeparta 1 kg de hidrogen sulfurat s
unt
necesari 100-200 m3 aer/m3 apa uzata. În cazul striparii amoniacului, literatura m
entioneaza
(în cazul folosirii instalatiilor de tipul turnurilor de racire cu functionare la
temperatura
ambianta) consumuri de aer foarte ridicate de 2000 - 3500 m3 aer/1m3 apa uzata.
În epurarea apelor uzate, pentru unele scopuri, prezinta importanta practicasi
procesul invers, de transfer în apa a unor componenti din faza gazoasa. Cel mai im
portant caz
este acela de introducerii de oxigen în apa. Aceasta se realizeaza cu ajutorul oxi
genului gazos,
dar, mai eficient, cu ajutorul aerului (aerare). Pentru aerare sunt folosite num
eroase tipuri de
dispozitive, clasificate, de obicei, în mecanice si pneumatice, acestea asigurând di
spersia apei
în aer sau /si a aerului în apa
pentru crearea unei arii cât mai mari a suprafetei de separare
apa-aer pe care are loc transferul.
Distilarea -este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei în faza de
vapori prin
205
încalzire, urmata de condensarea vaporilor38 (fig. 8.32). Datorita volatilitatii r
eduse a
majoritatii impuritatilor dizolvate, se obtine, de obicei, o apa cu calitate net
îmbunatatita. Prin
distilare se îndeparteazasi materii în suspensie, iar microorganismele sunt distruse
aproape în
totalitate.

Fig. 8.32. Vizualizarea procesului de distilare39.


În comparatie cu alte procese de epurare a apelor uzate, distilarea este în prezent
dezavantajoasa datorita consumului relativ ridicat de energie. Chiar în cazul util
izarii unor
sisteme rationale de încalzire, cum ar fi evaporatoare cu efect multiplu, consumul
de caldura
este semnificativ, de cca. 45 kcal/1 kg apa. Totusi, distilarea poate fi justifi
cata când este
folosita
pentru concentrarea unor efluenti cu toxicitate mare, care urmeaza a fi distrusi
prin
incinerare.
Înghetarea -ca proces de epurare, consta
în trecerea apei din faza lichida în faza
solida sub forma
de cristale de gheata constituite din apa aproape pura, care se separa de
solutia reziduala îmbogatita în impuritati. Prin topirea cristalelor de gheata (dupa
prealabila
lor spalare cu apa curata) se obtine o apa de puritate ridicata.
O varianta a procesului de înghetare se bazeaza pe formarea, la temperaturi apropi
ate
de 00C, între apasi anumite substante, cum ar fi hidrocarburi alifatice cu greutat
e moleculara
mica sau derivati halogenati ai acestora, a unor combinatii solide care cuprind în
reteaua lor
cristalina molecule de apa purasi de hidrocarbura. Dupa separarea din lichidul i
nitial si
topirea cristalelor rezulta doua faze nemiscibile, apa curatasi agentul de hidra
tare. Daca
acesta din urma este, de exemplu, propanul, temperatura de topire a hidratului e
ste de circa
5,70C.
Spumarea -este procesul de separare din apa a unor impuritati organice dizolvate
ca
urmare a tendintei de acumulare a lor pe interfata apa - aer, respectiv datorita
respingerii lor
din masa de apa. Cantitatea de poluant separata este proportionala cu aria inter
fetei aer - apa,
si în acest caz este avantajoasa existenta unei arii cât mai mari, care poate fi obt
inuta prin
spumare. Formarea spumei este conditionata de prezenta în apa a substantelor super
ficial-
active, care au capacitatea de a micsora tensiunea superficiala a apei. Astfel d
e substante, de
exemplu detergentii, proteinele si hidrolizate de proteine, saruri ale unor aciz
i organici
sulfonici si carboxilici, saponine etc., pot fi prezente ca poluanti în apele uzat
e. Existasi
situatii în care, pentru formarea spumei sau pentru a îmbunatati separarea unor impu
ritati se
adauga agenti de spumare, cum ar fi detergentii cationici în doza minima
de circa 0,5 mg/l.
Formarea spumei este indusa prin barbotarea în apa
a aerului, de preferinta difuzat
sub forma
de bule fine. Consumurile de aer sunt de ordinul a 4 - 8 m3/m3 apa uzata, iar ti
mpii
de retentie hidraulica
în bazinul de spumare de 5 - 10 min.
Spuma acumulata la suprafata apei în bazinul de spumare se îndeparteaza continuu
prin raclare, în asemenea cantitate si de la o astfel de diferenta de la suprafata
masei de lichid,
încât continutul în apa al spumei sa
fie cât mai scazut. Este de dorit ca volumul de concentrat
38 Armlarego Wilfred L.F. si Chai Christina Li Lin Purification of laboratory ch
emicals, Elsevier Science
U.S.A., 2003;
39 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed
imburg, 2000
206
lichid, rezultat dupa spargerea spumei, sa nu depaseasca 1% din volumul apei epu
rate.
Separarea prin spumare a fost aplicata la îndepartarea detergentilor din ape si la
epurarea apelor uzate din industria celulozei si a hârtiei.
Adsorbtia (ca proces de epurare), are la baza fenomenul de retinere pe suprafata
unui
corp a moleculelor unei substante dizolvate în apa. Materialul solid sau lichid pe
care are loc
retinerea se numeste adsorbant iar substanta care este retinuta
adsorbat. Substantele retinute
pot fi îndepartate prin încalzire sau extractie, astfel încât adsorbantul îsi recapata apr
oape în
întregime proprietatile initiale. Adsorbtia permite retinerea unor poluanti chiar
când acestia
sunt prezenti în concentratii mici si prezinta selectivitate pentru anumite substa
nte.
Procesul de adsorbtie este caracterizat prin echilibrul de adsorbtie, care expri
ma
repartitia cantitativa, la echilibru, a substantei adsorbite între faza de adsorba
nt si faza apoasa
supusa epurarii si prin cinetica de adsorbtie, care urmareste mecanismul procesu
lui si viteza
cu care se desfasoara acesta.
Raportul de distributie al adsorbantului între adsorbant si apa la o temperatura d
ata,
dupa un timp de contact suficient pentru stabilirea echilibrului, se exprima pri
n izoterma de
adsorbtie (fig. 8.37).
Pe baza unor teorii cu privire la mecanismul adsorbtiei sau pe baza rezultatelor
experimentale au fost propuse ecuatii care reusesc sa descrie izotermele de adso
rbtie (pe
portiuni limitate).
0
20
40
60
80
100
120
Cantitatea adsorbita, mg/g
Valoarea de saturatie 103 mg/l
0123456
Concentratia , mg/l
Fig. 8.33. Izoterma de adsorbtie a fenolului pe carbune activ, la temperatura ca
merei
O ecuatie frecvent utilizata, dezvoltata pe baze empirice, a fost propusa de Fre
undlich
a = K x Cn , (8.5)
unde:
a - cantitatea adsorbita pe un gram de adsorbant, în mg/g;
K si n constante;
C - concentratia adsorbatului în faza lichida, în mg/l.
Ca adsorbanti se utilizeaza materiale solide caracterizate printr-o suprafata s
pecifica
foarte mare. La carbunele activ, adsorbantul cel mai folosit în epurarea apelor, s
uprafata
specifica ajunge la valori în jurul a 1000 m2/g. Carbunele activ se utilizeaza sub
forma de
207
granule (diametre de 1 - 6 mm) sau de pulberi (0,1 - 0,5 mm). În afara carbunelui
activ au fost
folositi ca adsorbanti pentru epurare si cocsul, cenusile fine de la arderea com
bustibililor,
cenusile de la arderea namolurilor etc.
Cercetarile privind adsorbtia pe carbune activ a impuritatilor dizolvate în apa au
condus la urmatoarele concluzii:
-capacitatea de adsorbtie este puternic influentata
de greutatea moleculara a
adsorbatului, crescând o data cu aceasta;
-cresterea temperaturii micsoreaza capacitatea de adsorbtie, dar mareste viteza
de adsorbtie;
-scaderea pH-ului influenteaza de obicei favorabil capacitatea de adsorbtie;
-capacitatea de adsorbtie si viteza de adsorbtie cresc la micsorarea
dimensiunilor particulelor de adsorbant;
-capacitatea de adsorbtie depinde de timpul de contact, fiind maxima la
atingerea echilibrului.
Adsorbtia se aplica, de regula, pentru îndepartarea din apa a unor impuritati în
concentratie scazuta, ramase dupa aplicarea altor procese de epurare si atunci cân
d se impune
un grad de epurare foarte ridicat. Sunt rare cazurile în care substantele adsorbit
e din apa sunt
separate din adsorbant prin desorbtie în vederea valorificarii; adsorbantii epuiza
ti sunt fie
aruncati, în cazul adsorbantilor ieftini, fie regenerati pentru refolosire.
Dupa
modul în care se realizeaza
contactul între apa de epurat si adsorbant se disting
adsorbtia staticasi dinamica. În primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu
apa si dupa
un timp anumit este separat prin decantare sau filtrare, în timp ce în cazul adsorbt
iei dinamice,
apa uzata strabate în flux continuu un strat fix, mobil sau fluidizat de adsorbant
.
Cele mai multe instalatii de epurare prin adsorbtie sunt de tipul dinamic si uti
lizeaza
paturi fixe de carbune activ cu granulatia de 0,5-2,0 mm, mai ales în filtre închise
, înaltimea
stratului de carbune în aceste filtre fiind de 1 - 3 m. În unele cazuri, au fost fol
osite si filtre
deschise, cu viteze mai mici si cu înaltimi ale stratului de 0,5 - 1,0 m. Crestere
a timpului de
contact între apasi carbune influenteaza semnificativ eficienta epurarii, în timp ce
, o viteza
marita de circulatie a apei favorizeaza adsorbtia. La filtrele cu carbune activ
se adopta viteze
de filtrare de 5 - 30 m/h.
Pentru a evita colmatarea filtrelor este importanta îndepartarea prealabila a polu
antilor
în suspensie.
Din experienta rezulta ca un carbune activ de buna calitate poate adsorbi o masa
de
substante organice reprezentând cca. 5% din masa sa, dupa care este necesara regen
erarea.
Aceasta se face mai ales pe cale termica; la cca. 9000C în atmosfera cu compozitie
controlata
de aer si vapori de apa.
Pentru alegerea adsorbantului si pentru stabilirea conditiilor de exploatare opt
ime se
recomanda efectuarea prealabila de teste de laborator.
8.5. PROCESE CHIMICE
Procesele chimice de epurare sunt acelea în care poluantii sunt transformati în alte
substante mai usor de separat, cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care po
t fi stripate, cu
nocivitate mai scazuta sau mai susceptibile de a fi îndepartate prin alte procese
de epurare, de
exemplu prin procese biologice.
8.5.1. Neutralizarea
208
Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate, având valori în afara
intervalului favorabil dezvoltarii florei si faunei acvatice (pH = 6,5 - 8,5), e
ste reglat prin
adaus de acizi sau baze dupa caz. Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea în
susirilor
corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine în conta
ct, cum ar fi
conducte , constructii si instalatii de transport sau de epurare.
Neutralizarea apelor acide
Industriile care evacueaza acizi sunt foarte variate: fabrici de acizi si de exp
lozivi,
industria metalurgica, decapari si acoperiri metalice, rafinarii de petrol, fabr
ici de
îngrasaminte, instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati, etc. Înainte
de a stabili
masurile de neutralizare este necesar, în primul rând, sa
se epuizeze toate posibilitatile de a
micsora cantitatea de acizi evacuata; prin aceasta, în afara de economia de acizi
se obtine si
micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare. În al doilea rând, trebuie examinata p
osibilitatea
de neutralizare reciproca, totala sau partiala, a apelor uzate acide si alcaline
, rezultate din
aceeasi întreprinderea sau din întreprinderi învecinate. În astfel de cazuri, se prevad
bazine de
egalizare separate pentru ape acide si cele alcaline, bazine din care se poate r
ealiza apoi o
dozare proportionala cu debitele medii ale celor doua categorii.
Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gama larga de substante cu
caracter
bazic (oxizi, hidroxizi, carbonati). Alegerea neutralizantului se face în functie
de natura
acidului care trebuie neutralizat, de costul neutralizantului, de volumul si car
acteristicile
sedimentelor formate dupa neutralizare.
Neutralizantii care pot fi luati în consideratie în practica
sunt: piatra de var CaCO3 si
dolomita CaMg(CO3)2; varul CaO sub forma de hidroxid de calciu (lapte de var sau
var stins
praf); NaOH si Na2CO3. Pentru neutralizare se pot folosi si unele deseuri indust
riale cum sunt
namolurile de la fabricile de soda, unele sterile de la preparatiile miniere, na
molurile de la
obtinerea acetilenei din carbid, etc.
Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanti folositi pentru neut
ralizarea
apelor acide. Dupa provenienta ei, piatra de var prezinta reactivitate variabila
fata de acizii
minerali. Aceasta depinde de compozitia chimicasi mai ales de structura cristali
na a
materialului. Reactivitatea diferitelor feluri de carbonati de calciu naturali s
cade în ordinea:
dolomita, creta, ardezie, marmura, calcar de scoici. Filtrarea printr-un strat d
e calcar granular
are efect de neutralizare numai în cazul apelor cu continut mic de acizi pâna la 0,3
-0,5 %
;daca concentratia este mai mare, în afara de scaderea reactivitatii , se produce
o cimentare a
granulelor din patul filtrant. Având în vedere ca prin reactia calcarului cu acidul
sulfuric
rezulta sulfat de calciu greu solubil, calcarul nu este indicat pentru ape uzate
care contin acest
acid, întrucât sulfatul de calciu format pe suprafata granulelor împiedica contactul u
lterior al
acidului cu carbonatul de calciu. Reactivitatea pietrei de var este micsorata ch
iar si în cazul
acizilor clorhidric si azotic, daca acestia sunt prezenti în concentratii mai mari
(peste 1,2 %),
desi dau compusi de reactie solubili. Explicatia pare a fi aceea ca la concentra
tii mari de acizi
rezulta o cantitate sporita de bioxid de carbon care, acoperind o mare parte din
granulele de
calcar, le micsoreaza suprafata de contact. Neutralizarea prin filtrare peste pi
atra
de var nu
este posibila când în apa sunt prezenti ioni ai metalelor grele care formeaza pelicu
le de
hidroxizi pe suprafata granulelor. Piatra de var se poate folosi la neutralizare
si sub forma de
pulbere care se adauga ca atare, în stare uscata, sau sub forma de suspensie apoas
a. Si în acest
caz apar limitele mentionate, legate de natura si concentratia acizilor.
Varul stins sub forma de praf (var hidratat) prezinta avantajul ca poate fi mani
pulat,
transportat si dozat în aceasta stare cu multa usurinta. Dozarea varului sub forma
de praf are
în plus avantajul ca reduce timpul de decantare si volumul sedimentelor.
Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu în apa) se foloseste la neutraliza
re în
209
concentratie de 5-10 % CaO. Doza de var se calculeaza astfel încât sa
reprezinte circa 105 %
din valoarea calculata stoichiometric. În cazul neutralizarii acidului sulfuric, s
e recomanda ca
reglarea adausului sa fie facuta astfel încât pH-ul amestecului sa fie cât mai aproape
de
valoarea pH = 7, când rezulta
un precipitat cu granule mai mari care sedimenteaza mai
repede.
Hidroxidul si carbonatul de sodiu sunt neutralizanti foarte eficienti, usor de
transportat, depozitat si dozat, care duc la formarea unor sedimente mai putin v
oluminoase
decât calcarul si varul. În schimb, costul lor este mai ridicat. Cele doua substante
pot fi
achizitionate ca produse solide, hidroxidul de sodiu putând fi achizitionat si sub
forma de
lesie concentrata.
Neutralizarea apelor alcaline
Cantitatile de alcalii care se evacueaza cu apele uzate industriale sunt în genera
l mai
mici decât cele de acizi.
Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultati di
n diferite
procese industriale, cu conditia ca acestia sa nu contina în concentratii suparato
are alte
impuritati.
Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline îl constituie gazele de ardere
bogate
în bioxid de carbon, circa 14 % vol., care rezulta de exemplu de la centralele ter
mice. Se
poate utiliza si bioxidul de carbon îmbuteliat, în acest caz, instalatia si exploata
rea ei sunt
foarte simple, dar cheltuielile sunt ridicate. Bioxidul de carbon pentru neutral
izare poate fi
produs si direct în apele uzate, prin combustie cu ajutorul unui arzator scufundat
.
La instalatiile de neutralizare cu functionare continua se recomanda automatizar
ea
dozarii reactivilor în functie de pH-ul urmarit. Cum în practica aciditatea sau alca
linitatea
apelor uzate brute este foarte variabila, nu este posibila reglarea manuala a do
zei de reactivi
de neutralizare. În cazul debitelor mici de ape uzate se pot adopta instalatii de
neutralizare cu
functionare discontinua, simple, usor de exploatat si sigure.
In fig. 8.38 este prezentata schema unei instalatii de neutralizare în regim conti
nuu.
Fig. 8.34. Instalatie de neutralizare
8.5.2. Oxidarea si reducerea
Oxidarea si reducerea sunt procese în care substantele se transforma în altele ca
urmare a schimbului de electroni. Despre materialele care se transforma cedând ele
ctroni se
spune ca se oxideaza, iar despre cele care accepta electroni, ca
se reduc, cele din prima
categorie fiind materiale reducatoare, iar cele din a doua, materiale oxidante. În
trucât nu poate
exista o reactie de oxidare fara o reactie cuplata de reducere, procesul în ansamb
lul sau este
numit o reactie de oxido-reducere. Aceasta interpretare a reactiilor de oxido-re
ducere este
aplicabila compusilor anorganici. În cazul celor organici, oxidarea se poate defin
i ca având
loc atunci când are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale, si
anume:
210
electronul e-, atomul liber de hidrogen Hx, atomul liber de oxigen Ox, radicalul
hidroxil OHx,
atomul liber de clor Clx, ionul de clor Cl+ sau alte specii asemanatoare. Pentru
scopuri
practice, în domeniul epurarii apelor se poate accepta interpretarea reactiei de o
xidare ca
aceea în care are loc aditie de oxigen sau îndepartare de hidrogen.
Oxidarea -Scopul oxidarii în epurarea apelor uzate este de a converti compusii
chimici nedoriti în altii care nu sunt, sau sunt mai putin suparatori. În acest scop
, nu este
necesara oxidarea completa, de exemplu, în cazul substantelor organice, nu este ne
cesara
transformarea lor pâna la bioxid de carbon, apasi alti oxizi. Oxidarea se aplica a
tât
substantelor anorganice (de exemplu Mn2+, S2-, CN-, SO32- etc.) cât si celor organ
ice (de
exemplu fenoli, amine, acizi humici, diverse combinatii cu însusiri toxice, bacter
ii etc.).
Oxidarea chimica cu oxigen din aer decurge cu viteze satisfacatoare numai la
temperaturi si presiuni peste cele ordinare si, eventual, în prezenta
de catalizatori. În practica
se recurge la agenti oxidanti mai energici: ozonul, permanganatii, feratii, apa
oxigenata, clorul
si bioxidul de clor. Costul ridicat al unora dintre acestia, cum sunt feritii si
apa oxigenata, a
limitat mult aplicarea lor în practica. Existasi alte metode de oxidare, indirecte
, dintre care
cea mai importanta este oxidarea anodica directa prin intermediul unor produsi d
e electroliza,
de exemplu cu clor activ. Activitatea agentilor chimici oxidanti poate fi intens
ificata prin
asociere cu introducerea în sistem de energie sub diferite forme pentru a favoriza
aparitia
speciilor de oxigen cu mare potential oxidant (radicali liber OHx, oxigen atomic
, ozon,
peroxizi etc.). În acest sens, se aplica iradiere cu raze gama, raze ultraviolete,
ultrasunete,
producerea fenomenului de cavitatie etc., sau prin folosirea unor catalizatori (
oxizi de cupru,
nichel, cobalt, zinc, crom, fier, magneziu, platina poroasa, chinone, etc.).
Oxigenul, care are o mare importanta în epurarea biologica aeroba, este introdus în
apa uzata de epurat, de obicei, prin aerare. Oxigenul molecular este folosit, de
exemplu,
pentru oxidarea ionilor bivalenti de fier si mangan si a sulfurilor, în prezenta d
e catalizatori).
Ozonul este oxidant mult mai energic, capabil sa reactioneze rapid cu o gama lar
ga de
poluanti si cu microorganismele din apa. El este generat prin descarcari electri
ce la tensiuni
înalte (5000-30000 V) în aer sau în oxigen uscat, aplicând concomitent racirea pentru a
evita
descompunerea. În practica, pentru a produce 1 kg. ozon se consuma o cantitate de
energie de
cca. 7 kWh. Aerul si oxigenul ozonizat sunt introduse în apa prin difuzorii porosi
sau prinsisteme mecanice de dispersie. În epurarea apelor uzate, ozonul este folo
sit pentru decolorare,
dezinfectie, oxidarea partiala a unor substante nocive (fenoli, detergenti, cian
uri etc.). Este de
subliniat ca
ozonul are o toxicitate ridicata, pentru expunere continua concentratia în aer fii
nd
limitata 1a circa 0,1 mg/m3).
Permanganatii sunt oxidanti puternici folositi mai ales pentru finisarea efluent
ilor care
au fost supusi anterior altor procese de epurare, pentru eliminarea culorii si a
mirosului,
oxidarea fierului, sulfurilor si cianurilor. La tratarea cu permanganati rezulta
bioxid de
mangan hidratat, care, pe de o parte functioneaza ca absorbant si coagulant, dar
pe de alta
parte necesita a fi îndepartat din apa.
Clorul poate oxida eficient hidrogenul sulfurat, mercaptanii, nitritii, amoniacu
l, fierul
si manganul, cianurile si unele substante organice. Deosebit de raspândita este di
strugerea
cianurilor cu clor pâna la formare de cianati sau chiar de azot molecular, conform
reactiilor:
CN- + OCI-. CNO- + Cl-(8.6)
2 CNO-+ 3 OCl-. N2 + 2 HCO3- + 3 Cl-(8.7)
Un dezavantaj al folosirii clorului la tratarea apelor care contin substante org
anice este
formarea compusilor organici halogenati cu nocivitate ridicata. Acest efect este
eliminat în
211
cazul folosirii bioxidului de clor, care, datorita stabilitatii sale scazute, se
prepara în situ.
În afara clorului molecular, pentru epurarea se utilizeazasi alte produse cu conti
nut de
clor activ, cum ar fi hipocloritii de sodiu si de calciu, clorura de var, cloram
inele.
Reducerea -Ca si oxidarea poluantilor, reducerea este folosita pentru transforma
rea
unor poluanti cu caracter oxidant, nociv, în substante inofensive sau care pot fi în
departate din
apa prin aplicarea altor procese de epurare. Un caz tipic este reducerea cromulu
i hexavalent la
crom trivalent în vederea precipitarii acestuia ca hidroxid, conform reactiei:
Cr2O72-+ 6FeSO4 + 7H2SO4 . Cr2(SO4)3 + 3Fe2(SO4)3 + 7H2O + SO42-(8.8)
Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros în mediu acid.
Agentii reducatori folositi curent în practica sunt sarurile fierului bivalent, su
lfitii,
acidul sulfuros si alte combinatii cu sulf la valente mai mici decât 6, fierul met
alic în mediu
acid.
În afara
de tratarea apelor cu continut de cromati si bicromati, reducerea este aplicata
pentru eliminarea clorului activ în exces cu sulfiti sau cu bioxid de sulf, insolu
bilizarea unor
ioni metalici, Cu, Ag, prin reducere cu metale ordinare (de exemplu cu fier), tr
ansformarea
nitroderivatilor aromatici în amine, prin reducere cu hidrogen nascând, transformare
a
compusilor organici halogenati prin înlocuirea halogenului cu hidrogen etc.
8.5.3. Precipitarea
Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluantilor din ape
le
uzate în produsi greu solubili. Precipitarea este, de regula, rezultatul unor reac
tii chimice din
care rezulta substante mai greu solubile, dar ea poate avea loc si în urma schimba
rii unor
conditii fizice, cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare, micsorarea
solubilitatii
unor substante organice prin sporirea concentratiei de electroliti, micsorarea s
olubilitatii unei
sari prin marirea concentratiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ion
ului cu
nocivitate scazuta. În legatura
cu acest ultim exemplu, este ilustrativa marirea eficientei de
îndepartare a fluorurilor din apa, la precipitarea lor ca fluorura de calciu, prin
introducerea de
ioni de calciu, eventual prin adaus de CaCl2. Acest adaus deplaseaza echilibrul în
favoarea
transformarii unei cantitati mai mari de ion F- în fluorura
de calciu greu solubila, conform
reactiei:
2 F- + Ca2+ . CaF2 (8.9)
precipitat
Precipitarea chimica se aplica frecvent la îndepartarea din apa
a ionilor metalelor grele, având
în vedere ca acestia formeaza hidroxizi cu solubilitate scazuta
la anumite valori ale pH-ului,
în tabelul 8.1 fiind prezentate valori ale pH-ului la care solubilitatea hidroxizi
lor unor metale
scade sub anumite limite.
Tabelul 8.1
Valorile pH la care solubilitatea hidroxizilor unor metale se situeaza sub 10mg/
l
respectiv sub 1 mg/l.
Ionul metalic Valoarile pH-ului pentru
S < 10 mg/l S < 1 mg/l
Mg2+ 11,5 12,0
Mn2+ 10,1 10,6
212
Fe2+ 8,9 9,4
Ni2+ 7,8 8,3
Co2+ 7,8 8,3
Zn2+ 7,2 7,7
Cr3+ 5,1 5,4
Al3+ 5,0 5,3
Fe3+ 3,2 3,5
În tabelul 8.2 sunt prezentati diversi poluanti si reactivii care pot fi utilizati
pentru
precipitarea lor.
Tabelul 8.2
Poluanti care pot fi îndepartati prin precipitare.
Poluantul Agentul de precipitare Produsii obtinuti
Cianuri Sariri de fier bivalente Ferocianuri greu solubile, slab
disociate, cu nocivitate scazuta
Saruri ale metalelor
alcalini
Var, hidroxizi alcalini
Sulfati
Carbonat de calciu si hidroxid de
magneziu greu solubili
Formarea de sulfati greu solubili
(ex. BaSO4)
Saruri ale unor
metale grele
Xantati
Sulfuri solubile
Proteine (deseuri de par, coarne,
copite, sânge)
Xantati metalici (ex. Cd)
Sulfuri insolubile (de Hg, Cd, etc.)
Combinatii greu solubile (ex.
Pentru îndepartarea Hg)
Sulfuri Saruri sau hidroxizi de fier Sulfura de fier solubila

8.5.4 Coagularea si flocularea


Asa cum s-a mentionat la începutul capitolului, dimensiunea particulelor de impuri
tati
care pot fi prezente în apele uzate variaza
de la 10 - 7 mm la circa 1 mm. O parte din acesteapot fi separate prin sedimenta
re. Întrucât însa
o parte din impuritati au dimensiuni si deci
viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din apa pe aceasta ca
le, se recurge
la agregarea lor în particule mai mari, care pot fi îndepartate prin coagulare si se
dimentare.
Particulele foarte fine sunt înconjurate de învelisuri de ioni si poseda deci o încarc
are electrica
care provoaca repulsia particulelor între ele, pentru agregarea particulelor fiind
necesara
învingerea sau anularea acestor forte de repulsie.
Toti solii liofobi (adica particulele între care nu exista interactiune) sunt alca
tuiti din
doua parti:
-nucleul, partea interioara, neutra
din punct de vedere electric, care constituie
masa micelei;
-partea exterioara, ionogena, formata din doua straturi de ioni.
Conform conceptiei stratului dublu electric exista un strat de adsorbtie, care a
dera
direct la nucleu si este denumit strat fix sau Helmholtz si un strat difuz, care
este format din
antiioni sau contraioni. Stratul fix este asemanator unui condensator si este de
numit strat
dublu electric.
Schema unei particule coloidale este data în figura 8.39.
213
Fig. 8.35. Modelul stratului dublu electric.
Particulele coloidale din apa, datorita încarcarii superficiale cu sarcini electri
ce, apar
încarcate cu un potential negativ, numit potential zeta sau potential electrocinet
ic.
Coloizii, prin structura lor, apar încarcati negativ, încarcare ce le confera stabil
itate
sau echilibru stabil, nu sedimenteazasi se mentin în echilibru mult timp. Stricare
a echilibrului
coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sed
imentarea
particulelor datorita formarii unor particule mai mari, flocoane.
În literatura de specialitate, termenul de coagulare este folosit pentru a descrie
procesul de destabilizare produs prin compresia celor doua învelisuri electrice ca
re înconjoara
particulele coloide, ceea ce face posibila
agregarea lor, iar termenul de floculare se refera la
destabilizarea prin adsorbtia unor molecule mari de polimeri care formeaza punti
de legatura
între particule. Aceasta semnificatie a termenilor nu este unanim acceptata. Multi
specialisti
folosesc termenul de floculare pentru a descrie fenomenele de transport care con
cura la
realizarea coagularii. Deci exista numeroase teorii cu privire la stabilitatea c
oloizilor si la
mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea, nici una dintre acestea n
u permite
prognoza comportarii în detaliu a unui sistem coloid si, de aceea, în practica aceas
ta
comportare este evidentiata prin teste experimentale.
Procesul de coagulare se petrece în doua faze:
-faza pericinetica, la introducerea reactivului, într-un timp foarte scurt, când are
loc neutralizarea si formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber;
-faza ortocinetica, în care are loc formarea de flocoane mari, vizibile cu ochiul
liber, chiar agregate, usor sedimentabile.
Daca la începutul procesului cantitatea de flocoane este de ordinul sutelor de mii
/cm3
de apa, se ajunge ca la sfârsitul procesului sa
existe 5-10 flocoane/cm3 de apa.
Mecanismele coagularii-flocurarii sunt mecanismele destabilizarii coloizilor, ca
re au
fost stabilite în decursul timpului si confirmate prin numeroase cercetari experim
entale.
Astazi sunt considerate patru mecanisme si anume:
-compresia stratului electric al coloizilor;
-neutralizarea sarcinilor electrice ale coloizilor;
-formarea precipitatelor;
-adsorbtie si legare între particulelor de precipitare prin punti sau lanturi în
punte, Me-OH-Me.
214
Factorii care contribuie la destabilizarea particulelor sunt:
-hidroliza ionilor polivalenti si formarea de specii monomerice si polimerice de
hidroliza

-adsorbtia speciilor de hidroliza la interfata particulelor coloidale;


-prinderea particulelor destabilizate în agregate;
-antrenarea particulelor destabilizate prin forte Van der Waals;
-schimbari în structura polimerilor de tip Me-OH-Me, cu contributie în
adsorbtia flocoanelor.
Influenta unuia sau mai multor factori se manifesta în functie de compozitia chimi
ca
si biologica
a mediului apos si de natura fizico-chimica a particulei.
Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei, respectiv de pH,
alcalinitatea (HCO3), valoarea indicatorilor Cl, SO42, de substante organice pre
zente în special
acizi humici si acizi fulvici.
De asemenea, procesul de coagulare este dependent în cazul apelor cu încarcare
biologica de tipul algelor existente.
Destabilizarea coloizilor cu sarcina electrica negativa -întâlniti mai frecvent în
practica - se poate realiza prin tratarea cu ioni metalici pozitivi, eficienta s
porind cu valenta
ionilor. Astfel, pentru a obtine acelasi efect de coagulare cu saruri de potasiu
, calciu si
aluminiu este nevoie de o doza de saruri de circa 10 ori mai mare în cazul calciul
ui si de circa
500 de ori mai mare în cazul potasiului decât în cazul aluminiului.
În practica se folosesc, cu precadere, sarurile de metale trivalente, Fe(III) si A
l(III).
La coagularea cu saruri metalice are loc formarea de hidroxizi metalicipolimeriz
ati,
încarcati electric pozitiv, capabili sa se adsoarba pe suprafata particulelor si în
acelasi timp sa
asigure legaturi între mai multe particule. Doza de coagulant necesara pentru dest
abilizare
depinde de concentratia coloizilor, de pH si de prezenta în solutie a altor ioni.
Pentru formarea puntilor de legatura între particulele coloidale destabilizate se
utilizeaza
polimeri organici sau anorganici. Cei organici pot fi cationici (polimeri de ami
ne
tertiare), anionici (polimeri ai acidului acrilic, poliacrilamida mai mult sau m
ai putin
hidrolizata, polistiren sulfonat etc.) sau neionici (poliacrilamida, oxid de pol
ietilena etc.).
Drept polielectrolit anorganic se foloseste în special acidul silicic polimerizat.
Polimeri organici cu însusiri floculante sunt prezenti si în secretiile extracelular
e ale
unor microorganisme, printre care si cele din namolul activ, acestia având un rol
important în
flocularea namolului activ.
Concentratia cationilor bivalenti si trivalenti din apa poate exercita o influen
ta
importanta asupra capacitatii polielectrolitilor anionici de a agrega coloizii înc
arcati negativ.
Adaosul de coagulanti cationici sau de polielectroliti în doze excesive poate duce
la
inversarea sarcinii particulelor coloidale si la restabilizarea lor.
Întrucât particulele coloidale sunt prezente în aproape toate categoriile de ape uzate
industriale, coagularea este unul dintre procesele de epurare care îsi gaseste o a
plicare larga în
practica.
În practica tratarii apei, cele mai folosite procedee sunt:
-coagularea cu adaus de reactivi chimici numiti coagulanti;
-coagularea electrica sau electrocoagulare.
Coagularea cu saruri de aluminiu -Sarurile de aluminiu, cele mai utilizate în proc
esul de
coagulare sunt:
-sulfatul de aluminiu, Al2SO3, 18H2O;
215
-aluminat de sodiu NaAlO2 ;
-clorura de aluminiu AlCl3 6H2O ;
-policlorura bazica de aluminiu (PCBA) etc.

Cel mai folosit reactiv la scara industriala este sulfatul de aluminiu.


La introducerea sulfatului de aluminiu în apa are loc reactia de hidroliza, pe baz
a alcalinitatii
naturale a apei data de bicarbonati (HCO3) si carbonati (CO32) , conform reactie
i:
Al2(SO4)3 +3Ca (HCO3)2 + 6H2O . 2Al(OH)3 . + CaSO4 + 6CO2 + 6H2O (8.10)
Reactia are loc la un pH = 6,5-7,5 care reprezinta
pH-ul solubilitatii minime a
Al(OH3).
Studiile facute asupra reactiei de coagulare cu sulfat de aluminiu au aratat exi
stenta
mai multor specii de ioni care se formeaza la dizolvarea si diluarea sarurilor d
e aluminiu în
apa, conform reactiilor:
Al3+ + H2O . Al (OH)2+ + H +

specii monomere
Al3++ 2H2O . Al (OH)+
2 + 2H+
(8.11)
Al3+ + 3H2O . Al (OH)3 + 3H+ precipitat amorf (8.12)
Al3+ + 4H2O . Al (OH)-
4 + 12Al . Al12(AlO4)(OH)7+
27 . nAl13 (8.13)
La pH = 6-7, hidroliza se produce în microsecunde; polimerii se formeaza dupa 1 s,
iar Al OH precipita
în 1-7 sec.
Formarea acestor specii ioni hidroxo-metal este dependenta de pH-ul mediului. În
graficul din fig. 8.40. este data distributia speciilor ionice în functie de pH si
domeniul de
precipitare al Al OH3.
0 2 4 6 810 12 14 pH
-14
-12
-10
-8
-6
-4
-2
0
Log [Aln (OH)y
3n-y ] (mol/l)
Al (OH)4
Al (OH)2+
Al13 (OH)15+
34
Al (OH)3
Al7 (OH)4+
17
Al3+
Fig. 8.36. Compozitia de echilibru a solutiei în contact cu precipitat proaspat de
Al(OH)3 (partea hasurata reprezinta
zona de lucru în tratarea practica)

Speciile de aluminiu rezultate în urma hidrolizei se scriu si cu moleculele de apa


, dupa
cum urmeaza:
216
3+
2+

+
.
HO (+
.
AlHO (
)+
..AlHO ).
HO (8.14)
.
26 .
2 .
25 .
3
2++

+
.AlHO .(
)
(8.15)
()
OH .+
HO .
AlHO )(
OH .+
HO
.
25 .
2 .
24 2 .
3
Reactii continua pâna la formarea [Al(H2O)2(OH)4]-, dar exista studii recente în ca
re
sunt date combinatii de tipul [Al13(OH)34]5+ sau [Al7(OH)17]4+.
Formarea hidroxidului de aluminiu începe la pH = 4,5, iar la pH > 8,5 hidroxidul d
e
aluminiu se dizolva formând aluminati, conform reactiei:
Al (OH)3 + 3NaOH . Na3 [Al(OH)6] (8.16)
Hidroxidul de aluminiu, ca si alte saruri de aluminiu, prezinta proprietati amfo
tere,
respectiv disociaza atât ca acid, cât si ca baza, în functie de pH-ul mediului, confor
m
reactiilor:
Al (OH)3 . Al3+ + 3OH- (8.17)
Al (OH)3 . AlO-
2 + H3O-
(8.18)
Ionul aluminat hidrolizeaza în prezenta de acid formând Al(OH)3:
+AlO-
2 + 2H2O . Al (OH)3. + HO--(8.19)
astfel ca
aluminatul are rolul de coagulant.
În cazul aciditatii apelor datorata HCO3 sau CO2 dizolvat, ionul de aluminat
neutralizeaza aciditatea conform reactiilor:
2NaAlO2+ 2CO2+ 4H2O . 2Al(OH)3. +2Na+ +2HCO-
3 (8.20)
Pe de alta parte, hidroxidul de aluminiu, în exces de acid, elibereaza ioni Al3+ în
solutie:
+
Al(OH)3 + 3H3O . Al3+ + 6H2O (8.21)
reactia stând la baza recuperarii coagulantului din namolul de la statiile de trat
are.
În cazul folosirii sarurilor de aluminiu, procesul de coagulare este sensibil infl
uentat
de pH-ul apei si de temperatura. Astfel, în perioade cu temperaturi scazute, proce
sul de
coagulare floculare este îngreunat, formându-se flocoane mici, greu sedimentabile.
Continutul de Al3+ rezidual sau remanent, în apa tratata, variaza în functie de doza
de
sulfat adaugatasi de pH.
Coagularea cu sulfat de aluminiu este influentatasi de tipul substantelor organi
ce
prezente în apa, mai ales de substantele humice, coagularea decurgând în acest caz la
pH acid.
Adaugarea sulfatului de aluminiu în apa
se face sub forma de solutii cu diverse
concentratii, în functie de debitul instalatiei.
Sulfatul de aluminiu este utilizat pentru îndepartarea fosforului din apa
prin precipitare, conform reactiei:
217
Al2(SO4)3 + 2 PO3-
4 . 2AlPO4. + 3SO2-
4 (8.22)
Coagularea cu saruri de fier -Sarurile de fier sunt utilizate în cazul purificarii
apelor
reziduale,domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins decât la Al(OH)3, începân
d de
la pH=3. În graficul din figura 8.41 este data distributia speciilor în functie de p
H. Sarurile de
fier utilizate în tratarea apei, cât si la procesul de epurare sunt:
Sulfat feros FeSO4 7H2O;
Sulfat feric Fe2(SO4)3 9H2O;
Clorura ferica FeCl3 6H2O.
Coagularea optima cu sulfat feros are loc în mediu alcalin, cu adaos de var. Mai întâi
se formeaza hidroxid de Fe2+ care este instabil si în prezenta O2 din apa se trans
forma în
hidroxid feric, conform reactiilor:
FeSO4 + Ca(OH)2 . Fe(OH)2 + CaSO4 (8.23)
4Fe(OH)2 + O2 + 2H2O . 4Fe(OH)3 (8.24)
0 2 4 6 810 12 14
log [Fen(OH)y3n-y] (mol/l)
0
-2
-4
-6
Fe(OH)4

-8
-10
+
-12
-14
pH
Fe(OH)2
Fe(OH)2-
Fe2(OH)2
4+
Fe3-
Fe(OH)3
Fig. 8.37. Compozitia de echilibru a solutiei în contact cu precipitat proaspat de
Fe(OH)3 (zona hasurata reprezinta zona de lucru în tratarea practica)
Clorura ferica
FeCl3 6H2O se prezinta sub forma de cristale brune, foarte
higroscopice, în practica
utilizându-se sub forma de solutie concentrata(40%). Utilizarea în
amestec cu saruri de aluminiu în raport Al2(SO4)3/FeCl3 de 1/1, conduce la obtiner
ea de
flocoane mari, usor sedimentabile. Se utilizeaza
mai ales la tratarea apelor reziduale, pentru
eliminarea fosforului.
Reactia de hidroliza a FeCl3 în prezenta HCO3- din apele reziduale este:
2FeCl3 + 6HCO3
-
. 2Fe(OH)3. +6Cl-+ 6CO2 (8.25)
În cazul utilizarii Fe2(SO4)3 reactia care are loc este urmatoarea:
218
-
Fe2(SO4)3 + 6HCO2 . 2Fe(OH)3. +3SO42-+ 6CO2 (8.26)
Si în cazul coagularii cu saruri de fier, se formeaza ca produsi de hidroliza, spe
cii
solubile monomerice, polimerice sau specii hidroxo-metal similare cu speciile di
scutate de
aluminiu. Prin înlocuirea succesiva a moleculelor de apa cu ioni OH- rezulta forme
ionice pot
fi cationice, neionice si anionice, conform reactiilor:
3+
2++
.Fe (
HO).
..Fe (
HO)
OH .
..Fe (
HO)(
OH ).
.
.
26 ..
25 ..
24 2 .

