P. 1
Gestionarea Deseurilor Industriale

Gestionarea Deseurilor Industriale

|Views: 5,640|Likes:
Published by Brz Raz

More info:

Published by: Brz Raz on Mar 03, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/16/2013

pdf

text

original

Mosnegutu Emilian Florin GESTIONAREA DESEURILOR INDUSTRIALE Curs didactic pentru uzul studentilor Bacau - 2007

CURPINS Capitolul 1 Deseuri industriale categorii de deseuri, notiuni, definitii 1.1. Generalitati 1.2. Gestionarea deseurilor în lume 1.3. Gestionarea deseurilor în romania 1.4. Evaluarea nivelului resurselor destinate protectiei mediului 1.5. Cadrul legislativ 1.5.1. Cerintele Agendei 21 (Dezvoltarea Durabila) cu privire la gestionarea deseurilor 1.5.2. Strategia protectiei mediului 1.5.3. Situatia existenta în domeniul gestionarii deseurilor 1.6. Principii si obiective strategice privind gestionarea deseurilor în românia 1.6.1. Instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice 1.6.2. Factori implicati Capitolul 2 Surse de poluare 2.1. Surse de poluare 2.2. Natura si originea deseurilor industriale 2.2.1. Reziduuri industriale în turnatorie 2.2.2. Deseuri industriale rezultate la forjare 2.2.4. Deseuri industriale din sectiile de constructie a sasiului si caroserie d e autovehicule 2.2.6. Deseuri industriale rezultate într-o vopsitorie pentru caroserii auto 2.2.7. Deseurile industriale într-un atelier de tapiterie Capitolul 3. Deseuri industriale 3.1. Înscrierea/clasificarea deseurilor 3.2. Catalogul tipurilor de deseuri valabil in comunitatea europeana 3.3. Definirea deseurilor în România 3.4. Directiva privind deseurile periculoase (91/689/cee) 3.5. Deseuri periculoase conform Ordonantei de Urgenta nr. 78/2000 (legea 426/2001) 3.6. Nomenclatorul deseurilor industriale Capitolul 4. Deseuri solide 4.1. Deseuri feroase 4.1.1. Materialele feroase de la sectorul furnale 4.1.2. Materiale feroase de la sectorul otelarie 4.1.3. Materiale feroase de la sectorul de laminare 4.1.4. Materiale feroase de la sectorul forja 4.1.5. Materiale feroase din industria prelucratoare 4.1.6. Materiale feroase din alte ramuri industriale 4.1.7. Materiale feroase vechi rezultate în afara proceselor tehnologice

4.2. Deseuri neferoase 4.2.1. Terminologia deseurilor neferoase 4.3. Deseuri nemetalice 4.3.1. Hârtia 4.3.2. Sparturilor din sticla 4.3.3. Masele plastice 4.3.4. Materiale textile 4.3.5. Cauciuc Capitolul 5. Colectarea si recuperarea reziduurilor solide 5.1. COLECTAREA REZIDUURILOR 5.1.1. Recipiente 5.1.2. Sisteme de colectare 5.1.2.1. Metode de colectare 5.1.2.2. Moduri de colectare 5.1.2.3. Proceduri de colectare 5.2. UMPLEREA AUTOVEHICULELOR DE COLECTARE 5.2.1. Instalatia de umplere a vehiculelor de colectare 5.2.2. Sistem de comprimare în autovehiculele de colectare 5.3. TRANSPORTUL DESEURILOR 5.3.1. Sisteme de transport 5.4. Distanta pâna la locul de procesare sau de eliminare finala. 5.4.1. Consideratii sanitare si de mediu privind transferul deseurilor 5.4.2. Calculul capacitatii de transport 5.5. Colectarea si recuperarea deseurilor solide 5.5.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase prafoase 5.5.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase sub forma de bucati 5.5.3. Colectarea si recuperarea aschiilor metalice 5.5.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile provenite din casarea autovehiculelor 5.5.5. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase 5.5.6. Colectarea si recuperarea materialelor metalelor neferoase 5.5.6.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cupru si aliaje de cupru 5.5.6.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din aluminiu 5.5.6.3. Colectarea si recuperarea materialelor din zinc si aliajelor de zinc 5.5.6.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din plumb si din aliaje de plumb 5.5.7. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile nemetalice 5.5.7.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din hârtie 5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din sticla 5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din mase plastic 5.5.7.3. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din materiale texti le 5.5.7.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cauciuc

Capitolul 6. Clasificarea, sortarea si verificarea calitatii deseurilor 6.1. Reglementari privind clasificarea, sortarea si verificarea calitatii materialelor refolosibile feroase 6.1.1. Clasificarea materialelor refolosibile feroase 6.1.2. Categorii de materiale refolosibile feroase 6.1.3. Clasele dimensionale ale materialelor refolosibile feroase 6.1.4. Conditii de verificare a loturilor de materiale refolosibile feroase 6.1.5. Sortarea materialelor refolosibile feroase în bucati 6.2. Sortarea materialelor refolosibile metalice neferoase 6.2.1. Sortarea materialelor refolosibile din aluminiu 6.3. Sortarea materialelor refolosibile nemetalice 6.3.1. Materialele refolosibile din hârtie 6.3.1.1. Conditii tehnice de calitate a materialelor refolosibile din hârtie 6.3.1.2. Reguli pentru verificarea calitatii 6.3.2. Materialele refolosibile din sticla 6.3.3.Materialele refolosibile din mase plastice 6.3.3.Materialele refolosibile din textile 6.3.4.Materialele refolosibile din cauciuc 6.3.5.Materialele refolosibile din camerelor de aer uzate Capitolul 7. PREGATIREA SI PRELUCRAREA DESEURILOR SOLIDE 7.1. TEHNICI DE MARUNTIRE A DESEURILOR SOLIDE 7.1.1. Maruntire prin lovire 7.1.1.1. Morile cu ciocane 7.1.1.2. Concasoare percutante 7.1.2. Maruntire prin taiere 7.1.2.1. Mori cu cutite sau tocatoare 7.1.2.1. Raspel cu sita 7.1.3. Tehnici de sortare a deseurilor 7.1.3.1. Sortarea dimensionala 7.1.3.2. Sortarea densimetrica 7.1.3.3. Separatorul rotativ cu curent de aer 7.1.3.4. Instalatie de aspiratie 7.1.3.6. Sortarea magnetica 7.1.3.7. Sortare optica 7.1.3.8. Sortarea manuala 7.1.3.9. Flotarea 7.1.4. Tehnici de curatare a deseurilor 7.1.4.1. Purificare mecanica 7.1.4.2. Spalare în tamburi 7.2. PRELUCRAREA DESEURILOR SOLIDE 7.2.1. Prelucrarea deseurilor feroase grele 7.2.2. Prelucrarea deseurilor feroase usoare 7.2.3. Prelucrarea deseurilor din fonta veche 7.2.4. Prelucrarea aschiilor metalice 7.2.5. Prelucrarea deseurilor provenite din casarea autovehiculelor

7.2.6. Pregatirea deseurilor din cupru 7.2.7. Pregatirea deseurilor din aluminiu 7.2.8. Pregatirea deseurilor din zinc 7.2.9. Pregatirea deseurilor din plumb 7.3. TEHNICI DE COMPACTARE SI BALOTARE A DESEURILOR Capitolul 8. DESEURI LICHIDE 8.1 APELOR REZIDUALE INDUSTRIALE 8.1.1. Ape reziduale din industria carbonifera 8.1.2. Apele reziduale din industria siderurgica, metalurgica sl a constructiilo r de masini 8.1.3. Apele reziduale de la extractia si prelucrarea petrolului 8.1.4. Apele reziduale din industria chimica 8.1.5. Apele reziduale din industria alimentara 8.1.6. Apele reziduale din industria usoara 8.1.7. Apele reziduale din industria lemnului, hârtiei sl celulozei 8.2. TRATAREA APELOR REZIDUALE 8.2.1. Tratamentul primar 8.2.2. Tratamentul secundar 8.2.3. Tratament tertiar (avansat) 8.3. EGALIZAREA APELOR UZATE, UNIFORMIZAREA DEBITELOR SI A COMPOZITIEI APELOR REZIUDALE INDUSTRIALE 8.4. PROCESE FIZICE DE TRATARE A APELOR INDUSTRIALE 8.4.1. Separare gravitationala 8.4.2. Filtrarea 8.4.3. Procese unitare care utilizeaza transferul între faze 8.5. PROCESE CHIMICE 8.5.1. Neutralizarea 8.5.2. Oxidarea si reducerea 8.5.3. Precipitarea 8.5.4 Coagularea si flocularea 8.5.5. Schimbul ionic 8.6. PROCESE BIOLOGICE 8.6.1 Procese aerobe 8.6.2. Procese anaerobe 8.7. DEZINFECTIA Capitolul 9. PROCESE UNITARE PENTRU TRATAREA NAMOLURILOR PROVENITE DIN EFLUENTII LICHIZI INDUSTRIALI 9.1. FORMAREA SI CARACTERISTICILE NAMOLURILOR 9.2. CARACTERISTICILE FIZICO-CHIMICE ALE NAMOLURILOR 9.2.1. Caracteristici biologice si bacteriologice 9.3. PROCESE SI PROCEDEE DE PRELUCRARE A NAMOLULUI 9.3.1. Sitarea namolurilor 9.3.2. Maruntirea namolurilor 9.3.3. Deznisiparea namolurilor

9.4. CONDITIONAREA CHIMICA A NAMOLURILOR 9.5. CONCENTRAREA (ÎNGROSAREA) NAMOLURILOR 9.5.1. Îngrosarea gravitationala 9.5.2. Concentrarea (îngrosarea) mecanica a namolurilor 9.6. STABILIZAREA NAMOLURILOR 9.6.1. Fermentarea anaeroba a namolului 9.6.1.1. Factorii care influenteaza procesul de fermentare anaeroba 9.6.1.2. Aplicabilitate 9.6.1.2.1. Fermentarea anaeroba de mica încarcare 9.6.1.2.2. Fermentarea anaeroba de mare încarcare, într-o singura treapta 9.6.1.2.3. Fermentarea anaeroba de mare încarcare în doua trepte 9.6.1.3. Dimensionarea rezervorului de fermentare anaerob 9.6.1.4 Colectarea si stocarea biogazului 9.6.1.5. Necesarul de reactivi chimici 9.6.1.6 . Clasificarea rezervoarelor de fermentare dupa forma 9.6.2. Fermentarea aeroba a namolului 9.6.2.1. Stabilizarea aeroba 9.6.2.2. Teoria stabilizarii aerobe 9.6.2.3. Dimensionarea stabilizarii aerobe 9.6.2.4. Reducerea substantelor volatile 9.6.2.5 Alte metode de stabilizare aeroba 9.6.2.6 Aerarea cu oxigen pur 9.6.3. Stabilizarea alcalina 9.6.3.1. Teoria stabilizarii alcaline 9.6.3.2. Stabilizarea cu var lichid 9.6.3.3. Stabilizarea cu var uscat 9.7. CONDITIONAREA NAMOLULUI 9.8. DESHIDRATAREA NAMOLULUI 9.9. USCAREA 9.9.1. Fazele procesului 9.9.2 Teoria uscarii namolului 9.9.3. Principalele sisteme de uscare a namolului 9.10. INCINERAREA NAMOLULUI 9.10.1. Procese de incinerare 9.10.2. CONTROLUL EMISIILOR Capitolul 10. ARDEREA DESEURILOR INDUSTRIALE 10.1. Deseuri industriale incinerabile 10.2. Ape reziduale 10.3. Tipuri de instalatii specifice pentru arderea deseurilor industriale si a apelor reziduale 10.3.1. Consideratii tehnice generale, caracteristici determinate pentru arder 10.3.2. Instalatii de ardere 10.4. PRELUAREA DESEURILOR 10.5. TRATAREA SI ELIMINAREA CENUSEI REZIDUALE 10.6. Tratarea si valorificarea altor emisii

10.7. Epurarea gazelor reziduale 10.8. Piroliza si gazarea deseurilor 10.9. Coincinerarea deseurilor 10.10. Procedee de uscare a deseurilor Capitolul 11. Depozitarea deseurilor industriale 11.1. CLASIFICARE 11.2. DEPOZITAREA DESCHISA 11.3. DEPOZITAREA ÎNCHISA 11.3.1. Amplasarea 11.3.2. Proiectarea 11.3.3. Monitorizarea si controlul scurgerilor 11.3.4. Planuri de închidere/post-închidere 11.4. CONSTRUCTII SI SPATII TEHNOLOGICE DE PRELUCRARE, DEPOZITARE SI TRANSPORT A MATERIALELOR REFOLOSIBIL 11.4.1. Spatii tehnologice 11.4.2.Calculul suprafetelor necesare centrelor de colectare 11.4.2.1. Suprafete tehnologice 11.5. DEPOZITAREA MATERIALELOR NEFEROASE 11.5.1. Depozitarea materialelor refolosibile din hârtie 11.5.2. Depozitarea materialelor refolosibile din sticla 11.5.3. Depozitarea materialelor refolosibile din mase plastice 11.5.4. Depozitarea materialelor refolosibile din textile 11.5.5. Depozitarea materialelor refolosibile din cauciuc

Capitolul 1 DESEURI INDUSTRIALE CATEGORII DE DESEURI, NOTIUNI, DEFINITII 1.1. GENERALITATI În tara noastra, notiunea de deseu, este definita în anexa nr. 1 A la Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobata cu modific ari prin Legea nr. 426/2001: ca fiind orice substanta, un material sau obiect aparut în urm a unui proces biologic (defecatie, excretie, respiratie, caderea frunzelor etc.) sau te hnologic (fabricarea unor piese, prepararea cimentului, a negrului de fum, spalarea carbu nilor etc.), care prin el însusi, fara a fi supus unei transformari, nu mai poate fi utilizat c a atare. Sursele de poluare specifice sunt cele industriale, activitatile menajere, mijloacele de transport auto, etc . Deseurile, de orice fel, rezultate din multiple activitati umane, constituie o problema de o deosebita actualitate, atât datorita cresterii continue a cantitatii si varietatii acestora, cât si datorita importantei cantitatii de materii prime nefolosite ce po t fi recuperate si reintroduse în circuitul economic. Dezvoltarea urbanisticasi teritoriala a oraselor si cresterea nivelului de trai antreneaza producerea unei cantitati tot mai mari de deseuri menajere, stradale si industriale. Efectele daunatoare ale deseurilor constau în: -raspândirea de infectii prin agenti patogeni; -înmultirea unor insecte si rozatoare (raspândirea unor maladii); -poluarea solului, apelor de suprafatasi subterane, atmosferei; -aspectul inestetic al mediului.1 Pâna în prezent, acelasi obiectiv este prezentat sub diverse denumiri, cum ar fi: deseuri solide urbane si industriale, deseuri organice sau anorganice, deseuri m enajere, stradale si industriale, rebuturi, refuzuri, gunoi menajer si stradal etc.2 În domeniul industrial apar trei notiuni: deseuri, rebuturi si reziduuri, care se definesc astfel: 1 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; pag 9 2 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,

Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; pag 11 1

-deseuri: material sau obiect care prin el însusi, fara a fi supus unei transformari, nu mai poate fi utilizat. Dupa destinatie, deseurile se pot structura la rândul lor în doua subgrupe: recuperabile; irecuperabile, iar dupa origine pot fi grupate, de asemenea în doua subgrupe: rebut: o masina, un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct. Produsele, la rândul lor, la faza de control tehnic se separa în produse bune pentru folosinta si rebuturi care nu mai pot fi folosite direct. reziduuri: materii prime, materiale sau produse care sunt respinse în cursul unei fabricatii sau a unor activitati umane (menaj, comert etc.). La rândul lor reziduurilor pot fi: specifice: sunt deseuri caracteristice unei anume prelucrari, ca exemplu: aschiile de metal si lichidul de racire pentru atelierele mecanice, nisipul si bavurile pentru turnatorii etc.; curente: sunt deseurile caracteristice în mod net unei productii: hârtiile, ambalajele, cauciucurile, plasticul, sticla si altele care se gasesc în mod curent în diferite industrii dar nu sunt specifice cu natura acestora.3 Deseurile pot fi: a) Din punct de vedere al originii si al administrarii (tabelul 1.1.): I. deseuri urbane; II. deseuri industriale; b) Functie de natura si locul de producere, deseuri pot fi clasificate ca în tabel ul 1.1. c) Dupa durata (timpul) de producere, deseuri se regasesc într-un triplu flux: I. de scurta durata, adica în momentul în care se consuma sau prelucreaza materia, si aici intra deseurile menajere de fiecare zi si deseurile industriale pentru productie sau pentru comercializare; II. de durata medie, provenite din obiectele uzate de uz personal sau gospodaresc; III. de lunga durata, care apar în momentul când se elimina, degradeaza materialul. d) Functie de gradul de descompunere: I. biodegradabile, care sunt descompuse de bacterii aerobe si anaerobe; II. nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice.

3 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; pag 11-12 2

Tabelul 1.1 Clasificarea deseurilor. Nr. crt. Denumirea deseului Provenienta 1. deseuri menajere Locuinte individuale sau colective Institutii publice (gradinite, scoli, internate, camine, crese, hoteluri, restaurante, cantine, institutii administrative, unitati militare etc.) Întreprinderi comerciale Unitati alimentare Întreprinderi industriale (exclusiv cele tehnologice) 2. deseuri stradale Deseuri aruncate sau depuse pe caile publice (sosele, strazi, alei, incinte, scari, cai ferate etc.) 3. deseuri industriale Deseuri provenite din activitatea industriala (resturi din materia prima, materiale de baza si cele auxiliare) 4. deseuri din constructii Provenite din demontarea sau construirea de obiective industriale sau civile 5. deseuri comerciale Deseuri provenite din activitatea de comert (ambalare, perisabilitate etc.) 6. deseuri agricole Deseuri provenite din unitatile agricole si zootehnice (inclusiv dejectiile animaliere) 7. deseuri sanitare (patologice) Deseuri provenite din institutii de sanatate (spitale, dispensare, sanatorii etc.) 8. deseuri speciale (periculoase) Deseuri explozive, radioactive etc., care necesita masuri speciale de tratament Deseuri industriale sunt generate de procedeele de fabricatie si pot fi încadrate în trei mari categorii: -deseuri organice precum deseurile de hidrocarburi, solventi, gudroane; -deseuri minerale lichide precum cele provenite de la baile de captare si de tratare la suprafata a metalelor; -deseuri minerale solide precum nisipurile de topitorie, sarurile de calire cianurica. Cantitatea de deseuri generata de o tara este influentata de o serie de factori, cum ar fi4: -sfera industriilor si nivelul de industrializare; -numarul de locuitori si gradul lor de civilizatie; -pozitia geografica, clima etc. 1.2. GESTIONAREA DESEURILOR ÎN LUME 4 xxx - http://www.societatedurabila.ro/index.php?id=32 3

Cantitatea de deseuri Cantitatea de deseuri (x 1000 t) Cantitatea de deseuri Cantitatea de deseuri Cantitatea de deseuri generata în lume variaza de la an la an tinând cont de factori i prezentati anterior. În figura 1.1 sunt prezentate cantitatile de deseuri pentru cât eva tarile din Europa. 5 Belgia Republica Ceha 2000 2001 2001 2001 2001 2002 2002 2003 2003 2003 2003 Cantitatea de deseuriCantitatea de deseuriCantitatea de deseuriCantitatea de des euri (x 1000 t) (x 1000 t) (x 1000 t) 50000 40000 30000 20000 10000 0 40000

(x 1000 t) 30000 20000 10000 0 1995 1995 1997 1999 1995 1996199719981999 20002001 2002 2003 2003 2003 2003 Anul Anul Danemarca Germania 14000 500000 400000 300000 200000 100000 0 (x 1000 t) (x 1000 t) 13000

12000 11000 10000 1997 1999 2001 2001 2001 1995 1995 1997 1999 Anul Anul Estonia Polonia 20000 15000 10000 5000 150000 140000 130000 120000 0 19951996 1995 1997 1996 1997

1998 1999 1997 1999 Anul Anul Portugalia Republica Slovaca 40000 35000 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0 30000 (x 1000 t) 20000 10000 0 1995 1997 1999 1998 1999 2000 Anul Anul 5 xxx - http://reports.eea.europa.eu/environmental_assessment_report_2003_10/en/ kiev_chapt_07.pdf 4

Bulgaria Romania 250000 500000 Cantitatea de deseuri (x Cantitatea de deseuri 1000 t) (x 1000 t) Cantitatea de deseuri Cantitatea de deseuri (x (x 1000 t) 1000 t) 200000 150000 100000 50000 0 400000 300000 200000 100000 0 1995 1995 1996 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2001 2002

2002 2003 2003 1995 1995 1996 1996 1997 1997 1998 1999 2000 2001 2001 2002 2002 2003 2003 Anul Anul Islanda Norvegia 500 400 300 200 100 0 9000 8500 8000 7500

7000 6500 1998 1999 2000 1997 1998 1999 2000 Anul Anul Fig. 1.1. Cantitatea totala de deseuri pentru câteva tari din Europa. Pentru o parte dinte tarile prezentate anterior în continuare, este prezentata distributia deseurilor pe ramurile generatoare (fig. 1.2). 0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 45000 50000 Cantitatea de deseuri (x 1000 t) Altele Deseuri municipale Canalizare Constructii Purificarea apei Producerea energiei Industrie Minerit Agricultura 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Anul a) 5

0 20000 40000 60000 80000 100000 120000 140000 160000 Cantitatea de deseuri (x 1000 t) Altele Deseuri municipale Canalizare Constructii Purificarea apei Producerea energiei Industrie Minerit Agricultura 0 20000 40000 60000 80000 100000 120000 140000 160000 Cantitatea de deseuri (x 1000 t) Altele Deseuri municipale Canalizare Constructii Purificarea apei Producerea energiei Industrie Minerit Agricultura 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Anul b) 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Anul c) 450000 400000 Altele Deseuri municipale 350000

Canalizare 300000 Constructii 250000 Purificarea apei 200000 Producerea energiei150000 Industrie 100000 Minerit 50000 Agricultura 0 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Anul d) Fig. 1.2 Distributia deseurilor pe ramuri pentru urmatoarele tari: a) Republica Ceha; b) Polonia; c) Portugalia; d) România. 0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 Cantitatea de deseuri (x 1000 t) Altele Deseuri municipale Canalizare Constructii Purificarea apei Producerea energiei Industrie Minerit Agricultura Cantitatea de deseuri (x 1000 t) 6

Pentru aceleasi tari, în figura 1.3 s-a prezentat distributia deseurilor industri ale tinându-se cont de ramura industriala generatoare (fig. 1.3). a) b) c) 7

d) Fig. 1.3. Distributia deseurilor industriale pe ramurile generatoare pentru urma toarele tari: a) Republica Ceha; b) Polonia; c) Portugalia; d) România. 1.3. GESTIONAREA DESEURILOR ÎN ROMANIA Din cele 77 milioane tone de deseuri solide generate în cursul anului 1999, circa 69 milioane tone au fost deseuri industriale (inclusiv steril minier). Cantitate a de steril minier a fost de 36 milioane tone (circa 52%), iar cantitatea de alte deseuri in dustriale a fost de 33 milioane tone. Cantitatile de deseuri industriale au variat de la an la an; în 1995 s-a înregistrat cea mai mare cantitate (353 milioane tone) datorita generarii unei mari cantitati de steril 288 milioane tone; cea mai scazuta cantitate a fost înregistrata în 1999 (69 milioan e tone), datorita reducerii drastice a activitatilor miniere, dar si a activitatilor din metalurgie si producerea de energie. Cantitatea globala de deseuri industriale, altele decât sterilul minier, a scazut an de an; daca în 1992 se produceau 111 milioane tone, în 1996 - doar 47,1 milioane tone, iar în anul 1997 - 39,2 milioane tone deseuri industriale. Fata de 1997, cantitatea de deseuri industriale a scazut cu 1,5 milioane tone în 1998, iar cea de steril minier a scazut cu 5,8 milioane tone. Cantitatea de steril minier a avut o evolutie fluctuanta în decursul anilor, în func tie de natura activitatilor extractive; ca tendinta generala se poate afirma casi ca ntitatea de steril a înregistrat o scadere continua. Judetele care au generat cantitati mari de deseuri industriale în 1999 au fost Vâlcea, Mehedinti si Hunedoara, în care exploatarile miniere mai constituie înca una d in activitatile industriale de baza. Alte judete mari producatoare de deseuri sunt Alba, Prahova Bacau, Salaj, Covasna, Galati, în care generarea de deseuri este influenta ta de deseurile provenite din activitatile de tratare a minereurilor, de producere a e nergiei pe baza de combustibili fosili, din metalurgie sau prelucrarea titeiului. Unele judete, cum ar fi Giurgiu, Botosani, Vaslui, Braila, Calarasi, Vrancea au raportat cantitati mici de deseuri industriale produse si gospodarite. Cantitati le mici se datoreaza fie restrângerii activitatilor industriale din aceste zone, fie faptului ca aceste judete sunt mai putin industrializate. 8

Principalele categorii de deseuri industriale generate în 1999 sunt (figura 1.6.): -steril minier 36,0 milioane tone; -cenusasi zgura de termocentrala 64 milioane tone; -deseuri metalurgice 2,6 milioane tone; -namoluri reziduale 2,5 milioane tone; -deseuri chimice 2,2 milioane tone; -deseuri feroase 1,9 milioane tone; -deseuri din constructii 3,0 milioane tone. Fig. 1.4.Distributia principalelor categorii de deseuri industriale generate în an ul 1999. Activitatile economice mari generatoare de deseuri sunt urmatoarele: -industria extractiva 48,0 milioane tone; -producerea energiei 8,1 milioane tone; -metalurgie 3,6 milioane tone; -rafinarea titeiului 2,2 milioane tone; -industria chimica 2,1 milioane tone; -industria de masini, produse metalice 1,4 milioane tone; -agricultura, zootehnie 1,2 milioane tone; -industria alimentara 0,9milioane tone. O categorie aparte de deseuri industriale este reprezentata de deseurile periculoase. În 1999, în România, au fost identificate 145 de tipuri de deseuri periculoase, din totalul de 237 înscrise în Catalog European de Deseuri. Toate aceste tipuri au îns umat o cantitate generata de peste 2,2 milioane tone de deseuri, ceea ce reprezinta 3 % din totalul deseurilor produse în 1999, inclusiv sterilul minier, sau 6,5% - daca se e xclude sterilul. Cantitati considerabile de deseuri periculoase au fost înregistrate în judetele Vâlcea, Prahova, Alba, Dolj, Bacau, Constanta, Olt. Majoritatea deseurilor pericul oase provin din industria chimica (anorganicasi organica), de la rafinarea petrolului si din procesele termice. Principalele tipuri de deseuri periculoase generate în 1999 au fost: -deseuri de soda calcinata (lesii caustice); -fosfogips; -deseuri petroliere; -zguri din metalurgia neferoasa (a plumbului); 9

Cantitatea de deseuri (tone) Cantitatea de deseuri (tone) 90000 80000 70000 60000 50000 40000 30000 20000 10000 0 -deseuri halogenate din chimia organica; -namoluri cianurate cu metale grele; -baterii uzate cu plumb; -deseuri de la epurarea gazelor; -amestecuri de grasimi si uleiuri de la separarea grasimilor din apele uzate. Cea mai mare cantitate de deseuri periculoase s-a generat, asa cum era de asteptat, în cadrul industriei chimice predominând deseurile de soda calcinata (jude tele Alba, Dolj si Vâlcea) si fosfogips (judetul Bacau). Metalurgia este o alta activitate industriala care produce cantitati mari de deseuri periculoase, cu preponderenta zguri din metalurgia aluminiului (judetul Olt) si altor metale neferoase (judetul Maramures). În cadrul industriei de prelucrare a titeiului, deseurile periculoase (namoluri di n rezervoarele de petrol) s-au produs mai ales în judetele Constanta, Olt si Bacau. Industria de echipamente electrice si optice a produs în special namoluri cu crom, namoluri cianurate si uleiuri uzate neclorurate. În 1999 industria mijloacelor de transport (judetele Arges, Dolj, Constanta) a generat deseuri periculoase ca uleiuri uzate, emulsii, hidroxizi, solventi etc. Cantitatea totala de deseuri industriale generate în România pe perioada anului 2002 (tone) pentru fiecare judet (fig. 1.7.) 6, 7, 8. Judetul b) 6 xxx - http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planuri_implementare_etapa 1/fig_3_2_1.pdf 7 xxx - http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planuri_implementare_etapa 1/fig_3_2_2.pdf 8 xxx - http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planuri_implementare_etapa 1/fig_3_2_3.pdf 10 4000000 3500000 3000000

2500000 2000000 1500000 1000000 500000 0 SATU MAREMARAMURESSALAJBIHORCLUJARADALBATIMISCARAS SEVERINHUNEDOARAGORJVALCEAMEH EDINTIDOLJOLTBISTRITA NASAUDSUCEAVA SATU MAREMARAMURESSALAJBIHORCLUJARADALBATIMISCARAS SEVERINHUNEDOARAGORJVALCEAMEH EDINTIDOLJOLTBISTRITA NASAUDSUCEAVA BOTOSANI NEAMTIASIMURESHARGHITABACAUVASLUISIBIUBRASOVVRANCEACOVASNA Judetul a) BOTOSANI NEAMTIASIMURESHARGHITABACAUVASLUISIBIUBRASOVVRANCEACOVASNA GALATI GALATI ARGES ARGES DAMBOVITAPRAHOVABUZAUBRAILATULCEAIALOMITABUCURESTITELEORMANGIURGIUCALARASICONSTA NTA DAMBOVITAPRAHOVABUZAUBRAILATULCEAIALOMITABUCURESTITELEORMANGIURGIUCALARASICONSTA NTA

0 10000 20000 30000 40000 50000 60000 Cantitatea de deseuri (tone) 0 10000 20000 30000 40000 50000 60000 Cantitatea de deseuri (tone) SATU MARE SALAJ CLUJ ALBACARASSEVERINGORJ MEHEDINTI OLT SUCEAVA NEAMT MURES BACAU SIBIU VRANCEA GALATI DAMBOVITA BUZAU TULCEA BUCURESTI Judetul c) Fig. 1.5. Cantitatea totala de deseuri generata în anul 2002 (tone): a) deseuri industriale; b) deseuri industriale periculoase; c) deseuri industria le periculoase usor incinerabile.

Din datele transmise de Comisia Nationala de Reciclare a Materialelor (CNRM) din cadrul Ministerului Economiei si Comertului, pentru anul 2002, au fost prelu crate datele referitoare la urmatoarele tipuri de deseuri9: -deseuri -deseuri -deseuri -deseuri -deseuri metalice feroase (tabelul 1.2); metalice neferoase (tabelul 1.2) de sticla (tabelul 1.3); de hârtie si carton (tabelul 1.3); de plastic (tabelul 1.3).

Tabelul 1.2 Cantitatile totale de deseuri metalice feroase si neferoare colectate, prelucrat e si livrate în anul 2002. Tip deseu Cantitate colectata si prelucrata (tone) Cantitate livrata la intern (tone) Cantitate livrata la export (tone) Deseuri metalice feroase 3 200 000 800 000 2 100 000 Deseuri metalice neferoase Aluminiu si aliaje 42 500 34 500 7 000 Cupru si aliaje 39 300 17 200 19 500 Plumb si aliaje 14 300 12 200 1 500 Acumulatori uzati 33 000 22 000 9 000 Alte deseuri neferoase 8 900 8 900 TOTAL 138 000 85 500 37 000 GIURGIU CONSTANTA 9 xxx - http://www.mmediu.ro/dep_mediu/strategie_deseuri.htm 11

Tabelul 1.3 Cantitati totale de deseuri de sticla, hârtii-cartoane si mase plastice colectate, prelucrate si livrate în anul 2002 Tip deseu Cantitati colectate si prelucrate (tone) Cantitati livrate la intern (tone) Cantitati livrate la export (tone) Deseuri de sticla 16 608 16 130 Deseuri de hârtii-carton 173 000 172 500 Deseuri de mase plastice 7 171 5 740 856 Sursa: baza de date CNVM Din datele obtinute pe baza chestionarelor de ancheta elaborate de ICIM si MMGA pentru anul 2002, au fost prelucrate si date referitoare la urmatoarele tip uri de deseuri: -cenusi (tabelul 1.4); -namoluri de la epurarea apelor industriale uzate (tabelul 1.5 si tabelul 1.6); -deseuri de lemn (tabelul 1.7). Tabelul 1.4 Tipuri de cenusi pentru anul 2002. Tip deseu Cantitate generata (tone) Cantitate valorificata (tone) Cantitate eliminata (tone) Cenusa de vatra, zgura si praf de cazan (cu exceptia prafului de cazan specificat la 10 01 04) 7.284.989 4.514 7.280.474 Cenusa zburatoare de la arderea carbunelui 1.290.124 818 1.289.305 Cenusa zburatoare de la arderea turbei si lemnului netratât 3.202 10 3.193 Cenusa de vatra, zgura si praf de cazan de la coincinerarea altor deseuri decât cele specificate la 10 01 14 414 80 335 Cenusa zburatoare de la co-incinerare, alta decât cea specificata la 10 01 16 1 0 1 Cenusa de zinc 1.940 1.935 4

Materiale feroase din cenusile de ardere 3 3 0 Cenusi de ardere si zguri, altele decât cele mentionate la 19 01 11 31.110 741 30.370 Cenusi zburatoare, altele decât cele mentionate la 19 01 13 5 0 5 TOTAL 8.611.788 8.101 8.603.687 12

Tabelul 1.5 Tipuri de namoluri pentru anul 2002. Tip deseu Cantitate generata (tone) Cantitate valorificata (tone) Cantitate eliminata (tone) Namoluri din agricultura si industria alimentara 214.287 12.552 201.735 Namoluri de la prelucrarea lemnului si producerea celulozei si hârtiei 323.173 312.175 10.998 Namoluri din industria pielariei si industria textila 1.222 0 1.222 Namoluri de la rafinarea petrolului si purificarea gazelor naturale 1.785 105 1.680 Namoluri din procese chimice anorganice 8.437 40 8.397 Namoluri din procese chimice organice 1 1 0 Namoluri de la producerea si utilizarea straturilor de acoperire 1.926 1.006 920 Namoluri din procese termice 116.593 113.568 3.025 Namoluri de la tratarea chimica a suprafetelor si acoperirea metalelor 2.514 5 2.509 Namoluri de la tratarea mecanica si fizica a suprafetelor 224 43 181 Namoluri de la epurarea apelor uzate industriale 1.026.313 22.932 1.003.381 TOTAL 1.696.475 462.427 1.234.048 Tabelul 1.6 Namoluri si deseuri solide de la epurarea apelor industriale uzate pentru anul 2 002 Tip deseu Cantitate generata (tone) Cantitate valorificata (tone) Cantitate eliminata (tone) Namoluri de la epurarea, efluentilor proprii 24.006 407 23.599 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 12.398 6 12.392 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 26.170 0 26.170 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 37 0 37 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 6.377 6.376 1 Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta 1.051 288 763 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii, altele decât cele specificate la 03 03 10 5.328 0 5.328 Namoluri, în special de la epurarea efluentilor în incinta cu continut de crom 984 0 984 Namoluri, în special de la epurarea efluentilor în

incinta, fara continut de crom 29 0 29 Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele decât cele specificate la 04 02 19 209 0 209 Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele decât cele specificate la 05 01 09 1.785 105 1.680 Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele decât cele specificate la 06 05 02 8.437 40 8.397 Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 01 11 1 1 0 13

Namoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele decât cele specificate la 10 01 20 amoluri de la epurarea efluentilor în incinta, altele decât cele specificate la 10 01 20 441 0 441 Namoluri si turte de filtrare, altele decât cele specificate la 10 02 13 113.545 113.525 20 Namoluri si turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 17 108 0 108 Deseuri solide de la epurarea efluentilor proprii, altele decât cele specificate la 10 11 19 40 0 40 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 2.383 18 2.365 Namoluri de la epurarea biologica a apelor reziduale industriale, altele decât cele specificate la 19 08 11 11.263 658 10.606 Namoluri provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale decât cele specificate la 19 08 13 8.848 255 8.594 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii, altele decât cele specificate la 19 11 05 1.005 20 985 TOTAL 224.447 121.699 102.748 Tabelul 1.7 Tipuri de deseuri de lemn pentru anul 2002 Tip deseu Cantitate generata (tone) Cantitate valorificata (tone) Cantitate eliminata (tone) Deseuri de scoarta si de pluta 46.678 26.795 19.883 Rumegus, talas, aschii, resturi de scândura si furnir, altele decât cele specificate la 03 01 04 754.170 724.109 30.061 Deseuri de lemn si de scoarta de la producerea si procesarea pastei de hârtie, hârtiei si cartonului 183.175 135.626 47.549 Lemn de la tratarea mecanica a deseurilor, altul decât cel specificat la 19 12 06 18 18 0 Alte tipuri de deseuri din lemn 8.631 8.549 82 TOTAL 992.672 895.097 97.575 În anul 2004, cantitatile totale de deseuri generate în România au fost de aproximativ 363.315 mii tone, din care 99,4% reprezinta deseurile nepericuloase si 0,6% deseurile periculoase (tabelul 1.8.). Tabelul 1.8. Cantitatile de deseuri generate pe principalele categorii, în anul 2004 Cantitati de deseuri

Periculoase mii tone % Nepericuloase mii tone % Total mii tone % Deseuri generate de industria extractiva 1.214,4 0,4 325.386,4 99,6 326.600,8 100,0 Deseuri generate 1.048,4 3,7 27.2467,2 96,3 28.515,6 100 14

de alte activitati industriale (exclusiv industria extractiva) Deseuri municipale --8.198,8 100 8.198,8 100 Total deseuri 2.262,8 0,6 361.052,4 99,4 363.315,2 100 În anul 2004, cantitatea de deseuri municipale generata pe cap de locuitor a fost de aproximativ 380 kg/locuitor, în crestere fata de anul 2003 (în care s-au înregistra t aproximativ 365 kg/locuitor) (fig. 1.8). Procentul de valorificare a deseurilor municipale colectate a fost de aproximati v 1,2 %. În categoria deseurilor menajere si asimilabile, aproximativ 50% din aceste a reprezinta deseurile biodegradabile. Cantitatea de deseuri menajere colectate = 5161,0 mii tone 5% 49% 13% 11% 4% 3% 9% 6% Deseuri biodegradabile Deseuri textile Alte deseuri Deseuri inerte Textile Materiale plastice Sticla Metale Fig. 1.6. Compozitia deseurilor menajere si asimilabile, colectate în anul 2004. Ca urmare a transpunerii legislatiei europene în domeniul gestionarii deseurilor s i conform prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deseurilor, modificatasi aprobata prin Legea 426/200, în România a fost elaborata Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor (SNGD), care are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea si implementarea unui sistem integrat de gestionare a

deseurilor, eficient din punct de vedere ecologic si economic. Prevederile SNGD se aplica pentru toate tipurile de deseuri definite conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deseurilor, modificat asi aprobata prin Legea 426/2001. 1.4. EVALUAREA NIVELULUI RESURSELOR DESTINATE PROTECTIEI MEDIULUI 15

La nivelul anului 1985 cheltuielile totale efectuate de agentii economici pentru protectia mediului reprezentau aproximativ 1,3% din PIB. Dupa o crestere continu a a ponderii acestora în perioada 1985-1989, pâna la aproximativ 2,2% din PIB, acestea s e reduc la numai 1,0% din PIB în anii 1990 si 1991.(fig.1.9)10, calculat pe baza dat elor din Anuarul Statistic al României, CNS, Bucuresti, 1992. Cheltuielile totale efectuate de agentii economici pentruprotectia mediului (% din PIB) 2.5 2 1.5 1 0.5 0 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 Anul % in PIB a cheltuielilor cu protectia mediului efectuate de agentii economici Fig. 1.7 Evolutia ponderii în PIB a cheltuielilor cu protectia mediului efectuate de agentii economici, în perioada 1985 -1991(%). Respectivele evolutii s-au înregistrat pe fondul unor modificari importante în structura cheltuielilor (fig. 1.10): -reducerea la aproximativ jumatate a ponderii sumelor destinate investitiilor : de la 72,2% în anul 1985, la numai 38,5% în anul 1991; -cresterea ponderii cheltuielilor incluse în costurile de productie: de la 25,9% în anul 1985, la 33,7% în anul 1989 si respectiv 57,9% în anul 1991; -aparitia unei noi categorii de cheltuieli, începând cu anul 1990, respectiv cheltuielile destinate activitatilor de cercetare în domeniu; ponderea acestor che ltuieli a fost de 2,3% în anul 1990 si respectiv 1,8% în anul 1991.11 10 Constantin Ciutacu si Lumitinita Chivu - FONDUL DE MEDIU ÎN ROMÂNIA, aprilie 2001 ; 11 xxx - Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, CNS, Bucurest i, 1992., exprimate în EURO, în anul 1991, cheltuielile totale efectuate pentru protectia mediului de cat re agentii economici reprezentau aproximativ 230,3 milioane, revenind circa 10 EURO anual/locuitor. 16

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100Valoare procentuala 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100Valoare procentuala 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 Anul Investitii (%) Cheltuieli incluse in costurile de productie (%) Cheltuieli pt. cercetare (%) Alte cheltuieli (%) Fig. 1.8 Evolutia structurii cheltuielilor efectuate pentru protectia mediului d e agentii economici, în perioada 1985 -1991. Ponderea în PIB a cheltuielilor totale pentru protectia mediului a crescut încontinuu în perioada 1992-1998: de la 1,1% la 1,6%, reducându-se apoi la nivelul anului 1999 la 1,5%.(fig. 1.1112). 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 Cheltuielilor totale pentru protectia mediului (% din PIB) 1992 1993 1995 1996 1998 1999 Anul Fig. 1.9 Evolutia ponderii în PIB a cheltuielilor totale pentru protectia mediului , în perioada 1992 1999. Exprimate în EURO acestea au evoluat de la 169,1 mil. în anul 1992, 571,7 în anul 1998 si 489,8 mil. în anul 1999. În medie s-au cheltuit pentru protectia mediul ui 7,4 EURO/locuitor în 1992, 25,9 EURO/locuitor în 1998 si 22,3 EURO/locuitor în 1999.

12 Xxx - Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, CNS, Bucurest i, Mediul înconjurator în România, editia 2000, INSSE. 17

Ponderea cea mai mare de-a lungul întregului interval analizat au detinut-o cheltuielile curente aproximativ 70,0% - investitiile depasind numai în anii 1998 si 1999 cu putin 30,0%.(fig.1.12). 1992 1993 1995 1996 1998 1999 Anul 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 Pondere (%) Cheltuieli curente (%) Cheltuieli de investitii (%) Fig. 1.10 Evolutia structurii pe categorii a cheltuielilor totale pentru protect ia mediului, în perioada 1992-1999. Reducerea accentuata a ponderii investitiilor în cheltuielile totale pentru mediu, cumulata cu gradul ridicat de uzura avansata a instalatiilor si sistemelor de pr otectia mediului achizitionate în anii anteriori si lipsa resurselor financiare necesare r ealizarii reparatiilor corespunzatoare acestora, indica existenta unor riscuri ridicate de poluare. Analiza modului de repartizare a cheltuielilor totale pentru protectia mediului pe tipuri de masuri si categorii, în perioada 1992 -1999, releva urmatoarele tendinte : -mentinerea ponderii majoritare de-a lungul întregului interval analizat a cheltuielilor destinate prevenirii si combaterii polarii: 84,6% în anul 1992 pi re spectiv 89,8% în anul 1999; -reducerea la aproximativ o treime a ponderii cheltuielilor destinate administrarii generale a mediului: 9,1% în anul 1992 si respectiv 2,5% în anul 1999; -tendinta de reducere a ponderii cheltuielilor destinate activitatilor de cercetare, dezvoltare, instruire: de la 3,3% în anul 1992 la 1,9% în anul 1999; -evolutia oscilanta, dar cu tendinta generala de crestere a ponderii cheltuielilor destinate protectiei mediului natural (fig. 1.13) 13. 13 Xxx - Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, CNS, Bucurest

i si Mediul înconjurator în România, editia 2000, INSSE 18

Pondere (%) 100 95 90 85 80 75 1992 1993 1995 1996 1998 Anul 1999 Prevenirea si combaterea poluarii Cercetare, dezvoltare, instruire Protectia mediului natural Administrarea generala a mediului Fig. 1.11 Modul de repartizare a cheltuielilor totale pentru protectia mediului pe tipuri de masuri, în perioada 1992 -1999 (%). Imaginea oferita de structurile prezentate anterior poate fi completatasi cu ana liza destinatiei pe sectoare a acestor categorii de cheltuieli (fig. 1.14). Din aceasta perspectiva, în intervalul analizat, putem remarca urmatoarele: -cresterea însemnata înregistrata de proportia cheltuielilor cu protectia mediului destinate sectorului energie electricasi termica: de la 8,7% în anul 1992 la 46,2% în anul 1999; -tendinta de reducere a proportiei industriei prelucratoare în total cheltuieli: de la 48,7% în anul 1992, la 19,1% în anul 1999; -diminuarea la aproximativ jumatate a proportiei cheltuielilor pentru protectia mediului realizate în sectorul gospodaririi comunale: de la 23,4% în anul 1992 la 11,1% în anul 1999; -micsorarea la aproximativ jumatate a ponderii cheltuielilor cu aceeasi destinatie din agricultura: de la 1,9% la 0,8%; -tendinta de crestere a ponderii cheltuielilor destinate recuperarii deseurilor: 6,8% în anul 1996 si 7,6% în anul 1999 14. 14 xxx - Calculat pe baza datelor din Anua rul Statistic al României, CNS, Bucures ti, Mediul înconjurator în România, editia 2000, INSSE. 19

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 Pondere (%) 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 Pondere (%) 1992 1993 1995 1996 1998 1999 Anul Agricultura Silvicultura Inductrie extractiva Industrii prelucratoare Recuperarea deseurilor Energie electrica si termica Transporturi Administratie conumala Gospodarie comunala Cercetare stiintifica Alte ramuri Fig. 1.12 Evolutia modului de repartizare a cheltuielilor destinate protectiei m ediului, pe sectoare, în intervalul 1992 -1999. 1.5. CADRUL LEGISLATIV 1.5.1. Cerintele Agendei 21 (Dezvoltarea Durabila) cu privire la gestionarea deseurilor Agenda 21 este programul de actiune pentru secolul XXI, aprobat unanim, în iunie 1992, de catre cele peste 170 de state, participante la Conferinta pentru

Mediu si Dezvoltare a Natiunilor Unite, asa-numitul summit planetar , de la Rio de Janeiro. Sefii de guvern ai 120 de natiuni, si-au luat angajamentul de a actiona continuu în vede rea îndeplinirii masurilor propuse pentru atingerea obiectivelor Agendei 21. Prima Conferinta ONU despre mediu a avut loc înca în 1972. Comisia mondiala a Natiunilor Unite înfiintata în 1984 a prezentat în 1987 raportul Our common future (.Viitorul nostru comun.). Notiunea definita în acel raport, sustainable developmen t (dezvoltare durabila), este considerata ca fiind o dezvoltare economica, care ia în considerare atât protectia sociala, cât si protectia mediului înconjurator. În Agenda 21, gestionarea durabila a deseurilor este tratata având în vedere urmatoarele aspecte: -îndepartarea ecologica a deseurilor periculoase; -împiedicarea folosirii ilegale a unor astfel de deseuri pe plan international; -gestionarea compatibila cu mediul a deseurilor solide si a namolurilor de la statia de epurare; -gestionarea sigurasi ecologica a deseurilor radioactive. Agenda 21 formuleaza obiective concrete, cuprinzatoare privind gestionarea bunurilor de consum si a reziduurilor, în spiritul unei gospodariri ciclice, dupa cum urmeaza: 20

-Obiectivul comun al actiunilor în cadrul unei evaluari integrative a ciclului de viata este evitarea formarii deseurilor periculoase, diminuarea cant itatii de reziduuri, ca si tratarea unor astfel de reziduuri într-un mod care sa nu dauneze nici sanatatii, nici mediului. -O gestionare a deseurilor compatibila cu mediul trebuie sa plece de la înlaturarea sau valorificarea deseurilor generate si sa fie orientata spre a desco peri cauza problemei, prin încercari de schimbare a modelului de productie si de consum. Prin Agenda 21, reprezentantii natiunilor au afirmat, ca îsi asuma obligatia ca pâna în anul 2000, 75% din deseurile solide din orase sa fie colectate si valorifica te sau salubrizate, astfel încât mediul înconjurator sa fie cat mai putin afectat.15 1.5.2. Strategia Protectiei Mediului Programul guvernamental stabileste principiile de baza ale politicii de mediu a României, în conformitate cu prevederile europene si internationale, asigurând protect ia si conservarea naturii, a diversitatii biologice si utilizarea durabila a compon entelor acesteia. În anul 1999, Guvernul a adoptat Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila, iar în anul 2002 a fost elaborata Strategia Protectiei Mediului. Acest document st abileste ca principii generale: -conservarea si îmbunatatirea conditiilor de sanatate a oamenilor; -dezvoltarea durabila; -evitarea poluarii prin masuri preventive; -conservarea diversitatii biologice si reconstructia ecologica a sistemelor deteriorate; -conservarea mostenirii valorilor culturale si istorice; -principiul poluatorul plateste ;

-stimularea activitatii de redresare a mediului. Criteriile pe baza carora au fost stabilite obiectivele Protectiei mediului sunt : -mentinerea si îmbunatatirea sanatatii populatiei si a calitatii vietii; -mentinerea si îmbunatatirea capacitatii productive si de suport a sistemelor ecologice naturale; -apararea împotriva calamitatilor naturale si accidentelor; -respectarea prevederilor Conventiilor internationale si ale Programelor internationale privind protectia mediului; -maximizarea raportului beneficiu / cost;

-integrarea tarii noastre în Uniunea Europeana. Au fost stabilite obiective pe termen scurt pâna în anul 2004 si obiective pe termen mediu pâna în anul 2010. 1.5.3. Situatia existenta în domeniul gestionarii deseurilor 15 Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale, http://www.gestiuneadeseurilor.ro/ 21

Cadrul legislativ general pentru protectia mediului în România este reprezentat prin: -Legea Protectiei mediului 256/2006, care aproba Ordonanta de Urgenta 195/2005; -Legea apelor 107/1996, completata cu legea 322/2005 si 112/2006; -Ordonanta de Urgenta a Guvernului 243/2000 privind protectia atmosferei, aprobata prin Legea 655/2001; -Ordonanta de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deseurilor, modificatasi aprobata prin Legea426/2001; -Hotarârea de Guvern 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor pub lice sau private supuse acestei proceduri; -Ordonanta de Urgenta 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii; -Hotarârea de Guvern 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase. Acquis-ul Comunitar în domeniul gestionarii deseurilor cuprinde un numar de 11 acte normative, dintre care cele mai multe au fost deja transpuse în legislatia ro mâna, conform cu cele prezentate în tabelele 1.9 si 1.10 16, 17. Fata de continutul Aquis-ului Comunitar si de legislatia cadru pentru protectia mediului, legislatia româna mai cuprinde o serie de acte normative ce contin preve deri referitoare la gestionarea deseurilor, dupa cum urmeaza: -Ordonanta Guvernului 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitatilor, aprobata prin Legea 139/2002; -Ordonanta Guvernului 21/2002 privind gospodarirea localitatilor urbane si rurale; -Hotarârea de Guvern 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile de descarcare în mediul acvatic a apelor uzate; -Ordinul 536/1997 al Ministrului Sanatatii, pentru aprobarea Normelor de igienasi a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei; -Ordinul 219/2002 al Ministrului Sanatatii si Familiei pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medic ale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza Nationala de date privind deseuri le rezultate din activitatile medicale; -Legea 98/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele legale de igienasi sanatate publica. În tabelul 1.9 este prezentata legislatia româneasca pentru deseuri în concordanta

cu legile europene, fiind descrise si provederile legale si atributiile altor au toritati competente. 16 xxx - http://www.mediuvaslui.ro/Plan%20Judetean%20de%20Gestiune%20a%20Deseuri lor.doc 17 XXX - http://www.arpmsv4.ro/legi/legislatie.htm 22

Tabelul 1.9 Legislatia de mediu. Legislatie europeana Legislatie romaneasca Prevederi legale Atributii ale altor autoritati competente Directiva Cadru privind deseurile nr.75/442/EEC, amendata de Directiva nr.91/156/EEC Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.78/2000 privind regimul deseurilor Reglementeaza activitatile de gestionare a deseurilor în conditii de protectie a sanatatii populatiei si a mediului Ministerul Sanatatii evalueaza impactul produs de deseuri asupra sanatatii populatiei Directiva nr.91/689/EEC privind deseurile periculoase Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.78/2000 privind regimul deseurilor Reglementeaza activitatile de gestionare a deseurilor periculoase în conditii de protectie a sanatatii populatiei si a mediului Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului participa la elaborarea reglementarilor specifice gestionarii deseurilor. Ministerul Administratiei si Internelor participa la elaborarea planurilor de gestionare a deseurilor în domeniul serviciilor publice de gospodarie comunala si urmareste îndeplinirea obiectivelor din Planul National de Gestionare a Deseurilor Directiva nr.75/439/EEC privind Hotarârea de Guvern Reglementeaza activitatile de uleiurile uzate, amendata de nr.662/2001 privind gestionarea gestionare a uleiur ilor uzate, Directiva nr.87/101/EEC si de uleiurilor uzate, completata si pentru evitarea efectelor Directiva nr.91/692/EEC modificata de Hotarârea de Guvern nr.441/2002; Hotarârea de Guvern nr.1159/2003 pentru modificarea Hotarârii de Guvern nr.662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate. negative asupra sanatatii populatiei si asupra mediului.