-
(8.27)
..Fe (
HO)(
OH ).
.Fe (
HO)(
OH ).
.
23 3 ...
22 4 .

Coagulanti organici. Polielectroliti cationici


În calitate de coagulanti primari pot fi utilizate unele substante organice cu gre
utate
moleculara mai mare de 104 cu denumire de polielectroliti organici, tip cationic
. Acestia
înlocuiesc total sau partial coagulantii pe baza de aluminiu si fier.
Coagulantii organici de sinteza se utilizeaza
în doze de 10-50 mg/l si pot fi grupati în
trei clase de compusi:
-melaminformaldehide cu formula:
-epiclorhidrin dimetilamina:
-policrorura de dialidimetil amoniu:

Coagularea electrochimica (electrocuagularea)


Electrocoagularea consta în introducerea în apa a ionilor metalici necesari coagular
ii,
219
prin procesul de electroliza. Se folosesc celulele de electroliza cu anozi metal
ici, de aluminiu,
fier, cupru. Prin procesul de dizolvare anodica, elementul metalic este trecut în
stare ionica
conform reactiilor:
Al - 3e-
. Al 3+ (8.28)
Fe - 2e-
. Fe2+ (8.29)
Cu - 3e-
. Cu 2+ (8.30)
În continuare are loc reactia de hidroliza în Al(OH)3 sau Fe(OH)2:
Al3+ + 3HOH . Al (OH)3+ 3H+ (8.31)
În cazul anozilor de fier, hidroliza conduce la Fe(OH)2; Fe2+ se oxideaza pe baza
oxigenului din apa sau a clorului, la fier trivalent cu formarea Fe(OH)3, care c
oaguleaza
particulele coloidale, prin sorbtia acestora pe particulele coloizilor.
De remarcat este faptul ca la electrodul anod au loc si reactii secundare în afara
de cea
de obtinere a Al3+. Astfel, ionul clor din apa se transforma în clor gazos:
2Cl-. Cl2 + 2e-; EO = 1,36 V (8.32)
Cl2 + H2O . HOCl + HCl (8.33)
care poate reactiona si forma HCl reducând pH-ul.
La catod au loc reactii de formare atât a hidrogenului gazos, cât si a ionilor oxidr
il.
H+ + e-. ½ H2 (8.34)
H2O + e-. ½ H2 + OH-(8.35)
O2 + 2H2O + 4e-. 4OH-(8.36)
Ca urmare a acestor reactii, pH-ul apei electrocoagulate sufera modificari, unel
e date
experimentale indicând ca pe masura ce tensiunea creste, pH-ul scade.
Adjuvanti sau floculanti
În scopul îmbunatatirii procesului de coagulare floculare , în tratarea apei se
utilizeaza diferite substante cu efect de marire a flocoanelor si a vitezei de s
edimentare.
Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanti. Adjuvantii utilizati
în
coagulare floculare sunt de origine minerala, sau de origine organica.
Adjuvanti minerali
Din aceasta grupa fac parte:
silicea activa (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4);
silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al);
argile (bentonita, caolin);
220
nisip fin;
carbune activ;
carbonat de calciu;
kiselgur (diatomee);
Silicea activa este constituita din acid polisilicic obtinut prin polimerizarea
controlata
a acidului silicic, obtinut prin neutralizarea silicatului de sodiu, de la pH=12
pâna la pH =
9±0,2, conform reactiei:
H2SO4 + Na2SiO3 . H2SiO3 + Na2SO4 (8.37)
acid metasilicic
Acidul metasilicic polimerizeaza
în acid polisilicic. Obtinerea unui grad de
polimerizare satisfacator se face prin diluarea solutiei, dupa timpul de activar
e de 2h la un PH
= 9 ± 0,2. Scaderea pH-ului conduce la transformarea solului de silice în gel. Silic
ea activa
este stabilita 24 h. Dozele folosite în tratare sunt de 0,4 4 mg/l SiO2 (în general
10% din
doza de sulfat de aluminiu).
Silico-aluminat de sodiu este analog silicei active si se obtine prin neutraliza
rea
silicatului de sodiu cu sulfat de aluminiu sau cu alta sare de aluminiu.
Adjuvanti organici de sinteza

Sunt macromolecule cu catene lungi, obtinute prin asocierea monomerilor sintetic


i,
având sarcini electrice sau grupe ionizabile. Acesti produsi au masa moleculara 10
4 105 si
prezinta eficienta superioara
polimerilor naturali. Adjuvantii organici de sinteza se prezinta ca
produse solide, ca emulsii (polimer în solvent organic) sau ca solutii (20 g/l în ap
a). În
practica tratarii este necesara prepararea de solutii diluate (0,1 1%). Dozele u
tilizate sunt de
0,1-0,2 mg/l apa, în statii de tratare pentru apa potabilasi doze de peste 0,5 mg/
l în
prelucrarea apelor uzate si a namolurilor.
Adjuvantii organici de sinteza se clarifica
în trei grupe:

neutri (neionici) de tip policrilamida:


anionici, care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic; sunt
caracterizati prin existenta unui grup ce permite adsorbtia si alt grup ionizat
negativ,
carboxilic (COOH) sau sulfuric (SO3H):
221
cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic. Ex.
metacrilat de dimetilaminoetil:
Adjuvantii naturali
Adjuvantii naturali sunt polimeri naturali extrasi din substante de natura anima
la sau
vegetala. Din aceasta categorie fac parte alginatii, amidonul , polizaharidele e
tc.
Alginatii de sodiu sunt obtinuti din acid alginic extras din algele marine. Prez
enta o
structura polimerica constituita din acid mannuronic si acid glucuronic. Adjuvan
tii sunt
eficace ca floculanti mai ales cu sarurile de fier dar dau rezultate bune si cu
cele de aluminiu.
Dozele utilizate sunt de ordinul 0,1-2 mg/l.
8.5.5. Schimbul ionic
Acest proces de epurare are la baza proprietatea unor metale (mai ales solide) c
a,
atunci când sunt puse în contact cu o apa mineralizata (continând saruri ionizate), sa
înlocuiasca (sa schimbe) ionii din apa cu ioni proprii (prezenti în materialul însusi)
. Se
deosebesc schimbari de cationi (cationiti) si schimbari de anioni (anioniti). În e
cuatiile care
urmeaza se ilustreaza
mecanismul de actiune al schimbatorilor de ioni: cationitii retin cationii
eliberând ioni de hidrogen (cationiti în forma H), iar anionitii retin anionii elibe
rând ioni OH

(anioniti în forma OH)


2 R-H + Ca2+
cationit
(forma H)
demineralizare
regenerare
R2Ca + 2H+
cationit
epuizat
(8.38)
2 ROH + SO4
2demineralizare
regenerare
R2SO4 + 2 OH(
8.39)
222
anionit anionit
(forma OH) epuizat

Punând apa mineralizata în contact succesiv, cu cantitati suficiente de anionit si d


e
cationit, produsul obtinut este o apa lipsita de saruri (apa demineralizata).
Reactiile prezentate mai sus sunt reversibile; prin tratarea schimbatorilor epui
zati cu
acizi (ioni H+) în cazul cationitilor si cu baze (ioni OH-) în cazul anionitilor, ar
e loc
regenerarea acestora, respectiv se reface cationitul în forma H si anionitul în form
a OH.
În practica, schimbatorii de ioni se utilizeaza la scara
mare pentru dedurizarea apelor
(eliminarea ionilor de metale bivalente). În acest caz se folosesc cationiti în form
a sodiu (Na),
iar regenerarea lor se face cu clorura de sodiu.
dedurizare
2 RNa + Ca2+

R2Ca + 2 Na+ (8.40)


regenerare

Exista doua moduri de aplicare a schimbatorilor de ioni în epurarea apelor, în sarja


si
în coloana. Al doilea mod este preferat. În aceasta varianta apa, eliberata în prealab
il de
suspensii si impuritati organice dizolvate, este trecuta peste un pat fix de sch
imbator sub
forma de granule. În aceste conditii, schimbatorul se epuizeaza treptat dinspre zo
na amonte
spre zona aval. În momentul epuizarii se trece la regenerarea schimbatorului intro
ducând în
coloana solutie regeneratasi spalând apoi cu apa curata.
Folosirea schimbatorilor de ioni pentru demineralizarea apelor uzate se aplica n
umai
în zonele cu deficit mare de apa, unde se impune recuperarea apei din efluentii re
ziduali,
epurati în prealabil prin alte metode pentru îndepartarea suspensiilor si a substant
elor organice
dizolvate. Aplicarea extinsa a procesului este limitata de costul ridicat al tra
tarii. Un
inconvenient important al schimbatorilor de ioni este acela al formarii unor pro
duse de
regenerare care constituie reziduuri apoase a caror evacuare finala comporta dif
icultati mari.
Situatia se schimba atunci când sarurile retinute pe schimbatorii de ioni si elibe
rate la
regenerare îsi gasesc o valorificare.
8.6. PROCESE BIOLOGICE
Substantele organice pot fi îndepartate din apa de catre microorganismele (bacteri
i,
fungi, alge, protozoare, crustacee si virusi)40 care le utilizeaza ca hrana, res
pectiv drept sursa
de carbon (fig. 8.42 si fig. 8.43). O parte din materiile organice utilizate de
catre
microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru miscare sau pentru
desfasurarea altor reactii consumatoare de energie, legate de sinteza de materie
vie, respectiv
de reproducerea (înmultirea) microorganismelor. Epurarea realizata cu ajutorul
microorganismelor este numita biologica. Ea se desfasoara prin reactii de descom
punere si de
sinteza, mijlocite de enzime, catalizatori biologici generati de catre celulele
vii.
40 Cheremisinoff Nichilas P. Biotechnology for waste and wastewater treatment, N
ozes Publications,
Wstewood, New Jersez, U.S.A., 1996;
223
41 41
Fig. 8.38. Microorganisme utilizate în procesele biologice.

Fig. 8.39. Bacterii mutante utilizate în cadrul proceselor biologice.


Se presupune ca reactiile enzimatice se desfasoara
în mai multe etape. Într-o prima
faza, între moleculele de enzimasi de substanta utilizata ca hrana (substrat) se f
ormeaza
complecsi care, într-o faza urmatoare, se descompun eliberând produsul (sau produsii
) de
reactie si enzima regenerata, care poate actiona succesiv asupra unor noi molecu
le de substrat.
Ecuatiile care ilustreaza
schematic acest concept sunt:
k1
E + S .
E S ; (8.41)
k1
enzima substrat complex
k2
E S .
E + P (8.42)
complex enzima produsi de reactie
Combinarea ecuatiilor diferentiale ale vitezelor acestor reactii (k1, k1 , k2) con
duce la
expresia ecuatiei vitezei de îndepartare a substratului (Michaelis- Menten).
dC kCC
s 2 Es
=
(8.43)
dt Km +Cs
în care : Km = (k1 + k2) /k1 - constanta Michaelis-Menten;
Cs - concentratia substratului la timpul t.
41 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999;
224
Când Cs este foarte mic în comparatie cu Km, reactia este de ordinul întâi, atât în ceea
ce priveste dependenta de concentratia enzimei, cât si de concentratia substratulu
i. Când Cs
este mult mai mare decât Km, reactia apare a fi de ordinul zero, fiind independent
a de Cs.
Viteza maxima
vmax, la concentratii foarte mici de substrat si la o concentratie standard
de enzima (-k2 CE) atunci când Km este egal cu acea concentratie a substratului la
care viteza
este egala
cu ½ din vmax, reprezinta parametri standard pentru caracterizarea reactiilor
enzimatice.
Epurarea biologica se realizeaza pe baza unui transfer de materiale dinspre apa
spre
celulele vii si dinspre acestea înapoi spre masa de apa. În prima faza, impuritatile
trec din apa
uzata
spre filmul, flaconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biom
asa)
prin contactul interfacial si prin procese de adsorbtie - desorbtie. Acest trans
fer este cu atât
mai eficient cu cât aria interfetei lichid-biomasa
este mai mare, gradientul de concentratie este
mai pronuntat si daca pe interfata nu sunt acumulari de substante care pot frâna p
rocesul.
Substantele de la interfata sunt adsorbite si transferate în prezenta enzimelor di
n celula vie.
Drept rezultat sunt sintetizate celule noi, iar produsii finali de descompunere
trec înapoi în
apa, de unde cei volatili se degaja în atmosfera.
În procesele de epurare substantele organice sunt oxidate, în sensul general si îsi
micsoreaza continutul de hidrogen.
Dupa tipul microorganismelor care asigura îndepartarea poluantilor organici din ap
a se
disting procesele aerobe si cele anaerobe.
Microorganismele implicate în procesele aerobe necesita pentru metabolism
(ansamblul proceselor vitale de asimilare a unor substante din mediul înconjurator
si la
eliminare a produselor de dezasimilare în mediu) oxigen. În mod normal, necesarul de
oxigen
este acoperit de oxigenul molecular dizolvat în apa, prezent în proportie foarte mic
a (0,8%
vol.) fata de cea de aer (21% vol.). Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil
la nevoile de
oxigen ale microorganismelor, în sensul ca
poate deveni cu usurinta deficitar în oxigen.
Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de carbon, apa,
nitratii.
În absenta oxigenului dizolvat, organismele aerobe mor, eventual trec în forme laten
te,
iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care fol
osesc oxigenul
din materia organica sau din unele combinatii anorganice, de exemplu din nitrati
si din sulfati
cu formare de amoniac, respectiv de hidrogen sulfurat. Cei mai importanti produs
i de
descompunere anaeroba
sunt bioxidul de carbon si metanul.
Capacitatea de epurare a unei instalatii biologice depinde de masa de microorgan
isme
(biomasa) pe care o contine. Ea este limitata de cantitatea de poluanti care poa
te fi asimilata
de unitatea de biomasa în unitatea de timp. De aceea, cantitatea de poluanti organ
ici aplicata
în unitatea de timp unitatii de biomasa (încarcarea organica) este la rândul sau limit
ata.
Atât în procesele aerobe cât si în cele anaerobe înmultirea microorganismelor
determina formarea de biomasa noua (namol excedentar), care este unul dintre pro
dusele
concentrate ale epurarii biologice.
Ambele tipuri de procese se aplica pentru epurarea apelor uzate în mai multe varia
nte.
8.6.1 Procese aerobe
În practica, epurarea biologica aeroba se realizeaza în incinte deschise, constructi
i în
care biomasa este fie suspendata în apa sub forma de agregate de microorganisme (f
locoane),
fie este fixata pe suprafata unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoa
se. În ambele
cazuri, sistemele sunt aprovizionate cu oxigen, de obicei din aer. În figura 8.44
este prezentat
bilantul carbonului din poluantii organici într-un sistem de epurare biologica aer
oba.
Concomitent cu asimilarea combinatiilor organice ale carbonului, microorganismel
e
actioneazasi asupra compusilor cu azot. Astfel, azotul din substantele organice
este
225
transformat treptat în amoniac, azotiti si azotati (nitrificare) si final în azot mo
lecular
(denitrificare).
Fig. 8.40. Bilantul carbonului organic în epurarea biologica

Cea mai uzuala varianta de epurare în care microorganismele sunt suspendate în apa
sub forma de flocoane este procesul cu namol activ, care este reprezentat schema
tic în figura
8.45. În linii mari, apa uzata (de obicei eliberata în prealabil de impuritati nediz
olvate) este
introdusa într-un bazin de aerare care contine o suspensie de flocoane biologice (
namol activ)
si în care se administreaza oxigenul necesar respiratiei. Debitul oxigenului intro
dus (mai
frecvent prin aerare si mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de can
titatea de
biomasa din sistem si de debitul poluantilor organici care trebuie degradati (în m
od obisnuit
se asigura 1,0 - 1,5 kg oxigen pentru 1 kg CBO5 îndepartat). Pe masura admisiei de
apa uzata,
suspensia din bazinul de aerare trece dintr-un decantor secundar, unde biomasa e
ste separata
prin decantare, iar lichidul limpezit (apa epurata) este evacuat din sistem. O p
arte din biomasa
sedimentata, corespunzatoare vitezei de înmultire a microorganismelor, este elimin
ata din
sistem, dar cea mai mare parte este readusa în bazinul de aerare (namolul de recir
culare).
Concentratiile obisnuite de biomasa (exprimate în substanta uscata) în bazinul de ae
rare sunt
cuprinse între 0,6 si 4 kg/m3, iar în evacuarea de fund a decantorului secundar între
5 si 20
kg/m3. Încarcarea cu poluanti organici (data în CBO5) aplicata namolului activ (subs
tanta
uscata) este cuprinsa, în practica, între 0,05 si 2 kg/kg zi.
Si procesul cu namol activ se aplica, la rândul sau, în mai multe variante, între care
se
mentioneaza: varianta epurarii clasice, în care apa uzata, împreuna cu namolul recir
culat
parcurge pe lungime un bazin rectangular, modificându-si treptat continutul de pol
uanti de la
capatul amonte pâna la cel din aval al bazinului; variantele în care apa uzatasi nam
olul
recirculat sunt distribuite uniform în întregul bazin de aerare si în care compozitia
este practic
aceeasi în orice punct din bazin , inclusiv în amestecul evacuat spre decantorul sec
undar
varianta distributiei în trepte a încarcarii organice din namol si apa ; varianta nu
mita cu
sterilizare de contact, în care namolul evacuat din decantorul secundare este supu
s oxigenarii
într-un bazin separat (de regenerare ) înainte de a fi amestecat cu apa uzata în conditii
de
încarcare organica ridicata ;varianta de aerare prelungita
sau oxidare totala este caracterizata
prin exploatarea sistemului de aerare la încarcari organice foarte scazute , în dori
nta de a
obtine un grad ridicat de epurare si micsorarea sau chiar anularea productiei de
namol
excedentar (acest ultim deziderat s-a dovedit practic irealizabil).
226
Fig. 8.41. Schema unei instalatii de epurare biologica aeroba prin procesul cu n
amol activ
O varianta constructiva a procesului cu namol activ, recomandata
pentru debite mici
de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de i
ndustrie
alimentara, industrie usoara, unitati zootehnice mici etc.) este santul de oxida
re, la care
bazinul de aerare este un canal, realizat direct în pamânt (având peretii si fundul pr
otejati de
eroziune) si unde aerarea se realizeaza, de regula, cu aeratoarele mecanice cu a
x orizontal.
O varianta constructiva
a procesului cu namol activ, recomanda pentru debite mici de
ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de indu
strie
alimentara, industrie usoara, unitati zootehnice mici, etc.) este santul de oxid
are, la care
bazinul de aerare este un canal, realizat direct în pamânt (având peretii si fundul pr
otejati de
eroziune) si unde aerarea se realizeaza, de regula, cu aeratoare mecanice cu ax
orizontal.
O alta varianta de epurare aeroba cu cultura floculata de microorganisme, în care
nu se
realizeaza decantarea secundarasi deci recircularea biomasei, o reprezinta iazur
ile biologice
care sunt exploatate la încarcari organice (CBO5, raportate la volum) mici de cca.
0,001 kg/
m3 zi (cca. 50 kg/ ha zi).
Epurarea biologica aeroba în sisteme cu biomasa fixata sub forma de pelicula pe u
n
suport solid se realizeaza, de asemenea, în mai multe variante, dintre care cea ma
i uzuala o
constituie filtrele biologice (fig. 8.46). Acestea constau din bazine prevazute
la fund cu un
radier drenant, care sunt umplute cu material filtrant cu suprafata specifica (a
ria suprafetei
exterioare raportata la unitatea de volum) cât mai mare. Ca material filtrant (sup
ort pentru
pelicula) se folosesc, de exemplu, bucati de roca (granit, tufuri vulcanice etc.
) concasata sau
de ceramica la dimensiuni între 50 si 80 mm, sau materiale filtrante din alte mate
riale (mai
ales din mase plastice cu care se pot atinge suprafete specifice în jur de 100 m2/
m3).În cazul
materialelor filtrante grele, înaltimea acestora este între 1 si 2 m; în cazul celor m
ai usoare
(mase plastice) se realizeaza înaltimi mai mari (5 m sau mai mult). Constructia es
te astfel
realizata încât aerul sa aiba acces în materialul filtrant prin tiraj natural sau fort
at. Pe fata
superioara a materialului filtrant este distribuita apa uzata (eliberata în preala
bil de suspensii)
care se prelinge pe suprafata granulelor materialului filtrant, fiind colectata
apoi sub radierul
drenant. Încarcarile hidraulice aplicate sunt de 1-5 m3/m2 zi la biofiltrele de mi
ca încarcare si
de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare încarcare. Dupa un anumit timp de la în
ceperea
alimentarii cu apa uzata, pe suprafata materialului filtrant se formeaza o pelic
ula gelatinoasa
de microorganisme care elimina poluantii organici din apa utilizând pentru respira
tie oxigenul
din aer. Încarcarile cu poluanti organici (CBO5) aplicate sunt cuprinse între 0,1 si
0,4 kg/zi la
1 m3 material filtrant ajungând pâna la circa 5 kg/m3zi la filtrele biologice de mar
e încarcare.
227
Fig. 8.42. Biofiltru.42 Fig. 8.42. Biofiltru.42
O alta varianta de sistem de epurare aeroba cu masa biologica fixata
pe o suprafata
solida o reprezinta
reactoarele biologice rotative, la care suportul solid sub forma unui
tambur cu suprafata specifica mare, imersat pâna sub ax într-o cuva strabatuta conti
nuu de apa
uzata, este mentinut într-o miscare de rotatie lenta (câteva rotatii pe minut). Prin
aceasta, la
fiecare rotatie, elementele suprafetei suportului patrund în apasi apoi revin în aer
, ceea ce
asigura contactul peliculei biologice, formate pe suprafata suportului, atât cu po
luantii din apa
uzata cât si cu oxigenul atmosferic. Apa uzata este trecuta continuu prin cuva
cu un debit
corespunzator unei încarcari cu substante organice (CBO5) cuprins între 0,01 si 0,03
kg/zi la
1 m2 suprafata de umplutura; aceasta revine la o încarcare volumetrica de 1-3 kg/m
3zi. În
aceste conditii se realizeaza eficiente de epurare de 70-90%.
8.6.2. Procese anaerobe
Epurarea anaeroba a apelor uzate, spre deosebire de cea aeroba, se realizeaza în
incinte închise (bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhiba ac
tivitatea
microorganismelor anaerobe.
Epurarea anaeroba
a apelor uzate poate fi intensificata prin ridicarea temperaturii în
bazinul de fermentare la valori de 20 - 400C (domeniul mezofil) sau mai mari, de
45 - 600C
(domeniul termofil), dar poate avea loc si la temperaturi de 10 - 200C (domeniul
criofil).
Epurarea anaeroba a apelor uzate prezinta fata de cea aeroba avantaje mai ales d
in
punct de vedere energetic, întrucât treapta de aerare, mare consumatoare de energie
electrica,
este eliminata, iar din descompunerea poluantilor organici rezulta gaze de ferme
ntare
combustibile (datorita continutului ridicat de metan) care pot servi la acoperir
ea unor nevoi de
energie din statia de epurare. Pe de alta parte, productia de namol excedentar e
ste nulasi
neînsemnata, prin aceasta evitându-se cheltuielile legate de evacuarea finala a unor
astfel de
namoluri.
Si la epurarea anaeroba
a apelor uzate se utilizeaza variante cu masa biologica, fie sub
forma de suspensie, fie sub forma de pelicula fixata pe un suport solid. Pentru
prima categorie
este tipic procesul anaerob de contact, în care apa uzata supusa epurarii este agi
tata cu
suspensia de microorganisme în bazinul de fermentare si de aici, pe masura aliment
arii cu apa

42 Xxx chimia ecologica, xxxx


228
uzata, amestecul este transferat într-un decantor închis. Namolul anaerob sedimentat
în acesta
este recirculat în bazinul de fermentare, iar apa epurata este evacuata din instal
atie. În alta
varianta, masa de microorganisme anaerobe, dezvoltata pe un suport granular poro
s (granule
de 1-3 mm) format de exemplu din carbune activ sau din argila calcinata, este me
ntinuta în
stare de expansiune la partea inferioara a bazinului de fermentare sub actiunea
bulelor de gaze
formate si a vitezei ascensionale a apei (procesul anaerob cu recircularea apei
uzate prin
stratul de namol).
În sfârsit, în varianta de filtru anaerob, apa uzata este pusa în contact cu un material
filtrant asemanator cu acel de la filtrele biologice, cu deosebirea ca accesul a
erului este
împiedicat, bazinul fiind închis, iar materialul filtrant complet înecat. Microorganis
mele
anaerobe dezvoltate si fixate pe materialul filtrant asigura degradarea impurita
tilor organice.
Prin procesele anaerobe pot fi obtinute grade de îndepartare din apa a poluantilor
organici
(masurati prin CBO), cuprinde între 50 si 90% la încarcari organice care uneori pot
sa le
depaseasca pe cele realizate la instalatiile de epurare aeroba, ceea ce duce la
scaderea
cheltuielilor de investitii. Experienta a demonstrat ca procesele de epurare ana
eroba, mai ales
ultimele doua variante, pot fi aplicate si apelor uzate cu continut relativ scaz
ut de poluanti
organici. În acest fel, epurarea anaeroba poate asigura în multe cazuri îndepartarea îna
intata
a substantelor organice fara a mai fi necesara asocierea unei trepte finale de e
purare biologica
aeroba.
Procesele anaerobe se aplica pentru epurarea apelor uzate din zootehnie, industr
ia
alimentara, industria textilasi a pielariei, precum si anumitor ape uzate din in
dustria chimica.
8.7. DEZINFECTIA
Dezinfectia este procesul de îndepartare din apele uzate a microorganismelor
patogene. Aplicarea procesului este oportuna în cazul apelor uzate industriale car
e contin
astfel de microorganisme (tabacarii, abatoare, unitati de crestere a animalelor,
fabrici de
conserve, industrie fermentativa, etc.). Trebuie sa se faca distinctie între dezin
fectie si
sterilizare. Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor (bacte
rii, alge, spori,
virusuri etc.), în timp ce dezinfectia nu distruge toate microorganismele. Mecanis
mul
dezinfectiei cuprinde doua faze: patrunderea dezinfectantului prin peretele celu
lar pe de o
parte si denaturarea materiilor proteice din protoplasma, inclusiv a enzimelor,
pe de alta parte.
Agentii chimici (ozon, clor, bioxid de clor, brom, iod, etc.) pot degrada materi
a celulara
reactionând direct cu aceasta, în timp ce metodele fizice induc modificari chimice a
le acestui
material.
Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reactii de ordinul întâi,
respectiv viteza de disparitie a microorganismelor este proportionala cu concent
ratia acestora
în momentul considerat:
dN
=
kN· (8.44)
dt
unde:
N - este numarul de organisme pe unitatea de volum la timpul t;
k - constanta de viteza.
Prin integrarea ecuatiei de mai sus se obtine relatia (5.38), care exprima numar
ul de
organisme la timpul t în functie de numarul acestora, No, la timpul to (concentrat
ia initiala)
N = No e-k t (8.45)
229
Viteza de distrugere a organismelor este influentatasi de concentratia
dezinfectantului, C, între aceasta si timpul necesar distrugerii, t, existând relati
a:
Cn x t = const. (8.46)
Pentru a exprima influenta temperaturii asupra vitezei de dezinfectie, s-a propu
s relatia
empirica:
kt = k2 d(t -20) (8.47)
în care:
kt - este constanta de viteza la temperatura t;
k2 - constanta de viteza la 200C;
d - constanta empirica.
Influenta pH-ului este ilustrata în figura 8.47.
Fig. 8.43. Concentratii ale clorului liber care, la diferite valori ale pH, ucid
Escheria coli în
30 min.
Efectul de dezinfectie este influentat si de prezenta în apa a altor substante, ma
i ales
compusi organici, care pot reactiona cu agentii dezinfectanti inactivându-i.
Dintre metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termicasi de iradier
e cu
radiatii de energie ridicata. Dezinfectia termica este rar aplicata, datorita co
nsumurilor mari de
energie. Iradierea este foarte eficienta ca metoda de dezinfectie; se presupune
ca efectul se
datoreaza formarii în celule a unor radicali liberi în urma absorbtiei energiei radi
ante, mai ales
de catre acizii nucleici. Se pot aplica cu succes razele gama, razele X si cele
ultraviolete, cele
din urma fiind preferate.
Un dezinfectant obisnuit pentru ape este clorul activ, care actioneaza sub forma
de ion
e hipoclorit; efectele sunt mai pronuntate la valori mici ale pH, când hipocloritu
l actioneaza
sub forma de acid hipocloros slab disociat. Amoniacul prezent în apa reactioneaza
cu clorul
activ dând nastere (în functie de raportul clor activ-amoniac) la monodi- si triclor
amina, care
la rândul sau poate fi oxidata de un exces de clor la azot molecular. Si cloramine
le exercita
efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care îl contin: La doze sporite de
clor, acestea
sunt oxidate la azot molecular. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante dat
orita clorului
activ pe care îl contin. La doze sporite de clor, acestea sunt oxidate la azot mol
ecular, ceea ce
determina scaderea clorului activ remanent în solutie. Dupa oxidarea lor totala (p
unctul de
"rupere") concentratia clorului începe sa creasca
din nou (fig. 8.48)
230
Fig. 8.44. Variatia concentratiei clorului activ la tratarea cu clor a apelor cu
continut de
amoniac43 .
Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor, care are avantajul de a fo
rma în
mai mica masura derivati halogenati cu substante organice.
Pentru dezinfectie au fost folositi, dintre ceilalti halogeni, iodul si bromul,
dar într-o
masura mai mica datorita costului mai ridicat.
Ozonul este folosit în epurarea apelor uzate atât pentru însusirile sale dezinfectante
,
cât si pentru capacitatea sa de a îndeparta unii poluanti organici.
43 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999;
231
CAPITOLUL 9
PROCESE UNITARE PENTRU TRATAREA
NAMOLURILOR
PROVENITE DIN EFLUENTII LICHIZI INDUSTRIALI

9.1. FORMAREA SI CARACTERISTICILE NAMOLURILOR


Epurarea apelor uzate, în vederea evacuarii în receptorii naturali sau a recirculari
i,
conduce la retinerea si formarea unor cantitati importante de namoluri ce înglobea
za atât
impuritatile continute în apele brute, cât si cele formate în procesele de epurare.
Schemele tehnologice aplicate pentru epurarea apelor uzate industriale si orasen
esti,
din care rezulta namoluri se pot grupa în doua mari categorii: cele privind epurar
ea mecanochimicasi
cele privind epurarea mecano - biologica. În fig. 9.1 si 9.2 se prezinta principal
ele
surse de namol în cadrul schemelor de epurare mentionate1.

Fig. 9.1.Surse de namol din statia de epurare mecano-biologica.


Din punct de vedere fizic, namolurile provenite din epurarea apelor uzate se
considera
sisteme coloidale complexe, cu compozitii eterogene, continând particule coloidale

1 Nixtreanu Viorica Procese unitare pentru tratarea apelor, Ed. Agir, Bucure;ti,
2001;
( d < 1 µm), particule dispersate (d = 1 - 100 µm), agregate, material în suspensie et
c., având
un aspect gelatinos si continând foarte multa apa. Din punct de vedere tehnologic,
namolurile
se considera ca faza finala a epurarii apelor, în care sunt înglobate produse ale ac
tivitatii
metabolice, materii prime, produsi intermediari si produse finite ale activitati
i industriale.
Fig. 9.2. Surse de namol din statia de epurare mecano chimica.
Principalele tipuri de namol ce se formeaza în procesele de epurare a apelor uzate

sunt:
-namol primar, rezultat din treapta de epurare mecanica;
-namol secundar, rezultat din treapta de epurare biologica;
-namol mixt, rezultat din amestecul de namol primar si dupa decantarea
secundara, obtinut prin introducerea namolului activ în exces în treapta mecanica de
epurare;
-namol de precipitare, rezultat din epurarea fizico-chimica
a apei prin adaos de
agenti de neutralizare, precipitare, coagulare - floculare.
Dupa stadiul lor de prelucrare în cadrul gospodariei de namol, se pot clasifica:
-namol stabilizat (aerob sau anaerob);
-namol deshidratat (natural sau artificial);
-namol igienizat (prin pasteurizare, tratare chimica sau compostare);
-namol fixat, rezultat prin solidificare în scopul imobilizarii compusilor toxici;
-cenusa, rezultata din incinerarea namolului;
Clasificarea namolurilor dupa compozitia conduce la luarea în considerare a doua
mari categorii:
-namoluri cu compozitie predominant organica, ce contin peste 50% substante
volatile în substanta uscatasi care, de regula, provin din epurarea mecano-biologi
ca;
-namoluri cu compozitie predominant anorganica, ce contin peste 50% din
substanta uscatasi care de regula, provin din epurarea fizico- chimica.
9.2. CARACTERISTICILE FIZICO-CHIMICE ALE NAMOLURILOR
Pentru caracterizarea namolurilor se apeleaza la:
-indicatori generali (umiditate, greutate specifica, pH, raport mineral volatil,
putere calorica etc.);
-indicatori specifici (substante fertilizante, detergenti, metale, uleiuri si gr
asimi
etc.) în functie de provenienta apei uzate industriale.
Datorita naturii complexe a namolurilor, indicatorii generali si specifici se
completeaza cu alti parametri ce caracterizeaza modul de comportare a namolurilo
r la anumite
procese de prelucrare (fermentabilitate, filtrabilitate, compresibilitate, flota
bilitate).
Principalele caracteristici fizico-chimice ale namolurilor care prezinta interes
în
tehnologia de prelucrare si evacuare sunt analizate în cele ce urmeaza.
Umiditatea sau continutul de apa
Aceasta variaza în limite foarte largi, în functie de natura namolului (mineral sau

organic), de treapta de epurare din care provine (primar, secundar, de precipita


re etc.).
Astfel materialele grosiere retinute pe gratare si site au umiditate de 60%, na
molul
primar proaspat 95-97%, namolul activ în exces 98-99,5% si namolul de precipitare
92-95%
(tabelul 9.1.) În practica prelucrarii namolului este important a cunoaste modul d
e legare a
apei si energia necesara pentru îndepartare.
Greutatea specifica a namolului
Aceasta depinde de greutatea specifica a substantelor solide pe care le contine,
de
umiditatea lor si de provenienta namolului în cadrul statiei: namolul primar brut
are o greutate
specifica de 1,004-1,010 t/m3, namolul activ excedentar are valori mai mici, în ju
r de 1,001
t/m3, iar dupa îngrosare 1,003 t/m3.
Mineral si volatil în substanta uscata

Acesta este un criteriu de clasificare a namolurilor ( namol organic în care M / V


< 1
si namol anorganic în care M / V > 1 ) si un criteriu de selectie a procedeelor de
prelucrare,
întrucât un namolul organic este putrescibil si se are în vedere mai întâi stabilizarea sa
mai
ales pe cale biologica (fermentare anaeroba, tabilizare aeroba), pe când namolul a
norganic se
prelucreaza
prin procedee fizico- chimice (solidificare, extractie de componente utile etc.)
.
Tabelul 9.1.
Caracteristicile de filtrabilitate ale unor namoluri industriale
Provenienta namolului Umiditate initiala,
%
Rezistenta specifica
conventionala la filtrare
1016 cm/g
Coeficient de
compresibilitate,
s
Namolul primar, Filatura
Balotesti
86 1180 0,6
Namol de precipitare de
la
Tabacaria minerala
Rm.Vâlcea
88,7 90,9 20 - 25 0,75
Namol primar brut, CCH
Onesti
95,6 90,6 310 375 0,8
Namol primar de la
prelucrarea carbonifera
Petrila
85 92 300 1200 0,8
Namol de precipitare,
"Rulmentul" Bârlad
95,6 96,7 86 188 0,7 0,9
Namol de precipitare
C.Ch. Valea
Calugareasca
93,1 94,4 20 30 0,6
Namol de precipitare
"Dero" Ploiesti
98,1 11,2 1,16
Namol primar (bere,
spirt, drojdie) Bragadiru
97,1 98,6 5910 60000 0,6 1,3
Namol biologic în exces
CCH Piatra Neamt
98,5 98,7 2953 4393 1,1
Namol primar brut
ISCIP Cazanesti
94,7 97,2 674 704 -
Namol biologic în exces,
crescatorii de porci
97 99 5000 7000 0,9 1,2
Namol biologic în exces
(aerare prelungita),
Industria lânii Constanta
97,8 98,2 1761 1960 0,9
Rezistenta specifica la filtrare si compresibilitate
Acesti parametrii reprezinta unii dintre cei mai importanti parametri pentru
deshidratarea namolurilor si instrumente de apreciere a conditionarii namolurilo
r. Rezistenta
specifica la filtrare se caracterizeaza cu relatia:
2 bPA 2
r=

.·c
(9.1)
în care:
r - rezistenta specifica
la filtrare, în cm/g;
P - diferenta de presiune aplicata, în dyn/cm2;
A - suprafata de filtrare, în cm2;
. - vâscozitate dinamica
a filtratului (la temperatura probei), în g/cm s;
b - panta dreptei din reprezentarea grafica
a raportului t/v .
v, în s/cm6;
c - concentratia de solide în turba, în g/cm3.
Pentru determinarea experimentale a rezistentei specifice la filtrare se masoara
volumele de filtrat scurse la anumite intervale de timp într-o instalatie speciala
de laborator,
prin filtrare la diferenta de presiune negativa sau pozitiva.
În tabelul 9.1. se prezinta valori ale rezistentei specifice la filtrare si coefic
ientul d
compresibilitate pentru unele namoluri rezultate din epurarea apelor uzate indus
triale.
Puterea calorica a namolului
Aceasta variaza în functie de continutul în substanta organica. Orientativ, putându-se
determina cu relatia:
PCn = SV x 44,4 (9.2)
în care:
PCn - puterea calorica neta;
SV-continutul în substante volatile.
Puterea calorica se determina experimental, utilizând o bomba calorimetrica. În
tabelul 9.2 se indica valorile orientative ale puterii calorice calculate la dif
erite concentratii de
materii organice.
Tabelul 9.2.
Valori orientative ale puterii calorice a namolurilor la diferite concentratii d
e materii organice,
în solide uscate
Materii organice în
solide totale uscate
( % )
Putere calorica ( Kcal/kg )
Namol primar Namol activ în exces
100 6650 5650
90 5850 5050
80 5200 4450
70 4300 3850
60 3600 300
50 2800 2650
40 2150 2050
30 1400 1500
Metale grele si nutrienti
Continutul de nutrienti (K, P, N) prezinta o importanta deosebita atunci când se
are
în vedere valorificarea namolului ca îngrasamânt agricol sau agent de conditionare a s
olului.
De asemenea, utilizarea agricola a namolului este conditionata de prezenta si ca
ntitatea
metalelor grele care prezinta grad ridicat de toxicitate. Daca namolul menajer c
ontine cantitati
reduse de metale grele, în general sub limitele admisibile, namolul rezultat din e
purarea în
comun a apelor orasenesti cu cele industriale conduce, în functie de profilul indu
striei, la
cresterea concentratiei de metale grele în namol. Prezenta si concentratia metalel
or în
namolurile industriale depinde de profilul si procesul tehnologic al industriei.