Se refera la conditiile de colectare a anumitor tipuri de uleiuri uzate Directiva nr.91/157/EEC privind bateriile si acumulatorii care contin Hotarârea de Guvern nr.1057/2001 privind regimul Reglementeaza conditiile de introducere pe piata a bateriilor Ministerul Economiei si Comertului va propune Ministerului Educatiei 23

anumite substante periculoase si bateriilor si acumulatorilor care si acumulator ilor care contin si Cercetarii programe de cercetare Directiva nr.93/86/EC privind contin substante periculoase substante periculoase , precum si pentru reducerea continutului de etichetarea bateriilor modalitatile de gestionare a bateriilor si acumulatorilor uzati metale grele si substante periculoase din baterii si acumulatori Directiva nr.99/31/EC privind depozitarea deseurilor Hotarârea de Guvern nr.349/2005 privind depozitarea deseurilor Ordinul Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor nr.95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare si procedurilor preliminare de acceptare a Stabileste cadrul legal pentru desfasurarea activitatii de depozitare a deseurilor, atât pentru realizarea, exploatarea, monitorizarea, închiderea si urmarirea postinchidere a depozitelor existente Aproba procedurile preliminare pentru acceptarea deseurilor la depozitare, criteriile pentru acceptarea deseurilor la depozitare si lista nationala de Autoritatile administratiei publice locale vor initia actiuni pentru deschiderea unui nou depozit în situatia în care depozitul existent atinge 75% din capacitatea proiectata. deseurilor la depozitare si lista nationala de deseuri acceptate în fiecare clasa de depozit de deseuri Ordinul Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor nr.757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor deseuri acceptate în fiecare clasa de depozit de deseuri Aproba Normativul tehnic privind depozitarea deseurilor Directiva nr.2000/76/EC privind incinerarea deseurilor Hotarârea de Guvern nr.128/2002 privind incinerarea deseurilor modificata si completata de Hotarârea de Guvern nr.268/2005 Reglementeaza activitatile de

incinerare si coincinerare si masurile de control si urmarire a instalatiilor de incinerare si coincinerare 24

Ordinul Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor nr.756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor Aproba Normativul tehnic privind incinerarea deseurilor Directiva nr.94/62/EC privind ambalajele si deseurile de ambalaje Hotarârea de Guvern nr.621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje modificata Ordinul Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor nr.927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje Ordinul nr.1229/2005 pentru aprobarea Procedurii si criteriilor de autorizare a operatorilor economici în vederea preluarii responsabilitatii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje Reglementeaza gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje Aproba procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje Aproba procedura de autorizare a operatorilor economici Ministerul Economiei si Comertului propune programe de cercetare având ca obiect fabricarea si compozitia ambalajului Directiva nr.96/59/EC privind eliminarea bifenililor si trifenililor policlorurati (PCB si PCT) Hotarârea de Guvern nr.173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestionarea si controlul bifenililor policlorurati si a altor compusi similari modificata de Hotarârea de Guvern 291/2005 Reglementeaza regimul special privind gestionarea si controlul bifenililor policlorurati si a altor compusi similari Autoritatile de prevenire si stingere a incendiilor trebuie sa-si actualizeze inventarele si evidenta cantitatilor, tipului si locurilor unde exista compusi desemnati Ordinul MAPM nr.1018/2005 Aproba înfiintarea

25

privind înfiintarea în cadrul Directiei Deseuri si Substante Chimice Periculoase a Secretariatului pentru compusi desemnati Secretariatului tehnic pentru gestionarea si controlul compusilor desemnati în cadrul Directiei de gestionare a deseurilor si substantelor chimice periculoase Decizia nr.2000/532/CE, amendata Hotarârea de Guvern Reglementeaza evidenta de Decizia nr.2001/119 privind lista nr.856/2002 privind evidenta gestionarii de seurilor colectate, deseurilor (care înlocuieste Decizia gestionarii deseurilor si transportate, depoz itate temporar nr.94/3/CE privind lista deseurilor aprobarea listei cuprinzând reciclate si elimi nate si Decizia nr.94/904/CE privind deseurile, inclusiv deseurile lista deseurilor periculoase) periculoase Regulamentul nr.259/93 privind controlul transportului deseurilor în, dinspre si înspre Comunitatea Europeana Hotarârea de Guvern nr.1357/2002 pentru stabilirea autoritatilor publice responsabile de controlul si supravegherea importului, exportului si tranzitului de deseuri Hotarârea de guvern nr.228/2004 privind controlul introducerii în tara a deseurilor nepericuloase în vederea importului, perfectionarii active si a tranzitului, completata prin HG 514/2005 Legea 6/1991 pentru aderarea României la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora Reglementeaza controlul si supravegherea importului, exportului si tranzitului de deseuri Reglementeaza controlul introducerii în tara a deseurilor nepericuloase în vederea importului, perfectionarii active si a tranzitului; Reglementeaza transportul peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora Ministerul Economiei si Comertului autorizeaza agentii economici

pentru a realiza operatiuni de import a deseurilor si de reciclare a acestora Autoritatea Vamala permite introducerea în tara a mijloacelor de transport încarcate cu deseuri nepericuloase 26

Legea 265/2002 pentru Adopta amendamente la acceptarea amendamentelor la Conventia de la Basel privind Conventia de la Basel privind controlul transportului peste controlul transportului peste frontiere al deseurilor frontiere al deseurilor periculoase periculoase Ordinul MAPAM nr.2/2004 Stabileste Procedura de pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control a reglementare si control a transportului deseurilor pe transportului deseurilor pe teritoriul României teritoriul României Directiva nr.86/278/EEC privind protectia mediului si în particular a solului, atunci când namolul de la statiile de epurare este utilizat în agricultura Ordinul MMGA nr.344/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind protectia mediului în special a solurilor, când se utilizeaza namoluri de epurare în agricultura Aproba normele tehnice privind protectia mediului în special a solurilor, când se utilizeaza namoluri de epurare în agricultura Autoritatea teritoriala agricola coopereaza cu autoritatea de mediu în vederea acordarii permisului de aplicare a namolurilor de epurare în agricultura Directiva nr.2000/53/EC privind vehiculele uzate Hotarârea de Guvern nr.2406/2004 privind gestionarea vehiculelor uzate; Ordinul MMGA 88/2005 privind materialele si componentele vehiculelor exceptate de la aplicarea art.4 alin. (1) din Hotarârea de Guvern nr.2406/2004 Ordinul 87/2005 privind aprobarea modelului si a certificatului de distrugere la preluarea vehiculelor scoase din uz Reglementeaza gestionarea vehiculelor uzate Aproba Lista materialelor si componentelor exceptate de la aplicarea art.4 alin. (1) din Hotarârea de Guvern nr.2406/2004 Aproba modelul certificatului de distrugere emis la preluarea vehiculelor scoase din uz.

27

Directiva nr.2002/96/EC privind deseurile de echipamente electrice si electronice (DEEE) HG 448/2005 privind deseurile de echipamente electrice si electronice (DEEE) Ordinul 1225/2005 privind aprobarea Procedurii si criteriilor de evaluare si autorizarea organizatiilor colective în vederea preluarii responsabilitatii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare si Reglementeaza gestionarea deseurilor de echipamente electrice si electronice (DEEE) valorificare a deseurilor de echipamente electrice si electronice (DEEE) Ordinul 1223/2005 privind procedura de înregistrare a producatorilor, modul de evidenta si raportare a datelor privind EEE si DEEE Directiva nr.78/176/CEE privind deseurile din industria dioxidului de titan Directiva nr.82/883/CEE privind procedeele pentru supravegherea si monitorizarea mediului datorita deseurilor din industria de dioxid de titan Directiva nr.92/112/CEE privind procedeele pentru armonizarea programelor pentru reducerea si eventual eliminarea poluarii cauzate de deseurile din industria dioxidului de titan Ordinul MMGA 751/2004 privind gestionarea deseurilor din industria dioxidului de titan Reglementeaza gestionarea deseurilor din industria dioxidului de titan 28

Tabelul 1.10. LEGISLATIE CONEXA. Reglementare Principalele prevederi Legea nr.326/2001 privind serviciile publice de gospodarie comunala modificata prin OUG 9/2002 si OUG 197/2002 Stabileste cadrul juridic unitar, înfiintarea, organizarea, monitorizarea si controlul serviciilor publice de gospodarie comunala în orase si comune. Legea nr.139/2002 pentru aprobarea OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitatilor Stabileste cadrul necesar organizarii, gestionarii, reglementarii si monitorizar ii serviciului public de salubrizare în localitati. Ordinul MSF nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale . Reglementeaza modul în care se colecteaza, ambaleaza, depoziteaza temporar, transporta si elimina deseurile rezultate din activitatile medicale. Legea nr.515/2002 pentru aprobarea Ordonantei nr.21/2002 privind gospodarirea localitatilor urbane si rurale. Stabileste obligatiile si raspunderile care revin autoritatilor publice locale, institutiilor publice, agentilor economici si cetatenilor pentru instaurarea unu i climat de curatenie în localitati. Ordinul MEC nr.128/2004 privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române care adopta standarde europene armonizate ale caror prevederi se refera la ambalaje si deseuri de ambalaje. Aproba Lista cuprinzând standardele române care adopta standarde europene armonizate ale caror prevederi se refera la ambalaje si deseuri de ambalaje Ordinul MAPAM nr.723/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce Stabileste reguli de sanatate cu privire la subprodusele de la animale Aproba Normele sanitar-veterinare ce stabilesc reguli de sanatate cu privire la subprodusele de la animale . 29

1.6. PRINCIPII SI OBIECTIVE STRATEGICE PRIVIND GESTIONAREA DESEURILOR ÎN ROMÂNIA Principiile care stau la baza activitatilor de gestionare a deseurilor sunt enun tate în cele ce urmeaza. -principiul Protectiei resurselor primare este formulat în contextul mai larg al conceptului de dezvoltare durabila si stabileste necesitatea de a minimiza si eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare. -principiul masurilor preliminare , corelat cu principiul utilizarii BATNEEC ( Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive ) stabileste ca, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deseurilor), trebuie sa se tina cont de urmatoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltarii tehno logiilor, cerintele pentru protectia mediului, alegerea si aplicarea acelor masuri fezabil e din punct de vedere economic. -principiul prevenirii stabileste ierarhizarea activitatilor de gestionare a deseurilor, în ordinea descrescatoare a importantei care trebuie acordata: evitare a aparitiei, minimizarea cantitatilor, tratarea în scopul recuperarii, tratarea si e liminarea în conditii de siguranta pentru mediu. -principiul poluatorul plateste, corelat cu principiul responsabilitatii producatorului si cel al responsabilitatii utilizatorului stabileste necesitatea crearii unui cadru legislativ si economic corespunzator, astfel încât costurile pentru gesti onarea deseurilor sa fie suportate de generatorul acestora. -principiul substitutiei stabileste necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel aparitia deseurilor periculoase. -principiul proximitatii, corelat cu principiul autonomiei stabileste ca deseurile trebuiesc sa fie tratate si eliminate cât mai aproape de sursa de genera re; în plus, exportul deseurilor periculoase este posibil numai catre acele tari care dispun de tehnologii adecvate de eliminare si numai în conditiile respectarii cerintelor pen tru comertul international cu deseuri. -principiul subsidiaritatii (corelat si cu principiul proximitatii si cu principiul autonomiei) stabileste acordarea competentelor astfel încât deciziile în domeniul gestionarii deseurilor sa fie luate la cel mai scazut nivel administrat iv fata de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional si natio nal. -principiul integrarii stabileste ca activitatile de gestionare a deseurilor

fac parte integranta din activitatile social-economice care le genereaza. Optiunile de gestionare a deseurilor urmaresc urmatoarea ierarhizare a prioritatilor, în conformitate cu strategia Uniunii Europene (fig. ): -prevenirea aparitiei prin aplicarea tehnologiilor curate în activitatile care genereaza deseuri; -reducerea cantitatilor prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare domeniu de activitate generator de deseuri; 30

-valorificarea prin refolosire (reutilizare), reciclare materialasi recuperare energetica; -eliminarea finala prin depozitare.

Fig. 1.13. Prioritati în abordarea gestionarii deseurilor. Obiectivele Strategiei Nationale de Gestionare a Deseurilor sunt prezentate în tabelele 1.11 1.14 dupa cum urmeaza: Tabelul 1.11 Obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor Tabelul 1.12 Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri Tabelul 1.13 Obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor periculoase Tabelul 1.14 Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri periculoase 31

Tabelul 1.11 Obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor Obiective principale Obiective subsidiare 1. Politica si cadrul legislativ 1.1. Armonizarea politicii si legislatiei nationale în domeniul gestionarii deseurilor cu politicile si prevederile legislative europene, precum si cu prevederile acordurilor si conventiilor internationale la care România este parte. 1.1.1. Crearea cadrului legislativ adecvat pentru întreg sistemul de gestionare a deseurilor cu specificarea clara a tuturor partilor implicate (asoc. prof., patronate,ONGuri, sindicate, soc. civila etc.) , responsabilitatilor si obligatiilor acestora. 1.2. Integrarea problematicii de gestionare a deseurilor în politicile sectoriale si de companie. 1.2.1. Corelarea politicii si a actelor normative interne cu prevederile legislative europene si internationale în domeniul gestiunii deseurilor. 1.3. Cresterea eficientei de aplicare a legislatiei în domeniul gestiunii deseurilor. 1.3.1. Cresterea importantei acordate aplicarii legislatiei si controlului acesteia. 1.3.2. Întarirea capacitatii institutionale 1.3.3. Încurajarea initiativei private în domeniul gestionarii deseurilor 2. Aspecte institutionale si organizatorice 2.1 Adaptarea si dezvoltarea cadrului institutional si organizatoric în vederea îndeplinirii cerintelor nationale si compatibilizarea cu structurile europene. 2.1.1. Crearea conditiilor pentru eficientizarea structurilor institutionale si a sistemelor aferente activitatilor de gestionare a deseurilor. 2.1.2. Întarirea capacitatii administrative a institutiilor guvernamentale la toate nivelele (national, regional, judetean, local) cu competente si responsabilitati în aplicarea legislatiei 3. Resursele umane 3.1.1. Asigurarea de personal suficient si bine pregatit profesional si cu dotari corespunzatoare la toate nivelele atât în sectorul public, cât si în sectorul privat. 4. Finantarea sistemului de gestionare a deseurilor 4.1. Crearea si utilizarea de sisteme si mecanisme economico-financiare pentru 4.1.1. Stimularea crearii si dezvoltarii unei piete viabile de deseuri reciclabile 32

gestionarea deseurilor în conditiile respectarii principiilor generale, cu precadere a principiului poluatorul plateste 4.1.2. Optimizarea utilizarii tuturor fondurilor disponibile (fondul de mediu, fonduri private, fonduri structurale, etc) pentru cheltuielile de capital în domeniul gestionarii deseurilor 4.1.3. Îmbunatatirea mecanismelor economicofinanciare pentru gestionarea deseurilor municipale (calculare taxe, programe nationale speciale de la buget) 4.1.4. Îmbunatatirea mecanismelor economicofinanciare pentru gestionarea deseurilor industriale (deseuri rezultate direct din activitati industriale), inclusiv a celor industriale periculoase. 4.1.5. Crearea si sustinerea unor mecanisme economicofinanciare adecvate pentru gestionarea fluxurilor de deseuri speciale: acumulatori si baterii, uleiuri uzate, anvelope uzate, ambalaje, electrice si electronice, vehicule scoase din uz etc. (sisteme depozit, responsabilizarea producatorului, mecanisme de ecofinantare) 4.1.6. Utilizarea completa si eficienta a fondurilor nationale si internationale disponibile (ISPA, etc) 4.1.7. Finantarea sistemului national de monitorizare în domeniul gestionarii deseurilor 4.1.8. Finantarea securizarii intermediare si a reabilitarii finale a zonelor contaminate orfane 5. Constientizarea implicate partilor 5.1 Promovarea unui sistem de informare, constientizare si motivare pentru toate partile implicate 5.1.1. Intensificarea comunicarii între toate partile implicate 5.1.2. Organizarea si sustinerea de programe de educare si constientizare a populatiei 5.1.3. Stimularea agentilor economici ce finanteaza actiuni de educare si constientizare a populatiei, prin deduceri din sumele datorate la Fondul pentru Mediu 33

5.1.4. Elaborarea de ghiduri legislative si documente informative 6. Colectarea si raportarea de date si informatii privind gestionarea deseurilor 6.1. Obtinerea de date si informatii complete si corecte care sa corespunda cerintelor de raportare la nivel national si european 6.1.1. Îmbunatatirea sistemului national de colectare, prelucrare si analizare a datelor si informatiilor privind gestionarea deseurilor 6.1.2. Îmbunatatirea sistemului de raportare la nivel european si international a datelor privind gestiunea deseurilor 7. Prevenirea generarii deseurilor 7.1. Maximizarea prevenirii generarii deseurilor 7.1.1. Promovarea si aplicarea principiului prevenirii în industrie 7.1.2. Promovarea si aplicarea principiului prevenirii la consumator 8. Valorificarea potentialului util din deseuri 8.1. Exploatarea tuturor posibilitatilor de natura tehnica si economica privind valorificarea deseurilor 8.1.1. Dezvoltarea pietii pentru materiile prime secundare si sustinerea promovarii utilizarii produselor obtinute din materiale reciclate 8.1.2. Decuplarea generarii deseurilor de cresterea economica si realizarea unei reduceri globale a volumului de deseuri. 8.2. Dezvoltarea activitatilor de valorificare materiala si energetica 8.2.1. Promovarea prioritara a valorificarii materiale în masura posibilitatilor tehnice si economice în conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu 8.2.2. Promovarea valorificarii energetice în instalatii cu randament energetic ridicat în cazul în care valorificarea materiala nu este fezabila din punct de vedere tehnicoeconomic, beneficiul energetic rezultat în urma incinerarii este pozitiv si exista posibilitatea utilizarii eficiente a energiei rezultate 9. Colectarea si transportul deseurilor 9.1. Asigurarea deservirii unui numar cât mai mare de generatori de deseuri de catre 9.1.1. Extinderea sistemelor de colectare a deseurilor în mediul urban si rural 34

9.1.2. Optimizarea schemelor de transport 9.2. Asigurarea celor mai bune optiuni 9.2.1. Stabilirea unor principii si cerinte unitare care sa pentru colectarea si transportul deseurilor, stea la baza functionarii tuturor companiilor de în vederea unei cât mai eficiente valorificari salubritate 9.2.5. Eficientizarea controlului activitatii de transport deseuri peste frontiera: -stabilirea cadrului legal si institutional care sa permita aplicarea directa a Regulamentului 259/93/CEE; -stabilirea autoritatii competente; -întarirea capacitatii institutionale de control; -implementarea Regulamentului 10. Tratarea deseurilor 10.1. Promovarea tratarii deseurilor în 259/93/CEE. 10.1.1. Încurajarea tratarii deseurilor în vederea: vederea asigurarii unui management -valorificarii; ecologic rational -facilitarii manipularii; -diminuarii caracterului periculos; -diminuarii cantitatilor de deseuri eliminate final în conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu. 35

11. Eliminarea 11.1. Eliminarea deseurilor în conformitate cu cerintele legislatiei în domeniul gestiunii deseurilor în scopul protejarii sanatatii populatiei si a mediului 11.1.1. Asigurarea capacitatilor necesare pentru eliminarea deseurilor prin promovarea cu prioritate a instalatiilor de eliminare la nivel zonal. 11.1.2. Închiderea depozitelor de deseuri neconforme cu cerintele UE 12. Cercetare-dezvoltare 12.1 Încurajarea si sustinerea cercetarii românesti în domeniul gestionarii integrate a deseurilor. 12.1.1. Adaptarea la conditiile locale a unor tehnologii curate de productie. 12.1.2. Elaborarea de tehnologii noi pentru neutralizarea si eliminarea deseurilor periculoase. 12.1.3. Cresterea disponibilitatii pentru dezvoltarea de noi solutii pentru prevenire, minimizare, reciclare si eliminare a acestora. 12.1.4. Diseminarea informatiilor privind noi solutii precum si noi tehnologii Tabel 1.12. Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri. SUB-CATEGORIA Obiectiv principal Obiectiv subsidiar 1. Deseuri din agricultura, cresterea animalelor, 1.1. Deseuri vegetale, dejectii, rumegus, deseuri 1.1.1. Eficientizarea controlului privind depozitarea deseurilor netratate silvicultura si industria lemnului, industria de la industrializarea lemnului 1.1.2. Tncurajarea valorificarii prin procedee aerobe si anaerobe alimentara 1.1.3. Sustinerea valorificarii energetice acolo unde valorificarea materiala nu este fezabila d.p.d.v. tehnico-economic, în conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu. 2. Deseuri de la producerea energiei termice si electrice, 2.1. Zgura, cenusa de vatra, cenusa zburatoare, gips de 2.1.1. Sustinerea valorificarii materiale si energetice 36

incinerare si co-incinerare la centrale termoelectrice 2.2. Zgura, cenusa de vatra, 2.2.1. Tratare înaintea depozitarii în cazul cenusa zburatoare, gips de în care recuperarea nu este posibila la instalatii de incinerare si co-incinerare 3. Deseuri din constructii si 3.1. Deseuri din constructii 3.1.1.1. Recuperarea si demolari si demolari (contaminate si valorificarea materiala necontaminate) si/sau energetica a deseurilor rezultate din demolari 3.1.3. Dezvoltarea sistemului de facilitati în vederea eliminarii corespunzatoare 3.2. Deseuri din excavarea 3.2.1. Reutilizarea si reciclarea, în masura solurilor (contaminate si în care acestea nu sunt contaminate necontaminate) 3.2.2. Dezvoltarea sistemului de facilitati pentru tratarea deseurilor contaminate de la excavarea solurilor în vederea recuperarii sau eliminarii si eliminarea corespunzatoare 3.3.Deseuri din constructia 3.3.1. Reutilizarea si reciclarea , în masura drumurilor în care acestea nu sunt contaminate 3.3.2. Tratarea deseurilor contaminate din constructia drumurilor în vederea recuperarii sau eliminarii si eliminarea corespunzatoare 37

4. Deseuri provenite de la statiile de epurare 4.1. Namoluri provenite de la statiile de epurare 4.1.1. Asigurarea, în masura posibilitatilor, a recuperarii si utilizarii ca fertilizant sau amendament agricol, a namolurilor ce corespund calitatii stabilite în cerintele legale 4.1.2. Deshidratarea si pre-tratarea în vederea eliminarii prin co-incinerare în cuptoarele din fabricile de ciment 4.1.3. Prevenirea eliminarii necontrolate pe soluri 4.1.4. Prevenirea eliminarii namolurilor în apele de suprafata 5. Deseuri biodegradabile 5.1. Deseuri biodegradabile: menajere, deseuri asimilabile din comert, servicii, industrie, institutii, deseuri stradale, namoluri orasenesti 5.1.1. Reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile prin reciclare si procesare (minimizarea materiei organice pentru reducerea poluantilor emisi prin levigat si gazul de depozit) 6. Deseuri de ambalaje 6.1. Ambalaje 6.1.1. Cresterea gradului de reutilizare si reciclabilitate a ambalajelor 6.1.2. Optimizarea cantitatii de ambalaje pe produs ambalat (prin reproiectare) 6.2. Deseuri de ambalaje 6.2.1. Reducerea cantitatii de deseuri de ambalaje prin valorificare 6.2.2. Cresterea cantitatilor de deseuri de ambalaje colectate precum si a eficientei colectarii selective a acestora 6.2.3. Crearea si optimizarea schemelor de valorificare materiala 38

6.2.4. Crearea si optimizarea schemelor de valorificare energetica a deseurilor de ambalaje ( neadecvate pentru valorificare materiala) 7. Anvelope 7.1. Anvelope 7.1.1. Cresterea gradului de valorificare materiala si energetica a anvelopelor uzate 8. Vehicule scoase din uz 8.1. Vehicule scoase din uz 8.1.1. Asigurarea unei ret ele de colectare a vehiculelor scoase din uz corespunzator repartizate în teritoriu 8.1.2. Asigurarea posibilitatii ca ultimul detinator al vehiculului îl poate preda gratuit unei unitati de colectare/valorificare 8.1.3. Restrictionarea utilizarii metalelor grele la fabricarea vehiculelor 8.1.4. Extinderea reutilizarii si reciclarii materialelor din vehiculele uzate, precum si a valorificarii energetice a acelora care nu se preteaza la valorificare materiala 9. Echipamente electrice si electronice 9.1. Echipamente electrice si electronice (EEE) 9.1.1. Reproiectarea EEE în scopul de a facilita repararea, îmbunatatirea, reutilizarea, dezasamblarea si reciclarea lor 9.1.1.1. Încurajarea proiectarii si producerii de EEE care faciliteaza repararea, îmbunatatirea, reutilizarea , dezasamblarea si reciclarea lor 39

9.2.2.1. Colectarea deseurilor de echipamente electrice si electronice într-o cantitate de cel putin 4 kg/loc/an începând cu 2007 9.2.2. Încurajarea colectarii separate si a valorificarii materiale a deseurilor de echipamente electrice si electronice 9.2.2.2. Încurajarea consumatorilor în vederea returnarii DEEE 9.2. Deseuri de echipamente electrice si electronice (DEEE) 9.2.3. Încurajarea aparitiei de noi facilitati de reciclare si tratare a deseurilor de echipamente electrice si electronice 9.2.2.1. Colectarea deseurilor de echipamente electrice si electronice într-o cantitate de cel putin 4 kg/loc/an începând cu 2007 9.2.2. Încurajarea colectarii separate si a valorificarii materiale a deseurilor de echipamente electrice si electronice 9.2.2.2. Încurajarea consumatorilor în vederea returnarii DEEE 9.2. Deseuri de echipamente electrice si electronice (DEEE) 9.2.3. Încurajarea aparitiei de noi facilitati de reciclare si tratare a deseurilor de echipamente electrice si electronice Tabelul 1.13. Obiective strategice generale privind gestionarea deseurilor periculoase. Obiective principale Obiective subsidiare 1. Politica si cadrul legislativ 1.1. Dezvoltarea unei politici nationale care sa conduca la crearea/aparitia unui sistem de gestionare a deseurilor periculoase eficient din punct de vedere ecologic, economic si just din 1.1.1. Crearea de sisteme administrative si mecanisme financiare care sa stimuleze detinatorii de deseuri periculoase de a se conforma obligatiilor legale de gestiune a acestora 40

punct de vedere social (Ex.: aplicarea principiului poluatorul plateste) 1.1.2. Pregatirea transpunerii si implementarii constante pas cu pas a directivelor UE 2. Aspecte institutionale si organizatorice 2.1. Întarirea capacitatii administrative a institutiilor guvernamentale 2.1.1. Întarirea capacitatii administrative a institutiilor guvernamentale cu responsabilitati în aplicarea legislatiei, privind gestionarea deseurilor periculoase la toate nivelurile (national, regional, judetean,) 3. Resurse umane 3.1. Asigurarea resurselor umane ca numar si pregatire profesionala la toate nivelele. 3.1.1. Asigurarea de personal suficient si bine pregatit profesional la toate nivelele, atât în sectorul public, cât si în sectorul privat: -întarirea capacitatii personalului APMurilor în ceea ce priveste aplicarea prevederilor legale referitoare la deseurile periculoase. -întarirea capacitatii generatorilor de deseuri în vederea gestionarii ecologice rationale a deseurilor periculoase. 4. Prevenirea si minimizarea generarii deseurilor 4.1. Promovarea si aplicarea principiului prevenirii generarii deseurilor periculoase si pe cât posibil, a principiului proximitatii în 4.1.1. Sustinerea aplicarii tehnicilor de minimizare a deseurilor si tratare îmbunatatita specifice diferitelor deseuri periculoase 4.2.1. Instruirea si responsabilizarea agentilor economici privind întreprinderile si instalatiile care intra sub incidenta legii 645/2002 pentru aprobarea si modificarea OU 34/2002 5. Recuperarea materiala (reciclarea) si recuperarea energiei din deseurile periculoase 5.1. Minimizarea impactului deseurilor periculoase asupra sanatatii populatiei si mediului. 5.1.1. Promovarea reciclarii materialelor neferoase folosind topitoriile existente 5.1.2. Promovarea valorificarii termoenergetice a deseurilor periculoase în cuptoarele de ciment 41

6. Colectarea si transportul deseurilor 6.1. Înfiintarea de servicii de colectare si transport pentru deseurile periculoase 6.1.1. Înfiintarea unui sistem de colectare si transport al deseurilor periculoase care sa satisfaca necesitatile generatorilor 6.1.2. Monitorizarea transportului si colectarii deseurilor periculoase în conformitate cu cerintele UE si dezvoltarea bazei existente. 7. Tratarea si eliminarea deseurilor 7.1. Eliminarea deseurilor periculoase într-un mod ecologic rational si eficient economic si acceptabil social. 7.1.1. Încurajarea tratarii deseurilor periculoase în vederea: -valorificarii (daca este posibil) -facilitarii manipularii -favorizarii eliminarii -diminuarii caracteristicilor periculoase 7.1.2. Asigurarea de conditii adecvate pentru facilitatile de tratare si eliminare a deseurilor 7.1.3. Crearea conditiilor ca noile instalatii si facilitati sa fie proiectate, construite si sa opereze la nivelul cerintelor Uniunii Europene 7.1.4. Facilitarea exportului corespunzator al anumitor deseuri periculoase pentru o gestionare ecologic rationala 8. Gestionarea terenurilor contaminate 8.1. Asigurarea sanatatii publice prin prevenirea/minimizarea expunerii populatiei la riscurile generate de terenurile contaminate, apa contaminata si contaminantii în sine 8.1.1. Atingerea obiectivelor de calitate privind apele de suprafata, apa subterana si asigurarea îndeplinirii obligatiilor internationale ale României în domeniul conservarii biodiversitatii si prevenirii accidentelor ecologice pe Fluviul Dunarea (Conventia Cadru a Dunarii) 8.1.2. Punerea la dispozitia publicului a informatiilor privind terenurile contaminate 8.2 Prevenirea aparitiei de noi terenuri contaminate 8.2.1. Aplicarea tehnologiilor adecvate de tratare/eliminare a deseurilor periculoase produse în mod curent 42

9. Finantarea sistemului de gestionare a deseurilor periculoase 9.1. Dezvoltarea si utilizarea eficienta de sisteme si mecanisme economico-financiare pentru gestionarea deseurilor periculoase în conditiile respectarii principiilor generale, cu precadere a principiului poluatorul plateste. 9.1.1. Dezvoltarea si implementarea eficienta a unor instrumente economico-financiare care sa asigure o piata viabila a deseurilor de productie periculoase prin aplicarea principiului poluatorul plateste si a principiului responsabilitatii producatorului 9.2. Îmbunatatirea accesului industriei la finantarea necesara pentru investitii eficiente si justificate economic în domeniul protectiei mediului, a tehnologiilor de productie curate si modernizarii instalatiilor 9.2.1. Capacitatea bancilor comerciale pentru a finanta (oferi credite pentru) proiecte de mediu în conditii avantajoase 10. Sistem informational pentru gestionarea deseurilor 10.1. Dezvoltarea sistemului informatic privind deseurile periculoase în concordanta cu cerintele internationale si ale UE 10.1.1. Îmbunatatirea sistemului de autorizare si control în domeniul deseurilor periculoase 10.1.2. Îmbunatatirea sistemului de informare si prelucrare date la nivel regional si national în vederea planificarii în domeniul gestionarii deseurilor periculoase (dezvoltarea strategiei) 10.1.3. Punerea la dispozitia publicului a informatiilor referitoare la gestionare deseurilor periculoase 10.2. Implementarea unui sistem de raportare a datelor privind gestionarea deseurilor în concordanta cu cerintele UE 11. Cresterea gradului de constientizare 11.1. Cresterea constientizarii publicului privind impactul deseurilor periculoase asupra sanatatii populatiei si a mediului 11.1.1. Cresterea constientizarii asupra consecintelor practicilor necorespunzatoare în domeniul gestionarii deseurilor periculoase din punct de vedere al protectiei mediului 11.1.2. Cresterea constientizarii asupra necesitatii bunelor practici în domeniul gestionarii deseurilor periculoase 11.2. Cresterea constientizarii întreprinderilor privind beneficiile aplicarii practicilor si tehnologiilor curate 11.2.1. Cresterea constientizarii la nivelul industriei privind productia curata si respectarea prevederilor IPPC 43

11.2.2. Cresterea constientizarii la nivelul APM-urilor si administratiei centrale privind productia curatasi prevederile IPPC 11.3. Cresterea constientizarii privind 11.3.1. Îmbunatatirea performantei industriale prin obligatia de asumare a responsabilitatii asumarea responsabilitatii producatorului producatorului si principiul poluatorului plateste Tabelul 1.14. Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri periculoase Categoria de deseuri periculoase Sub-categorii Obiective principale Obiective subsidiare 1. Deseuri cu continut de PCB/PCT -Uleiuri uzate cu continut de PCB/PCT -Echipamente cu continut de PCB/PCT 1.1. Gestionarea în conformitate cu prevederile legislatiei nationale armonizata cu cea a UE 1.1.1. Actualizarea periodica a inventarului national de deseuri cu continut de PCB/PCT 1.1.2. Responsabilizarea agentilor economici în vederea interzicerii utilizarii echipamentelor care contin PCB/PCT 1.1.3. Depozitarea în conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu a deseurilor cu continut de PCB/PCT 1.1.4. Eliminarea stocurilor existente utilizând cele mai bune conditii tehnice si economice în cel mai scurt timp posibil 1.1.5. Interzicerea utilizarii uleiurilor si a echipamentelor care contin PCB/PCT 2. Pesticide expirate -Pesticide expirate identificate pana la 30 mai 2002 care fac obiectul 2.1. Gestionarea în conformitate cu cerintele legale 2.1.1 Actualizarea periodica a inventarului national de pesticide expirate si inspectarea locurilor de stocare 44

proiectului PHARE 2002 al MAAP aplicabile 2.1.2 Colectarea separata si depozitarea în conditii de siguranta pentru sanatatea -Alte deseuri populatiei si mediu a tuturor deseurilor de pesticide si ambalaje de periculoase (existente si viitoare) pesticide care au fost/vor fi 2.1.3 Eliminarea stocurilor existente în cele identificate în afara mai bune conditii tehnice si economice cel proiectului PHARE 2002 mai curând posibil 3. Solventi organici Toate grupele de solventi 3.1. Reducerea cantitatii 3.1.1 R educerea consumului de solventi si a clorurati organici utilizate de deseuri generate si a generarii de deseuri prin utilizarea emisiilor în mediu tehnologiilor curate 3.1.2. Reducerea cantitatii de deseuri de solventi organici clorurati generate prin recuperarea si reutilizarea acestora 3.2.1 Reducerea deversarilor de deseuri de solventi în mediu 3.3. Eliminarea 3.3.1. Stabilirea unei gestionari si eliminari deseurilor în conditii corespunzatoare a deseurilor de solventi corespunzatoare organici clorurati 4. Uleiuri uzate 4.1.1. Eliminarea pietei ilegale a uleiurilor uzate a caror utilizare genereaza un impact negativ asupra sanatatii populatiei si mediului 4.2. Reducerea 4.2.1. Încurajarea utilizarii uleiurilor intr-o impactului asupra maniera ecologic rationala în cuptoarele de sanatatii populatiei si ciment mediului prin îmbunatatirea gestionarii uleiurilor uzate 45

5. Deseuri rezultate din activitatea medicala si din institutii de cercetare -Deseuri infectioase (codurile 18.01.01; 02 si 03) din unitati medicale si de cercetare -Deseuri periculoase, altele decât deseurile infectioase 5.1. Colectarea separata a deseurilor infectioase si periculoase (altele decât cele infectioase) 5.1.1. Reducerea cantitatii de deseuri medicale infectioase si periculoase de catre spitale prin colectarea separata (pe categorii de deseuri) si eliminarea finala a acestora întro maniera ecologic rationala si eficienta economic 5.2. Colectarea separata a deseurilor nepericuloase 5.3. Eliminarea în siguranta a deseurilor medicale fara afectarea sanatatii personalului medico-sanitar si a populatiei 5.3.1. Realizarea unei depozitari temporare ecologic sigure a deseurilor infectioase si periculoase 5.3.2. Interzicerea depozitarii finale a deseurilor periculoase fara pretratare, în vederea inertizarii totale. În cazul deseurilor infectioase si periculoase vor fi excluse metodele de pretratare care transfera poluanti în alti factori de mediu. -Baterii si acumulatori 6.1. Gestionarea bateriilor si acumulatorilor uzati în concordanta cu cerintele specifice legislatiei nationale armonizata cu cea europeana 6.1.1. Restrictionarea introducerii pe piata a bateriilor si acumulatorilor, care contin anumite substante periculoase 6.1.2. Colectare separata pentru bateriile si acumulatorii uzati 6.1.3. Eliminarea în conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu a componentelor periculoase nevalorificabile din baterii si acumulatori uzati 6.1.4. Recuperarea materialelor valoroase

continute în baterii si acumulatori 46

47

1.6.1. INSTRUMENTE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR STRATEGICE Instrumente de reglementare va fi completat si îmbunatatit cadrul legislativ referitor la activitatile de gestionare a deseurilor prin: -acte de reglementare a impactului asupra mediului; -acte de reglementare a activitatilor de recuperare materialasi energetica; -acte de reglementare vizând responsabilitatile generatorilor de deseuri; -acte de reglementare vizând responsabilitatile autoritatilor publice si relatiile ce trebuie definite între acestea si ceilalti factori implicati. Instrumente economice care sa încurajeze reflectarea costurilor activitatilor de gestionare a deseurilor atât în pretul produselor, cât si în statutul pe piata al producatorului. Aplicarea corecta a stimulentelor financiare pe de o parte, si a penalitatilor pe de alta parte, va încuraja activitatile de gestionare prin preven ire, reducere si recuperare, conducând în acelasi timp la eliminarea practicilor de gestionare cu impact asupra mediului sau care vin în contradictie cu principiul poluatorul plateste . Instrumente statistice pe baza carora sa se obtina date corecte referitoare la generarea si gestionarea deseurilor si care sa permita evaluarea situatiei actua le si stabilirea obiectivelor de îndeplinit. Este necesara îmbunatatirea si adaptarea sist emului actual de colectare, validare si raportare a datelor la nivel judetean si nation al. Alte instrumente -aplicarea si controlul aplicarii legislatiei existente; -elaborarea planurilor de gestionare a deseurilor; -crearea unor comitete care sa cuprinda reprezentanti ai tuturor factorilor implicati în activitatile de gestionare a anumitor tipuri de deseuri; -introducerea acordului voluntar între patronate si autoritatile centrale de resort pentru fixarea si atingerea tintelor, stabilite de comun acord. -analiza ciclului de viata al produselor si realizarea bilanturilor ecologice , în scopul implementarii celor mai bune practici de gestionare a deseuril or. 1.6.2. FACTORI IMPLICATI Pentru îndeplinirea obiectivelor nationale si europene în domeniul gestionarii deseurilor este necesara implicarea, practic, a întregii societati, reprezentata p rin: -autoritati publice centrale si locale (mediu, administratie, sanatate, industrie, finante); -generatori de deseuri (persoane fizice si juridice de stat sau private); -asociatii profesionale si institute de cercetare;

-societate civila (consumatori de bunuri, organizatii non-guvernamentale etc.).18 18 xxx - http://www.mmediu.ro/dep_mediu/strategie_deseuri.htm 48

Capitolul 2 SURSE DE POLUARE 2.1. Surse de poluare Marile cantitati anuale rezultate, gradul de toxicitate sau de infestare asupra factorilor mediului ambiant, si în consecinta, asupra vietuitoarelor si oamenilor, fac din deseuri, de orice fel ar fi ele, o mare si complexa problema a acestui început de mileniu. Principalele cauze al degradarii factorilor mediului ambiant sunt legate de spor ul demografic accelerat (fig. 2.1 si fig. 2.2), de perfectionarea proceselor tehnol ogice productive (mari consumatoare de materii prime) si accentuarea procesului de urbanizare, adesea dificil de controlat, cauze care merita sa fie privite si pri n interrelatia lor1. Numarul oraselor mar 600 500 400 300 200 100 0 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020 Anul Fig. 2.1. Prognoza numarului de oraselor cu numar mare de locuitori. 2 0 5 10 15 20 25 30Numar locuitori (milioane Tokyo Mexico CitySao PauloNew YorkBombayShanghaiLos AngelesCalcuttaBuenos AiresSeoulBe ijingLagosOsakaDelhiRio de JaneiroKarachi Orasul 1970 1996 2015 Fig. 2.2. Prognoza cresterii numarului de locuitori din câteva metropole ale lumii .3 1 Bold O.V. si Maracineanu G.A. Managementul deseurilor solide urbane si industr

iale, Ed. MATRIX ROM, 2003; 2 xxx - http://www.un.org/esa/population/pubsarchive/urb/urbcht2.htm 3 xxx - http://www.un.org/esa/population/pubsarchive/urb/urbcht1.htm -World's ur ban agglomerations with populations of 10 million or more inhabitants in 1996: 1970, 1996 and 2015 51

Procesul de urbanizare conceput ca o suma de procese economice si sociale mereu mai performante, afecteaza profund mediul ambiant în care se desfasoara. Implicatiile ecologice ale urbanizarii difera, functie de conditiile economice a le tarilor în cauza. Astfel daca tarile subdezvoltate sau în curs de dezvoltare nu-si pot rezolva problemele mediului înconjurator decât, abordând problemele de alimentatie, sanitare, ale somajului si lipsei de servicii, în tarile dezvoltate eforturile principale se îndreapta spre problemele aferente poluarii solului, apelor subterane si de suprafata si aerului. Efectele nocive ale deseurilor4 (poluare, impurificare), dar mai ales depozitare a necorespunzatoare a deseurilor sunt determinate de: -emanatiile de gaze nocive generate de procesul descompunerii deseurilor (gazele produse de fermentare) au ca efect poluarea aerului; -scurgerile si infiltratiile din precipitatii si a substantelor în dilutie transportate cu acestea si din umiditatea proprie a deseurilor (levigat) - au ca efect poluarea apelor de suprafata si a solurilor din zonele adiacente, sau ale solurilor de sub amplasamentul depozitului si, implicit, al apelor subterane. În acest context, se poate vorbi si de "resurse secundare" ce apar dintr-un proces tehnologic primar ca produse secundare ale acestuia, facând parte din categoria de pierderi ale procesului sau deseuri si care din considerente tehnice si de efici enta economica nu sunt utilizate decât în parte. Cota parte din resursele secundare care pot fi folosite eficient economic este dependenta de potentialul energetic sau de subst antele utile pe care acestea le contin, de stadiul de dezvoltare a tehnologiei recupera rii si de nivelul de referinta al costurilor energiei si al materialelor utilizate. Rezulta ca valoarea resurselor secundare refolosibile prezente în deseuri, ca anumite resurse secundare, are un caracter dinamic în timp, cea ce azi nu este pos ibil tehnic sau nu se justifica economic a fi recuperat, mâine poate deveni posibil teh nic si eficient economic sau invers. Aparitia resurselor secundare este cauzata de caracteristicile calitative ale materiei prime si de imperfectiunile de natura tehnologica sau energetica ale pr oceselor care au loc în prelucrarile primare si care sunt reliefate sintetic de randamentul obtinut5. Pierderile energetice se pot datora naturii procesului tehnologic si caracteristicilor tehnico-constructive ale agregatelor unde are loc prelucrarea. Procesarea resurselor de origine miniera reprezinta un exemplu tipic pentru cele

expuse mai sus, în cazul când se valorifica zacaminte complexe de substante minerale utile, din care nu se extrag decât unul sau doi componenti minerali, ceilalti situân du-se sub limita de rentabilitate datorita continuturilor scazute de mineral sau eleme nt util6. Ca si consecinta a celor anterior mentionate sursele /agentii de poluare, cei ma i importanti atât prin cantitatile evacuate, cât si prin gradul lor de toxicitate, pot fi grupate astfel (fig. 2.3.) 7: -activitatea industriala, cu precadere cea aferenta industriei energetice, siderurgice (marile halde de zguri, slamuri, cenusi, fenoli, cianuri, amoniu, ap e acide, 4 Dumitrescu I. Poluarea mediului, Ed. Focus, Petrosani, 2002; 5 Bold O.V. si Ionescu C. Depozitarea, tratarea si reciclarea deseurilor. Îndrumar de lucrari practice, Ed. UNIVERSITAS, Petrosani, 2003; 6 Bold O.V. si Maracineanu G.A. Managementul deseurilor solide urbane si industr iale, Ed. MATRIX ROM, 2003; 7 xxx - http://esl.jrc.it/envind/sip/wm/Sip_wm03.htm 52

acizi, baze, metale grele, etc), industria chimica anorganica /organica (acizi, baze, fenoli, mercur, detergenti, petrol, etc), industria materialelor de constructii (ciment, azbest, suspensii minerale, acizi, baze, carburanti, etc) (fig.2.4.a8, b9); -industria extractiva (prin haldele de steril sau namoluri de la flotatie, noroaie de foraj, materiale de cimentare, petrol brut, metale grele, acizi, baze , cianuri, etc) (fig. 2.4.c10); -activitati aferente gospodariilor comunal - municipale (platformele si rampele de namoluri ale statiilor de epurare sau tratare, rampe de gunoi, retele de canalizare necorespunzator etansate sau întretinute) (fig.2.4.d11); -activitatea agricola a culturilor de câmp sau cea zootehnica (îngrasaminte, pesticide, resturi vegetale, evacuarile si stocarile necorespunzato are ale dejectiilor animaliere, etc) (fig. 2.4.e12); -fluxurile rutiere sau feroviare (prin accidente, depozitari necorespunzatoare, depozitele proprii de carburanti, cimitire auto sau autoschro t-uri, etc) (fig. 2.4.f13). Activitatea agricolaActivitati generatoare de energie si rafinarea petrolului Activitatea industrialaActivitatea de turism Activitati casnice Activitati de transport Descarcarea directa a substantelor inofensive Depozit de deseuri Incinerator Tratarea deseurilor lichide Tratarea si depozitarea specialaDeseuri reziduale din agriculturaDeseuri rezultate de la prelucrareCenus asi alte deseuri solide Procese de racire si de prelucrare a apeiDeseuri radioactive Deseuri solide neincinerabile Deseuri solide incinerabileDeseuri lichide Deseuri municipale Apa menajeraDeseuri chimice periculoase Componente vechinerecuperabile si cauciucuri

Fig. 2.3 Sursele generatoare de deseuri si directiile de prelucrare a acestora. 8 xxx - http://ec.europa.eu/environment/air/stationary.htm 9 xxx - http://www.rematsalaj.ro/net/imagini/span.jpg 10 xxx http://www.inegi.gob.mx/inegi/contenidos/espanol/prensa/Contenidos/capsulas/2003 /economicas/exporta cion.asp?c=792 11 xxx http://www.telegrafonline.ro/1155934800/articol/7673/rampa_de_gunoi_agigea_focar _de_infectie_si_per icol_de_incendiu.html 12 xxx - http://www.banatnova.ro/echipamente_grajduri.php 13 xxx - http://www.foto.md/ro/photo/4655 53

b) a) d) c) e) f) Fig. 2.4. Sursele generatoare de deseuri: a) activitate industriala; b) span; c) industria extractiva; d) gropi de gunoi; e) dejectii animaliere; f) cimitir de fier vechi. Ca urmare a activitatii umane sunt eliberate în atmosfera o serie de noxe (fig.2.5)14. Alte surse Alte surse Industria 11% 21% chimica 2% Petrochimie Prelucrarea 14% metalelor 2% Prelucrarea Motoare cu metalelor Vehicule ardere 3% interna 61%

Carbune 16% 70% a) b) Alte surse Alte surse 6% 18% Solventi Motoare cu 27% ardere interna 4% Vehicule Stocare si 28% transport 8% Motoare cu ardere interna Alti 10% combustibili Prelucrarea metalelor 8% Depozite de 37% Deseuri deseuri Vehicule 17% 10% c) 27% d) 14 xxx - http://www.newsbatch.com/env-airsource.html 54

Alte surse Agricultura Fig. 2.5. Tipuri de noxe generate de activitatea umana: a) monoxid de carbon; b) dioxid de sulf; c) plumb; d) componente organice volatile; e) particule. Ciclul de "viata" al oricarui material utilizat în activitatile umane15, deci indubitabil si producator de deseuri, este prezentat schematic în figura 2.6, iar din analiza acestui ciclu se pot identifica cu usurinta sursele de producere ale des eurilor. 15% 10% Drum pavat 14% Eroziune naturala 6% Praf din constructii 27% Drum nepavat 28% e) Resurse naturale Extractie Material natural (brut) Produse de manufacturaProduse Utilizare produs Energie Productia energiei Emisii si deseuri Emisii si deseuri Emisii si deseuri Recuperare Emisii si deseuri Emisii si deseuri Depozitare Energie Fig. 2.6. Ciclul materialelor Sugestive în acest sens sunt cifrele publicate de catre O.E.C.D.16, pentru tarile continentului european, la nivelul anului 1990. Cantitatea totala se ridica la cea 9,0 mld. tone de deseuri, din care 420 mii. tone au fost deseuri menajer - municipale, 1, 5 mld.

tone deseuri industriale din care 300 mii. tone deseuri periculoase, iar 7 mld. tone deseuri provenite din industria energetica, agricultura, minerit, demolari si na moluri de canalizare. 15 Wehry A. si Orlescu M. Reciclarea si depozitarea ecologica a deseurilor, Ed. ORIZONTURI UNIVERSITARE, Timisoara, 2000; 16 xxx European Environment Agency database, http://www.eea.dk/frdb.htm; 55

O prezentare schematica a ciclului de figura 2.7, 17 Extractia Pregatire Prelucrare Utilizare Deseuri materiei prime Reprelucrare Reutilizare Reciclare Fig. 2.7. Ciclul de

viata

al materialelor este prezentata în

viata al materialelor.