9.2.1. Caracteristici biologice si bacteriologice


Namolurile proaspete (primare si secundare) prezinta caracteristici biologice si
bacteriologice asemanatoare cu cele ale apei supuse epurarii, cu mentiunea ca di
minuarea lor
în faza apoasa se traduce cu o concentrare în faza solida.
Diferitele procedee de prelucrare a namolului, conduc si la diminuarea potentia
lului
microbiologic al namolului si în mod deosebit al potentialului patogen. În cadrul un
or
procedee de prelucrare se creeaza conditii de dezvoltare a microorganismelor cap
abile sa
transforme unele substante prezente din namol în substante utile sau neutre în rapor
t cu
mediul înconjurator. Astfel, în bazinul de fermentare anaeroba se dezvolta microorga
nisme
capabile de mineralizarea materiilor organice care realizeazasi o reducere relat
iva a
potentialului patogen. În procesul de compostare, prin procese biochimice complexe
se
produce o humificare a materiei organice, iar datorita
temperaturii se produce si o dezinfectie
a namolului. Namolurile rezultate din epurarea unor ape uzate industriale cu pot
ential patogen
ridicat (ferme de animale, tabacarii, abatoare etc) trebuie prelucrate în mod core
spunzator.
Unele categorii de ape uzate ce nu prezinta un mediu prielnic de viata pentru mi
croorganisme
(pH acid, prezenta unor metale toxice etc) conduc la formarea de namoluri fara p
otential
patogen.
9.3. PROCESE SI PROCEDEE DE PRELUCRARE A NAMOLULUI
Procesele de prelucrare a namolurilor sunt multiple si variate, în functie de
provenienta si caracteristicile lor, dar si în functie de modul final de evacuare.

Clasificarea proceselor de prelucrare se poate face dupa diferite criterii, cum


ar fi
reducerea umiditatii, mineralizarea componentei organice etc.
În tabelul 9.3. se prezinta o grupare a procedeelor de prelucrare sugerând
posibilitatea alegerii unei scheme tehnologice convenabile fiecarui tip de namol
si conditiilor
specifice locale.
Tabelul 9.3.
Procedee de prelucrare a namolului.
Tip de namol Îngrosare
Omogenizare
Fermentare
Igienizare
Conditionare Dishidratare Uscare Oxidare
totala
Evacuare
finala
PRIMAR Gravitationala Fermentare
anaeroba
Chimica Platforma pt.
uscarea
namolului
Vetre
etajate
rotative
Incinerare Îngrasamînt
agricol
Fermentare
aeroba
Termica Filtru presa
Depozitare
Vacuum
filtru
Materiale
constructii
Flotare Stabilizare
chimica
Înghetare Atomizare Oxid.
umeda
Agent de
conditionare
a solului
SECUNDAR Centrifuga
Filtru banda
Tratare
termica
Cu material
inert
Concentrator
rotativ
Uscare
solara
Piroliza
Centrifugare
Compostare Laguna
DE LA
TRATARE
CHIMICA
Evacuare în
subteran sau
în
mediu
marin
9.3.1. Sitarea namolurilor
Prin sitarea unui namol se întelege procesul prin care se retin din acesta particu
le de
dimensiuni mai mari si de diverse compozitii (plastic, lemn, metal, materiale te
xtile, cauciuc,
hârtie, etc.) care pot îngreuna procesele de prelucrare ulterioara.
Cele mai frecvente perturbari în functionarea proceselor de prelucrare a namoluril
or datorate
corpurilor cu dimensiuni mai mari se refera la:
-blocarea si acelerarea uzurii rotoarelor pompelor care vehiculeaza namol ;
-blocarea snecului centrifugelor, în cazul concentrarii si/sau deshidratarii ;
-blocarea sistemului de distributie a namolului, a rolelor de ghidare a benzii,
precum si cresterea uzurii acesteia în cazul concentrarii si/sau deshidratarii cu
filtre banda ;
-blocarea armaturilor si pieselor speciale montate pe conductele ce transporta
namol.
Se vor prevedea instalatii de sitare curatite automat, cu dimensiunea deschideri
lor
cuprinsa între 3 si 6 mm2.
Cele mai frecvent utilizate instalatii de sitare sunt:
-sitele pasitoare ;
-instalatii montate pe conducta de transport a namolului prevazute cu sistem de
presare a retinerilor;
9.3.2. Maruntirea namolurilor
Maruntirea namolurilor este un proces, în care o cantitate mare de material fibros
(vâscos) continut de namol este taiat sau împartit în particule mici astfel încât sa se pr
evina
colmatarea sau înfasurarea în jurul echipamentelor în miscare. Un tocator tipic este p
rezentat
în fig. 9.33.

Fig. 9.3 Echipament de maruntire a namolului


Tocatoarele, înca de la început au necesitat o atentie deosebita pentru întretinere, d
ar noile
proiecte de tocatori cu viteza redusa
s-au dovedit mult mai durabile si mai fiabile.
9.3.3. Deznisiparea namolurilor
În statiile de epurare unde nu se folosesc instalatii separate pentru îndepartarea
nisipului înainte de decantoarele primare, sau acolo unde procesul nu permite, est
e necesar sa
se îndeparteze nisipul înainte ca namolul sa poate fi procesat. Cea mai eficienta me
toda de
deznisipare a namolului este supunerea acestuia unor forte centrifuge pentru sep
ararea
particulelor de nisip de namolul organic. Aceasta separare se obtine prin folosi
rea unui
deznisipator tip ciclon, ce nu are parti mobile.
Eficienta deznisipatorului tip ciclon este influentata de presiunea si de concen
tratia de
substante organice din namol. Pentru a obtine separarea efectiva a nisipului, na
molul trebuie
diluat pâna la 1 2% substanta uscata. Din moment ce concentratia creste, marimea
particulelor ce pot fi îndepartate descreste.
9.4. CONDITIONAREA CHIMICA A NAMOLURILOR
2 2 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
3 3 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
Conditionarea chimica reprezinta procedeul de prelucrare a namolurilor utilizat
pentru
îmbunatatirea eficientei proceselor de concentrare si deshidratare ale acestora. A
daosul de
reactivi chimici conduce la micsorarea rezistentelor specifice la filtrare a nam
olurilor si
implicit la separarea mai usoara a apei din namolul trimis la prelucrare.
Pentru conditionarea chimica a namolurilor se utilizeaza
în mod frecvent doua grupe
de reactivi:
-reactivi anorganici ;
-polielectroliti organici.
Din categoria reactivilor anorganici mai des utilizati se pot enumera: varul, cl
orura
ferica (FeCl3), sulfatul feric [Fe2 (SO4) 9H2O], sulfat feros (FeSO4 7H2O), clor
osulfat feric (
FeSO4Cl).
De asemenea, în anumite situatii se folosesc sisaruri de aluminiu precum sulfatul
de
aluminiu Al2 (SO4)3.
Doza optima
de reactiv reprezinta cantitatea cea mai mica de substanta chimica care,
în conditii de laborator, produce un namol cu rezistenta specifica de filtrare ega
la cu 10 ×
1010 cm/g pentru o diferenta de presiune aplicata în laborator .P = 0,5 bar .
Prin doza maxima se întelege cantitatea cea mai mare de reactiv careia îi corespunde

o rezistenta specifica de filtrare minima (valoare ce nu mai poate fi redusa pri


n marirea
dozei).
Varul este folosit pentru ridicarea pH-ului atunci când acesta are valori scazute
datorita utilizarii clorurii ferice pe post de coagulant. Pe lânga controlul pH-ul
ui, varul mai
poate reduce mirosurile produse de sulfuri care sunt transformate în solutie, din
hidrogen
sulfurat în sulfurasi ion bisulfura, produsi de reactie nevolatili la un pH alcali
n.
Formarea precipitatilor de carbonat si hidroxid de calciu conduce la îmbunatatirea
proceselor de deshidratare, actionând ca un agent de înfoiere care mareste porozitat
ea
namolului si diminueaza rezistenta la compresiune.
Trebuie evitata dozarea în exces a varului, deoarece aceasta poate afecta procesul
de
stabilizare a namolului.
În general dozele de var variaza între 5 si 40% din substanta uscata.
Clorura ferica
este un reactiv folosit la coagularea materiilor solide din namol, proces
care decurge în bune conditii la pH mai mare de 6. La pH sub 6, formarea flocoanel
or este
slaba iar deshidratarea se realizeza
dificil. De aceea, pentru corectarea pH-ului se foloseste
varul, care va conduce la o deshidratare optima. Majoritatea namolurilor rezulta
te în urma
epurarii apelor uzate nu pot fi conditionate cu succes fara
a asocia clorura ferica cu varul.
Clorura ferica trebuie introdusa în namol înaintea varului iar punctele de injectie
a celor doi
reactivi trebuie sa fie separate.
În general dozele de clorura ferica variaza între 2 si 10% substanta uscata.
Având în vedere corozivitatea pronuntata
a clorurii ferice, se recomanda
manipularea
si stocarea corespunzatoare a acesteia.
Clorura ferica se livreaza sub forma lichida, în solutie cu o concentratie de 30 3
5%.
Polimeri organici (polielectroliti) cunoscuti si sub numele de polielectroliti,
sunt
substante chimice de sinteza cu structura de lant
molecular lung, solubile în apa, care
favorizeaza procesele de concentrare si deshidratare ale namolurilor retinute în s
tatiile de
epurare. Acestia actioneaza
asupra particulelor solide din namol prin neutralizarea sarcinii
electrice a acestora si formarea flocoanelor cu proprietati de deshidratare îmbuna
tatite.
Functie de sarcina electrica predominanta
a acestora, polimerii pot fi:
-neionici nu prezinta sarcina electrica ;
-anionici utilizati pentru conditionarea namolurilor cu continut preponderent
mineral;
-cationici pentru conditionarea namolurilor de natura organica.
Poliacrilamida este cel mai utilizat polimer de tip neionic, si se formeaza
prin
polimerizarea catenei monomerului acrilamida. Pentru a transporta sarcina electr
ica
pozitiva
sau negativa în solutie apoasa, poliacrilamida trebuie combinata
cu monomeri anionici sau
cationici4.
9.4. CONCENTRAREA (ÎNGROSAREA) NAMOLURILOR
Procedeul de concentrare (îngrosare) a namolurilor consta în reducerea umiditatii
acestora în vederea prelucrarii ulterioare a unor volume mai mici. Se poate aplica
tuturor
namolurilor ce rezulta
în urma epurarii apelor uzate.
Functie de proprietatile namolului ce urmeaza a fi concentrat, se pot aplica sch
eme cu
sau fara conditionarea chimica sau termica a acestuia.
Aceasta metoda constituie cea mai simplasi larg raspândita metoda de concentrare
a
namolului, având drept rezultat reducerea si ameliorarea rezistentei specifice la
filtrare.
Îngrosarea se poate realiza prin decantare, flotare sau centrifugare, gradul de îngr
osare
depinzând de mai multe variabile, dintre care mai importante sunt: tipul de namol,
concentratia initiala a solidelor, temperatura, utilizarea agentilor chimici, du
rata de îngrosare
etc.
Prin îngrosare, volumul namolului se poate reduce de circa 20 de ori fata de volu
mul
initial, dar îngrosarea este eficienta tehnico-economic pâna la o concentratie de so
lide de 810%.

Cele mai utilizate procedee de concentrare a namolurilor provenite dintr-o stati


e de
epurare sunt:
-concentarea gravitationala ;
-concentrarea mecanica, care poate fi realizata în instalatii specifice precum:
-filtru cu vacuum ;
-filtru presa ;
-filtru banda ;
-unitate de flotatie cu aer dizolvat ;
-centrifuga ;
-instalatie de concentrare cu snec.
9.4.1. Îngrosarea gravitationala
Se realizeaza în instalatii conventionale de tipul decantoarelor circulare, având
radierul cu panta
spre centru, dotate cu echipamente mecanice de amestec lent, pentru a
favoriza dirijarea namolului spre centru, de unde se extrage, apa separata evacuân
du-se pe la
partea superioara.
Timpul mediu de retinere a solidelor în îngrosator este de 0,5-2 zile. Se utilizeaz
a în
mod frecvent îngrosatoare cu functionare continua, instalatiile calculându-se la o înc
arcare
hidraulica de 0,6-1,2 m3/m2 h. Încarcarea cu solide este de 1,5-6,0 kg/m2h, în funct
ie de
caracteristicile namolului (tabelul 9.4.)
4 4 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
Tabelul 9.4.
Încarcarea si concentratia în solide la îngrosatoare gravitationale
Tipul de namol Încarcarea în solide
kg/m2h
Concentratia de solide în
îngrosat
%
Namol primar 4 6 8 10
Namol activ 1 1,2 2,5 3
Pelicula biologica
1,5 2 7 9
Namol primar + activ 1 2 5 8
Namol primar + pelicula biologica
2 -2,4 7 - 9
Concentratoarele gravitationale sunt constructii, în general sub forma unor bazine
circulare (fig. 9.4 a si b), folosite cu precadere pentru prelucrarea urmatoarel
or tipuri de
namoluri5:
-primar sau primar conditionat cu var;
-biologic de la filtrele percolatoare;
-fermentat anaerob.

a)
b)
Fig. 9.4. Concentrator de namol gravitational:
5 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews Environmental Engineering, Elsevier Science
, USA, 2003;
a) vedere în plan; b) vedere în sectiune.
La proiectarea concentatoarelor de namol se va tine seama de urmatoarele criteri
i:
-numarul minim de unitati n = 2 ;
-evacuarea supernatantului sa se realizeze pe cât posibil gravitational ;
-se va tine seama ca încarcarea cu substanta uscata sa nu depaseasca limita
maxim admisa.
9.4.2. Concentrarea (îngrosarea) mecanica a namolurilor
Reprezinta
procedeul de reducere a umiditatii namolurilor cu ajutorul unor utilaje si
echipamente specializate, capabile sa realizeze performante superioare concentra
toarelor
gravitationale.
Atunci când se aplica concentrarea (îngrosarea) mecanica este obligatorie
conditionarea namolului ce urmeaza a fi prelucrat. Prin conditionare se urmarest
e reducerea
rezistentei specifice la filtrare r si a coeficientului de compresibilitate s .
Concentrarea mecanica a namolurilor poate fi realizata
cu unul din urmatoarele utilaje:
-unitati de flotatie cu aer dizolvat ;
-centrifuge ;
-concentratoare gravitationale cu banda ;
-concentratoare cu tambur rotativ.
Îngrosarea prin flotare se aplica pentru suspensii care au tendinta de flotare si
sunt
rezistente la compactare prin îngrosare gravitationala (fig. 9.5.).
Procesul de flotare cu aer se poate realiza prin: flotarea cu aer dispersat, flo
tare cu
aer dizolvat sub presiune, flotare cu aer la presiune negativasi flotare biologi
ca. Cel mai larg
utilizat este procesul de flotare cu aer dizolvat sub presiune, care prin destin
dere la presiunea
apropiata de cea atmosferica elimina
bule fine (d
80 µm), care se ataseaza
sau se înglobeaza
în flocoanele de namol si le ridica la suprafata. Pentru asigurarea unei concentra
tii
convenabile de materii în suspensie la alimentare, se practica
recircularea unei fractiuni de
efluent.
Principalii parametri ce influenteaza
procesul de îngrosare prin flotare sunt:
presiunea, raportul de recirculare, concentratia de solide la alimentare, durata
de retentie,
raportul aer / solide, tipul si calitatea namolului, încarcarea hidraulica în solide
, utilizarea
agentilor chimici6.
6 6 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
Fig. 9.5. Instalatie de flotatie.
Dimensionarea instalatiei de presurizare a aerului va tine seama
de mai muti factori,
precum:
-încarcarea superficiala cu materii solide Is , considerata la proiectare ;
-eficienta sistemului de presurizare ;
-presiunea de functionare a sistemului ;
-temperatura lichidului ;
-concentratia în materii solide a namolului ce urmeaza
a fi îngrosat.
Eficientele instalatiilor de presurizare variaza de la un producator la altul si
de
configuratia sistemului ce a fost adoptat, între 50 peste 90%.
Îngrosarea prin centrifugare se aplica în general pentru namolul activ în exces, atunc
i
când nu se dispune de spatiu pentru alte instalatii mai putin compacte.
Utilizând centrifuga cu transportor elicoidal se poate atinge o concentrare de sol
ide
de circa 4% si un grad de retinere a solidelor de 90%, la îngrosarea namolului act
iv cu adaos
de floculanti. Tinând seama de viteza de rotatie mare a echipamentului (6000 rot/m
in),
consumul de floculanti este mai mare datorita fragilitatii si ruperii flocoanelo
r, deci costurile
de exploatare sunt mai mari decât în cazul altor procedee.
În tabelul 9.5. se prezinta date comparative asupra diferitelor procedee de îngrosar
e a
namolului.
Tabelul 9.5.
Date comparative între diferite procedee de îngrosare a namolului
Tehnologia Continut de
substanta
uscata
obtinuta (%)
Consum de
energie,
kWh/m3
namol
Caracteristici
Îngrosare
gravitationala
4 -6 0,1 0,3 Simpla: costuri scazute de
exploatare; necesita spatiu mare,
costuri de constructii ridicate; nu
este afectata
de solidele prezente în
namol
Îngrosarecentrifugare
prin 5 0,7 2,5 Convenabil pentru namoluri
biologice
(fara substante abrazive); spatiu
redus si cost de constructie scazut
Îngrosareflotare
prin 4 -6 0,3 0,6 Spatiu redus; costuri de constructie
mici; tehnologie sofisticata; costuri
de exploatare ridicate
Principalele variabile operationale includ:
-caracteristici ale namolului influent la concentrare (îngrosare) precum
indexul volumetric al namolului si proprietatea de a retine apa acestuia ;
-viteza de rotatie a tamburului ;
-încarcarea hidraulica ;
-grosimea stratului lichid din camera de centrifugare ;
-viteza diferentiala a snecului transportor ;
-necesitatea conditionarii chimice în vederea îmbunatatirii performantelor de
concentrare.
Concentrator gravitational cu banda - Echipamentul consta dintr-o banda filtrant
a
tensionata actionata de un sistem de role cu viteza variabila. Namolul introdus
la concentrare
este distribuit într-un strat uniform pe toata latimea activa a benzii. Datorita m
aterialului
filtrant din care este realizata banda, supernatantul se separa pe cale gravitat
ionalasi este
evacuat într-un jgheab la partea inferioara a instalatiei. (fig. 9.6). Pe întreg par
cursul traseului
de deplasare a benzi, dar si pe toata latimea acesteia, în zona de concentrare, na
molul este
brazdat de catre un sistem de greble. La capatul aval al benzii, namolul concent
rat este
descarcat într-un jgheab colector. În zona inferioara de deplasare a benzii este mon
tat un
dispozitiv de spalare a acesteia7.

Fig. 9.6. Concentrator gravitational cu banda

Concentratoarele gravitationale cu banda sunt utilizate în special pentru prelucra


rea:
namolului în exces de la bazinele de aerare, namolurilor fermentate pe cale anaero
ba sau
aeroba precum si a celora rezultate în urma epurarii chimice a apelor uzate.
Parametrii de proiectare ai concentratoarelor gravitationale cu banda sunt:
-încarcarea hidraulica cu namol a benzii
-încarcarea superficiala
cu materii solide, variaza între 200 si 600 kg/m2,h ;
7 7 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
-sistemul este proiectat pentru a evacua un namol concentrat cu o umiditate de
93 95% ;
-dozajul de polimer necesar îngrosarii namolului în exces de la bazinele de
aerare variaza în intervalul 3 7 kg polimer în stare uscata
/ tona substanta uscata din namol.
Concentratoare cu tambur rotativ -Sunt instalatii alcatuite dintr-o sita cilindr
ica
rotativa, actionata de un electromotor având în componenta atât sistemul de injectare
a
reactivilor cât si reactorul de floculare a particulelor solide din namol (fig. 9.
7). În timpul
functionarii tamburul se roteste cu o viteza de 5 20 rot/min8.

Fig. 9.7. Concentrator cu tambur rotativ


9.5. STABILIZAREA NAMOLURILOR
Procesul de stabilizare a namolului se poate realiza prin trei metode: stabiliza
re
anaeroba (fermentare), stabilizare aerobasi stabilizare alcalina.
Stabilizarea anaeroba (fermentarea) este probabil metoda cea mai des folosita în
statiile de epurare a apelor uzate. Produce un namol relativ stabil cu costuri m
oderate si ca un
beneficiu suplimentar, produce biogaz în a carei componenta se gaseste preponderen
t gaz
metan. Acest biogaz poate fi folosit pentru încalzirea namolului influent si a nam
olului de
recirculare la temperatura de proces, iar în marile statii de epurare poate fi fol
osit pentru
producerea de electricitate si agent termic.
În cadrul statiilor mari de epurare, unde se aplica epurarea avansata
a apelor uzate, se
pot prevede rezervoare de fermentare acidogena, necesare pentru producerea surse
i de carbon
în procesul de denitrificare.
Unele dezavantaje ale procesului sunt urmatoarele: costuri initiale ridicate, o
cantitate
însemnata de echipamente mecanice (în special acolo unde gazul este valorificat), un
supernatant a carui concentratii în poluanti este foarte mare la fermentarea în doua
trepte,
namolul trebuie încalzit pentru a mentine temperatura si procesele dorite si tendi
nta de
8 8 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
supraîncarcare a proceselor ca rezultat al unei slabe mixari, nevoia de control a
temperaturii,
prezenta metalelor grele sau a altor agenti toxici în influent.
Stabilizarea aeroba se întâlneste în statiile de epurare mici si medii. Este un proces
ce necesita multa energie (datorita energiei consumate pentru transferul oxigenu
lui) comparat
cu fermentarea anaeroba, dar necesita costuri mai mici pentru investitie. Stabil
izarea aeroba
este mai putin complexa din punct de vedere functional si uneori nu are procese
separate.
Stabilizarea aeroba a namolului se poate produce fie în bazine dedicate, ca stabil
izatoare de
namol (pe linia namolului), fie în bazine de aerare de pe linia apei în care se real
iezeaza o
epurare avansata (de exemplu nitrificare cu stabilizare, unde datorita timpilor
de retentie mari,
namolul activat rezulta deja stabilizat.
Stabilizarea alcalina
este stabilizarea în urma careia produsul rezultat contine putini
agenti patogeni si poate fi folosit cu succes în agricultura sau pentru îmbunatatire
a
parametrilor unui pamânt. Un dezavantaj al stabilizarii alcaline este acela ca mas
a produsului
se mareste prin adaugarea de material alcalin.
9.5.1. Fermentarea anaeroba a namolului
Fermentarea namolului, în vederea unei prelucrari ulterioare sau a depozitarii se
poate realiza prin procedee anaerobe sau aerobe - primele fiind cel mai des folo
site. În
procesul de fermentare, materialul organic este mineralizat, iar structura coloi
dala a namolului
se modifica. Namolul fermentat poate fi mai usor deshidratat, cu cheltuieli mai
mici decât în
cazul namolului brut.
Fermentarea anaeroba
are loc, ca rezultat al unei serii complicate de reactii chimice si
biochimice. Reactiile care au loc implica
multe tipuri de bacterii, fiecare tip furnizând o
biotransformare unicasi indispensabila. Procesele de fermentare cuprind urmatoar
ele etape:
hidroliza, formarea de compusi organici solubili si acizi organici cu catene scu
rte si formarea
de metan (fig. 9.8)9. În prima etapa (hidroliza), proteinele, celuloza, lipidele,
si alte materii
organice complexe sunt solubilizate. În cea de-a doua etapa (formarea acizilor), p
rodusii
primei etape sunt transformati în compusi organici solubili incluzând acizii grasi c
u catene
lungi; acesti compusi organici solubili sunt apoi transformati în acizi organici c
u catene scurte
(cunoscuta ca acidifiere). În cea de-a treia etapa (formarea metanului), acizii or
ganici sunt
transformati în metan si în dioxid de carbon. Eficienta stabilizarii prin fermentare
anaeroba
este masurata prin cantitatea de materii volatile (organice) reduse în timpul proc
esului.
Deoarece fermentarea anaeroba este realizata biologic si depinde de dezvoltarea
microorganismelor, nu are loc o reducere completa a materiilor volatile ci în prop
ortie de 4060%
(procent numit limita tehnica de fermentare), în mod obisnuit. Eficienta scazuta a
re loc
atunci când sunt prezente substante greu biodegradabile. Un procent ridicat de des
compunere
a materiilor solide se obtine atunci când namolul este compus din materii usor deg
radabile,
cum sunt carbohidratii simpli, carbohidratii compusi (celuloza), proteinele si l
ipidele.
9 9 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
Fig. 9.8. Procesele care au loc în timpul fermentarii anaerobe.
Cinetica fermentarii anaerobe se desfasoara sub influenta a doua
grupe principale de
bacterii:
-facultativ anaerobe, acido-producatoare, care transforma substantele organice
complexe (hidrati de carbon, proteine, grasimi)în substante organice mai simple (a
cizi
organici, alcooli, cetone etc) cu ajutorul enzimelor extracelulare;
-anaerobe, metano-producatoare, care utilizeaza ca hrana moleculele mai simple
de substante organice si cu ajutorul enzimelor intracelulare sunt transformate în
compusi
simpli: apa, bioxid de carbon si metan.
Viteza de reactie globala este data de faza cea mai lenta, cea de gazeificare,
datorita
vitezei de multiplicare redusa a bacteriilor si de marea sensibilitate la condit
iile de mediu. Asa
cum este cunoscut, din procesul de fermentare anaeroba rezulta
gazul de fermentare
combustibil (biogaz) utilizat ca sursa neconventionala de energie.
Factorii care influenteaza procesul de fermentare se pot grupa în doua categorii:

-caracteristicile fizico-chimice ale namolului supus fermentarii: concentratia


substantelor solide, raportul mineral / volatil, raportul dintre componenta orga
nicasi elemente
nutritive, prezenta unor substante toxice sau inhibitoare etc;
-conceptia si conditiile de exploatare ale instalatiilor de fermentare:
temperatura, sistemul de alimentare si evacuare, sistemul de încalzire, de recircu
lare, de
omogenizare, timpul de fermentare, încarcarea organica etc.
Fermentarea anaeroba
are loc, ca rezultat al unei serii complicate de reactii chimice si
biochimice. Reactiile care au loc implica
multe tipuri de bacterii, fiecare tip furnizând o
biotransformare unicasi indispensabila. Procesele de fermentare cuprind urmatoar
ele etape:
hidroliza, formarea de compusi organici solubili si acizi organici cu catene scu
rte si formarea
de metan. În prima etapa (hidroliza), proteinele, celuloza, lipidele, si alte mate
rii organice
complexe sunt solubilizate. În cea de-a doua etapa (formarea acizilor), produsii p
rimei etape
sunt transformati în compusi organici solubili incluzând acizii grasi cu catene lung
i; acesti
compusi organici solubili sunt apoi transformati în acizi organici cu catene scurt
e (cunoscuta
ca acidifiere). În cea de-a treia etapa (formarea metanului), acizii organici sunt
transformati în
metan si în dioxid de carbon. Eficienta stabilizarii prin fermentare anaeroba este
masurata
prin cantitatea de materii volatile (organice) reduse în timpul procesului. Deoare
ce
fermentarea anaeroba este realizata biologic si depinde de dezvoltarea microorga
nismelor, nu
are loc o reducere completa a materiilor volatile ci în proportie de 40-60% (proce
nt numit
limita tehnica de fermentare), în mod obisnuit. Eficienta scazuta
are loc atunci când sunt
prezente substante greu biodegradabile. Un procent ridicat de descompunere a mat
eriilor
solide se obtine atunci când namolul este compus din materii usor degradabile, cum
sunt
carbohidratii simpli, carbohidratii compusi (celuloza), proteinele si lipidele.
9.5.1.1. Factorii care influenteaza procesul de fermentare anaeroba
Temperatura este importanta deoarece influenteaza gradul de fermentare, viteza
reactiei de hidrolizasi formarea biogazului. Temperatura de functionare stabiles
te timpul
minim de retentie al materiilor solide necesar obtinerii unei distrugeri suficie
nte a materiilor
volatile. Majoritatea sistemelor de fermentare anaerobe sunt proiectate sa funct
ioneze la o
temperatura de 30 - 38º C, caz în care fermentarea se numeste mezofila, iar unele re
zervoare
de fermentare sunt proiectate sa functioneze la temperatura de 50 -57º C, caz în car
e
fermentarea se numeste termofila. De asemenea, fermentarea se poate face si la t
emperatura
de 15 - 25º C, caz în care fermentarea se numeste criofila (fara încalzirea namolului
si fara
recirculare). Aceasta din urma este mai rar utilizata datorita volumelor mari al
e rezervoarelor
de fermentare ce rezulta.
Fermentarea termofila este capabila sa reduca mai mult substantele volatile pe u
nitatea
de volum a rezervorului de fermentare decât fermentarea mezofila, deoarece reactii
le
biochimice cresc odata cu cresterea temperaturii.
Cea mai eficienta fermentare o reprezinta fermentarea termofila, care prezinta o
reducere a substantei organice substantiala, o distrugere într-o proportie mai mar
e a agentilor
patogeni si o fermentare sporita
a spumei formate. În schimb, datorita cerintei de mentinere a
temperaturii la o valoare de 50 - 57ºC, necesita costuri foarte ridicate de exploa
tare, respectiv
de încalzire a namolului (influent si de recirculare).
Fermentarea criofila, presupune costuri de exploatare reduse (nu necesita încalzir
ea
namolului influent si nici recirculare), dar costuri de investitie foarte mari p
entru rezervoarele
de fermentare, deoarece, procesele se desfasoara la o rata mai scazuta, necesita
timp de
retentie mari, respectiv volume mai mari.
Astfel, cea mai avantajoasa
fermentare o constituie cea mezofila, care este varianta de
compromis dintre cele doua
metode de fermentare prezentate anterior, în sensul ca presupune
costuri moderate de exploatare si investitie.
În timp ce alegerea temperaturii de functionare este un parametru important, un lu
cru
si mai important este mentinerea unei temperaturi constante de functionare, dato
rita
bacteriilor ce sunt implicate în proces si sunt sensibile la variatiile de tempera
tura. Variatia de
temperatura, cu cresterea acesteia peste 1ºC/zi, poate duce la esuarea procesului.
Un proiect
bun evita o crestere a temperaturii mai mult de 0,5ºC/zi.
În afara acestor factori legati de calitatea materialului si parametrii instalatii
lor, mai
sunt o serie de factori la nivelul celulei, legati de echipamentul enzimatic, mu
lt mai dificil de
sesizat si dirijat, necesitând metode de investigare deosebit de complexe.
Se vor analiza câtiva dintre factorii de influenta asupra procesului, ce pot fi di
rijati în
sensul dorit10.
Concentratia substantelor solide din namol trebuie sa fie astfel aleasa încât sa
asigure apa fiziologica necesara bacteriilor. Se recomanda concentratii de 5-10%
materii
solide. Concentratii mai ridicate ale materialului, peste 12% creeaza dificultat
i la pompare si
omogenizare. Componenta organica a fazei solide prezinta, de asemenea, important
a în
procesul de mineralizare si în productia gazului. Se apreciaza ca o reducere minim
a de 50% a
componentei organice asigura
o stabilitate relativa a namolului. Compozitia gazului nu este
influentata de gradul de descompunere al materiei organice, ci de componentele o
rganice.
Principalele grupe de substante organice prezente în componenta volatila, cu
implicatie asupra cantitatii si compozitiei gazului de fermentare sunt: hidratii
de carbon,
10 10 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura
re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
proteinele si grasimile. În tabelul 9.6. se prezinta productia specificasi compozi
tia gazului la
cele trei grupe de substante organice.
Tabelul 9.6.
Productia si compozitia gazului pe principalele
grupe de substante organice din namol
Grupa Productia de gaz, cm3/g
substanta
Compozitia gazului
%
Hidrati de carbon 790 50 CH4+50 CO2
Grasimi 1250 68 CH4+32 CO2
Proteine 704 71 CH4+29 CO2
Cercetari efectuate arata ca fermentarea anaeroba se poate aplica pentru majori
tatea
substantelor organice, exceptie facând lignina si uleiurile minerale.
Componenta minerala, în special sarurile de azot si fosfor prezinta importanta în
fermentarea anaeroba. Sunt stabilite anumite rapoarte optime între carbon organic,
azot si
fosfor, o productie buna de gaz obtinându-se la raportul Corg / Norg = 13 14. O se
rie de
cationi ( Ca2+, Mg2+, Na+, K+, NH+) produc inhibarea fermentarii anaerobe la con
centratii
peste 10 g/l. Sarurile de sodiu sunt relativ toxice fata
de bacteriile metanice, astfel ca în cazul
de neutralizare a namolului supus fermentarii este indicat sa
se evite hidroxidul de sodiu.
Influenta substantelor toxice ca: nichel, crom (tri- si hexavalent), zinc, cupr
u, plumb
etc.au efect de inhibare si dereglare a procesului de fermentare anaeroba. Limit
ele de inhibare
si dereglare a procesului sunt uneori controversate, influenta toxica
a metalelor fiind strâns
corelata cu prezenta sulfurilor care produc, cu ionii metalici, complexe netoxic
e pentru
bacterii.
În tabelul 9.7 se indica
limitele de concentratii pentru unele substante cu efecte
toxice în procesul de fermentare.
Tabelul 9.7.
Limitele de concentratie pentru unele substante cu influenta asupra procesului d
e
fermentare
Substanta Concentratia mg/l Substanta Concentratia mg/l
Sulfuri 200 Calciu 2000- 6000
Metale grele solubile 1 Magneziu 1200-3500
Sodiu 5000-8000 Amoniu 1700-4000
Potasiu 4000-10000 Amoniu liber 150
O alta
categorie de substante cu caracter inhibitor sau toxic sunt si unele substante
organice, în concentratie mare, cum ar fi alcool metilic, etilic, propilic, izoami
lic, benzen,
toluen, peste 1 g/l; alcooli superiori peste 0,1 - 0,2 g/l; substante tensioacti
ve peste 20 mg/l
,namol. De asemenea pesticidele, în special cele organo- clorurate, produc deregla
ri în
procesul de fermentare.
Influenta pH-ului . Fermentarea anaeroba se desfasoara în conditii optime la pH =
6,8 - 7,6, interval în care productia si compozitia gazului sunt normale. Modifica
rea pH-ului
apare la modificarea calitatii namolului de alimentare sau la exploatarea incore
cta a instalatiei
Amestecul - recircularea inoculare are ca scop principal amestecul namolului
fermentat de la baza rezervorului de fermentare cu cel de la suprafata, prin ace
asta obtinânduse
o mai rapida degradare a substantei organice, respectiv o mai rapida terminare a
fermentarii.
Cercetari recente asupra mecanismelor de degradare si conversie a materiei orga
nice
din namol au pus în evidenta cai de stimulare a procesului de fermentare prin fact
ori exogeni.
Astfel, adaosuri de medii nutritive pentru bacterii, adaosuri de vitamine si alt
i factori de
crestere au condus la sporirea productiei de gaz de fermentare cu 10-15%
9.5.1.2. Aplicabilitate
Fermentarea anaeroba
poate fi considerata
ca fiind utila
procesului de stabilizare
atunci când concentratia substantelor volatile este mai mare sau egala
cu 50% sau chiar mai
mare si când sunt prezente sau pot aparea substantele inhibitoare. Fermentarea nam
olului
primar are ca rezultat o separare a fractiunii solide de cea lichide în comparatie
cu namolul
activat. Combinând cele doua tipuri de namol, amestecul va avea rezultat bun în sedi
mentare,
mult mai bun decât namolul activat dar mai slab decât namolul primar. Reziduurile ch
imice
contin var, fier, aluminiu si alte substante ce pot fi fermentate cu succes daca
substantele
volatile continute au un timp de retentie destul de mare pentru a suporta reacti
ile biochimice
si nu sunt prezente substantele inhibitoare. Daca o examinare a caracteristicilo
r namolului
indica o varietate mare a calitatii acestuia, fermentarea anaeroba poate sa nu f
ie posibila
datorita sensibilitatii sale la schimbarile calitative ale substratului.
Unul dintre avantajele fermentarii anaerobe este producerea de energie. Gazul me
tan
continut în biogazul produs poate fi folosit pentru a încalzi namolul influent si ce
l de
recirculare la temperatura de proces, iar excesul poate fi folosit pentru încalzir
ea cladirilor
civile din incinta precum si pentru producerea de energie electrica.
Dezavantajele fermentarii anaerobe sunt urmatoarele: rezervorul de fermentare po
ate
usor refula datorita conditiilor neasteptate si a accidentelor sau a încarcarilor
ridicate si este
greu de restabilizat. Sunt necesare rezervoare de fermentare cu volume mari dato
rita
dezvoltarii încete a bacteriilor metanogene si a timpului mare de retentie necesar
. Aceste
lucruri duc la sporirea costurilor de investitie.
În timpul fermentarii, metalele grele sunt concentrate în namol, ele putând restrictio
na
posibilitatile de împrastiere pe pamînt a namolului fermentat. Supernatantul rezulta
t este
trimis fie în influentul statiei de epurare, fie în amontele decantoarelor primare,
fie la o
facilitate separata de epurare a supernatantului. Operatiile de curatare sunt di
ficile si
periculoase datorita
bazinului ce este închis. Încalzirea interioarasi echipamentul de mixare
pot avea probleme semnificative datorita coroziunii, a uzurii si a conditiilor i
naccesibile.
Sistemul de încalzire exterior, de asemenea, se poate obtura si are nevoie de întret
inere
constanta.
Pentru personalul de exploatare, exista pericolul exploziei, ca rezultat al unei
exploatari si întretineri necorespunzatoare, a scurgerilor sau a neglijentei. Cond
ensul pe
conducta de gaz sau colmatarea pot provoca probleme de întretinere. Ceea ce necesi
ta
o
întretinere ridicata
datorita depunerilor, a spumei si a nisipului ce se acumuleaza.
Pe linia namolului la statiile mari si la cele unde se aplica epurarea avansata
a apelor,
este indicat a se prevedea un rezervor de fermentare acidogenic necesar pentru p
roducerea
sursei de carbon în procesul de denitrificare.
Trei configuratii ale procesului pentru fermentarea anaeroba sunt folosite în mod
obisnuit: fermentarea de mica încarcare, fermentarea de mare încarcare si fermentare
a în doua
etape. În plus, fermentarea anaeroba poate functiona la doua regimuri ale temperat
urii:
mezofila (30-38ºC) si termofila (50-60ºC)11.
9.5.1.2.1. Fermentarea anaeroba de mica încarcare
Rezervoarele de fermentare de mica încarcare sunt cele mai vechi sisteme de
fermentare anaerobasi mai sunt numite si rezervoare de fermentare anaerobe conve
ntionale.
Figura 9.9 prezinta un rezervor de fermentare cu debit constant. Rezervorul de f
ermentare este
compus dintr-un rezervor de forma cilindrica cu panta la partea inferioarasi cu
un acoperis
plat sau curb. Nu este prezenta amestecarea în acest sistem.

Fig. 9.9. Fermentarea anaeroba de mica încarcare


Datorita faptului ca
nu se face amestecarea la sistemele de fermentare de mica
încarcare apare fenomenul de stratificare în interiorul rezervorului de fermentare.
Biogazul
acumulat la partea superioara
a rezervorului este evacuat pentru a fi stocat sau pentru a fi
valorificat. Spuma se acumuleaza
la partea superioara a lichidului sau a supernatantului.
Supernatantul este evacuat si recirculat înainte de decatorul primar sau la intrar
ea în treapta
subavansata. Supernatantul contine concentratii foarte mari de azot si fosfor. P
articulele
stabilizate decanteaza
la partea inferioara a rezervorului pentru a fi îndepartate si apoi
prelucrate.
Fermentarea de mica încarcare este caracterizata printr-o alimentare intermitenta,
o
încarcare redusa cu substanta organica (volatila) a rezervorului de fermentare, nu
se face
amestec decât prin fenomenul de flotare a bulelor de gaz, dimensiuni mari ale reze
rvoarelor
datorita volumului si timpului de retentie cuprins între 30 si 60 de zile. Nisipul
si stratul de
spuma (crusta) se vor acumula la partea inferioarasi respectiv la partea superio
ara, în
consecinta, volumul efectiv scade.
9.5.1.2.2. Fermentarea anaeroba de mare încarcare, într-o singura treapta
Rezervoarele de fermentare de mare încarcare sunt caracterizate prin mixarea si
11 11 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura
re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
încalzirea namolului, debitul de alimentare este uniform si se realizeaza
o concentrare a
namolului înainte de a fi fermentat (fig. 9.10). Ca rezultat, volumul rezervorului
necesar
pentru o fermentare corespunzatoare este redus si stabilitatea procesului este îmb
unatatita.
Fig. 9.10. Fermentare anaeroba de mare încarcare într-o singura treapta

Încalzirea namolului pentru fermentare are ca efect îmbunatatirea dezvoltarii


microorganismelor, a eficientei de fermentare si a productiei de biogaz. Rezervo
arele de
fermentare anaeroba
de mare încarcare pot functiona la temperaturi mezofile si termofile.
Fermentarea termofila poate oferi câteva avantaje suplimentare fata de fermentarea
mezofila,
cum ar fi raportul ridicat al reactiilor ce pot avea ca rezultat micsorarea volu
mului necesar
desfasurarii procesului de fermentare, cresterea distrugerii agentilor patogeni
si caracteristici
de deshidratare mult mai bune. Restrictiile procesului includ o sensibilitate ex
trema
a
microorganismelor la variatia temperaturii de proces, o energie necesara mult ma
i mare (si
mai departe costuri ridicate de exploatare pentru mentinerea temperaturii de pro
ces) comparat
cu procesele de fermentare mezofilasi producerea de namol fermentat cu miros mul
t mai
puternic.
Procedeele utilizate în încalzirea namolului sunt: injectarea de aburi, folosirea
schimbatorilor de caldura interiori si folosirea schimbatorilor de caldura exter
iori.
Schimbatorii de caldura
exteriori sunt cei mai utilizati datorita flexibilitatii lor si a faptului ca
sunt mult mai usor de controlat la suprafata de încalzire. Spiralele interioare se
pot colmata
usor si vor trebui întretinute periodic, sau rezervorul de fermentare va trebui go
lit pentru ca
acestea sa poata fi curatate. Temperatura apei de încalzire este mentinuta
la valori cuprinse
între 50 si 62 ºC.
Amestecarea namolului din rezervorul de fermentare reduce stratificarea termica
,
disperseaza
substratul pentru un contact mai bun cu biomasa activasi reduce formarea crustei
.
Amestecarea diminueaza, de asemenea, orice substanta
inhibatoare sau pH nefavorabil si
caracteristicile temperaturii influentului, în consecinta creste volumul efectiv a
l
rezervorului12.
9.5.1.2.3. Fermentarea anaeroba de mare încarcare în doua trepte
Fermentarea în doua
etape este o extindere a tehnologiei de fermentare de mare
încarcare, ce împarte functiile fermentarii si separarii fractiunii solide de cea li
chida în doua
rezervoare separate, legate în serie. Primul rezervor este un rezervor de fermenta
re de mare
încarcare, în timp ce al doilea este utilizat pentru separarea solid-lichid, cu elim
inarea de
supernatant si producerea de biogaz (fig. 9.12). Cel de-al doilea rezervor nu ar
e sisteme de
amestecare sau de încalzire.
Materiile solide fermentate anaerob pot sa nu sedimenteze bine, rezultatul obser
vânduse
în supernatant ce contine o concentratie mare de materii solide în suspensie ce pot
fi
daunatoare pentru sistemul de epurare a supernatantului. Dezavantajele acestui s
istem sunt
caracteristicile slabe de concentrare prin sedimentare ale namolului fermentat (în
prima
treapta), datorita bulelor de biogaz fermentate în prima treapta
care prin flotare înhiba partial
procesul de concentrare a namolului
Fig. 9.11. Fermentare anaeroba de mare încarcare, în doua etape
O etapa de perspectiva o pot constitui rezervoarele de fermentarele în doua trepte
ce
folosesc fermentarea termofila urmata de fermentare mezofila cu avantaje operati
onale
superioare.
9.5.1.3. Dimensionarea rezervorului de fermentare anaerob
Prima consideratie importanta de dimensionare este aceea de a se determina volum
ul
corect al rezervorului pentru a asigura o stabilizare eficienta a influentului s
i a productiei de
biogaz, respectiv gaz metan, corespunzatoare.
Datele necesare pentru dimensionarea unui rezervor de fermentare anaeroba a
namolului includ calitatea si cantitatea materiilor solide din influent ce urmea
za a fi
fermentate, respectiv ale materiilor solide produse prin sedimentarea primara, s
ecundara sau
avansata
(unde este cazul). Sunt necesare informatii suplimentare precum procentul de mat
erii
12 12 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura
re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
solide, procentul de materii volatile si raportul dintre namolul primar si cel b
iologic ce vor
alimenta rezervorul de fermentare.
9.5.1.4 Colectarea si stocarea biogazului
Biogazul produs prin fermentarea anaeroba a namolului este colectat fie pentru a
fi
valorificat, fie este eliminat prin ardere. Odata ce el floteaza prin namol, bio
gazul este colectat
deasupra suprafetei de lichid si este evacuat. Biogazul este apoi transportat pe
ntru a încalzi
sau pentru a furniza energie echipamentelor (utilizare imediata), sau este stoca
t în rezervorul
de gaz pentru a fi utilizat mai târziu, iar gazul în exces este eliminat prin ardere
.
Biogazul rezultat în urma fermentarii anaerobe contine aproximativ 65-70% CH4,
25-30% CO2, si cantitati mici de N2, H2, H2S, vapori de apa, si alte gaze. Bioga
zul de
fermentare are o greutatea specifica
de aproximativ 0,86 din greutatea specifica a aerului.
Deoarece productia de biogaz este una dintre cele mai bune metode pentru progres
ul
fermentarii si deoarece gazul de fermentare poate fi folosit drept agent de comb
ustie,
proiectantul trebuie sa fie familiarizat cu producerea, colectarea si valorifica
rea lui.
Gazul metan continut în biogaz la temperaturasi presiune normala (200C si 1 atm),
are o valoare termica
de 35.800 kJ/m3. Deoarece biogazul de fermentare contine doar 65%
metan, puterea calorica a gazului de fermentare este de 22.400 kJ/m3. Prin compa
ratie, gazul
natural, care este un amestec de metan, propan, si butan, are o putere calorica
de 37.300
kJ/m3.
Productia de biogaz realizata este corelata în mod direct, biochimic, cu cantitate
a de
substante volatile mineralizate si este exprimata
ca volumul de biogaz pe unitatea de masa
a
materiilor volatile distruse. Acest indice specific al productiei de biogaz este
diferit pentru
fiecare substanta organica
din rezervorul de fermentare. Productia de biogaz variaza de la la
0,7 m3 biogaz/kg materii volatile pentru proteine si carbohidrati pâna
la 1,2-1,6 m3 biogaz/kg
de materii volatile reduse în cazul grasimilor. Un rezervor de fermentare anaerob
obisnuit
alimentat cu namol primar si namol activ în exces poate produce aproximativ 0,8 -
1 m3
biogaz/kg de substante volatile reduse. Cantitatea de biogaz produsa este o func
tie de
temperatura, timpul de retentie si de încarcarea cu materii solide volatile (subst
anta organica).
Biogazul rezultat la fermentare are o putere calorica cuprinsa între 20 si 25 MJ/m
3. O valoare
medie de 25 MJ/m3 este folosita pentru proiectare.
În cazul statiilor de epurare mari, biogazul de fermentare poate fi folosit drept
combustibil în vederea producerii de energie electrica. Apa fierbinte de la boiler
e sau cea
utilizata
la racirea motoarelor cu ardere interna
poate fi folosita la încalzirea namolului si/sau
a constructiilor civile din incinta statiei de epurare.
Surplusul de energie necesar pentru functionarea statiei poate fi vândut uneori
autoritatilor locale ce se ocupa de gestionarea si furnizarea de energie electri
ca.
Deoarece biogazul de fermentare contine acid sulfuric, azot, particule, si vapor
i de
apa, biogazul trebuie sa fie epurat în epuratoare de gaze uscate sau umede înainte d
e a-l utiliza
la motoarele cu ardere interna. Concentratiile în exces de acid sulfuric de aproxi
mativ 0,1 l/m3
necesita instalatii speciale de desulfurare.
Colectarea biogazului si sistemul de distributie trebuie mentinut la o presiune
pozitiva
pentru a evita explozia în cazul în care gazul se amesteca
cu aerul atmosferic. Amestecul de
aer cu biogaz de fermentare contine metan în proportie mai mica de 5%, ce poate fi
exploziv.
Din acest motiv toate echipamentele mecanice si constructive trebuie sa fie etan
se, iar
echipamentele electrice trebuie sa fie protejate împotriva exploziei.
Sunt folosite doua tipuri de rezervoare de depozitare a gazului: rezervoare cu c
apac ce
floteaza pe gazul înmagazinat si rezervoare sub presiune.
Rezervoarele cu capac flotant sunt rezervoare cu presiune constantasi volum vari
abil.
Rezervoarele sub presiune, au de obicei forma sfericasi mentin o presiune cuprin
sa între 140
si 700 kN/m2, cu valori medii cuprinse între 140 si 350 kN/m2.
Biogazul poate fi stocat atât la presiune mica
în rezervoarele externe de gaz care
folosesc învelisuri mobile sau la presiune ridicata
în rezervoarele de presiune, daca sunt
folosite compresoare de gaz.
O descoperire recenta
în cazul învelisurilor rezervoarelor cilindrice este învelisul de
tip membrana realizata dintr-un poliester flexibil.
În cazul rezervoarelor ovoidale, volumul disponibil pentru depozitarea gazului est
e
mic. Pentru o utilizare eficienta
a biogazului din rezervor, este necesara o stocare externa.
Parametrii sugerati pentru dimensionarea sistemelor de amestecare ale rezervorul
ui de
fermentare includ unitatea ce genereaza
energie, gradientul de viteza, gazul ce se degaja
unitar, si timpul de reîncarcare a rezervorului de fermentare13.
9.5.1.5. Necesarul de reactivi chimici
Sistemele de alimentare cu reactivi chimici uneori devin necesare datorita
schimbarilor calitative si cantitative ale influentului. Schimbarile alcalinitat
ii, pH-ului,
sulfurilor sau a concentratiei metalelor grele poate face necesara adaugarea de
reactivi chimici
în proces. Abilitatea de a adauga reactivi chimici corecti, ca bicarbonatul de sod
iu, clorura
ferica, sulfatul feric, varul, trebuie luata în considerare înca din faza incipienta
a proiectarii.
Proiectarea rezervoarelor de fermentare se face astfel încât acestea sa fie acoperit
e
pentru a colecta gazul, a reduce mirosul, pentru a stabiliza temperatura interio
ara a
rezervorului de fermentare si pentru a mentine conditiile anaerobe. În plus, acope
risul trebuie
sa suporte sistemul de amestecare si sa
permita
accesul în rezervor. Tipurile de acoperisuri
utilizate în proiectele rezervoarelor de fermentare anaerobe pot fi de tip mobil s
au fix14.
9.5.1.6 . Clasificarea rezervoarelor de fermentare dupa forma
Rezervoarele de fermentare anaerobe pot avea forma
rectangulara, cilindrica
sau
ovoidala (fig.9.12). Rezervoarele rectangulare sunt folosite acolo unde disponib
ilitatea
suprafetelor este o problema. Costurile de executie sunt mai mici, dar sunt difi
cil de exploatat
datorita tendintei de a se crea zone moarte, ce se dezvolta din caracteristicile
slabe de
amestecare. O configuratie uzuala este un cilindru vertical cu un radier conic.
Aceste
rezervoare circulare sunt construite din beton armat, cu pereti laterali vertica
li cu adâncimi ce
variaza între 6 si 14 m si diametre cuprinse între 8 si 40 m. Un radier de forma con
ica, cu o
panta ce variaza între 1:3 si 1:6 este de preferat pentru o întretinere usoara. Pant
ele mai mari
de 1:3, cu toate ca
sunt dorite pentru îndepartarea pietrisului, sunt dificil de construit si se
întretin greu. Radierul poate avea inclusa o conducta de evacuare centrala sau poa
te fi împartit
în sectiuni, fiecare sectiune fiind echipata
cu conducte separate de evacuare.
Rezervorul de fermentare de forma cilindrica
este mult mai scump de constuit decât
proiectele traditionale dar poate reduce costurile de întretinere si frecventa ace
stora. Acolo
unde a fost necesar, rezervoarele de fermentare cilindrice au fost izolate folos
ind caramidasi
spatiu de aer, pamânt, polistiren, fibre de sticla. O configuratie optimizata a re
zervorului este
rezervorul de fermentare de forma ovoidala.
Zona tronconica de la partea superioarasi de la partea inferioara ajuta la elim
inarea
problemelor aduse de nisip si de spuma
(crusta), eliminând sau reducând necesitatea curatarii.
Cerintele de amestecare ale rezervorului de fermentare de forma
ovoidala
sunt mult mai mici
decât pentru rezervoarele cilindrice uzuale mai putin adânci. Majoritate rezervoarel
or de
fermentare de forma ovoidala
sunt prevazute cu tevi ce injecteaza
gaz sau jeturi hidraulice pe
13 13 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura
re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
14 14 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura
re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
la partea inferioara
a rezervorului de fermentare pentru a nu facilita depunerea nisipului.
Rezervoarele de fermentare de forma ovoidala pot fi construite din beton sau din
otel si sunt
izolate la partea exterioara15.

Fig. 9.12. Rezervor de fermentare anaerob de forma ovoidala

9.5.2. Fermentarea aeroba a namolului


Acest proces consta, ca si fermentarea anaeroba, dintr-un proces de degradare
biochimica a compusilor organici usor degradabili.
Fermentarea aeroba se realizeaza în practica
prin aerarea separata a namolului
(primar, secundar sau amestec) în bazine deschise. Echipamentul de aerare este ace
lasi ca si
pentru bazinele de namol activ. Fermentarea aeroba a namolului se recomanda
mai ales pentru
prelucrarea namolului activ în exces, când nu exista treapta de decantare primara, s
au când
namolul primar nu se preteaza la fermentare anaeroba.
Avantajele procedeului sunt:
-exploatare simpla;
-lipsa mirosurilor neplacute;
-igienizarea namolului (reducerea numarului de germeni patogeni) si reducerea
cantitatii de grasimi.
Dintre dezavantaje se semnaleaza, ca mai importante, consumul de energie pentru
utilajele de aerare proprii, comparativ cu fermentarea anaeroba care produce si
gaz de
fermentare.
15 15 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura
re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
Un namol se considera fermentat aerob când componenta organica s-a redus cu 2025%
,
cantitatea de grasimi a ajuns la maximum 6,5 % (fata de substanta uscata), activ
itatea
enzimatica
este practic nula, iar testul de fermentabilitate este negativ.
Instalatiile de fermentare aeroba se dimensioneaza, de regula, pentru durata de
retentie de 8-15 zile, în functie de caracteristicile namolului, în care se include
si o perioada
de aclimatizare la conditiile aerobe (namol primar).
Comparând cele doua sisteme de stabilizare biologica a namolului organic, apare n
et
avantajos procedeul de stabilizare anaeroba, mai ales sub aspectul energetic. În t
abelul 9.8. se
dau date comparative ale celor doua procedee.
Tabelul 9.8.
Date comparative privind fermentarea anaerobasi aeroba

Metoda Perioada de
retentie zile
Consum de
energie
KWh/m3 namol
Caracteristici
Fermentare
aeroba
8 - 15 5 - 10 Simpla; cost scazut de investitie;
consum mare de energie
Fermentare
anaeroba
15 - 20 0,2 - 0,6 Cost de exploatare ridicat; cost de
investitie ridicat; consum mic de
energie; productie de gaz (sursa de
energie)
9.5.2.1. Stabilizarea aeroba
Stabilizarea aeroba
are loc prin oxidarea substantelor organice biodegradabile si
reducerea organismelor patogene prin mecanisme biologice, aerobe. Procesul de st
abilizare
aeroba este un proces de epurare biologica cu pelicula în suspensie si este bazat
pe teoriile
biologice similare cu cele ale aerarii prelungite ale namolului activat.
Obiectivele proceselor de stabilizare aeroba, care pot fi comparate cu cele ale
proceselor de fermentare anaerobe, includ producerea de namol stabil prin oxidar
ea
substantelor organice biodegradabile, reducerea masei si a volumului, reducerea
organismelor
patogene si conditionarea pentru prelucrarea ulterioara. Avantajele acestor proc
ese aerobe
comparate cu fermentarea anaeroba sunt:
-producerea de namol inofensiv, stabil din punct de vedere biologic;
-costuri totale mai scazute;
-functionare mai simpla în reducerea concentratiei substantelor volatile decât la
procesele de fermentare anaerobe;
-functionare sigura fara pericolul exploziei si probleme reduse ale degajarii
mirosului; si
-un namol stabilizat cu o concentratie în cbo5 mai mica
decât cea obtinuta prin
procesele anaerobe. Primul dezavantaj atribuit procesului de stabilizare aeroba
sunt costuri
mari pentru energie asociate cu energia necesara pentru transferul oxigenului. D
ezvoltarile
recente în cadrul proceselor de stabilizare aeroba, cum sunt: eficienta ridicata a
echipamentului de transfer a oxigenului si studiile în functionarea la temperaturi
ridicate, pot
reduce aceasta problema. Alte dezavantaje includ limitarea aplicabilitatii la st
atiile de epurare
mici si medii, eficienta redusa a proceselor în timpul perioadelor reci, incapacit
atea de a
produce un produs secundar folositor, cum este gazul metan din procesele anaerob
e si
rezultate variate obtinute în timpul deshidratarii mecanice a namolului stabilizat
anaerob16.
16 16 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura
re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
9.5.2.2. Teoria stabilizarii aerobe
Stabilizarea aeroba se bazeaza pe principiul biologic al respiratiei endogene.
Respiratia endogena are loc atunci când nu se mai face aprovizionare cu hranasi
microorganismele încep sa consume propria lor protoplasma pentru a obtine energia
necesara
mentinerii reactiilor din interiorul celulei.
În timpul proceselor de stabilizare, tesutul celular este oxidat aerob în dioxid de
carbon, apasi amoniac sau nitrati. Deoarece procesele de oxidare aeroba sunt exo
terme, în
timpul reactiilor are loc o eliberare de caldura. Desi procesele de stabilizare
teoretic ar trebui
realizate în totalitate, de fapt doar 75-80% din tesutul celular este oxidat. Ce r
amâne, în
proportie de 20-25%, este compus din componente inerte si componente organice ce
nu sunt
biodegradabile.
Procesul de stabilizare aerob, de fapt, implica doi pasi: oxidarea directa a mat
eriei
biodegradabile si oxidarea materialului celular. Aceste procese sunt descrise de
ecuatiile de
mai jos:
Substante organice + NH4+ + O2 .
material celular + CO2 + H2O (9.3)
Material celular + O2 . namol fermentat + CO2 + H2O + NO3 (9.4)
Reactia din cea de-a doua ecuatie este în mod normal un proces de respiratie endog
ena
si este reactia predominanta
ce are loc în sistemul de stabilizare aerob.
Datorita necesitatii mentinerii procesului în faza de respiratie endogena, namolul
activat în exces se stabilizeaza. Includerea namolurilor primare în proces poate inf
luenta
reactia totala, deoarece ele contin putin material celular. Majoritatea material
ului organic din
namolul primar constituie o sursa de hrana externa
pentru biomasa activa continuta în
namolul biologic. De aceea, este necesar un timp de retentie cât mai mare pentru a
se
acomoda metabolismul si dezvoltarea celulara
ce trebuie sa se petreaca
înaintea de atingerea
conditiilor de respiratie endogena17.
9.5.2.3. Dimensionarea stabilizarii aerobe
Numeroase variabile guverneaza dimensionarea unui sistem de stabilizare aerob
conventional aceste sisteme functioneaza la o temperatura cuprinsa între 20 si 30ºC
si
folosesc aerul ca sursa de oxigen pentru activitatea biologica18.

17 17 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura


re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
18 18 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura
re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
Fig. 9.13. Stabilizatoare aerobe:
a) cu functionare intermitentasi insuflare de aer,
b) cu functionare continuasi insuflare de aer.
9.5.2.4. Reducerea substantelor volatile
Reducerea substantelor volatile (organice) variaza între 35 si 50% (procent numit
limita tehnica de stabilizare) din cantitatea materiilor solide în suspensie ce su
nt obtinute în
timpul procesului de stabilizare aeroba.
Temperatura de functionare a sistemului de stabilizare aeroba
este un parametru critic
din cadrul procesului. Un dezavantaj frecvent al procesului aerob este variatia în
eficienta
procesului rezultata
din schimbarile temperaturii de functionare. Schimbarile temperaturii de
functionare sunt aprobiate de temperatura mediului ambiant, deoarece majoritatea
sistemelor
de stabilizare aeroba folosesc rezervoare deschise.
Reactiile biologice ce au loc în timpul procesului de stabilizare aeroba necesita
oxigen
pentru respiratia materialului celular din biomasa activa iar în cazul amestecului
cu namol
primar, oxigenul necesar transformarii materialul organic în material celular. În pl
us,
functionarea corespunzatoare a sistemului necesita un amestec adecvat al continu
tului pentru
a asigura un contact corespunzator al oxigenului, materialul celular si material
ul organic ce
constituie sursa de hrana

Volumul necesar sistemului de stabilizare aeroba


este guvernat de timpul de retentie
necesar pentru reducerea dorita a substantelor volatile (organice). Timpul de re
tentie necesar
pentru a reduce 35-50% din substantele volatile (organice), variaza între 10 si 12
zile la o
temperatura de functionare de aproximativ 20°C. Timpul de retentie total necesar e
ste
dependent de temperaturasi de biodegrabilitatea namolului, putând creste pâna la 15
16 zile
când temperatura scade sub 20°C.
9.5.2.5 Alte metode de stabilizare aeroba
Mai multe sisteme de stabilizare aerobe mezofile standard, cu aerare, au fost ce
rcetate
în ultimii ani. Dintre acestea se remarca aerarea cu oxigen pur, stabilizarea term
ofila
autotermasi stabilizarea la temperatura criofila.
9.5.2.6 Aerarea cu oxigen pur
Aceste modificari ale proceselor de stabilizare aeroba înlocuiesc aerul cu oxigen
pur.
Sistemele cu oxigen pur sunt insensibile la schimbarile temperaturii mediului am
biant datorita
activitatii microbiene crescute si naturii exoterme a procesului.
În timp ce o varianta a acestei modificari foloseste rezervoarele deschise, stabil
izarea
aeroba ce foloseste oxigenul pur se face în rezervoare închise, similare cu acelea f
olosite în
procesele namolului activat cu oxigen pur. Folosirea sistemului de stabilizare a
eroba cu
oxigen pur, în rezervoare închise, va avea ca rezultat temperaturi mari pentru funct
ionare,
datorita naturii exoterme a procesului de stabilizare.
Dezavantajul principal acestei stabilizari este costul ridicat pentru generarea
oxigenului pur19.
9.5.3. Stabilizarea alcalina
Varul este unul dintre cele mai folosite si mai scazute ca pret dintre substante
le
alcaline disponibile pentru apele uzate industriale. Varul este folosit pentru a
reduce mirosul,
19 19 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura
re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
pentru cresterea pH-ului în rezervoare de fermentarele etanse, pentru îndepartarea f
osforului
în treapta de epurare avansata, si pentru conditionare înainte si dupa deshidratare
mecanica.
Scopul stabilizarii alcaline poate include urmatoarele: reduce semnificativ numa
rului de
agenti patogeni inhibând cresterea acestora si reduce mirosul produs de organisme.
În
consecinta, previne îmbolnavirea oamenilor, creaza un produs stabil ce poate fi de
pozitat si
reduce pe termen scurt percolarea metalelor ce nu se gasesc în mod natural în sol.
Procesul de stabilizare alcalina
este un proces simplu. Un reactiv chimic alcalin, este
adaugat pentru a creste pH-ul influentului si prin asigurarea unui timp de conta
ct suficient. La
pH = 12, sau mai mare, cu un timp de contact suficient si cu un amestec omogen a
l varului cu
influentul, agentii patogeni si microorganismele sunt aduse în stare inactiva sau
chiar distruse.
Caracteristicile fizice si chimice ale materiilor solide produse sunt, de asemen
ea, modificate
de reactiile ce au loc cu substantele alcaline. Chimismul procesului nu este înca
bine înteles,
desi se crede ca unii compusi moleculari sunt influentati de reactie, cum este h
idroliza si
saponificarea.
Atât statiile de epurare mici cât si statiile de epurare mari folosesc stabilizarea
cu var
ca un prim proces de stabilizare. Oricum, stabilizarea cu var este mai des folos
ita pentru
statiile mici. Este mult mai ieftin decât în cazul stabilizarii cu alte tipuri de re
activi. Unele
statii de epurare mari au folosit stabilizarea cu var ca un proces interimar când
procesul de
stabilizare primara (ca fermentarea aeroba sau anaeroba) este temporar nefunctio
nala.
Stabilizarea cu var este, de asemenea, folosita
pentru a suplimenta procesul de stabilizare
primara
în timpul perioadelor de producere a namolului.
9.5.3.1. Teoria stabilizarii alcaline
Stabilizarea cu var depinde de mentinerea unui pH la un nivel destul de ridicat
pentru
o perioada suficienta de timp pentru a face inactiva populatia de microorganisme
a namolului.
Aceasta stagnare sau întârziere substantiala a reactiilor microbiene poate duce pe d
e alta parte
la producerea mirosului si atractia mustelor, tântarilor etc. Procesul poate face
ca virusii,
bacteriile si alte microorganisme sa devina inactive.
Procesul de stabilizare cu var implica o gama larga de reactii chimice ce transf
orma
compozitia chimica a namolului. Urmatoarele ecuatii, simplificate pentru exempli
ficare,
indica tipurile de reactii care au loc: Reactiile cu constituentii anorganici in
clud:
-
Calciu: Ca2+ + 2HCO3 + CaO . 2CaCO3 + H2O (9.5)
Fosfor: 2PO43- + 6H+ + 3CaO . Ca3(PO4)2 + 3H2O (9.6)
Dioxid de carbon: CO2 + CaO . CaCO3 (9.7)
Reactiile cu constituentii organici includ:
Acizi: RCOOH + CaO .
RCOOCaOH (9.8)
Grasimi: Grasimi + CaO . Acizi grasi (9.9)
Initial, adaugarea de var creste pH-ul namolului. Apoi, au loc reactii ca cele m
ai sus
mentionate. Daca este adaugat prea putin var, pH-ul scade si aceste reactii au l
oc. De aceea,
este nevoie de var în exces. Activitatea biologica produce compusi ca dioxidul de
carbon si
acizi organici care rectioneaza
cu varul. Daca activitatea biologica din namolul ce urmeaza a
fi stabilizat nu este înhibata
suficient, vor fi produse aceste componente, reducând pH-ul si
rezultând o stabilizare inadecvata.
Dând suficiente informatii exacte despre namol, teoretic, este posibil sa se calcu
leze
varul necesar a fi adaugat pentru a creste pH-ul la o valoare data.
Daca este adaugat var stins la namol, în reactiile initiale cu apa formeaza varul
hidratat. Acesta reactie este exotermasi elibereaza
aproximativ 15.300 cal/g,mol. Reactia
dintre varul stins si dioxidul de carbon este, de asemenea, exoterma, eliberând ap
roximativ
43.300 cal/g,mol.
Aceste reactii pot avea ca rezultat o crestere substantiala a temperaturii, în spe
cial la
turtele de namol cu un amestec scazut al continutului; iar în unele cazuri, aceste
temperaturi
pot fi suficiente pentru a contribui la reducerea agentilor patogeni din timpul
stabilizarii cu
var.
9.5.3.2. Stabilizarea cu var lichid
Stabilizarea cu var lichid implica adaugarea de var pasta în namolul lichid pentru
a
atinge stabilizarea necesara. Pentru statiile de epurare care practica dispunere
a pe pamânt a
namolului lichid, cum este injectarea subterana, sau aplicarea în agricultura, var
ul este
adaugat pentru a îngrosa (concentra) materiile solide. Aceasta practica a fost lim
itata la
statiile de epurare mici si acolo unde distantele pentru a fi depozitat sunt mic
i. Materiile
solide conditionate cu var înainte de a fi deshidratate fac parte din cea de-a dou
a metoda
pentru stabilizare. Varul este combinat cu alti reactivi de conditionare, cum su
nt sarurile de
aluminiu sau de fier, pentru a realiza o deshidratare mai buna. Aceste metode au
fost folosite
pentru prima data la filtrele cu vacuum si la filtrele presa. Stabilizarea este
complementara în
aceste situatii deoarece doza de var pentru conditionare depaseste doza necesara
pentru
stabilizare.
9.5.3.3. Stabilizarea cu var uscat
Varul uscat sau post stabilizarea cu var implica adaugarea de var uscat sau var
hidratat
la turtele de namol ce rezulta în urma deshidratarii. Varul este amestecat cu turt
ele folosind o
morisca, un malaxor, un mixer cu palete, un transportor cu snec sau un alt dispo
zitiv
asemanator.
Varul stins, varul hidratat sau alte substante alcaline uscate, pot fi folosite
pentru
stabilizarea cu var, desi folosirea varului hidratat se limiteaza la instalatiil
e de mici
dimensiuni. Varul stins este mai putin scump si mai usor de manevrat decât varul h
idratat. În
plus, caldura degajata în urma reactiei de hidroliza în care este implicat varul sti
ns poate ajuta
la distrugerea agentilor patogeni prezenti în turtele de namol20.
9.6. CONDITIONAREA NAMOLULUI
Aducerea namolurilor primare, secundare sau stabilizate în categoria namolurilor
usor filtrabile se realizeaza, în principal, prin conditionare chimica sau termica
. Se pot obtine,
teoretic, rezultate satisfacatoare si prin adaos de material inert (zgura, cenus
a, rumegus etc.),
dar acest procedeu prezinta dezavantajul de a creste considerabil volumul de nam
ol ce trebuie
prelucrat în continuare.
Conditionarea chimica
Conditionarea namolului cu reactivi chimici este o metoda
de modificare a structurii
sale, cu consecinta asupra caracteristicilor de filtrare.
Agentii de conditionare chimica a namolului se pot grupa în trei categorii:
-minerali: sulfat de aluminiu, clorhidrat de aluminiu, clorura ferica, sulfat fe
ros
, oxid de calciu, extracte acide din deseuri;
20 20 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura
re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
-organici: polimeri sintetici (anioni, cationi sau neionici), produsi de
policondensare sau polimeri naturali;
-micsti: amestec de polimeri sintetici cu saruri minerale sau amestec de
coagulanti minerali.
Reactivii anorganici cei mai des utilizati pentru conditionarea namolului sunt c
lorura
fericasi varul, fiecare având un câmp de actiune propriu. Sulfatul feros este mai ec
onomic,
dar are o actiune corosiva. Sarurile de aluminiu, în special clorhidratul de alumi
niu, sunt
eficiente, mai putin corosive, dar costul este mai ridicat.
Dintre polimerii organici, cei cationici se pot utiliza singuri, iar cei anionic
i si
neionici, în asociere cu alti coagulanti minerali. În general, dozele de polimeri or
ganici sunt
mult mai reduse decât la cei minerali, dar costul este înca ridicat. Alegerea coagul
antului si
doza optima
se fac pe baza încercarilor experimentale de laborator, întrucât alegerea depinde
de provenienta namolului, compozitia sa chimica, gradul de dispersie, tehnologia
de
deshidratare ce urmeaza a se aplica etc.
Pentru fiecare tip de namol si pentru fiecare coagulant, floculant sau amestec,
se
stabileste doza optima pe cale experimentala.
Conditionarea termica
Acest mod de conditionare se realizeaza la temperaturi de 100-2000C, presiuni d
e 12,5
atm si durate de încalzire pâna
la 60 min, depinzând de tipul si caracteristicile namolului
si de procesul utilizat. Partile principale ale unei instalatii de conditionare
termica sunt:
reactorul, în care se realizeaza tratarea namolului la temperaturi mentionate mai
sus;
schimbatorul de caldura, în care namolul proaspat este preîncalzit de namolul tratat
; boilerul
pentru prepararea aburului necesar ridicarii temperaturii în reactor si decantorul
de namol
tratat.
Avantajele principale ale conditionarii termice sunt: lipsa mirosurilor neplacut
e în
timpul conditionarii, conditionare fara
adaos de substante chimice si sterilizarea namolului.
Alte procedee de conditionare
Conditionarea prin înghetare produce un efect similar cu conditionarea termica. L
a
temperaturi scazute, structura namolului se modifica, iar la dezghetare cedeaza
cu usurinta
apa.
Conditionarea cu material inert trebuie analizata pentru anumite tipuri de namo
l si
surse de materiale inerte locale, fie pentru cresterea puterii calorice a namolu
lui (în cazul
incinerarii), fie pentru valorificarea namolului (agricola, ameliorarea solului,
redare în
circuitul agricol).
9.7. DESHIDRATAREA NAMOLULUI
În scopul prelucrarii avansate sau eliminarii finale, apare necesitatea reducerii
continutului de apa din namol pentru diminuarea costurilor si volumelor de manip
ulat.
În cazul statiilor mici de epurare (debite mici de namol), deshidratarea se poate
realiza prin procedee naturale (platforme pentru uscarea namolurilor sau iazuril
or de namol)
în cazul în care se dispune de spatiu si sunt asigurate conditiile de protectie ale
mediului
înconjurator (protectia apelor subterane, asezarilor umane, aerului etc).
Metodele mecanice de deshidratare sunt larg aplicate pentru diferite tipuri de n
amol
(namol brut, fermentat, de precipitare etc). Pentru a obtine o separare eficient
a a fazelor se
impune conditionarea prealabila a namolului.
Deshidratarea naturala
pe platforme de uscare a namolului este larg utilizata, având în vedere
simplitatea constructiei si costul redus de exploatare.
Prin deshidratare naturala, materiile solide continute în namol sunt separate de f
aza
lichida (supernatant) prin procedee fizice precum filtrarea (drenarea) si evapor
atia.
Deshidratarea naturala se realizeaza, de regula pe platforme (paturi) de uscare
Platformele de uscare sunt suprafete de teren îndiguite în care se depoziteaza
namolul. Dimensiunile platformelor de uscare sunt alese în functie de metoda adopt
ata pentru
evacuarea namolului deshidratat. Când evacuarea namolului se face manual, latimea
patului
nu trebuie sa depaseasca
4 m; evacuarea cu mijloace mecanizate permite o latime de pâna la
20 m. Lungimea platformelor de uscare este determinata, în principal, de panta ter
enului si nu
trebuie sa depaseasca
50 m. Platformele pot fi asezate pe un strat de baza permeabil sau
impermeabil. Stratul de drenaj permeabil se executa din zgura, pietris sau piatr
a sparta cu o
grosime de 0,2-0,3 m (stratul de sustinere), peste care se aseaza un strat de ni
sip sau pietris
mai fin, cu o grosime de 0,2 - 0,6 m. În stratul de sustinere se îngroapa tuburile d
e drenaj
pentru colectarea apei drenate.
Din punct de vedere constructiv platformele de uscare se clasifica în:
-platforme de uscare conventionale, cu pat de nisip;
-platforme de uscare cu radier pavat;
-platforme de uscare cu radier din materiale artificiale;
-platforme de uscare cu vacuumare;
-platforme de uscare cu energie solara.
Similitudinea dintre drenarea apei pe platforme si filtrabilitatea namolului a p
ermis
stabilirea unor relatii pentru determinarea duratei de drenare a apei, relatii c
e s-au verificat cu
datele experimentale
Rh2 .n (100 -W )·Wi -W )
.···
·
i (
n
td =
172,8 P
··(100 -W )
fl (9.10)
unde:
td este timpul de drenaj, în zile ;
. - vâscozitatea dinamica a namolului, în g/cm s;
h - înaltimea stratului de namol, în cm;
.n - densitatea namolului, în g/cm3;
R - r 10-10 , rezistenta specifica conventionala la filtrare a namolului, în cm/g;

P - diferenta de presiune, în g/cm2;


Wi - umiditate initiala, în %;
Wfl - umiditatea la sfârsitul drenarii, în %.
Grosimea stratului de namol ce se trimite pe paturi depinde de caracteristicile
materialului si de climatul zonei respective. În general, o înaltime de circa 0,20 m
este
recomandabila pentru o clima temperata.
Determinarea duratei de deshidratare a namolului pe platformele de uscare presup
une
cunoasterea proprietatilor fizico-chimice ale namolului si regimului climatic al
zonei
respective. În general, în climat temperat, durata de deshidratare este cuprinsa între
40 si 100
zile, ceea ce înseamna ca, în total, se poate conta pe o grosime de namol ce se raspân
deste pe
platforma de 1,5 - 2,0 m pe an, respectiv o productivitate de 80 - 100 kg substa
nta
uscata/m2an.
Deshidratarea mecanica pe vacuum-filtre este procedeul tehnic cel mai larg util
izat în
prezent pentru drenajul artificial al apei. Forma constructiva a vacuum-filtrelo
r poate fi
diferita
(cu disc, taler sau tambur), vacuum-filtrele cu tambur fiind cele mai utilizate
pentru
deshidratarea namolurilor provenite din epurarea apelor uzate. Pentru determinar
ea suprafetei
de filtrare necesara se utilizeaza relatia:
··
·
(100 -W)
St
10 Q.ni
=

16·Lt
(9.11)
în care :
St reprezinta suprafata de filtrare necesara, în m2;
Q - debitul de namol, în m3/zi;
.n - densitatea namolului, în gr/cm3;
Wi - umiditatea initiala a namolului, în%;
Lt - productivitatea (încarcarea) vacuum-filtrului, în kg/m2h.
Productivitatea vacuum-filtrului se poate stabili pe baza determinarilor de labo
rator -
rezistenta specifica la filtrare si coeficientul de compresibilitate - sau pe ba
za încercarilor pe
instalatii pilot.
Pm.f (100 -Wi)·(100 -Wf)
L=0, 25 ··

K
···
(-)
.RMW W
if (9.12)
în care:
L este productivitatea, în kg substanta uscata/m2h;
P - presiunea de lucru, în mmHg;
R= r x 10-10 - rezistenta specifica conventionala la filtrare a namolului, în cm/g
;
. - vâscozitatea filtratului, în c.p.;
m - fractiunea de imersare, în %;
M - durata de rotatie a tamburului, în min;
K - factor de corectie (0,75);
.f - densitatea filtratului, în g/cm3;
Wi - umiditatea initiala a namolului, în %;
Wf - umiditatea finala a namolului, în %.
Productivitatea vacuum-filtrelor la deshidratarea namolurilor provenite din epur
area
apelor variaza în limite largi: 5 - 10 kg /m2 h pentru namol activ proaspat si fer
mentat, 20 - 25
kg / m2 h pentru namol amestecat fermentat si circa 30 kg / m2 h pentru namolul
primar
fermentat.
Deshidratarea namolurilor pe vacuum-filtre prezinta avantajul functionarii cont
inue
(spre deosebire de filtrele presa) si a capacitatii mari d filtrare. Dintre avan
taje se pot semnala
degradarea relativ rapida
a pânzelor filtrante, umiditatea destul de ridicata a turtei (70-80% si
consum de energie mai mare decât al filtrelor presa.
Deshidratarea mecanica
pe filtre presa
Caracteristica principala a acestor utilaje este concentrarea unei mari suprafe
te de
filtrare într-un echipament de dimensiuni reduse.
Filtrele presa
pot fi adaptate pentru o gama larga
de suspensii. Exista multe variante
constructive de filtre presa, deosebirile principale constând în forma si modul de f
unctionare a
elementelor filtrante.
În aceste instalatii, namolul îngrosat sau conditionat este pompat cu pompe special
e
în camerele filtrului presa. Dupa umplerea camerelor se face deshidratarea prin cr
esterea
presiunii, în final ramânând în camera o turta
cu umiditate redusa, chiar sub 40%. Consumul
de energie electrica este de circa 3 kWh/m3 namol.
Un filtru presa contine un numar de panouri fixate pe un cadru ce asigura alinia
mentul
si sunt presate între capatul fix si cel mobil (fig. 9.14). Un dispozitiv preseaza
si mentine
închise panourile (fig.9.15), în timp ce influentul este pompat în interiorul presei p
rintr-un
orificiu de admisie la o presiune cuprinsa între 700 si 2.100 kPa.
Conditionarea materiilor solide necesara
în general pentru producerea unor turte cu
umiditate scazuta, implica adaugarea de var si clorura ferica, polimer sau polim
er combinat cu
componente anorganice, înainte de filtrare. Folosirea doar a polimerului pentru co
nditionarea
materiilor solide reduce performanta, dar aceasta reduce costurile pentru reacti
vii chimici,
reduce mirosul de azot si reduce surplusul de volum a turtelor produse. Una dint
re problemele
folosirii unui singur polimer este îndepartarea turtelor de pe material în timpul ci
clului de
descarcare si clorura ferica poate fi folosita pentru a usura îndepartarea turtelo
r de pe
material21,22.