Tinându-se cont de cele prezentate anterior, în continuare este prezentat ciclul de viata al unei case (fig. 2.8). caramidatencuialaferestre alte componente transport 1 transport 2 transport 3 transport CASAîncalzire activitate casnicadeseuri reciclare casa operationalaîntretinere materiale de întretinere transport electricitate demolare transport incinerare/ depozitare electricitate Fig. 2.8. Ciclul de viata al unei case. În vederea studiului posibilitatilor de realizare a evaluarilor ambientale 18, trebuie sa se urmareasca în principal presiunile ecologice si nocivitatile aferent e acestor 17 xxx - Life cycle thinking, http://www.ami.ac.uk/courses/topics/0109_lct/ 18 Irimie I.I. Abordari termodinamice în vederea stabilitatii si a gradului de pol uare ale unui sistem ambiental. Lucrarile stiintifice ale Simpozionului International Universitaria Ro pet 2003 Ecologie si protectia mediului ; 56

componente, de exemplu în filiera industriala, dupa cum se poate observa din organigrama prezentata în figura 2.9, exploatarea resurselor naturale constituie obiectul industriei miniere si agriculturii. Aceste ramuri economice produc materii prime de baza si materii - suport de energii primare. Utilizatori umani Industrii de servicii distributie-întretinere-reparatii Obiecte manufacturate Industrii de proces, textile, electrice, electronice etc. Materiale de constructii Materiale consumabile Reciclari Industrii chimice si parachimice Materii prime Energii primare Industria minierasi agriculturaMEDIUL AMBIANT RESURSE NATURALE Industrii de conversie a energiilor Vectori energetici: - electricitate; - combustibili; - vapori; - fluide sub presiune. Deseuri Deseuri Deseuri Deseuri Deseuri Fig. 2.9. Organigrama exploatarii resurselor naturale. Industriile chimice si parachimice (incluzând industriile agro - alimentare) produc, pornind de la aceste materii de baza, o serie de materii mai elaborate s i materiale, care în continuare sunt utilizate de industriile de proces: mecanice, e lectrice, textile, s.a. pentru a fabrica obiecte manufacturate. Aceste obiecte sunt reluate de industriile de servicii care asigura distributia, întretinerea, repararea si reutilizarea (reciclarea) dupa folosirea lor de catre f iintele umane. În paralel, industriile energetice au functia de a converti energiile primare în vec tori de energie utilizabila (electricitate, combustibili, vapori de apa, s.a.) pe care îi distribuie în etapele succesive ale filierei industriale. Fiecare operatiune industriala consuma materii si energie provenind din

operatiunea plasata în amonte si produce pe de o parte produse functionale (deoare ce sunt definite prin functia pe care o îndeplinesc în operatiunile plasate în aval), si pe de 57

alta parte subproduse, din care o parte este reutilizata chiar în sistem (sau adesea reciclata în alta operatiune) si o alta parte este evacuata în mediul ambiant. Aceasta analiza cantitativa este utila în vederea stabilirii (cunoasterii) naturii , calitatii si cantitatii poluantilor generati prin transformarile fizico - chimic e si biologice care se produc în timp, si implicit pentru gasirea solutiei de eliminare. Prin cantitatile imense si gradul lor de toxicitate, deseurile rezultate din activitatile economico - sociale reprezinta un real pericol pentru poluarea fact orilor mediului ambiant (aer, ape, sistemul sol - ape freatice, etc.) si producerea dezechilibrelor economice. Demna de comentat si subliniat este masa alarmant de mare a deseurilor întâmplatoare care prin continutul lor se încadreaza în categoria deseurilor periculoase. Definirea si evidenta lor este dificilasi diferita de la o tara la alta, sau de faptul ca pâna si deseurile menajere contin deseuri întâmplatoare (baterii, uleiuri, rasini, medica mente expirate, s.a.) se obtine adevarata dimensiune a pericolului ce decurge de aici (poluarea inconstienta a factorilor mediului ambiant). Deseurile periculoase (grad mediu sau ridicat de periculozitate) centralizate pe baza unor statistici nationale oficiale reprezinta, conform estimarilor O.E.C.D. aproximativ 16% din totalul deseurilor industriale (338 mii. tone din cea. 2.100 mii, tone) în zona vest europeana se estimeaza pentru deseuri întâmplatoare intervalul de 3 0 - 45 mii. tone/an, iar pentru zona centrala si estica o "productie" anuala de ap roximativ 6 mii tone. La aceasta se mai adauga alte 25 - 30 mii. tone de deseuri întâmplatoare produse în fiecare an pe teritoriul Federatiei Ruse. Un clasament, pe tari, referitor la cantitatile de deseuri periculoase produse în anul 1980, este prezentat în tabelul 21.19: Tabelul 2.1. Cantitatea de deseuri periculoase produse în anul 1980. Nr. crt. Tara Cantitatea de deseuri periculoase, (mii. Nr, crt. Tara Cantitatea de deseuri periculoase, (mii. t/an) 1. Rusia 20 9. Marea <2,0

2. Slovacia 12 10. Spania 3. Cehia 8,5 11. Grecia Germania 6 12. Portugalia 5. Ungaria 4 13. Olanda 6. Franta 4 14. România 7. Italia 3,5 15. Austria 8. Slovacia 3,5 16. Elvetia Cantitatea generata pentru aceste tipuri de deseuri - conform definitiilor nationale, prezinta mari diferente între tari, lucru care reflecta în cele mai multe cazuri, diferentieri semnificative în modul de încadrare si interpretare. Pentru o mai buna întelegere, în tabelul 2.2, se prezinta lista substantelor periculoase continute în deseurile menajere. 19 Wehry A. si Orlescu M. Reciclarea si depozitarea ecologica a deseurilor, Ed. ORIZONTURI UNIVERSITARE, Timisoara, 2000; 58

Importanta (gravitatea) acestei probleme consta în faptul ca aceste deseuri sunt depozitate, deci se, impune cu impetuozitate luarea masurilor de precautie / pro tectie aferente si specifice deseurilor periculoase. Prezenta elementelor întâmplatoare în deseurile urbane limiteaza posibilitatea de reciclare a acestora datorita existe ntei pericolului de contaminare. Tabelul 2.2. Lista substantelor periculoase din deseurile menajere. Nr. crt. Denumirea produsului Tipul substantelor întâmplatoare i 1. Plastic -compusi organoleptici; -solventi organici în PVC. 2. Pesticide - compusi organoclorici; -compusi organofosfati. 3. Medicamente expirate - solventi si reziduuri organice; - urme de metale grele. 4. Pictura (tablouri, pânze rebutate, tuburi de vopsele, s.a.) - metale grele; - pigmenti, solventi; - reziduuri organice. 5. Baterii - metale grele. 6. Produse petroliere - ulei; - fenoli, alti compusi organici; - metale grele; - amoniac; -sare acida, soda caustica. 7. Metale - metale grele; - pigmenti; - sare galvanica abraziva; - ulei, fenoli. 8. Piele - metale grele. 9. Textile - metale grele; - compusi organ oca lor ici. Diferentele de la o tara la alta, în ceea ce priveste cantitatile si caracteristicile deseurilor, sunt dependente de gradul de dezvoltare industriala, tehnologica, ni vel de trai, civilizatie sau densitate demografica, diferente cuprinse între cea 150 - 60 0 kg/an x cap de locuitor (fig. 2.10). 59

Total deseuri 25 600 Total deseuri (mii. tone/an) 20 Deseuri / cap locuitor 450 15 300 10 150 5 0 0 Deseuri / cap locuitor (kg/an) Federatia Rusa Germania de vestItalia .U.KTurciaFrantaPoloniaSpaniaUcrainaOlandaGermania de EstRomaniaUngariaAustriafo sta CehoslovaciaBelgiaElvetiaSuediaGreciaPortugaliaRepublica CehaBulgariaDanemar caMoldovaNorvegia Republica SlovacaCroatiaFinlandaIrlandaSloveciaLituaniaLuxembrugIslanda Tara Fig. 2.10. Cantitatile de deseuri dupa 1980 în tarile Europei. Din punct de vedere cantitativ, compozitia deseurilor, desi alcatuita cam din aceleasi categorii, procentul difera de la o tara la alta, reliefând indubitabil n ivelul tehnologic al economiei si gradul de civilizatie. în figura 2.11 se prezinta o ana liza comparativa a deseurilor pe categorii, remarcându-se ponderea relativ mare a deseu rilor industriale în România comparativ cu celelalte state luate în analiza. 5 Cantitatea (t/loc/an) 4 3 2 1

0 Deseuri urbane Deseuri industriale Deseuri agricole Categoria de deseu Romania California Florinda Fig. 2.11. Analiza comparativa a deseurilor pe categorii La scara unei natiuni, a societatii în ansamblul ei, nimeni nu mai poate ignora faptul ca asemanatoare unor forme de relief malefice, "muntii" de deseuri cresc în fiecare an cu câtiva metri, la portile oraselor moderne existând adevarate centuri d e murdarie. Deseurile, depozitele neecologice deformeaza peisajele, polueaza facto rii mediului ambiant. Sunt surse însemnate de germeni patogeni purtati de aer (vânt) si ape curgatoare sau meteorice, devenind astfel vectori de transport si dispersie. Acestora li se adauga alti vectori biologici, animale (în special rozatoarele), pasari sau chiar oamenii. În România, ca si în alte tari, impactul deseurilor asupra mediului a crescut alarmant, administrarea (managementul) necorespunzatoare a acestora generând contaminari ale solurilor si apelor freatice, atmosferei prin emanatiile de CO2 si alte gaze toxice cu efecte directe asupra sanatatii populatiei. 60

Impactul social, se manifesta cu precadere prin cresterea accelerata, de la an l a an, ale costurilor unitare de depozitare a deseurilor, crestere determinata în pri mul rând de sporurile cantitative ale acestora, de epuizarea spatiilor existente si de di ficultatile întâmpinate în actiunea de gasire a altora noi. În plus, pentru România, plata serviciului de depozitare pâna în anul 1989 era inclusa în costurile totale de salubrizare, solutie paguboasa pentru eficientizarea acesto r servicii. Momentan, în foarte putine situatii se percep taxe de depozitare (ex.: C onstanta - 8 $/t, Bucuresti 5 $/t, ajungând în unele cazuri la cea. 8,5 $/t). Prin alinierea la conceptiile si normativele în domeniu ale tarilor dezvoltate din Europa, în România costul unitar de depozitare / neutralizare va creste în functie de cerintele tot mai severe privind protectia mediului ambiant si monitorizarea dep ozitelor, atât în perioada de exploatare cât si dupa închidere. Impactul asupra sanatatii populatiei, se manifesta prin epidemiile (boli infectioase) provocate si prin speranta de viata la nastere. Fata de cetatenii t arilor dezvoltate (C.E.E.), românii traiesc, în medie, eu 7 -8 ani mai putin20, 21. Eliminarea (înlaturarea) acestor situatii se poate realiza doar prin elaborarea de planuri strategice corespunzatoare, punerea lor în aplicare (alocare de fonduri) s i urmarirea realizarii lor punct cu punct. Alaturat acestei actiuni se situeaza, în egala masura, educarea spre cresterea responsabilitatii sociale si individuale, în scopu l implicarii populatiei la deciziile privind reciclarea materialelor si acceptarea solutiilor si costurilor aferente depozitarii. De aceea, optiunile de management si planificare urbana referitoare la deseuri, trebuie sa vizeze: -în planificare, reducerea cantitatilor/normelor admise si integrarea managementului; -în management, implementarea schemelor corespunzatoare de reciclare si colectare separata; -în instrumentarea economica, legiferarea sistemului eficient si normal de taxare; -în standardizare, prin productii cât mai putin poluante si producatoare de deseuri, ambalare performanta care sa permita reciclarea si asigurarea colectari i selective, pe cât posibil chiar din faza colectarii. 2.2. Natura si originea deseurilor industriale Natura si originea deseurilor industriale sunt în functie de materia primasi materialele introduse în fabricatie, de specificul atelierelor si al tehnologiilor de prelucrare si chiar de utilajele prelucratoare si produsele rezultate, daca aces

tea sunt casate, respectiv rebutate. Ele apar tot parcursul fluxului tehnologic din cadru l unui atelier, sectie sau întreprindere (fig. 2.12) 22. Ar fi foarte laborios si chiar e xcesiv a se întocmi un studiu complet si sistematic în care sa se includa deseurile industriale ce apar în toate produsele tehnologice. În sectiile sau fabricile în care se realizeaza un sin gur material sau o piesa omogena se simplifica elaborarea studiului iar în acest caz 20 Dumitrescu I. Poluarea mediului, Ed. Focus, Petrosani, 2002; 21 Traista E. si Madear G. Ingineria mediului. Ingineria solului si ambientala, Ed. UNIVERSITAS, Petrosani, 2000; 22 xxx - http://www.p2ric.org/TopicHubs/subsection.cfm?hub=26&subsec=2&nav=2 61

elaboratorul trebuie sa fie tehnologul sau specialistul pe problema din cadrul s ectiei respective23. INTRARE PROCES IESIRE Material Substante chimice ApaEnergie Personal Aprovizionare Manipulare/ transport Stocare Prelucrare Ambalare Transport Distributie Produs Iesi care nu reprezinta produs: -emisii -efluenti -deseuri solide -deseuri periculoase -pierderi de energie si de caldura Fig. 2.12. Fluxul tehnologic în cadrul unei atelier, sectii sau întreprinderi. De aceea, în continuare sunt redate unele scheme ghid pentru reziduurile ce apar în cadrul unor sectii de: turnatorie, forje, prelucrari prin aschiere, tratament t ermic, debitare-ambutisare-asamblare, vopsitorie, montaj si tapiterie. 2.2.1. Reziduuri industriale în turnatorie În structura organizatorica a unei turnatorii (fig. 2.13) se disting sectoare de activitate productiva, sectoare de activitate auxiliara, depozite si anexele soc iale (fig. 2.14.). Dintre acestea sectorul de activitate productiva este producatorul de deseuri industriale, în atelierele: -atelierul de topire si elaborarea metalului lichid, care include si activitatile de cântarire, pregatire si preîncalzire a încarcaturii metalice; -atelierul de miezuire si pregatirea amestecurilor de miezuire; -atelierul de formare si de pregatire a amestecurilor de formare si de asamblare a formelor; -atelierul de turnare; -atelierul de debitare si de bavurare a pieselor turnate; -tratamentul termic primar; 23 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor ere, stradale si Reziduuri menaj

industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 62

-sablarea pieselor turnare; -controlul pieselor turnate. Fig. 2.13. Structura organizatorica a unei turnatorii 2.2.2. Deseuri industriale rezultate la forjare În cazul sectiilor de forjare (fig. 2.14), deseurile pot proveni de la atelierele de debitare, de la cuptoarele de încalzire, de la forjarea propriu zisa sub ciocane s au prese si în continuare de la operatiile le care se supun piesele forjate ca: debavurarea , tratament termic, polizare si centrul tehnic. Astfel, asa dupa cum rezulta din schema (fig.2.15) deseurile de forjare au în general urmatoarea componenta: -capete de bara, aschii metalice, caderi din bare de otel defecte (fisuri) din laminare, rupturi de scule etc., care apar la operatia de debitare; -cenuse si praf de carbune (huila), cocs metalurgic, mangal si captuseli bazice provenite de la cuptoarele de încalzire a metalelor; -calamina care se depune pe metalul încalzit, rezultata din arderea combustibililor folositi pentru încalzire si înlaturata prin decalaminare; -tunder, pulberi arsuri scorii, pierderi prin oxidare, care sunt considerate normale între 0,5 1 % din greutatea materialului si care apar ca deseuri în timpul operatiei de forjare; -bavuri si debuseuri la operatia de debavurare a pieselor forjate cu bavuri; -alice, nisipuri sau parti de metal dur folosite la sablarea pieselor forjate; -pulbere metalicasi de materiale abrazive care apar ca deseuri la polizarea pieselor forjate; -piesele rebutate la control cu defecte iremediabile cele arse, rupte sau fisurate în adâncime). Toate aceste deseuri, în general, nu sunt reciclabile la intern (în cadrul forjarii) . În sectia de forje se produc deseuri curente numai din materiale de întretinere cu ulei uzat de la ungerea utilajelor, cârpe de sters murdare etc24. 24 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaj ere, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 63

ATELIERE ATELIERE MATERIALE DESEURI AUXILIARE PRODUCTIVE metal nou fier vechi fero aliaje adaosuri si amestecuri turnate nisip nou rasini nisip uzat lianti organici si anorganici amestecuri de formare armaturi caramizi mortare argile samote nisipuri cuartate

alice pietre polizor emulsie scursuri, scoarte, halde, zgura, pulbere, captuseli de cuptoare nisip miezuri arse amestec de nisip si pulbere din forme arse captuseli de turnare

nisip ars de miezuri maselote bavuri alice pulbere metalica aschii metalice praf abraziv rebuturi Topire metal lichid Miezuri Formare Uscare Nisip nou Regenerare nisip uzat Confectionarea armaturilor arderea rasinilor si peliculizarea nisipurilor Prepararea oalelor de turnare Prepararea materialelor refractare Turnare Dezbatere vibrare Debitare debavurare Tratament termic Sablare Polizare slefuire Control Piese Fig. 2.14. Schema deseurilor industriale în turnatorie. 64

MATERIALE OPERATII TEHNOLOGICE DESEURI bare, tagle, emulsii capete de bara, tagle rupturi de scule bucati defecte aschii metalice Debitare Încalzire Curatire, tundar, oxizi Forjare Debavurare Tratament termic Sablare Calibrare Polizare-slefuire Control tehnic combustibili solizi, lichizi sau gazosi lubrefianti praf de carbune captuseli, caramizi tunder pulberi metalice arsuri - scorii arsuri - oxizi bavuri debuseuri tunder (arsuri) oxizi (rugina) alice nisip - gribluraalice, nisip pulbere metalicasparturi, praf abraziv abrazive piese defecte utilaje, scule casate cârpe murdare cârpe, bumbac, ulei de întretinere Fig. 2.15. Schema deseurilor industriale într-o sectie de forje. ulei uzat 65

2.2.3. Deseuri industriale în sectiile de prelucrari mecanice Prelucrarile prin aschiere ca: strunjirea, frezarea, rebutarea, mortezarea, gaurirea, alezarea si pilirea (fig. 2.16) sunt operatii tehnologice care se rega sesc în toate întreprinderile constructoare de masini si în atelierele mecanice de scularie, matri terie si întretinere (mecano-energetice). a) b) c) d) e) f) g) h) Fig. 2.16. Diferite operatii de prelucrare mecanica: a) strunjirea; b) gaurirea; c) taierea ; d) slefuirea; e) îndoirea talelor; f) fil etarea; g) taierea cu pânza de bomfaier; h) taierea cu foarfecul aligator. Aceste operatii pot porni de la metale laminate în bare sau de la piese turnate sau forjate. Unele piese au prevazute în tehnologia lor de fabricatie si operatiil e de tratament termic intermediar de îmbunatatire, între operatiile de strunjire-degrasar e si 66

strunjire-finisare, sau tratament termic de calire dupa care urmeaza operatia de rectificare si slefuire (fig. 2.17). MATERIALE PRELUCRARE PRIN ASCHIERE DESEURI bare laminate piese turnate lichid de racire (emulsie de petrol, sapun, bactericide) capete de bara, aschii metalice particule metalice ulei uzat rebuturi Strunjire Frezare - rabotare Gaurire - alezare Suflare - spalare Tratament termic Spalare Rectificare piese forjate, turnate lichide de racire (emulsie desapun, bactericide) aer comprimat aschii metalice particule metalice ulei uzat piese respinse emulsie cu ulei uzat hidrati, mâl sare ulei apaDecantare - filtrare Control Decantare - filtrare Control apadetergent Decantare - filtrare ulei solubil petrol bactericide Control particule de metal abrazive ulei uzat Control tehnic Spalare spuma namol -mâl piese defecte scule, dispozitive masini casate

apa detergent piese finite cârpe, bumbac, ulei de întretinere a masinilor deseuri Fig. 2.17. Schema deseurilor industriale într-o sectie mecanica. 67

Executia mecanica a pieselor se mai face si prin extrudere din pulbere metalica însa, în general, pentru piese de dimensiuni reduse nu are o prea larga raspândire. Reziuduurile industriale în cadrul prelucrarilor mecanice sunt în cea mai mare cantitate de natura metalica, feroase si neferoase si sub diferite forme si dime nsiuni: capete de bara, aschii, pulbere metalica, si tot felul de rebuturi constatate la posturile de control inter-faze sau la controlul final. Acestea pot fi din turnare, laminare si forjare care fiind ascunse n-au putu fi descoperite decât la faza de aschiere: daca aceste defecte sunt iremediabile, piesele se rebuteazasi devin deseuri industriale25. 2.2.4. Deseuri industriale din sectiile de constructie a sasiului si caroserie d e autovehicule Deseurile industriale mai substantiale ce rezulta în atelierele de construire a sasiurilor si caroseriilor de autoturisme si autobuze sunt capete de teava recta ngularasi cazaturi din tabla de grosime variabila de la 0,5 la 1,2 mm (fig. 2.18). Aceste deseuri, îndeosebi cele de tabla pot fi reutilizate pentru executia unor piese mai mici, fi e direct, fie prin asamblarea lor prin sudura. În tinichigerie caderile sunt putin importante, mai ales ca tabla sosind dupa planurile combinate acestea este în cantitatea micasi se foloseste pentru operatiu ni secundare. Ca deseuri principale poate fi considerat electrodul de bronz. Celela lte deseuri de lemn, fâsii de la diferite garnituri, ambalaje ramase de la suruburi de asamblare etc., reprezinta deseurile diverse care sunt de mai mica importanta de cât deseurile metalice. Deseurile metalice (cazaturile de tabla sau teava) sunt compactate în baloturi de 30 la 80 kg si-si urmeaza destinatia la cubilou sau la cuptoarele electrice d e turnat piese unde sunt acceptate baloturi mai usoare decât în siderurgie. Prin balotare se creeaza posibilitatea de a fi evacuate si transportate mai usor la destinatii de ordinul zecilor si sutelor de km. În schema din fig. 2.4 este reprezentat fluxul tehnologic pentru constructia sasiului si caroseriei de autobuze26. 2.2.6. Deseuri industriale rezultate într-o vopsitorie pentru caroserii auto Într-o vopsitorie apar multe deseuri industriale dar foarte putine pot firecuperat e. În general acestea se prezinta sub forma de namol sau diverse resturi solide (fig. 2.19). Namolurile pot avea doua origini. -din materialele necesare prepararii caroseriei înainte de vopsire si dupa vopsire; -namolurile au în continutul lor lichide alcaline sau acide.

25 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor ere, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 26 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor ere, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 68

Reziduuri menaj refolosibile, Reziduuri menaj refolosibile,

MATERIALE FLUX TEHNOLOGIC REZIDUURI

tevi rectangulare Tabla în pachete lubrefianti Ambutisare tablaSudura elementelor carcasaSudare electrozi electrozi Debitare capete de tevi Sudare piese electrozi fâsii de tabla electrozi perie de lemn lubrefianti Ansamblare sasiu bucati teava electrozi Grunduit sasiu

debuseuri Pansonare Asamblare carcasaRedresare Asamblare carcasaRedresare Montaj diverse Montaj diverse Montaj general învelit cu tabla reziduuri de electrozi resturi diferite - metalice

- nemetalice Prindere în suruburi suruburi suruburi ambalaje Diverse cazaturi Montaj capace de metal, lemn, laterale cârpe de sters Fig. 2.18. Schema reziduurilor industriale rezultate într-o sectie de constructii metalice pentru sasiu si carcasa de autovehicule. 69

MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI CAROSERIE Polizat suduri Degresat Clatire - spalare Stergere cu lavete Fosfatare Spalare Uscare Chituire Vopsire electroforezaDegazare Polimerizare în etuvaLustruit Vopsire prin pulverizare Etansare Lustruire fina - lacuire piatra abrazivaapadetergent apaapalavete, cârpe apaproduse chimice apaaer, cârpe chit praf abraziv apaaemulsie emulsie detergenti grasimi pamânt filtre namol solventi hârtie vopsea chit vopsea înlaturarea pigmentilor Spuma de vopsea apapânza abraziva + apamastic Spalare automataapa+abraziv MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI CAROSERIE Polizat suduri Degresat Clatire - spalare Stergere cu lavete Fosfatare Spalare Uscare Chituire Vopsire electroforezaDegazare Polimerizare în etuvaLustruit Vopsire prin pulverizare Etansare Lustruire fina - lacuire piatra abrazivaapadetergent apaapalavete, cârpe apaproduse chimice apaaer, cârpe chit praf abraziv

apaaemulsie emulsie detergenti grasimi pamânt filtre namol solventi hârtie vopsea chit vopsea înlaturarea pigmentilor Spuma de vopsea apapânza abraziva + apamastic Spalare automataapa+abraziv apa apa hârtie de protectia vopselei pânza abraziva burete mastic hârtie carton pânza de sifon Control final emulsie noroi resturi solide apa + solventi Fig. 2.19. Schema deseurilor industriale într-o sectie de vopsitorie auto. 70

Deseurile de namol sunt putin toxice însa aspectul lor este dezagreabil iar manevrarea acestora este incomoda. Namolul apare din cauza ca în tot procesul tehnologic se folosesc lichide ca apa, vopsea, lubrefianti, solventa care se amesteca cu praful abraziv si metalic , chit si alte resturi solide27. 2.2.7. Deseurile industriale într-un atelier de tapiterie În atelierele de tapiterie se confectioneaza îmbracamintea autovehiculelor în interior si a scaunelor. Aceasta îmbracaminte poate fi din material plastic pe sup ort textil sau din plus (pânza plusata). Astfel, pentru autobuze tapiteria are în fluxul sau urmatoarele operatii: -pregatirea materialului din plastic pe suport textil (guterspan), pe masa de croitori si a sabloanelor de croire; -croirea materialului dupasablon; -asamblarea materialului la masina de cusut; -lipirea materialului prin presare la presele speciale; -îmbracarea blatului si buretelui cu husa; -fasonarea si fixarea cu agrafe; -tunsul materialului pe margini si prinsul în colturi R 25. Din toate acesta operatii deseurile industriale mai substantiale le formeaza cazaturile de la croitori si tundere de material plastic pe suport textil si de burete. În schema din figura 2.20. rezulta care sunt deseurile industriale într-o sectie de tapiterie de confectionat îmbracamintea interioara pentru autoturisme. În cadrul sectiei de tapiterie sunt mai multe ateliere asemanatoare (ca flux tehnologic) p entru a se putea realiza întreaga productie necesara unei serii mari de autoturisme din întreag a întreprindere28. 27 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor ere, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 28 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor ere, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 71 Reziduuri menaj refolosibile, Reziduuri menaj refolosibile,

MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI vata pâsla saci iuta pânza tesaturi aerifice pvc imitatie de piele Scarmanare Cardare Cusut suport pânza cart Decupare Pregatiri material Destramare Pre-cardare fire ataAsamblat elemente de garnituri de scaune pamânt fibre scurte praf de scame praf de scame Cardare praf de scame Croitorie pânza de cort Decupat - taiat mochete fetru unsoare Lipire plusCroitori Decupat - taiat clei de lipit fibre plastice Tighelit tapitat perne Cusut confectii ata de cusut ata de cusut Îmbracaminte scaune Tapiterie Tapitat pavilion (interiorul carcasei) Tapitat dusumea Catre îmbracare finala

particule metalice deseuri textile panglici otel sârma de

deseuri textile deseuri textile ambalaje de la lipire ambalaje de la ata deseuri textile deseuri, defecte cazaturi textile vata captuseala rebuturi ambalaje Fig. 2.20. Schema deseurilor industriale într-o sectie de tapiterie auto. 72

Capitolul 3 DESEURI INDUSTRIALE Deseu industrial industriale1, 2 reprezinta acele deseuri rezultate în urma activitatilor

3.1. ÎNSCRIEREA/CLASIFICAREA DESEURILOR Prin conceptul determinare a deseului trebuie sa se înteleaga în primul rând încadrarea unui material din deseu (tip de deseu) într-o categorie de deseuri genera la. Este rational sa se opereze o încadrare într-o grupa de deseuri în functie de modul de formare (generare si colectare). Pentru scopuri statistice, este necesarasi o cl asificare supraordonata a tipurilor de deseuri în functie de branse, ramura industriala sau procese, în cadrul carora este generat deseul. În timpul determinarii deseurilor, adica al stabilirii tipului, se constata daca acestea necesita sau nu necesita o maniera speciala de supraveghere, dupa legisl atia europeana, daca sunt sau nu periculoase. Ce deseuri am putea regasi aici, aflam din originea lor sau de la elementele caracteristice materialelor. De obicei, deseur ile periculoase provin de la întreprinderi industriale. Pasul urmator este identificarea unui metode adecvate de salubrizare. Metodele si instalatiile legate de aceasta sunt prezentate în tabelul 3.1.3. Tabelul 3.1 Metode de salubrizare. Metoda de salubrizare Prescurtare Depozite pentru gunoi menajer si alte depozite pentru deseuri care necesita supraveghere DGM Depozite supraterane pentru deseuri speciale DDS Depozite subterane pentru deseuri speciale (de exemplu saline) DST Mono-depozite (numai unul sau putine tipuri de deseuri sau o grupa) MD Instalatii de incinerare a gunoiului menajer sau alte Instalatii de incinerare pentru deseuri nepericuloase IGM Instalatii de incinerare pentru deseuri speciale IDS Instalatii de tratare biologica (compostare, fermentare) ITB Instalatii de tratare chimica-fizica TFC 1 Rogoff Marc J. si Willoams John F. Approaches to implementing solid waste recy cling facilities, Nozes Publication, Park Ridge, New Jersey, U.S.A., 1994; 2 Pankratz Thomas M. Environmental engineering dictionary and directory, Lewis P ublishers, S.U.A., 2001 3 Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale, http://www.gestiuneadeseurilor.ro/

73

Pentru domeniul depozitarii, la clasificarea deseurilor trebuie luate în considerare si alte criterii, care vizeaza comportarea la depozitare (rezistenta , macerare, emisii de gaze). 3.2. CATALOGUL TIPURILOR DE DESEURI VALABIL IN COMUNITATEA EUROPEANA Statele Uniunii Europene au fost de acord pe 12 octombrie 1993 cu propunerea Comisiei Europene asupra unei liste a deseurilor, conform directivei 75/442/CEE despre deseuri, modificata prin directiva 91/156/CEE. Comisia a denumit aceasta lista Catalog European de Deseuri CED si a obligat statele membre la introducerea CED in legislatia proprie. CED creeaza astfel o baza unitara pentru denumirea deseurilo r în interiorul Comunitatii Europene si pune la dispozitia utilizatorului o terminolo gie comuna bogata. Ea trebuie preluata de statele membre în dreptul comunitar si folos ita pentru a întocmi un cadru mai sigur pentru gestionarea deseurilor salubrizare, valorificare etc. La încadrarea deseului într-un tip anume trebuie avut în vedere faptul ca, în cadrul titlurilor capitolului, care fixeaza primul si al doilea loc pentru numar ul-cheie al deseului, pot aparea împartiri dupa bransa, proces, origine si tip de deseu. Daca s-ar folosi alternativ mai multe titluri de capitole, ar trebui ca al doilea titlu (în functie de bransa sau proces) sa fie plasat înaintea titlului privind tipul de deseu. Într-un capitol trebuie ales titlul mai special înainte celui mai general (locul 1-4 ) (tabelul 3.2.). În grupa, denumirea mai speciala precizeaza tipul de deseu (tabelul 3.3.)4. Tabelul 3.2 Construirea cheii deseurilor în CED. Locul 1 Locul 2 Locul 3 Locul 4 Locul 5 Locul 6 Locul 1-2 = titlu de capitol Observatie: este preferabil sa se aleaga un titlu de capitol în functie de bransa sau proces! Locul 1-4 = grupa de deseu Este valabil titlul de grupa mai special! Locul 1-6 = tipul de deseu dupa denumirea deseului Exemplul 1: CED CED CED Grupa 15 01 = ambalaje Denumirea 01 = hârtie si carton Denumirea 02 = plastic

Tabelul 3.3 Tipul de deseu. Cheia CED Denumirea CED a tipului de deseu Grupa CED 15 01 01 Hârtie si carton Ambalaje

Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor m unicipale, http://www.gestiuneadeseurilor.ro/ 74

15 15 20 20 20

01 01 01 01 01

01 02 01 02 03

Hârtie si carton Ambalaje Plastic Ambalaje hârtie si carton fractiuni colectate selectiv sticla fractiuni colectate selectiv bucati mici de plastic fractiuni colectate selectiv

Exemplul 2 CED CED CED CED Grupa 20 01 = fractiuni colectate selectiv (din gunoiul din localitati) Denumirea 02 = sticla Denumirea 03 = bucati mici de plastic Denumirea 08 = resturi organice din bucatarie, compostabile

3.3. DEFINIREA DESEURILOR ÎN ROMÂNIA Determinarea deseurilor în România s-a realizat în trecut numai pe baza standardului tehnic SR 13 350/96, prin care se efectua o încadrare foarte generala în grupe de deseuri. Prima preluare a CED in România s-a realizat în anul 1999, prin emiterea HG nr. 155/1999, publicata pe 23 martie 1999 în Monitorul Oficial nr. 118. Aceasta a fost abrogata recent, prin HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentr u aprobarea listei cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase. HG 856/2002 stipuleaza obligatia agentilor economici: -satina evidenta gestiunii deseurilor generate, pe tipuri de deseuri, inclusiv cele periculoase, pe formulare speciale; -sa raporteze ATPM periodic datele solicitate privind gestiunea deseurilor; -sa utilizeze codificarea pentru fiecare tip de deseu, dupa procedura din hotarâre. Toate datele statistice privind gestionarea deseurilor transmise anual de agent ii economici se pastreaza de catre ATPM intr-un registru de evidenta pe o perioada de minimum 3 ani. În cazul în care agentii economici desfasoarasi activitati de depozitare, alaturi de datele despre cantitatile din fiecare tip de deseu, trebuie sa se mai precizeze: -tipul depozitarii; -tipul tratarii; -scopul salubrizarii (de exemplu la rampa) sau al valorificarii (de exemplu prin REMAT); -cantitatea deseurilor depozitate definitiv; -locul de depozitare si tipul depozitului.

3.4. DIRECTIVA PRIVIND DESEURILE PERICULOASE (91/689/CEE) Înca din 1978, Comunitatea Europeana a emis o directiva despre deseurile toxice si periculoase, care trebuia aplicata de catre statele membre. Directiva a fost anulata în 1991 si înlocuita de Directiva Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deseurile periculoase (91/689/CEE) . Pe lânga informatii despre gestionarea deseuril or 75

periculoase, directiva contine în art. 1.4 definitia conceptului deseuri periculoas e . Pe 22 decembrie 1994 Comunitatea Europeana a introdus Lista deseurilor periculoase . 3.5. DESEURI PERICULOASE CONFORM ORDONANTEI DE URGENTA NR. 78/2000 (LEGEA 426/2001) În România la ora actuala se poate spune, pe baza Ordonantei de Urgenta nr. 78/2000, aprobata prin Legea nr. 426/2001, daca un deseu este periculos, daca ne cesita deci masuri de supraveghere speciale. Conform anexelor Ic pâna la Ie, deseul trebu ie încadrat în categoria deseu periculos daca are anumite caracteristici (tabelul 3.4.)5. Tabelul 3.4 Modul de încadrare a deseurilor periculoase. Domeniul de apreciere Criterii / caracteristici Tipuri generale si categorii de deseuri periculoase (nr. IC) Reziduuri din anumite domenii de utilizare si metode (de exemplu din protectia plantelor agricole, industria chimica, deseuri din spitale, pirotehnie). Elemente specifice deseurilor periculoase (nr. IE) Anumite proprietati chimice si fizice ale materialului care pot conferi grad de periculozitate (de exemplu, usor inflamabile, explozibile) si care pot produce efecte care dauneaza sanatatii (de exemplu malformatii genetice, riscul cancerului etc.) Substante continute în deseurile periculoase (nr. ID) Anumite elemente chimice si compusi daunatori, din deseul periculos, care contin unul dintre elementele mentionate în anexa. Este posibila o încadrare a deseurilor, în functie de gradul lor de periculozitate s i o data cu aceasta, de necesitatea de a fi supravegheate, conform sistematizarii de mai sus. Totusi, compatibilitatea cu sistemele de salubrizare ale statelor europene este de abia la început, desi a fost atinsa conformitatea terminologiei. Lista deseurilor periculoase specificate în Directiva 94/904/CE furnizeaza denumirile deseurilor periculoase ca si posibilitatea de a le codifica, maniera care a fost preluata s i în dreptul national românesc. 3.6. NOMENCLATORUL DESEURILOR INDUSTRIALE Din datele statistice rezulta ca au fost inventariate peste 700 de sorturi de materiale care se regasesc în deseuri si care pot constitui materii prime sau mate riale refolosibile. Pâna în prezent, nomenclatorul materialelor refolosite are componenta din tabelele 3.5 si 3.6., iar în Anexa nr.1 este prezentat Catalogul European al Deseu rilor

(H.G. nr. 155 1999). Acest nomenclator nu este imuabil, el se largeste pe masura ce apar noi tehnologii conventionale sau neconventionale de prelucrare si valorific are a unei game tot mai mari de materiale ce ajung în deseuri. Chiar si în cadrul acestui Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor mu nicipale, http://www.gestiuneadeseurilor.ro/ 76

nomenclator pentru o parte din materiale s-au stabilit sarcini minimale de colec tare întrucât tehnologiile de prelucrare si valorificare nu sunt perfectionate din care c auza sau creat stocuri mari din asemenea materiale fara miscare cum este cazul unor sortimente de textile sau cauciucuri (anvelope auto care nu mai pot fi reesapate )6. Tabelul 3.5. Nomenclatorul materialelor refolosibile din industria metalelor Nr. crt. Codul Denumirea materialului Observatii 1. 18 Otel din care: Nu sunt incluse materialele refolosibile din aliaje cu: - cobalt - stibiu - magneziu - mercur - seleniu - tantal - titan - tungsten -cu exceptia celor cuprinse în carburile sudate în capatul uneltelor taietoare (cutite, freze etc.) 2. 909 Oxizi de fier Elemente de aliere: 3. 829 Nichel 4. 856 Ferowolfram (72 % W) 5. 838 Feromolibden (60 % Mn) 6. 811 Ferocrom (65 % Cr) 7. 1005 Fonta8. 2509 Curpu 9. 2919 Cenusi de cupru ( inclusiv Cu C 1) 10. 3505 Bronz 11. 3006 Alama12. 7106 Plumb 13. 7302 Oxizi de plumb 14. 7507 Staniu compozitii antifrictiune, aliaje de lipit zinc 15. 6752 Zinc, inclusiv drojdii 16. 6903 Cenusi si staniu de zinc 17. 5506 Aluminiu 18. 6502 Cenusi de aluminiu (inclusiv AlC 1 si AlC 2) 19. 2001 Metale dure (carburi) 20. 9107 Caramizi refractare silico-aluminoase 21. 9205 Caramizi refractare magneziene 22. 9508 Corpuri abrazive Tabelul 3.6. Nomenclatorul materialelor refolosite nemetalice

Nr. crt. Codul Denumirea materialului 11 009 Hârtie cartoane din care valorificate ca atare (intern) 12 005 Textile vechi 6 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; 77

17 14 14 14 15 15 15 15 15 15

003 104 113 309 002 109 207 262 403 501

Cioburi sticla (pe sortimente: semialba, colorate, geam) Anvelope refolosite din care: Anvelope apte pentru reparare Camere de aer uzate Mase plastice din care: Polietilena de mica densitate Polietilena de mare densitate din care: Navete PVC Polistiren, inclusiv ABS

În afara de nomenclatorul mai exista unele materiale deseuri cu caracter pur specific pentru care exista alti coordonatori cum este cazul uleiurilor mine rale, folosite de autovehicule ce se colecteaza de catre Centrala PECO, sau a deseuril or din constructii ca: tâmplarie metalica, caramizi si altele rezultate din demolari pe c are le colecteaza unitatile primariei. 78

CAPITOLUL 4 DESEURI SOLIDE 4.1. Deseuri feroase În orice activitate desfasurata în industrie, în agricultura, în comert, în gospodariile colective sau individuale, se produc reziduuri care au fost definit e ca fiind reziduuri industriale, reziduuri menajere si reziduuri stradale si ca în component a acestora exista materii prime, materiale refolosibile si energie potentiala care pot fi colectate, recuperate si valorificate ca atare sau prin prelucrare. Materialele refolosibile metalice îsi au sursele în reziduurile industriale (refuzur i, resturi, rebuturi), în reziduuri menajere (obiecte metalice de uz casnic uzate) si în reziduuri stradale (diverse obiecte metalice casate, pierdute sau aruncate). Materialele feroase refolosite apar în reziduurile industriale provenite din industria siderurgica în care se elaboreaza fonta si otelul, continând cu toata dive rsitatea de ramuri industriale în care produsele siderurgice sunt prelucrate (constructii d e masini) sau utilizate ca atare (în constructii, cai ferate etc.) si terminând cu recuperarea partii feroase din mijloacele fixe casate. În functie de sursele industriale unde se formeaza materialele feroase se poate stabili urmatoarea clasificare: -materiale feroase refolosite rezultate din industria siderurgica; -materiale feroase refolosite provenite din activitatea industriala în care se prelucreaza sau se utilizeaza produse siderurgice; -materiale feroase refolosite provenite din casari de fonduri fixe. Materialele refolosibile feroase din industria siderurgica. Structura acestei gr upe de materiale feroase rezultate în industria siderurgica este complexasi de aceea clasificarea lor se rezuma numai la urmatoarele doua categorii: -materiale feroase prafoase; -materiale feroase sub forma de bucati. Materialele feroase prafoase. Aceste materiale feroase, sub forma de praf sau mâl, provin de la instalatiile de epurare a gazelor evacuate si a apelor uzat rezu ltate din procesele tehnologice siderurgice. Colectarea lor se face atât sub aspect ecologic , pentru evitarea poluarii aerului si a apei, cât si sub aspectul economic pentru valorific area intrinseca ca materie prima de înlocuite a celei obtinute în tara sau din import. Cantitatea acestor materiale este de circa 25 % din componenta gazelor

descarcate în atmosfera la sectiile siderurgice, de unde rezulta ca la un milion d e tone de otel produs într-un an se pot obtine, din gazele evacuate în atmosfera, între 25 30 mi i 79

tone materiale feroase refolosibile cu un continut de 60 70 % Fe, care raportat la productia de 1 milion tone otel totalizeaza o cantitate de 20 mii tone pe an. În apele uzate, evacuate din sectorul laminoare, se gasesc, de asemenea, cantitati de materiale feroase cu un continut de 60 70 % Fe care, raportate la productia a nuala de 40 milioane tone otel, totalizeaza o cantitate de circa 20 mii tone pe an. Materiale feroase sub forma de bucati rezulta nemijlocit din procesele de elaborare a fontei si otelului si din procesele de laminare si nu din materiale secundare provenite din epurarea gazelor si a apei uzate, ca în cazul materialului feros sub forma de praf. Din punct de vedere al cantitatii, materialele feroase în bucati depasesc cu mult cantitatile materialelor feroase sub forma de praf. În cadrul combinatelor siderurgice sursele de materiale feroase sub forma de praf sau bucati pot fi grupate în functie de sectoarele tehnologice. 4.1.1. Materialele feroase de la sectorul furnale Materialele feroase în bucati la sectorul furnale se regasesc în cantitati mult mai mici decât materialele feroase sub forma de praf deoarece cele în bucati exista doar în reziduurile industriale care apar accidental precum scursurile si lipiturile din fonta. Aceste reziduuri solidificate se maruntesc si devin materiale feroase refolosibi le, în bucati. În schimb materialele feroase sub forma de praf în sectorul de furnale apar la toate operatiile de pregatire a minereului ca: manipularea în depozite, concasare, sorta re, omogenizare, aglomerare, transport pe bandasi în toate operatiile în care minereul d e fier este manipulat pentru alimentarea furnalelor. Instalatiile de pregatire a încarcaturii feroase a furnalului, respectiv fabricil e de aglomerare si instalatiile de paletizare a minereului, sunt surse deosebit de bo gat în praf de minereu cu un continut de fier între 30 40 % Fe. În 24 ore o instalatie de aglomerare cu o capacitatea anuala de 1 milion de tone aglomerat, produce între 12 18 milioane m3 de gaze cu un continut de praf de 3 g/m3. Ca locuri generatoare de reziduuri sub forma de praf de minereu se poate mentiona în primul rând zona de captare a aerului de combustie care antreneaza particulele din praful de încarcatura supus aglomerarii si apoi zona de ciuruire a aglomeratului cald sau rece, urmate apoi de locul de transbordare din circuitul transportoarelor cu banda. La furnale, în cursul procesului de elaborare a fontei, gazele formate antreneaza din încarcatura furnalului particule solide, denumite în mod curent praf (gaze) de f urnal. 6

Acest praf de furnal (gazele evacuate) contin particule solide între limite destul de largi (25 g/m3 100 g/m3) în functie de calitatea încarcaturii (proportia de mater ial fin) si de regimul de functionare a furnalului (la mersul cu presiune înalta conti nutul de praf scade în mod sensibil). Mai sunt si alte locuri unde apar materiale feroase sub forma de praf, însa mai putin importante, cum sunt: gura de încarcare a furnalului, locurile se sortare a materiilor prime si de dozare cu alimentatoare, la cântarire etc. 80

4.1.2. Materiale feroase de la sectorul otelarie La toate agregatele de elaborare a otelului ce folosesc oxigenul de mare puritat e, care, suflat în baia de otel pentru accelerarea reactiilor de afânare mareste produc tivitatea acestora, provocând aparitia reziduurilor sub forma de praf. Astfel, la cuptoarele Martin, la care se foloseste oxigen, se produce un volum de gaze evacuate de 5 8 m3/t de otel cu un continut de diferiti oxizi care ajung în perioada de afânare la 5 8 g/m3 de gaz. De asemenea, la cuptoarele electrice (fig. 4.2.) care folosesc oxigenul se ajung e la o concentratie a continutului de praf de pâna la 8 g/m3, care dupa epurare, sca de la 0,02 8 g/m3, rezultând deci o importanta cantitate de material feros, prafos, cu un con tinut de circa 40 % Fe. Fig. 4.1. Cuptor electric. Convertizoarele (fig. 4.3.) care folosesc oxigenul prin suflarea la partea superioara, cum sunt cele de al Combinatul Siderurgic Galati, produc în gazele eva cuate o cantitate de praf ce variaza între 30 e tona de otel elaborat. Fig. 4.2. Convertizoare. 50 g/m3, ceea ce revine la 10 25 kg praf p

Praful obtinut având în proportie de 80 % o granulatie de 0,8 în jur de 60 % Fe.

0,05 µm contine

În ceea ce priveste materialele feroase în bucati, în cadrul otelariilor reziduurile industriale solide sunt mai considerate decât în sectorul de furnale, ajungând la o proportie în medie de 2 4 % din productia de otel brut elaborata. Otelul care se solidifica în canalele de furnale, în pâlniile de turnare, în orificii, lingourile turnate incomplet, lingourile cu defecte respectiv rebuturi, lingouri le lipite de 81

lingotiera, otelul racit si solidificat în oalele de turnare, scursurile din oala de turnare, sub forma de scoarte, stropi etc., sunt reziduurile industriale de turnare care cons tituie materialele refolosite feroase ce apar în procesul de elaborare si turnare a otelu lui. 4.1.3. Materiale feroase de la sectorul de laminare Sectorul de laminare (fig. 4.4.) dintr-un combinat siderurgic constituie cea mai însemnata sursa de poluare a apei industriale, datoritatunderului (oxid de fier) s i uleiului în suspensie rezultate în cursul diferitelor operatii de racire si curatire care au loc în procesul de laminare. Astfel, apele reziduale de la laminare contin particule de oxid de fier tunder într-o cantitate ce variaza între 1 g/l în cazul laminoarelor de benzi la cald si tabla groasasi 5 g/l în cazul laminoarelor degresoare. Materialul feros sub for ma de praf refolosibil în cazul unui combinat este de circa 20 mii t cu un continut de c irca 70 % fier, la 1 milion de tone otel. Fig. 4.3. Imagini din sectorul de laminare. La aceasta se mai adaugasi oxizii de fier ce apar la instalatiile de flamare în fl ux, aplicate în scopul asigurarii calitatii de suprafata a semifabricatelor laminate. Materialele feroase în bucati constituie cantitatea cea mai importanta în cadrul sectorului de laminoare. Se începe de la laminorul degresor (bluming sau sleping), se continua cu laminoarele de semifabricate si se termina cu laminoarele finisoare de produse p late, profile, tevi, sârma etc. În toate aceste sectii de laminoare obtinerea unor produse de calitate impune eliminarea prin taiere a capetelor sau laturilor, zone în care apa r în mod frecvent defectele de laminare. Aceste reziduuri industriale, denumite în siderurgie sutaje, reprezinta în medie circa 27 % din productia de otel laminata. Acest procent variaza destul de mult în functie de tipul produsului laminat. Acest procent variaza destul de mult în functie de ti pul produsului laminat. Astfel, în cazul produselor plate, procentul de sutaje variaza între 29 % pentru banda laminata la cald si 31 % pentru tabla groasasi banda laminata la rece, ca apoi sa scada la 20 % pentru profile grele, sau 22 % pentru profile usoare. În caz ul sârmei acest procent este de 23 24 %. Rezulta ca, datorita variatiei mari a procentului pentru determinarea resurselor de materiale feroase, (sutaje) provenite din sectorul laminoare, trebuie avuta în ved

ere structura sectorului respectiv. La turnarea continua, în loc de laminare, acest procent de sutaje se reduce cu ci rca 10 %. 4.1.4. Materiale feroase de la sectorul forja 82

Din prezentarea detaliata a reziduurilor industriale rezultate la forjasi din sc hita fluxului tehnologic din figura 2.15. rezulta ca majoritatea materialelor refolos ibile feroase au în general aceeasi structura ca a acelora din sectorul siderurgic. Existasi mat eriale refolosibile prafoase provenite din pulberi (praf) metalice, din tunder (oxizi d e fier) si praf metalic combinat cu praful abraziv, dar mai important, cu cantitati însemnate , sunt materialele refolosibile feroase în bucati: capete de bara sau de tigle, rupturi, bavuri, bucati si piese defecte si rebutate precum si aschii metalice care se regasesc d in abundenta în sectorul prelucrari prin aschiere, si în atelierele de debitare (fig. 4 .5). 1 Fig. 4.4. Prezentarea operatiei de forjare. 4.1.5. Materiale feroase din industria prelucratoare Industria prelucratoare este industria constructoare de masini si industria constructiilor metalice care constituie a doua sursa de reziduuri industriale re spectiv de materiale refolosibile feroase provenite din prelucrarea produselor siderurgice (laminate sau turnate). Acestea, asa dupa cum rezultasi din schema reziduurilor industriale într-o sectie mecanica de prelucrare a produselor siderurgice laminate sau turnate, se prezint a în general sub forma resturilor rezultate prin taiere, stantare, ambutisare ca si s ub forma de aschii metalice rezultate de la aschiere, frezare, rabotare, gaurire, alezare, f iletare si alte operatii de prelucrarea prin aschiere. Ponderea acestor materiale refolosibile feroase provenite din reziduurile industriale ale industriei prelucratoare prin aschiere a produselor siderurgice sau ale constructiilor metalice este substantialasi în limite care variaza mult. Valorile reprezentative în continuare dovedesc acest lucru: -constructii metalice 3 %; -fabricarea materialului rulant feroviar 10 %; -fabricarea recipientilor si a ambalajelor metalice 12 %; -fabricarea locomotivelor 15 %; -fabricarea masinilor electrice 16 %; -industria navala 23 %; 1 Xxx - http://www.euskalforging.com/2proceso6.html 83

-fabricarea de tractoare 24 %; -fabricarea masinilor electrice 25 %; -fabricarea masinilor unelte 27 %; -industria autovehiculelor 30 %. Aceste procente reprezinta volumul de reziduuri feroase rezultate raportat la consumul de produse siderurgice pentru fiecare din categoriile industriale anali zate. Pentru determinarea volumului materialelor feroase refolosite din reziduurile industriale rezultate în aceste tipuri de industrie trebuie cunoscut consumul inte rn de produse siderurgice (productia de laminoare plus importul de laminare minus expo rtul de laminate) si repartitia procentuala pe ramurile industriale consumatoare a acest or produse siderurgice. 4.1.6. Materiale feroase din alte ramuri industriale În rândul surselor pentru obtinerea de materiale refolosibile feroase trebuie inclus e si unele reziduuri prafoase cu continut feros, rezultate în cursul unor procese te hnologice din alte ramuri industriale si care pot folosi în industria siderurgica dupa o pre lucrare prealabila. Acestea sunt: cenusile de pirita si namolurile rosii. Cenusile de pirita rezulta prin prajirea piritelor în procesul de fabricare a acid ului 65 % fier, 0,08 1,8 % Zn, 0,01 1,2 % Pb, 2,0 29,5 sulfuri si care contine 40 argint/t, pâna la 1,2 aur/t etc. Exista diferite metode prin care metalele neferoase pot fi extrase, iar partea reziduala a materialului care constituie un aglomerat feros se poate utiliza în înca rcatura furnalelor. Prelucrarea cenusilor de pirita în scopul valorificarii lor este necesarasi sub aspectul evitarii poluarii mediului înconjurator. Namolurile rosii. Namolurile rosii (fig. 4.6) sunt reziduurile industriale care rezulta în procesul de fabricare a oxidului de aluminiu din bauxita. Acest reziduu industrial contine 45 55 % FeO3. Depozitarea controlata a acestor reziduuri indu striale ar provoca mari dificultati din punct de vedere al poluarii apelor. Din aceasta cauza se impune o neutralizare speciala. Fig. 4.5. Namol rosu. Exista însa metode industriale de fabricare a acestor reziduuri care, în afara de faptul ca le neutralizeaza, la transforma într-un aliaj de fier cu continut de car bon de 1 3 % ce poate fi utilizat în otelarii. 84

4.1.7. Materiale feroase vechi rezultate în afara proceselor tehnologice Materialele refolosibile feroase sunt acele materiale provenite din casari, repa ratii sau colectarea de la populatie. În general, în tara noastra în terminologia uzinala înca se mai foloseste notiunea de fier vechi si aceasta include toate reziduurile feroase care constituie partea feroasa solida a încarcaturii cuptoarelor de elaborare a otelului, indiferent de sursele d in care provin aceste reziduuri. În conformitate cu STAS-ul 6058 88 materialele refolosibile feroase pentru retopire se pot împarte astfel: -materiale refolosibile feroase vechi sunt acele materiale provenite din casari, reparatii sau colectate de la populatie (fig. 4.6); -materialele refolosibile feroase noi sunt acele materiale rezultate din activitat ile de productie (metalurgie, constructii de masini, confectii metalice, constructii montaj etc.). Fig. 4.6. Materiale refolosibile feroase vechi. Deci, materialele refolosibile feroase vechi care se încadreaza în denumirea de fier vechi (în adevaratul sens al cuvântului) provin din doua surse principale: sector ul industrial prin casarile de utilaje, masini, agregate, instalatii, constructii m etalice, autovehicule, material rulant, nave etc., si sectorul particular prin casarea de obiecte si aparate de uz casnic realizate integral sau în parte din materiale feroase (fonte sau otel) si reziduuri menajere (ambalaje, cutii, bidoane etc.). 4.2. Deseuri neferoase Colectarea, recuperarea si valorificarea materialelor refolosibile neferoase a devenit o problema economica deosebita datorita faptului ca resursele de minereu si concentrate neferoase sunt în scadere, iar pretul de cost al metalelor neferoase e ste în crestere. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile neferoase din reziduuri (deseuri, rebuturi) constituie o sursa care are o pondere medie între 20 40 % din productia de metale neferoase (Zn 20 %, Al 30 %si Cu 40 %). 4.2.1. Terminologia deseurilor neferoase 85

Toate standardele, cu exceptia STAS 3017 78 Materiale secundare ;i materiale neferoase -, odata cu înlocuirea celor vechi, au schimbat terminologia d in materiale secundare si deseuri în materiale refolosibile . Asa de exemplu STAS 6058 78 Materialele secundare si deseuri feroase a fost înlocuit cu STAS 6058 Materiale refolosibile feroase. La fel si celelalte STAS- uri din domeniul hârtiei , textilelor, de productie animaliera etc., au înlocuit denumirea de materiale secund are cu materiale refolosibile si este corect sa fie asa pentru ca în trecut aceste deseuri, resturi, rebuturi si alte refuzuri din industrii nu erau urmarite ca acum pentru refolosi te. Sursa materialelor refolosibile neferoase o constituie reziduurile industriale formate din capete de profile laminate, sutaje, retele de turnare, aschii metali ce neferoase, rebuturi definitive (iremediabile), scursuri metalice, cenusi, oxizi, zguri, sla muri precum si cele rezultate din mijloace fixe casate, materiale casate, piese sau subansam ble de la mijloacele fixe casate sau scoase din uz cu ocazia reparatiilor si cele colectat e direct de la populatie sau din rampele de reziduuri menajere, cum sunt obiectele de uz casnic si de folosinta îndelungata provenite de la populatie. 4.3. Deseuri nemetalice Dintre materialele nemetalice mai importante, care au ca surse de colectare reziduurile industriale, stradale si menajere si care figureaza în programele de c olectare ale unitatilor de recuperare si valorificare si în programele de colectare direct de la populatie, merita a fi mentionate materialele refolosibile ca: hârtie, textile, pl astic, cauciuc (anvelope, camere) si sparturi de sticla, a caror colectare si refolosir e prezinta avantaje economice deosebite. 4.3.1. Surse de colectare si recuperare a hârtiei O tona de hârtie recuperata înlocuieste o tona de celuloza sau 4 m3 de masa lemnoasa, 800 Kwh energie electricasi 250 kg combustibil conventional (fig. 4.8) . 86

88

2 2 Fig. 4.7. Deseuri din hârtie 4.3.2. Surse de colectare si recuperare a sparturilor din sticla Sparturile din sticla se folosesc la fabricile de sticla, ca materie prima, denu mita material de adaugire în procesul de fabricatie, în proportie de 15-20 %, iar în ultimu l timp chiar pâna la 100 %. Fig. 4.8. Cioburi de sticla. Sticla este un materiale dintre cele mai energointensive întrucât consuma în procesul de elaborare în proportii considerabile soda precum si importante cantita ti de gaz metan. Cu o tona de sparturi de sticla se pot economisi 630 kg nisip cuartos, 40 kg feldspat, 112 kg calcar (care nu mai trebuie sapat, transportat, purificat, prel ucrat), 2 xxx - http://www.apmot.ro/documente.php?doc_pagini_id=81 87

implicit mari cheltuieli de energie, 180 kg soda calcinatasi 700 m3 gaz metan, f ara a mai lua în calculul de recuperare si reintroducerea în circuit a recipientilor obisnuiti . 4.3.3. Surse de colectare si recuperare a materialelor din mase plastice O cantitate deosebite de deseuri din mase plastice este generata de populatie, datorita modul de ambalare a diferitelor produse lichide (fig. 4.). 3 Fig. 4.9. Deseuri din plastic. 4.3.4. Surse de colectare si recuperare a materialelor textile Materialele refolosite textile provin din reziduurile industriale, gospodarii individuale, unitati militare, spitale etc. 4.3.5. Surse de colectare si recuperare a materialelor din cauciuc Materialele refolosibile din cauciuc care intra în obligatiile de colectare de la întreprinderi si de la populatie sunt compuse în general din anvelope si camere de a er uzate sau sparte. Materialele refolosite provenite din reziduurile industriale în întreprinderile de fabricatie a produselor, obiectelor si articolelor din cauciuc au caracterul de materiale circulante pentru care exista normative de recuperare cu circuit închis. 3 xxx - http://www.co.greene.oh.us/saneng/EnvServ/Hazardous_Waste.htm 88

Capitolul 5 COLECTAREA SI RECUPERAREA REZIDUURILOR SOLIDE Prin colectarea reziduurilor se întelege efectuarea operatiilor de strângere, prelucrare si transport a acestor reziduuri în vederea neutralizarii sau a valorif icarii lor. Una din coordonatele fundamentale ale politicii economice o constituie dezvoltarea bazei de materii prime în cadrul carora un rol deosebit îl are intensifi carea colectarii, recuperarii si valorificarii materialelor refolosibile, astfel încât sa se asigure în mai mare masura din productia interna, necesarul de resurse materiale, combusti bil si energie1. Colectarea si transportul deseurilor si a materialelor reciclabile reprezinta o componenta importanta în procesul de gestionare a deseurilor, desi aceasta este de cele mai multe ori subevaluata, ea reprezinta între 60 80 % din costul total de gestionare a deseurilor si materialelor reciclabile, de aceea orice îmbunatatire adusa acestei componente poate reduce mult acest cost. Pentru realizarea eficientasi organizarea optima a colectarii si a transportului deseurilor si materialelor reciclabile se vor avea în vedere anumite caracteristic i de referinta2: -marimea zonei de colectare -structura economica a zonei -nivelul de trai al populatiei -conditiile urbanistice -cerintele clientului -alegerea sistemului adecvat de colectare Urmare a eforturilor facute ce colectivele de munca din fostele întreprinderi, centrale industriale si ministere în cadrul activitatii de colectare a materialelo r refolosibile, între anii 1985 1990, s-au colectat si recuperat, introducându-se în circuitul economic peste 35 milioane tone fier vechi, peste 4 milioane tone font a veche, 685 mii tone materiale refolosibile neferoase, peste 61 mii tone polietilena, pe ste 400 mii tone uleiuri minerale uzate, peste 1300 mii tone maculatura, peste 500 mii t one sparturi de sticlasi altele. Pâna în prezent, pentru colectarea materialelor refolosibile rezultate din

procesele tehnologice si de consum ale unitatilor economice precum si din gospod ariile populatiei, a existat organizata o retea de colectare încadrata cu personal retribuit. 1 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; 2 Xxx - http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf 89

Aceasta retea de colectare are formata dintr-o centrala coordonatoare, 41 întreprinderi judetene de recuperare si valorificare a materialelor refolosibile, 159 centre de colectare si recuperare si 1566 puncte de colectare amplasate pe întreg teritor iul tarii. Dupa modul în care sunt transportate reziduurile exista urmatoarele sisteme de colectare3: -colectarea deschisa este aceea în care descarcarea reziduurilor se face în autovehiculele de transport deschise, prin golirea recipientilor în general si ace stia deschisi sau fara capac (fig. 5.1.a) 4. Acest sistem, care se mai practica în tara noastra, polueaza mediul înconjurator si ar trebui abandonat. -colectarea închisa sau ermetica se face cu ajutorul recipientilor (pubele, containere) închisi prevazuti cu capac (fig. 5.1.b) 5, prin descarcare direct în autogunoiere care, la rândul lor sunt dotate cu sisteme mecanice de ridicare si go lire a acestora în bene închise; -colectarea prin schimb de recipienti care consta în schimbarea recipientilor plini, din punctele (platformele) de precolectare, cu altii goi (fig. 5.1.c) 6. Este de fapt sistemul cu containere cu capacitatea de 3 si 4 m3 care se aplica la noi în tara, descris pe larg în cadrul precolectarii. -colectarea în saci (fig. 5.1.d) 7 consta de fapt tot în schimb de recipienti cu deosebirea ca sacii pot fi închisi si nu mai sunt recuperati, existând posibilitatea ca precolectarea sa se faca în mod diferentiat direct la locul de producere. a) b) c) d) Fig. 5.0.1. Sisteme de colectare. Reziduuri menaje 3 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; 4 xxx - http://www.apmot.ro/documente.php?doc_pagini_id=81 5 xxx - http://www.bizoo.ro/search_process.php?1=1&act=browsecat&ind_id=648&real m=1 6 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=55 7 xxx - http://www.softplastic.ro/saci.htm 90

5.1. COLECTAREA REZIDUURILOR Tipul de container, volumul acestuia, combinatia containerelor si frecventa de ridicare a deseurilor este influentata atât compozitia deseurilor, cât si de cantita tea si calitatea materialelor reciclabile colectate separat8. Premergatoare operatiei de colectare a reziduurilor industriale, care se realiz eaza de catre aceste servicii (întreprinderi, unitati) organizate mai exista o faza car e poate fi considerata precolectare si care se realizeaza de catre personalul de Servicii al Institutiilor. Asadar, precolectarea este operatia de strângere si depozitare pe timp limitat a reziduurilor industriale. La rândul ei, precolectarea are doua faze: -precolectarea primara care consta din strângerea reziduurilor si depozitarea lor în recipienti mici construiti special sau improvizati (cutii, gale ti) la locul de producere; -precolectarea secundara care se refera la adunarea reziduurilor rezultate în precolectarea primarasi depozitarea lor în containere asezate în camere, platforme, ghene sau alte locuri. pubele

În final, colectarea propriu-zisa este operatia de ridicare a reziduurilor de la punctele de precolectare secundarasi transportul lor la platforme de depozitare si neutralizare sau la instalatiile de valorificare. 5.1.1. Recipiente Principiile de alegere a tipului de containere9: -Containere confectionate din materiale reciclate sau usor accesibile; -Containere usor de identificat: fie dupa forma, fie dupa culoare sau dupa inscriptionari speciale; containerele au culori vii, care contrasteaza cu mediul înconjurator; containerele nu trebuie sa fie prea atragatoare, deoarece ar putea fi sustrase pentru alte utilitati gospodaresti; Ex: folosirea de containere albastre în America de Nord a stimulat cu succes o mai buna perceptie a reciclarii si a marit în anumite zone proportia de recuperare de la 20% la 75%; -Containere robuste si/sau usor de reparat si de înlocuit: esentiale pentru viabilitatea pe termen lung a unui sistem de colectare; -Containere potrivite pentru obiectivele colectarii: usor de deschis si de golit; suficient de mari pentru stocarea materialelor între zilele de colect are; suficient de mici pentru încarcarea manuala la nevoie. 8 xxx - http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf 9 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel managementul deseurilor sol

ide urbane si industriale, Ed. MATRIC ROM, Bucuresti, 2003; 91

-Containere adaptate terenului: pe roti (trasee lungi), impermeabile (acolo unde ploua mult), grele (acolo unde sunt vânturi puternice); -Se va avea în vedere identificarea containerelor pe generatori prin adresa, nume sau numar de cod. Cosuri de gunoi si tomberoane de gunoi (fig.5.2.)10 - Pentru colectarea deseurilor, drept cea mai mica unitate se utilizeaza astazi din ce în ce mai rar, cosurile de gunoi cu un volum de 35 si 50 1 din tabla de otel zincata sau din plastic. Acestea sunt incomode, atât din punct de vedere al transportului, dar si din punctul de vedere al capacitatii disponibile; în cazul unor deseuri mai voluminoase, aceste cosuri se dovedesc a fi neîncapatoare, astfel încât deseurile trebuie depozitate lânga tomberon si transportate separat. În cosuri de gunoi de diferite forme si marimi sunt adunate deseuri de mici dimensiuni de pe strazi, din piete sau parcuri care apoi sunt golite manual în autovehiculele de colectare. Fig. 5.0.2. Cosuri de gunoi. Urmeaza apoi tomberoanele cu un volum de 70 si 110 1, care se realizeaza tot cu sectiune rotunda, dar numai din material plastic (fig. 5.3.) 1 1, 12, 13. 10 xxx - http://www.bizoo.ro/search_process.php?1=1&act=browsecat&ind_id=648&rea lm=1 11 xxx - http://www.monto.qld.gov.au/?pid=12 12 xxx - http://www.ci.des-moines.ia.us/departments/PW/Solid_Waste_Guidlines.htm 13 xxx - http://www.fenland.gov.uk/ccm/content/environmental-services/waste/hous ehold-waste-collection-524.en 92

Fig. 5.0.3. Tomberoane. 15 16 Pubele mari si containere pentru deseuri (fig. 5.4.) 14, , -Datorita cantitatii crescânde de deseuri s-au proiectat containere cu volum de 660, 770 si 1100 1 din tabla de otel si pubele de 120 si 240 1, mai rar de 360 1 din materia l plastic, care sunt utilizate în special în colectarea deseurilor menajere si a materialelor reciclabile din domeniul casnic. Pentru colectarea de cantitati mic i de deseuri periculoase, pubelele se produc din tabla de otel. Pubelele, respectiv containerele, au o sectiune dreptunghiulara si sunt prevazute cu 2, respectiv 4 roti. Ele pot fi mutate de catre utilizator si se po t manipula usor de catre personalul firmelor de salubritate. Containerele de dimensiuni mari cu volum de 660, 770 si 1100 1 sunt prevazute cu roti dirijabile . Containerele .suple proiectate în special pentru utilizarea lor în locuri înguste (precum în subsol) cu volum de 660 si 770 1 se produc si din material plastic. Ele necesita un loc special de amplasare de unde personalul de descarcare sa le ia s i sa le duca la autovehiculul de colectare si înapoi. Containerele de 1100 1 îsi gasesc utilizare în special, acolo unde se aduna cantitati mai mari de deseuri, respectiv în zone intens populate, în întreprinderi industriale, la manifestari sportive, în piete si la târguri în afara greutatii reduse a pubelelor din material plastic, acestea prezinta avantaje, în special în ceea ce priveste suprafata neteda a pubelei, rezistenta la coroziune a acestora si nivelul scazut al zgomotului în cazul procesului de colectare a deseurilor. 14 xxx - http://www.comtechrom.ro/category.php/Containere-pentru-colectarea-de%C 5%9Feurilor/18/ 15 xxx Metode si tehnologii de gestionare a deseurilor. Colectarea si transportu l deseurilor si a materialelor reciclabile, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti, http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20trans port.pdf 16 xxx - http://www.ppli-indo.com/serv_equipment.php 93

Fig. 5.0.4. Pubele mari si containere pentru deseuri. De regula, în astfel de pubele se aduna deseurile menajere, deseurile asimilabile din comert, industrie, institutii si partial deseuri de productie si deseuri periculoase solide. În special în cazul colectarii deseurilor de productie si acolo unde în perioade scurte se produc regulat cantitati mari de deseuri se folosesc pubele m ari cu volum de pâna la 40 m3. Acestea sunt în special recipiente între 4 si 20 m3 si containere între 10 si 40 m3, precum si recipiente cu instalatie proprie de comprimare (container cu compactare). Acestea sunt containere mari pentru deseuri care se descarca prin procedura de schimbare a pubelei. Transportul containerelor cu deseuri lichide, namoluri orasenesti si deseuri periculoase se va efectua în conditii tehnice si de siguranta speciale. Datorita faptului ca autovehiculele de transport pentru aceste containere trebuie sa ajunga pâna în imediata apropiere a acestora, se pun conditii speciale pentru amplasamentul lor si zona de acces. Containerele trebuie astfel amplasate încât sa fie un loc gol pentru înca un recipient de acelasi tip care sa poata fi descarcat înainte de a-1 încarca pe celalalt plin. Containerele si recipientele deschise sau închise se încarca cu ajutorul sistemelor de ridicare, rulare, alunecare si asezare prin rasturnare. Continutul containerelor deschise este protejat în tim pul transportului cu prelate sau plase. Containere de colectare pentru sticla (fig. 5.5.) 17-Sticla este colectata în pubele cu volum între 1,1 si 5,5 m3 din otel sau plastic. Colectarea selectiva în functie de culoarea sticlei joaca un rol din ce în ce mai important. Din ce în ce ma i des se amplaseaza pubele de colectare a sticlei separat pentru fiecare culoare în parte (alba, verde si bruna). Sticla alba ocupa un procent foarte ridicat din productia de ambalaje. 17 xxx - http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/arti cleID_7696/Colectarea-selectiva-aambalajelorreciclabile-este-obligatorie-in-Bucuresti.html 94

Fig.5.0.5. Containere de colectare pentru sticla. Containerele de colectare au orificii rotunde care în parte sunt protejate ori de tevi de ghidare ori de bucati de cauciuc. În autovehiculul de colectare aceste containere se golesc prin preluarea cu macaraua de ridicare si deschiderea clape tei de la baza containerului. Se utilizeaza autovehicule de colectare cu recipiente mari, de exemplu cu un volum de pâna la 60 m3 sau containere mai mici, cu volum de pâna la 28 m3 Deoarece aceste containere sunt plasate în zone intens populate trebuie luate masuri de limitare a zgomotelor (de exemplu, captusirea interiorului containerului cu cauciuc). Containere de colectare pentru hârtie -De obicei se utilizeaza containere cu volume de 1,1 pâna la 5,5 m3 din otel sau material plastic. Acestea sunt prevazute cu deschideri sub forma de fanta dreptunghiulara, pentru a îngreuna aruncarea altor tipuri de materiale. Acestea se pot goli cu ajutorul macaralelor de la autovehiculul de colectare prin deschiderea clapetei de la baz a containerului sau prin schimbarea containerului. Pentru a micsora pericolul de incendiu se recomanda, în cazul utilizarii containerelor din plastic, luarea unor masuri speciale. Pentru a îmbunatati gradul de încarcare a vehiculelor se utilizeazasi instalatii de comprimare. Dat fiind faptul ca hârtia se aduce personal în locurile d e colectare special amenajate, aceasta este de obicei de foarte buna calitate si f ara sa aiba impuritati. Calitatea hârtiei scade de multe ori prin sortarea necorespunzatoare în locuinte, adaugându-se si materialele de legare a acesteia sau chiar aruncarea premeditara în containerele de colectare pentru hârtie a altor materiale. În aceste conditii, vânzarea hârtiei este greu de realizat. Containere de colectare pentru dozele de aluminiu si/sau conserve metalice (fig. 5.5.)18, 19 -Colectarea de doze de aluminiu si/sau conserve metal ice în containere separate are, spre deosebire de colectarea sticlei si a hârtiei, o importanta scazuta. Se poate aduna fie numai aluminiu fie toate tipurile amestecate, uneori si cu alte deseuri metalice. Aceasta colectare este problemat ica datorita costurilor ridicate de preluare, determinate de cantitatile scazute de materiale colectate si de greutatea scazuta a cutiilor din aluminiu comparativ c u volumul ocupat. Vânzarea acestor tipuri de deseuri este destul de dificila daca nu sunt prelucrate în vederea reciclarii în industrie. Se pot folosi pubele din otel sau plastic cu volum între 1,1 si 5,5 m\ Golirea are loc dupa ce pubela a fost preluata de macaraua unui autovehicul de colectare pri n

18 xxx - http://www.protectia-mediului.ro/reciclare/colectare/alte.htm 19 xxx - http://www.serpico.com.ro/produse_en.php?sc=9 95

deschiderea clapetei de la baza containerului în autovehiculul de colectare sau prin schimbarea containerului. Fig. 5.0.6. Doze de aliminiu si conserve metalice. Containere de colectare pentru ambalaje usoare (fig. 5.7.)20 -În acest tip de container se colecteaza ambalaje comerciale din materiale plastice, metal e si materiale compozite. Colectarea amestecata a acestora necesita o sortare ulterioara care se face de obicei manual. Cantitatea de deseuri care ramâne dupa sortare este destul de mare astfel ca pentru cresterea gradului de recuperare es te necesar sa se dezvolte o procedura mai eficienta de sortare a materialelor plastice precum si crearea unei piete de ambalaje din materiale plastice sortate si de produse secundare din plastic. Pentru fiecare tip de ambalaj din material plastic pot fi utilizate containere de 4 m3 capacitate, acestea trebuie pozitionate în zone aglomerate, unde sa poata avea acces un numar cât mai mare de oameni. Acest exemplu de containere prezentate în document sunt utilizate în Germania, la noi în tara pot f utilizate containerele mari, metalice, de 1,1 m3 la care capacul se poate bloca cu lacat si vor fi prevazute cu fante de forme si dimensiuni diferite în functie de tipul deseurilor reciclabile ce trebuie introdus e Fig. 5.0.7. Containere de colectare pentru ambalaje usoare. Containere cu mai multe compartimente -În containerele cu mai multe compartimente, cu pereti despartitori partial reglabili, se colecteaza în compartimente separate deseuri din sticla (uneori si separate pe culori), deseur i din hârtie, deseuri metalice, deseuri din plastic si textile, precum si deseuri municipale periculoase (cum ar fi baterii si acumulatori uzati sau medicamente expirate), în compartimente speciale. Spre deosebire de celelalte containere, acestea se golesc doar prin procedura de schimbare a containerului. Acesta este încarcat dupa ce a fost descarcat un container similar de pe autovehiculul de 20 xxx - http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf 96

colectare si transport si este golit într-un loc special amenajat, astfel ca mater ialele reciclabile sa ramâna separate. Containerele cu mai multe compartimente au de obicei volume între 7,7 si 22 m3 (fig. 5.8.). Pentru compartimentele de colectare ale sticlei se pot lua masuri suplimentare de reducere a zgomotului. În punctele de colectare mai mari se pot asigura containere compartimentate pentru colectarea deseurilor de echipamente electrice si electronice (DEEE) voluminoase. Fig. 5.00.8. Containere cu mai multe compartimente. 5.1.2. Sisteme de colectare 5.1.2.1. Metode de colectare Metodele de colectare sunt de cele mai multe ori împartite în scheme cum ar fi: "colectarea în puncte de colectare" (sau aport voluntar) si "colectarea din poarta în poarta". Metoda de colectare în puncte de colectare este aceea în care "locatarilor li se cere sa duca deseurile la unul din punctele de colectare special amenajate" d e catre autoritatile locale responsabile sau de catre firma de salubritate. Pentru aceasta metoda un container sau mai multe containere de deseuri de capacitate mai mare, sunt pozitionate în strada sau în locuri special amenajate în apropierea zonelor intens populate. Specific pentru aceasta metoda de colectare este faptul ca aceste containere sunt pozitionate în afara si nu în interiorul proprietatii locatarilor. În cazul colectarii selective a deseurilor, într-un astfel de punct de colectare vom regasi atât containere speciale pentru materialele reciclabile cat s i containere pentru deseurile în amestec. În schemele de colectare din poarta în poarta, "locatarii pun deseurile într o pubela/sac plasat într-un anumit loc, într-o anumita zi, în afara locuintei lor". De asemenea, în cazul colectarii selective a deseurilor vor exista mai multe astfel de pubele/saci în care se vor depune anumite tipuri de deseuri si car e vor fi preluate de firmele de salubritate în zile diferite de colectare. Tabelul d e mai jos prezinta unele caracteristici comune ale acestor categorii. Tabelul 5.0.1 Comparatie între sistemele de colectare. Caracteristici Metoda de colectare în puncte de colectare Metoda de colectare din poarta în poarta 97

Definitie: Deseurile sunt duse de catre locatar de la locuinta sa la punctul de colectare. Colectarea deseurilor de la locuinta/de acasa. Sortare: Sortarea se face sau nu de catre locatar. Pot fi sortate sau nu la centru. Sortarea se face sau nu de catre locatar. Pot fi sortate sau nu la centru. Materiale colectate: Materiale separate sau materiale în amestec. Materiale separate sau materiale în amestec. Containere: Comunal Individual (poate fi comunal în cazul blocurilor de apartamente). Necesitatea transportarii de la consumator: Redusa pâna la mare Nu exista Necesitatea transportarii pentru colectare: Redusa Mare Cantitatea colectata De la mare la mica Mare Nivelul de contaminare: Scazut -în cazul colectarii selective, Mare -în cazul colectarii mixte Scazut - în cazul colectarii selective, Mare - în cazul colectarii mixte Se poate vedea ca unele caracteristici, în special contaminarea, depind mai mult de faptul ca materialul este colectat separat sau nu, decât de metoda de colectare utilizata. 5.1.2.2. Moduri de colectare Colectarea în amestec -Colectarea în amestec este cea mai simpla metoda de colectare. Totodata, acest mod de colectare limiteaza posibilitatile ulterioare de reciclare si tratare a deseurilor. Colectarea în amestec a deseurilo r nu implica nici un efort din partea generatorului de deseuri, în ceea ce priveste selectarea pe tipuri de deseuri. Pentru sortarea materialelor reciclabile din deseuri colectate în amestec este nevoie de o instalatie de sortare mecanica (fig. 5.9)21. În aceasta instalati e vor fi sortate, în diferite etape, elementele componente ale deseurilor, cu utilaje corespunzatoare sau manual. Sortarea ulterioara a materialelor reciclabile din deseuri implica mai putina atentie si mai putin interes în pregatirea si colectare a lor din partea celor care produc deseurile si, de asemenea, implica o munca

suplimentara pentru sortare cu consum de energie, forta de munca si mijloace 21 xxx - http://www.ttservis.cz/trideni_odpadu/index_en.html 98

tehnice. Calitatea materialelor reciclabile sortate este inferioara dupa ce aces tea au fost amestecate în recipientele autovehiculelor de colectare uneori chiar comprimate sau maruntite. Materialele reciclabile sortate pot fi murdare sau umede, ceea ce le face greu de procesat si valorificat în continuare. Preluarea amestecata a tuturor grupurilor de materiale reciclabile a demonstrat ca hârtia, plasticul si sticla sunt greu de sortat în j-s, instalatii de sortare obtinând doar partial materiale pentru procesul de reciclare. Fig. 5.0.9. Statie de sortare: 1 zona de receptie; 2 banda de alimentare a statiei de sortare; 3 banda de sorta re; 4 separator magnetic; 5 evacuarea deseurilor respinse; 6 zona de depozitare; 7 gratar pentru colectare hârtie; 8 banda transportoare cu racleti; 9 presa; 10 presa pentr u materiale metalice. Tinându-se cont de faptul ca o parte din deseuri sunt sau nu folosite ca combustibil, în figura 5.10. este prezentata schema unei statii de sortare care po ate face o astfel de diferentiere. 22 Fig. 5.0.10. Statie de sortare a deseurilor dupa caracteristici de combustie. 22 xxx - http://www.gec.jp/WASTE/data/waste_C-2.html 99

În figura 5.11. este prezentata o statie de sortare pentru sticle. Fig. 5.0.11. Linie automata de sortare a sticlelor. În functie de gradul de automatizare, procesul de sortare a deseurilor se poate realiza: -manual de catre muncitori (fig. 5.12.a)23; -automata (fig. 5.12.b)24. a) b) Fig. 5.0.12. Metode de sortare a deseurilor. 23 xxx - http://www.ezls.fb12.uni-siegen.de/en/EZLS_dateien/Research/projects.ht m 24 xxx - http://www.gec.jp/WASTE/data/waste_C-2.html 100

Colectarea selectiva -În cazul colectarii selective a materialelor reciclabile si a deseurilor în amestec, intervalele de colectare trebuie sa corespunda sistemului de colectare utilizat. Perioadele dintre colectarile succe sive ale deseurilor în amestec pot fi scurtate având în vedere conditiile de igiena, pe baza reducerii cantitatilor de deseuri prin preluarea în paralel a materialelor reciclabile. În cazul materialelor reciclabile uscate, precum sticla si hârtia, frecventa colectarii este determinata doar de dimensiunile pubelelor. Pubelele cu deseurile biodegradabile colectate separat vor fi golite, pe considerente de igi ena, cel putin o data pe saptamâna. Prin preluarea materialelor reciclabile se întelege colectarea elementelor componente din deseuri din care materialele pot fi recuperate. Obiectivul prelua rii acestor materiale din deseuri si reintroducerea lor în procesele de productie ca materie prima secundara îi reprezinta economisirea materiilor prime primare si reducerea cantitatilor de deseuri eliminate. În acelasi timp se pot economisi cantitati mari de energie. De exemplu, pentru topirea cioburilor (materia prima secundara) în cazul productiei de sticla sunt necesare numai 2/3 din energia necesara pentru producerea sticlei din materii prime primare. Preluarea acestor materiale face parte din domeniul reciclarii deseurilor si implica o diminuare a cantitatii de deseuri depozitate. Alaturi de economia de energie si de materii prime se obtine indirect o diminuare a deseurilor de productie specifice prin diminuarea cantitatii de materiale auxiliare si suplimentare. Alaturi de preluar ea materialelor reciclabile din deseurile menajere este necesar sa se colecteze si sa se sorteze materialele reciclabile din deseurile asimilabile din comert, industrie si institutii si, de asemenea, din deseurile de productie. Procesul de colectare a deseurilor cuprinde si traseul acestora de la umplerea pubelei la umplere vehiculului de colectare si la umplerea autovehiculelor de transport. în acest context, un sistem de colectare se va baza pe combinatia mijloacelor tehnice de lucru si forta de munca umana, in special: -procedura de colectare; -tipurile de pubele folosite; . -autovehiculele folosite; -personalul. Într-o zona cu diferite tipuri de constructii si o serie de întreprinderi mai mari si institutii, colectarea nu poate fi facuta cu ajutorul unui singur sistem. Corespunzator conditiilor din spatii vor trebui utilizate si diferite tipuri de sisteme de colectare. Evaluarea unui sistem de colectare si testarea organizarii conform cererilor se poate efectua pe baza urmatoarelor criterii:

-nivel economic; -siguranta muncii; -conditii de igiena; -efectele asupra colectarii de materiale reciclabile; -cerintele impuse de statiile de reciclare, tratare si eliminare a deseurilor; -aspecte urbanistice; -confortul utilizatorilor; -frecventa reparatiilor necesare; 101

-gradul de solicitare fizica a personalului de încarcare. Aceste criterii trebuie analizate întotdeauna împreunasi într-o relatie echilibrata, pentru a evita neglijarea unor domenii si prin aceasta prejudiciere a întregului sistem. 5.1.2.3. Proceduri de colectare Exista trei feluri de proceduri de colectare: a) procedura de colectare prin golirea pubelei; b) procedura de colectare prin schimbarea pubelei; c) procedura de colectare în saci de unica folosinta. La acestea se adauga colectarea fara un sistem anume, care se utilizeaza în transportul deseurilor voluminoare. Pentru fiecare proces de colectare în parte exista sisteme de recipiente si utilaje speciale, cu sisteme de încarcare corespunzatoare. a) Procedura de colectare prin golirea pubelei În cazul procedurii de colectare prin golirea pubelei, în special la transportul deseurilor menajere si al deseurilor asimilabile de la întreprinderi, se utilizeaza pubele prevazute cu roti, care se golesc prin intermediul unei instal atii de ridicare si rasturnare într-un autovehicul de colectare si apoi se pun înapoi în acelasi loc. Transportul pubelelor de la locul lor la marginea drumului si înapoi se va face de catre utilizator sau de catre angajatii firmei de salubritate. Sistem ul de prindere prevazut pe pubela usureaza munca personalului de încarcare. Pentru aceasta se utilizeaza pubele diferite în mare masura standardizate, care vor fi golite în autovehiculele, prevazute cu un sistem combinat de prindere pentru mai multe tipuri de pubele. Fig. 5.0.13. Sisteme de colectare prin golirea pubelei. În functie de cantitatea de deseuri si conditiile de spatiu se utilizeaza pubele de diferite tipuri si marimi. În afara de sistemul de prindere autovehicule le de colectare sunt prevazute la ora actuala cu un mecanism de compactare a deseurilor, astfel încât sa se poata încarca de doua sau trei ori mai multe pubele. Se utilizeaza autovehicule cu spatiu de colectare a deseurilor de pâna la 23 m3 Tipurile de deseuri colectate: -deseuri menajere sau asimilabile acestora, colectate în amestec; -deseuri menajere pe fractiuni (sticla, hârtie, plastice, biodegradabile si restul); Avantaje: 102

-usurinta în manipulare; -nu necesita un spatiu vast de desfasurare; -costuri de exploatare mici. Dezavantaje: -costuri de investirii relativ mari; -personal relativ numeros; -durata colectarii relativ ridicata. b) Procedura de colectare prin schimbarea pubelei Aceasta procedura poate fi utilizata în aceeasi masura în cazul cu densitate mare, precum deseurile din constructii si demolari orasenesc, cât si al deseurilor cu densitate mai scazuta cum ar menajere si deseurile rezultate în întreprinderile industriale, institutii, administratii si spatiile de locuit. deseurilor si namolul fi deseurile marile hoteluri,

În cazul acestei proceduri pubelele pline de la fata locului se schimba cu pubele goale de acelas tip. Dupa golirea acestora, pubelele se vor plasa într-un a lt loc. Daca este necesar sa se transporte pubele de tipuri si marimi diferite, sau daca golirea se face neregulat numai la cerere, atunci pubelele vor fi readuse dupa golirea lor în instalatia de eliminare înapoi de unde au fost luate. În acest caz se vorbeste despre transport direct". Fig. 5.0.14. Sisteme de colectare prin schimbarea pubelei/containerului. Din motive economice se utilizeaza containere de peste 4 m3 care se pot manipula cu ajutorul unor sisteme de rasturnare diferite. Este posibila comprimarea continutului containerului cu o presa fixa sau în containere prevazute cu un sistem de compactare propriu. Tipurile de deseuri colectate: -deseuri menajere sau asimilabile acestora, colectate în amestec; -deseuri menajere pe fractiuni nealterabile(sticla, hârtie, plastice) -deseuri cu densitate mare din constructii si demolari; -namoluri orasenesti; Avantaje: -usurinta în manipulare si întretinere; -personal putin; -durata colectarii relativ mica; -costuri de investitii relativ mici; -costuri de exploatare mici. 103