Fig. 9.14. Filtru presa

21 21 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura


re A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
22 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews Environmental Engineering, Elsevier Scienc
e, USA, 2003;
Fig. 9.15. Panourile unui filtru presa

Durata de deshidratare a namolurilor pe filtre de presa se calculeaza pe baza a


doua
componente esentiale si anume tipul de deshidratare propriu-zisa sau timpul de p
resare si
durata de încarcare si descarcare a filtrului sau timpul auxiliar. Timpul auxiliar
poate fi egal
cu timpul de presare în cazul filtrelor presa cu încarcare si descarcare manuala sau
mai redus.
10-15 min, la instalatiile moderne.
Timpul de presare propriu-zis se poate determina pe baza caracteristicilor namol
ului
si a parametrilor constructivi ai instalatiei.
2
1, 42 .Rd .(100 -Wf )·(Wi -Wf )
t =
n
p 4 P (100 -W )
10 ··
i
(9.13)
unde:
tp este timpul de presare, în h;
. - vâscozitatea filtratului, în c.p.;
R = r x 10-10 - rezistenta specifica conventionala la filtrare a namolului, în cm/
g;
d - distanta dintre placi, în cm;
P - presiunea de lucru, în at;
Wi - umiditatea initiala a namolului, în %;
Wf - umiditatea finala a namolului, în %;
.n - densitatea namolului, în g/cm3.
Tesaturile filtrante, la filtrele de presa, pot fi naturale sau artificiale, iar
alegerea
conditiile de exploatare ale instalatiei de trebuie sa se faca în functie de tipul
de namol, timpul
de deshidratare propriu-zisa pentru filtrare si conditiile impuse filtratului. T
impul de
deshidratare pentru namolurile rezultate din epurarea apelor uzate variaza între 1
si 6 h,
depinzând de caracteristicile namolului, gradul de conditionare, presiunea de lucr
u, etc.
În tabelul 9.9 se prezinta
date asupra duratei de presare pentru diferite tipuri de
namol.
Tabelul 9.9.
Timpul de presare a unor namoluri industriale
Tipul de namol Umiditatea
initiala,
%
Rezistenta specifica
la filtrare x 1010
cm/g
Timpul de
presare
(tp), h
Presiunea
de lucru, at
Celuloza
si hârtie 97-98 11-55 1,8 7-8
Vâscoza 95-96 25-35 0,6 3-5
Preparatii de carbune 67
59
20
7-9
2,1
1,6
7
7
Principalele avantaje ale filtrelor -presa sunt capacitatea mare de filtrare, co
nsum
redus de energie, umiditatea scazuta
a turtelor. Dintre dezavantaje se semnaleaza consum
mare de material filtrant, consum ridicat de reactivi pentru conditionare, consu
m mare de
manopera.
Principalele dezavantaje a filtrelor presa
sunt costurile de investitie ridicate, cantitatile
subsecvente de reactiv de conditionare sau de material filtrant (pânza) ce sunt ne
cesare,
capacitatea de aderenta a turtelor de namol pe filtru, ceea ce implica îndepartare
a manualasi
costurile relativ ridicate de functionare si întretinere. Sistemele cu filtre pres
a ramân unele
dintre cele mai scumpe sisteme de deshidratare; oricum, când cerintele de dispuner
e dicteaza
uscarea turtelor, costurile efective au fost recuperate datorita costurilor scaz
ute de dispunere
asociata
cu uscarea turtelor. Filtrele presa s-au dovedit a fi eficiente din punct de ved
ere al
costurilor când turtele trebuiesc incinerate. Adesea, continutul crescut de partic
ule uscate a
turtelor rezultate de la filtrele presa sunt combustibile la incinerare, acestea
reducând
necesarul de combustibili precum gazul natural sau pacura.
Deshidratarea mecanica prin centrifugare
Utilizarea centrifugelor pentru deshidratarea namolului rezultat din epurarea a
pelor
uzate si-a largit aplicabilitatea în ultimii ani, prin realizarea de utilaje cu pe
rformante ridicate
si eficienta buna de deshidratare, mai ales datorita utilizarii polimerilor orga
nici ca agenti de
conditionare.
Deshidratarea prin centrifugare poate fi definita
ca o decantare accelerata sub
influenta unui câmp centrifugal, mai mare de doua ori decât forta gravitatiei. Facto
rii care
influenteaza sedimentarea centrifugala sunt aceiasi ca si la sedimentarea conven
tionala.
Deshidratarea centrifugala este influentatasi de o serie de parametri ai echipam
entului,
parametri constructivi ce trebuie alesi în functie de scopul urmarit.
Tendinta actuala se manifesta catre utilizarea centrifugelor cu rotor compact s
i
functionare continua. Aceste echipamente se pot grupa în trei categorii, cu domeni
i specifice
de aplicare:
-centrifuge cu rotor conic, care produc o buna deshidratare si centrat limpede,
dar neadecvate pentru solide fine;
-centrifuge cu rotor cilindric, care produc, în general, un centrat limpede;
-centrifuge cu rotor cilindro-conic, care produc si turte bine deshidratate si
centrat limpede23.
Pentru realizarea unui grad înalt de recuperare a solidelor din namol (centrat
limpede) se poate actiona prin descresterea debitului de alimentare, cresterea c
onsistentei
namolului, cresterea temperaturii si cresterea dozei de coagulant. Cresterea gra
dului de
deshidratare a namolului se poate realiza prin scaderea debitului de alimentare
sau cresterea
temperaturii, chiar si fara adaos de coagulanti. În general, turte bine uscate dau
centrat mai
putin limpede daca nu se are în vedere o conditionare corespunzatoare a namolului.
Eficienta procesului se exprima prin eficienta de îndepartare a substantelor din
namol
si se caracterizeaza cu relatia:
SSS
t·(
i-
c)
E=·100
SSS ·(
t-)

ic (9.14)
în care:
E reprezinta
randamentul de recuperare, în %;
St - continutul de solide în turta, în %;
Si - continutul de solide la alimente, în %;
Sc - continutul de solide în centrat, în %.
Randamentul de recuperare atinge valori de peste 90%, iar umiditatea turtelor es
te
variabila în functie de provenienta namolului si gradul de conditionare. În tabelul
9.10 se
indica performantele obtinute la deshidratarea unor namoluri din industria texti
la pe
23 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews Environmental Engineering, Elsevier Scienc
e, USA, 2003;
centrifuga cilindro-conica, cu namol conditionat cu polielectroliti organici.
Tabelul 9.10.
Performante la deshidratarea prin centrifugare
Tipul de namol Umiditatea
initiala, %
Debit de
alimentare,
m3/h
Grad de
recuperare, %
Concentratia
de solide în
turta, %
Namol de
precipitare
chimica
94,4 3,5 95,0 25,2
Namol biologic
în exces
97,9 3,0 89,1 -
Namol primar
brut
93,2 3,5 96,1 26,8
Deshidratarea mecanica
pe filtru presa cu banda

Acesta este un echipament construit si introdus recent pentru deshidratarea


namolului. În general, se obtin performante bune, cu namoluri având o concentratie i
nitiala în
solide de circa 4%.
Parametrii de exploatare care influenteaza performantele echipamentului sunt deb
itul
de namol, viteza bandei, presiunea si debitul apei de spalare.
În tabelul 9.11 se prezinta performantele filtrului presa cu banda
pentru diferite tipuri
de namol.
Tabelul 9.11.
Performante la deshidratarea pe filtru presa cu banda

Tipul de namol Concentratie în solide


la alimentare, %
Solide în turta, % Doza de
conditionare , kg/t
Namol primar brut 3 - 10 25 - 14 0,6 - 4,5
Namol activ proaspat 0,5 - 4 12 - 32 1,0 - 6,0
Amestec de namol
primar+ activ în
exces
3 - 6 20 - 35 0,6 - 5,0
Namol fermentat
aerob
1 - 8 12 - 30 0,8 - 5,0
Namol fermentat
anaerob
3 - 9 18 - 34 1,5 - 4,5
Namol conditionat
termic
4 - 6 38 - 50 -
Filtrele cu banda
sunt utilaje des folosite în toata
lumea, datorita
costurilor de
exploatare scazute si a fiabilitatii ridicate.
Namolul este deshidratat treptat, în procesele filtrelor cu banda, urmarind cei tr
ei pasi
de functionare: conditionarea chimica, drenarea gravitationala pâna la atingerea u
nei
consistente mai mari si compactarea în zona de presare. Figura 9.16 prezinta schem
atic un
filtru cu banda24,25.

Fig. 9.16. Filtru cu banda

Conditionarea chimica
cu ajutorul polimerilor organici este metoda cea mai des
utilizata, pentru deshidratarea gravitationalasi deshidratarea sub presiune de c
atre filtrele cu
banda. Polimerul este adaudat într-un bazin separat, localizat în amonte de presa sa
u este
injectat direct în conducta de alimentare. Amestecarea corespunzatoare a namolului
influent
cu polimerul este esentiala în functionarea filtrelor cu banda.
Exercitarea fortelor de presiune si comprimare se petrece între doua benzi filtran
te.
Multe variabile influenteaza eficienta filtrelor cu banda, incluzând caracteristic
ile namolului,
metoda si tipul conditionarii chimice, presiunea desfasurata, configuratia utila
jelor, incluzând
drenarea gravitationalasi viteza benzilor.
Desi rezultatele eficientei presarii cu filtre cu banda
indica variatii semnificative în
capacitatea de deshidratare a diferitelor tipuri de namoluri, presarea, în mod nor
mal, este
capabila sa produca deshidratarea turtelor la un continut al materiilor solide d
e 18-25% pentru
amestecul de namol primar cu cel biologic.
Metoda cea mai buna
pentru evaluarea eficientei filtrului cu banda pe un anumit tip de
namol este folosirea unei unitati pilot. Datele colectate, ce fac parte din test
ele pilot, includ
încarcarea hidraulicasi încarcarea cu materii solide, tipul polimerului si consumul,
procentul
de materii solide si retinerea materiilor solide.
Dozarea polimerului si regimul de alimentare trebuie sa fie optime procesului. T
estele
rezistentei specifice si a timpului de suctiune capilara
pot fi folosite pentru a compara
caracteristicile filtrarii a diferitelor tipuri de namol si pentru a determina o
ptimul necesar în
coagulare.
Când se evalueaza performantele filtrelor cu banda, ca la oricare alte procese de
deshidratare, trebuiesc luate în considerare cantitatea si calitatea filtratului s
i a apei de filtrare
si efectele lor asupra sistemului de epurare a apelor uzate.
Cantitatea de namol ce trebuie trecuta
prin filtrele cu banda
este un prim criteriu de
dimensionare a utilajelor de deshidratare.
Pentru aprecieri comparative asupra celor patru tipuri de utilaje de deshidratar
e, se
indica
în fig.9.12 valorile medii ale concentratiei în substanta uscata în turta pentru difer
ite
24 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
25 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews Environmental Engineering, Elsevier Scienc
e, USA, 2003;
tipuri de namol.

Legenda:
CENI - centrifuga
P -namol primar
VF - vacuum filtru FP - filtru presa
FPB - filtru presa cu banda
AE - namol activ în exces
Fig. 9.17. Umiditati si solide în namol
Comparând datele ce se pot obtine la deshidratarea mecanica a namolurilor pe cele
patru tipuri de echipamente, se poate conclude:
-deshidratarea prin centrifugare sau vacuum-filtru produce turte cu umiditate
comparabila;
-deshidratarea cu filtru presa cu banda
produce turte cu umiditate mai redusa;
-deshidratarea namolului primar fermentat se realizeaza cu eficienta mai buna
decât a celui fermentat provenit din amestecul namolului primar si în exces.
9.8. USCAREA
Reducerea avansata a umiditatii namolului se poate realiza prin evaporarea forta
ta a
apei, pâna la o umiditate de 10-15%, în instalatii speciale si cu aport de energie e
xterioara.
Principalele tipuri de instalatii utilizate pentru uscarea termica a namolului s
unt:
uscatoare cu vetre etajate, uscatoare rotative si uscatoare prin atomizare. Pent
ru calcului
necesarului de caldura
ce trebuie furnizata sistemului trebuie sa se tina seama, în principal, de
necesarul pentru evaporarea apei din namol, preîncalzirea materialului, dezodoriza
rea gazelor
rezultate etc. Întrucât randamentul termic al instalatiilor nu depaseste, de regula,
50%, s-a
calculat ca pentru uscarea unui namol cu umiditate d circa 80%, pâna
la umiditate de circa
10%, sunt necesare circa 4500 kcal/kg substanta uscata. Pentru reducerea necesar
ului de
caldura se recomanda deshidratarea prealabila a namolului, preîncalzirea aerului a
dmis în
sistem si recuperarea caldurii reziduale. Desi procedeul este costisitor si puti
n aplicat, are
totusi o serie de avantaje legate, mai ales, de valorificarea agricola a namolul
ui: produce
namol steril, reduce considerabil volumul de materialului datorita îndepartarii ap
ei, necesita
suprafete de depozitare mici, este practic neinfluentat de prezenta substantelor
toxice sau
inhibatoare.
Cercetari recente vizând utilizarea energiilor neconventionale în deshidratarea
namolului au pus în evidenta posibilitatea utilizarii energiei solare, mai ales pe
ntru surse de
namol cu emisie intermitenta (de exemplu din industrializarea sfeclei de zahar)
si zone cu
insolatie prelungita. Captatorii solari (realizati de ICPGA în colaborare cu Insti
tutul
Politehnic Cluj), de tip aer-aer, furnizeaza aer încalzit la temperatura de 75...8
5 0C, ce se
trimite pe un uscator tip banda (acoperit), pe care circula namolul în prealabil d
eshidratat.
Experimentarile efectuate pentru namol de la fabricile de zahar au condus la
obtinerea unui materila uscat cu umiditate finala de 10-12%, alimenatrea bandei
facându-se
cu namol cu umiditatea de circa 60%. Materialul uscat poate fi omogenizat (sau g
ranulat),
însacuit si transportat în conditii similare cu îngrasamintele chimice minerale.
Pentru cantitati mici de namoluri cu continut de metale, pentru reintroducerea în
circuitul economic, prinîntreprinderile de prelucrarea minereurilor, s-a utilizat
tehnologia de
uscare cu energie solara cu instalatie de uscare cu platouri suprapuse. Aerul ca
ld obtinut de la
captatorii solari poate fi utilizat pentru uscarea namolului si pe platforme de
uscarea
namolului închise si cu ventilatie fortata.
9.8.1. Fazele procesului
Cele trei faze importante ale deshidratarii termice includ faza de încalzire, o fa
za
constantasi una de descrestere. În timpul fazei de încalzire, temperatura namolului
si eficienta
uscarii cresc pâna la conditiile stationare ale fazei constante. Faza de încalzire în
mod normal
este scurta, si are ca rezultat o uscare redusa. În timpul fazei constante, umidit
atea interioara
se înlocuieste cu umiditatea exterioara deoarece se evapora de la suprafata satura
ta a
namolului. Transferul caldurii la suprafata de evaporare controleaza eficienta d
e uscare
similar cu evaporarea apei dintr-un lac. Faza constanta
care în general este faza cu perioada de
desfasurare cea mai lunga, este faza cea mai importanta din procesul de uscare.
Eficienta de uscare, independenta de mecanismul intern precum debitul de lichid,
depinde de urmatorii trei factori externi: coeficientul de transfer al caldurii
sau transferul de
masa, suprafata expusa mediului de uscare, diferentele de temperaturasi de umidi
tate dintre
mediul uscat si suprafata umeda a namolului. În final, în timpul fazei de descrester
e,
umiditatea externa se evapora rapid si este înlocuita de umiditatea interna. Ca re
zultat,
suprafata expusa
nu mai este saturata, caldura latenta nu este transferata la fel de repede ca si
caldura sensibila
ce vine de la suprafata de încalzire, temperatura namolului creste si eficienta
uscarii scade. Punctul de trecere de la faza constanta
la cea de descrestere este numit
umiditate critica.
9.8.2 Teoria uscarii namolului
Clasificarea utilajelor de uscare este bazata pe o metoda predominanta
de transfer a
caldurii la materiile solide umede. Aceste metode sunt: convectia, conductia, ra
dierea sau o
combinatie a acestora.
În sistemele de uscare prin convectie (uscare directa), namolul umed intra în contac
t
direct cu mecanisme de transfer a caldurii, de obicei gaze fierbinti.
În sistemele de uscare prin conductie (uscare indirecta), peretele ce retine mater
iile
solide separa namolul umed de suprafata de transfer a caldurii, în mod normal abur
i sau un
fluid fierbinte.
În sistemele de uscare prin radiere, sistemele cu lampi cu infrarosu, sistemele cu
rezistente electrice sau energia radianta
de alimentare a refractorilor încalziti cu gaz ce se
transfera la namolul umed si evapora umezeala.
9.8.3. Principalele sisteme de uscare a namolului
Utilajele de uscarea namolului sunt grupate în patru categorii: directe, indirecte
,
combinate si cu infrarosu.
Utilaje directe
Utilajele directe (prin convectie) ce au fost folosite cu succes în deshidratarea
namolului rezultat de la epurarea apelor uzate, includ utilaje de uscare prin pu
lverizare, utilaje
de uscare rotative, utilaje de uscare cu pat fluidizat.
Utilajele cu pat fluidizat, sau utilajele cu transportor pneumatic se compun din
tr-un
cuptor de ardere, mixer, dezintegrator, separator tip ciclon, ventilator pentru îm
prastierea
vaporilor. Mixerul are rolul de a amesteca namolul umed cu turtele uscate pentru
a realiza un
amestec de alimentare cu 40-50% umiditate.
Uscatoarele rotative (fig. 9.18) sunt folosite pentru uscarea namolului primar,
a
namolului în exces si a namolului fermentat.
Un utilaj de uscare rotativ este alcatuit dintr-o carcasa din otel ce se roteste
pe un lagar
si este montat în mod normal cu axa înclinata usor fata de orizontala. Namolul influ
ent este
amestecat împreuna cu turtele de namol deshidratate într-un malaxor localizat la un
capat al
utilajului de uscare rotativ. Amestecul are o umiditate de aproximativ 65%, ceea
ce îl face
capabil sa se miste fara sa se lipeasca de utilaj. Produsul, amestecat continuu,
intra
pe la
capatul superior al utilajului de uscare, împreuna cu gazul, la o temperatura ce v
ariaza intre
260 si 482ºC. Amestecul si gazele fierbinti sunt transportate spre capatul de evac
uare al
utilajului. În timpul transportului, trecerea axiala împreuna
cu rotirea usoara a peretelui
interior a utilajului evacuaeaza namolul în exterior. Aceasta creaza
un strat subtire de
particule tasate, ce iau contact direct cu gazele fierbinti si se usuca rapid. G
azele evacuate ies
din utilaj la temperaturi ce variaza între 66 si 105ºC si trec printr-un echipament
de control,
pentru îndepartarea mirosului si a particulelor în suspensie. Produsul rezultat în urm
a uscarii
are un continut în materii solide cuprins între 90 si 95% si este usor de manipulat,
de
depozitat si de valorificat ca fertilizator sau ca material de îmbunatatire calita
tiva a solului.
Fig. 9.18. Uscator rotativ
Utilajul de uscare cu pat fluidizat (fig. 9.19) contine o camera verticala fixa,
perforata
la partea inferioara prin care sunt fortate sa treaca gazele fierbinti de catre
un grup de suflante.
Uscatorul produce un namol granulat similar cu cel obtinut în sistemele de uscare
rotative. În
interiorul patului fluidizat se mentine o temperatura de aproxiamtiv 120ºC.
În figura 9.20 se prezinta o schema clasica
a unui sistem de uscare cu pat fluidizat. Un
transportor cu snec alimenteaza namolul umed printr-o închidere pneumatica. În utila
j, gazul
încalzit face ca namolul sa devina
fluid sau îl transforma în namol în suspensie odata cu patul
de nisip. Gazele încalzite de la sistemul de ardere intra în camera de refulare si o
placa
perforata asezata la baza distribuie uniform gazele prin utilaj. Aceasta produce
un amestec la
nivel ridicat si un contact intim între particulele solide si gazul fierbinte având
ca rezultat un
transfer de caldura între faza solidasi cea gazoasa. Turtele uscate ies din utilaj
prin deversare
printr-o conducta
sau peste un prag ajustabil cu închidere pneumatica. Orificiile de evacuare
insufla gazele într-un separator tip ciclon sau la alte echipamente de control a a
erului poluat.
Fig. 9.19. Schema de principiu a unui sistem de deshidratare cu pat fluidizat

Fig. 9.20. Utilaj uscare cu pat fluidizat


Utilajele de uscare indirecte
Utilajele de uscare indirecte sunt echipamente pozitionate vertical sau orizonta
l. Ele
includ utilajele de deshidratare cu palete (raclete), utilajele de uscare cu dis
curi si utilajele tip
evaporator cu efect multiplu.
Utilajele cu raclete si cele cu discuri sunt constituite dintr-un rezervor orizo
ntal fix, cu
o carcasa prin care circula caldura. Rezervorul sau jgheabul contine un ansamblu
de agitatoare
(discuri, palete) montate pe un arbore rotational. Rotorul si agitatoarele permi
t transferul
caldurii si circulatia agentului termic prin partea centrala. Pot fi folositi si
alti agenti termici
ca apa fierbinte sau ulei. Agitatoarele nu au rol doar de transport a namolului
prin unitate, ci si
rol de transfer a caldurii la suprafata de contact cu namolul. Discurile sunt fa
bricate din otel
sau din inox iar unele utilaje sunt furnizate cu o combinatie de cele doua tipur
i de materiale.
Unitatile pot fi de asemenea, construite din diferite aliaje speciale daca sunt
prezente medii
puternic corozive. O schema de principiu este prezentata în figura
Concentratii de materii solide din namolul uscat variaza între 65 si 95% în functie
de
utilizarea sau dispunerea finala.
Fig. 9.21. Schema de principiu a deshidratarii indirecte
Utilaje de uscare combinate
Utilajul de uscare combinat, este alcatuit dintr-un rezervor sau un jgheab captu
sit ce
foloseste un volum mare de gaze încalzite ca mediu de încalzire sau care face trecer
ea gazului
apoi la utilajul indirect. Acest mod de functionare reduce punctul de fierbere a
substantelor
volatile si are efect de fluidizare, acestea îmbunatatind coeficientul de transfer
al caldurii
dintre namol si suprafata încalzita. Alt avantaj al acestei metode de functionare
este acela ca
încalzirea directa sau indirecta
poate varia pentru a minimiza consumul de energie si pentru a
mari eficienta de uscare.
Utilaje de deshidratare cu radiatii infrarosii.
Aplicatiile de uscare a namolului provenit de la epurarea apelor uzate orasenest
i cu
radiatii infrarosii în mod normal implica
combustia (un cuptor de uscare cu infrarosu sau
multiple cuptoare de uscare).
Caracteristicile namolului uscat depind de natura namolului influent, de tipul
proceselor din amonte, de suprafata expusa procesului de uscare. Granulele de na
mol vor
varia între 6 si 8 mm. Pentru comercializare, granulele trebuie sa aibe dimensiuni
cuprinse
între 3 si 5 mm si pentru aceasta se va proceda la o sitare a acestuia26.
26 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
9.9. INCINERAREA NAMOLULUI
Daca namolurile rezultate din epurarea unor ape uzate industriale contin compusi
organici si/sau anorganici toxici ce nu permit valorificarea agricola, depozitar
ea pe sol sau
aplicarea procedeelor de recuperare a substantelor utile, se face apel la incine
rare ca singura
alternativa acceptabila. În timpul incinerarii compusii organici sunt oxidati tota
l, iar compusii
minerali sunt transformati în oxizi metalici ce se regasesc în cenusa.
Pentru incinerare se recomanda reducerea prealabila a umiditatii namolului brut
si
evitarea stabilizarii aerobe sau fermentarii anaerobe, care diminueaza puterea c
alorica a
materialului supus incinerarii.
Prelucrarea namolului înainte de incinerare trebuie sa conduca la autocombustie.
Tinând cont de un necesar de 2,6 MJ/kg pentru evaporare si pierderi de energie de
minimum
10%, se recomanda o umiditate a namolului la alimentare de circa 50%. Daca umidi
tatea este
mai mare sau daca temperatura de combustie trebuie sa
fie mai mare de 7500C, pentru a evita
degajarea mirosurilor neplacute apare necesitatea combustibilului suplimentar.
Toate instalatiile de incinerare trebuie echipate cu instalatii de spalare sau
filtrarea
gazelor de ardere, pâna la obtinerea unui continut de suspensii (cenusa) la evacua
re de 150200
g/m3.
Incinerarea namolului semiplastic, cu putere calorica micasi continut ridicat d
e apa
impune echipament special, pentru a mentine un raport adecvat suprafata/volum în t
impul
combustiei.
În acest scop, pentru incinerarea namolului se utilizeaza cuptoare rotative cilind
rice,
cu vetre multiple sau cu pat fluidizat.
Incinerarea namolului este o transformare partiala sau totala a substantelor org
anice în
produsi oxidati (dioxid de carbon, apasi cenusa) sau oxidare partialasi volatili
zarea
substantelor organice prin arderea în prezenta oxigenului. Primul obiectiv al redu
cerii termice
este acela de a reduce cantitatea de materii solide necesara
cerintelor de depozitare. Termenul
de incinerare se refera
la reducerea substantei organice la temperatura ridicata în prezenta
excesului de aer. Turtele deshidratate ce contin materii solide în proportie de 20
-30 %, pot fi
incinerate cu combustibili auxiliari. Turtele uscate cu materii solide în proporti
e de 30-50 %
sau chair mai mult pot întretine arderea.
Elementele ce intra în componenta carbohidratilor, a acizilor si a proteinelor con
tinute
în namol sunt substante precum carbonul, oxigenul, hidrogenul si azotul. Procentul
în care se
gaseste fiecare element în parte se determina
în laborator pe baza de analize.
Cantitatea de oxigen necesara
întretinerii fenomenului de oxidare se determina
pe baza
cantitatilor de C, O, N si H continute în namol si a relatiei:
CaObHcNd + (a +0,25 c 0,5 b) O2 . aCO2 + 0,5 c H2O + 0,5 d N2 (9.15)
iar cantitatea teoretica de aer va fi de 4,35 ori mai mare decât cea a oxigenului
necesar,
deoarece aerul contine 23% oxigen. Pentru a se asigura procesul de incinerare, c
antitatea de
aer va fi suplimentata
cu aproximativ 50%.
Procesul de combustie sau de incinerare, reprezinta o combinatie rapida a oxigen
ului
cu combustibilul rezultat din eliberarea caldurii. Elementele combustibile ale n
amolului în
exces precum carbonul, hidrogenul, sulful, apar combinate chimic în namolul organi
c sub
forma
de grasimi, carbohidrati si proteine. Partea combustibila a namolului are un con
tinut
energetic aproximativ egal cu cel al lignitului. Produsii arderii complete sunt
dioxidul de
carbon, vaporii de apa, dioxidul de sulf si cenusa. O incinerare corespunzatoare
necesita o
dozare corespunzatoare si o amestecare bine facuta
a combustibilului cu aerul, aprinderea si
mentinerea procesului de ardere a amestecului.
Gazul rezultat din incinerarea substantelor organice umede contine gaze de
combustie umede, aer în exces si vapori de apa proveniti din amestec si oxidarea
hidrogenului. Puterea calorica
a gazului de combustie rezulta prin însumarea puterilor
calorice a fiecarui gaz constituent la temperatura de evacuare. Daca se folosest
e combustibil
suplimentar, volumele si capacitatile calorice ale gazelor rezultate din inciner
area
combustibilului si a namolului trebuie calculate separat.
9.9.1. Procese de incinerare
Exista
cinci tipuri diferite de procese de incinerare ce folosesc urmatoarele tipuri de
echipamente (utilaje): cuptoare cu vetre multiple, incineratoare cu pat fluidiza
t, conditionarea
termica cu unde infrarosii, o combinatie de incineratoare cu vetre multiple si i
ncineratoare cu
pat fluidizat si proces de zgurificare.
Cuptorul rotativ
Consta dintr-un cilindru captusit cu material refractar, cu axul putin înclinat f
ata de
orizontala. Namolul este injectat la capatul amonte si, în timp ce este ars, este
transportat la
cealalta extremitate prin miscarea de rotatie a cilindrului. Pentru a asigura o
buna functionare
a cuptorului este necesar sa se marunteasca
materialul, înainte de alimentare, pentru a obtine o
suprafata suficient de mare si a asigura o distributie uniforma a acestuia.
Cuptorul cu pat fluidizat
Incineratorul cu pat fluidizat (fig. 9.22) este un echipament de forma cilindric
a, ce
contine un pat de nisip de aproximativ 0,8 m grosime si duze pentru admisia aeru
lui la o
presiune de 20 35 kPa si pentru mentinerea patului de nisip în suspensie. Namolul
se
amesteca repede cu patul fluidizat prin miscarea turbulenta a nisipului. Tempera
tura minima a
nisipului înainte de introducerea namolului trebuie sa
fie de aproximativ 700ºC si trebuie
mentinuta
mai apoi la valori cuprinse între 760 si 820ºC. Evaporarea apei si incinerarea au lo
c
rapid, iar cenusa si gazele rezultate în urma arderii sunt evacuate pe la partea s
uperioara a
utilajului.
Într-un incinerator cu pat fluidizat materiile solide din namol auo miscare fluida
întrun
spatiu închis, prin trecerea aerului de combustie prin zona patului fluidizat.
În aceasta faza
materiile solide sunt separate unele de altele cu ajutorul aerului
introdus pentru fluidizarea patului prezentând o suprafata mai mare de contact gaz
-solid.
Datorita suprafetei mari de contact, eficienta termica
este mare în majoritatea incineratoarelor
cu pat fluidizat.
Dispersia gazului prin patul fluidizat se face prin duze special proiectate sa a
sigure
mixarea completa a amestecului de nisip cu namol. Variatiile de temperatura ale
patului
fluidizat dintr-o anumita zona în alta a incineratorului nu trebuie sa depateasca
6-8ºC.
Fig. 9.22. Incinerator cu pat fluidizat.
Selectarea si proiectarea sistemului de incinerare a namolului este o sarcina co
mplexa,
tehnica, ce necesita specializare. Procedura de proiectare include metode empiri
ce care se
bazeaza pe datele furnizate de statiile pilot. Asemenea informatii sunt în general
recomandate
ca fiind corespunzatoare si pot fi brevetate de catre fabrici care vor dezvolta
calculele de
proiectare dupa ce introduc date, conditii si specificatii pentru operare.
Cuptorul cu vetre multiple
Cuptoarele cu vetre multiple sunt folosite pentru transformarea turtelor de namo
l
deshidratat în cenusa. Acest tip de utilaj se foloseste de obicei doar în statiile d
e epurare foarte
mari, datorita complexitatii procesului si a costului de investitie ridicat. Ace
st tip de utilaj
poate fi folosit, de asemenea, doar pentru uscarea namolului.
O sectiune transversala a unui furnal cu multiple vetre este reprezentata în figur
a 9.22.
Un furnal cu multiple vetre este pozitionat vertical, este de forma cilindrica,
din otel refractar
si contine o serie de rafturi orizontale sau vetre. Un arbore central se roteste
în interiorul
vetrei. Bratele metalice sunt atasate pe arborele central iar prin ele va trece
aer pentru
ventilare. Fiecare brat este dotat cu o serie de dinti ce pot fi înclinati în direct
ia de rotatie sau
invers directiei de rotatie. Bratele inverse sporesc timpul de retentie al namol
ului si
îmbunatatesc uscarea. Aerul de combustie intra
pe la partea inferioara a vetrei si circula
ascendent prin duzele vetrei în contracurent cu namolul. Aerul este evacuat pe la
partea
superioara a vetrei, la un schimbator de caldurasi apoi la un echipament de cont
rol al aerului
poluat.
În general, curgerea materiilor solide se face descendent prin furnal. Cursul radi
al, este
cauzat de actiunea formei înclinate a racloarelor metalice, pozitionate pe bratele
montate de
pe arborele central.
Miscarea are loc într-o serie de pasi discreti fiecarui dinte revenindu-i câte o par
te de
materii solide. Materiile solide sunt împinse radial de câteva ori, în fiecare vatra în
careauo
perioada de stationare.
Procesul are ca efect brazdarea si rasucirea namolului astfel încât acesta sa fie cât
mai
bine expus procesului de uscare. Suprafata efectiva pentru uscare se estimeaza a
fi 130% din
suprafata plana a vetrei. Cenusa uscata se evacueaza pe la partea inferioara a f
urnalului si este
retinuta fie sub forma umeda fie sub forma uscata27.

Fig. 9.23. Cuptorul cu vetre multiple


Cuptorul cu vetre multiple, are trei zone: zona de uscare, zona de incinerare zo
na de
racire. Majoritatea apei din namol se evapora în zona vatrei superioare sau în zona
de uscare.
Temperatura creste în zona de uscare de la 430 la 760ºC. Produsul uscat este apoi in
cinerat la
temperaturi cuprinse între 760 si 930ºC în zona centrala
a vetrei, numitasi zona de incinerare.
Materiile volatile si materiile solide sunt incinerate în vatra superioarasi în cea
de mijloc.
Aerul insuflat raceste cenusa pâna la o temperatura cuprinsa în intervalul 90-200ºC în v
atra
27 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews Environmental Engineering, Elsevier Scienc
e, USA, 2003;
inferioarasi o evacueaza
pe la partea inferioara a cuptorului.
Namolul influent trebuie sa contina mai mult de 15% materii solide datorita limi
tei
maxime de evaporare a echipamentului. Este nevoie sa se adauge combustibil supli
mentar
atunci când continutul de materii solide al influentului este cuprins între 15 si 30
%. Cantitatea
medie de namol influenta
este de aproximativ 40 kg/m2 h.
Cuptorul cu vetre multiple a fost folosit cu succes pentru distrugerea termica a
diferitelor tipuri de namoluri. Avantajele furnalului cu mai multe vetre sunt: s
patiul necesar
mic, fiabilitatea mare, usurinta în exploatare, eficienta ridicata, reducerea mare
a volumului
de namol si evacuarea de cenusa sterila. Dezavantajele includ întretinerea sporita
, necesita
efort ridicat, consum mare de energie, probleme de poluare a aerului, probleme d
e miros,
costuri ridicate ale investitiei si complexitatea sistemului28.
Alte tipuri de instalatii
Pentru incinerarea namolului sau altor reziduuri industraile apoase se mai utili
zeaza
instalatii de oxidare umeda, instalatii de piroliza, incinerare prin automatizar
e etc.
Este avantajos ca incinerarea namolului sa se realizeze împreuna cu gunoaiele
menajere si alte reziduuri industriale, alegându-se tipul de instalatie în corelatie
cu
caracteristicile materialelor. La incinerarea în comun cu gunoaiele menajere, namo
lul trebuie
deshidratat pâna la o umiditate apropiata de a gunoiului si adaugat în proportie de
10-15%
(fata de gunoi); cele mai multe instalatii de ardere sunt dotate cu echipamente
pentru
recuperarea caldurii29.
9.10. CONTROLUL EMISIILOR
Proiectarea sau exploatarea inadecvata
a procesului pentru prelucrarea namolurilor pot
avea o contributie semnificativa
la poluarea aerului. Doua
probleme importante asociate cu
procesul de incinerare sunt mirosul si emisiile rezultate în urma arderii.
Cantitatea si calitatea emisiilor rezultate în urma arderii depind de metoda folo
sita
pentru incinerare, de compozitia namolului si de compozitia carburantului auxili
ar30.
28 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
29 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
30 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare
A Apelor Uzate Orasenesti
Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.
CAPITOLUL 10.
ARDEREA DESEURILOR INDUSTRIALE

10.1. Deseuri industriale incinerabile


Prin deseuri industriale incinerabile se înteleg acele reziduuri din procesele
tehnologice organice, care, desi au o anumita putere calorica, nu si-au gasit ni
ci o utilizare fie
din cauza toxicitatii lor (sau a altor pericole pentru mediu), fie pentru ca ocu
pa loc de stocare
(teren).
De obicei deseurile industriale incinerabile reprezinta
reziduuri de blaz, gaze
industriale nocive, slamuri sau slopsuri provenite din diverse procedee de separ
are, izomeri
inactivi (rezultati concomitent cu cei activi), ambalaje uzate (saci) etc.
Sursele de deseuri industriale incinerabile:

Deseuri industriale de la fabricarea metioninei si a acidului acrilic:


-reziduuri de blaz de la coloana de rectificare a metioninei;
-reziduuri de la purificare metioninei;
-produs de blaz de la obtinerea acidului acrilic (polimer)
Deseuri industriale de la o platforma petrochimica
Deseuri industriale de la fabricarea solventilor clorurati. La obtinerea
solventilor clorurati (perclor etilenasi tetraclorura de carbon), în faza de recup
erare a
solventilor din reziduuri, apare un deseu industrial sub forma de reziduu de bla
z în cantitate
de cca. 5 %, produs care este foarte lipicios, la reîncalzire are tendinta de întari
re pe conducte,
astfel încât singura solutie de a-l îndeparta este incinerarea. La ardere, care are lo
c la cca.
1200 1300 0C în exces de oxigen formeaza pe lânga CO2 si H2O (produse normale de
ardere) si HCl (fapt comun tuturor substantelor organohalogenate, cânt se formeaza
XH)
deseuri industriale de rafinare. În procesul de rafinare al produselor petroliere
si al celor de cocserie, apar ca deseuri industriale gudroanele acide în cantitati
mari, deseu
care însa nu si-a gasit în ciuda numeroaselor studii si încercari nici o utilizare, fi
ind
actualmente depozitat pe halde.
Deseuri din rezervoare petroliere. La exploatarea normala a parcurilor de
produse petroliere (brute si finite), în rezervoarele acestora se depun slamuri si
namoluri, în
cantitate importanta, ceea ce impune curatirea lor periodica. De preferinta oper
atia de curatire
se face vara, cu decuplarea din flux, pe rând, a rezervoarelor si curatirea lor, h
idraulic sau
manual1.
10.2. Ape reziduale
Conceptia generala a epurarii apelor reziduale în cadrul unei platforme petrochimi
ce
este utilizarea epurarii biologice pentru totalitatea apelor reziduale, combinat
a cu epurari
locale amplasate lânga diverse instalatii componente ale platformei în conditiile
neintroducerii în efluent a apelor componente ale platformei a apelor reziduale cu
caracter
1 Antonescu N. si altii Valorificarea energetica a deseurilor, ed. Tehnica, Bucu
resti, 1988;
282
toxic pentru flora bacteriana. Aceste ape cu caracter toxic, se dirijeaza
separat, la fiecare
instalatie în parte, în recipiente speciale, tinând seama însa de compatibilitatea lor r
eciproca;
diferitele categorii de ape nu trebuie sa duca la reactii violente în recipiente.
Apele reziduale toxice apar frecvent în industria chimica organica (petrochimica,
sinteza, farmaceutica, cosmetica, pesticide etc.) si în special acolo unde produse
le finale sau
intermediare sunt produse de toxicitate deosebita. Astfel, se pot da de exemplu
ape reziduale
toxice de la fabricarea acrilonitrilului, de la pesticide etc.
Substantele poluante cu grad ridicat de periculozitate:
Pesticidele organo halogenice persistente si compusii care pot forma
asemenea substante în mediul acvatic, de exemplu DDT, HCH, toxafen, aldrin, heptac
lor,
brommetan.
Pesticidele organo silicice persistente si compusi care pot forma asemenea
substante în mediul acvatic ca de exemplu xiloxani.
Pesticidele organo fosforice ca de exemplu parathion, metil parathion, rogon,
metathion.
Pesticidele organo stanice, ca de exemplu: acetat de trifenilstaniu, hidroxid
de trifenilstaniu.
Substante cancerigene, ca de exemplu: benzopirenul si compusii sai,
benzoantracenul si compusii sai.
Compusi organici ai mercurului ca de exemplu alchil mercur.
Deseuri radioactive care se concentreaza în mediu sau organisme acvatice.
Din punct de vedere al distrugerii prin incinerare a apelor reziduale toxice de
pe o
platforma chimica, trebuie sa se tina seama si de reziduurile rezultate în procese
le industriale
de exemplu: reziduuri de blaz (gudroane), subproduse neutilizabile în stadiul actu
al de
dezvoltare tehnico-economica, în scopul crearii unei gospodarii de ansamblu a plat
formei. În
plus apele reziduale toxice sunt, în procesul de distrugere termica
energofage, în timp ce
majoritatea deseurilor industriale din industria chimica organica sunt purtatoar
e de energie,
astfel încât prin incinerarea lor concomitenta, de cele mai multe ori, nu este nevoi
e de
combustibil suport exterior platformei.
Apele reziduale toxice apar în general acolo unde materiile prime utilizate, produ
sii
intermediari reziduali sau produsele finite, au caracter toxic, mai mult sau mai
putin
pronuntat; cele mai periculoase rezulta în fabricatiile urmatoarelor produse:
pesticide care în general sunt substante cu un pronuntat caracter toxic, atât
ele cât si intermediarii rezultati în procesul de fabricatie;
intermediari si coloranti. În chimia organica de sinteza, notiunea de
intermediar are sens deosebit de larg, aproape fiecare produs finit fiind la rându
l lui unintermediar în fabricarea altui produs. În acest sens, aplicabil platformelo
r chimice organice
din industria chimica, toate fabricatiile de produse toxice evacueaza
în cele mai multe cazuri
ape cu un caracter toxic. Astfel sunt apele reziduale rezultate de la fabricarea
acrilonitrilului,
acetonitrilului, benzopirenului si benzidrinei, antracenului si derivatii sai, u
ltimele fiind
cunoscute si prin efectul lor cancerigen;
medicamentele si odorizantele, care de fapt se pot include în categoriile
specificate mai sus pentru intermediari2.
2 Antonescu N. si altii Valorificarea energetica a deseurilor, ed. Tehnica, Bucu
resti, 1988;
283
10.3. Tipuri de instalatii specifice pentru arderea deseurilor industriale si a
apelor
reziduale
10.3.1. Consideratii tehnice generale, caracteristici determinate pentru ardere
Caracteristici termotehnice generale ale apelor uzate toxice si deseurilor indus
triale
sunt specifice si hotarâtoare pentru procesul de ardere.
Din punct de vedere termotehnic, se precizeaza urmatoarele caracteristici:
a) Analiza tehnica, elementara
si compozitia chimica;
b) Puterea calorifica
si consistenta;
c) Alte proprietati fizico-chimice (vâscozitatea, temperatura de congelare,
temperatura de aprindere si autoaprindere).
De obicei, toate aceste date se obtin prin determinari de laborator asupra apelo
r uzate
toxice si deseurilor industriale în cauza, servind astfel ca datele sigure pentru
proiectarea atât
a agregatelor de prelucrare camera de ardere si cazanul recuperator cât si pentru
alcatuirea
unei scheme tehnologice corecte.
A) Analiza tehnica, elementarasi compozitia chimica. Prin compozitia chimica se
înteleg, speciile moleculare care alcatuiesc apele uzate toxice si deseurile indus
triale. Ea da o
imagine generala
a unor proprietati fizico-chimice cât si asupra produselor de ardere. Un
factor deosebit de important al compozitiei chimice este pH-ul apelor uzate toxi
ce si deseurile
industriale în cazul când acestea sunt lichide sau pastoase (sau chiar solide) obligân
d deseori
fie alegerea de materiale adecvate, fie operatii de corectare, fie ambele. De fo
arte multe ori (în
special la ape reziduale toxice) complexul pH temperatura compozitia chimica pun
e
probleme deosebite de schema, alegerea de materiale si tehnologie, cu rezolvari
nu totdeauna
din cele mai fericite.
B) Puterea caloricasi consistenta. Aceste caracteristici ale deseurilor industri
ale si
apelor reziduale toxice dau indicatii asupra cantitatii de caldura ce se degaja
la ardere si starea
deseurilor industriale (lichid, pastos sau solid). Daca nu exista date analitice
privind puterea
calorica a deseurilor industriale si a apelor reziduale toxice, acestea se pot c
alcula cu
urmatoarele formule aproximative:
-pentru deseurile solide sau pastoase (Mendeleev):
Hi = 339 Cl+ 1030 + Hl 109 (Ol Sl) 25,1 Wl [kJ/kg]
unde: Cl; Hl; Ol; Sl; Wl sunt date în % gravimetrice.
- pentru lichide combustibile:
Hi = 46410 + 3169 d 8791 d2 [kJ/kg]
unde d este densitatea produsului în kg/dm3.
C) Alte caracteristici importante în procesul de ardere ale apelor reziduale toxic
e si
deseurilor industriale sunt:
-vâscozitatea care se determina în general cu vâscozimetrul Engler (si se exprima în
grade Engler) da indicatii asupra fluiditatii lichidului (ape reziduale toxice s
i pasta) la
diferite temperaturi, astfel încât acesta sa poata fi usor pompat si pulverizat (mec
anic si
penumatic). Arata de asemenea temperatura la care lichidul trebuie pastrat în reze
rvoare si în
rezervoarele instalatiei de ardere.
284
-temperatura de congelare este temperatura (sau domeniul de temperaturi) la car
e
apar în masa lichidului (ape reziduale toxice sau pasta) formatiuni solide. La sca
derea sub
aceasta temperara formatiunile solide duc la înfundari de conducte, foarte greu de
desfundat
ulterior, deoarece de obicei reîncalzirea la temperatura peste cea de congelare nu
duce la
fluidizarea materialului (fiind însotita de descompuneri termice cu formarea de
macromolecule si cocs) si necesita deseori utilizarea de solventi sau înlocuirea t
ronsoanelor
afectate.
-temperatura de aprindere si autoaprindere, dau indicatii asupra comportarii ape
lor
reziduale toxice si deseurilor industriale în conditii standard, la aprinderea de
la o flacara
(temperatura de aprindere) sau în lipsa acesteia (temperatura de autoaprindere). E
ste evident
ca apele reziduale toxice si deseurile industriale nu trebuie sa depaseasca temp
eratura de
autoaprindere si daca aceasta este joasa trebuie luate masuri speciale de protec
tie cu gaze
inerte.
-comportarea cenusii în procesul de ardere. Totalitatea substantelor minerale rama
se
dupa arderea, în conditiile standard a masei organice combustibile se numeste cenu
sa. Ea
poate aparea fie sub forma granulara (cenusa propriu-zisa), fie sub forma topita
(zgura). De
obicei aparitia zgurii în procesul de ardere provoaca complicatii, ea nefiind de d
orit. Din
aceste motive, cât si datorita faptului ca zgura ataca de obicei zidaria refractar
a a focarului
corodând-o, se determina în conditii standard comportarea cenusii la încalzire (temper
atura de
înmuiere, reprezentând începutul de deformare, temperatura de topire si temperatura de
curgere) cât si actiunea ei asupra diferitelor tipuri de zidarie refractara.
-comportarea cocsului . Denumirea de cocs este conventionala, ca desemnând
partea organicasi anorganica ramasa dupa eliminarea substantelor volatile. Carac
teristicile
cocsului (daca se lipeste sau nu de zidaria refractara, daca arde încet sau repede
, daca degaja
multa sau putina
în procesul lui de ardere) dau indicatii importante asupra dimensionarii si
alegerii tipului de focar3.
10.3.2. Instalatii de ardere
Structura de principiul si modalitatea de functionare a unei instalatii de incin
erare a
deseurilor este explicata pe baza câtorva componente si agregate ale instalatiei.
Acestea sunt
oferite de numerosi producatori.
O instalatie de incinerare a deseurilor consta din urmatoarele domenii de funct
ionare:
prelucrarea deseurilor
stocarea temporara, pretatarea (daca este cazul);
alimentarea în unitatea de incinerare;
incinerarea deseurilor;
eliminarea si tratarea cenusei reziduale;
tratarea si valorificarea emisiilor.
În figura 10.1. este prezentata schema generala a unui incinerator4.
3 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I
nstitutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti;
4 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I
nstitutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti;

285
Fig. 10.1. Schema generala a unui incinerator:
1 zona de descarcare; 2 buncar deseuri; 3 put de încarcare deseuri; 4 camera de
incinerare; 5 gratar de ardere; 6- eliminare cenusa; 7 generator aburi; 8 precip
itator
electrostatic; 9 filtru de curatare gaze; 10 cos.

Plecând de la cele prezentate anterior se poate spune ca o instalatie de incinerar


e este
compusa din trei parti principale (fig. 10.2):
partea de stocare si prelucrare a deseurilor care vor fi incinerate;
incinerarea deseurilor;
instalatiile de eliminare, tratare si valorificarea a cenusei si a gazelor rezid
uale.
Fig. 10.2. Principalele parti ale unui incinerator.
10.4. PRELUAREA DESEURILOR
La preluarea deseurilor are loc mai întâi o cântarire în vederea stabilirii cantitatii d
e
deseuri livrate. Anumite deseuri pot fi îndreptate catre locuri de descarcare pres
tabilite, în
functie de deseu, respectiv catre o pretratare înainte de a fi incinerate. De asem
enea, este
necesar un control vizual pentru fiecare autovehicul cântarit. În cazul primirii uno
r deseuri noi
sau în cazul unor suspiciuni este indicata realizarea unor teste în laborator pentru
: continutul
de metale grele, pH, pietre de calcinare, puterea calorica, punctul de aprindere
, clor, sulf etc.
286
Zona de descarcare trebuie sa
asigure posibilitatea descarcarii oricaror tipuri de masini
de colectare sau transport a deseurilor (fig. 10.2). Un incinerator poate accesa
diferite tipuri de
deseuri pentru incinerare, de la deseuri solide la deseuri semilichide si chiar
lichide (fig. 10.3).
De asemenea, în functie de tipurile de deseuri acceptare zona de descarcare trebui
e sa prevada
toate accesoriile necesare descarcarii acestor deseuri5.
Fig. 10.3. Zona de descarcare a deseurilor
Fig. 10.4. Rampa de descarcare a uleiurilor uzate.
Stocarea temporara, prelucrarea
Pentru deseurile livrate trebuie sa
existe un loc de stocare temporara, deoarece livrarea
deseurilor are loc discontinuu, iar alimentarea unei instalatii de incinerare a
deseurilor trebuie
sa fie continua. Buncarul de deseuri serveste pe de o parte drept tampon pentru
cantitatea de
deseuri, iar pe de alta parte aici pot fi detectate materialele neadecvate pentr
u incinerare si
sortate, sau pot fi îndrumate catre o pretratare. În plus, în buncar are loc o omogeni
zare a
deseurilor.
Prelucrarea deseurilor se poate realiza prin intermediul sortarii, astfel deseur
ile ce nu
ard (materialele neadecvate incinerarii, cum ar fi materialele inerte, metalele
feroase si
neferoase) sunt eliminate, astfel încât functionarea instalatiei sa nu poata fi întrer
upta, iar
componentele voluminoase incinerabile trebuie maruntite înaintea incinerarii. Maru
ntirea
deseurilor voluminoase înseamna o reducere de volum si astfel o mai buna
folosire a spatiului
disponibil din buncar si o incinerare mai eficienta a acestor deseuri (fig. 10.4
). Daca în pâlnia
de alimentare a unitatii de incinerare trec deseuri voluminoase nemaruntite, se
poate ajunge la
formarea unor dopuri si la nefunctionarea instalatiei6.
5 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I
nstitutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti;
6 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I
nstitutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti;

287
Fig. 10.5. Dispozitiv de maruntire a deseurilor voluminoase amplasat în rampa de
descarcare.
La maruntirea deseurilor voluminoase se pot utiliza mori cu ciocane sau mori de
taiere, care pot fi prevazute la nevoie cu instalatii de aspirare. Maruntirea po
ate avea loc într-o
zona a buncarului rezervata în acest scop sau chiar înaintea intrarii deseurilor în bu
ncar. Aici
pot fi tratate pe de o parte materialele care trebuie excluse din deseuri, pe de
alta se pot soita
deseurile declarate ca fiind voluminoase la preluare.
În hala de descarcare si în buncarul de deseuri trebuie mentinuta
o presiune mai joasa
comparativ cu zona învecinata, pentru a evita împrastierea emisiilor si a prafului.
Aerul
aspirat ori se incinereaza
ori se dezodorizeaza printr-un filtru biologic.
Alimentarea in camera de incinerare
Pâlniile de umplere sunt de regula astfel gradate, încât sa asigure o functionare
continua prin preluarea capacitatii de productie pe ora a unitatii de incinerare
. Deseurile din
pâlnia de umplere ajung printr-un put de umplere în instalatia de alimentare (fig. 1
0.5).
Putul de umplere este prevazut cu o clapeta ce închide pâlnia de umplere, pentru a
evita pâlpâirea flacarii din camera de incinerare. Instalatiile de alimentare sunt s
upuse unei
presiuni mecanice puternice prin transportul de deseuri si unei presiuni termice
prin alinierea
directa la gratarul de incinerare7.

Fig. 10.6. Pâlnia si putul de alimentare cu deseuri a camerei de incinerare.


Incinerarea propiu-zisa

7 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I


nstitutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti;
288
Pentru incinerarea deseurilor se folosesc, de regula, instalatiile de ardere cu
gratar si
instalatiile cu cuptor rotativ.
Alte tipuri de incineratoare utilizate pentru arderea deseurilor sunt:
-instalatii de ardere cu injectarea deseurilor lichide (ultima fig de la
incinerare) (fig. 10.7.a);
-instalatii de ardere cu vetre multiple (fig. 10.7.b);
-instalatii de ardere în pat fluidizat (fig. 10.7.c);
-instalatii de ardere cu saruri de topire;
-instalatii de ardere cu arc de plasma8(fig. 10.7.d).
a)9
b)10
c)11
d)
Fig. 10.7. Tipuri de incineratoare.
Incineratorul cu gratar
Indiferent de sistemul folosit, structura de baza a cuptorului este caracterizat
a de un
gratar de ardere la baza (fig. 10. 8), peretii camerei de ardere si în partea supe
rioara un plafon.
8 Cheremisinoff Nicholas P. Biotechnology for waste and wastewater treatment, No
zes Publications, New
Jesrsey, U.S.A., 1996;
9 Xxx - http://www.ec.gc.ca/wmd-dgd/default.asp?lang=En&n=4F9D4917-1&offset=7&to
c=show10 Xxx - http://cbll.net/articles/Martin_Syncom
11 Xxx - http://www.bhk.co.jp/english/3environment/incinerat/inc1.html
289
Gratarul poate fi orizontal sau putin înclinat. În cazul gratarului înclinat cea mai întâl
nita
versiune este acea a cuptorului cu gratar cu actiune inversa. În ambele cazuri, ba
rele gratarului
sunt miscate continuu pentru a asigura arderea completa a deseurilor si transfer
ul acestora în
cuptor. Barele gratarului pot fi racite cu aer sau cu apa (fig.10.9. a si b).
Fig. 10.8. Cuptor cu gratar.

Fig. 10.9. Sisteme de racire:


a) cu apa; b) cu aer.
În figura 10.10 sunt prezentate cele cinci zone de combustie ale cuptorului:
-uscarea: în partea superioara a gratarului deseurile se încalzesc pâna la peste
100 °C prin intermediul iradierii cu caldura sau a convectiei, astfel are loc îndepa
rtarea
umezelii;
-degazarea: prin continuarea procesului de încalzire pâna la temperaturi de
peste 250 °C se exclud materiile volatile. Acestea sunt în primul rând umezeala rezidu
alasi
gazele reziduale. Procesul de piroliza are loc la presiune atmosferica scazutasi
la cresterea
temperaturii;
-arderea completa: în cea de-a treia parte a gratarului se atinge temperatura de
ardere completa a deseurilor;
-gazarea: numai o mica parte din deseurile arse sunt oxidate în procesul de
piroliza. Cea mai mare parte a deseurilor se oxideaza
în partea superioara a camerei de
incinerare la 1000 °C.
-post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale ramase neincinerate si a
CO din emisii exista mereu o camera
de post-combustie. Aici se adauga aer sau gaz rezidual
desprafuit în vederea realizarii incinerarii complete. Timpul de pastrare în aceasta
zona este
de minim 2 secunde la 850 °C.
290
Fig. 10.10. Zonele de combusti pentru un cuptor cu gratar.
Pentru o ardere completa a deseurilor procesul de ardere desfasoara în mai multe
etape, acestea fiind specifice fiecarui tip de incinerator (fig. 10.11).12,13

Fig. 10.11. Etapele de ardere pentru un doua tipuri de incineratoare.


Trecerea de la o faza la alta depinde de compozitia si valoarea calorica a deseu
rilor de
incinerat.
Pentru pornirea instalatiei este necesara preîncalzirea spatiului de ardere. În aces
t scop
sunt instalate arzatoare ce functioneaza cu gaz, ulei, praf de carbune sau orice
alt tip de
combustibil, ce au rolul de a preîncalzi camera de ardere si de a întretine flacara în
cazul unei
compozitii mai dificile a deseurilor (fig. 10.12). Când camera de ardere a atins t
emperatura
corespunzatoare, atunci deseurile pot fi aprinse cu ajutorul arzatoarelor de apr
indere, instalate
în camera de ardere.
Plecând doar de la caldura degajata de arzatoare, în figura 10.12 este prezentata
temperatura degajata de acestea si distributia ei în interiorul incineratorului.
12 Xxx - http://www.jeag.com/eng/incinerators/mz.htm
13 Xxx - http://www.basicenvirotech.com/Basic_Technology.htm
291
Fig. 10.12. Temperatura generata de injectoare într-un incinerator cu vetre multip
le.14 Fig. 10.12. Temperatura generata de injectoare într-un incinerator cu vetre
multiple.14
Alimentarea cu aer se face atât prin barele gratarului de jos în sus (alimentarea
primara), cât si cu ajutorul unor dispozitive suplimentare prevazute în camera de ar
dere
(alimentarea secundara) (fig. 10.13). Masurarea debitului de aer de combustie es
te adaptat la
procesul de incinerare în timp si spatiu. Deoarece compozitia deseurilor variaza
în limite largi
si amestecarea înainte de incinerare nu asigura omogenizarea totala a deseurilor,
miscarea
gratarelor si masurarea aerului de combustie sunt mereu adaptate la situatia de
functionare a
cuptorului15.

Fig. 10.13. Alimentarea cu aer pentru o incinerare completa.


În interiorul incineratorului temperatura este distribuita conform fig. 10.14. 16

14 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf
15 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica,
Institutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti;
16 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf
292
Fig. 10.14. Distributia temperaturii într-un incinerator cu vetre multiple.
Prin recircularea aerului cald rezultat în urma arderii se constata o distributie
mai mare
a caldurii în interiorul incineratorului (fig. 10.15), aceasta ajutând la uscarea si
degazarea
deseurilor. 17
a)
b)
Fig. 10.15. Variatia temperaturii în interiorul incineratorului cu vetre multiple:
a) fara recircularea aerului cald; b) cu recircularea aerului cald;
Incineratorul rotativ
Cuptorul rotativ este întâlnit în industria cimentului, de aici fiind preluat si pentr
u
incinerarea deseurilor (fig. 10.16). În cazul incinerarii cu cuptor rotativ temper
atura atinsa în
camera de ardere este mult mai ridicata fata de incineratoarele cu gratar.
17 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf
293
Fig. 10.16. Cuptor rotativ.
Principalele componente ale unui incinerator rotativ sunt prezentate în figura 10.
17.
Fig. 10.17. Principalele parti componente ale unui incinerator rotativ.
Datorita rotirii continue si înclinarii usoare a cuptorului, transferul deseurilo
r dintr-un
capat în altul a cuptorului este realizat usor. În functie de temperatura de ardere,
dispozitivul
de ardere a cenusei poate fi necesar sau nu. În cazul unor temperaturi de 1150 0C
cenusa este
aglomerata, iar la temperaturi de 1300 0C cenusa este topitasi vitrifiata. De as
emenea, cenusa
de fund si cenusa de recuperare din filtre pot fi reintroduse în cuptorul rotativ
pentru
aglomerare sau vitrifiere.
.
În figura 10.18 este prezentata distributia caldurii în interiorul incineratorului r
otativ18
Fig. 10.18. Distributia temperaturii într-un incinerator rotativ.
18 Yang Yongxiang, Pijnenborg J.A. Marc, Reuter Markus A. Modelling of the fuel
stream and combustion ina
rotary-kiln hazardous waste incinerator, Thrird International Conference on CFD
in the Minerals and Process
Industries, CSIRO, Melbourne, Australia, 2003, pag. 25-34;
294
În urma procesului de ardere rezulta o serie de noxe (fig. 10.19, fig. 10.20 si fi
g.
10.21)19 care difera la rândul lor, cantitativ, de:
-tipul de deseu supus procesului de ardere;
-tipul incineratorului utilizat;
-tipul combustibilului folosit pentru întretinerea arderii.
Fig. 10.19. Noxele rezultate în urma arderii deseurilor.

Fig. 10.20. Distributia gazelor rezultate în urma arderii deseurilor într-un inciner
ator rotativ.
19 Xxx - http://www.pollutionissues.com/Ho-Li/Incineration.html
20 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf
Fig. 10.21. Concentratia de CO2 la arderea deseurilor la cuptorul cu vetre multi
ple. 20
295
10.5. TRATAREA SI ELIMINAREA CENUSEI REZIDUALE
Cenusa reziduala rezulta în urma incinerarii si consta în principal din material
neincinerabil cum ar fi silicati nedizolvati în apa, oxizi de aluminiu si oxizi de
fier.
Cenusa reziduala pura contine, în general, urmatoarele:
-3 5 % material neincinerabil;
-7 10 % metale feroase si neferoase;
-5 7 % granule mari;
-80 83 % granule fine.
La incinerarea deseurilor apar diverse reziduuri solide si lichide. Cenusa rezid
uala se
elimina la capatul gratarului de incinerare si trebuie transportata. Cele mai im
portante cerinte
de la aceasta instalatie de eliminare sunt evitarea dopurilor la eliminarea cenu
sei reziduale
precum si împiedicarea infiltrarii de aer fals (fig. 10.22). În acest scop sunt ofer
ite mai multe
sisteme de eliminarea cenusei reziduale, dependente în parte de sistemul de tevi f
olosit.
Eliminarea prin gratar are loc exclusiv prin intermediul fortei gravitationale în
puturi de
cadere, ce duc direct la instalatiile de eliminare a cenusei reziduale21.

Fig. 10.22. Instalatie de eliminare a cenusii cu apa.


Problema principala
la eliminarea prin gratar consta în temperatura indicata a cenusei
reziduale, ce poate fi între 600 900 0C. Printr-un surplus de aer prea scazut se p
oate atinge
punctul de înmuiere a cenusei reziduale (950 1000 0C), astfel putându-se transforma în
tr-o
stare pastoasa. Stingerea cenusei reziduale se poate face prin sisteme cu apa (f
ig. 10.23)22.
21 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica,
Institutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti;
22 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica,
Institutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti;

296
Fig. 10.23. Dispozitiv de eliminare a cenusei.
Metodele de tratare ale cenusei reziduale depind de componenta deseurilor incine
rate,
de legislatie în vigoare si posibilitatile economice (fig. 10.24). Principalele me
tode de tratare a
cenusei reziduale sunt:
-îmbatrânirea cenusei reziduale;
-separarea materialului fin;
-vitrificare.

Fig. 10.24. Cenusa de fund


Utilizarile ulterioare ale cenusei reziduale tratate pot fi: material de umplut
ura pentru
constructii de baraje, de drumuri, de pereti de protectie etc. Cenusa nu poate f
i utilizata în
umplerea zonelor cu o pânza freatica bogata.
10.6. Tratarea si valorificarea altor emisii
Deseurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. Resursele
energetice secundare reprezinta cantitatile de energie sub toate formele care co
ntin înca un
potential energetic ce poale fi utilizat în trei directii: termica, electroenerget
icasi combinata.
Recuperarea sub aspect termic are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde
obtinute
în instalatiile recuperatoare de caldura pentru alimentarea cu caldura a proceselo
r:
-tehnologice;
-de încalzire;
-ventilatie;
-climatizare;
297
-alimentarea cu apa calda menajera a consumatorilor urbani.
Absolut necesara este racirea fumului rezultat în urma incinerarii deseurilor mena
jere
de la 1000 1200 0C pâna la 200 300 0C, aceasta reducere a temperaturii este necesa
rasi
din motive tehnice procedurale, deoarece procedeele de purificare a fumului nece
sita
temperaturi sub 350 °C. Racirea filmului provenit de la incinerarea deseurilor are
loc de
obicei indirect, adica prin schimbatoare de caldura recuperative aer-apa respect
iv abur. Drept
instalatie de transfer al caldurii serveste un cazan, în care caldura fumului (ene
rgie cinetica
energie a caldurii) se transfera într-un purtator de caldura adecvat (abur sau apa
). Cantitatea
de energie recuperata este data de produsul dintre masa deseurilor tratate, pute
rea calorica
inferioara a acestora si randamentul termic al ansamblului cuptor incinerare si
cazan
recuperator.
O alta particularitate la incinerarea deseurilor consta
în transportul mare de praf a
fumului ce trebuie racit Pentru evitarea impuritatilor de fum la cazan, ce pot c
onduce la
acumulari ce minimizeaza durata de transport, sunt necesare o serie de masuri.
Valoarea calorica viitoare a deseurilor va fi probabil mai mare decât cea de azi.
Acest
fapt este dovedit de cercetari ce determina influenta diverselor cote de recicla
re asupra valorii
calorice a deseurilor reziduale.
Urmatoarele valori pentru obtinerea energiei din incinerarea deseurilor stau la
baza
datelor de pornire medii pentru instalatiile moderne de incinerare a deseurilor:

valoarea calorica inferioara a deseurilor (Hu): 9,5 l0 MJ/kg;


randamentul de producere a aburului: 65 - 76 %,
producerea de abur pe tona de deseuri: 1,9-2.4 tone,
producerea de curent electric pe tona de deseuri, folosindu-se randamentele
pentru producerea aburului si pentru curent la functionarea în condens: 350 - 400
kWh.
Folosirea caldurii de incinerare pentru producerea de abur este categoric influe
ntata de
împrejurimi. În instalatii mai mari se produce în principal abur de calitate relativ r
idicata (40
bar, 400 °C) în vederea producerii de curent, partial combinata cu încalzirea la dista
nta. În
instalatii mai mici se produce în principal abur cu parametri mai scazuti (15 20 b
ar, 200
250 0C) ce se foloseste direct în scopuri de încalzire sau în domeniul industrial sub
forma de
caldura de proces23.
10.7. Epurarea gazelor reziduale
Dupa arderea completa, epurarea gazelor reziduale este cea mai importanta posibi
litate
de a controla nivelul emisiilor evacuate din incinerator.
Pentru separarea substantelor din gazele reziduale evacuate din camerele de arde
re a
incineratorului sau de la boiler, pot fi utilizate mai multe procedee, pentru al
egerea si
proiectarea carora trebuie luate în considerare urmatoarele elemente:
substantele poluante specifice din gazele reziduale;
tipul, volumul si schimbarile continutului gazelor reziduale;
concentratiile maxime admisibile ale poluantilor în gazele epurate;
evitarea, minimizarea si epurarea apelor uzate evacuate din instalatii;
probleme în functionare (coroziune, uzura, murdarirea instalatiilor);
temperatura gazelor la evacuarea din cosul de dispersie;
evitarea, recuperarea si depozitarea reziduurilor;
disponibilitati de suprafete pentru depozitarea reziduurilor.
23 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica,
Institutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti;
298
Materialele nocive apar în forma gazoasa sau sub forma de particule de impuritati.
La
purificarea fumului se efectueaza mai întâi o eliminare a materialelor sub forma de
particule,
iar apoi o îndepartare a impuritatilor gazoase. Instalatiile moderne de purificare
a fumului vor
îndeparta materialele nocive din fum pe cât posibil cantitativ. De aceea ele sunt st
ructurate în
mai multe etape si necesita un mare efort financiar. Eliminarea prafului, adica în
departarea
impuritatilor sub forma
de particule, se efectueaza înaintea spalarii fumului, pentru a nu
solicita acest din urma procedeu.
Aparatura de urmarire a instalatiilor este necesara pentru monitorizarea exploat
arii
corecte a arderii, procedurii de abur si nivelului de epurare a gazelor rezidual
e si pentru
prevenirea aparitiei de situatii neprevazute în functionare. Nivelul de monitoriza
re si urmarire
a acesteia depinde de tipul de deseu incinerat si de cerintele legale. Dupa aleg
erea aparaturii si
a punctelor de amplasare a aparaturii trebuie acordata atentie reproductibilitat
ii adecvate si
fiabilitatii functionale necesare a aparaturii.
10.8. PIROLIZA SI GAZAREA DESEURILOR
Piroliza este cunoscuta din tehnica procedurala industriala. În ceea ce priveste t
ratarea
deseurilor s-au dorit printre altele urmatoarele avantaje ale pirolizei:
-procedee necomplicate care sa poata functiona si cu cantitati nuci de prelucrar
e
de pâna la 10 tona/h;
-posibilitatea recuperarii energiei si materiei prime;
-posibilitatea de depozitare a produselor valorificabile în mod energetic;
-flexibilitate fata de diversele si schimbatoarele componente ale deseurilor;
-evitarea în mare masura a impactului asupra mediului.
Cu ajutorul pirolizei deseurilor s-a urmarit un scop asemanator cu cel al incine
rarii.
Volumul deseurilor se reduce considerabil si se transforma într-o forma ce face po
sibila o
depozitare fara impact semnificativ asupra împrejurimilor.
La o incinerare conventionala, procesele de uscare, degazare, gazare si incinera
re au
loc într-o singura camera. La piroliza, unele dintre aceste procese partiale pot f
i în reactori
separati, astfel încât degazarea si gazarea sa devina procedee de tratare a deseuril
or de sine
statatoare.
Piroliza ca instalatie de tratare a deseurilor nu s-a putut impune în fata incine
rarii
deseurilor, din cauza diverselor probleme si a redusei disponibilitati. Însa se ar
e în vedere
utilizarea pirolizei combinate cu incinerarea la temperaturi înalte. Aici, gazele
pirolitice
obtinute se vor folosi într-o a doua etapa procedurala la incinerarea si vitrifier
ea cocsului
pirolitic.
Degazarea
Degazarea sau piroliza reprezinta descompunerea termica a materialului organic
eliminându-se compusi, cum ar fi oxigenul, aerul, CO2, aburul etc. În intervalele de
temperatura între 150 - 900 °C se elimina materii volatile, iar compusi de carbohidr
ati se
descompun.
Prin transformarea pirolitica a deseurilor iau nastere diverse produse dependent
e de
componenta materialului initial, de parametru de functionare ai instalatiei, de
conditiile de
încalzire ale temperaturii de degazare si de durata reactiei. Urmatoarele produse
finite pot
aparea:
-combustibil respectiv, materii prime sub forma de asfalt, ulei, gaze de ardere;

-apa de condens cu impuritatile dizolvate în ea;


299
-reziduuri cum ar fi cocs metale, sticla, nisip etc
Pentru unele produse provenite din piroliza exista o piata limitata. În special ul
eiurile
provenite din degazarea anvelopelor uzate se pot folosi drept materie prima în ind
ustria
chimica sau petroliera. Conditia este însa ca instalatia pirolitica sa se afle în ap
ropierea
instalatiei prelucratoare de ulei. Acelasi lucru este valabil si pentru gazul pi
rolitic ce trebuie
utilizat partial la încalzirea propriului proces de piroliza.
Gazarea
Gazarea se refera la conversia la temperaturi înalte a materialelor cu continut de
carbon în combustibil gazos.
Gazarea difera de piroliza prin faptul ca se adauga gaz reactiv ce transforma
reziduurile carbonizate în alte produse gazoase. Gazarea, la fel ca si piroliza, e
ste un procedeu
de sine statator, însasi un proces partial al incinerarii. Produsele ivite ca urma
re a gazarii
sunt, în functie de solutia gazanta, gaz, slab, aburi, etc.
Energia necesara reactiei pentru procesul de gazare se produce prin incinerarea
partiala a materialului organic în interiorul reactorului. Procedeele executate la
temperatura
înalta
în intervalul de temperatura între 800 - 1100 °C livreaza cea mai mare cantitate de ga
z,
care este însa cu o valoare calorica scazuta.
Este de dorit o valorificare imediata a gazelor într-o camera de ardere ulterioara
,
deoarece astfel se poate valorifica si caldura. Gazul de generator prezinta o va
loare calorica
mai scazuta decât gazul pirolitic, însa comparativ cu volumul deseurilor intrate în pr
oces,
rezulta un volum de gaz mai mare decât la piroliza.
Reziduurile solide din procesul de gazare sunt similare celor provenite din inci
nerare,
ele prezinta un continut ridicat de cenusa
si unul scazut de carbon.
Apa reziduala provenita din piroliza
Apa reziduala provenita din piroliza se compune din umiditatea deseurilor, apa d
e
descompunere si apa de incinerare, mai putin apa care s-a consumat în timpul react
iei.
Apa reziduala provenita din piroliza paraseste reactorul sub forma de abur si ap
are
dupa racirea gazului drept condensat. Apele reziduale cu continut organic mare, în
special în
cazul pirolizei deseurilor necesita o pretratare chimico-fizica, deoarece materi
alele nocive pot
fi reduse în instalatii de epurare biologice numai partial. O alta posibilitate a
evitarii
materialelor nocive în apele reziduale este descompunerea termica a gazelor de ard
ere
mocnita24.
10.9. COINCINERAREA DESEURILOR
De când deseurile si combustibilii alternativi produsi din acestea prin diferite m
etode
de tratare au fost acceptati ca surse de energie sunt folosit principal, în centra
lele electrice,
fabricile de ciment si otelarii.
Avantajele coincinerarii:
-reducerea cantitatii de deseuri depozitate;
-valorificarea energetica a deseurilor acolo unde valorificarea materiala nu est
e
posibila;
-conservarea resurselor de matern prime necesare pentru producerea energiei.
Coincinerarea in centralele electrice
24 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica,
Institutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti;
300
Centralele electrice ca uzine producatoare de electricitate sunt proiectate pent
ru
folosirea eficienta a combustibililor conventionali. Însa ele pot fi adaptate si p
entru utilizarea
combustibililor alternativi.
Folosirea deseurilor si a combustibililor alternativi este limitata de urmatoare
le
elemente:
-posibilitatile de stocare a acestora în centralele electrice;
-cerintele de pretratare a deseurilor pentru a le aduce într-o forma utilizabila
sistemelor de ardere particulare în instalatiile utilizate în centrale;
-comportarea deseurilor pe durata procesului de combustie, respectiv reducerea
procesiuni de combustie prin depunerea pe peretii cuptorului, aparitia coroziuni
i si
influentarea sistemelor de epurare a gazelor reziduale
Coincinerarea în cuptoare de ciment
Un aspect esential în fabricarea cimentului îi reprezinta producerea clincherului în
cuptorul rotativ. Materia prima pentru producerea clincherului este uscatasi încal
zita pâna la
1400 °C si datorita reactiilor chimice ce au loc se formeaza clincherul de ciment.
Indiferent de
metoda de fabricare, obtinerea clincherului este un proces de conversie în care ma
terialele
folosite (combustibili si matern prime) sunt consumate sau integrate în produsul f
inal.
Datorita temperaturilor înalte din cuptorul de ciment continutul organic al
combustibililor alternativi este distrus în totalitate. Câteva caracteristici ale pr
ocesului de
fabricare a clincherului în cazul utilizarii combustibililor alternativi, ar fi:
-prelungirea timpului de stationare a gazelor reziduale în cuptorul rotativ la
temperaturi de peste 1200 °C;
-folosirea cenusei rezultate de la arderea combustibililor alternativi ca parte
componenta a clincherului împreuna cu alte materiale;
-fixarea din punct de vedere chimic si mineralogic în clincher a elementelor
aflate în concentratii foarte mici.
Caracteristicile combustibililor alternativi utilizati în fabricile de ciment treb
uie
stabilite clar, deoarece utilizate în producerea clinchetului pot schimba concentr
atia anumitor
elemente în produsul final.
10.10. PROCEDEE DE USCARE A DESEURILOR
În cadrul procedeelor de uscare cea mai mare importanta a obtinut-o uscarea
namolului. La alegerea procedeului este important daca namolul este puternic mir
ositor sau
nu. În cazul namolului mirositor se recomanda
utilizarea unui proces indirect de uscare, cum
ar fi uscarea cu pat fluidizat cu recirculare de vapori. Aici apa transformata în
abur poate fi
condensata, iar mediul fluidizant (abur supraîncalzit) este introdus în circuitul pr
ocedural.
Mirosurile sunt astfel în mare parte excluse.
La uscarea cu transmitere, mediile de uscare cum ar în gazele reziduale, aburul
supraîncalzit în vapori sau aerul, se afla în contact direct cu namolul si preiau apa
ce se
evapora din acesta. La sistemele închise cu abur supraîncalzit, un condensator reali
zeaza
condensarea aburului în exces. La sistemele deschise, gazele reziduale înca fierbint
i parasesc
uscatorul împreuna cu aburul.
La uscarea cu contact, caldura este condusa direct catre materialul de uscat (fi
g.
10.25). Namolul si mediul de încalzire sunt separate prin diferite tipuri de peret
i.
301
Fig. 10.25. Tehnologii de uscare.
În functie de alimentarea cu caldura se regasesc în principal urmatoarele tehnologii
de
uscare:
1.
Uscarea cu contact:
a) uscator cu pelicula;
b) uscator cu disc;
c) uscator cu par fluidizat.
2.
Uscarea cu transmitere:
a) uscator cu cilindru rotativ;
b) uscator cu suspensii;
c) uscator cu etaje;
d) uscator cu banda.
La uscarea namolului din statiile de epurare rezultasi alte substante volatile.
Gazele ce
nu pot fi condensate, pot fi dezodorizate prin coincinerare în generatorul de cald
ura.
Aceste uscatoare au rol de a reduce umiditatea din namol într-un timp scurt, în vede
rea
valorificarii materiale a acestuia în agricultura ca îngrasamânt sau în vederea valorifi
carii
energetice a acestuia în incineratoare, centrale electrice, cuptoare de ciment, et
c25.
25 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica,
Institutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti;
302
CAPITOLUL 11.
DEPOZITAREA DESEURILOR INDUSTRIALE
1. CLASIFICARE
Pâna în prezent, în practica mondiala ca si în tara noastra predomina înca
evacuarea reziduurilor în asa zisele gropi de gunoi care de fapt sunt niste gropi
provenite fie din depresiuni geografice naturale, fie rezultate în urma unor decop
ertari
de teren sau cariere de constructii (pentru nisip si caramizi).
Dupa
modul în care se asigura protectia mediului înconjurator, poarta denumirea
de:
-depozitare simpla: consta în descarcarea simpla, neorganizata a
reziduurilor în diverse gropi, foste cariere, sau pe alte terenuri, fara
a se lua masuri
speciale pentru protectia mediului înconjurator. Aceste sistem de depozitare a fos
t în
trecut sistemul cel mai raspândit, deoarece este cel mai ieftin, mai comod, dar nu
si cel
mai igienic. Substantele organice existente în componenta reziduurilor constituie
locul
prielnic de adapostire si înmultire a tot felul de insecte, muste si sobolani. În ac
elasi
timp resturile alimentare din continutul lor atrag turme de porci si alte animal
e (oi). De
aceea, acest sistem de depozitare simpla este unanim recunoscut ca periculos pen
tru
igiena publica, este inestetic si raspândeste mirosuri neplacute.
-depozitare controlata este folosita din ce în ce mai mult în lume si
în tara noastrasi ramâne înca sistemul principal de depozitare si neutralizare a
reziduurilor, constând în descarcarea reziduurilor pe terenuri speciale, rampe,
respectându-se anumite conditii de igienasi protectia mediului1.
Depozitele se pot clasifica în functie de natura deseurilor depozitate, astfel:
-depozite pentru deseuri periculoase;
-depozite pentru deseuri nepericuloase;
-depozite pentru deseuri inerte.
Dupa natura deseurilor depozitate2:
-menajere sau asimilabile acestora;
-speciale;
-inerte;
-monodeponie.