Dezavantaje: -necesita un spatiu de desfasurare relativ mare; -riscul de a transporta containerele pe jumatate goale. c) Procedura de colectare în saci de unica folosinta În cazul procedurii de colectare în saci de unica folosinta deseurile sunt adunate curat si igienic în saci de hârtie sau plastic si se încarca direct în autovehiculele de colectare. Procedura de colectare se scurteaza datorita faptul ui ca nu mai este nevoie ca pubelele golite si repuse la locul lor, iar operatiunea de curatare a acestora este eliminata. Încarcarea sacilor se face de obicei manual, ceea ce reprezinta o solicitare fizica mai mare a personalului. Volumul sacilor este limitat datorita acestui fapt si al rezistentei sacilor la maxim 110 l. În mod obisnuit se folosesc saci de 50 si 70 1. Având în vedere obiectivul de a evita producerea de deseuri suplimentare, cresterea cu 3% a cantitatii de deseu prin materialul sacului trebuie privita ca îngrijoratoare. De regula se folosesc saci de gunoi atunci când se produc cantitati mai mari de deseuri (de exemplu de sarbatori, în campinguri, la târguri sau diferite manifestari la care participa multa lume) precum si acolo unde cerintele de igie na de colectare a deseurilor sunt foarte stricte (de exemplu în camine si spitale). D e multe ori sacii se aduna înainte de transport în containere. Tipurile de deseuri colectate: -deseuri menajere sau asimilabile acestora colectate în amestec; -deseuri menajere pe fractiuni (sticla, hârtie, plastice, biodegradabile si restul); Avantaje: -usurinta în manipulare si întretinere; -personal putin; -durata colectarii este foarte scurta; -costuri de investitii mici; -costuri de exploatare mici. Dezavantaje: -riscul ruperii sacilor; -necesitatea diferitelor tipuri de saci în functie de tipul de deseu colectat; d) Procedura de colectare fara sistem Colectarea fara sistem, în cadrul careia deseurile se colecteaza neunitar dupa marime si forma sau în containere deschise, se utilizeaza la ora actuala numai în cazul colectarii deseurilor voluminoase. Deseurile voluminoase trebuie

asezate la îndemâna personalului de încarcare a autovehiculelor pentru a putea fi usor încarcate. 5.2. UMPLEREA AUTOVEHICULELOR DE COLECTARE 5.2.1. Instalatia de umplere a vehiculelor de colectare 104

Printr-un sistem de ridicare si rasturnare pneumatic sau hidraulic care se afla în partea din spate a autovehiculului de colectare, pubelele pline cu deseuri sunt preluate, iar continutul este golit printr-o deschidere adaptata formei si dimensiunii pubelei în interiorul vehiculului sau rasturnat într-o cavitate de preluare (albie). Golirea recipientului în autovehicul se face prin rasturnarea si totodata ridicarea acestuia. Se poate asigura încarcarea vehiculului fara a produce praf, atunci când între pubela si deschiderea pentru umplere se realizeaza o legatura integrala. Pentru aceasta, deschiderea trebuie sa corespunda diferitelo r forme si dimensiuni ale pubelei. Modificarea treptata a pubelelor a facut necesara montarea a mai multor sisteme diferite de umplere la un vehicul. Aceste sisteme pot lucra independent unul de altul. În cazul deschiderilor duble se pot goli în acelasi timp doua pubele diferite cu ajutorul sistemelor corespunzatoare de ridicare si rasturnare a pube lelor prin deschideri corespunzatoare asezate una lânga alta în vehicul. Pubelele sunt de regula de 120/240 1 si de 1100 1. Instalatiile de ridicare si rasturnare pot fi actionate independent una de alta si golirea pubelelor de 120 1 si de 240 1 poat e fi realizata cu reducerea cantitatii de praf emanat. În acest caz însa este prevazuta o deschidere proprie corespunzatoare fiecarui tip de pubela în parte. Prin intermediul unor deschideri combinate se pot goli mai multe tipuri de pubele diferite. Preluarea pubelelor se face de obicei cu asa numitul "sistem pieptene", care apuca de jos un mâner fixat în partea din fata a pubelei. Un "pieptene dublu" poate apuca independent una de alta 2 pubele de 120/240 1. Dupa o modificare a parametrilor este posibilasi ridicarea unei pubele de 1100 1. Un avantaj mare a apucarii cu pieptene este ca pot fi manipulate pubele de diferite dimensiuni cu aceeasi instalatie de ridicare si rasturnare. Existasi instalatii de apucare cu "pieptene cu brat de ridicare rabatabil" pentru preluarea suplimentara a pubelelor de 1100 1 cu fus. (vezi figura 9 si 10 105

Fig. 5.0.15. Instalatii de apucare cu "pieptene cu brat de ridicare rabatabil" 5.2.2. Sistem de comprimare în autovehiculele de colectare La colectarea deseurilor menajere si asimilabile si a deseurilor voluminoase se utilizeaza autovehicule speciale închise. Acestea au spatii de încarcare închise cu sisteme diferite de comprimare a deseurilor. Ele se încarca prin deschiderile obisnuite sau cu sisteme aflate la partea din spate a autovehiculului. În cazul autovehiculelor cu sistem de comprimare rotativ deseurile cad prin deschizatura din peretele posterior fix al vehiculului într-un tambur care se roteste în jurul propriei axe. Tamburul care se roteste cu aproximativ 4 rotatii p e minut este prevazut cu un melc (spirala) interior sudat. Tamburul se va roti în as a fel încât spirala sa deplaseze deseurile catre partea din fata a vehiculului. Prin deplasarea continua a deseurilor catre fata (catre peretele din fata a tamburulu i) se obtine comprimare de 2 pâna la 4 ori. Prin rostogolirea continuasi prin presarea s i ruperea bucatilor mai mari printre spirele melcului si a partilor fixe ale carca sei apare un efect de micsorare si de amestecare fara de care nu este posibila comprimarea deseurilor mai voluminoase. Trebuie însa avute în vedere efectele amestecarii asupra prelucrarii ulterioare a deseurilor. În cazul arderii, acest ef ect este benefic, dar nu si în cazul sortarii pentru recuperarea de substante care se pot revalorifica. În special apare umezirea si murdarirea hârtiei prin resturile biodegradabile. Autovehiculele cu sistem de presare a deseurilor se încarca întotdeauna printr-o anticamera plasata imediat dupa deschiderea pentru încarcare. O placa de presiune actionata hidraulic ce este legata de un perete de presare goleste anticamera si umple prin comprimare containerul vehiculului de transport. Peretele din fata a containerului poate fi actionat hidraulic pe toata lungimea containerului. Cel mai mare grad de comprimare se obtine în domeniile de lucru ale placii de presare si peretelui împingator. La începutul operatiunii de umplere peretele din fata se împinge pâna aproape de anticamera. Încet, încet odata cu umplerea containerului peretele din fata gliseaza pâna la pozitia cea mai din fata pastrându-se însa în mod automat 106

presiunea din interiorul încarcaturii si gradul comprimare pe toata lungimea containerului. Factorul de comprimare maxim care poate fi obtinu în acest fel este de 3:1. În acest caz însa nu se obtine o amestecare a deseurilor. Doar în prima faza, anticamera este posibila o oarecare micsorare a deseurilor foarte voluminoare (fig. 5.16). Fig. 5.0.16. Procesul de încarcare a containerului cu presa. Pentru a se evita dezvoltarea de presiuni în peretii containerului acestia trebuie întariti. Încarcarea peste masura a containerului si prin aceasta depasirea sarcinii admisibile pe osie se poate evita cu ajutorul unor semnalizatori, care pornesc atunci când se ajunge la sarcina limita admisibila întrerupând astfel procesul de încarcare. 5.3. TRANSPORTUL DESEURILOR Prin transportul deseurilor se întelege totalitatea proceselor care încep dupa colectarea deseurilor si se încheie cu predarea acestora la instalatiile de reciclare, tratare si sau eliminare a acestora. Transportul deseurilor este de d oua feluri: -transport la distanta mica; -transport la distanta mare. Dupa colectarea deseurilor de la locul la care acestea au fost generate urmeaza transportul la distanta mica la instalatia de reciclare tratare si/sau eliminare a deseurilor care se gaseste în apropiere sau la o statie de transfer. D e la statia de transfer deseurile ajung prin transportul la distanta mare la o instalatie centrala de reciclare, tratare si/sau eliminare. 5.3.1. Sisteme de transport Din punct de vedere al gradului de încarcare exista 3 tipuri de transport: -transport plin; -transport gol; -transport intermediar. Principii de alegere a vehiculelor de colectare25: -se vor alege vehicule care consuma o cantitate minima de energie, dar cu o complexitate tehnica necesara pentru a colecta în mod eficient materialele vizate - trebuie tinut cont de faptul ca operatiile de colectare si 25 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel lide urbane si industriale, Ed. MATRIC ROM, Bucuresti, 2003; 107 managementul deseurilor so

transport au costuri relativ ridicate; -vor fi preferate echipamente fabricate local, cu o conceptie traditionala a vehiculelor si cu calificare locala, ori de câte ori este posibil, completate la nevoie cu asistenta expertilor nationali si internationali (utiliz area de vehicule adaptate la conditiile concrete de clima); -se vor alege utilaje care pot fi întretinute si reparate local si pentru care suri disponibile pe plan local piese de schimb; -în zonele deluroase sau aglomerate se vor alege vehicule actionate manual, tractate de animale sau vehicule mecanice usoare; -se vor alege vehicule fara compactoare, remorci, basculante sau dube în zonele unde populatia este dispersata sau deseurile sunt deja dense; acestea sunt mai eficiente în ceea ce priveste consumul de carburanti, exploatarea si întretinerea lor; -vor fi avute în vedere, dupa caz avantajele sistemelor hibride: vehicule mici- satelit actionate manual, electric sau cu propan, care alimenteaz a un vehicul mai mare stationar sau cu miscare lenta (vehicul cu compactare sau un autocontainer); -vor fi avute în vedere, în zonele urbane industrializate, vehicule cu compactare (atunci când pe traseele de colectare sunt multi generatori, iar deseurile nu sunt prea dense sau prea umede); -utilizarea vehiculelor cu colectare automata - atunci când este posibila aducerea pe roti a containerelor (cu capacitati de cea. 120 - 240 litri ) din gospodarii la punctele de colectare; -în zonele industrializate, unde colectarea separata a deseurilor organice si a altor materiale reciclabile este o prioritate, se vor alege vehicu le mixte: cu doua compartimente pentru colectarea eficienta a doua fluxuri de materiale; -pentru colectarea materialelor reciclabile amestecate se vor alege vehicule specializate în reciclare: care pot asigura compactarea materialelor plastice, stocarea uscata a hârtiei, colectarea sticlei pe culori si calitati sepa rate, a metalelor si nemetalelor. Vehiculele de colectare si transfer trebuie satina seama de teren, climasi profilul asezarii. De exemplu, folosirea vehiculelor descrise este adecvata mai ales în zonele cu clima uscata, dar trebuie asigurata combaterea prafului si posibilitatea acoperirii încarcaturilor în sezonul ploios si în perioadele cu vânt. Daca vehiculele de acest fel se încarca vârfuit cu deseuri, acestea vor cadea, reducând astfel considerabil eficacitatea sistemului de colectare. La selectarea unui vehicul, un factor important este densitatea locuintelor

si raportul existent între locuintele pentru o familie si pentru mai multe familii , fapt care va determina numarul de opriri ale vehiculului. Dispunerea strazilor, pantele, traficul si suprafata drumurilor influenteaza usurinta de a manevra. Vehiculele cu compactor lucreaza prost în zone cu clima foarte umeda, deseurile sunt adesea umede si dense. în aceasta situatie, vehiculele cu compactare au tendinta de a stoarce umezeala si de a împrastia scurgerile pe strazi. De asemenea, în zonele în care se arde carbune, unde deseurile sunt bogate în cenusa, acestea nu pot fi compactate mai mult. Modelele de colectare cu compactor, din tarile dezvoltate sau din orasele cu crestere rapida, cu echipe 108

formate din mai multi membri, pot reprezenta solutia potrivita datorita existent ei strazilor suficient de largi pentru astfel de vehicule. în unele cazuri, vehiculel e cu compactoare pot fi fezabile daca sunt asociate cu un mic vehicul satelit de colectare cum ar fi carucioare actionate cu propan sau manual, care colecteaza deseurile din zonele aglomerate si le aduc la vehiculul mare. Atitudinile culturale fata de deseuri pot sa determine frecventa colectarii sau alegerea tipului de containere. Traditiile legate de vehicule si disponibili tatea soferilor afecteaza alegerea vehiculului. Consideratiile culturale iau în consider are si faptul daca populatia este dispusa sa vada deseurile în vehicul sau daca aceste a trebuie ascunse imediat vederii; daca este neplacut sa se auda un anunt al sosir ii vehiculului; cine poate manipula deseuri si în ce împrejurari si ce punct de depozitare este acceptabil. Se mentioneaza ca atitudinile culturale sunt uneori modificate în oarecare masura prin educatie. O eroare frecventa în alegerea sistemelor de colectare si de transfer este presupunerea ca toate fluxurile de deseuri sunt ia fel Compozitia fluxului de deseuri variaza nu numai în functie de anotimp, ci si în functie de categoria etnica si sociala din aceeasi tara. Exista o variatie relativ mare între tari, emisfere s i continente. În tarile cu venituri mici, deseurile sunt de obicei bogate în materiale organice deoarece alti constituenti sunt îndepartati înainte de depozitare sau între depozitare si colectare. Tarile cu venituri mari, dimpotriva, au tendinta de a a vea în deseuri o proportie mai mica de deseuri organice, dar mai multa hârtie, sticla, materiale plastice si metale. Luând în considerare cele prezentate anterior, au aparut diferite tipuri de masini de transportat deseuri (fig. 5.17) 2627, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36. 26 xxx - http://www.who.int/water_sanitation_health/hygiene/envsan/tn07/en/index .html 27 xxx - http://www.comtechrom.ro/product.php/Autospeciala-16-22-mc/5/ 28 xxx http:// www.westu.org/default.asp?menuid=10395&sub1menuid=10410&sub2menuid=10551&sub3men uid=1056629 xxx - http://www.alphagreen.gr/ergouk.htm 30 xxx-http://www.wastecycle.co.uk/index.asp?c=1020 31 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=86&menu=services 32 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=57 33 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=56 34 xxx - http://www.danvilleva. gov/page.asp?menuid=2820&sub1menuid=2838&sub2menuid=2956&sub3menuid=3907 35

xxx http:// www.tampagov.net/dept_solid_waste/residential_services_division/images/fully%20a utomated%20large.jpg36 xxx - http://www.co.henrico.va.us/utility/solidwaste/bulk ywastecollections.html 109

Fig. 05.0.17. Metodede transportat deseuri. Transportul rutier al deseurilor Autovehiculele de colectare si transport al deseurilor sunt camioane cu recipiente speciale, care se încarca direct sau camioane pe care se pot monta pentru transport containere de capacitate mare care se monteaza deja încarcate. Acestea din urma se pot folosi atât pentru transportul la distante mici cat si la distante mari. 110

Un autovehicul poate fi utilizat daca respecta anumite conditii constructive ca de exemplu dimensiuni ale containerului de încarcare si încarcarea maxima pe fiecare axa. O conditie principala impusa autovehiculelor de colectare este sa poata încarca cat mai multe deseuri. Marirea din ce în ce mai mult a capacitatii autovehiculelor este limitata de greutatea maxim admisasi de usurinta de manevrare a autovehicului. La fixarea dimensiunii vehiculului de colectare si transport se vor avea în vedere: -încarcatura utila; -distanta catre statia de transfer sau la statia reciclare, tratare si/sau eliminare; -sistemul de recipiente; -topografie, limitarile si dificultatile în traficul rutier; -latimea drumurilor pe distantele parcurse de vehiculele de colectare sau de transport; -timpul de lucru zilnic si pauzele angajatilor; -marimea echipei de colectare a deseurilor. Transportul deseurilor pe cai feroviare Toate transporturile feroviare au în comun faptul ca deseurile dupa colectarea lor cu autovehicule rutiere trebuie sa ajunga la o statie de transfer (fig.5.18)37, 38. Acolo, de cele mai multe ori, dupa compactare se încarca în vagoane si se transporta la diferite instalatii de reciclare, tratare si/sau eli minare a deseurilor. Transportul feroviar se poate face în containere de comprimare, în containere cu sistem rotativ de comprimare, sau în cazul deseurilor necomprimate, în vagoane deschise la partea superioara acoperite cu prelate sau plase. Fig. 05.0.18. Transporul feroviar al deseurilor. Un avantaj în cazul transportului feroviar este independenta acestui tip de transport de conditii meteorologice si faptul ca circulatia rutiera nu este îngreunata. De aceea trebuie acordata o atentie deosebita accesului la cale ferata în cazul planificarii unei statii de transfer sau a unei instalatii de reciclare, tratare si/sau eliminare a deseurilor. 37 xxx - http://www.rematsalaj.ro/net/fisiere/dotare.htm xxxhttp:// images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.edie.net/Library/features/images/LAB01 23_4t.jpg&imgrefurl=http: //www.edie.net/Library/view_article.asp%3Fid%3D1374%26channel%3D0&h=91&w=100&sz= 8&hl=ro&start=109& tbnid=iMFveLYjyUWb3M:&tbnh=75&tbnw=82&prev=/images%3Fq%3Dwaste%2Btransport%26sta

rt%3D100%26n dsp%3D20%26svnum%3D10%26hl%3Dro%26sa%3DN 111

Datorita cantitatilor mari si gradului de încarcare mare care se poate transporta numai cu un tren, transportul feroviar este indicat în special în cazul deseurilor masive cu densitate mare ca de exemplu fier vechi, zgura, deseuri din constructii si demolari sau namoluri orasenesti. Transport feroviar al deseurilo r menajere si al celor asimilabile din comert, industrie si institutii devii inter esant si fezabil numai atunci când trebuie transportate la distante foarte mari, sau când nu exista depozite de deseuri în apropierea oraselor. Transportul deseurilor pe cai navale Deseurile pot fi încarcate în statiile de transfer si pe nava de transport sau în containere pe diferi nave (fig. 5.19) 39. De asemenea, pe calea apei se pot transporta cantitati mult mai mari de deseuri în comparatie cu transportul pe caai rutiere. Transportul naval al deseurilor se întâlneste relativ rar. Nivelul ridic sa u scazut al apei si îngheturile pot îngreuna transportul naval regulat. În astfel de cazuri nave transportoare pot juca rol de tampon pentru câteva zile. De asemenea trebuie avute în vede perioadele de transport mari uneori, chiar saptamâni sau chiar luni de transport, perioade care sunt admisibile doar în cazul deseurilor nealterabile. Fig. 5.0.19. Nava petru trasportul deseurilor. Transbordarea în statii de transfer Transportul deseurilor implica transportarea acestora de la locul de colectare la centrele de reciclare tratare si/sau eliminare, iar în cazul distante lor foarte mari, deseurile pot fi duse la statiile de transfer unde vor fi transbord ate în autovehicule de capacitati mari si apoi transportate la centrele reciclare, trat are si/sau eliminare. Transbordarea deseurilor la o statie de transfer se poate face fie direct din autovehiculul de colectare într-un alt mijloc de transport fie indirect prin stoca rea intermediara într-un buncar. În cazul folosirii unor prese pentru deseuri este nevoie de buncare de stocare intermediare. Acestea îndeplinesc rolul unui depozit tampon, prin care se asigura o functionare continua, în cazul livrarii în etape a deseurilor. De acolo deseurile sunt transportate, de exemplu, cu ajutorul poduri lor rulante cu benzi zimtate, cu ajutorul platbenzilor sau a utilajelor de împingere catre dispozitivele de încarcare. In principiu, într-o statie de transfer se desfasoara 3 operatiuni principale: -predare (tipul de predare); 39 xxx - http://www.turbosquid.com/FullPreview/Index.cfm/ID/307638 112

-pregatire (transbordare cu sau fara comprimare); -încarcare (corespunzator tipului de mijloc de transport folosit în continuare). Predarea -Predarea deseurilor se poate face doar cu ajutorul autovehiculelor administratiei locale sau, în unele cazuri, cu autovehicule privat e. Daca autovehiculele private au permisiunea de a livra direct deseuri, este necesar sa se prevada, pe lânga un cântar si o casa de marcat, locuri de descarcare suplimentare corespunzatoare autovehiculelor private care au dreptul sa livreze. Pregatirea -Prin pregatire în cadrul operatiunii de transbordare a deseurilor se întelege manipularea deseurilor dupa predare în cadrul statiei de transfer. Deseurile pot fi încarcate direct sau dupa ce au fost în prealabil stocate temporar într-un buncar si compactate sau nu în mijloacele de transport pentru distante mari. Încarcarea si descarcarea mijloacelor de transport -Modul de încarcare depinde de mijlocul de transport folosit. Transportul la distanta se poa te face pe cai rutiere, navale sau feroviare. Predarea deseurilor se face de regula cu autovehicule rutiere. Si transportul la distanta a deseurilor este indicat a se face de regula pe cai rutiere (fig. 5.20). În cazul transportului rutier containerele de capacitate mare montate pe vehicul se încarca direct. Fig. 5.0.20. Sisteme de transbordare rutiere. În cazul transportului feroviar containerele de capacitate mare deja încarcate sunt preluate de un pod rulant si asezate pe vagonul trenului. La destinatie de obicei acestea sunt reîncarcate în camioane, pentru a ajunge mai usor la depozitul de deseuri sau la instalatia de reciclare, tratare si/sau eliminare . 113

Fig. 5..0.21. Sisteme de transbordare feroviare Este posibilasi descarcarea directa din autovehiculele de colectare în vagoane de capacitate mare deschise la partea superioara. Descarcarea la destinatie se va realiza cu ajutorul unei instalatii de macarale cu graifar. Aju stajele de tabla din interiorul recipientelor înlesnesc utilizarea completa a capacitatii de umplere. Golirea se face prin rotirea recipientului în jurul propriei axe în sens invers, (fig. 5.21.). Capacitatea recipientelor este de aproximativ 73 m3 pâna la 50 tone deseuri. La transportul naval la distante mari autovehiculele de colectare fie rastoarna direct continutul în nava de transport deschisa la partea superioara (fi g. 5.22), fie prin intermediul unor prese de deseuri în recipiente de capacitate mare care vor fi transportate cu ajutorul macaralelor pe navele care transporta containere. Navele cu fundul plat deschise la partea superioara pot fi descarcate la destinatie cu ajutorul macaralelor cu graifar. Emisia de praf în cazul încarcarii navelor deschise se poate combate prin desfasurarea operatiunii într-un mediu acoperit si printr-o usoara depresiune (efect de vid). 5.4. DISTANTA PÂNA LA LOCUL DE PROCESARE SAU DE ELIMINARE FINALA. Întrucât unul din motivele principale ale includerii transferului într-un sistem de deseuri este marirea eficientei de transport spre procesare sau elimin are, o practica sanatoasa trebuie sa cuprinda o evaluare a distantei de la zonele de colectare pâna la aceste amenajari comparativ cu transportul direct la amenajarea de eliminare. 114

Autovehicule ale serviciilor de salubrizare publice Autovehicule ale serviciilor de salubrizare particulare Tipul transportului la distantaAutovehicule ale serviciilor de salubrizare publice Autovehicule ale serviciilor de salubrizare particulare Tipul transportului la distanta Descarcarea directa farastatie de transfer Descarcarea directa cu statie de transfer Vehicule de compactare într-o statie de transfer Transferare faracompactare Tipul transbordarii deseurilor Fig. 5.0.22. Reprezentarea sistematica a diferitelor variante de transportare a deseurilor. Compactor integrat în autovehiculul de transport Compactor stationar Presa de compactare în baloti Maruntire Pe cai rutiere Pe cai feroviare Pe cai navale Instalatii în aer liber Constructii din otel Constructii din beton Transferare cu compactare Tipul livrarii deseurilor Cladiri din prefabricate Cu un etaj Cu mai multe etaje Tipul instalatiilor Sistematizarea transportului deseurilor 115

5.4.1. Consideratii sanitare si de mediu privind transferul deseurilor [1,11,12] Din perspectiva la nivel de sistem, operatiile de transfer pot aduce beneficii pentru mediu si sanatate în urmatoarele moduri: -pot reduce emisiile în aer si consumul de carburant datorita eficientei sporite a colectarii si transportului; pot reduce si consumul de ener gie; -accesul la materiale pentru pre-procesare, culegerea de deseuri sau recuperarea de materiale, împreuna cu îndepartarea articolelor voluminoase sau vatamatoare, reduce consumul de carburant si mareste recuperarea; -masurile sigure pentru pre-prelucrare si culegere de deseuri pot îmbunatati conditiile sanitare si de lucru ale culegatorilor de deseuri care altfe l ar prelucra materialele din groapa de gunoi sau din depozitul deschis; existenta transferului într-un sistem de colectare referitoare la accesul carutelo r si al rutelor cu parcurs scurt. Astfel gropile de gunoi pot fi amplasate cu mai mul ta consideratie pentru factorii de sanatate publicasi de mediu, cum sunt conditiile hidrogeologice, retinerea scurgerilor si a gazelor de fermentare precum si izola rea fizica a amenajarii pentru minimizarea amenintarii reprezentata de vectorii de boli, cum ar fi rozatoarele. Statiile si punctele de transfer pot crea probleme pentru sanatatea umanasi pentru mediu, [11,12]: -impactul negativ asupra vecinatatii poate include zgomotul, emisiile în aer precum si emisiile de scurgeri si uleiuri de la vehiculele de colectare si transfer precum si de la amenajarile pentru întretinerea vehiculelor; -statiile si punctele de transfer au potentialul de a produce probleme de miros, gunoaie si vectori de boli, dar cum ele faciliteaza o colecta re mai intensasi mai prompta, pot adesea sa echilibreze problemele de acest fel. -lipsa de control poate conduce la transformarea unui punct de transfer al unei comunitati în loc de aruncare necontrolata a deseurilor. 5.4.2. Calculul capacitatii de transport Pentru dimensionarea parcului de autotransportoare si a containerelor necesare pentru transportul deseurilor aferente unei localitati se procedeaza ia urmatoarele calcule, [2, 9]: Q 1 Q Debitul mediu zilnic = ·(Q + )

, med , td Smed dd în care:

Im Q = N · [t/zi] med l 1000 ,= Sl·s [t/zi] QSmed 116

unde: dd - densitatea medie aparenta a reziduurilor, [t/m3]; Qmed- debitul mediu zilnic ai reziduurilor colectabile; Nl - numarul locuitorilor aferent centrului urban; lm - cantitatea medie zilnica de deseuri produse de un locuitor, [kg/zi]; QS,med - debitul mediu zilnic al deseurilor stradaie, [t/zi]; S - suprafata stradala a localitatii, [ha]; Is - cantitatea unitara deseu, [t/ha.zi] (ls= 0,15 t/ha.zi); (lm= 0,80 kg/zi) -Calculul numarului total de pubele necesar salubrizarii localitati Q,t Np = td · u Vp Cu unde: tu - timpul salubru necesar umplerii pubelei (3 zile); Vp - volumul pubelei, [m3]; Cu - coeficientul admis de umplere a pubelei, (0,90) Toate etapele acestui flux, de la colectarea deseurilor, manipulare, presortare, depozitare, expediere la consumatori a deseurilor reciclabile, incinerare, depozitare finala, au importanta lor, iar neglijarea în abordare a oricareia dintre acestea poate aduce prejudicii mai mici sau mai mari factorilor de mediu (cu precadere solurilor si apelor subterane). Efectul este resimtit în reducerea eficientei activitatii serviciului de salubritate si compromiterea cal itatii mediului. -Numarul total al autovehiculelor colectoare pe zi si schimb: a· Nm N = p · p as, ch tN M · u ts, ch a M = nm[kg] · a pp în care: a - coeficient al degradarii pubelelor, (a = 1,05);

mp - masa reziduurilor ce poate fi colectata într-un container, [kg]; Nt,sch -numarul normat al transporturilor, posibil a fi efectuat de un autovehicul colector, pe zi, într-un schimb de 8 ore; Ma - cantitatea totala a reziduurilor ce poate fi colectata de un autovehicul, [kg]; np - numarul de pubele care pot fi depozitate într-un autovehicul; 5.5. COLECTAREA SI RECUPERAREA DESEURILOR SOLIDE 117

5.5.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase prafoase Majoritatea materialelor refolosibile feroase rezulta din gazele arse si a apelor uzate în procesele siderurgice. Exista diferite tehnologii si sisteme de epurare a materialelor refolosibile su b forma de praf din gaze arse, pulberi metalice sau din apele reziduale industrial e si menajere uzate. Din industriile de desprafuire adecvate continutul de praf al gazelor evacuate în sectorul siderurgic poate fi redus pâna la valorile de 0,1 0,15 g/m3, ceea ce înseamna ca se poate recupera peste 97 % din cantitatea de praf initiala. Prin sistemul de epurare în mai multe trepte, continutul de praf de furnal din gazele evacuate se reduce la 0,01 g/m3. Praful de furnal astfel recuperat, evaluat la c irca 30 kg/t fonta are un continut de 40 % Fe. La sectorul otelarie, la cuptoarele Martin, prin adaptarea unor instalatii (filtre de epurare corespunzatoare) se poate ajunge la reducerea continutului de praf în gazul evacuat în atmosfera pâna la 0,1 0,15 g/m3. Praful recuperat reprezinta circa 7 kg/t de otel si are un continut de fier de peste 50 %. Si la cuptoarele electrice, în timpul suflarii oxigenului pentru accelerarea reactiilor de afânare, se ajunge la o concentrare a continutului de praf, de pâna la 8 g/m3 care dupa epurare cu instalatii de captare si desprafuire a gazelor, scad e la 0,02 g/m3, rezultând deci o importanta cantitate de material feros cu un continut de circa 40 % fier. La convertizoarele L.D. cantitatea de praf din gazele evacuate variaza între 30 50 g/m3 ceea ce revine la 10 25 kg praf raportat la tona de otel elaborat. Prin operatia de epurare, cu continutul de praf din gazele evacuate se reduce l a mai putin de 0,1 g/m3. Praful obtinut, având în proportie de 80 % o granulatie de 0,8 în jur de 60 % fier. 0,05 µm contine

Materiale feros se mai obtine si din zgura din turnatorii, din tunderul de la fo rje si din namolul apelor reziduale uzate folosite la racirea diferitelor procese sa u prelucrari tehnologice. Prin zdrobirea zgurei se obtin particule de otel cu granulatie cuprinsa între 5 300 mm granulatie, reprezentând circa 4 5 din total zgura. Dupa macinare pâna la granulatia de 5 %, rezulta, prin separare magnetica, un concentrat feros cu circ a 45 % fier, în proportie de peste 20 % din cantitatea totala de zgura. Restul materialului, circa 74 %, nu mai are practic decât un continut sub 20 % fier ceea ce face sa nu mai poata fi folosit în siderurgie ci în alte utilitati ca la repararea drumurilor, la rampele de depozitare controlate sau ca îngrasamânt în agricultura.

5.5.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase sub forma de bucati Aceasta categorie este foarte importanta, atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ. Calitatea produselor siderurgice este mult influentata de categoria, clasa si calitatea materialelor refolosibile feroase introduse în cuptoarele de topire. Folosirea lor în stare necontrolata sau nepregatita poate rebuta cantitati de otel de calitati necorespunzatoare. 118

5.5.3. Colectarea si recuperarea aschiilor metalice În general, sistemele actuale de colectat aschiile metalice la sectiile mecanice de prelucrare prin aschiere au caracterul unei munci nemecanizate. Acesta deoarece aschiile rezultate la masinile unelte sunt mai întâi strânse manual în lazi, care sunt evacuate la sfârsitul schimbului sau în timpul schimbului cu ajutorul unui mijloc oarecare de transport pâna la locul de depozitare unde se varsa într-un buncar de aschii. Acest sistem necesita forta de munca, spatiu si timp, factori importanti ai reducerii pretului de cost. O sectie lucrând cu 50 masini unelte aschietoare produce într-un schimb 1000 1500 kg aschii sub forma de fire, al caror transport si depozitare ridica multe probleme, în special prin faptul ca greutatea volumica a aschiilor în forma de fire este foarte mica, circa 200 kg/m3. Aceste valori pot oscila mult în functie de operatia de strunjire (de presare sau finisare) de marimea masinii unelte, de vi teza de aschiere, de tipul de masina-unealta etc. În tabelul 5.2. este redata cantitatea de aschii rezultata de la diferite tipuri d e masini-unelte. Tabelul 0.2 Cantitatea de aschii metalice produsa în anumite locuri. Locul de producere a aschiilor Cantitatea de aschii (kg/schimb de 8 h) Strung pentru aparate 4 6 Strung revolver mic 12 16 Strung revolver mare 20 50 Strung de productie cu vârfuri (de marime medie) 15 Masina de gaurit (de marime medie) În medie 10 20 Masina de frezat (de marime medie) În medie 18 - 30

30

De aici rezulta ca proiectantii de ateliere aschietoare trebuie sa priveascasi problema colectarii si evacuarii aschiilor, care este întotdeauna dificila. Colectarea aschiilor la masini unelte. În general se poate spune ca proiectantii de masini-unelte aschietoare de metale nu au rezolvat înca problemele evacuarii aschiilor de la scula aschietoare respectivasi nici colectarilor într-un colector destinat transportarii ulterioare din sectie. Masinile aschietoare moderne pentru prelucrarea suprafetelor plane (masini de frezat, masini de rabotat) sunt prevazute doar cu albii care asigura colectarea lichidului de racire (cu aer comprimat) pe jos si apoi se aduna manual în lazi de catre personalul muncitor sau de serviciu. La strungurile universale de uz obisnuit cel putin exista sub sania strungului o albie a batiului în care cad si se strâng aschiile, de unde se scot mai usor într-un cos sau într-o roaba. La instalarea masinilor grele se amenajeaza în spatele lor gropi speciale betonate, în care se monteaza cosurile pentru aschii.

119

La strungurile automate si semiautomate aschiile cad împreuna cu lichidul de racire pe partea inferioara a batiului gol la interior, în al carui perete superior este instalat un gratar si se varsa pe un plan înclinat în cosul asezat în spatele masinii. La prelucrarea pieselor cu viteze mari si pe masini unelte de mare productivitat e se formeaza o cantitate atât de mare de aschii încât ele blocheaza repede masina si împiedica lucrul. Dupa unele date publicate, astfel de masini unelte, produc în medie urmatoarele cantitati de aschii, în kg/h: -masini-unelte mici 3,5 4,5 kg/h -masini-unelte mijlocii 3,5 7,5 kg/h -masini-unelte mari 7,5 10 kg/h -masini-unelte agregate speciale 14 18 kg/h. 5.5.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile provenite din casarea autovehiculelor Cresterea productiei de autovehicule pe piata mondiala, ca de altfel ca si în tara noastra, creaza o problema dificila mai ales pentru valorificarea efectiva a celor scoase din uz, datorita complexitatii materialelor care alcatuiesc autovehicolul . Având în vedere ca un autoturism cântareste circa 1000 kg, din care datele cuprinse în tabelul 5.3. rezulta ca din punct de vedere al materialelor refolosibi le, un autoturism casat prezinta o sursa de recuperare de circa 700 kg otel, 140 kg fonta, circa 5,5 kg neferoase, cauciuc 4 %, sticla 2 % si altele. Tabelul 5.0.3 Materialele din care se compune un autoturism. Denumirea materialului Procentul din masa autovehicului (%) Otel 70 Fonta 14 Cupru 1 Zinc 2 Plumb 0,5 Aluminiu 2 Sticla 2 Materiale combustibile (carton, textile, materiale plastice etc.) 4 Materiale necombustibile (pamânt, vata de sticla, produse ceramice etc.) 0,5 Cauciuc 4 Materialele feroase, în proportie de 84 % cu 15 % impuritati (materiale textile, cauciuc, materiale plastice) si cu 1 % neferoase sunt colectate de catre un separator magnetic. 5.5.5. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase Este interzisa strângerea si depozitarea materialelor refolosibile feroase nealite în amestec cu cele aliate.

120

Materialele refolosibile feroase provenite din munitii si armament vor fi preala bil delaborate de organele de specialitate conform instructiunilor de delaborare si apoi depozitate pe loturi de boxe închise sau lazi. Materialele refolosibile feroase se colecteazasi se livreaza separare, câte o singura categorie, clasasi grupa de calitate în vagon, magazie a navei, autovehicului sau containere. 5.5.6. Colectarea si recuperarea materialelor metalelor neferoase 5.5.6.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cupru si aliaje de cupru Materialele refolosite din cupru prezinta un deosebit interes economic pentru proprietatile cuprului conductibilitate electricasi termica înaltasi plasticitate mare. Folosirea tot mai larga a cuprului si aliajelor din cupru pe de o parte, iar pe de alta parte scaderea resurselor de minereuri de cupru pe plan mondial a determina t atentia si importanta care se acorda colectarii si recuperarii materialelor refo losite din cupru. Ca impuritati ce apar în cadrul reziduurilor industriale din cupru se pot exemplifica: fierul, plumbul, bistumul, antimoniul, arsenul, nichelul, sulful, stanciul, zincul, oxigenul si altele. Aliajele pe baza de cupru sunt alamele si bronzurile. În functie de cantitatile si dimensiunile pentru transport mai ales intern se folosesc autotransportoare de containere, autobasculante si chiar transportoare cu benzi, cu cupe sau oscilante. 5.5.6.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din aluminiu În ceea ce priveste consumul de metal pe plan mondial aluminiul ocupa locul 2, dupa otel, iar în cadrul metalelor neferoase locul întâi, reprezentând peste 45 % din productivitatea mondiala a metalelor neferoase. Impuritatile au, în general, aceeasi provenienta cu a materialelor refolosibile din aluminiu si, mai precis, acelasi reziduuri industriale din care materialele refolosibile sunt colectate si prelucrate. În tabelul 5.4. sunt prezentate natura si provenienta unor metale refolosibile si impuritatile ce pot apare în cadrul acestora. Tabelul 5.0.4. Impuritatile prezente în materialele refolosibile din aluminiu si aliajele de aluminiu. Materiale refolosibile din aluminiu Impuritati Reziduuri de forje si de tabla Otel si metale grele Capete de bara

si reziduuri de la stantare Unelte mici din otel, materiale plastice, unsori Aschii de la strunjire, gaurire etc. Aschii de otel sau fonta, unelte mici 121

Praf rezultat de la slefuire Praf abraziv de la polizoare Reziduuri de sârma si de cabluri Inimi de otel, materiale de izolatie, plumb Vase de menaj Mânere din alte metale, materiale plastice Folii Vopsele, hârtie, staniu, materiale plastice Tuburi si capsule pentru sticle Pb, Zn, pluta, materiale plastice Reziduuri din aviatie (avioane) Otel, diferite metale, cabluri, cauciuc, vopsele, plastic Reziduuri din tabla Otel si alte metale, vopsele, materiale plastice Reziduuri de la turnatorie Otel, fonta, diferite metale si aliaje, vopsele Scoarte, zgura, cenusi Oxizi, nisip, otel Proportia acestor impuritati este destul de mare si extragerea totala din materi ale refolosibile practic nu este posibila iar dupa o anumita limita devine anevoioas asi costisitoare. De aceea, în functie de natura si provenienta reziduurilor industria le si de sursa de colectare, materialele refolosibile din aluminiu si aliaje de alu miniu, pe care se poate conta ca pot fi obtinute prin colectare si prelucrare din canti tatea totala de aluminiu utilizat la fabricarea unor produse, au, cu aproximativ, urmatoarele proportii: 75 % pentru mijloacele de transport rutier, naval si aerian, instalatii -70 de apa, sine, obiecte de uz casnic; -60 65 % în cazul produselor (pieselor) folosite în industria constructiilor de masini, industria miniera, mecanica fina, industria optica, vagoane, indicato are rutiere, articole de sport, jucarii, articole de voiaj, de muzica; -85 % din cablurile electrice si materialele electrotehnice, aparatura chimicasi din produse pentru industria alimentarasi agroindustriala; -70 % din aluminiul utilizat în constructii; -90 % în cazul ambalajelor din aluminiu. O buna parte din aluminiu, care nu este inclusa în proportiile de mai sus, se regaseste în praful care apare în toate sectiile de prelucrare a reziduurilor de aluminiu sau aliajelor de aluminiu în scopul valorificarii acestora, astfel: -la arderea uleiului de pe aschii (pâna la 150 mg praf/m3, gaze); -la prelucrarea zgurilor macinare, desprafuire ( sub 150 mg praf/m3); -la topire, în functie de cuptoare, apare praf de la 100 2000 mg praf/m3 (la cuptoarele de inductie de joasa frecventa si cuptoarele cu creuzet practic nu se degaja praf). Pentru separarea prafului din gazele rezultate de la cuptoare se folosesc instalatii de separare (separatoare umede, filtre sac si filtre electrice) care reusesc sa retina praful ce contine aluminiu cu un randament de: -90 % în cazul separatoarelor umede; -98,5 % cu separatoarele umede; -99 % în cazul filtrelor cu sac. 122

Pentru ca operatia de colectare a materialelor refolosibile de aluminiu sa aiba rezultatele cele mai bune, cantitativ si calitativ, cu minimum de efort, este bi ne sa se faca la locul unde acestea rezultasi pe categorii, sorturi, marime si compozi tie. 5.5.6.3. Colectarea si recuperarea materialelor din zinc si aliajelor de zinc Reziduurile industriale din care se colecteaza zincul se prelucreaza prin procedee metalurgice (obtinându-se zincul în metal brut sau în aliaje) si prin procedee chimice (zincul sub forma de compusi chimici). Pentru a se respecta limitele admise de impuritati trebuie ca în cadrul separarii sa se tina seama de influenta negativa a acestora astfel: -plumbul determina fragilitate la laminare a zincului, dar mareste solubilitatea în acizi si de aceea se admite 1 % Pb , la executarea zincarilor în poligrafie; -staniul reduce plasticitatea si se fisureaza la prelucrarea la cald, de aceea l imita admisibila este de maximum 0,002 % Sn; -fierul mareste duritatea si fragilitatea; -cadmiul oxideaza intercristalele si formeaza crapaturi. 5.5.6.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din plumb si din aliaje de plumb Prelucrarea reziduurilor de plumb se face în uzine sau sectoare specializate. 5.5.7. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile nemetalice 5.5.7.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din hârtie Dupa modul de întrebuintare, materialele refolosibile din hârtie, sunt cuprinse în doua mari grupe si anume: -materiale refolosibile din hârtie si carton destinate producerii pastei pentru utilizarea ca materie prima la fabricarea hârtiilor, cartoanelor, mucavalei si cartonului cu suport bituminat; materialele refolosibile din aceast a grupa sunt constituite din hârtii, cartoane si mucavale folosite sau scoase din uz (colectarea de la populatie si de la unitatile comerciale si industriale de stat si particulare (societati si regii), precum si din resturi tehnologii rezultate de la activitatile de confectii si imprimare a hârtiei, cartonului si mucavalei, care nu pot fi folosite ca atare; -materiale refolosibile din hârtie, carton si mucava rezulta de la finisarea si prelucrarea hârtiei, cartoanelor si mucavalei, destinate a fi utiliza te ca atare sau cu mici prelucrari, în vederea înlocuirii materialelor noi. Hârtia si cartonul trebuie sa colectate separat de la gospodarii sau alti generatori de deseuri. Hârtia si cartonul trebuie transportate direct la o firma c e se ocupa cu reciclarea deseurilor, în cadrul acesteia trebuie sa se asigure o platfor ma pentru a servi ca zona tampon în cazul în care se întârzie transportul sau comercializarea acestui tip de deseu.