1 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theordor Reziduuri menaj


ere, stradale si
industriale, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992;
2 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel Depozitarea, tratarea si re
ciclarea deseurilor si
materialelor, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2004;
Dupa continutul în substante organice3:
-clasa I, când materialele (reziduurile) depozitate sunt de natura
exclusiv minerala, sau cu un continut foarte redus de materii organice; au o inf
luenta
redusa prin substante poluante pentru factorii ambientali;
-clasa ll-a, când deseurile depozitate sunt cu un continut majoritar
în substante organice si care în procesul de descompunere polueaza factorii de mediu
,
necesita masuri speciale de izolare / etansare;
Depozitarea deseurilor se poate face în mai multe variante, în functie de modul
de colectare a acestora:
-pentru depozitarea presortate în timpul colectarii, depozitarea se
face pe o perioada
de timp, timp în care se realizeaza o sortare finala, urmata de
transportul acestor deseuri pe destinatii, respectiv la unitatile care le reintr
oduc în
circuitul productiv. Platformele de depozitare a acestor deseuri nu au o amenaja
re
speciala, ele fiind amplasate în spatii situate în afara localitatilor prevazute cu
drumuri
de acces a mijloacelor auto în orice perioada a anului;
-pentru deseurile nesortate în timpul colectarii, depozitarea
acestora se poate face în functie de operatiile de prelucrare ulterioara:

pentru deseurile care se depoziteaza definitiv, fara a mai fi


sortate si recuperate anumite materiale, sunt folosite rampele de suprafata sau
gropile
naturale amenajate corespunzator;
pentru deseurile care se sorteaza dupa transport se folosesc
platforme descrise la punctul 1;
pentru deseurile alimentare care se prelucreaza prin
compostare se folosesc platforme de suprafata, unde deseurile sunt maruntite,
fermentate si amestecate cu pamânt, dupa care sunt livrate pentru a fi utilizate c
a
îngrasamânt în agricultura;
pentru deseurile ce se incinereaza, platformele de
depozitare temporara (pâna la ardere) sunt de suprafata.
În functie de modul de fermentare a deseurilor în interiorul depozitului, avem:
-depozite cu fermentare aeroba (fig. 11.1.a) - asezarea simpla a
deseurilor;
-depozite sanitare cu fermentare aeroba (fig. 11.1.b) asezarea sub
forma de sandwich a straturilor de deseuri si pamânt;
-depozite sanitare cu fermentare aeroba avansata
(fig. 11.1.c.) asezarea
sub forma de sandwich a straturilor de deseuri si pamânt, iar la partea
inferioara a depozitului sunt amplasate conducte pentru colectarea scurgerilor;
-depozite sanitare cu fermentare semi-aeroba (fig. 11.1.d) este
asemanator cu depozitul sanitar cu fermentare aeroba avansata, având la partea
superioara
canale de colectare;
-depozite cu fermentare anaeroba
(fig. 11.1.e) în interiorul
depozitului sunt amplasate conducte pentru colectarea scurgerilor si pentru alim
entarea
4
cu aer.
3 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel Depozitarea, tratarea si re
ciclarea deseurilor si
materialelor, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2004;
4 Xxx - http://www.menlh.go.id/apec_vc/osaka/eastjava/wst_mng_en/page1.html
b)
a)

c)

d)

e)
Fig. 11.1. Tipuri de depozite în functie de modul de fermentare al deseurilor. 5
Pentru aceste tipuri de depozite, în figura 11.2. este prezentata canditatea de
BOD obtinuta
în depozit, pe parcusul unui an jumatate.
5 Xxx - http://www.menlh.go.id/apec_vc/osaka/eastjava/wst_mng_en/page1.html
BOD (mg/l)
105
104
103
102
101
100
Depozit cu fermentare aeroba
Depozit sanitare cu fermentare aerDepozit sanitare cu fermentare
semi-aeroba
Depozit fermentare an(laborator) Depozit fermentare anaeroba
(câmp)
oba
aeroba

00.5 11.5 2
An
Fig. 11.2. Concentratia de BOD în functie de tipul de depozit utilizat.
Principiile metodei de depozitare controlata:
-alegerea amplasamentului rampei, se face de comun acord cu
organele:

sanitare;
pentru protectia mediului;
agricole.
-studii de teren la care se vor tine seama de:
distanta fata
de periferia centrelor populate 1000 m;
pozitia fata de vânturile dominante;
evitarea zonelor în care se pot produce inundatii;
stabilirea modului de depozitare a reziduurilor în rampelor
de depozitare controlata
se pot utiliza urmatoarele procedee:
rampe de depozitare obisnuite;
rampe de depozitare controlata compactate;
rampe de depozitare controlata
a reziduurilor, în prealabil
macinate;
-precizarea succesiunii în timp a straturilor;
-compostarea reziduurilor;
-protectia depozitului prin acoperirea cu pamânt;
Rampele de depozitare controlata obisnuite:
-înainte de începerea depozitarii se decupeaza stratul vegetal, care
sa fie folosit la acoperirea finala
a unui depozit mai vechi sau sa
fie depozitat în
apropiere pentru acoperirea finala a depozitului.
-aducerea reziduurilor si descarcarea pe teren, depozitul urmat sa
ocupe o suprafata mica, strict necesara pentru operatiile de împrastiere (repartiz
area pe
zone), eventual compactate.
-umplerea locului de depozitare prin înaintarea frontala sau inelara,
fiecare nou strat de reziduuri de 0,25 0,3 m, urmând sa fie început din acelasi loc
ca si
precedentul.
-se vor efectua amenajarile indicate în studiul hidrogeologic
privind protectia apelor subterane si de suprafata
si santuri de garda pentru protectia
reziduurilor împotriva scurgerii apelor meteorice care ar putea veni din amonte, d
e pe
versanti si eventual îndiguiri ale rampei de depozitare.
-suprafata de teren sa fie împartita în parcele de 1000 10000 m2,
în functie de cantitatea zilnica de reziduuri care se depoziteaza.
-reziduurile sa fie depozitate în straturi d 1,5 2 m, înaltime
separate prin straturi intermediare de material inert, în grosime de 0,2 0,3 m.
-reziduurile sa fie descarcate cât mai aproape de locul de
depozitare de unde sa fie împrastiate si compactate cu buldozerul zilnic, atingând
înaltimea de 1,5 2 m, dupa care se acopera cu material; inert 0,2 0,3 m. zilnic se
va
amenaja ca depozit o suprafata corespunzatoare înaltimii de 1,5 2 m, strat de
reziduuri.
-dupa depozitarea ultimului strat de reziduuri se face acoperirea
finala
cu un strat de pamânt vegetal de 0,6 1,2 m, grosime împrastiat si compactat cu
aceleasi mijloace care sunt folosite pentru reziduuri.
-rampele de depozitare ale reziduurilor trebuie sa fie împrejmuite
cu garduri demontabile care trebuie sa limiteze, de regula, suprafetele pe care
se face
depozitarea pe o perioada de 1 2 ani.
-depozitul trebuie sa fie dotat cu tractoare pe senile echipate cu
lama cu buldozer pentru împrastiat si compactat zilnic.
-pentru o buna
exploatare a rampelor de depozitare controlate este
necesar sa se realizeze drumuri de acces corespunzatoare si grupuri de exploatar
e.
Depozitarea deseurilor pe teren descoperit reprezinta calea cea mai importanta
pentru eliminarea deseurilor industriale în România, peste 80% din deseurile generat
e
fiind depozitate în fiecare an. Astfel, în decursul anilor, s-a acumulat o cantitate
foarte
mare de deseuri în depozitele existente.
În prezent, în România sunt înregistrate 951 depozite industriale care ocupa
peste 11000 ha.
Cele mai numeroase depozite de deseuri industriale (354) sunt simple (de obicei,
platforme betonate); de asemenea, exista un numar mare de halde de steril minier
(251)
si iazuri de decantare/bataluri (209). Cea mai mare parte a depozitelor industri
ale
(aproximativ 76%) ocupa suprafete relativ mici de teren (pâna în 5 ha).
Tabelul 11.1 prezinta situatia depozitelor de deseuri industriale, pe categorii
precum si suprafetele ocupate.
Tabelul 11.1
Situatia depozitelor de deseuri industriale
Depozite
industriale
Iazuri de
decantare
Halde de
steril
Halde de
zgura si
cenusa
Depozite
simple
Depozite
subterane
Total
Numar 209 251 108 354 29 951
Suprafata
ocupata
(ha)
2466 5932 2823 748 17 11986
(Date furnizate de MAPM)
Doar 30% din depozitele industriale detin autorizatie de functionare. Restul
functioneaza fara autorizatie, desi multe dintre acestea sunt amplasate necoresp
unzator
si nu sunt depozite controlate. De exemplu, 34% din depozitele industriale sunt
amplasate intravilan, iar 6% din depozitele industriale sunt amplasate pe malul
unor
cursuri de apa. Doar 60% din depozite sunt în afara localitatilor.
Din totalul depozitelor de deseuri industriale, cel putin 50 nu dispun de nici u
n
fel de amenajare pentru protectia mediului, iar cele mai multe sunt doar împrejmui
te.
Unele dintre depozite au una sau mai multe amenajari speciale (impermeabilizare,
drenuri, canal de garda, foraj de monitorizare), dar foarte putine dispun de toa
te
amenajarile astfel încât sa îndeplineasca conditiile necesare pentru protectia calitat
ii
mediului.
Haldele de zgurasi cenusa de termocentrala sunt depozitele cu cele mai
numeroase amenajari: impermeabilizare cu substrat mineral, sistem de drenuri pen
tru
colectarea levigatului, diguri pentru stabilitate, foraje de urmarire a apei fre
atice,
sisteme de stropire a suprafetei. De asemenea, exista unele depozite de deseuri
chimice
si metalurgice, paturi de uscare sau bataluri pentru diferite tipuri de namoluri
, care sunt
proiectate cu amenajari pentru protectia apelor.
În anul 1999 au fost înregistrate 83 depozite industriale pentru deseuri
periculoase în 30 de judete, ocupând o suprafata totala de aproximativ 450 ha.
Judetele cu cele mai numeroase depozite de deseuri industriale periculoase sunt:
Prahova (7 depozite), Alba, Argessi Vaslui (cate 6 depozite) si Timis (5 depozit
e).
Cele mai mari suprafete sunt ocupate de urmatoarele depozite de deseuri
periculoase6:
-iazurile de decantare de la Uzinele Sodice Govora (168 ha);
-halda de zgura/cenusa de la Sidex Galati (100 ha);
-iazurile de decantare de la Upsom Ocna Mures (92 ha);
-depozitul industrial Turnu Tr. Magurele (62,3 ha);
-iazurile de decantare de la Doljchim Craiova (15,8 ha).
Orice depozit de deseuri trebuie sa asigure:
-fluxuri tehnologice bine organizate si igienice, atât în interior cât
si în afara amplasamentului;
-colectarea / drenarea infiltratiilor provenite din umiditatea proprie
si a precipitatiilor atmosferice pentru a împiedica patrunderea lor în pânzele freatic
e;
6 Xxx - http://enrin.grida.no/htmls/romania/soe2000/rom/cap7/supr.htm
-colectarea si arderea gazelor rezultate din procesul de
descompunere a deseurilor cu pondere de materiale organice;
-daca suprafata depozitului permite se va asigura preluarea si
evacuarea precipitatiilor la nivelul partii superioare a depozitului (acoperisul
ui),
evitându-se cresterea volumului de infiltratii catre corpul depozitului;
-încadrarea civilizata
în contextul general al mediului ambiant.
Dupa încheierea exploatarii depozitelor de deseuri, adica
atingerea cotelor finale
ale depunerilor de materiale reziduale, acestea sunt în continuare obiectul unele
supravegheri complete si atente, pâna se constata ca sunt complet stabilizate si n
u mai
prezinta nici un pericol de contaminare a mediului, adica, de la câtiva ani pâna la
zeci de
ani.
11.2. DEPOZITAREA DESCHISA
Depozitele deschise comporta cele mai scazute costuri de investitie si de
exploatare (costurile de acest fel pot cuprinde achizitia amplasamentului si une
le
activitati efectuate de functionarii municipali). în afara de aceasta, multe depoz
ite
deschise încep ca depozite controlate si apoi se degradeaza
din lipsa de gospodarire si
de alte resurse. În aceste cazuri resursele cheltuite pe o groapa controlata condu
ce doar
la o groapa deschisa.
Datorita costurilor initiale scazute ale depozitelor deschise din cauza lipsei
de
competente si utilaje, aceste amplasamente sunt obisnuite în tarile în curs de dezvo
ltare.
Ele comporta riscuri semnificative pentru sanatatea oamenilor si pentru mediu, m
ai ales
pe masura ce compozitia deseurilor devine mai complexa în tarile în curs de
industrializare.
Costurile de remediere ale acestor amplasamente pot depasi cu usurinta costurile
lor totale de investitii si exploatare pe toata
durata de serviciu. Apele subterane
impurificate nu mai pot fi readuse vreodata la starea lor initiala pentru a pute
a fi
utilizate, iar alte efecte daunatoare asupra mediului pot necesita decenii pentr
u a fi
reduse. Depozitele deschise atrag numeroase pasari care se hranesc din deseuri,
aceste
pasari devenind vectori de boli mai importanti decât mustele si rozatoarele.
Practica depozitelor deschise de gunoaie constituie o dilema pentru orasele si
localitatile mai sarace si mai mici din tarile în curs de dezvoltare: neîndoielnic,
aceasta
metoda nu este o practica sanatoasa (de mentionat, totusi, ca pentru tarile foar
te sarace,
unde orasele sunt situate în preajma deserturilor - de ex. Africa de Nord si Orien
tul
Mijlociu - depozitele deschise, neamenajate, pot fi considerate eventual sanatoa
se, cu
conditia ca economiile rezultate din neîmbunatatirea depozitelor sa
fie folosite pentru
ameliorarea costurilor serviciilor de colectare).
11.3. DEPOZITAREA ÎNCHISA
La proiectarea unui depozit închis este indicat ca amenajarea sa fie vazuta prin
prisma a patru faze cheie, începând de la conceperea initiala pâna la închiderea finala.
Aceste faze sunt7:
-amplasarea
-proiectarea
-constructia, exploatarea si monitorizarea mediului
-închiderea si post-închiderea

O astfel de gospodarire sanatoasa poate fi favorizata


de folosirea judicioasa a
resurselor în fiecare faza de dezvoltare a gropii de gunoi.
11.3.1. Amplasarea
Amplasarea poate fi una dintre cele mai dificile actiuni în realizarea gropii de
gunoi. Principatele considerente sunt8:
-capacitatea;
-participarea (implicarea) populatiei în procesul de amplasare;
-hidrogeologia / materialul de acoperire;
-accesul.
a) Capacitatea
În procesul de amplasare, suprafata de teren disponibila este un considerent cheie
.
Pentru minimizarea costurilor de tranzactionare legate de conceptie, autorizare,
amplasare, închidere si post-închidere, este de dorit ca menajarea sa functioneze ce
l
putin 20 ani. În practica multe din amenajarile pe termen scurt se transforma în
amenajari pe termen lung; asadar este important sa se tina seama de toate aspect
ele
procesului de amplasare.
Într-o descriere a depozitelor închise, controlabile, partile componente sunt
urmatoarele (fig. 11.3.):
-radierul, realizat obligatoriu cu taluze pentru sporirea stabilitatii,
din punct de vedere functional, radierul trebuie sa asigure stabilitatea constru
ctiva a
întregului ansamblu si etansarea prin impermeabilizare si drenaj fata de substante
le
lichide poluante pentru stratul acvifer;
-corpul, sau spatiul propriu-zis de depozitare pentru deseuri: acest
volum, din ratiuni tehnico - economice si de protectia factorilor mediului ambia
nt, este
recomandabil a fi executat, pe cât posibil, în semirambleu;
-acoperisul, sau partea superioara, supraterana, se realizeaza în
taluze (fig. 11.3. - 3') cu banchete (fig. 11.3. - 3") si coronament, pentru asi
gurarea
stabilitatii corpului. Functional, acoperisul trebuie sa asigure oprirea infiltr
atiei
precipitatiilor si concomitent oprirea fluxului de gaze rezultate din descompune
rea
deseurilor catre atmosfera, precum si sa asigure o încadrare ecologica (aspect civ
ilizat)
în contextul natural al zonei;
-digurile de compartimentare, au rol functional de izolare si sporire
suplimentara a stabilitatii si înaltimii depozitului.
7 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel Depozitarea, tratarea si re
ciclarea deseurilor si
materialelor, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2004;
8 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel Managementul deseurilor sol
ide urbane si
industriale, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2003;
Fig. 11.3. Alcatuirea generalaa unui depozit de deseuri9 . Fig. 11.3. Alcatuirea
generalaa unui depozit de deseuri9 .
Criteriile fundamentale cerute amplasamentului oricarui depozit de deseuri sunt
urmatoarele:
-sa permita deservirea depozitarii mai multor localitati sau mari
cartiere (criteriu economic si de folosire intensiva a spatiului alocat);
-sa prezinte stabilitate referitor la conditiile de mediu;
-sa
se afle, pe cât posibil, lânga un versant care sa nu prezinte
pericolul fenomenelor de alunecare, prezenta unor izvoare si relativ aproape de
emisar
(râu sau canal de desecare);
-structura geologica cu textura pamântului sanatoasa, fara falii sau
formatiuni carstice sub amplasament, argiloasa
(sau predominant argiloasa), iar nivelul
apelor subterane fata de cota radierului sa se afle la o adâncime mai mare ele 5,0
m (ha,fr
-figura 11.3.);
-caracteristicile geotehnice sa poata permite un gabarit eficient
economic (înaltimea corpului depozitului sa
fie mai mica de 40 m), cu posibilitati de
executie 50 % în debleu si 50 % în rambleu (fig. 11.3);
-sa excluda
riscul pericolului inundarii sau spalarii prin apele de
viitura (amplasament în zona aparata);
-sa se afle la distante mai mari decât cele minim admise prin
norme si standarde fata de asezari umane, cai de comunicatii, alimentari cu apa,
arii
protejate (parcuri si rezervatii naturale, monumente istorice, arheologice sau a
le naturii);
-sa evite zone de cabluri subterane (electricitate, telefoane) si alte
retele de utilizari subterane (conducte de alimentare / canalizare, petrol, s.a.
) sau
supraterane (linii electrice de joasa sau înalta tensiune);
-sa nu prezinte riscul (pe directia aval) unor eventuale ruperi ale
depozitului spre asezari umane, oglinzi de apa, obiective economice sau militare
;
-sa prezinte stabilitate fata de fenomenele seismice.
9 Xxx - http://www.classes.ce.ttu.edu/CE5327/
Ca amplasamente corespunzatoare pentru depozitele de deseuri se recomanda cele
ale fostelor cariere, exploatari la zi epuizate, gropi de împrumut, depresiuni nat
urale,
mlastini, balti superficiale care nu se mai pot amenaja, asana sau care au forme
rare de
viata, terenuri degradate total sau poluate intens si a caror recuperare este fo
arte
costisitoare.
Pentru ca depozitul controlat de deseuri sa asigure un flux tehnologic complet
(presortare, reciclare, valorificare energetica, colectare, transport, epurare s
i evacuarea
levigat , încadrare ambientala civilizata, evacuari cantitative si calitative ale des
eurilor,
s.a.) trebuie, pe lânga constructiile principale propriu-zise, sa mai cuprinsa (fi
g. 11.4):
-retea de drumuri de acces si manevra, punct de control - intrare înregistrare;

-platforma tehnologicasi rampa de spalare auto;


-corp cladiri administratie si cu caracter social;
-statie sortare, magazii pentru materiale colectare selectiva;
-grup si retea proprie de alimentare cu apasi canalizare cu racord
pentru statia de epurare cu platforma de compostare;
-alimentare cu energie electrica, respectiv post transformare pentru
retelele electrice aferente;
-sistem de monitorizare aferent protectiei calitatii factorilor de
mediu si activitatilor din depozit;
-teritoriu (zona) cariera de împrumut pentru straturile de acoperire
si lucrarile de terasamente;
-plantatie de protectie si izolare (mascare ecologica) si aliniament
constructie de împrejmuire.

Fig. 11.4. Schema generala de amenajare a unui depozit de deseuri:


1 - cladire administrativa; 2 - magazie; 3 - statie sortare, 4 - statie de bioga
z; 5 - statie
de epurare, 6 - bazin colector pentru levigat; 7 - parcare; 8 - zona de împrumut p
entru
straturi de acoperire; 9 - platforma tehnologica; 10 - decantoare pentru îngrosare
levigat; 11 - platforme pentru cântarire; 12 - post Transformare; 13 - plantatie d
e
protectie;
14 - împrejmuire.
Geometria depozitelor de deseuri (forma si dimensiunile în planurile orizontal si
vertical) urmareste, cel mai adesea, orografia terenului de amplasament, dar est
e
influentata de:
-hidrogeologia profilului de sub teritoriu (nivelul apelor subterane,
pamânturi necorespunzatoare sau stâncoase si cu dificultati fata de excavare);
-stabilitatea în taluz pentru debleu si rambleu;
-gabaritul maxim posibil (legat de unghiul de asezare / stabilitate
al deseurilor);
-asigurarea stabilitatii stratelor de etansare / separare sau drenare si
de posibilitatile financiare.
Important de subliniat este faptul, ca
atunci când depozitul deserveste mari zone
urbane (volume mari), gabaritul posibil a fi realizat în pianul vertical influente
aza
proportional suprafata necesara
a depozitului. Acest aspect este deosebit de important
caci activitatea aferenta unui depozit de deseuri este eficienta (rentabila) dac
a permite o
exploatare de minim 15-20 ani.
În functie de toate acestea, solutiiie constructive generale pot fi conforme sau
mixte între solutiile prezentate în figura 11.5. - a, b, c, d.
Optiunea pentru schema constructiva din figura 11.5. - a este dependenta de
existenta stratului natural de argila necontractilasi foarte greu permeabila
(K < 1x109
m/s).
Daca aceasta ultima conditie (K) nu este îndeplinita sunt necesare masuri
constructive de corectie (bariera de etansare minerala, realizata prin compactar
e
mecanizata) sau sa se aleaga una dintre solutiile prezentate în fig. 11.5. - b, c.
La solutia constructiva din figura 11.5 - d se apeleaza doar în cazul inexistente
i la
suprafata sau prezentei doar la mare adâncime a stratului argilos. De asemenea se
mai
apeleaza
la astfel de solutii când carierele de argila se afla la mari distante (nerentabil
e
economic) sau când calitatea acesteia este necorespunzatoare.
Fig. 11.5. Solutii constructive ale depozitelor de deseuri
Un alt punct de vedere aferent solutiilor constructive ale depozitelor de deseur
i, se
refera
la modul de realizare prin prisma orografiei amplasamentului si al terasamentelo
r
necesare executiei.
În acest context depozitele se pot realiza în urmatoarele tipuri de scheme
constructive (fig. 11.6.):
-depozit în rambleu;
-depozit în debleu;
-depozit în semirambleu.
Solutia optima, din punct de vedere a terasamentelor, este cea care tine cont de
cota nivelului apelor freatice si a texturii pamântului de sub linia radierului.

Fig. 11.6. Solutii constructive din prisma orografiei amplasamentului


Rolurile functionale esentiale ale celor doua componente de baza ale depozitelo
r,
acoperisul si radierul, (fig. 11.7sifig. 11.8) sunt:
A. ale acoperisului:
- colectarea si evacuarea în afara perimetrului a scurgerilor de
natura pluviometrica;
-drenajul si evacuarea apelor meteorice, infiltrate prin stratul
vegetal superficial;
-etansarea si izolarea corpului depozitului;
-colectarea, stocarea sau arderea gazelor de fermentare;
-încadrarea ecologica în mediul înconjurator al zonei.
B. ale radierului:
-filtrarea levigatului provenit din umiditatea proprie a deseurilor;
-drenarea, transportul si evacuarea catre statia de epurare a
levigatului;
-etansarea perimetrului acestuia pentru oprirea eventualelor
infiltratii ale levigatului catre subteran;
-stabilirea / ranforsarea perimetrului radierului si taluzelor
acestuia.

Fig. 11.7. Rolurile functionale ale acoperisului si radierului unui depozit


Fig. 11.8. Sectiune într-un depozit de deseuri.10
Pentru dimensionarea rampelor de depozitare controlata a deseurilor menajere se
pleaca
de la efectuarea planului topografic al terenului, dupa ce acesta a fost ales pe
baza studiului geotehnic si hidrogeologic aprobat de organele locale sanitare si
agricole.
10 Xxx - http://www.latrobe.vic.gov.au/Landfill/
Suprafata si volumul rampei trebuie sa aiba o capacitate de depozitare a deseur
ilor
menajere din localitatea pentru care se construieste rampa, pe o perioada de mai
multi
ani având ca prim element de calcul cantitatea medie de deseuri anuala.
Dupa ce este cunoscuta aceasta se poate calcula capacitatea anuala a rampei de
depozitare controlata cu relatia:
·.
-1 k
nQo (n )·
0 .
Cd =
·.1+.
(m3) (11.1)
m 2
..

în care:
Cd - capacitatea rampei de depozitare controlata necesara pentru "n" ani, m3;
Qo = Qm+Qs+Ql - cantitatea totala de deseuri din primul an de calcul, m3/an;
Om - cantitatea medie de deseuri menajere din anul de baza, m3/an;
Qs - cantitatea medie de deseuri stradale, m3/an;
Ql - cantitatea medie de deseuri industriale, m3/an; '
k0 - coeficient de crestere în timp a cantitatii de reziduuri menajere, stradale s
i
industriale (de aceeasi categorie) pentru care se poate lua o crestere anuala de
cca. 5%
adica ko = 0,05;
n - numarul de ani pentru care se intentioneaza sa se prevada depozitarea
controlata, n = 10-25 ani;
m - coeficient care tine seama de gradul de compactare în depozit, m = 2 - 4 ani, în
functie de greutatea specifica a deseurilor;
În calculul capacitatii necesare rampelor de depozitare controlata trebuie sa se
tina
seama si de cantitatile de reziduuri rezultate în urma altor metode de tratare a d
eseurilor:
-de la statiile de incinerare cca. 10 - 15% m3/an din capacitatea
totala a statiei de incinerare;
-de la statiile de compostare cca. 25 - 40% m3/an din întreaga
capacitate a statiei de compostare.
Pentru calcule aproximative se poate estima suprafata terenului necesara pentru
o
rampa de depozitare controlata a deseurilor cu indicatorii:
0,6.5 - 0,75 m2 teren pentru fiecare tona de deseu evacuat si depozitat
într-un singur strat de 1,5 - 2,0 m înaltime;
0,15 - 0,25 m2 teren pentru fiecare m3 de deseu evacuat si depozitat în
straturi cu aceeasi înaltime (1,5 - 2,0 m).
Daca deseurile au fost în prealabil macinate, capacitatea rampei de depozitare
creste cu 40 - 50% si deci este necesara o suprafata de teren redusa Ia aproxima
tiv la
jumatate.
Standardele de mediu mai exigente maresc costurile de constructie, exploatare si
închidere ale depozitelor de deseuri. Suprapunându-se cu o criza de capacitate a
gropilor de gunoi din anumite tari, acesti factori conduc la constructia depozite
regionale care pot satisface cerintele legate de mediu în conditii de eficienta ec
onomica.
Astfel de depozite regionale, deservesc o regiune mai mare decât ar deservi în
mod normal o groapa de gunoi municipala. Aceste considerente sunt aplicabile atât în
tarile în curs de dezvoltare cât si în cele industrializate. Constructia si utilizarea
statiilor
de transfer micsoreaza costurile de transport, atunci când se folosesc depozite re
gionale,
mai îndepartate.
b). Implicarea publica
Proiectantul trebuie sa fie pregatit pentru implicarea comunitatilor potential a
fectate în
procesul de amplasare. El trebuie sa stabileasca un dialog si relatii de lucru c
u
reprezentantii comunitatilor afectate, pentru ca acestea sa-si exprime preocupar
ile legate
de proiectarea si implementarea planului depozitului de deseuri.
c) Hidrogeologia:
Este de dorit sa se profite de geologia unui amplasament. În mod particular,
tipurile de soluri si de roci situate sub depozitul de deseuri si grosimea fieca
rui strat de
sol pot limita migrarea scurgerilor spre apele subterane si pot reduce concentra
tia
poluantilor. De exemplu, solurile argiloase încetinesc semnificativ migrarea scurg
erii si
pot reduce concentratia metalelor grele.
Un asternut de roci vulcanice serveste de asemenea la oprirea scurgerii. Pe de
alta
parte, nisipul va avea un efect slab de încetinire a migrarii scurgerilor si are o
capacitate
scazuta de îndepartare a poluantilor.
d) Materialul de acoperire:
Disponibilitatea materialului de acoperire este de asemenea un considerent
important în decizia de amplasare. Deseurile compactate trebuie acoperite zilnic,
la
sfârsitul operatiilor, cu 15-30 cm de sol. Aceasta creeaza o nevoie importanta de
material de acoperire si poate conduce la costuri prohibitive în cazul în care acest
sol
trebuie transportat de la distante mari de amplasamentul gropii.
e) Accesul:
Pentru limitarea costurilor de manipulare si pentru descurajarea folosirii de
amplasamente de depozitare ilegale, este important ca depozitul de deseuri sa fi
e
amplasat destul de aproape de zona pe care trebuie sa o deserveasca.
Dat fiind ca
zonele urbane se extind cu repeziciune, o amenajare situata la
periferia unei localitatii existente, se va afla în viitorul previzibil, prea apro
ape de
zonele populate. De aceea, o amenajare ideala va fi suficient de departe de oras
, pentru a
nu perturba viitoarea dezvoltare urbana, dar destul de aproape pentru un acces r
ezonabil.
Deseori, folosirea statiilor de transfer într-un oras poate permite amplasarea
depozitului la o distanta
mai mare de centrele populate.
Drumurile de acces la un depozit de deseu trebuie sa
fie adecvate tipurilor si
numarului de vehicule care vor fi folosite.
La estimarea capacitatii si a factorilor NIMBY proiectantul trebuie sa aiba în
vedere cresterea prognozata a populatiei si tendintele viitoare de dezvoltare a
teritoriului
în zona. Nu este ceva neobisnuit ca un amplasament initial izolat amplasat pe o zo
na
întinsa sa se pomeneasca restrâns de o dezvoltare urbana intensa, sa fie confruntat
cu
rezidenti vecini ostili si împiedicat sa se extinda la capacitatea sa proiectata.
Restrictiile
de folosire a terenurilor si zonarea efectuata de departamentul municipal de pla
nificare a
amenajarii teritoriului pot fi de ajutor în evitarea unor astfel de conflicte. Aut
oritatile
municipale trebuie sa
integreze ori de câte ori este posibil, aceste angajamente în planul
initial al amplasamentului depozitului de deseuri.
Dupa alegerea amplasamentului final trebuie facuta o evaluare a riscului privin
d
mediul (EnRA). Aceasta
evaluare trebuie sa
analizeze în mod riguros atât aspectele de
mediu cât si cele umane ale proiectului depozitului. Continutul efectiv al unei as
tfel de
EnRA va depinde de reglementarile locale. Totusi, ca un minimum, EnRA trebuie sa
detalieze riscurile posibile ale amenajarii privind apele subterane si de supraf
ata,
riscurile legate de emisiile de gaze, impactul vietuitoarelor daunatoare, trafic
ul,
murdariile si zgomotul din zonasi posibilitatile de recuperare a terenului dupa
încheierea perioadei de post-închidere.
Aceste directive generale se aplica în egala masura gropilor controlate si celor
amenajate. În cazul în care un depozit deschis existent trebuie reamenajat într-o groa
pa
controlata sau o groapa de gunoi amenajata, decizia de amplasare este deja luata
. În
acest caz proiectantul aplica procedura de mai sus zonelor propuse pentru extind
erea
amplasamentului existent.
11.3.2. Proiectarea
Proiectarea unui depozit de deseuri afecteaza semnificativ securitatea, costul s
i
eficienta sa în cursul perioadei de serviciu a amenajarii. Aspectele cheie care ne
cesita
atentie în faza de proiectare sunt: capacitatea, proprietatea exploatarii (publica
sau
privata), monitorizarea controlului scurgerilor si gazelor emise, zona de acces
si
descarcare, pre -prelucrarea si politica fata
de centrele de colectare, documentatia de
exploatare si de protectie a mediului, planurile de închidere si post - închidere, p
recum
si programul relatiilor comunitare.
Aceste considerente pot avea diverse implicatii pentru amenajarile de gropi
controlate si pentru gropile amenajate.
a) Capacitatea:
În cazul depozitelor controlate, capacitatea planificata nu poate fi protejata pri
n
zonare si garantii de restrângere a folosirii terenurilor, asigurate de autoritati
le
municipale. De aceea proiectantul depozitului trebuie sa foloseasca în mod strateg
ic
amplasamentul desemnat pentru a minimiza influentele viitoare datorate dezvoltar
ii
municipale si sa maximizeze suprafata totala disponibila pentru depozitarea de g
unoi în
cursul duratei de serviciu a amenajarii. Strategiile pot consta în achizitia de pr
oprietati
din jurul amplasamentului gropii sau lucrând spre interior pornind de ia limita
considerata
ca cea mai susceptibila pentru dezvoltarea urbana.
Pentru depozitele de deseuri deja amenajate, capacitatea este stabilita adesea p
rin
autorizatiile de functionare pe baza de crestere etapizata. Astfel, în loc de a de
clara
capacitatea întregului amplasament în faza initiala de proiectare, proiectul o elabo
reaza
în etape pe doi - trei ani în conditiile în care amplasamentul în ansamblu satisface
cerintele de zonare si de utilizare a terenurilor.
Aceasta practica permite proprietarului depozitului sa dezvolte proprietatea în m
od
selectiv, cu flexibilitatea de a o converti în variante mai profitabile ale terenu
lui care pot
fi realizate în timp. Aceasta se poate aplica mai ales în cazul proprietarilor priva
ti de
astfel de depozite de deseuri. În cazul proprietarilor de amenajari municipale, cr
esterea
etapizata poate fi de asemenea recomandabila pentru aceleasi motive. La nivel
municipal, proiectantii, trebuie sa
asigure în orice caz, existenta permanenta a unor
amplasamente adecvate cu capacitatea necesara pentru nevoile de extindere în viito
r ale
depozitelor de deseuri.
b) Proprietatea si exploatarea publica /privata:
În majoritatea tarilor în curs de dezvoltare depozitele de deseuri sunt detinute si
exploatate de administratiile locale sau alte agentii publice. De felul propriet
atii depind
adesea fondurile de investitii necesare pentru a construi astfel de amenajari sa
u de a le
moderniza pe cele existente.
Acolo unde exista competente confirmate în sectorul privat, proiectantii
(planificatorii) municipali trebuie sa exploreze varianta privatizarii pe baza
de contract a
exploatarii depozitului.
Aceasta varianta trebuie studiata cu atentie pentru ca ea comporta probleme de
recuperare de costuri si de plati de taxe pentru privilegiile de descarcare la "
groapa de
gunoi".
11.3.3. Monitorizarea si controlul scurgerilor
Controlul scurgerilor constituie un factor cheie în proiectarea si exploatarea sig
ura
a depozitului controlat de deseuri. Descompunerea naturala a deseurilor, cantona
te în
corpul depozitului, în combinatie cu infiltratiile pluviale din amplasament determ
ina
scurgerea spre fundul gropii a unor poluanti potentiali toxici. Cu cât climatul es
te mai
umed, cu atât sunt mai mari riscurile potentiale de poluare a apelor subterane din
cauza
depozitului de deseuri.
Asa cum s-a aratat mai sus, geologia unui amplasament poate exacerba sau reduce
cantitatea de scurgeri care patrund în mediu.
La formarea scurgerilor pot contribui diverse deseuri. Pigmentii din vopsele si
bateriile din gospodarii pot degaja poluanti pe baza de metale grele. Deseurile
gospodaresti vatamatoare (adica produse pentru vopsit, pesticide pentru gradinar
it,
produse legate de automobile) si deseurile vatamatoare de la generatorii comerci
ali si
industriali pot degaja poluanti chimici organici.
Un depozit amenajat contine elemente tehnice destinate împiedicarii degajarii în
mediu a unor substante vatamatoare. Adesea sunt folosite materiale naturale sau
sintetice pentru a captusi fundul si partile laterale ale gropilor cu scopul de
a împiedica
migrarea scurgerilor în apele subterane sau de suprafata învecinate.
La multe gropi de gunoi se folosesc captuseli care constau din straturi de argil
a
compactata, cu grosimi de 0,6 m sau mai mult. Alte captuseli constau din folii r
elativ
subtiri din plastic, confectionate dintr-o varietate de materiale sintetice. În or
ice caz,
oricare tip de captuseala poate sa nu reuseasca sa retina scurgerea,
Captuselile naturale sau sintetice se pot fisura, mai ales daca sunt instalate
incorect, sau pot sa-si piarda în timp rezistenta. În eforturile de îmbunatatire a izo
larii
scurgerii, este recomandata o alternativa care utilizeaza
în locui unui singur material de
captusire, o combinatie de materiale de captusire naturale si sintetice numita c
aptuseala
compozita(fig. 11.9.)11.
11 Rushbrook Philip si Pugh Michael Solid waste landfills in Middle and Lower-In
come Countries,
The World Bank, New Zork, S.U.A., 1999;
a) b)
Fig. 11.9. Tipuri de captuseli pentru depozite de deseuri:
a) captuseala simpla; b) captuseala dubla.
Pentru depozitele de deseuri, etansarea de baza minerala este formata în general
din unul sau mai multe straturi de material argilos, compactate astfel încât sa asig
ure o
permeabilitate cât mai redusa la apa sau la alti agenti lichizi contaminati, cât si
o
capacitate portanta care sa diminueze deformatiile provocate de materialele soli
de si sau
lichide depozitate (Fig. 11.10 11.13)12.
12 Xxx Monitorul Oficial al României, Ordinul ministrului mediului si gospodaririi
apelor nr. 757/5004
pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor;
a) b) a) b)
Fig. 11.10. Tipuri de baze impermeabile pentru depozite de deseuri:
a) deseuri periculoase clasa a; b) deseuri nepericuloase clasa b; c) deseuri nep
ericuloase clasa b.
13
Fig. 11.11. Modul de asezare a membranelor.
14
Fig. 11.12. Asezarea membranei.
Desi aceste solutii constructive sunt utilizate destul de frecvent, informatiile
asupra
comportarii în timp a straturilor de etansare argiloase sunt destul de reduse sau
incomplete.
Dintre problemele generate de folosirea argilelor se pot aminti:
-defecte de calitate a materialului de împrumut - datorate fie zonelor cu argila
de dimensiuni mai mari (argila grosiera) si mai putin plastica, fie problemelor
de control la livrare
pe santier,
-bulgari de material argilos a caror suprafata este uscatasi care nu mai pot fi
dispusi corect în straturile respective;
-grosimi ale straturilor prost controlate, dupa
compactare, la partea inferioara a
stratului de etansare;
13 Xxx - http://www.tenax.net/geosynthetics/drainage/landfill.htm
14 Xxx - http://www.wtl.ca/geomembrances/fire_water_storage.htm
-racordarea defectuoasa a unei portiuni compactate cu alta sau de la o zona
noua cu alta deja realizata (aparitia unor portiuni de pamânt natural permeabil într
e cele doua zone);
-controlul insuficient sau neadecvat al masei volumice uscate si a continutului
de apa
în timpul procesului de compactare;
-protectie neadecvata sau insuficienta
a procesului de uscare a straturilor
realizate;
-grad de saturare insuficient a materialului din componenta straturilor de
protectie;
-eroziunea interna
a argilei în exploatarea depozitului;
-eroziunea argilei de-a lungul structurii si de-a lungul tuburilor de drenaj ce
traverseaza
stratul de etanseitate;
-forfecarea stratului prin tasari localizate diferit daca capacitatea portanta a
soiului suport este mica;
-alunecarea stratului pe panta;
-probleme diverse: gauri provenite de la picheti sau de la prelevari de probe de
control acoperite defectuos, s.a.
În figura 11.14. se prezinta schema de realizare a unui depozit modern, cu radier
etanssi
drenuri orizontale. Din vechiul depozit se pot transborda unele deseuri în noul de
pozit, urmarind
realizarea unei cote pentru vechiul depozit încadrat în peisajul natural.

Fig. 11.13. Varianta de realizare a unui nou depozit.


Pentru a alege varianta de etansare a bazei unui depozit cu argila sunt necesare
informatii
complete asupra proprietatilor fizice, chimice si mecanice ale acestui material,
atât în stare naturala
cât si în conditiile unor solicitari similare celor din depozit.
S-au propus solutii diferite de captuseala pentru baza depozitelor de deseuri r
ealizate pe teren
natural, cu fundatie de argilasi materiale geosintetice.
Principalele conditii pe care trebuie sa le îndeplineasca un teren pentru a putea
realiza o
fundatie sanatoasa, pentru un depozit de deseuri menajere sunt:
-sa constituie o bariera hidraulica naturala pentru levigat;
-sa aiba o capacitate portanta suficientasi o compresibilitate scazuta.
Este dificil de gasit terenuri care sa satisfaca în mod natural aceste conditii si
atunci utilizarea
geosinteticelor este necesara.
Sunt numeroase exemple în lume, de ruperi ale bazei depozitului cauzate de fundare
a pe
terenuri cu coeziuni scazute sau din cauze neprevazute (ruperi de diguri, tensiu
ni, scufundari,
cavitati din dizolvare sau din depresiuni cauzate de sedimentarea diferentiala a
materialelor).
De aceea, se recomanda în aceste cazuri armarea fundatiei, având ca scop omogenizare
a
sedimentarii, reducerea presiunilor în geomembrane si cresterea capacitatii portan
te.
Probleme similare sunt întâlnite atunci când depozitul nou se ridica peste un depozit
vechi
necontrolat.
Functia esentiala
a sistemelor de straturi este sa
se comporte ca o bariera împotriva levigatului,
protejând de poluare apa freatica.
Toate aceste cerinte pot fi satisfacute numai prin utilizarea sistemului multis
trat, folosind atât
materiale naturale cât si o combinatie de diferite geosintetice (fig. 11.15), în con
formitate cu
strategia de proiectare a depozitului avuta în vedere.
Cel mai simplu sistem este constituit dintr-un strat compact de argila în prezenta
unor bariere
naturale (Fig. 11.15. - a).
Utilizarea singulara
a unei geomembrane nu prezinta siguranta
si nu are aplicabilitate. Cel mai
utilizat sistem este constituit dintr-un strat de argilasi o geomembrana.