Pe plan mondial, ca si în tara noastra, exista o mare risipa de hârtie, care sporeste în fiecare an. Dintr-un raport întocmit de "Worldwatch Institute" rezulta 123

ca numai 25% din cantitatile de hârtie existente în lume se recicleaza, dar nu exista motive de ordin tehnic si economic care sa împiedice cresterea acestei cifr e. O tona de hârtie recuperata înlocuieste o tona de celuloza sau 4 m3 de masa lemnoasa, 800 KWh energie electricasi 250 kg combustibil conventional. Pe suprafata Pamântului sunt cea. 4 miliarde hectare de paduri si în fiecare an exploatarile de masa lemnoasa se fac pe o suprafata de cea. 24 milioane hectare aproximativ cât suprafata târii noastre. Prin taierea unui copac se distruge un lucru cu o valoare esteticasi biologica, deoarece acesta asigura hrana solului si ajut a la regenerarea aerului pe care-i respiram. Un singur hectar de confere retine anual 40 mii kg praf din natura. Hârtia reciclata poate fi destinata fie fabricarii din nou a hârtiei (valorificare optima), fie a cartoanelor si mucavalelor (valorificare inferioara), Conditia ca re determina optiunea o reprezinta tehnologia de decernelizare care, cel putin în tar a noastra, în prezent, nu este înca pusa la punct. Ea este posibil de aplicat cu ajutorul tehnologiilor moderne de flotatie inversa. Exemplul hârtiei ne permite sa discutam si o alta problema, de cea mai mare importanta în actiunea complexa de recuperare, reciclare si refolosire, anume aceea a redistribuirii materialelor refolosibile între sectoarele care le genereaz asi cele care le pot folosi în modul cei mai eficient, întrucât nu este întotdeauna evident ca materialele recuperate trebuie neaparat sa revina în fluxul tehnologic care Ie-a generat. Astfel, la obtinerea de hârtie si cartoane se pot folosi cu suc ces si deseuri textile, într-o pondere care atinge 12 - 14% din totalul materiilor pri me. Pe de alta parte, reciclarea hârtiei se poate face doar de 6 -10 ori, deoarece la fiecare reciclare lungimea fibrei de celuloza scade, conducând la o scadere a rezistentei mecanice si a calitatii (aspect, culoare) a hârtiei nou fabricate, la reducerea productivitatii muncii în fabrica de hârtie si la cresterea pierderilor tehnologice. La încheierea acestui numar de cicluri, însa, hârtia inferioara calitativ poate fi utilizata cu succes într-o alta ramura industriala (ex: în industria constructiil or, ca izolant termic în panourile prefabricate, s.a.). Studii efectuate în tara noastra arata ca, din totalul de materiale reciclate provenite din industria bumbacului, 62,2% revin la procesul tehnologic care Ie-a generat 17,1% pot fi dirijate catre alte întreprinderi ale industriei usoare, iar 20,7% îsi gasesc valorificarea în cu totul alte ramuri industriale. Pentru produsele provenite din industria lânii, procentele sunt, respecta 83,2%, 2,3% si 14,5%. Calitatea materialelor refolosibile din hârtie folosita ca materie prima sau ca atare se verifica pe loturi. Prin fot se întelege o cantitate maxima de 10.000 kg materiale

refolosibile din acelasi sortiment [1, 9,]. Verificarea calitatii unui lot se fa ce pe baza unei probe constituita din baloturi, luate la întâmplare (în mod obiectiv) din lot. Numarul de baloturi care formeaza proba este în functie de marimea lotului, conform datelor din tabelul 5.5. [1,9]. Tabelul 0.5. Marimea lotului si numarul de baloturi Numarul de unitati de ambalaj luate pentru verificare 1-5 Toate 6-99 5 124

100 - 250 n/20 n = numarul baloturilor care formeaza lotul Livrarea se face în baloturi sau legaturi, cu masa cuprinsa între 50 - 200 kg sau cu alte mase (când exista o întelegere între parti), ex. 10 kg, Modul de formare al unui balot este urmatorul: -materialul este împins într-o presa (fig. 5. 23) 40; -dimensiunea presei corespunde cu dimensiunea balotului, care se ambaleaza în folii de polietilena sau hârtie; un lot se obtine din mal multi baloti aranjat pe categorii. Fig.5.0.23. Presa de balotat hârtie. Avantajele procesului de balotare: -reducerea volumului de deseuri prin balotare de 5 - 20 ori; -manipularea eficienta a baloturilor în cadrul depozitului de deseuri cât si în afara lui; -posibilitatea depozitarii baloturilor pe verticala în rastele speciale; -eficientizarea transportului maculaturii la fabricile de hârtie (reducerea mijloacelor de transport de 5 - 20 ori pentru aceeasi cantitate de maculatura); -reducerea substantiala a volumului de depozitare (de 5 - 20 ori); -cresterea calitatii hârtiei refabricate prin evitarea poluarii deseurilor balotate cu diversi contaminanti pe timpul transportului; -imbunatatirea coeficientului de umplere a camerelor de lucru ale utilajelor de preparare a pastei (hidropulbere, holendere, amestecatoare etc.). Baloturile se preseaza bine si se leaga cu minim doua legaturi în cruce - ou un material rezistent (în exemplul prezentat polietilena) pentru a m asigura integrit atea balotului în timpul manipularii si transportului. De legatura fiecarui balot este prinsa o eticheta cu sârma, pe care se marcheaza c u tus sau vopsea urmatoarele: denumirea furnizorului, sortul, masa bruta (kg), STAS 4527/1 - 81:, Depozitarea baloturilor se face în încaperi închise sau soproane în stive acoperite sau pe platforma deschisa atunci când baloturile au fost ambalate în polietilena. 40 xxx - http://www.ictcm.ro/DAS_Manolescu%20841_63_5.htm 125

Transportul materialelor refolosibile se face cu mijloace de transport acoperite sau protejate împotriva intemperiilor. în fiecare mijloc de transport se pot introduce m axim doua sorturi - separate între ele. [9]. Manipularea baloturilor se face cu grija astfel încât legaturile de prindere a etichetelor sa nu se rupa. Fiecare lot de livrare trebuia sa fie însotit de documentul de certificare a calit atii întocmit conform dispozitiilor legale în vigoare [1]. Infrastructura. Agentii de salubritate deja colecteaza separat deseurile din hârti e si carton, în special de la agentii economici si mai putin de la populatie. Aceasta c olectare separata trebuie sa se extindasi la nivelul populatiei, deoarece o foarte mare c antitate de hârtie si carton poate fi recuperata din acest sector. În prezent exista pubele de c apacitati de 1,1 m3 si chiar mai mici asezate în diferite zone de catre agentii de salubrita te. Acolo unde au avut rezultate bune, adica pubelele speciale pentru hârtie nu contineau si alte tipuri de deseuri menajere, aceste pubele au ramas în continuare, iar în celelalte z one au fost ridicate. Greutate specifica mare. Raportul volum/greutate pentru deseurile din hârtie si ca rton este mic. Deseurile din hârtie si carton constituie o componenta foarte raspândita d in deseurile municipale. Deoarece acest procent este destul de mare, se asteapta ca reciclarea hârtiei si cartonului sa reprezinte o oportunitate pentru a evita depoz itarea ei, reducând astfel impactul asupra padurilor si implicit asupra mediului. Potentialul de contaminare. Reciclarea hârtiei depinde foarte mult de calitatea deseurilor de hârtie colectate. Hârtia si cartonul pot fi foarte usor contaminate cu alte tipuri de deseuri menajere, în special cu lichide. De aceea este indicata colectar ea deseurilor de hârtie si carton în containere special amenajate cu o deschizatura mai îngusta, care sa îngreuneze introducerea si altor tipuri deseuri menajere. Principalele tipuri de deseuri din hârtie si carton reciclabile: ziare si reviste, carton gofrat, hârtie calitate si hârtie mixta Oportunitati de reutilizare si reciclare. Toate fabricile de hârtie din tara noast ra accepta deseuri de hârtie si carton în vederea reciclarii, în functie de capacitatile existente. Pentru mai multe detalii puteti accesa site-ul MMGA, respectiv Planul National de Gestionare a Deseurilor. Principalele utilizari ale hârtiei reciclate: substituirea pastei de hârtie, realizarea unor produse pentru constructii: peretii

din carton cu gips, combustibili obtinuti din deseuri (în amestec cu deseurile din plastic si lemn). 5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din sticla Sticla nu este biodegradabila dar poate fi topitasi transformata în produse noi, fara a-si pierde calitatile. Tot ce trebuie facut este a se depozita sticlele si borcanele nefolositoare în locuri special amenajate, de unde vor fi luate si refolosita. "Sparturile din sticla" se folosesc la fabricile de sticla ca materie prima, den umita material de adaugire în procesul de fabricatie, în proportie de 15 - 20%, iar în ultim ul timp chiar pâna la 100%, [1]. Sticla este un material dintre cele mai energointens ive întrucât consuma în procesul de elaborare în proportii considerabile soda, precum si importante cantitati de gaz metan. 126

Cu o tona de sparturi de sticla se pot economisi 630 kg nisip cuartos, 40 kg feldspat, 112 kg calcar (care nu mai trebuie exploatat, transportat, preparat), 180 kg soda calcinatasi 700 m3 gaz metan, fara a mai lua în calcul si reintroducerea în circuit a recipientilor din sticla obisnuiti. Dintr-o tona de cioburi se pot fabrica 3500 borcane alimentare (250 ml) sau 2000 sticle diferite (în tabelul 5.1 se prezinta economia de energie rezultata prin uti lizarea cioburilor de sticla). Tabelul 5.0.6 Procentul de sticla utilizat, [%I 1 20 30 40 50 60 70 Economia de energie, [cal/kg sticla] 79 159 239 318 397 477 556 Imagini ale unui cuptor de prelucrare a sticlei este prezentata în figura 5.2441. Fig. 5.0.24. Imaginea unui cuptor de topire a sticlei Conditiile tehnice de calitate ale materialelor refolosibile din sticla sub form a de sparturi (cioburi) provenite de la fabricarea sticlei, de la unitatile producato are de medicamente, cosmetice, alimentare, de la centrele de achizitii ale sticlelor si borcanelor, alte institutii si de la populatie sunt prevazute în norma interna departamentala N.I.D. 29224/89, [1], Sparturile din sticla colectate sunt destinate reintroducerii în procesul de fabri catie a sticlei dupa eliminarea impuritatilor, care nu sunt admise în tehnologia de fabr icatie. Sparturile de sticla, în functie de domeniul de provenienta si destinatie, se clasifica pe sorturi ce sunt prezentate în tabelul 5.7 [1, 9], Tabelul 5.7. Clasificarea pe sorturi a sparturilor din sticla. Sortul sparturilor de sticla Conditiile de admisibilitate A. Cioburi provenite direct de la fabricile de sticla 41 xxx - http://www.robertmekis.com/?kateg=photos&subkateg=miscellaneous&obsah=p hoto125i2 127

Cioburi albe menaj, ambalaj iluminat Impuritati maxime, [%] 1 Cioburi semialbe menaj 1 Cioburi brune ambalaj 1 Cioburi verzi ambalaj 2 Cioburi colorate menaj (separat pe culori) 1 B. Cioburi provenite de la furnizori Cioburi albe Impuritati maxime, [%] 3 Cioburi semialbe 3 Cioburi colorate 3 Umiditatea de referinta este de 3%, dar la întelegere între parti ea poate diferi, în functie de aceasta stabilindu-se greutatea efectiva. Nu sunt admise bucati de metal, pietre, beton, resturi alimentare de la fabricil e de conserve, cauciuc, materiale plastice, sfoara, cartoane, s.a. Prin continutul de impuritate se întelege pamânt praf sau alte substante care nu sunt specifica te mai sus. De asemenea nu sunt admise cioburile de la ambalarea produselor toxice si explozive . Cioburile din grupa A si B se livreaza pe culori, granulate sau negranulate. Dimensiunile bulgarilor de sticla proveniti de la scurgerea cuptoarelor trebuie sa fie cuprinse între 30 - 300 mm. Infrastructura. În centrele comerciale deja se colecteaza deseuri din sticla. Aces tea fac un discount la cumparaturile realizate în cadrul centrului comercial, în functie de numarul deseurilor din sticla returnate. Aceasta colectare trebuie extinsa la cât mai multe centre comerciale si chiar adoptatasi de agentii de salubritate. Aproape t oata sticla reciclata este utilizata pentru producerea de noi recipiente din sticla. O cantitate mica de sticla este utilizata la producerea vatei de sticla sau fibrelor de sticla pentru izolare, materialelor de pavat si materialelor de constructii precum caramizi, t igle, ceramicasi beton de greutate mica. Greutate specifica mare. Raportul volum/greutate pentru deseurile din sticla est e mic. Deseurile din sticla constituie o componenta raspândita a deseurilor. Deoarece ace st procent este destul de mare, reciclarea sticlei reprezinta o oportunitate import anta pentru a evita depozitarea si reutilizarea ei într-un mod ecologic. Potentialul de contaminare. Deseurile din sticla pot fi foarte usor contaminate cu alte tipuri de deseuri, dar sunt usor de curatat, respectiv sortat prin introducerea unei etape în

plus în procesul de reciclare. Însa, pentru a reduce costurile de reciclare este ind icata colectarea deseurilor din sticla în containere corespunzator amenajate cu o deschizatura speciala care sa îngreuneze introducerea si altor tipuri de deseuri menajere. Oportunitati de reciclare. Producatorii de recipiente din sticla prefera sa incl uda cioburile în materialul brut (nisip, cenusa de soda, calcar), deoarece temperatura din cuptor se reduce semnificativ. Chiar daca cerintele pentru cioburile de sticla transparenta sunt mari, reciclarea variaza de la o regiune la alta datorita cost urilor de colectare, prelucrare si transport. Piata pentru sticla colorata variaza de asem enea în 128

functie de instalatiile de fabricare a recipientelor din sticla colorata. Sticla care nu este sortata dupa culoare este acceptata pentru fabricarea materialelor de constructi e, chiar daca impuritatile precum metalele feroase si aluminiul trebuie sa fie îndepartate magnetic. Praful de sticla care nu mai poate fi utilizat la fabricarea altor rec ipiente, dar poate fi valorificat prin realizarea vatei de sticla, material foarte utilizat în izolarea termicasi fonica. Sticla ce trebuie folosita pentru recipiente noi trebuie sa fie în general sortata dupa culoare si trebuie sa nu contina impuritati cum ar fi murdarie, roci, ceram ica, sau alte produse din sticla. Aceste materiale cunoscute ca materiale refractare, au o temperatura de topire mare. Sticla auto laminata este interzisa deoarece contine urme de plastic. Platourile de sticla, chiar daca nu sunt materiale refractare, afecteaz a temperatura de topire a amestecului si nu sunt acceptate. Capacele de aluminiu s i etichetele de hârtie sunt permise daca sunt îndepartate în procesele de prelucrare ulterioara, înainte ca cioburile sa fie aduse la cuptorul de topire. Când cioburile sunt utilizate pentru recipiente noi sunt trimise la instalatiile de fabricare unde s ticla este separata de impuritati si materiale refractare. Prezenta materialelor interzise în tr-o cantitate mare este un motiv de refuzare a întregii încarcaturi. 5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din mase plastic Materialele refolosibile din polietilena de joasasi înalta densitate, care se colecteaza, sunt urmatoarele: a) folie, saci, sacose, huse din polietilena de joasasi înalta densitate, de la: -ambalajele produselor textile; -ambalajele produselor alimentare; -ambalajele produselor chimice, care nu sunt toxice si se dizolva în apa; -folii care nu au fost expuse radiatiilor. b) folii din polietilena de joasasi înalta densitate provenite de la sere si solar ii, care au fost expuse radiatiilor solare; c) folii, saci, pungi, huse, sacose care au fost fabricate din materiale recuper abile marcate sau colorate în mod specific; Alte produse din polietilena de înalta densitate sunt: a) navete compartimentate si necompartimentate din polietilena;

b) butoaie, canistre, flacoane, butelii de polietilena; c) materiale refolosibile din polietilena de înalta densitate de la fabricarea calapoadelor sau alte produse din polietilena de înalta densitate. Ambalajele care au continut produse toxice se recupereaza numai de catre unitatile producatoare de specializare. Colectarea si recuperarea maselor plastice prezinta avantaje atât de ordin economic cât si ecologic. În tara noastra, la cca. 2,0 m3 de reziduuri menajere se gasesc în medie 4 kg restur i de polietilena, O tona de polietilena recuperata economiseste cca. 8,0 t de petr ol. Din aceasta tona recuperata se pot fabrica 6.000 m2 de folie polietilena netransparenta sau 3.000 saci pentru ambalaj. Recuperarea maselor plastice prezinta dificultati mai ales la sortarea lor pe categorii, sortare care se face în functie de densitate. în plus nici tehnologiile d e 129

valorificare nu sunt în totalitate definitivate si astfel produsele obtinute sunt de calitate inferioara celor obtinute direct din materii prime. În principiu instalatiile de reciclare a deseurilor din materiale plastice se baze aza pe obtinerea unor granule de plastic (fig. 5.25.), care sunt livrate instalatiil or de profil. 42 Fig. 5.0.25. Granule de plastic. Instalatii standard de prelucrare a deseurilor din materiale plastice sunt preze ntate în figura 5.2643. Fig. 5.0.26. Instalatii standard de prelucrare a deseurilor din materiale plasti ce În prima faza, fulgii (granulele) de plastic sunt transportati prin intermediul un ui transportor cu banda sau melc la instalatia de uscare/cristalizare. Materialul e ste continuu preîncalzit, uscat si cristalizat. Din silozul intermediar este dirijat l a combinatia de unitati "taietor/uscator/extruder" prin intermediul unor supape cu vacuum. Tinut la presiune scazutasi temperatura înalta, masele plastice (PET) se decontamineaza prin volatilizarea substantelor toxice împreuna cu umiditatea. Se a junge 42 xxx - http://www.pekutherm.de/eng/news-pekutherm-uk.php 43 xxx - http://cens.com/cens/html/en/category/cate_list_M0104.html 130

pâna la o vâscozitate a masei plastice egale cu cea initiala, adica înainte de utilizare. Cu ajutorul unui sistem de traductori se permite controlul nivelului rezidual de co ntaminare. În privinta poluarii, problema care se pune este nu numai ca poluarea devine mai mare, ci ca ea se manifesta permanent, pentru ca majoritatea maselor plastice, s pre deosebire de alte materiale, nu se degradeaza cu trecerea timpului. Prin norma tehnica de ramura N.T.R. Nr. 16/1980 [9] se stabilesc conditiile de calitate ale materialelor refolosibile din polietilena de joasasi înalta densitate pentru colectarea de la unitati si de la gospodariile populatiei precum si pentru livra rea catre unitatile prelucratoare. Materialele refolosibile din polietilena de joasasi înalta densitate, care se colecteaza, sunt urmatoarele: a) Folie, saci, sacose, huse din polietilena de joasasi înalta densitate, de la; -ambalajele produselor textile; -ambalajele produselor alimentare; -ambalajele produselor chimice, care nu sunt toxice si se dizolva în apa; -folii care nu au fost expuse radiatiilor, b) Folii din polietilena de joasasi înalta densitate provenite de la sere si solar ii, care au fost expuse radiatiilor solare; c) Folii, saci, pungi, huse, sacose care au fost fabricate din materiale recuper ate marcate sau colorate în mod specific. Alte produse din polietilena de înalta densitate sunt: -navete compartimentate si necompartimentate; -butoaie, canistre, flacoane, butelii; -materiale refolosibile din polietilena de înalta densitate de la fabricarea calapoadelor sau alte produse din polietilena de înalta densitate. Ambalajele care au continut produse toxice se recupereaza numai de catre unitatile producatoare de specialitate. Calitatea materialelor refolosibile din polietilena de joasasi înalta densitate se determina pe loturi. Prin lot se întelege cantitatea colectata sau livrata într-un mijloc de transport. Pentru balotii de folie, saci, sacose, huse, etc. verificarea se face pe baza un ei probe vizuale, dupa desfacerea baloturilor. Continutul de praf pentru toate felurile de materiale refolosibile din polietile na se determina prin prelevarea unor mostre din loturile cu cea mai mare impurificare, de câte 0,5 kg fiecare pâna la formarea unei probe totale de 4 kg. Din proba de 4 kg se formeaza 2 mostre de 2 kg fiecare, care se introduc într-un ambalaj de polietilenasi se eti

cheteaza - sigileaza. Una din mostrele de 2 kg se scutura bine pe o foaie de hârtie curata. Praful rezul tat se aduna într-un recipient a carui tara a fost dinainte stabilita. Continutul de impuritati se stabileste cu formula: m I = i ·100 m p în care. -I este continutul de impuritati, în procente; -mi = masa impuritatilor cântarite, în grame; 131

-mp = masa initiala a probei, în grame. Materialele refolosibile din plastic se depoziteaza pe platforme curate, separate pe sorturi sau articole. Transportul se efectueaza cu mijloace de transport adecvat e, câte un sort în mijlocul de transport respectiv. Livrarea se face în vrac sau în baloturi. Materialele refolosibile maruntite, macinate, sau granulate se livreaza în saci etichetati cu denumirea produsului, grupa de clasificare, tipul materialului si greutatea. Infrastructura. Infrastructura de colectare si prelucrare pentru plastice nu tre buie stabilita la nivel national. În general, aceasta este limitata la zone locale. Însa, multi consumatori care doresc sa recicleze deseurile din plastic constata ca nu exista centre specializate de preluare a acestor deseuri. În multe zone au fost realizate proiec te pilot de colectare separata a deseurilor din plastic, în special a sticlelor PET, aceste a având un rezultat destul de bun. Greutate specifica mica. Raportul volum/greutate pentru deseurile din plastic es te foarte mare, în special pentru produsele cu polistiren (PS). Din acest motiv, comu nitatile izolate nu-si pot permite sa colecteze si sa transporte plasticele separat. Potentialul de contaminare. Deseurile din plastic aduse la unitatile de procesar e sunt, în general contaminate cu materiale straine. Materialele straine, cum ar fi alimen tele cauzeaza uzarea granulatorilor si a altor echipamente utilizate în sortarea si rec iclarea acestor materiale. Oportunitati de reutilizare si reciclare. Dezvoltarea infrastructurii de colecta re trebuie sa urmareasca cerintele pietei, astfel încât valoarea materialelor valorificate sa p oata acoperi costurile de colectare, prelucrare si transport. Centrele de colectare p ot asigura o compactare si balotare a deseurilor din plastic în vederea reducerii costurilor de transport. De asemenea, în cazul mai multor tipuri de deseuri din plastic cu desti natii diferite pentru fiecare, centrele de colectare pot asigura o sortare a acestor d eseuri în functie de cerintele unitatilor de procesare si apoi o compactare a deseurilor g ata sortate. Astfel de prelucrari pot fi dezvoltate în functie de evolutia pietei de desfacere a produselor din materiale reciclate. Unitatile de procesare ale materialelor reciclabile îsi stabilesc în general instalatiile de prelucrare în zone dens populate, în care se genereaza cantitati mar i de materiale valorificabile. Reciclatorii trebuie sa plateasca costurile de transport la

unitatile centralizate. Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricatie mai ieftin fata de cele realizate din materii prima. 5.5.7.3. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din materiale texti le Colectarea materialelor refolosibile din textile este la fel de importanta ca si a celorlalte materiale refolosibile însa este mai pretentioasa, mai ales în cazul celor colectate de la populatie, pentru ca trebuie ca acestea sa se faca separat, nu n umai pe tipuri de materiale (lâna, bumbac, matase etc.), ci si pe grupe de culori (deschie , medii, închise) (fig. 5.27). 132

Fig. 5.0.27. Deseuri textile. Prin materiale textile refolosibile se înteleg produsele tesute sau netesute, tricotajele, din orice materie prima textila, scoase din uz, provenite din gospo darii din gospodarii individuale, unitati militare, spitale, internate etc., folosite în ind ustrie si în alte domenii. În afara acestor materiale refolosibile din textile care nu provin din reziduuri industriale (deseuri, resturi, refuzuri, rebuturi ale proceselor industriale), m ai exista urmatoarele feluri de materiale refolosibile din textile: a) materiale textile refolosibile din lânasi tip lâna provenite din reziduurile industriale ca: deseuri si ramasite de fibre si fire, peticele noi de tesuturi s i tricouri, rezultate din procesele tehnologice de filare, tesere, finisare, trico tare si confectionare; b) materiale textile refolosibile liberiene si tip liberian, care sunt ramasite noi de fibre, tricoturi si netesute, rezultate din procese de filare, tesere, tricotare , finisare si confectionare; c) materialele textile refolosibile din bumbac si tip bumbac, care sunt ramasite no i de fibre, tesaturi, tricoturi si ne tesute rezultate din procesele de filare, te sere, tricotare si confectionare; d) materiale textile refolosibile din matase si tip matase, în care se cuprind ramasi te noi de fibre, fire, tesaturi, tricotari si ne tesute, rezultate din procesele de filare, tesere, tricotare, finisare si confectionare. 133

Aceste patru feluri de materiale refolosibile din textile (a, b, c si d), fiind materiale refolosibile noi care rezulta în procesele tehnologice industriale, întrucât aceste operatii intra în sarcina întreprinderilor de la care rezultasi unde se încadre aza în fluxul total de prelucrare si valorificare ca materii prime si materiale refolos ibile circulate (cu circuit intern). Dupa compozitia fibroasa materialele textile refolosibile se clasifica în urmatoarele grupe: a) materiale textile refolosibile din lânasi tip lâna; b) materiale textile refolosibile din bumbac si tip bumbac; c) materiale textile refolosibile din fibre liberiene si tip liberiene; d) materiale textile refolosibile din matase si tip matase; e) materiale textile refolosibile din fibre sintetice 100 %; f) materiale textile refolosibile cu uzura mare, din diverse amestecuri fibroase . Conditiile de colectare, clasificare, sortare si conditiile tehnice de calitate a materialelor textile refolosibile sunt prevazute în STAS 2091/5-86, [9]. Fiecare grupa se colecteaza, sorteazasi livreaza conform caracteristicilor grupe i respective, în functie de: -categoria materialului colectat; -tipul materialului refofosibil; -culoarea materialelor si dimensiuni (unde este cazul). [1, 9] Materialele textile refolosibile trebuie ca odata cu colectarea sau dupa aceea, sa fie sortate si livrate pe culori sau grupe de culori. Prin grupe de culori se înte lege: -culori deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben; -culori medii: rosu, albastru, verde, kaki; -culori închise: maro, bleumarin, violet, negru, Materialele textile refolosibile provenite din colectarea confectiilor cu captus eala si vatelina destinate valorificarii în industria textila se sorteazasi livreaza se parând captuselile si vatelina de tesaturile ce intra în componenta lor. Existasase grupe de materiale textile refolosibile la care se specifica (conform standardelor în vigoare) categoria, tipul, si culoarea fiecarui fel de material te

xtil refolosibil, de care trebuie sa se tina seama la colectarea, dar mai ales la sep ararea lor în vederea livrarii si valorificarii în industria textila. Principalele texturi ale firelor diferitelor tesaturi materialele textile refolo sibile nu trebuie sa contina urmatoarele impuritati: -bucati de tesatura putreda, mucegaita, mâncata de molii sau rozatoare; -corpuri straine (lemn, carton, cauciuc, metal, sticla); -materiale care se întaresc în contact cu apa (var, ciment, ipsos, faina, malai, etc); -urme de ulei, ceara, bitum, vopsea, etc, care nu ies la spalat Materialele textile refolosibile se pot colecta cu sau fara nasturi, catarame, c apse, fermoare etc. dar se livreaza beneficiarilor fara astfel de accesorii. Continutul de praf admis pentru fiecare grupa de materiale textile refolosibile este urmatorul: 134

-materiale textile refolosibile din lânasi tip lâna, cu exceptia celor de sub darac - maxim 3%; -materiale textile refolosibile din bumbac si tip bumbac, din fibre liberiene si tip liberiene, din matase si tip matase, din fibre sintetice 100%, de maximum 5%; -materiale textile refolosibile cu uzura mare din diverse amestecuri fibroase si fibre de lânasi tip lâna de sub darac, de maximum 12%. Umiditatea maxima admisa la livrarea materialelor textile refolosibile trebuie s a fie de; -15 % pentru materiale din lânasi tip lâna; -8 % pentru materiale din bumbac si tip bumbac; -16 % pentru materiale din fibre liberiene si tip liberiene; -10% pentru materiale din matase si tip matase; -5% pentru materiale din fibre sintetice 100%, -10% pentru materiale cu uzura mare din diverse amestecuri fibroase. Materialele textile refolosibile trebuie si fie dezinsectizate înainte de ambalare . Tipul, dimensiunile (unde este cazul) si culoarea trebuie sa corespunda categoriilor impuse prin STAS. Verificarea calitatii materialelor textile refolosibile se face pe loturi: -lotul este constituit din cantitatea prezentata deodata la verificare din aceeasi grupa, categorie, tip, culoare (conform STAS). -proba medie se ia dintr-o cantitate egala cu 10% din numarul baloturilor care formeaza lotul, dar nu din mai putin de 2 baloturi. Fiecare balot luat se d esface apoi se scoate din trei locuri diferite câte o proba elementara în cantitati aproximativ egale. Probele elementare astfel luate se amesteca bine, facându-se o proba medie de cea. 50 kg, Pe aceasta proba se verifica: grupa, categoria, tipul, culoarea, impuritatile, continutul de praf si dimensiunile (unde este cazul). Pentru celelalte caracteristici, din proba medie se iau probe pentru analiza, introducând câte cca. 0,5 kg în pungi de polietilena, care se închid ermetic si se sigileaza, având urmatoarele destinatii: -proba pentru producator; -proba pentru beneficiar; -proba pentru litigiu.

Proba pentru litigiu poate fi folosita numai în cazul în care a fost luata în prezenta beneficiarului si a fost sigilata de acesta [9]. În cazul în care se constata ca grupa, categoria, tipul, continutul de praf umiditat ea si culoarea nu corespund, se repeta determinarea pe alta proba medie Dacasi în acest caz rezultatele sunt necorespunzatoare lotul se respinge pentru resortare si pre zentare la o noua verificare. Verificarea grupei, categoriei, tipului, culorii si a impuritatilor se verifica vizual sau cu ajutorul unui microscop (acolo unde este cazul). Determinarea umiditatii si calculul masei comerciale se fac conform STAS 769182, [9]. 135

Verificarea dimensiunilor se masoara cu rigla gradata, urmarindu-se dimensiunea cea mai mica a fibrelor. Determinarea continutului de praf: proba de circa 50 kg se cântareste cu o balanta cu precizie de 0,2% si se scutura sau se trece printr-un desprafuitor pâna nu mai iese praf. Apoi se cântareste din nou cu aceeasi precizie. Continutul de praf se exprima în procente si se calculeaza cu formula: m1 m2 praf =·100 [%] m 1 în care: m1 este masa initiala a probei, (g); m2 - masa probei dupa desprafuire, (kg). Verificarea dezinfectiei si dezinsectiei se fac pe baza metodelor stabilite de organele medicale abilitate. 5.5.7.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cauciuc Cauciucul, un material energointensiv, este supus uzurii, indiferent unde este folosit anvelope, benzi elastice, tuburi, garnituri, etc. în prezent, anvelopele u zate detin 45 46 ponderea cea mai mare în cantitatea totala de cauciuc potential reciclabil (fig. 5 .)44, ., Solutiile tehnologice utilizabile vizeaza, de regula, revenirea lor în circuitul e conomic într-un numar de cicluri limitat [1]. 44 xxx - http://www.in.gov/idem/compliance/land/agswc/report_05.html 45 xxx - http://www.alibaba.com/catalog/11414774/Rubber_Waste_Scrap/showimg.html 46 xxx - http://manitoulinislandindex.com/manitoulinsshame.html 136

Fig. 5.28. Deseuri din cauciuc. Materialele refolosibile din cauciuc care intra în obligatiile de colectare de la fabrici si de la populatie sunt compuse în general din anvelope si camere de aer u zate sau sparte [9], Materialele refolosibile provenite din reziduurile industriale din unitatile de fabricatie a produselor, obiectelor si articolelor din cauciuc au caracter de ma teriale circulante pentru care exista normative de recuperare cu circuit închis. Conditiile generale de calitate pe care trebuie sa le îndeplineasca anvelopele uza te destinate pentru resapare si regenerare în vederea reciclarii acestora, ce se cole cteaza de la societatile comerciale publice sau private si de la populatie, pentru unitati le de resapare, sunt precizate în Norma Interna Departamentala NJ.D 8171/79. Prin reesapare se întelege procesul tehnologic de aplicare a unei benzi de rulare noi pe o coroana de anvelopa uzata pregatita în prealabil, urmata de vulcanizare, prin care se reface partial potentialul de rulaj ai anvelopei. Anvelopele sunt constituite din materiale polimerice complexe cu un adaos mare de diferite alte produse; recuperarea acestei valori adaugate sub orice forma, e ste mare consumatoare de energie si totodata periculoasa. Haldele de anvelope pot creste usor si rapid, creând nu numai probleme de folosire a terenului dar si pericole pentru med iu. Haldele se pot autoaprinde provocând incendii de lunga durata, cu efecte negative asupra sanatatii oamenilor. Când anvelopele uzate sunt depuse în depozite de deseuri, ele se ridica adesea la suprafatasi fac dificila mentinerea învelisului de sol de deasupra deseurilor. Reconditionarea prin reesapare este universala, iar în tarile dezvoltate se valorifica prin aceasta metoda peste 25% din productia de anvelope. Cu o anvelop a reesapata se poate parcurge în medie o distanta care reprezinta jumatate din rulaj ul uneia noi, dar pretul ei este de aproximativ 3 ori mai mic. prin reesapare se înlo cuieste doar banda exterioara de rulare, care reprezinta cea. 1/3 din cantitatea de cauc iuc înglobata în produs. 137

Capitolul 6 CLASIFICAREA, SORTAREA SI VERIFICAREA CALITATII DESEURILOR Sortarea este o operatie care asigura o calitate superioara a materialelor refol osibile. Ca si colectarea, separarea trebuie sa se faca la locul de reproducere a materialelor refolosibile deoarece este mai usoarasi mai sigura. 6.1. Reglementari privind clasificarea, sortarea si verificarea calitatii materi alelor refolosibile feroase Colectarea materialelor refolosibile feroase pentru retopire este orientata sa înd eplineasca doi parametrii, care de astfel sunt parametrii de baza ai evolutiei siderurgice, si anume sporirea cantitatii si îmbunatatirea calitatii produselor obtinute. Pentru obtinerea cantitatii, este necesara o organizare si intensificare deoseb ita a activitatilor de depistare si colectare a materialelor refolosibile feroase, iar din punct de ved ere calitativ, conditiile din ce în ce mai pretentioase ale consumatorilor de produse siderurgice în ceea ce prive ste calitate acestora impun o atenta urmarire a proceselor de elaborare a otelurilor si implicit a mat eriilor prime care intra în încarcatura cuptoarelor. Conditiile ce se impun materialelor refolosibile feroase privesc asigurarea cara cteristicilor fizice (forma, dimensiuni, masa unitara, masa volumica, suprafata specifica, conductibi litate termica) si asigurarea conditiilor fizice de puritate (proportia de impuritati nemetalice si de parti din metale neferoase, gradul de corodare, continutul de elemente de aliere). 6.1.1. Clasificarea materialelor refolosibile feroase Materialele refolosibile feroase se clasifica conform STAS 6058 -categorii de materiale refolosibile feroase; -clase dimensionale pentru materiale refolosibile feroase sarjabile si materiale refolosibile feroase nesarjabile; -grupe de calitate în functie de componenta chimica. 6.1.2. Categorii de materiale refolosibile feroase Categoriile de materiale refolosibile feroase sunt diferentiate dupa sursa de co lectare (din industrie sau de la populatie) dupa modul de prezentare (sarjabile si nesarjabil e) si dupa natura lor (de otel, de fonta sau de otel aliat). Materialele refolosibile feroase sarjabile sunt cele care pot fi nemijlocit încarc ate în agregate de 88 în:

elaborare a otelurilor, fontei, sau feroaliajelor. Materialele nesarjabile sunt acele materiale care, pentru a fi utilizate în agregatele de elaborare a otelului, fontei si feroaliajelor, nec esita operatiuni de prelucrarea (pregatire). 137

6.1.3. Clasele dimensionale ale materialelor refolosibile feroase Clasificarea dimensionala a materialelor feroase sarjabile: -materiale refolosibile feroase noi: grele, mijlocii, usoare, scurte, marunte; -materiale refolosibile feroase vechi: grele, mijlocii, usoare, marunte; -materiale refolosibile tubulare: lungi, scurte; -materiale metalica; -strunjituri maruntite; -strunjituri maruntite pentru brichetare; -pachete mari, mijlocii si mici din materiale refolosibile feroase noi; -pachete mari, mijlocii si mici din materiale refolosibile feroase vechi; -brichete din strunjiri, fara restrictii; -pachete din strunjiri, fara restrictii; -bobine si rulouri din sârma, cabluri, banda; -scoarte si scursuri de metal; -materiale granulare sau pulverulente. 6.1.4. Conditii de verificare a loturilor de materiale refolosibile feroase Loturile colectate de materiale refolosibile feroase pentru retopire se verifica din punct de vedere al calitatii conform prevederilor din STAS 6058 88, dupa cum urmeaza: -verificarea încadrarii în categorii de materiale recuperabile feroase se face vizua l chiar si în mijlocul de transport; -verificarea încadrarii în clasa dimensionalasi de provenienta se stabileste vizual si prin masurari; -verificarea mesei volumice pentru materialele refolosibile feroase în vrac se fac e astfel: o pentru materialele refolosibile feroase necompacte masa volumica se stabileste p rin împartirea masei lotului (t) la volumul (m3) ocupat de acel lot în mijlocul de transport (vagon, magazia sau hambarul navei, bena remorcii sau a camionului) sa u recipientul (container, lada etc.) cu care lotul este livrat; o pentru materialele refolosibile feroase compacte masa volumica se determina prin împartirea masei (t) a unui pachet (balot) sau a unei brichete la volumul acelui pachet sau brichete (m3); o pentru materialele refolosibile feroase (daca sunt sub forma de brichete sau pac het) verificarea se poate face si prin stabilirea masei volumice la 10 pachete (brich ete) luate la întâmplare. Se admite ca din acele pachete (brichete) maximum 1 pachet (bricheta) sa difere în minus cu 5 % fata de limita minima prescrisa a clasei de dimensiuni; -masa volumica prevazuta ca parametrul de livrare pentru materialele refolosibil e feroase poate prezentate o abatere admisa de 5 % fata de cea înscrisa de furnizor în documen tele de livrare; verificarea încadrarii în grupa de calitate, respectiv a compozitiei chimice, se fac e la toate grupele cu exceptia grupei 00. Aceasta verificare se face prin analize chimice c

onform standardelor în vigoare, la un numar de 5 probe luate la întâmplare (buc., pachete); În cazul în care nu se obtin rezultate corespunzatoare grupei de calitate mentionata în certificatul de calitate al furnizorului si acesta nu se prezinta în termenul lega l de la data primirii reclamatiei pentru solutionare, lotul se încadreaza dupa analiza chimica determina ta de beneficiar. 138

În caz de litigiu, analiza chimica se efectueaza la un laborator neutru, pe un num ar de 10 elemente (buc., pachete) luate la întâmplare. În caz de litigiu privind depasirea procentului admis de impuritati nemetalice sau de pachete si brichete farâmitate din masa lotului, verificarea se face prin cântarire, în prezen ta furnizorului sau a unui delegat neutru. 6.1.5. Sortarea materialelor refolosibile feroase în bucati Înainte de a se stabili operatiile de prelucrarea a materialelor refolosibile fero ase se face separarea acestora, operatie care difera în complexitate în functie de natura si pro venienta reziduurilor colectate. Daca aceste materiale refolosibile provin din sectorul siderurgic, reziduurile s unt bine cunoscute si separarea cât si prelucrarea nu sunt operatii complicate, realizându-se în cadrul sectorului unde se si folosesc (în circuit intern). În sectorul de laminoare, materialele refolosibile sunt grupate dupa structuri în gr ele si usoare, si o mare parte din acestea se consuma în interiorul sectorului de otelarie, fara prelucrari suplimentare. Chiar si separarea pe calitati de otel (carbon si aliat) se poate face în cadrul o peratiei de colectare. O importanta deosebita o prezinta materialele refolosibile feroase provenite di n propriul proces tehnologic (maselote, retete de turnare, scoarte, rebuturi etc.), cunoscu te în turnatorie ca materiale refolosibile, recirculante. De asemenea sutajele si capetele (caderile de otel rotund, patrat, hexagonal, tevile, provenite din laminare) constituie un materiale valoros pentr u încarcatura cuptoarelor de turnatorie. Aschiile se se utilizeaza bine numai brichetate sau b alotate. Toate materialele refolosibile trebuie depozitate pe sorturi (calitate, marca et c.) evitându-se folosirea de fier vechi continând metale nefereoase (Sn, Pb, Cu, Zn etc.). În industria prelucratoare, majoritatea materialelor refolosibile feroase se forme aza la operatiile de debitare, stantare, strunjire, gaurire, alezare, frezare si alte o peratii de prelucrare prin aschiere. Separarea lor pe materiale din otel carbon sau oteluri aliate se poate face si se impune acesta numai la producatori, unde este posibil sa fie colectate pe sorturi. Selectarea lor la sectoarele de prelucrare se rezuma de regula la separarea si înd epartarea impuritatilor nemetalice a unor parti din loturile de materiale si a partilor ca re sunt prea corodate sau impurificate cu uleiuri minerale.

Problemele cele mai dificile, din punct de vedere al operatiei de sortare, le pr ezinta materialele refolosibile feroase vechi provenite de la surse eterogene, adica fi er vechi. Aceasta categorie de materiale este sortata în cadrul bazelor de prelucrare din într eprinderile si centrele de recuperare si valorificare a materialelor refolosibile, organizat e la nivelul tarii. Aici materialele refolosibile feroase vechi se separa în grupe de materiale feroase din : otel carbon (fier, oteluri aliate si fonta). La rândul lor se separa în: curate, cu impuritati nemetalice (pamânt, zguri, nisip, be ton, cauciuc, cârpe, plastic, lemn etc.), cu metale neferoase, cu acoperiri metalice, c u parti ruginite sau corodate de actiunea acizilor, bazelor sau focului. Se mai sorteaza apoi dupa di mensiuni, conform STAS si se separa pentru prelucrarea prin taiere, împachetare sau brichetare. Dupa terminarea operatiunilor de sortare si de repartizare a acestora pe grupe d e calitate si dimensiuni intervine operatia de prelucrare (pregatire) cu ajutorul utilajelor a decvate. 6.2. SORTAREA MATERIALELOR REFOLOSIBILE METALICE NEFEROASE Materialele refolosibile neferoase se clasifica pe categorii, grupe si sortiment e. se clasifica în functie de compozitia chimica. Categoria este repreze Pe categorii ntata prin simbolurile metalelor sau a aliajelor de la care provin materialele refolosite. 139

Pe grupe e: -grupa B -grupa S -grupa Ox -grupa C -grupa D

se clasifica în functie de formasi dimensiuni si se noteaza cu simboluril materiale refolosibile neferoase din bucati; aschii (strunjiri); oxizi, cenusi, zguri si slamuri; cabluri si conducte cu izolatii; alte materiale refolosibile de metale neferoase.

Pe sortimente se clasifica materialele refolosibile neferoase, în functie de carac teristicile care se stabilesc prin cifre arabe. Exemplu: materialele refolosibile din cupru (categoria Cu) din bucati (grupa B) sortimentul 1 se noteaza: Cu/B 1. Dupa natura lor, în cadrul caracteristicilor, este prevazut si gradul de impurific are. Prin impuritati se înteleg elemente straine ca: umiditate, ulei, pamânt, pietris, r esturi de izolatie sau otel si alte metale si aliaje neferoase decât cele din metalul de baz a. În documentele de receptie a materialelor refolosibile neferoase se indica l conform STAS 3017 78. Simbolul cuprinde categoria de materiale notata prescurtat Zn, CuSn, CuAl, CuPb, CuNiZn, Al, AAL, Zn, Pb, Sn. Ni) grupa (indicata cu litere B, OX, C, D despartite de categorie printr-o linie oblica) si sortimentul (indicat prin cifre arabe, rtite de restul printr-o linie orizontala). simbolu (Cu, Cu S sau despa

6.2.1. Sortarea materialelor refolosibile din aluminiu Sortarea materialelor refolosibile din aliaje de aluminiu este importanta, întrucât chiar unele elemente de aliere a unor aliaje de aluminiu constituie impuritati pentru alte a liaje. Pentru aliajele de cupru cu aluminiu toate celelalte elemente: Fe, Si, Mn, Mg, U n, Ni, Pb, Sn, St, Ti sunt impuritati. Plumbul, fierul si staniul sunt impuritati pentru orice tip de aliaj. Dintre ac estea, plumbul si staniul sunt considerate periculoase si de aceea nu se admit mai mult de 0,05 % din total masa aliajului. 6.3. Sortarea materialelor refolosibile nemetalice 6.3.1. Materialele refolosibile din hârtie 6.3.1.1. Conditii tehnice de calitate a materialelor refolosibile din hârtie Materialele refolosibile din hârtie destinate a fi folosite ca materie prima la fa bricile de hârtie

se vor colectate, sorta si livra pe sorturi (tabelul 6.1.). Materialele refolosibile din hârtie folosite ca materie prima nu trebuie sa prezin ta degradari datorita putrezirii. Tabelul 6.1. Sorturi de hârtie refolosibila colectata Sorturi Denumirea Caracteristica Destinatia I Materiale refolosibile din hârtie si carton netiparite si nescrise Hârtii si cartoane de culoare alba, netiparite si nescrise care nu pot fi utilizate ca atare La fabricarea pastei papetare albite II Materiale refolosibile din hârtie si cartoane tiparite sau scrise Hârtii si cartoane cu culoare alba, tiparita sau scrise (ziare, reviste, carti, brosuri, La fabricarea pastei papetare gri sau pastei destinata 140

caiete si alte materiale din hârtii provenite din selectarea arhivelor si alte asemenea) fara coperti din materiale: papetare colorate sau din materiale nepapetare. descernelizarii III Materiale refolosibile din carton ondulat Confectii scoase din uz si resturi tehnologice din carton ondulat care nu pot fi utilizate ca atare La fabricarea pastei papetare de culoare naturala IV Materiale refolosibile din hârtie rezistente, ambalaj Saci si pungi uzate, resturi de hârtie de ambalaj, resturi tehnologice de la confectii si tiparituri din hârtii rezistente care nu pot fi utilizate ca atare; cartele folosite pentru prelucrarea datelor La fabricarea pastei papetare de culoare naturala pentru hârtie rezistenta V Materiale refolosibile din diverse hârtii, cartoane, mucavale si produse din aceste materiale Materiale uzate din hârtii si cartoane colorate, mucava, confectii scoase din uz din aceste materiale, coperte patetare colorate, tehnice uzate, resturi tehnologice de la confectii si tiparituri din astfel de materiale La fabricarea pastei papetare de culoare naturala si a cartonului suport pentru bitumare VI Tevi si tuburi din hârtie si carton,uzate Tevi din hârtie, tuburi din hârtie de la bobinele de hârtie si carton La fabricarea partei papetare naturale pentru mucava si carton suport pentru bitumare VII Materiale refolosibile din hârtii si cartoane impurificate cu materiale care nu permit reutilizarea în industria celulozei si hârtiei Ambalaje din hârtii si cartoane (saci, pungi, cutii) recuperate din industria lacurilor, pigmentilor, a negrului de fum si altele asemenea. La fabricarea cartonului suport bitumare si alte utilizari. Denumirea corpurilor straine ce nu sunt admise:

-resturi de metale, sticla, cauciuc, celuloid, bachelita, materiale plastice si sintetice, alte corpuri straine care nu se pot transforma în pasta papetara; -praf, nisip, resturi din materiale care l-au continut (în cazul ambalajelor); -negru de fum, pigmenti, coloranti; -hârtii impregate si acoperite cu materiale sintetice, folii metalice parafinate, bitumate, siliconate, sulfurizate; -substante toxice; -umiditate 12 %. 6.3.1.2. Reguli pentru verificarea calitatii Calitatea materialelor refolosibile din hârtie folosita ca materie prima sau ca at are se va verifica pe loturi. Prin lot se întelege o cantitate maxima de 10000 kg materiale refolosibile din ace lasi sortiment. Verificarea calitatii se va face pe baza unei probe constituita din baloturi, l uate la întâmplare din lot. Baloturile cu materialele refolosibile care se aleg pentru probe se desfac si se verifica daca continutul lor corespunde conditii tehnice de calitate. Pentru verificarea umiditatii din diferite locuri (margini si mijloc), ale fieca rui balot al probei se iau probe elementare, formându-se o proba de cca. 3 kg materiale si se introduc imediat într-un ambalaj etans, care se eticheteazasi se sigileaza. Pentru verificarea continutului de praf, nisip, pamânt ciment, negru de fum, pigme nti, coloranti se iau din proba 1/5 din numarul baloturilor, dar nu mai putin de un b alot. 141

Daca probele verificate nu îndeplinesc conditiile prevazute în standard, lotul se c onsidera necorespunzator. 6.3.2. Materialele refolosibile din sticla Sparturile de sticla, în functie de domeniul de provenienta si destinatie, se clasifica pe sorturi astfel: -cioburi provenite direct de la fabricile de sticla: i. cioburi albe, ambalaje iluminat; ii. cioburi semialbe, menaj; iii. cioburi brute ambalaj; iv. cioburi verzi ambalaj (separat pe culori); -cioburi provenite de la furnizor: v. cioburi albe; vi. cioburi semialbe; vii. cioburi colorate. Umiditatea de referinta este de 3 %. La întelegere între parti, umiditatea si impuri tatile pot diferi, dar în functie de acestea se stabileste greutatea efectiva. Nu sunt admise bucati de metal, pietre, beton, resturi alimentare de la fabricil e de conserve, cauciuc, material plastic, sfoara, cartoane. Prin continutul de impuritate se întelege pamânt, praf sau alte substante care nu su nt specificate mai sus. Nu se admit cioburi care provin de la ambalarea produselor toxice sau explozive. Cioburile din grupa A si B se livreaza pe culori granulate sau negranulate. Dimensiunile bulgarilor de sticla proveniti de la scurgerea cuptoarelor trebuie sa fie cuprinse între 30 300 mm. Verificarea calitatii cioburilor se efectueaza pe loturi între o tonasi 30 tone. Verificarea lotului consta din: -verificarea culorii; -verificarea continutului de impuritati si alte corpuri straine; -verificarea umiditatii. 6.3.3.Materialele refolosibile din mase plastice Materialele refolosibile de joasasi înalta densitate trebuie sa fie lipsite de imp uritati ca: piatra, lemn, hârtie, sfoara, cârpe, paie, nisip, corpuri metalice. Impuritatile de praf vor fi de maximum 1 % din greutate. Materialele refolosibile colectate vor fi livrate si spalate cu apa sau cu solut

ii chimice. Livrarea se va face pe sorturi, acestea fiind transportate în mijlocul de transpor t cu un singur produs (articol) din aceeasi categorie de polietilena. Cele de gabarit mare vor fi livrate, taiate în bucati, macinate sau granulate, de comun acord cu beneficiarul. 6.3.3.Materialele refolosibile din textile Materialele textile refolosibile trebuie ca odata cu colectarea sau dupa aceeam sa fie sortate si livrate pe culori sau grupe de culori. Prin grupa de culori se întelege: 142

-culori deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben; -culori medii: rosu, albastru, verde, kaki; -culori închise: maro, bleumarin, violet, negru. Materialele textile refolosibile provenite din colectarea confectiilor cu captus ealasi vatelina destinate valorificarii în industria textila se vor sorta si livra separând captusel ile si vateline de tesaturile de fata. Materialele textile refolosibile nu trebuie sa contina urmatoarele impuritati: -bucati de tesatura putreda, mucegaita, mâncata de molii sau rozatoare; -corpuri straine (lemn, carton, cauciuc, metal sticla); -materiale care se întaresc în contact cu apa )var, ciment, ipsos, faina, malai etc. ); -urma de ulei, ceara, bitum, vopsea etc., care nu ies la spalat; Materialele textile refolosibile se pot colecta cu sau fara nasturi, catarame, c apse, fermoare etc., dar se vor livra beneficiarilor fara astfel de accesorii. Continutul de praf admis pentru fiecare grupa de materiale textile refolosibile este urmatoarea: -materiale textile refolosibile din lânasi tip lâna, cu exceptia celor sub darac; -materiale textile refolosibile din bumbac si tip bumbac, din fibre liberiene si tip liberiene, din matase si tip matase, din fibre sintetice 100 % de maximum 5 %; -materiale textile refolosibile cu uzura mare din diverse amestecuri fibroase si fibre de lânasi tip lâna de sub darac, de maximum 12 %. Umiditatea maxima admisa la livrarea materialelor textilelor refolosibile va fi de: -15 % pentru materiale din lânasi tip lâna; -8 % pentru materiale din bumbac si tip bumbac; -16 % pentru materiale din fibre liberiene si tip liberiene; -10 % pentru materiale din matase si tip matase; -5 % pentru materiale din fibre sintetice 100 %; -10 % pentru materiale cu uzura mare din diverse amestecuri fibroase. Materialele textile refolosibile trebuie sa fie dezinsectizate înainte de ambalar e.

Reguli pentru verificarea calitatii: -verificarea calitatii materialelor textile refolosibile se face pe loturi; -lotul este constituit din cantitatea prezentata deodata la verificarea din acee asi grupa, categorie, tip, culoare; -proba medie se ia dintr-o cantitate egala cu 10 % din numarul baloturilor care formeaza lotul, dar nu din mai putin de 2 baloturi. 6.3.4.Materialele refolosibile din cauciuc Conditiile tehnice de calitate pentru anvelope în constructii diagonale uzate, ap te pentru resapare, sunt cele prezentate în tabelul 6.2. 143

Tabelul 6.2. Conditiile de calitate pentru anvelopele în constructie diagonala Nr crt. Natura defectiunii Limita admisa Anvelope pentru autoturisme, autoturisme de teren si autoutilitare sort I 1 Uzura benzii de rulare Adâncimea ramasa a canalului, profilului benzii de rulare de min. 1,5 mm 2 Perforari de cui prin carcasa în zona benzii de rulare cu diametrul de: - 3 mm - 7 mm Maximum 2 la distanta de min. ¼ din circumferinta anvelopei Nu se admite 3 Deteriorari ale brekerului fara deteriorarea carcasei Nu se admit 4 Deteriorarea carcasei pâna la 50 % din pliuri în zona benzii de rulare (nestrapunsa) Nu se admite 5 Deteriorari ale cauciucului în zona flancului anvelopei, fara afectarea cardului (ciupituri, taieturi, crapaturi superficiale) Maximum 2 6 Deteriorari în carcasa care afecteaza maximum 50 % din stratul în zona flancului anvelopei Nu se admit 7 Deteriorari ale cauciucului de acoperire a talonului Se admit 8 Deteriorari ale fâsiei de terminare Nu se admit 9 Deteriorari ale inelului de talon Nu se admit 10 Anvelope resapate o data Nu se admit În plus nu se admit pentru resapare: -anvelope diagonale care au suferit deteriorari prin contact cu produse chimice; -anvelope în constructie diagonala cu grad de îmbatrânire avansat, recunoscut prin reteaua densa de crapaturi sau crapaturi patrunse pâna la carcasa; -anvelope în constructie diagonala care nu au seria de fabricatie initiala; -anvelope în constructie diagonala, care au vechime mai mare de 5 ani; 6.3.5.Materialele refolosibile din camerelor de aer uzate Unitatile detinatoare vor face o verificare organoleptica a anvelopelor si came relor uzate înainte de predarea acestora pentru regenerare. Sortarea anvelopelor pentru regenerare se face bucata cu bucata, fiind supuse un ui control vizual si organoleptic, înlaturându-se cele care nu corespund. 144

Capitolul 7 PREGATIREA SI PRELUCRAREA DESEURILOR SOLIDE 7.1. TEHNICI DE MARUNTIRE A DESEURILOR SOLIDE Maruntire a reprezinta trecerea unui material într-o granulatie mai fina. Fiecare maruntire serveste extinderii suprafetei exterioare specifice. Pentru alegerea m asinii de maruntire potrivite sunt necesare urmatoarele informatii: -proprietatile fizice ale materialului care trebuie maruntit precum granulatia initiala consistenta, duritatea, fragilitatea si fisionabilitatea; -scopul maruntirii, ca de exemplu, procesele fizice sau chimice la care va fi supus materialul maruntit; -caracteristicile necesare ale materialului maruntit precum marimea si distributia particulelor maruntite, marimea medie a particulelor sau marimea spe cifica a particulelor. Maruntirea este cel mai des utilizata pentru marirea suprafetei specifice a componentelor deseurilor biodegradabile, în vederea grabirii procesului de tratare biologica Prin acest procedeu materialul se prepara pentru descompunerea microbi ana, iar preluarea cantitatii necesare de apa este îmbunatatita. Pentru maruntire se pot utiliza: -mori rapide cu ciocane; -mori rapide sau lente de taiere; -mori cu bile; -tamburi rotativi; -mori raspel; -mori spiralate. Masinile de maruntire (fig. 7.1.), care au fost testate în domeniul gestionarii deseurilor si care de-a lungul celor 20 de ani s-au dezvoltat la un nivel extrem de ridicat, sunt prezentate mai jos, precizându-se avantajele si dezavantajele lor legate de i nstalatia de reciclare. 145

a) b) a) b) Fig. 7.1. Tipuri de mori: a) moara cu ciocanele: 1 carcasa; 2 rotor; 3 ciocan; 4 gura de alimentare; 5 sita; b) moara cu cutite: 1 carcasa; 2 gura de alimentare; 3 gura de descarcare; 4 valturi; 5- cutite sece ra; 6 gratar prin care trec cutitele. Pregatirea prin maruntire a deseurilor biodegradabile în scopul compostarii presupune în special o destramare a materialului, de aceea sunt preferate morile r apide de taiere cu cutite. În ceea ce priveste maruntire a altor tipuri de deseuri casante, cum ar fi deseuri le din sticlasi deseurile din lemn sunt preferate morile cu ciocane. 7.1.1. Maruntire prin lovire 7.1.1.1. Morile cu ciocane Pentru maruntire a deseurilor municipale si de productie, precum deseurile din lemn si sticla morile cu ciocane s-au dovedit a fi foarte eficiente. Ele se deos ebesc, în principial, doar dupa tipul rotorului (fig. 7.2.)1, 2. Exista mori orizontale si verticale cu ciocane montate flexibil. a) b) 1 Xxx - http://www.feedmachinery.com/glossary/hammer_mill.htm 2 xxx - http://paystation.ca/sem.cfm 146

c)3 d) c)3 d) Fig. 7.2. Moara orizontala cu ciocane: a) si b) moara cu ciocanele; c) si d) rotor cu ciocanele Dupa acest principiu de baza se folosesc o serie de mori în instalatiile de recicl are a deseurilor sau în depozitele de deseuri, astfel ca s-a obtinut o experienta vast a în cazul diferitelor compozitii de deseuri. Versiunea verticala a morii cu ciocane este caracterizata de un rotor vertical prevazut cu ciocane de lovire. Acest tip de moara a fost conceput la sfârsitul ani lor 50 special pentru prepararea deseurilor menajere. Pentru a creste debitul acestei m ori, care la început era scazut, se aspira aerul din interiorul morii prin orificiul de evacuar e. Astfel se pot maruntii si partile din deseuri foarte usoare precum hârtia sau masele plastic e. Datorita faptului ca morile verticale cu ciocane nu au o limitare a granulatiei printr-un gratar, distributia granulatiei se poate varia prin modificarea numaru lui de ciocane. Prin marirea numarului de ciocane rezulta o granulatie mai finasi un de bit mai mic pe unitatea de timp. 7.1.1.2. Concasoare percutante Concasorul percutant consta dintr-o carcasa sudata din mai multe parti din tabla sau profiluri din otel, al carei interior este captusit cu placi de percutie (fi g. 7.3)4. Arborele, care se roteste cu aproximativ 500-1000 rot/min este prevazut cu mai m ulte ciocane preschimbabile din otel rezistent la uzura. Arborele se roteste într-un la gar montat pe carcasa. Placile de percutie sunt asezate reglabil cu ajutorul unor pivoti. A tât distanta dintre placile de percutie si ciocane, cât si înclinatia placilor sunt reglabile. La intrarea unor componente care nu se pot marunti în spatiul de percutie placile de percutie pot fi 3 xxx - http://en.wikipedia.org/wiki/Hammer_mill 4 xxx - http://www.hazemag.com/primaryimpactors/primaryimpactors.htm ridicate, iar materialele nemaruntite sunt eliminate prin partea inferioara. a) 147

b) c) d) e) 148

f) g) f) g) Fig. 7.3. Concasoare: a), b), c), d), e) tipuri constructive de concasoare; f) rotorul concasorului; g ) sectiune prin concasor. Concasoarele percutante se alimenteaza prin partea superioara cu ajutorul benzil or transportoare, în timp ce materialele maruntite se elimina prin partea inferioara. Materialul este preluat în concasor de catre ciocane cu o viteza de aproximativ 25 -40 m/s, si sunt lovite de placile de percutie de deasupra arborelui. Placile de percutie sunt astfel aranjate, încât materialul sa fie adus înapoi în circuitul de lovire. Acest proces se re peta pâna când materialul este maruntit în asa masura încât sa poata trece prin spatiul dintre arbore si placile de percutie, spatiu ce este reglat în functie de dimensiunea dor ita a particulelor. În cazul concasoarelor percutante trebuie avut în vedere, de exemplu, la prelucrarea deseurilor din constructii si demolari sa nu fie introdus beton cu a rmaturi de otel prea lungi, pentru ca acestea s-ar putea învârti în jurul rotorului si ar duce la blocarea instalatiei. 7.1.2. Maruntire prin taiere 7.1.2.1. Mori cu cutite sau tocatoare Moara poate fi cu arbore orizontal simplu sau dublu. Prin rotatia în sensuri difer ite a arborilor dubli prevazuti cu cutite materialul este atras între cutite. Maruntir ea are loc între uneltele de taiere indiferent de tipul materialului: moale, elastic sau dur. Gradul de maruntire se fixeaza prin alegerea distantei dintre cutite respectiv p rin latimea dintilor la arborele cu cutite (fig. 7.4.). Pentru maruntire a deseurilo r menajere distanta dorita dintre cutitele arborelui este de 0,1 mm si pentru a garanta suc cesul procesului de tocare, nu trebuie sa depaseasca 0,8 mm. Daca gradul de maruntire nu este corespunzator, sau daca distributia granulatiei este neuniforma, instalatiile po t fi reglate în mai multe trepte pâna când rezultatul final este cel dorit. Pentru a realiza un debit mare în cazul deseurilor voluminoase acestea ar trebui în prealabil presate ajutorul unei prese hidraulice înaintea umplerii morii cu cutite . În cazul în care bucati grele din metal sau alte parti componente care nu pot fi maruntite ajung în moara, arborele cu cutite dispune de sistem de siguranta automat, care actioneaz a arborele în sens invers pentru a debloca materialul respectiv si apoi îl opreste. În a cest caz

materialul trebuie îndepartat manual. Practica a demonstrat ca, în instalatiile de m aruntire 149

cu arbore cu cutite, este mai convenabil daca se îndeparteaza manual materiale dur e precum metalele înainte de a fi admise în moara. Fig. 7.4. Vederea unui arbore cu cutite În functie de marimea dintilor, debitul de materiale maruntite se situeaza în jurul valorii de 3 t/h. Materialul maruntit este caracterizat de margini taiate curat si un interval destul de mic al dimensiunilor particulelor. Moara prezentata în figura 7.5. 5 se foloseste cel mai des pentru maruntire a deseurilor din plastic, deseurilor din lemn, etc. Fig. 7.5. Vederea unui tocator de deseuri din lemn 7.1.2.1. Raspel cu sita Acest tip de moara s-a dezvoltat special pentru prepararea deseurilor în unitati d e compostare (fig. 7.6.). Modul de actionare a unui raspel cu sita poate fi compar at cu cel al unei site din bucatarie. Deasupra bazei dispozitivului care partial este prevazu t cu segmente cu orificii de cernere de diametre între 22 si 45 mm si cu segmente cu di nti de rupere ficsi, se misca bratele raspelului, care împing si fac deseurile sa alunece cu viteze între 8 si 10 rot/min printre dintii de rupere si prin site. 5 xxx - http://www.stocuri.com/productDetaills.php?gPId=4254&k=ptr.LEMN__ Tocator_pentru_deseuri_(tip_moara_de_macinat) 150

Fig. 7.6. Schema unui raspel cu sita Materialele greu de maruntit, textilele, metalele, materialele plastice sau materialele dure se aduna în raspelul cu sitasi pot fi evacuate printr-o clapa lat erala a bratelor raspelului. Raspelul cu sita se utilizeaza însa din ce în ce mai rar în tehnica de prelucrare a deseurilor, datorita faptului ca: -efectul de maruntire în cazul acestor dispozitive este mai mic decât în cazul morilor cu ciocane sau cu cutite; -faptul ca raspelul cu sita lucreaza discontinuu. 7.1.3. Tehnici de sortare a deseurilor Sortarea reprezinta procesul de separare si clasare a deseurilor în functie de diferentele dintre caracteristicile lor fizice. În principiu exista sortarea dimen sionala, sortarea densimetrica, sortarea optica, sortarea magnetica, flotarea si sortarea manuala. 7.1.3.1. Sortarea dimensionala Prin cernere se separa materiale de granulatie diferita, în diverse clase granulometrice propuse. Acest proces se mai denumeste si clasare. Prin cernerea cu sita se realizeaza separarea în functie de dimensiunea caracteristica a granulelor, cu ajutorul unei suprafete de separatie, prevazuta cu orificii asezate geometric. Granulele care, la alunecarea peste sita, sunt într-o pozitie potrivitasi au dimensiuni mai mici decât orificiile sitei, cad prin aceasta si formeaza astfel materialul cu granulatie f ina. Restul granulelor ramân în sitasi formeaza materialul cu granulatie mare. Materialele cu granulatie fina, umede, fibroase si lipicioase obtureaza usor sit ele. Astfel, se micsoreaza suprafata de cernere, iar debitul de cernere scade. Pentru a evita obturarea sitelor, sunt folosite pentru materiale greu de cernut sisteme de site speciale sau ajutoare pentru site. Cele mai importante ajutoare pentru site sunt periile, lan turile, încalzitoarele de site, jeturile de aer si apa suplimentara pentru anularea fortel or dintre particulele lipite una de cealalta. Sunt folosite, în special, doua tipuri de site pentru sortarea dimensionala: -site cilindrice; -site cu vibratie. 151

O sita este considerata eficienta daca 70% din materialele cu dimensiunea particulelor mai mica decât ochiurile plasei pot trece prin acestea. a) Sita tambur Sita tambur este o sita cilindrica (fig. 7.7) 6, aceasta reprezinta un agregat d e clasare verificat care poate fi utilizat într-o instalatie de preparare a deseuril or, atât în prima treapta de preparare, cât si dupa procesul de maruntire. Debitul si performa ntele la separare ale unei site tambur sunt determinate de marimea orificiilor, diametrul , turatia, elementele interiorului tamburului si înclinatia acestuia. Dat fiind faptul ca suprafata de cernere a unei site tambur este relativ mica, s e încearca prin diferite constructii ale peretelui interior (sita poligonala) ridica rea cât mai mult a materialului de cernut pe peretele tamburului rotativ, pentru a obtine o cernere mai eficienta. a) b) c) Fig. 7.7. Vedere si sectiune schematica a unei site tambur: a) prezentarea elementelor componente ale sitei tambur; b) prezentarea sitei tam bur în ansamblu; c) imagini din interiorul sitei tambur. xxx http:// bucciarello.trustpass.alibaba.com/product/11232152/Trommel_Waste_Recycle_Plant_A nd_Sorting_ Materials/showimg.html 152

Pentru a reduce si mai mult timpul de prelucrare a deseurilor, sita tambur poate avea pe peretii interiori diferite accesorii cu ajutorul carora sa taie sacii în c are sunt colectate deseurile. Astfel, sacii de deseuri menajere colectati de agentii de s alubritate pot fi desfacuti si sortati rapid si automat cu ajutorul sitei tambur. b) Sita cu vibratie Aceasta sita face parte din categoria masinilor de cernere dinamice si s-a doved it a fi eficienta ca agregat de cernere a deseurilor care nu se înfunda. Pentru acest gen de cernere se folosesc site maleabile din cauciuc sau materiale plastice, montate pe un sistem de bare care basculeaza în contra timp (fig. 7.8.). Aceasta miscare de basculare antreneaza sita într-o miscare de tip unda, cu o amplitudine considerabila de 30 pâna la 50 mm pentru frecvente de oscilatie de 600 pâna la 800 / min si imprima materialului de cernut acceleratii considerabile. Fig. 7.8. Site vibratoare. c) Separator balistic Acest mecanism a fost realizat pentru separarea deseurilor municipale în trei fractii: grea, usoarasi fina. Separatorul balistic este format din pâlnia de încarca re si puntea formata din mai multe benzi metalice perforate si care vibreaza în contrase ns una fata de cealalta. Puntea are o mica înclinatie pentru a imprima fractiei grele o a numita acceleratie (fig. 7.9). Fig. 7.9. Schema de functionare a unui separator balistic Deseurile maruntite, în functie de forma si gravitatea specifica fiecarei particul e se deplaseaza susul sau în josul puntii. Particulele mai grele au tendinta sa se depl aseze în jos odata cu misca benzilor si astfel se separa fractia grea. Datorita miscarii de vibratie si de rearanjare continua a deseurilor pe puntea separatorului, particulele usoare cum ar fi 153

hârtia, cartonul si foliile de plastic se deplaseaza catre marginea superioara a separatorului, astfel formându-se fractia usoara. Iar fractia fina reprezinta part iculele care au trecut prin orificiile benzilor metalice. Procentajul de fractie grea si fractie usoara se determina prin modificarea înclinatiei puntii. Înclinatia se afla, în general, între 15-20%; aceasta înclinatie este proiectata pentru o rata de încarcare aproximativ 10 tone/h sau 90 m3/h. d) Sita plata cu disc O sita cu disc este un aparat de clasare în cascada care consta dintr-un gratar de clasare cu mai multe site partiale, asezate în trepte formate dintr-o multitudine de arbori paraleli plasati la distante egale unul de altul cu discuri de antrenare hexagon ale. Fiecare dintre aceste discuri de antrenare se rotesc în golul dintre doua corpuri de discu ri învecinate. Distantele dintre aceste discuri determina marimea orificiilor de cernere ale fiecarui nivel de cernere. De exemplu, deseurile presortate din constructii se i ntroduc printr-un dispozitiv de încarcare catre primul nivel de separare si sunt accelerat e si separate în procesul de cernere prin asezarea discuri de antrenare pe arbori precu m si prin cresterea turatiei arborilor pe fiecare nivel în directia de antrenare a materialu lui catre celelalte nivele de separare. Arborii rotunjiti dintre discurile antrenare si co lturile rotunjite împiedica întepenirea materialului de separat. 7.1.3.2. Sortarea densimetrica Sortarea densimetrica este o metoda de clasare care se bazeaza pe echivalenta specifica a materialelor asemanatoare într-un curent de aer ascendent. Acest proce s se mai denumeste si clasare. Echivalenta înseamna ca diferite particule vor atinge ac eeasi viteza finala de cadere. Daca particulele sunt echivalente, atunci acestea ar tr ebui sa aiba în aceleasi conditii initiale aceeasi traiectorie, respectiv aceeasi viteza de cob orâre. Sortarea densimetrica se poate realiza si cu ajutorul apei (vezi hidrociclonul). Separarea se realizeaza cadere depinde de forma Debitul este influentat de masa e maruntirea prealabila a în functie de viteza de cadere a particulelor. Viteza de granulei si de greutatea specifica a fiecarui material. volumetrica, de umiditate, de compozitia deseurilor si d deseurilor de sortat.

O serie de tipuri de separatoare cu ajutorul curentului de aer s-au testat în Uniu nea Europeana. Din multitudinea de instalatii de separare existente, în prelucrarea de seurilor se folosesc cu precadere 2 tipuri: separatorul cu aer rotativ si instalatia de a

spirare. 7.1.3.3. Separatorul rotativ cu curent de aer Separatorul rotativ cu curent de aer are trei elemente principale: un tambur rot ativ, o camera de separare si decantare si un sistem de aer comprimat. Tamburul rotati v este înclinat cu aproximativ 15 grade fata de orizontalasi are forma conica cu baza mar e în sus (fig. 7.10). Deseurile maruntite si deja cernute sunt transportate cu ajutorul unei benzi rul ante catre partea superioara a tamburului. Prin duze de aer comprimat se sufla aerul, paralel cu axa tamburului. în acest fel materialele usoare sunt antrenate în sus catre camera d e decantare. Materialul greu este transportat prin tambur în continuare si iese prin baza mica a tamburului. 154

Fig. 7.10. Vederea unui separator rotativ cu curent de aer Pentru a asigura un curent de aer continuu de-a lungul întregului tambur, se sufla aer suplimentar prin baza mica a tamburului. Marimea granulatiei si selectivitat ea pot fi variate prin schimbarea volumului de aer, schimbarea presiunii aerului comprimat , prin modificarea unghiului de înclinatie al tamburului si prin modificarea modului de încarcare a materialului maruntit. 7.1.3.4. Instalatie de aspiratie Componentele usoare din deseuri sunt aspirate de obicei de pe o banda transportoare, de pe o sita cu vibratii sau dintr-o sita tambur si sunt eliminat e printr-un ciclon (fig. 7.11). Componentele usoare pot fi: bucati de hârtie, pungi de plastic , bucati de plastic, etc. Fig. 7.11. Instalatia de aspiratie 7.1.3.5. Hidrociclonul Separarea diferitelor fractiuni de materiale plastice dintr-un amestec de granul e se realizeaza în cazul hidrociclonului într-un câmp de forte centrifugale. Geometria ciclonului realizeaza un vârtej interior ascendent prin care este eliminata fracti unea usoara a amestecului si un vârtej exterior descendent cu ajutorul caruia se elimin a fractiunea grea (fig. 7.12). Hidrociclonul a fost proiectat special pentru separarea diferitelor tipuri de de seuri din plastic. Calitatea separarii tipurilor de materiale cu ajutorul hidrociclonu lui sunt determinate de tipul si calitatea maruntirii în prealabil a deseurilor din plastic . 155

Fig. 7.12 Vederea unei instalatii cu hidrociclon. În cadrul testarilor facute s-a utilizat un hidrociclon cu capacitate de 1 tona/h. Materialele plastice folosite au fost sortate din deseurile menajere. Impuritati le au fost de 1 pâna la 5 % (hârtie, metal, nisip). Compozitia medie era de 80 - 85 % PE, 2-10 % P S si 8 -15 % PVC. Testele au condus la eliminarea 100 % a polietilenei cu impuritati de 2-3 % PS. Impuritati de PVC nu au fost gasite în PE. Prin sortarea ulterioara a fractiun ii grele formata din PS si PVC care a rezultat din hidrociclon s-a obtinut o concentratie de 100% PVC, pentru PS s-a obtinut o concentratie de aprox. 95%, impuritatile au fost di n PVC si PE. Majoritatea impuritatilor au fost eliminate împreuna cu PVC-ul în fractiunea gre a. 7.1.3.6. Sortarea magnetica O sortare magnetica eficienta se realizeaza atunci când elementele feromagnetice sunt preluate de magneti în urma unei maruntiri a deseurilor si a unei afânari, elib erânduse astfel, de alte impuritati. Marimea elementelor feroase nu este limitata, dat fiind faptul ca magnetii pot atrage orice fel de greutati. Acest tip de magneti sunt utilizati în principal pen tru presortarea magnetica grosiera a deseurilor maruntite sau nemaruntite. a) Separator magnetic Sortarea magnetica se face în mare masura cu magneti asezati deasupra benzilor rulante de transport a deseurilor care sorteaza materialele feroase din curentul de deseuri si le elimina, ori perpendicular, ori paralel cu directia transportorului de des euri (fig. 7.13.) 7. Sortarea magnetica s-a dovedit a fi eficienta dupa maruntire. Pâna acum au esuat toate încercarile de obtinere a unui produs feromagnetic de buna calitate prin sor tarea metalelor feroase înainte de a utiliza un agregat de maruntire. În cazul sortarii ma gnetice a deseurilor casnice, marimea optima a elementelor este în jur de 10 pâna la 100 mm. 7 xxx - http://www.outokumputechnology.com/pages/Page____8153.aspx 156

Fig. 7.13 Tipuri constructive de separatoare magnetice: a) tambur magnetic; b) magnet stationat. b) Separator cu curenti turbionari Tehnologia de separare consta în inducerea unor curenti turbionari în corpuri care conduc electricitatea, care prin acestea dezvolta forte într-un câmp magnetic (fig. 7.14.). Fig. 7.14. Separator cu curenti turbionari. În acest domeniu sunt mai cunoscute efectele secundare nedorite ale curentilor turbionari: frânarea datorita curentilor turbionari, levitarea sau suspensia magne tica, sau pierderile datorate curentilor turbionari din transformatoare. Dar în cazul separa rii cu ajutorul curentilor turbionari, rezultatele sunt la fel de eficiente ca si în cazu l separarii metalelor feroase cu ajutorul magnetilor. Curentii turbionari se formeaza atunci când un conductor electric se afla într-un câmp magnetic care se modifica în timp si spatiu sau se misca în acest câmp magnetic. Curentii turbionari curg în interiorul conductorului pe traiectorii închise si forma lor nu este legata de forma conductorului. Conform legilor lui Lenz acesti curenti formeaza la rândul lor un câmp magnetic în sens invers celui care i-a creat. Din aceasta rezulta o forta care actioneaza a supra conductorului, accelerandu-1 sa iasa din câmpul magnetic initial. Prin scaderea conductibilitatii, forta asupra conductorului este mai mica. Cu cresterea densit atii (la volum constant aceasta înseamna masa mai mare) trebuie aplicata o forta mai mare pentru a învinge inertia masei si a devia particula respectiva. 157

7.1.3.7. Sortare optica Sortarea optica are rolul de a separa materialele valorificabile în functie de culoare, iar cu ajutorul echipamentelor cu infrarosu se pot sorta si în functie de tipul de material din care este confectionat (fig. 7.15 si 7.16). Q 1 2 2a 3 7 12 6 q1 q2 4 5 8 Q 1 2 11 3 5 12 10 q1q2 7 5 9 6 4 a) b) 2a Fig. 7.15. Schema tehnologica a masinii de sortat dupa culoare: a) de tip electropneumatic; b) de tip electrostatic; 1 cos de alimentare, 2 jgheab vibrator; 2a dispozitiv de vibrare; 3 banda profilata; 4 camera optica; 5 celule fotoelectrice; 6 ecrane; 7 element de executie; 8, 9 bloc de amplificare; 10 , 11 placile câmpului electrostatic; 12 colectoare de particule.

Fig. 7.16. Mecanism de sortare optic. 158

Lumina care trece prin materialul reciclabil este preluata de un senzor. Un conductor de lumina din materialul plastic conduce semnalul catre unitatea de ev aluare. Semnalul luminos este descompus în culorile rosu, verde si albastru iar separarea se face dupa culoare. De exemplu, cu ajutorul unei instalatii de sortare a sticlei se obtine o puritat e de aproximativ 99,7 %. Cu ajutorul echipamentelor cu infrarosu se realizeaza forma curbei caracteristic e pentru fiecare tip de material, iar dupa evaluarea cu ajutorul unui program urme aza activarea mecanismului de comand al clapetelor de evacuare, iar deseurile carora nu le sunt recunoscute curbele caracteristice sunt eliminate din circuit. Aceasta sort are este, în principal utilizata pentru separarea diferitelor tipuri de materiale plastice: P ET, PS, PP, HDPE, LDPE, PVC, etc. 7.1.3.8. Sortarea manuala La ora actuala, sortarea manuala este totusi cea mai de încredere metoda de separare voitasi de foarte buna calitate a produselor secundare dintr-un amestec de deseuri (fig. 7.17.) 8. Fig. 7.17. Statie de sortare manuala. Din deseurile casnice sau din mica industrie, comertsi institutii, dar si din fractiunile de deseuri colectate separat, personalul de sortare poate separa dif erite calitati de hârtie recuperata, sticle de diferite culori sau amestecate, folii din polietil ena alba sau colorata etc, dar poate îndeparta impuritati sau componente daunatoare. Prin conducerea directionata a sortarii manuale se poate actiona rapid si fara interventii tehnice asupra fluctuatiilor preturilor de pe piata a materiilor pri me secundare. Datorita faptului ca sortarea manuala este foarte costisitoare, trebuie marit ra ndamentul de selectie cu ajutorul utilajelor speciale. Pentru a mari productivitatea sorta rii manuale, materialele cu granulatie mica sunt îndepartate prin sitare. Separatoare magnetice , suflatoare, benzi înclinate, masini de împins au toate scopul de a pregati deseurile pentru sortarea manualasi de a mari productivitatea personalului de sortare. Exista dou a tipuri de sortare: negativasi pozitiva. În cazul sortarii pozitive este extras materialul recuperabil din fluxul de deseur i si este aruncat în sertarele corespunzatoare. În cazul sortarii negative materialele care sunt considerate impuritati care

deranjeaza sunt extrase din fluxul de materiale, pe banda transportoare ramânând doa r fractiunea dorita. 8 xxx - http://p2library.nfesc.navy.mil/P2_Opportunity_Handbook/7_III_8.html 159

Prin sortare negativa se obtin productivitati mai mari, dar de calitate mai scaz uta, în timp ce în cazul sortarii pozitive se obtine calitate foarte buna cu productivita te însa mult mai mica. Colectarea separata a materialelor recuperabile creste considerab il randamentul operatiunii de sortare. 7.1.3.9. Flotarea Sortarea prin flotatie este avuta în vedere când densitatile specifice ale unui amestec de materiale sunt foarte apropiate. Flotatia se foloseste la îndepartarea impuritatilor din carbuni, minereuri, barita , zgura, cernelurile negre de tipar, deseurile din materiale plastice si multe altele. Do meniul principal de utilizare este cel al fabricarii de hârtie, în care se prelucreaza prin flotatie hârtia tiparita recuperata, obtinându-se o hârtie grafica deschisa la culoare. 7.1.4. Tehnici de curatare a deseurilor În general curatarea deseurilor se realizeaza pentru deseurile care pot ajunge materie prima secundara într-un proces de fabricare a ambalajelor alimentare. Astf el, în procesele de reciclare a deseurilor din plastic si optional si pentru deseurile din sticla regasim si o etapa de curatare a deseurilor. Pentru obtinerea unor granule din p lastic de calitate ridicata este absolut necesara curatarea acestora. Curatarea poate fi r ealizata cu apa sau fara apa, astfel întâlnim purificarea mecanicasi spalarea în tamburi speciali. 7.1.4.1. Purificare mecanica Aceasta metoda de tratare mecanica a deseurilor din plastic permite îndepartarea deseurilor de hârtie, carton si alte reziduuri fara apa. Ambalajele colectate de la populatie sunt presate pentru a se elimina continutul ramas în acestea si sunt apoi tocate sub forma de fulgi. Materialul tocat este apo i supus într-o centrifuga unor actiuni si deformari mecanice semnificative. Ca urmare a ac estui proces de centrifugare hârtia este descompusa în celuloza, alte reziduuri aderente f ulgilor de plastic si aluminiul fiind îndepartate mecanic si pneumatic. Jeturi de aer sub forte mecanice ridicate împing aceste impuritati printr-o sita. Hârtia ajuta la absorbtia grasimilor si umiditatii de pe fulgii de plastic, iar materialul rezultat din pr ocesul de purificare mecanica este de o calitate foarte ridicata. 7.1.4.2. Spalare în tamburi Acest proces are doua avantaje, spalarea fulgilor de plastic si sortarea prin fl otare a diferitelor tipuri de plastic. Instalatiile de curatare a deseurilor pot fi us or integrate în orice tip de instalatie de reciclare a deseurilor de ambalaje. 7.2. PRELUCRAREA DESEURILOR SOLIDE

7.2.1. Prelucrarea deseurilor feroase grele Stabilirea de materiale feroase grele sau usoare se face în functie de masa volumica care, spre deosebire de masa specifica, care este relativ aceeasi, dife ra foarte 160

mult de la forma la alta de prezentare (în vrac, în pachete, în bucati etc.) si tipul si dimensiunile materialelor. Taierea cu flacara oxiacetilenica (fig. 7.1.)9,10. Din cauza ca aceasta operatie de taiere se executa manual, cu o productivitate redusa (în medie 5 t/schimb), cu un personal numeros si un consum ridicat de oxigen, ea se foloseste tot mai rar, la sând locul debitarii cu foarfeci mecanice. În nici un caz nu se aplica la taierea sutajelor l a laminoare care se debiteaza numai cu fierastraie sau cu foarfece mecanice. Fig. 7.18. Taierea cu flacara oxiacetilenica. Taierea oxiacetilenica se mai foloseste în cazul unor bucati foarte mari cu grosimi ce nu intra în utilajele de debitat mecanic. Taierea cu foarfeca hidraulica (fig. 7.2.)11. Partial, taierea materialelor feroase grele se face cu foarfeca mecanica de tip aligator (crocodil) sau cu ghilotina, alimentate manual si cu forte de taiere reduse putând taia diametre între 50 90 mm si otel pata t cu latura între 50 80 mm, cu productivitate între 5000 Fig. 7.19. Foarfece hidraulic. 15000 t într-un an.

În prezent, pentru taierea materialelor refolosibile grele, se foloseste tot mai mult foarfeca hidraulica de 800 tf de mare capacitate, care asigura cresterea ma sei volumice la 1000 1100 kg/m3, precum si taierea la dimensiuni de 300 400 mm, ceea ce asigura o folosire optima a sortimentului de material feros în otelariile elect rice. 9 Xxx http://recursos.cnice.mec.es/bancoimagenes2/buscador/imagen.php?idimagen=46201&z ona=mat&nivel1=9 5&nivel2=67&nivel3=70&start=140 10 xxx - http://www.fundacionpicarral.org/aula_taller.php 11 xxx - http://www.westbrook-eng.com/New/National.html 161

masina de îndreptat profile de tablasi fier beton, presa de dresat etc (fig. 7.3). a) b) c) a) b) c) Materialele refolosibile feroase provenite din casarea mijloacelor fixe, utilaje , instalatii, masini diferite grele sau asamblate scoase din uz sau colectate de l a populatie se prelucreaza prin dezmembrare care se realizeaza prin demontare mecanica ci aj utorul sculelor si dispozitivelor sau prin taiere cu o flacara oxigaz. Partile dezmembr ate se repartizeaza pe categorii, clase sau grupe de calitate. Daca prin dezmembrarea unor masini, ansamble sau subansamble se urmareste recuperarea unor piese, precum si reconditionarea unor materiale provenite direc t din colectare, atunci operatia de dezmembrare se va efectua într-un atelier dotat cu b ancuri de lucru, menghine, truse de scule, foarfeci ghilotina manuale, ferastrau alternati v, polizor, Fig. 7.20. Masini care intru în componenta unui atelier de dezmembrat masini: a) ferastrau alternativ; b) polizor; c) presa. 7.2.2. Prelucrarea deseurilor feroase usoare În aceasta categorie intra materialele feroase cu masa volumica pâna la 1,3 t/m3 si cu o grosime de maximum 10 mm Aceste limite pot suferi fluctuatii în functie de posibilitatile de manevrare si de prelucrare. Balotarea materialelor refolosibile feroase usoare, în special provenite din deseuri de tabla subtire, din sârma etc., se facea la început manual si avea ca scop manipularea mai usoara pentru transport. Dupa aceea s-au realizat prese mecanice care în prezent se afla într-o gama foarte variatasi deci s-a trecut la o productivitate m arita. Astfel sunt presele hidraulice pentru balotarea materialelor refolosibile din ot el cu grosimea de pâna la 10 mm. În general presele hidraulice de balotat sunt dotate cu cuve de alimentare de mari dimensiuni, dat fiind masa volumica foarte redusa a materialelor feroase us oare în stare nepregatita. Materialul introdus în cuva este apoi în mod succesiv comprimat pe cele trei dimensiuni cu ajutorul unor pistoane actionate de pompe hidraulice pâna la dimensi unile finite ale balotului, care apoi este expulzat pe gura de evacuare. 162

7.2.3. Prelucrarea deseurilor din fonta veche În general sursele principale de fonta veche sunt piesele din fonta (batiuri, volante, carcase etc. de la utilajele casate), utilajele de turnare (lingouri, p oduri de turnare scoase din uz) si scoartele (scursurile de fonta). Prelucrarea fontei vechi consta în maruntirea prin spargere a acesteia la dimensiunile si masa, pe bucati, corespunzatoare cerintelor tehnologice impuse d e agregatele de turnare. Maruntirea fontei si a scoartelor de fonta, ca si de otel, se face cu zdrobitoar e mecanica cu bila de 10 t sau cu sonete cu bila de 3 5 t, care asigura fragmentar ea materialelor la dimensiunile cerute de folosirea optima a acestora în turnatorii s i otelarii. Spargerea pieselor grele din fonta, si chiar din otel, a scoartelor, etc., prove nite din utilajele de turnare si din casari, se face în gropi pirotehnice. Pentru evitarea zgomotului si trepidatiilor de la spargerile pirotehnice în gropi sau pe plaje deschise, se foloseste si spargerea pirotehnica în mediu lichid (apa) . 7.2.4. Prelucrarea aschiilor metalice O linie tehnologica pentru prelucrarea aschiilor metalice în conceptia organizarii din tara noastra este compusa din sortatoare, foarfece de portionat, sfarâmator, p resa de brichetat si transportoare metalice, în doua variante si anume: -tip 1 -tip 2 mica mare pentru o productie de minimum 1500 t/an; pentru o productie de minimum 4000 t/an.

Ca o prima operatie e prelucrare a aschiilor se poate considera sortarea acestor a în aschii lungi (peste 50 mm) si scurte (sub 50 mm), cu ajutorul unui sortator rot ativ prevazut cu un tambur cu gauri si asezat în pozitie înclinata. Aschiile marunte pot fi utilizate ca atare în încarcatura furnalelor si cuptoarelor Martin sau pot fi briche tate cu ajutorul utilajelor de presat la cald, având productivitati variind între 1,5 2,5 t/ h. Brichetele astfel realizate au o masa variind, dupa tipul utilajului, între 2 kg/b uc. 40 kg/buc., si o masa volumica de circa 5000 kg/m3 si se pot utiliza în bune conditii si la cuptoarele electrice. Aschiile lungi pot fi utilizate (cele din otel moale, în special) într-o proportie d e pâna la 20 % în amestecul deseurile feroase usoare la formarea de pachete cu ajutoru l preselor hidraulice de balotat, iar în rest trebuie sfarâmate (maruntite) cu utilaje speciale

având productivitati de 2-6 t/h 7.2.5. Prelucrarea deseurilor provenite din casarea autovehiculelor Pentru prelucrari corespunzatoare sunt cunoscute tehnologii si instalatii specia le cum este aceea a sfarâmarii (fragmentarii) în bucati mici în instalatia denumita Shredder si metoda criogenica prin care pachetele de material refolosibil sunt rea litate din carcasele auto, fara o prealabila operatie manuala, se separare am etapelor neferoase. Dupa ce sunt presate caroseriile, pachetele obtinute sunt trecute prin tunelul d e racire criogenic. Racirea se face în doua etape: 163

-cu azot gazos, în prima parte a tunelului obtinându-se o racire a pachetului la 7 oC; -cu azot lichid, în cea de a doua parte a tunelului obtinându-se în final o temperatura a pachetului de 120 oC. Dupa racire, pachetele sunt împinse pe o cale cu role în masina Shredder unde sunt sfarâmate. Datorita faptului ca otelul racit la o temperatura foarte scazuta devine casant. (spre deosebire de metalele neferoase) tot ce este metal feros se sfarâma, iar metalele neferoase, în proportie de 90 % sunt colectate separat. Materialele feroase, în proportie de 84 % cu 15 % impuritati (materiale textile, cauciuc, materiale plastice) si cu 1 % neferoase sunt colectate de catre un sepa rator magnetic. 7.2.6. Pregatirea deseurilor din cupru Pregatirea materialelor refolosibile din cupru în bucati consta din: -dezmembrarea, care se realizeaza la întreprinderile de profil sau la centrele de colectare si prelucrare a materialelor refolosibile cu utilaje mecanizate (cu foarfeca tip aligator) sau manual, cu scule si dispozitive speciale (perforator); -sortarea se face de regula manual, folosindu-se benzi cu separator magnetic pentru fier, ciururi si sortator (stiloscop); -balotarea se realizeaza cu ajutorul presei de tip UNIO de 55 tf. Pregatirea aschiilor metalice de cupru. Aschiile se obtin din reziduurile industriale rezultate în atelierele de prelucrare si de aceea sunt îmbibate cu ulei si emulsie. Uleiul, apa si în plus alte impuritati ca praful si pamântul, fierul sub fo rma de aschii sau pulberi, îngreuneaza topirea si înrautateste calitatile produselor din cu pru. De aceea, pentru îndepartarea acestor impuritati, aschiile de cupru sunt supuse unui proces tehnologic de pregatire care este compus din fluxul urmatoarelor operatii: desca rcarea în containere-depozit, sitarea (cernerea), farâmitarea, centrifugarea, depozitarea în b uncare, uscarea, din nou sitarea, separarea pe electromagnet, depozitarea în buncare de sa rjare în care se face analiza exacta pentru sarje (daca se toarna), pentru brichete sau p entru containere daca se încarcasi transporta. Pregatirea cenusilor, zgurelor si oxizilor de cupru. Cenusile cuprifere si praful de cupru volatil din productia proprie de cupru se introduc într-o instalat ie mecanizata de aglomerare cu aglomerator discontinuu cu cupa de aglomerare sub aspiratie. Granularea se face prin paletizarea în granulatoare cu cupe, dupa o prealabila tratare în o solutie sulfitica de la fabricarea celulozei. Dupa granulare peretele se usuca. Brichetarea se aplica materialelor marunte si se realizeaza cu presa de bricheta t folosind

ca liant bitumul petrolifer. Brichetarea se realizeaza la temperatura de 100 oC, sub

150

o presiune de 200 400 kgf/cm2 dupa care se calcineaza într-un cuptor de uscare la temperatura de 200 400 oC cu gaze arse sau cu exces de aer. Mai eficient pentru prelucrarea acestor materiale sunt morile cu bile pentru macinare prevazute cu curent de aer si cu separare pneumatica. 164

7.2.7. Pregatirea deseurilor din aluminiu Pregatirea deseurilor de aluminiu, ca si cele de cupru sau de fier, se aplica în functie de dimensiunile si forma materialelor: bucati, aschii, folii, cenusi. Prima operatie consta în aducerea la dimensiuni care sa permita încarcarea în cuptoare de topire. Aceasta se realizeaza rin taierea cu flacara oxiacetilenica sau electrica, cu curenti de înalta frecventa, cu foarfeca ghilotina, cu foarfece hidraulica sau se marunteste în mori cu ciocane. Cu foarfeca hidraulica se taie materialele din alum iniu amestecate (table, profile, pâna la maximum 800 mm). Cu mori cu ciocane speciale se marunteste materialele de aluminiu de toate sorturile: piese turnate, carcasa de motoare, cartere, pistoane, tevi, table etc . Modern si eficient este ca pregatirea materialelor refolosibile din aluminiu sa se faca mecanizat în linii si flux tehnologic, cu utilaje specializate. Astfel, ar trebui ca separarea materialelor feroase de cele neferoase sa se daca cu separatoare electromagnetice cu banda sau cu tambur. Separarea de diverse impuritati ca: lemn, plastic, cauciuc si metale feroase si neferoase se realizeaza în medii dense. Cu ajutorul acestui procedeu se separa cor purile cu densitati diferite utilizându-se unele suspensii solide în apa. În cazul separarii materialelor de aluminiu se foloseste o suspensie de fero-siliciu macinat (12 15 % Si) care da o greutate specifica minima a suspensiei de 3,2 g/cm3, fero-siliciu pulv erizat fin care conduce la o greutate specifica de 3,8 sau suspensie din magnetita (Fe 3O4) si ferosiliciu în apa, cu greutatea specifica de 3 3,2 la temperatura de 20 oC. Materialele din aluminiu, maruntite în concasare pâna la 25 75 mm, dupa ce au trecut printr-un separator magnetic, se introduc în medii dense cu ajutorul unu i jgheab oscilant. Suspensia de medii dense circula orizontal printr-un tambur care se roteste cu 4 rot/min. Fractiunea care pluteste contine componenti nemetalici (fiind usori) si magneziu, aluminiu si aliajele lor. Aceasta este eliminata de tambur peste un prag, în timp ce fractiunea grea, care se scufunda, este evacuata cu niste lopeti fixate pe tambu r. Partile nemetalice si magneziu din fractiunea care pluteste se separa de aliajel e de aluminiu prin introducerea într-o suspensie cu greutatea specifica de 2 2,2 kg/ dm3, în care partea grea o constituie aliajele de aluminiu. Acest procedeu poate fi aplicat în functie de necesitate pentru orice materiale prin introducere în suspensii cu greutatea specifica adecvata materialelor ce se s

epara. Dupa aceasta separeu se aplica spalarea si uscarea materialelor refolosibile. Aschiile pot fi pregatite prealabil si cu productivitate ridicata în cadrul unor l inii tehnologice. O linie tehnologica pentru pregatirea aschiilor de aluminiu este compusa din: sita vibratoare, sfarâmator cu ciocane articulate, elevator, uscator rotativ, tran sportor oscilant, separator cu disc magnetic, buncar sortator fin, transportor ci banda, masina de împachetat aschiile fine. Transportor cu banda pentru aschiile de cuptor si pupitr ul de comanda. Utilajele care compun linia tehnologica sunt clasice, din tara sau din import. Balotarea aschiilor se face ca si în cazul aschiilor de cupru sau de otel cu o pr esa hidraulica care de regula este alimentata cu ajutorul podului rulant cu greifer. 165

Separarea materialelor refolosibile de aluminiu, pe baza de compozitie chimica, care rezulta din casari de utilaje (carcase diferite, pistoane, piese marunte et c.), se poate face cu o instalatie care consta dintr-un transportor cu banda de cauciuc alimen tat continuu cu un buncar înclinat actionat hidraulic si care se descarca în paralel cu axa benzii transportoare pe o lungime de circa 4 m. Banda are lungimea de circa 20 m si latimea de 1 m si este deservita de 7 8 muncitori care sorteaza manual de pe ban da în containere separate materiale: pistoane, carcase, piese de metal feroase sau nef eroase pe tipuri si compozitie chimica. 7.2.8. Pregatirea deseurilor din zinc Separarea deseurilor din zinc de materialele feroase se realizeaza manual, cu magneti sau electromagneti. Lipiturile se decupeaza cu foarfeca de tabla, manual a sau mecanicasi cu arzatoare de taiat. Grasimile se îndeparteaza prin spalare cu apasi cu solventi. În mod obisnuit separarea zincului de alte aliaje se obtine pe cale termica uscata sau umeda (bai). Astfel, aliajele de lipit se separa prin agregarea în cuptoare mici metalice în care cositorul curge si este colectat de pe vatra cuptorului, sau se scufunda benzi c u lipituri într-o baie de plumb încalzita la 350 oC în care aliajul se topeste, plumbul îmbogatindu -se cu cositor si impurificându-se cu ceva zinc, apoi se elimina prin clorurare ulteri oara. Sulfatul de zinc sau oxidul de zinc se produc din slamul de zinc. Prelucrarea consta initial din spalare, apoi urmeaza solubilizarea impuritatilor pe care le contine, în apa calda (70 80 oC) cu amestec, urmata de centrifugare si calcinare finala a sedimentului la o temperatura de 1000 oC timp de 8 ore. Produsul finit contine 9 4 95 % ZnO, 2 % substante solubile în apasi 1,4 % substante insolubile în acid clorhidric. Pentru prelucrarea reziduurilor oxidice de zinc în oxid de zinc se foloseste si cuptorul rotativ cu functionare continua, la care procesul de încarcare a cenusii sau hidroxidului de zinc, de afânare a sarjei si îndepartarea zgurei, se face mecanizat. 7.2.9. Pregatirea deseurilor din plumb Deseurile de plumb se descarca în containere pe platforma de depozitare unde se sorteaza pe o masa de sortare ca si cuprul si aluminiul si se prelucreaza cu foarfece tip aligator. Pentru taierea camasii de plumb a cablurilor electrice se foloseste o masina speciala. Dupa taierea camasii de plumb se scot sârmele de cupru sau de aluminiu. Diametrul cablurilor ce se prelucreaza variaza de la 15 60 mm.