Fig. 11.14. Tipuri de sisteme de etansare


Pentru a mari avantajele compozitului, geomembrana trebuie pozitionata
în contact direct cu
startul mineral, evitând înterpunerea vreunui start de drenaj între stratul sintetic s
i cel mineral (fig.
11.15. - b).
Punctul de vedere este adesea controversat si un strat de control al levigatulul
este impus de
legislatia unor tari, aceasta ca o consecinta care considera straturile sintetic
e "total imprevizibile"
Cossu - 1995. Alti autori avertizeaza ca utilizarea unui astfel de bariere pot f
avoriza scurgerea
lichidelor poluante în subsol (Fratalocchi-1995).
Un singur start de compozit (fig. 11.15. - c) creste nivelul de siguranta
si poate preveni
deshidratarea si ruperea stratului mineral.
Stratul dublu de compozit (fig. 11.15. - d) exploateaza
din plin posibilitatea unui control
intermediar al scurgerilor.
Pe taluze realizarea sistemului de captuseala trebuie facuta în aceleasi conditii.
Din cauza
dificultatilor în asezarea corespunzatoare a straturilor de argila compacta se rec
omanda utilizarea
prefabricatelor cu geomembrana, captuseala din argila geocompozita sau captuseal
a din membrane
geocompozite.
Aceste sisteme de etansare permit prin proprietatile de etansare ale bentonitei
sa ermetizeze
orice fisura sau gaura formata în geomembrana.
Si sistemul de închidere a depozitului are rolul de a izola deseurile de mediul înco
njurator, de
a controla infiltratiile de apa de precipitatii, de a asigura evacuarea biogazul
ui. Elementele
componente sunt aratate în figura 11.16.
Aplicatiile geosinteticelor include:
-geotextile cu functie de protectie / suport;
-geonet cu rol de drenaj în stratul filtrant;
-geomembrane (HDPE sau GCL) cu rol de etansare.
Fig. 11.15. Elementele tipice ale unei acoperiri complete
În continuare sunt prezentate alte tipuri de captuseli de acoperire a depozitelor
de deseuri (fig.
11.17).
Din cele prezentate rezulta ca geosinteticele îndeplinesc într-un depozit de deseuri
numeroase
functii: de etansare, separare, protectie, ranforsare si drenaj. Acestea reprezi
nta argumente necesare
si suficiente pentru a face utilizarea lor recomandata. Ele sunt apte sa raspund
a rolului pe care-l au
în structura, prin caracteristicile de referinta
si de performanta demonstrate de aceste materiale în
timpul transportului, montarii si exploatarii depozitelor de deseuri.
Însusirile lor fizice, mecanice si de anduranta, adecvate în raport cu cerintele fa
ta de un sistem
de depozitare controlata, reprezinta înca un argument tehnic deja acceptat, testat
si recunoscut.
Pentru a minimiza producerea de scurgeri, se împrastie zilnic peste depozitul de d
eseuri un
material de acoperire. La închiderea unei gropi de gunoi, se aplica un strat final
de acoperire.
Împrastierea bentonitei de sodiu Împrastierea bentonitei de sodiu
Fig. . Asezarea geomembranei.
16 17
Fig. 11.16. Diferite tipuri de straturi de închiderea a depozitelor de deseuri si
modul de realizare a acestora15, .
15 Xxx Inovative technology. Alternative landfill cover, http://apps.em.doe.gov/
ost/pubs/itsrs/itsr10.pdf
16 Xxx Monitorul Oficial al României, Ordinul ministrului mediului si gospodaririi
apelor nr. 757/5004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea de
seurilor;
17 Xxx - http://www.tenax.net/geosynthetics/drainage/landfill.htm
a) Colectarea si epurarea levigatului
Scurgerile retinute de captuseala se acumuleazasi pot sa strabata prin aceasta
daca nu sunt
îndepartate printr-un sistem de colectare a scurgerilor.
Sistemele de colectare a scurgerilor sunt instalate deasupra captuselii si const
au de obicei dintr-un
sistem de conducte perforate, care colecteaza scurgerile si le transporta la un
bazin de stocare
(colectare) - figura 11.18. Scurgerile din bazinul de stocare trebuie îndepartate
periodic si epurate
sau eliminate.

Fig. 11.17. Schema unui camin de colectare levigat.

Fig.11.18. Tevi de colectare levigat.18


18 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins
titutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;
Fig. 11.19. Put de curatare a tevilor de colectare levigat.19
Cele mai obisnuite metode de gospodarire a scurgerilor sunt: evacuarea într-o sta
tie de epurare
a apelor uzate, epurarea la fata locului, urmata de descarcarea într-o canalizare,
sau într-o apa de
suprafata (în functie de calitatea scurgerii epurate) si recircularea înapoi în groapa
de gunoi. Toate
aceste variante necesita în general un sistem de pompare. Ele necesita o întretinere
considerabila
datorita naturii corozive a scurgerilor.
b) Recircularea scurgerii:
Recircularea scurgerii peste deseurile din depozitele de gunoi s-a dovedit ca ma
reste de
aproape 10 ori cantitatea si calitatea gazului pentru recuperare, reduce concent
ratia de poluanti din
scurgeri si favorizeaza tasarea deseurilor.
În prezent exista acumulata o experienta considerabila de la astfel de depozite d
e deseuri, gen
bioreactor, existente în SUA, Europa si Brazilia. Într-o tara ca Brazilia cu clima c
aldasi deseuri
bogate în materii organice, celulele gropilor de gunoi se stabilizeaza în 3-5 ani. R
ecuperarea pentru
energie a gazului din gropile de gunoi este fezabila, iar dupa
cinci ani celulele pot fi excavate, iar
spatiul ramas poate fi refolosit. Materialul asemanator cu humusul care este exc
avat (cam 65%),
poate fi reciclat drept compost, iar materialul ramas poate fi folosit pentru ac
operirea zilnica în
urmatoarele celule.
Ca o alternativa la sistemul de epurare a scurgerilor, reinjectarea scurgerii p
oate fi deosebit de
potrivita
în zonele cu precipitatii putine dat fiind ca volumul scurgerilor (lixiviatului) în
astfel de
19 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins
titutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;
zone depinde mai mult de umiditatea deseului decât de infiltratiile din ploi. În une
le cazuri, aceasta
tehnologie poate fi mai eficienta economic decât alte sisteme de epurare a scurger
ilor.
Recircularea scurgerilor este o tehnica relativ noua de gospodarire a acestor li
chide. Ca
tehnica de gospodarire, scopul sau este de a stabiliza deseurile printr-o descom
punere controlata,
însotita de recuperare de metan. Aceasta vine în contrast cu tehnologia standard a g
ropilor de gunoi,
care pune accentul mai mult pe izolarea deseurilor.
Unul dintre posibilele dezavantaje ale recircularii poate fi colmatarea sistemel
or de colectare a
scurgerilor, care contribuie astfel la cresterea evacuarii de scurgeri în mediu (d
esi efectul principal
este tocmai opus) si agravarea problemelor de mirosuri.
Dupa compararea avantajelor si dezavantajelor, factorii legislativi federaii di
n SUA au decis
sa permita recircularea scurgerilor numai la gropile de gunoi care au o captusea
la compozitasi un
sistem de colectare a scurgerilor care satisface cerintele de eficienta specific
ate.
Sistemele actuale de captuseli si de colectare a scurgerilor descrise mai sus su
nt prea scumpe
pentru multe tari în curs de dezvoltare.
Exista trei practici care sunt mult mai ieftine si care pot fi practice în anumite
situatii:
-asa cum s-a aratat în descrierea statiilor de transfer, deseurile, dintr-o zona c
u
precipitatii putine pot fi uscate partial la statiile de transfer, înainte de a fi
depuse în groapa de
gunoi. aceasta va reduce scurgerile produse la groapa;
-pentru zonele în care pre-uscarea nu este practica, sau unde solul este foarte
permeabil la apa
(deci unde scurgerea de lichide va fi o problema majora), ar putea fi necesara
amplasarea gropii de gunoi într-o zona cu panta mai mare decât s-ar alege de obicei.
în combinatie
cu un sistem de colectare a scurgerilor bine distribuit (exemplu: în figura 11.19
se prezinta schema
de îmbinare - detaliu racord - între stratificatiile acoperisului si radierului), ac
easta poate reduce
pericolele de impurificare a pânzei freatice. panta efectiva necesara va depinde d
e conductivitatea
solului, stabilitatea suprafetei nivelate si de alte considerente tehnice specif
ice amplasamentului.
folosirea unei pante de nivelare mai mari, pe lânga o dispunere mai densa a conduc
telor de colectare
a scurgerilor va spori costul unei gropi. totusi, aceste modificari ar putea fi
mult mai putin
costisitoare decât importul, transportul si aplicarea de argila sau captuseli din
plastic sau geotextile.
-pentru a evita costurile initiale si cerintele de întretinere care decurg pentru
pomparea scurgerilor, acestea pot fi colectate într-un iaz de stocare captusit cu
beton, construit în
aval de groapa de gunoi. Cea mai buna varianta
în multe cazuri este de a lasa scurgerile sa se
evapore cât mai mult posibil. Pentru aprecierea acestei variante, trebuie sa se ai
ba în vedere si
manipularea îngrosatului rezultat.
Fig. 11.20. Schema de îmbinare etansa dintre stratificatia acoperisului si radieru
lui.
Exista experienta din domeniul epurarii apelor uzate care poate fi adaptata pent
ru iazurile cu
scurgeri. În zonele aride, trebuie realizat un iaz sau un set de iazuri în cascada p
entru minimizarea
suprafetei scurgerilor colectate în vederea maximizarii debitului evaporat. Pentru
a evita riscul
deversarii în resursele de apa de suprafata, iazurile de acest fel trebuie sa fie
destui de mari pentru a
putea primi întreaga cantitate asteptata de scurgeri si de apa pluviala. În perioade
le ploioase, solutia
cu iaz de stocare ar putea sa nu functioneze bine sau sa nu functioneze deloc, înt
rucât evaporarea nu
poate compensa combinatia de scurgeri si de apa de ploaie. Chiar si în aceasta sit
uatie scurgerile
deversate din iaz vor fi diluate de catre apele de ploaie.
La depozitele controlate, operatiile de monitorizare pot sa
comporte prelevarea de probe
pentru determinarea poluantilor indicatori cum ar fi bacteriile, ionii de metale
grele si acizii organici
toxici. EnRA, (evaluarea riscului pentru mediu) mentioneaza ca trebuie sa stabil
easca concentratia
de fond a acestor substante, ca baza
pentru evaluarea standardelor de performanta ale depozitelor de
deseuri.
Operatiile de monitorizare la gropile de gunoi amenajate pot sa comporte recolt
area statistica
automatizatasi raportarea automata
a rezultatelor catre agentia de reglementare. Sistemele de acest
fel sunt costisitoare si necesita personal calificat pentru folosirea si întretine
rea lor corecta. Alegerea
sistemului depinde de resursele financiare si umane aflate la dispozitia proprie
tarului/operatorului
gropii de gunoi precum si de cerintele reglementarilor locale.
c) Monitorizarea si controlul gazelor din gropile de gunoi:
Gazul de "groapa de gunoi" este un amestec de metan si bioxid de carbon produs p
rin
descompunerea materiilor organice din deseuri. Gazul de gunoi este foarte inflam
abil si prezinta
risc de explozie daca nu este gospodarit corespunzator, deci se impune existenta
a cel putin o
monitorizare pentru a stabili daca se degaja cantitati periculoase de gaz.
O conceptie cu cost redus pentru manipularea gazului de groapa poate sa constea
în conducte
perforate îngropate vertical, folosind presiunea naturala
a gazului pentru a-l colecta si a-l dispersa
sau pentru a-l arde la suprafata.
Acesta este numit un sistem de colectare pasiv. în figurile 11.20 si 11.21 se prez
inta un detaliu
de realizare a retelei de drenaj orizontal, precum si schema constructiva a unui
arzator de biogaz
utilizat la depozitul Ovidiu - Constanta.
Fig. 11.21. Detaliu de realizare a retelei de drenaj orizontal pentru captarea b
iogazului.

Fig. 11.22. Putsi sistem de colectare a biogazului. 20


20 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins
titutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;
22

Fig.11.23. Instalatie de ardere a biogazului. 21,


Din cauza ca
materialul de acoperire a depozitelor de deseuri (argila sau alte materiale de
protectie) nu este întotdeauna perfect etanssi datorita faptului ca biogazul circu
la prin eventualele
crapaturi datorita difuziunii si convectiei, au fost cazuri când gazul infiltrat în
subsolurile unor
cladiri din vecinatatea depozitelor vechi au explodat, asa cum s-a întâmplat în orasul
Arlington
(S.U.A.), sau în unele localitati din Germania.
Sistemele de colectare active, mai costisitoare, folosesc o retea îngropata de con
ducte si
pomparea pentru captarea gazului (figura 11.22 - prezinta schema unui put de col
ectare).
Dupa aceea, gazul este prelucrat si folosit pentru generarea de caldura
sau electricitate. Pentru
ca groapa de gunoi este potential exploziva, colectarea sub presiune este riscan
tasi scumpa.
Din perspectiva mediului, colectarea si folosirea metanului sunt ideale, pentru
ca duc la
captarea energiei gazului si evita evacuarea în atmosfera a unui gaz cu efect de s
era. În orice caz, în
multe situatii nu sunt îndeplinite toate conditiile aratate, iar recuperarea gazul
ui de groapa nu este
economica.
Fezabilitatea tehnica de a recupera cantitati economice de gaz metan depinde de
mai multi
factori, dintre care cel mai important este compozitia deseurilor.
Productia de gaz metan depinde de un procentaj relativ ridicat de substante org
anice, de
nutrientii, bacteriile si pH-uI corespunzatoare deseurilor cantonate în depozit, p
recum si de un
continut ridicat de umezeala. Groapa de gunoi trebuie sa
fie suficient de mare si sa contina deseuri
în cantitati relativ ridicate pentru a produce cantitati de metan recuperabile eco
nomic.
În general, depozitele de deseuri care au o capacitate de cel putin un milion de t
one ar trebui
sa produca suficient metan pentru a justifica operatiile de recuperare. Importan
ta este si vârsta
gropii, pentru ca
ar trebui sa treaca
de la câteva luni pâna la câtiva ani dupa eliminarea deseurilor
pâna ce s-ar ajunge la o productie suficienta de metan. Producerea timpurie a meta
nului poate fi
intensificata folosind deseuri necompactate ca prim strat în groapa, permitând astfe
l o compostare
mai rapida.
Componentele constructive ale unui depozit de deseu pot mari si ele cantitatea d
e gaz metan
ce poate fi recuperata. Captusirea gropii ajuta la împiedicarea scaparii metanului
din corpul
depozitului si la mentinerea conditiilor anaerobe necesare pentru producerea de
metan. În mod
similar, un strat zilnic de acoperire care împiedica scaparea metanului si împiedica
patrunderea
aerului în depozit, poate sa sporeasca rata de producere a metanului.
21 Xxx - http://www.unep.or.jp/Ietc/ESTdir/Pub/MSW/SP/SP6/SP6_4.asp
22 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins
titutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;
23 23
Fig. 11.24. Detaliu constructiv ai unui put, pentru captarea biogazului.
În figurile 11.23. si 11.24 este prezentata partea superioara a putului pentru ca
ptarea
biogazului si modul de construire a a cesteia.
23 Xxx Monitorul Oficial al României, Ordinul ministrului mediului si gospodaririi
apelor nr. 757/5004 pentru
aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor;
Fig. 11.25. Partea superioara a unui put de gaz.

Fig. 11.26. Etapele de construire a partii superioare a unui put de gaz.


d) Accesul si zonele de descarcare:
Centru a restrânge accesul neautorizat la depozitul de deseu trebuie prevazute împre
jmuiri;
acestea împiedica patrunderea si iesirea vietuitoarelor daunatoare sj a animalelor
de pripas. În mod
ideal, de-a lungul perimetrului amplasamentului trebuie plantat un gard viu, urm
at de o zona
tampon de mai multi metri, Împrejmuirea poate fi plasata în interiorul gardului viu.
Daca este
posibil, perimetrul amenajarii trebuie pazit prin patrulare pentru a minimiza va
ndalismul
Punctul de intrare în amenajare trebuie sa fie o poarta încadrata
cu personal prin cara sa treaca
vehiculele sj personalul de deservire al depozitului de deseuri.
Prevederi separate trebuie facute pentru accesul vehiculelor si utilajelor de in
terventii de
urgenta. În mod ideal poarta de acces trebuie sa fie dotata
cu cântare pentru cântarirea vehiculelor la
intrarea si iesirea din amenajare. Aceasta asigura o evidenta a cantitatii de ma
terial intrat în depozit.
Cântarele constituie un element esential al unui sistem sanatos de gestionare a de
seurilor menajere,
dat fiind ca ele asigura informatii esentiale nevoilor de planificare si pentru
gospodarirea
operationala a vehjculelor de colectare.
În cazul depozitelor controlate, proiectantul poate prevedea cântare mecanice, când ca
ntitatea
totala de deseuri intrate pe poarta
este sub 200 l/zi.
În aceste cazuri, pentru a asigura estimarea intrarilor de deseuri se pot folosi p
entru vehiculele
de transport cântare manuale sau tabele calibrate ale raportului greutate /volum.
În mod ideal zona de descarcare trebuie sa fie la celula aflata în functiune. Schema
de
principiu a unei celule pentru un depozit activ de deseuri (Ovidiu -Constanta) c
u detalii de
stratificatie se prezinta în figura 11.25.
Aceasta atrage dupa sine prevederea de drumuri de acces spre aceste puncte în ampl
asament.
Acest lucru s-ar putea sa nu fie posibil la depozite controlate si la gropi amen
ajate mai mici, fie
datorita lipsei de resurse pentru construirea de drumuri, fie din cauza lipsei d
e spatii de manevra
pentru vehiculele de livrare. În astfel de cazuri, descarcarea se poate face în zona
portii iar
încarcatura se transporta la celula în functiune cu vehicule mai mici sau cu carute.
Fig. 11.27. Schema unei celule ale depozitului de la Ovidiu Constanta
e) Politica de pre-prelucrare si atitudinea fata
de personalul de deservire a depozitelor de
deseuri:
Groapa de gunoi este varianta cea mai putin eficienta
de recuperare a materialelor, întrucât
deseurile sunt de obicei bine amestecate în momentul sosirii acolo, iar costul tra
nsportului
materialului la groapa
a fost deja asumat. În orice caz, daca este de dorit compostarea la groapasi /
sau este permisa
activitatea de culegere / pre - prelucrare a deseurilor, sortarea deseurilor tre
buie sa
aiba
loc în zona din apropierea portii, sau a celei de descarcare si nu lânga
celula în functiune.
Aceasta reduce riscurile create de utilajele pentru culegatori.
De asemenea, în acest fel se reduce cantitatea de material depus în groapasi se prel
ungeste
durata de serviciu a amenajarii.
Acolo unde culegerea deseurilor face parte din politica adoptata, procesul poate
fi gestionat
cel mai bine prin acordarea de autorizatii pentru recuperarea de materiale sau p
entru realizarea
operatiilor de compostare la fata locului.
Acolo unde sunt folosite utilaje mecanice (compactoare, buldozere), în exploatarea
gropii,
activitatea de culegere a deseurilor trebuie restrânsa la amenajari separate pentr
u recuperarea
materialelor reciclabile, sau trebuie interzisa complet în amplasament.
Politica de recuperare a deseurilor trebuie stabilita în faza de proiectare a amen
ajarii, astfel
încât sa se poata
asigura alternative pentru muncitorii care sunt dislocati si împiedicati sa-si
desfasoare activitatea de recuperare si sa se stabileasca proceduri de exploatar
e sigura a operatiilor
de la groapa de gunoi.
f) Ghiduri de exploatare si de protectie a muncii:
Aceste ghiduri trebuie elaborate sau achizitionate în faza de proiectare a gropii
de gunoi.
Aceasta permite adaptarea specifica a continutului lor la procesele pentru care
este conceputa
amenajarea.
În practica au fost elaborate mai multe ghiduri privind desfasurarea principalelo
r operatii la
depozitele de deseuri, iar proiectantul trebuie sa
le adapteze la nevoile specifice ale
amplasamentului. Procedurile clare de exploatare si muncitorii bine instruiti su
nt conditii vitale
pentru operarea sigurasi eficienta a depozitului.
11.3.4. Planuri de închidere/post-închidere
În procesul de autorizare a celor mai multe depozite de deseuri sunt cerute planur
i de
închidere si post-închidere. Elementele lor esentiale constau în:
-planuri de etansare si de aplicare a stratului final de acoperire (inclusiv
vegetatia) pentru amplasament;
-planuri pe termen lung de monitorizare a scurgerilor si gazelor;
-planuri pe termen lung pentru monitorizarea apelor subterane si a apelor de
suprafata;
-garantii de asigurare financiara ale administratiei iocale sau de stat;
-restrictii de folosire a terenului din amplasament.
Monitorizarea acestor amenajari este necesara
pentru a asigura securitatea lor neîntrerupta
pentru sanatatea comunitatilor si mediului din vecinatate, pe perioade care pot
depasi 30 de ani dupa
închidere.
Din punct de vedere tehnic, un depozit este etans numai daca este controlabil. S
uprafetele
plane de geomembrana din radier si acoperis, cât si taluzurile trebuie sa fie urma
rite în timp.
Argumentele unei urmariri a controlului permanent ai unui depozit de deseu ar pu
tea fi:
-îmbunatatirea sigurantei etansarilor;
-împrospatarea cunostintelor asupra pierderilor sistemelor de etansare;
-schimbarea legilor în gospodarirea apelor;
-cunostinte pentru protejarea mediului ambiant;
-acceptarea propunerilor populatiei.
Pentru un sistem de control permanent al etansarilor la depozite de deseuri treb
uie sa se
asigure:
-durata de functionare cel putin atât cât rezista în timp etansarea;
-simplitate în functionare;
-siguranta sistemelor de masurare cu toate componentele;
-controlul nemijlocit al etansarilor;
-sistemul de control sa fie independent.
11.4. CONSTRUCTII SI SPATII TEHNOLOGICE DE PRELUCRARE, DEPOZITARE SI
TRANSPORT A MATERIALELOR REFOLOSIBILE
11.4.1. Spatii tehnologice
Spatiile destinate prelucrarii materialelor colectate, precum si cele destinate
activitatii de
sortare, prelucrare si depozitare sunt constituite din platforme betonate descop
erite sau din
soproane, exceptie facând urmatoarele activitati:
-activitatea de dezmembrare a mecanismelor, de sortare si prelucrare a unor
sortimente de neferoase si oteluri aliate;
-activitatea de sortare, ambalare (balotare) pentru textile, hârtie si depozitare
textile;
-activitatea de întretinere, reparatii si prelucrari mecanice, precum si sala
utilajelor hidraulice sau a celor racite cu apa a caror functionalitate impune t
emperaturi pozitive.
Pentru aceste activitati se prevad una sau cel mult doua hale multifunctionale,
de
constructie usoara. Din elemente prefabricate, modulate, cu luminozitate natural
asi cu încalzire.
Se vor mai prevedea cladiri pentru:
-grup social, vestiare, camera pentru muncitori, laboratoare;
-depozite de oxigen si carbit, depozit de lubrifiant si carburanti;
-cabina pod bascula auto sau cale ferata.
11.4.2.Calculul suprafetelor necesare centrelor de colectare
11.4.2.1. Suprafete tehnologice
n conformitate cu tehnologia adoptata pentru toate materialele refolosibile sunt
necesare
trei suprafete si anume:
S1 suprafata de depozitare a materialului refolosibil neprelucrat x , provenit din
colectare;
S2 suprafata necesara activitatii de prelucrare z prin sortare, sarjare, balotare,
brichetare, maruntire etc., care se adopta conform tabelul 11.2;
S3 suprafata de depozitare a materialului prelucrat y în asteptarea expedierii acest
uia.
Tabelul 11.2.
Suprafetele tehnologice necesare activitatii de prelucrare a materialelor refolo
sibile inclusiv utilajele
specifice.
Nr.
crt.
Activitatea Suprafata
necesara (m2)
1 Sarjarea manuala cu flacara oxiacetilenica
a materialelor feroase grele:
-functie de resursa;
-pentru rulaj sun 3000 t/an;
-pentru rulaj cuprins între 3000 si 6000 t/an;
-pentru rulaj peste 6000 t/an.
150 500
150
300
500
2 Taierea mecanica
a materialelor feroase grele cu:
-foarfece mecanica tip aligator;
-foarfece hidraulica tip CNS 800-d 11
100
800
3 Presarea mecanica
a materialelor feroase usoare (tabla) cu:
-presa de balotat tabla subtire pâna la grosimea de 3 mm tip
UNIO-Satu Mare;
-presa de balotat tabla pâna
la grosimea de 4 mm tip B 1334
U.R.S.S.
100
600
4 Prelucrarea prin maruntire a fontei vechi:
-linie tip 1 mica;
-linie tip 2 mare.
600
800
5 Prelucrarea prin maruntire a fontei vechi:
-spargere manuala;
-spargere mecanica pe soneta (inclusiv zona de protectie).
100
600
6 Prelucrarea materialelor neferoase:
-sortarea manuala pentru fiecare grupa sortimentala; 20
-extragerea mecanica
a inimii de otel din cablurile electrice din
aluminiu;
-despicarea mecanica a învelisurilor de protectie a cablurilor
80
electrice groase;
-separarea metalului de învelisul protector la conductorii
electrici în granulatoare si separatoare gravimetrice de medii
50
dense. 100
7 Dezmembrarea manuala
a fondurilor fixe casate si a materialelor
amestecate:
-functie de resursa; 200-800
-pentru rulaj sub 500 t/an; 200
-pentru rulaj cuprins între 500 si 1000 t/an; 500
-pentru rulaj peste 1000 t/an. 800
8 Sortarea manuala a cauciucurilor în vederea selectarii celor apte pentru
resapare cu ajutorul aparatului de inspectionat anvelope 30
9 Sortarea cioburilor de sticla pe culori 40
10 Sortarea materialelor abrazive pe calitati 40
11 Sortarea materialelor refractare pe calitati 40
12 Prelucrarea prin sortare manuala a textilelor vechi:
-functie de resursa; 50-200
-pentru rulaj sub 300 t/an; 50
-pentru rulaj cuprins între 300 500 t/an; 125
-pentru rulaj peste 500 t/an. 200
13 Prelucrarea prin sortare manuala a hârtiei si maculaturii:
-functie de resursa; 100-300
-pentru rulaj sub 2000; 100
-pentru rulaj cuprins între 2000 si 4000 t/an; 200
-pentru rulaj peste 4000 t/an. 300
14 Balotarea mecanica a hârtiei si maculaturii cu:
-presa mecanica
tip PH 12;
-presa mecanica
tip PH 20.
80
400
15 Prelucrarea prin sortare manuala a maselor plastice:
-functie de resursa; 40-80
-pentru rulaj sub 200 t/an; 40
-pentru rulaj cuprins între 200 si 500 t/an; 60
-pentru rulaj peste 500 t/an. 80
16 Prelucrarea si macinarea mecanica a maselor plastice 50
Calculele suprafetelor necesare se face pentru fiecare sortiment în parte iar num
arul
sortimentelor se adopta cu ajutorul tabelului 9.2., astfel:
Suprafata de depozitare a materialului refolosibil neprelucrat provenit din cole
ctare S1x:
Qsx
S1x =
qx
(1)
în care:
Qsx este stocul calculat pe sortiment neprelucrat determinat dupa:
Cx ·
nx
Q =
sx 300
(2)
în care:
Cx este capacitatea anuala
a centrului pentru sortimentul neprelucrat în t/an;
nx durata unui stoc la colectare pentru sortimentul respectiv în zile (conform tab
elului
9.2).
qx capacitatea de stocare, în m3, a sortimentului neprelucrat ce se calculeaza cu
formula:
qx = Mvx Idx (3)
în care:
Mvx este masa volumica
a sortimentului respectiv (conform tabelului 9.2);
Idx înaltimea de depozitare (conform tabelului 9.2).
Suprafata tehnologica
de prelucrare pentru sortimentul respectiv- S2x; se determina
conform tabelului 9.1. pentru fiecare sortiment în parte, care trebuie prelucrat t
ehnologic.
Suprafata de depozitare a materialului prelucrat în asteptare pentru expeditie S3y
:
=
QsyS3y qy
(4)
Qsy este stocul calculat pe sortimente prelucrat determinat dupa formula:
Cy ·
nyQsy =
300 (5)
în care:
Cy este capacitatea anuala
a centrului pentru sortimentul respectiv, prelucrat, în t/an,
determinata astfel:
Cy = 0,95 Cx (6)
unde 0,95 este coeficientul pentru pierderi si resortari.
ny durata de sortare a materialului prelucrat în asteptare în vederea expeditiei, în z
ile,
(conform tabelului 9.2).
qy este capacitatea de stocare pe m2 a sortimentului prelucrat ce se calculeaza
cu formula:
qy = Mvy Idy (7)
în care:
Mcy este masa volumica a sortimentului prelucrat (conform tabelului 9.2);
Idy înaltimea de depozitare a sortimentului prelucrat (Idv = Idx si este în functie
de utilajul
pentru depozitare).
Tabelul 9.2.
Elemente de calcul al suprafetelor.
Sortimentul Masa volumica Înaltimea de
depozitare (m)
Capacitatea de stocare (m2) Durata de
stocare (zile)
Numarul de
sortimente
pregatite
Stocul minim de
material pregatit
pentru expeditie
Nepregatit Pregatit Cu
macara
portal
Fara
macara
portal
Nepregatita Pregatita
Vagonabil Auto
Cu
macara
portal
Fara
macara
portal
Cu
macara
portal
Fara
macara
portal
Mvx Mvy Idx Idy qx qy nx (ny) i Qxy
Fier greu 0,6 1,2 4 2 2,4 1,2 4,8 2,4 15 (5) 3-7 50 -
Fier usor 0,3 1,2 4 2 1,2 0,6 4,8 2,4 15 (5) 2-4 30 -
Strunjituri din
otel
0,2 0,8 4 2 0,8 0,4 3,2 1,6 15 (5) 2-4 30 -
Alte sortimente
fier
0,3 0,8 4 2 1,2 0,6 3,2 1,6 15 (5) 4-7 40 -
Fonta veche 0,7 1,2 4 2 2,8 1,4 4,8 2,4 15 (5) 2-5 50 -
Neferoase 0,5 1,0 1 1 0,5 1 15 (5) 24-80 20 4
Hârtie ----0,4 1 10 (5) 2-7 20 4
Mase plastice ----0,2 0,6 15 (10) 3-6 12 2
Textile ----0,3 0,5 20 (20) 3-16 10 2
Cauciuc ----0,4 04 20 (20) 2-4 10 2
Cioburi de
sticla
----1,2 1,2 15 (5) 3 40 4
Refractare ----0,8 0,8 20 (5) 2-4 30 3
Abrazive ----0,8 1 20 (5) 2 35 3
Alte materiale ----0,5 0,6 20 (5) 1-5 12 2
Suprafata tehnologica totala se determina cu formula:
St = [(S1x + S3y) K1 + S S2x] K2 (8)
în care:
K1 este coeficientului de neuniformitate a intrarilor sau expeditiilor impuse de
furnizor si
respectiv de beneficiari.
K1 = 1,5 1,6
K2 este coeficientul pentru statiile de recirculatie.
K2 = 1,4 1,6 pentru centre cu rulaje pâna la 15000 t/an;
K2 = 1,3 1,5 pentru centre cu rulaje între 15000 t/an si 30000 t/an;
K2 = 1,2 1,3 pentru centre cu rulaje peste 30000 t/an.
Suprafata construita pentru activitatile tehnologice Stc. Halele multifunctional
e
tehnologice se vor dimensiona aplicându-se formula:
S =[(SS +SS )·
K +SS ]·
K
11 1
tc 12
1x 3 y 2 x
(9)
Sortimentele x1, y1 si suprafetele tehnologice z1 sunt numai cele cu specific de
interior.
La dimensionare, suprafetele tehnologice pentru fiecare sortiment se poate cons
idera ca
acestea se realizeaza în totalitate în hala sau numai partial închise cum este cazul în
activitatea de
sortare a materialelor neferoase si aliate, sau de prelucrare a materialelor pla
stice.
Suprafata platformelor tehnologice si a cailor de circulatie: - Sp rezulta prin
diferenta
dintre suprafata tehnologica totala (St) si suprafata construita pentru activita
tea tehnologica (St c).
Sp = St St c (10)
Suprafete auxiliare construite
În afara suprafetei auxiliare construita Sac (cladiri sau alte amenajari necesare)
, se vor
mai prevedea si spatiile pentru drumul de acces pâna la platforma tehnologica, pen
tru linia de cale
ferata, pentru podul-bascula rutier sau de cale ferata, si pentru atelierele de în
tretinere si reparatii.
Dimensionarea acestora se face conform normativelor stabilite si a proiectelor t
ip aflate în vigoare.
Suprafata totala
Suprafata totala, calculata rezulta
prin însumarea suprafetei tehnologice totale St si a celei
auxiliare construite Sac -, astfel:
Stotala = St + Sac (11)
Aceasta trebuie sa reprezinte minimum 96 % din totalul suprafetei amenajate.
Exemplu:
Calculul suprafetelor necesare depozitarii aschiilor metalice în vederea maruntir
ii lor. O
problema foarte importanta
o constituie calculul corect al suprafetei de depozitare a aschiilor lânga
sfarâmatoarele (morile) de aschii. În cele ce urmeaza
este redat un exemplu de calcul a unei
suprafete de depozitare a aschiilor spirale pentru o moara
cu debitul de 1,5 t/h. Moara functioneaza

22 h din 24 h, în celelalte 2 h se prevede revizuirea, întretinerea, reglajul etc.


În 24 h moara va marunti 1,5 x 22 = 33 t aschii.
Depozitul (D) este calculat pentru o rezerva de aschii de 10 zile.
D = 33 x 10 = 330 t. Pentru Aschiile spirale se admite densitatea de 0,28 t/m3. În
altimea
stivelor de aschii nu trebuie sa depaseasca de cel mult q = 0,5 t/m2 pentru a pr
eîntâmpina presarea
straturilor inferioare de aschii.
În acest caz înaltimea admisa a gramezii de aschii va fi:
q 0.5
h==
=
1.785
.
0.28
m, adica nu depaseste înaltimea admisibila.
Suprafata ocupata de gramezile de aschii va fi:

Q 330
F ==
=
660
q 0.5 2
m
Tinând seama de suprafetele necesare pentru treceri precum si o eventuala marire a
productivitatii morii, se majoreaza suprafata de depozitare cu 25 %. În consecinta
, suprafata de
depozitare va fi:
F1 = 1,25 xF = 1,25 x 660 = 825 m2
11.5. DEPOZITAREA MATERIALELOR NEFEROASE
11.5.1. Depozitarea materialelor refolosibile din hârtie
Materialele refolosibile se vor livra în baloturi sau legaturi având masa între 50 200
kg.
Pe baza întelegerii dintre parti, materialele refolosibile s pot livra prin balotu
ri cu alta masa,
îndeosebi cele folosite ca atare, când se folosesc si legaturi cu masa de minimum 10
kg.
Pâna la stabilirea ambalajelor si materialelor de ambalare pentru materialele ref
olosibile
prin normativul de ambalare, pe produse si grupuri de produse destinate consumul
ui intern, aprobat
de organul coordonator, acestea se vor ambala sub forma de baloturi (sau legatur
i în cazul sortului
3) bine presate, care se vor lega cu min. doua legaturi în cruce, dintr-un materia
l rezistent pentru a
asigura integritatea balotului si legaturii în timpul manipularii transportului.
De legatura fiecarui balot se prinde cu o sârma o eticheta pe care se marcheaza c
u tus sau
cu vopsea urmatoarele specificatii: denumirea întreprinderii furnizoare, sortul, m
asa bruta în kg,
STAS 4527/1 - 81
Baloturile sau legaturile cu materiale refolosibile se vor depozita în încaperi închis
e, sub
soproane în stive acoperite.
Transportul materialelor refolosibile se va face cu mijloace de transport acope
rite sau
protejate împotriva intemperiilor. În acelasi mijloc de transport nu trebuie sa se t
ransporte decât
materialele din maximum doua sorturi separate între ele.
Manipularea baloturilor sau a legaturilor se face cu grija, astfel încât legaturile
de prindere
a etichetelor si etichetele sa nu se rupa.
Fiecare lot de livrare va fi însotit de documentul de certificare a calitatii întocm
it conform
dispozitiilor legale în vigoare.
11.5.2. Depozitarea materialelor refolosibile din sticla
Cioburile de sticla se livreaza în continuare, camioane deschise sau vagoane.
Cioburile de sticla se repartizeazasi transporta pe sorturi
Expedierea se face prin autoreceptie, însotita de datele:
-sortul de cioburi si culoare;
-cantitatea de impuritati si corpuri straine.
11.5.3. Depozitarea materialelor refolosibile din mase plastice
Materialele refolosibile din plastic se depoziteaza în platforme curate, separate
pe sorturi
sau articole.
Transportul se efectueaza cu mijloace de transport adecvate, câte un sort în mijloc
ul de
transport respectiv.
Livrarea se face în vrac sau în baloturi. Materialele refolosibile maruntite, macina
te, sau
granulate se vor livra în saci etichetati cu denumirea produsului, grupa de clasif
icare, tipul
materialului si greutatea.
11.5.4. Depozitarea materialelor refolosibile din textile
Ambalarea materialelor textile refolosibile se face pe grupa, categorie, tip si
culoare, în
baloturi bine presate, cu masa de la 50 la 150 kg, legate cu sârma, asigurându-se in
tegritatea
cantitativasi calitativa a continutului.
Materialele folosite pentru ambalare nu trebuie sa depaseasca 5 % din masa mater
ialelor
refolosibile ambalate.
Depozitarea se face în magazii curate, aerisite, uscate, ferite de umezealasi lips
ite de
rozatoare.
Transportul baloturilor se face cu mijloace de transport acoperite.
11.5.5. Depozitarea materialelor refolosibile din cauciuc
Dupa efectuarea receptiei, fiecare anvelopa apta pentru resapare se cântareste si
se
marcheaza
sortul cu vopsea alba, pe ambele flancari. În cazul anvelopelor de autoturisme ace
stea
sunt numai din Sortul I.
Depozitarea anvelopelor apte pentru resapare se face în pozitie verticala, pe
tipodimensiuni si sorturi si se acopera împotriva intemperiilor.
Se admite si depozitarea în stiva cu înaltimea de maxim 2 m pe o perioada de maximu
m o
luna, pentru anvelopele de autocamioane, autobuze, troleibuze si remorci auto.
Depozitarea anvelopelor la centrele de colectare se face pe o perioada
de cel mult 3 luni.
Se va urmari ca anvelopele apte pentru resapare sa fie ferite de contactul cu d
iferite
materiale ce le-ar putea degrada (metale, materiale pulverulente, lichide, mater
iale semisolide sau
cu vaporii acestora, oxigen, ozon, produse petroliere si alti subsolventi).
Fiind un material combustibil, anvelopele nu se vor manipula si depozita în apropi
erea
surselor de foc deschis sau a unor produse inflamabile.
Transportul anvelopelor apte pentru resapare se face cu mijloace auto, tren sau
alte
mijloace, la unitatile de resapare.
Anvelopele neresapabile si nereparabile se trimit pentru alte valorificari în baz
a
contractelor încheiate, dar din pacate nu prea sunt valorificate si se regasesc st
ivuite în depozite
extinse pe mari suprafete de teren, cu cheltuieli de depozitare neamortizate.
La documentele de transport se va anexa un borderou cu urmatoarele date:
-tipodimensiunea si sortul anvelopelor;
-numarul de bucati;
-greutatea totala, kg.
Anvelopele corespunzatoare pentru recuperare se vor depozita la bazele centrelo
r de
colectare si unitatile beneficiare pe platforme în stive, pe tipodimensiuni si se
vor livra ca atare.
Camerele corespunzatoare pentru regenerare se vor depozita si pe platforme în sti
ve de:
-camere de cauciuc natural si sintetic CAROM;
-camere de cauciuc butilic (simbol B).
Stivele vor fi acoperite contra intemperiilor.