Un alt utilaj specific este cel folosit la îndepartarea benzii de blindaj de pe ca blu plumburit, cu diametrul de la 20 mm la 110 mm, lungime pâna la 2 m. Mai recent se aplica o instalatie care topeste plumbul de pe cablul deformat si are posibilitatea sa arda izolatia. Instalatia are forma unui cuptor tunel unde topirea si arderea se realizeaza în containere de otel. Cenusile si zgurile de plumb se împart în doua fractiuni cu un ciur vibrator. Fractiunea marunta se topeste prin aglomerare, se paletizeaza sau se bricheteaza . 166

Bateriile de acumulatoare se dezmembreaza manual scotându-se placile de plumb din celulele de ebonita. Capacele de ebonita se sparg cu ciocanul. Placile sau namolurile foarte acide se spala, iar apoi se trateaza cu carbonat d e calciu pentru a precipita metalul. În prezent exista instalatii în care operatiile de separare a plumbului din bateriil e de acumulatoare se realizeaza mecanizat, iar procesul de lucru este ermetizat pe ntru protejarea muncitorilor de intoxicatii. Procedeul aplicat cu aceste instalatii a l separarii metalelor, consta din folosirea de medii dense, dupa o prealabila sfarâmare a bate riilor de acumulatori. Impuritatile din plumbul brut (Cu, Zn, Sn, Sb, Fe, As etc.) se elimina prin rafinare. Prelucrarea scoartelor pentru obtinerea plumbului brut se face în cuptoare rotative, la 1200 1400 oC cu adaos de pirita, nisip de cuartsi soda calcinata sa u în cuptoare electrice. Rafinarea plumbului brut de Sn, SB si Zn se realizeaza prin metoda electrolitica si alcalina. Rafinarea electrolitica consta din rafinarea plumbului recuperat rafinat de sta niu prin metoda alcalinasi apoi turnarea topiturii în anozi pentru rafinarea electroli tica de Sb, Zn, As, Au etc. Rafinarea alcalina se aplica la productivitate relativ mica. Reducerea plumbului si antimoniului din topituri se face pâna la obtinerea unui aliaj intermediar cu continut ridicat de antimoniu utilizat pentru compozitii de legare. De la rafinare se obtine plumbul moale tehnic si plumbul pentru paterii de acumulatori, în functie de materia prima utilizata, precum si plumb bare în cazul în c are se urmareste obtinerea unor aliaje. În continuare sunt prezentate materialele refolosibile din materialele neferoase a caror colectare îsi are provenienta în reziduurile industriale, întrucât se produc numai în procesele tehnologice din industrii; produsele rezultate din asemenea materiale neferoase neregasindu-se în gospodariile populatiei nu apare nici sursa de colectare a acest ora. De aceea prezentarea lor se va limita numai la prevederile din STAS 3017 78. Preluc rarea acestor materiale neferoase facându-se în unitatile de profil unde se produc, exista normative interne de pregatire, mai ales ca se folosesc în majoritatea lor în recirc

ulare în interiorul acestor unitati. Aschiile se vor depozita în cutii metalice, în atelierele prelucratoare, cu cea mai mare atentie, folosind culorile conventionale ale materialelor din care sunt tur nate piesele, culori ce trebuie sa fie imprimate clar si pe cutiile metalice pentru a schii. 7.3. TEHNICI DE COMPACTARE SI BALOTARE A DESEURILOR Compactarea deseurilor se realizeaza în vederea reducerii volumului deseurilor, în special pentru transportul acestora sau pentru stocare. Prin compactare se reduc , astfel, costurile de transport si dimensiunile spatiului de stocare necesar. În functie de tipurile de deseuri prelucrate au fost dezvoltate diferite echipamen te de compactare a acestora. De exemplu, pentru deseurile de ambalaje din plastic s unt recomandati tamburii cu tepi, care perforeaza deseurile de ambalaje din plastic si usureaza compactarea lor (fig. 7.18. si fig. 7.19). 167

Fig. 7.21. Instalatie de compactare a deseurilor de ambalaje din plastic. Fig. 7.22. Vedere instalatie compactare deseuri de ambalaje din plastic Compactarea poate fi realizata cu prese operate mecanic sau hidraulic. Presele p ot fi dotate si cu un mecanism de balotare a deseurilor compactate pentru usurarea transportarii lor. Compactarea poate fi întâlnita, de asemenea si în autovehiculele de colectare sau în autovehiculele de transport cu mecanisme speciale. În acest caz, exista container e prevazute cu mecanisme de compactare a deseurilor. În cazul autovehiculelor fara a stfel de mecanisme, compactarea poate fi realizata într-o statie de transfer, înainte de transbordarea deseurilor într-un container de capacitate mai mare. Compactarea mai este utilizata în cazul presarii deseurilor ce pot fi utilizate ca si combustibil alternativ într-o forma mai densa, si anume pelete sau brichete. Prese le de pelete au fost preferate fata de cele pentru brichete, datorita cantitatii mult mai mare de procesare si a gradului de compactare mult mai ridicat. Prin aceasta compactare a deseurilor pentru combustibil alternativ, pe lânga avantajele mentionate mai sus, se poate obtine si o crestere a energiei termice dezvoltate de acestea. Organizarea unei sectii pentru prelucrarea aschiilor metalice. Prelucrarea aschi ilor metalice în materiale de încarcat în cuptoare presupuse introducerea brichetarii sau împachetarii, eventual cu maruntirea prealabila a acestora. Cea mai economica operatie de prelucrare a materialelor sub forma de aschii, în materiale apte pentru încarcarea în cuptoare, este brichetarea sau împachetarea chiar la locul unde se produc acestea, adica în sectiile mecanice de prelucrare prin aschie re. Transportul aschiilor libere prezinta o multime de inconveniente secundare (spatiu mai mare în vagoane, dificultati la încarcare si descarcare, reducerea capac itatii de ridicare a electromagnetilor de la macarale la 1/3, posibilitatea producerii de accidente 168

etc.) dar, dezavantajul cel mai important este oxidarea aschiilor ceea ce determ ina aparitia unor dificultati în efectuarea proceselor metalurgice si înrautatirea calitatii otel ului. Reziduurile metalice sub forma de aschii se folosesc cel mai bine în întreprinderile metalurgice în care pentru prelucrarea aschiilor ca material corespu nzator pentru încarcare în cuptoare, sunt îndeplinite. Aceste conditii exista într-o anumita masura în orice uzina constructoare de masini care are turnatorie proprie. O uzina care are turnatorie si otelarie proprie poate prelucra toate materialel e feroase proprii indiferent de proportia între cele de fontasi cele de fier. Alegerea procesului tehnologic pentru prelucrarea aschiilor, în material de încarcat în cuptoare, depinde în principiu de 2 factori: pe de o parte de raportul din tre cantitatea de aschii de fontasi de fier, iar pe de alta parte de felul aschiilor de fier (întrucât aschiile de fonta au de obicei peste tot acelasi format). Din aceasta cauza, pentru prelucrarea reziduurilor metalice sub forma de aschii nu se poate prescrie un proces tehnologic unic, valabil pentru toate sectoarele de productie din constructia de masini. În afara de diferenta cantitativa determinat prin raportul dintre cantitatile de deseuri de fontasi de fier, la aschiile de fier se constatasi diferente calitati ve mari. Aschiile de fier trebuie apreciate dupa modul în care se preteaza pentru prelucrar ea finala în materialul de încarcat în cuptoare, prin brichetare sau împachetare. Pentru brichetar e (fara maruntirea aschiilor) se preteaza aschiile de fontasi aschiile scurte de f ier, de exemplu cele produse le frezare; aschiile lungi care se produc la strunjire, tre buie maruntite. Bazându-se pe aceste considerente întreprinderile (societatile) constructoare de masini si-au adoptat diferite sisteme de prelucrare a aschiilor metalice si neme talice. Putine unitati însa au în prezent organizate sectii centrale pentru o prelucrare tot alasi completa a aschiilor pornind de la colectarea mecanizatasi pâna la introducerea ac estora în cuptoarele de topit sub forma de brichete. Aschiile de metale neferoase, pentru a fi cât mai bine separate de parti feroase, sunt trecute în prealabil printr-un separator magnetic. 169

Capitolul 8 DESEURI LICHIDE 8.1 APELOR REZIDUALE INDUSTRIALE În întreprinderile industriale se formeaza în general trei categorii de ape reziduale: ape industriale sau tehnologice, rezultate din procesele de productie ape menajere, rezultate de la obiectele sanitare (WC-uri, bai, cantine etc); ape pluviale si de racire. În mod obisnuit, pentru aceste trei categorii de ape se construiesc retele separat e, având moduri diferite de evacuare si epurare. Compozitia apelor reziduale industriale este extrem de variata, în functie de cara cterul industriei respective. În unele dintre ele predomina impuritatile minerale (exploatarile miniere), în altel e cele organice (industria alimentara, industria hârtiei si celulozei), în altele amândo ua. Numeroase industrii prezinta un grad mare de încarcare cu substante chimice (uzinele prelucratoare de metale, rafinariile de petrol, fabricile de coloranti organici, fabricile de pielarie etc). În sfârsit în multe industrii, apele reziduale au o temperatura foarte în alta, pâna la 80°C si mai mult. Bineînteles ca fata de marea diversitate a tipurilor de ape reziduale industriale, vor corespunde numeroase metode specifice de epurare a lor1. 8.1.1. Ape reziduale din industria carbonifera Operatiile de extractie, separare si sortare a carbunelui produc urmatoarele cat egorii principale de ape reziduale: ape de mina; ape de la rambleerea hidraulica a galeriilor de mina; ape de la prepararea carbunelui; ape fecaloid-menajere din subteran si din preparatii. a) Epurarea apelor de mina. Apele de mina provin de la evacuarea apelor de infiltratie din galerii. Cantitat ea si calitatea lor depinde de natura straturilor traversate de galerii. Substantele continute în suspensie sunt în general usor sedimentabile, în bazine sau în iazuri, de cele mai multe ori fara adaos de substante coagulante pentru precipit are. Substantele dizolvate produc dificultati mai mari, când se gasesc în cantitati care depasesc limitele admisibile de descarcare în râuri, deoarece sunt relativ greu de înlaturat. A stfel, continutul în cloruri nu poate fi redus în mod practic, încât pentru protectia calitatii apelor nu

se poate conta decât pe dilutia în râul receptor. Continutul de saruri de fier poate fi micsorat prin aerare, urmata de separarea prin sedimentare si eventual filtrarea hidroxidului feric format prin oxidarea saruri lor de fier. 1 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A pelor, Bucuresti, 1966; 170

Aciditatea apelor de mina, provocata de formarea acidului sulfuric prin actiunea aerului si apei asupra mineralelor de sulf, poate fi neutralizata când cantitatile de substanta alcalina necesarasi de namol format nu sunt prea mari. Pentru minele abandonate este necesara etansarea galeriilor, spre a preveni intrarea aerului si astfel formare a acidului. b) Epurarea apelor de la prepararea carbunelui Procesele tehnologice utilizate în preparatiile de carbune au ca scop pregatirea p entru folosire a materialului brut extras din mina, prin operatii care urmaresc separa rea carbunelui utilizabil drept combustibil de roca cu care este asociat în strat (sistul steril) , precum si sortarea dupa granulometrie si dupa cantitatea de cenusa continuta a particulelo r de carbune. În succesiunea operatiilor din fluxul tehnologic, separarile si sortarile se efec tueaza pe particule cu marime descrescatoare, începând cu preclasarea sorturilor mari si termi nând cu separarea carbunelui fin. Pe parcurs, bucati de carbune se separasi se sorteaza, fragmentele de sist steril se elimina, iar mixtele care cuprind carbune asociat cu steril se co ncaseazasi se reintroduc în circuitul de separare si sortare sau se sorteaza dupa continutul de carbune pentru a fi utilizate drept combustibil inferior. Preparatiile de carbune folosesc cantitati importante de apa pentru: separarea hidro-gravimetrica a carbunelui de steril, operatie denumita, generic, spalare; udarea particulelor la sortarea granulometrica pe ciururi, pentru usurarea sortarii prin micsorarea coeficientului de frecare intre particule si între partic ule si ciur; udarea se mai utilizeaza în acelasi mod si pentru ajutarea împrastierii materialului care intra într-un dispozitiv din preparatie, pe toata latimea de alimentare; stropirea particulelor de carbune, cu scopul de a le curata, dupa spalare; aceasta operatie se poate realiza concomitent cu clasarea pe sorturi. În incintele preparatiilor, apa mai este folosita ca apa potabila, precum si în inst alatiile tehnico-sanitare. Unele preparatii au în incintasi centrale electrotermice proprii , care folosesc cantitati însemnate de apa pentru racire si, uneori, pentru transportul hidraulic al zgurii si cenusii. Uneori poate fi avantajos ca circuitul apei tehnologice sa se conexeze cu cel al apelor de mina, care pot fi utilizate în preparatie, daca nu sunt mineralizate excesiv2. 8.1.2. Apele reziduale din industria siderurgica, metalurgica sl a constructiilo

r de masini Unitatile din industria siderurgicasi metalurgica evacueaza ape a caror impurifi care variaza, dupa provenienta si încarcarea lor, dupa cum urmeaza: ape conventional curate", dar cu temperatura crescuta, provenind de la racirea suflantelor, furnalelor, cuptoarelor, pieselor turnate, forjelor etc; ape încarcate cu suspensii, provenind de la sectiile de aglomerare a minereului prafos, granularea zgurii, turnarea fontei pe banda, transportul zgur ii de la laminoare, curatirea în atelierele de turnatorie etc; ape impurificate chimic, provenind de la instalatiile de gazogene, uzinele cocsochimice, furnale, decapari, degresari, instalatiile de acoperiri metalice, tratamente superficiale etc. 2 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A pelor, Bucuresti, 1966; 171

Încarcarea acestor ape variaza mult, dupa provenienta lor, ele continând în special fenoli, amoniac, sulf, cianuri, crom, acizi, alcalii, etc. în cantitati care depin d de sursa lor si de procedeele tehnologice folosite. Masurile necesare pentru protectia calitatii surselor de apa, în care aceste ape r eziduale sunt evacuate, este necesar sa fie studiate de la caz la caz. Înainte de a se stud ia posibilitatile de îmbunatatire a calitatii apelor reziduale evacuate, este indicat sa se foloseas ca la maximum posibilitatile de reducere a volumului si nocivitatii lor, prin interventii" în pro cesul tehnologic de productie al unitatilor3. 8.1.3. Apele reziduale de la extractia si prelucrarea petrolului Apele reziduale din industria petrolului reprezinta una din cele mai grave surse de impurificare a cursurilor de apa, atât prin larga lor raspândire pe teritoriu, cât si prin caracterul lor foarte nociv. Cele doua mari sectoare productive din aceasta industrie sunt: extractia cu schelele petroliere si prelucrarea cu rafinariile. a) Ape reziduale de la extractia petrolului. Principalele surse de formare a apelor reziduale sunt: sondele în curs de forare, de la care se scurg: noroaiele folosite pentru foraj, apele scurse de la prajinile de foraj, extrasele de sonda, apele de la spalarea sondei, apele spalarea de la probele de pompare etc.; sondele în exploatare, de la care se scurg: apele de la spalarea depunerilor de nisip din sonda, apele de la scurgerea prajinilor în timpul reparatiilor, de la spalarea sondelor etc.; instalatiile de colectare ale grupelor de sonde, de la care se scurg: apele sarate de strat - separate în decantoare - apele de la spalarea periodica a namolu lui depus în decantoare (ambele contin titei) apele de racire ale instalatiilor de pompare et c.; parcurile centrale de decantoare, de unde se evacueaza intermitent cantitati importante de ape reziduale de strat, care contin concentratiimari de saruri (50 2 00 g/l) si de titei; statiile de desalinare chimicasi electrica, evacuând continuu ape reziduale de strat, care pe lânga saruri si titei mai contin si naftenatii folositi ca desem ulsionanti chimici; instalatiile de compresoare si statiile de pompare, de la care se scurg ape de racire încarcate cu uleiuri; statiile de încarcare în cisternele de cale ferata, de pe platformele carora se scurge titeiul risipit din neglijenta; garajele, platformele etc. de la care se scurg ape de spalare încarcate cu uleiuri. Caracteristica pentru impurificarea produsa de exploatarile petroliere este mare a raspândire pe teritoriu a punctelor de evacuare a apelor reziduale, în speta a sondel

or si parcurilor de sonde, ceea ce face ca problema eliminarii acestor surse de murdar ire sa fie dificila, din cauza divizarii eforturilor ce se cer depuse în multe puncte de lucr u. Influenta e manifesta apei, depunerea specific apelor reziduale de la extractia petrolului asupra cursurilor de apa s prin urmatoarele consecinte: formarea peliculei de petrol la suprafata de reziduuri petroliere pe fundul râului, aparitia mirosului si gustului de

3 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A pelor, Bucuresti, 1966; 172

petrol, scaderea continutului de oxigen în apa râului, efectul toxic asupra pestilor produs de titei, hidrogenul sulfurat si acizii naftenici. La rezolvarea problemelor de canalizare ale unei exploatari petroliere extractiv e, trebuie sa se tina seama de o serie de principii dintre care: recuperarea titeiului trebuie sa se faca de preferinta chiar la sursa de producere a reziduurilor, înainte de se evapora fractiunile sale cele mai usore si înainte de a se amesteca cu alte ape reziduale; pentru prevenirea înfundarii retelei de canalizare este preferabil ca suspensiile grosiere sa fie retinute în instalatii de preemirare la fiecare obiect iv în parte s-au la grupe de obiective. b) Ape reziduale din rafinarii Într-o rafinarie exista în general urmatoarele categorii de ape reziduale: apele tehnologice, impurificate cu produse petroliere sau chimice; apele de racire, care în mod normal nu trebuie sa fie impurificate; apele menajere; apele pluviale, dintre care o parte si anume acelea de pe platformele pe care se manipuleaza petrol, sunt încarcate cu produsesi reziduuri petroliere. În principiu, se preconizeaza a se realiza retele separate pentru fiecare din cate goriile de ape reziduale aratate, deoarece modul lor de canalizare si epurare este diferit, rezultând astfel patru retele, iar uneori chiar cinci (când se face retea separatasi pentru apele t ehnologice impurificate chimic). Apele tehnologice sunt impurificate în general cu titei, produse petroliere diferi te (petrol lampant, motorina, benzina, uleiuri etc), materii în suspensie, fenoli, naftenati, sulfonati, mercaptani, acizi, detergenti, cloruri, alte substante organice si anorganice. C oncentratiile acestor impuritati si nocivitati sunt foarte variabile, însa întotdeauna mult peste limitele admise pentru a fi evacuate neepurate în cursurile de apa. Impuritatile se prezint a sub forma de: particule plutitoare; emulsii; substante dizolvate; stare de adsorbtie pe substantele în suspensie. Consumul de apa în rafinarii este destul de mare si anume: 10 15 m3/ tona petrol la rafinariile cu distilare primara, 15 35 m3/tona la rafinariile cu instalatii de cr acare si 50 80 m3/t, la acelea cu instalatii de prelucrare a gazelor. Fata de aceasta situatie, se impune o recirculare avansata a apelor, în vederea reducerii la minimum a debitelor apelor reziduale evacuate în reteaua de canalizare si statia de epurare. Actiunile nocive ale apelor reziduale de la rafinarii asupra emisarului sunt în pr incipal

urmatoarele: pelicula de uleiuri si produse petroliere deranjeaza respiratia pestilor si organismelor inferioare prin împiedicarea schimbului de oxigen, împiedicând totodatasi fenomenul de autoepurare; organismele animale inferioare si fitoplanctonul sunt prinse în masa uleioasasi antrenate pe fundul râului; uleiurile, ca si produsele petroliere lezeaza branhiile pestilor, producând intoxicarea; componentele cele mai toxice sunt acizii naftenici, mercaptanii si derivatii fenolici. 173

În rafinarii, epurarea apelor reziduale se realizeaza pe baza urmatoarelor princip ii4: colectarea si canalizarea apelor cu reziduuri petroliere separat de apele cu lesii sau cu alte substante nocive, de apele menajere, precum si de apele pluvia le si conventional curate; epurarea chiar în sectiile respective a apelor cu lesii si cu alte substante nocive si refolosirea apelor epurate în alte scopuri tehnologice; tratarea mecanica, fizico-chimicasi biologica a apelor reziduale cu produse petroliere; dotarea instalatiilor cu aparatura automatizata de comandasi control; folosirea în procesele tehnologice a unor emulgatori netoxici; recircularea maxima a apelor. 8.1.4. Apele reziduale din industria chimica Industria chimica anorganica prelucreaza materii prime minerale, obtinând substant e cu mare pondere în producerea altor bunuri de consum, din cele mai diferite ramuri industriale. Apele uzate din industria chimica anorganica se încadreaza în trei cate gorii principale5: ape uzate cu impuritati relativ nenocive, în concentratii acceptabil de mici pentru evacuarea directa în receptori, având debite de dilutii mari fata de debitul evacuat; ape uzate cu concentratii de impuritati suficient de mari pentru a nu permite evacuarea lor direct în receptori, dar prea mici pentru a fi recuperate; ape uzate cu concentratii de impuritati suficient de mari pentru ca recuperarea acestora sa fie avantajoasa. Din multitudinea apelor uzate evacuate din industria chimica anorganica, în cele c e urmeaza sunt analizate apele uzate evacuate din industria anorganica de bazasi d in industria îngrasamintelor chimice, care de altfel au si debitele cele mai importante de ape uzate. Din industria anorganica de baza face parte producerea acizilor, bazelor si a sa rurilor minerale. în cele de mai jos sunt analizate apele uzate evacuate la fabricarea aci zilor sulfuric si clorhidric, precum si a produselor clorosodice. Apele uzate rezultate la fabricarea acestor produse se încadreaza, în general, în categoria apelor cu concentratii de impuritati suficient de mari pentru a necesi ta epurarea lor, dar prea mici pentru recuperare. Acidul sulfuric (H2SO4). Este obtinut prin prelucrarea gazelor care contin SO2, oxidate la SO3 cu ajutorul catalizatorilor de contact, sau care, la dizolvare în apa, sunt tr ansformate în acid sulfuric cu ajutorul catalizatorilor oxizi de azot. Gazele cu SO2 sunt prod use prin arderea sulfului, reducerea sulfatilor, descompunerea acidului sulfuric deseu, dar, în pri ncipal, prin prajirea piritelor si a altor sulfuri metalice naturale în cuptoare etajate, cupto are rotative, în

suspensie sau, mai modern, pe pat fluidizat. Prin aceste procedee sunt produse g aze cu continut de SO2 de 5 15 % în volum, care sunt purificate si concentrate pâna la un con tinut; de SO2 de 100%. Transformarea bioxidului de sulf în acid sulfuric se face, în principal, prin oxidar ea la trioxid de sulf, în prezenta catalizatorilor de contact (de platin, de vanadiu etc .) în sobe de contact si dizolvarea (absorbtia) în acid sulfuric mai diluat, pentru a da acid su lfuric concentrat. Fazele principale ale transformarii sunt: desprafuire, racire, dezar senizare cu 4 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A pelor, Bucuresti, 1966; 5 Jorgensen S.E. Industrial waste water management, Elsevier, Amsterdam, 1979; 174

ajutorul acidului sulfuric diluat si uscare cu ajutorul acidului sulfuric concen trat, retinut în proces si recirculat în scopul uscarii complete. Din acest procedeu de fabricatie (folosit aproape exclusiv) rezulta namol cu oxi d de arsen si alte impuritati (spalat si trimis la halda) si sunt evacuate ape de rac ire (a gazelor de la prajirea piritelor, a acidului diluat folosit la dezarsenizare, a sobelor de con tact în care se face oxidarea catalitica), care pot fi impurificate din cauza coroziunii tevilor, ca si ape de spalare a halelor si instalatiilor. Debitul specific de ape evacuate este de 40 60 m3/t de p rodus. Acidul clorhidric (HCl). Se obtine industrial prin arderea clorului în prezenta hi drogenului, în turnuri captusite si prevazute cu elemente de racire pentru evitarea pericolulu i de explozie a acestui gaz detonant. Acidul clorhidric gazos este racit prin absorbtie în solutie diluata de acid clorhidric. În afara acestui procedeu de sinteza directa, acidul clorhidric mai po ate fi obtinut în mod curent prin tratarea clorurii de sodiu cu acid sulfuric. Din procesul tehno logic rezulta ape uzate de racire, putin impurificate, având debitul specific de 10 15 m3/t de aci d produs 6. Produse clorosodice. Prin industria produselor clorosodice se întelege industria o btinerii substantelor din clorura de sodiu : produse alcaline, clor, hidrogen. Produsele principale ale industriei alcaliilor sunt soda (Na2CO3) si soda causti ca (NaOH). Metodele de fabricare sunt înrudite, din bicarbonat de sodiu rezultând sodas i soda caustica. Ambele produse se fabrica, de obicei, în aceeasi unitate. Astazi, soda s e produce prin procedeul Solvay (amoniacal), prin precipitarea bicarbonatului de sodiu dintr-o solutie apoasa de clorura de sodiu, cu ajutorul bicarbonatului de amoniu. Aceasta reactie este realizata prin saturarea unei solutii concentrate de sare (saramura) cu amoniac gazos si prin p recipitarea bicarbonatului cu ajutorul bioxidului de carbon. Bicarbonatul de sodiu brut este separat de saramura, urmând transformarea lui în carbonat de sodiu (soda) prin calcinare, dupa spalare cu apa dedurizata. O parte a bicarbonatului de sodiu este debicarbonatatasi tratata cu lapte de var (caustificare), solutia de hidroxid de sodiu rezultata este separata de carbonat ul de calciu precipitat (prin decantare) si concentrata prin evaporare; concentratul este top it în cuptoare si NaOH (soda caustica) se încarca în butoaie de tabla. Solutiile cu continut de NH4C1 rezultate la separarea si spalarea bicarbonatului

de sodiu sunt predistilate si distilate în prezenta varului, obtinându-se NH3, care est e reintrodus în fabricatie. De la calcinarea bicarbonatului rezulta CO2 care, dupa spalare, int ra, de asemenea, în fabricarea sodei. Din proces rezulta ape (lesii) uzate si namoluri de la: purificarea saramurii (n amoluri); recuperarea amoniacului prin distilare (rezulta lesii cu CaCl2); caustificarea c u var-decantare (namoluri cu CaCO2); spalarea CO2 (ape uzate). Debitul specific de apa uzata (lesii) este 10 m3/t de produs, majoritatea produs a la distilarea amoniacului7. Hidroxidul de sodiu (soda caustica) mai poate fi obtinut prin electroliza unei s olutii de NaCl cu electrozi inerti; la anod se degaja clor, la catod hidrogen. În solutie ra mân ionii Na+ si OH-, care împreuna formeaza NaOH. Cele mai folosite procedee industriale de ele ctroliza sunt procedeul cu diafragmasi procedeul cu catod de mercur (acesta din urma este cel mai modern). Ape uzate sunt obtinute, în cantitati mici, la spalarea gazelor, la spala rea instalatiilor, a electrozilor; de asemenea, de racire pot fi impurificate8. 6 Kogan B. si colab. Epurarea apelor uzate cu Hg de la fabrica Nikitovsk , In: Chem ical Abstracts, vol. 76, nr. 37172 c; 7 Negulescu M. Municipal Waste water Treatment, Developement in water science, 2 3, Elsevier, Amsterdam, 1985; 8 Antoniu Radu si colab. Epurarea apelor uzate industriale, vol. I, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1987; 175

8.1.5. Apele reziduale din industria alimentara Caracteristica principala a apelor reziduale din industria alimenta este continutul lor ridicat în materii organice, care întrece cu mult pe acela al apelor reziduale menaj ere. În paralel, si numai pentru unele din ramurile industriei alimentare, apare si o im portanta încarcare minerala. Un specific al modului de producere a apelor reziduale si în general al reziduurilor din industria alimentara îl constituie faptul ca volumul si nocivitatea lor se pot reduce într-o mare masura prin masuri interne tehnologice si organizatorice, în care recuperarea substantelor valorificabile si folosirea procedeelor uscate joaca un rol din cele mai eficace. Trasaturile generale schitate mai sus le vom urmari în diferitele ramuri ale acest ei industrii, aratând totodatasi metodele generale de epurare mai uzuale: a) Industria laptelui. Apele uzate provin în general de la spalari de recipienti, hale de fabricatie etc. si contin resturi de lapte, zer, brânza etc, toate fiind substante cu o pronuntata te ndinta de fermentare. Continutul în materii organice, respecti biochimic de oxigen, are valo ri ridicate de la 500 la peste 1500mg/l iar fermentarea lor se produce cu degajare de gaze, în special bioxid de carbon. Totodata continutul de acid butiric si acid lactic, care emana un miros extrem de neplacut, favorizeaza formarea ciupercilor filiforme. Primele masuri care trebuie luate pentru îndepartarea impurificarii provocate de a ceste ape sunt acelea de luat in interiorul halelor de fabricatie în scopul reducerii de bitelor si nocivitatii apelor evacuate si anume: oprirea evacuarilor la canalizare a resturilor de produse lactate: lapte smântânii, zer, produse de lapte condensat etc; colectarea tuturor scurgerilor de produse lactate de la diversele neetanseitati ale instalatiilor tehnologice; prevenirea automata a tuturor împrastierilor accidentale de produse rezultate din nefunctionarea instalatiilor. b. Industria carnii Apele reziduale, în special cele de la abatoare, se caracterizeaza printr-un conti nut mare de resturi si corpuri în suspensie, grasimi si în general o cantitate de materi i organice; CBO5 atinge valori de pâna la 30000 mg/l. Si în aceasta ramura trebuie luate masuri prealabile tehnologice pentru retinerea în halele de fabricatie a resturilor si corpurilor straine, a recuperarii grasimii, parului, copitelor,

sângelui, toate fiind produse valorificabile; trebuie de asemenea generalizate pro cedeele de curatire uscata a halelor, toate acestea fiind masuri pentru reducere debitelor si nocivitatii apelor evacuate la canalizare. c. Industria conservelor Si în aceasta ramura, apele reziduale provin în special de la spalari. De aici, o pr ima masura se impune pentru reducerea debitului si încarcarii apelor reziduale, este g eneralizarea procedeelor uscate de curatire a halelor si instalatiilor. De asemenea trebuie l uate masuri pentru retinerea corpurilor plutitoare, cojilor, semintelor, pulpei de fructe si a altor deseuri de fabricatie; acestea se retin prin gratare si site la sifoanele de pardoseala, pe ntru a fi apoi supuse compostarii, utilizate ca hrana pentru animale sau folosite la fabricarea alcoolului. Epurarea apelor reziduale din industria conservelor se poate face atât pe cale nat urala cât si artificiala. 176

Epurarea naturala se realizeaza fie prin precipitare chimica urmata de câmpuri de infiltrare sau iazuri biologice, fie prin filtrare biologica urmata de iazuri. Înt rucât iazurile emana mirosuri urâte din cauza fermentarii anaerobe rapide a apelor, ele trebuie sa fie la o distanta minima de 1,5 km de asezarile omenesti. Pentru îndepartarea dezvoltarii mirosurilor, în iazuri se adauga azotat de sodiu (Salpetru) substanta bogata în oxigen. Iazurile se dimensioneaza cu un volum egal cu 1,5 ori cantitatea apelor scurse într-un sezon, au adâncimea maxima de 1,5 m si sunt din pamânt. Epurarea artificial se face conform tehnologici obisnuite cu mecanico-chimice si biologice. d. Industria zaharului La fabricile de zahar din sfecla apele reziduale au urmatoarele proveniente: apele de la spalarea si transportul sfeclei; apele de la difuzie si presarea taiteilor; apele de la condens; apele de la diferite spalari (saci, pânze, depozite). Majoritatea apelor evacuate au încarcari minerale si organice exceptionale, mergând pâna la 7 - 8 000 mg/1 suspensii si 30 000 mg/l CBO5. Având în vedere faptul casi debi tele de apa întrebuintate sunt foarte mari - între 10 si 30 m3 pe tona de sfecla - rezult a ca epurarea apelor reziduale de la aceste fabrici constituie o problema deosebit de dificila . Principiul modern pentru rezolvarea acestei probleme este acela al recircularii maxime a apelor, ceea ce a condus la reducerea debitelor la cca. 25% si a redus substan tial dificultatile legate de epurarea apelor reziduale pentru evacuarea lor în emisar. Al doilea prin cipiu este acela al separarii circuitelor, în vederea rezolvarii problemelor pe specific de a pe. La recircularea apelor trebuie sa se dea atentie urmatoarelor principii: La circuitul de spalare si transport: mentinerea unei temperaturi scazute a apelor; introducerea decantarii de scurta durata a particulelor în suspensie, în decantoare cu evacuare continua a namolului; împiedicarea descompunerii substantelor organice dizolvate de origine vegetala prin adaugarea de clor dupa decantare (între 4 16 mg/1) sau var înainte de decantare. La circuitul de difuzie si presare: mentinerea unei temperaturi minime de 65°C;

separarea cât mai completa a pulpelor; recircularea apelor pe calea cea mai scurta; evitarea instalatiilor în care apa sa se poata acumula sau stagna; marirea suprafetei libere a sitelor de la difuzoare (sitele cilindrice). Introducerea difuziei continue face sa fie înlaturata cea mai importanta sursa de murdarire de la fabricile de zahar. În acelasi timp, prin recircularea acestor ape se face o mare recuperare de substante zaharoase, care se valorifica în productie. La circuitul de condens: racirea apelor reziduale; împiedicarea descompunerii substantelor organice prin adaogare de clor dupa instalatia de racire. 177

e. Industria berii Fabricarea unui hl de bere necesita 2 7 m3 apa, din care 25% se impurifica, iar re stul se scurge relativ curata sau se evapora. Pentru reducerea gradului de murdarire a apelor reziduale trebuie luate masuri speciale ca: retinerea semintelor de cereale si folosirea lor ca hrana pentru animale; hameiul consumat trebuie de asemenea retinut si împrastiat pe câmp sau ars; recuperarea drojdiei pentru a fi folosita ca hrana animalelor. i. Industria alcoolului si drojdieiÎn fabricile de alcool din cartofi se produc ur matoarele ape reziduale: ape de la curatirea cartofilor ape de la fierberea cu vapori a cartofilor; ape de la fabricarea sau înmuierea maltului verde; ape de racire curate, ape de spalare si limpezire. Primele masuri care trebuie luate sunt acelea de retinere si îndepartare în vederea valorificarii, a reziduurilor solide. Ramasitele de cartofi sunt separate prin s ite, apoi amestecate cu borhotul si folosite ca hrana pentru vite. Apele care contin rezid uuri de nisip si pamânt vor fi desnisipate si decantate. În fabricile de alcool din cereale, borhoturile pot fi de asemenea recuperate si f olosite drept hrana pentru vite, fie direct, fie sub forma de fulgi, dupa prealabila des hidratare pe valturi. Din fabricile de alcool din melasasi fabricile de drojdie care folosesc ca mater ie prima tot melasa, dar într-o concentratie mai mica, apele reziduale, în afara de apele de spalare si limpezire cuprind: extracte uzate (borhotul) care contin materii nefolosite din melasasi resturi din sarurile nutritive adaugate, precum si o oarecare cantitate de drojdie cu re actie mai mult sau mai putin acida; ape de racire curate, care nu trebuie amestecate cu celelalte ape reziduale si care pot fi recirculate. Dat fiind continutul mare de substante hranitoare al apelor reziduale din fabric ile de alcool si drojdie, o prima solutie de epurare a lor o constituie epurarea natura la, respectiv irigatiile. În acest scop se folosesc apele diluate cu ape de racire si limpezire, neutralizate cu var sau o alta substanta neutralizanta. Un inconvenient îl constituie faptul ca fi ind foarte concentrate, aceste ape necesita pentru irigare suprafete foarte mari. La aceasta se mai adaoga si faptul ca, intrând foarte usor în putrefactie, dezvolta mirosuri urâte. Cu bune rezultate s-au folosit si iazuri biologice cu actiune de oxidare aeroba, înaltimea apei fiind de 0,5 m. Ca metode de epurare artificiala se folosesc biofiltrele deschise sau biofiltrel e închise si aerisite artificial. Bazinele de aerare nu dau în general bune rezultate, din c

auza formarii namolului gazos plutitor, datorita continutului mare al apelor în materii organice - hidrati de carbon si albuminoide - inconvenient care nu se înlatura nici prin alcalinizare cu var. g. Industria uleiului si a grasimilor comestibile Apele reziduale sunt formate din efluentii de la rafinarea uleiurilor împreuna cu apele de spalare a acestora, de la tratarea cu acizi si apele de spalare de la acest p roces, precum si apele de la procesul de decolorare si dezodorizare. Aceste ape trebuie neutralizate complet prin amestec reciproc sau tratate cu var . 178

h. Industria amidonului Pentru tratarea apelor reziduale din fabricile de amidon din cartofi, se recoman da ca în prealabil acestea sa fie bine curatate prin mijloace mecanice , ca site de sârma, de pânzasi alte mijloace asemanatoare, similare cu acelea de la fabricile de zahar. Pentru parti culele pamântoase, se foloseste decantarea în iazuri de namol. Se foloseste de asemenea tra tarea chimica cu coagulanti si apoi epurarea biologica artificiala, apa trebuind sa fi e în acest caz cât se poate de proaspatasi fara a fi intrat în fermentare acida. Ca procedeu de epura re naturala se folosesc irigatiile. În cazurile în care materia prima pentru fabricarea amidonului sunt cerealele, va tr ebui mai întâi realizata neutralizarea apelor, cel mai obisnuit prin amestecarea apelor a cide de la procesul de înmuiere si precipitare a glutenului cu apele alcaline de la preparare a materiilor prime (hidroxidul de sodiu), sau prin adaugare de var, respectiv acid carbonic. În aintea treptei biologice, trebuie realizata tratarea chimica cu coagulanti. Cel mai des folosit coagulam este varul în combinatie cu sulfatul de sodiu, sulfatul feros sau sulfatul de aluminiu. În prealabil apele vor fi bine aerisite. 8.1.6. Apele reziduale din industria usoara Apele reziduale din industria usoara au un caracter foarte variat, în functie de r amura respectiva, mergând de la un continut mare de substante organice puternic putresci bile în tabacarii, pâna la o variata gama de substante chimice toxice în vopsitorii si în alte sectoare. Sistemele de epurare sunt si ele la fel de variate; si în aceasta ramura trebuie a plicate mai întâi procedeele tehnologice de reducere a debitelor si substantelor nocive evac uate, prin recircularea si recuperarea substantelor chimice valoroase, dupa care se face ep urarea propriuzisa, prin procedee mecanice, chimice si biologice. Dupa reducerea nocivitatii specifi ce, o buna parte din apele industriei usoare se pot trata în comun cu apele reziduale or asenesti. a) Industria pielei tabacariile

În functie de procedeul de tabacire si de marimea întreprinderii, consumul de apa variaza foarte mult, între 0,8 si 3 m3 /bucata de piele tabacita. Evacuarile de apa prezinta în general fluctuatii mai mari la unitatile de capacitate mica, cu procedee tehnologice discontinui si cu sectii putine. Apele evacuate su nt puternic impurificate organic, mineral si chimic, având în acelasi timp un specific aparte ca re le face

foarte greu de epurat. În special prezinta un mare grad de concentrare a impurific arii apele evacuate de unitatile de capacitate mai mica. Aceste ape au un aspect turbure, d e culoare cenusie-opaca, cu multe suspensii floconoase, cu tendinte de spumare si miros pu ternic de hidrogen sulfurat. Reactia este puternic alcalina (pH = 11 12), continutul total în suspensii foarte ridicat, cca. 5000 7000 mg/l, consumul biochimic de oxigen la 5 zile poate varia între 1000 si 2500 mg/l, consumul de permanganat atinge 5500 7000 mg/l etc. Datorita fap tului ca apele contin mari cantitati de substante coloidale si în solutie, ele decanteaz a în conditii dificile. Apele evacuate mai contin de asemenea sulfuri 25 75 mg/l, cloruri 400 700 mg/l, azot organic, amoniac, tananti, substante toxice, hidroxid de calciu, compusi de arsen, sulfura de sodiu etc. În plus, în mod accidental, apele de la operatiile de înmuiat pot contin e germeni patogeni, de exemplu de antrax de la pieile brute contaminate. Apele reziduale de la tabacariile mari prezinta o concentratie mai mica impurifi care, datorita pe de o parte masurilor tehnologice de reducere a nocivitatilor, iar pe de alta parte debitelor mai mari folosite. Ca urmare a timpului lung de sedere în bazinele de tabacit, apele reziduale ajung la retea în stare de fermentare, sau foarte aproape de aceasta. 179

Efectele apelor reziduale neepurate de la tabacarii sunt dezastruoase ducând la distrugerea fondului piscicol si periclitând toate folosintele si viata oamenilor si animalelor. La acest efect distrugator contribuie în egala masura toate impuritatile din apele reziduale de la tabacarii. Astfel: datorita continutului mare în substante organice si grasimi, la suprafata râurilor se formeaza spumasi pelicula care împiedica re-aerarea apei si procesul de autoepurare; prin actiunea reciproca a diferitelor substante impurificatoare se produce în emisar o intensa floculare a materiilor coloidale si formarea unui namol abunden t; reactia tanantilor cu sarurile de fier da nastere la compusi care produc colorarea în negru a apei râului; acelasi efect este produs si prin reactia dintre sulfura de sodiu din apele reziduale si sarurile de fier din apa râului. substantele toxice, ca si microbii continuti în apele reziduale, dauneaza fondului piscicol, ca si animalelor si oamenilor. b. Spalatoriile de lâna Efluentii contin importante cantitati de murdarii de tot felul provenite de pe lân a oilor: grasime, nisip, praf, scaieti etc. În primul rând se procedeaza la separarea grasimilor prin dispozitive centrifuge cu miscare rapida. Se mai întrebuinteaza în acest scop acidul sulfuric, clorura de calc iu, acidul carbonic etc. Apele reziduale provin în principal din procesul de spalare a lânii. Debilele variaz a în general între 35 40 m3 pe tona de lâna spalata. Apele uzate au în general culoarea maron cenusie si miros puternic de lâna. Substantele organice sunt în cantitati foarte mari, exprimate printr-un consum de KMnO4 de pâna la 10000 mg/l si un CBO5 pâna la 10500 mg/l; de asemenea apele contin mari cantitati de suspensii mergând pâna la 16000 mg/1, dintre care 70% sunt de natu ra organica. Pe lânga acestea, apele mai sunt încarcate cu diverse impuritati chimice, ca cloruri cca. 2000 mg/l, potasiu cca. 1000 mg/l, sulfati cca. 45 mg/l, calciu cca. 80 mg/ l, precum si mari cantitati de grasimi pâna la 30000 mg/l, fibre de lâna etc. Adesea apele reziduale pot contine si spori de antrax. Recuperarea grasimilor se obisnuieste în general numai în cazul apelor de la spalare a lânii fine si semifine, pentru celelalte ea nefiind rentabila. În aceste scop se între buinteaza dispozitive de flotare, centrifugare, metode chimice cu acid sulfuric, clorura d e calciu, acid carbonic etc. Randamentul de recuperare a grasimilor este de cca. 50-55%, cheltu ielile de exploatare acoperite de beneficiile valorificari lanolinei obtinute. c. Industria de prelucrare a lânii În întreprinderile industriei de prelucrare a lânii se face albirea si vopsirea lânii,

precum si vopsitul si finisatul tesaturilor de lâna. Apele reziduale, având debite foarte variate, sunt evacuate în general în regim neuniform. De asemenea calitatile apei variaza foarte mult în functie de procedeel e folosite. Apele reziduale de la vopsirea lânii sau tesaturilor sunt slab colorate; o diluare de 20 40 ori coloratia dispare. Încarcarea organica se apropie de aceea a apelor menajer e. Suspensiile pot atinge valori ridicate, de 700 mg/l. Apele mai contin cantitati importante de amoniac (10 50 mg/l), cloruri (200 700 mg/l) uneori crom, când se folosesc coloranti d e crom etc. Prima masura de luat pentru epurarea apelor reziduale este aceea a uniformizarii debitelor si concentratiilor în bazine de egalizare. 180

În functie de conditiile de evacuare, în reteaua orasului sau la râu, epurarea apelor reziduale poate fi mecanica, chimicasi biologica. d. Topitoriile de in si cânepa Apele uzate de la aceste unitati contin substante organice si minerale rezultate din tulpinile plantelor supuse procesului de topire. Ele au un consum ridicat de oxi gen biochimic si un miros puternic. Iata câteva date caracteristice: CBO5 = 800 2500 mg/l; KMnO4 = 1800 4000 mg/l; suspensii 650-1200 mg/l; pH = 5 6,5; azot total = 30 mg/l; sulfati = 20 150, cloruri 50 80 mg/l etc. Debitele variaza între 15 40 m3/tona de produs. Influent a apelor reziduale asupra emisarului este dintre cele mai defavorabile, ea manifes tându-se în special prin formarea de sedimente, dezvoltarea de alge si ciuperci specifice un ei stari accentuate de impurificare, miros puternic, dezvoltarea de coli si alte bacterii elc. e. Industria bumbacului Compozitia apelor reziduale din industria bumbacului variaza în functie de procede ul tehnologic folosit pentru finisaj (albire vopsire), care este principalul proces d e fabricatie din care rezulta ape reziduale. Acestea contin, pe lânga adaosurile necelulozice naturale ale fibrei de bumbac, cleiurile provenit de la încleierea urzelilor, precum si reactiv ii si colorantii utilizati. Ape uzate se mai formeaza la spalarea filtrelor de la sistemul de umi dificare a aerului. Cele mai murdare ape se formeaza la fierberea alarea în cazane dupa albire. Apele au o coloratie brun 1/4, si un miros slab nedefinit. Iata câtiva indicatori medii: l; KMnO4 = 450 650 mg/l; CBO5 = 550 1100 mg/l; tesaturilor, la acidulare si la sp galbuie, care dispare la o dilutie temperatura 24 42°C; suspensii 170 250 mg/ pH = 8 9,7; sulfati 200 mg/l etc.

La încleierea urzelilor se formeaza de asemenea ape încarcate organic si mineral, având: suspensii = 200 mg/l; CBO5 = 600 mg/l, pH = 6,5, sulfati = 1400 mg/l etc. A pele reziduale de la sectiile de vopsit sunt încarcate cu resturi de coloranti, reactiv i, resturi de fibra etc. Suspensiile ating 150 mg/l; KMnO4 = 1 000 2 500 mg/l; CBO5 = 350 mg/l, pH = 4 ,7 6,9 etc. Apele mai pot contine de asemenea potasiu, sodiu, crom, calciu, magnezi u etc, în functie de culoarea folosita. Cantitatile de ape evacuate variaza în functie de produsul finit al fiecarei secti i, de la 30 m3/ tona de produs la sectia de imprimare, la 200 m3/tona de produs la sectia de albire a tortului.

Înainte de a arata procedeele de epurare, trebuie mentionat ca aceasta trebuie precedata de masurile pentru separarea fibrelor, urmata de uniformizarea debitel or si concentratiilor în bazine de compensare. f. Fabricarea sticlei Prezinta un grad mai mare de impurificare apele provenite de la gazogene. În difer ite tari aceasta problema se rezolva prin concentrarea reziduurilor si separarea gud roanelor si apelor fenolice, acestea fiind apoi raspândite pe haldele de zgura, dupa care sunt decantate si reluate în procesul de productie. O astfel de schema contine: cazi pentru prepararea solutiei de acizi; bazin de acidulare a apelor brute; camin de distributie; decantoare verticale; rezervor de acumulare a apelor degudronate; filtre cu straturi multiple; rezervor de acumulare a gudroanelor cu dispozitiv de pompare; 181

halde de zgura cu sistem de pulverizare. În cazile de preparare a solutiei acide se prepara solutia diluata de acid ciorhidric sau sulfuric, în concentratie de 1%. În bazinul de acidulare apele brute cu gudroane si fenoli sunt amestecate cu solut ia de acid, în vederea reducerii pH-ului la 6,5 ceea ce favorizeaza separarea particulelor de gudroane grele. Decantarea gudroanelor se face în bazine decantoare verticale, cu un timp de stationare de 4 ore, la o viteza de 0,002 m/sec. În spatiul de depunere a gudroanelor se gaseste o serpentina de aburi pentru încalzi rea în vederea evacuarii, gudronul usor acumulându-se la suprafata. Rezervorul de acumulare a apei degudronate are rolul de a uniformiza debitul de apa trimis spre filtre. 8.1.7. Apele reziduale din industria lemnului, hârtiei sl celulozei Apele reziduale din industria lemnului, hârtiei si celulozei se caracterizeaza pri n debite deosebit de mari si încarcari foarte variate cu substante în special organice. În fabricile de hârtie si celuloza exista în general urmatoarele categorii de ape reziduale, canalizate de cele mai multe ori în retele separate: ape chimic impure, rezultate de la prepararea solutiilor de fierbere, de la regenerarea sarurilor din solutiile de, fierbere, solutii de fierbere epuizate e tc; ape cu fibre de la defibrarea, deshidratarea si eventual albirea celulozei; ape cu fibre si alte suspensii de la fabricarea diferitelor sorturi de hârtie din celuloza; ape menajere; ape de racire si pluviale. Debitele de apa necesare pentru fabricile de hârtie pot atinge cea 200 m3 la tona de produs, iar pentru fabricile de celuloza 300 400 m3 la tona de produs. Continutul în materii organice exprimat în CBO5 atinge în medie 120 mg/l la fabricile de carton si 450 mg/l la fabricile de celuloza, iar materiile în suspens ie 560 mg/l, respectiv 1700 mg/l. În special lesiile de fierbere si apele de spalare primara a pastei contin însemnate impuritati chimice si organice. În general, retele separate conduc apele de diferite categorii mai întâi la instalatii le de recuperare a substantelor valoroase, dupa care o parte din apele tratate se întorc în fabricatie, respectiv se recircula, iar cealalta parte se îndreapta spre statia de epurare fin ala, unde de obicei se face o epurare în comun a tuturor apelor preepurate. În fabricile de hârtie si celuloza recuperarea substantelor valoroase continute în ape

le reziduale se poate aplica pe o scara foarte larga, împletindu-se strâns cu recircula rea apelor, în vederea reducerii la minimum a debitelor si nocivitatii apelor reziduale. Câteva exemple de recuperari de substante valoroase, respectiv de recirculari de debite: fabricarea lignosanului si moliftanuiui din solutiile de fierbere, de la celuloza sulfit; fabricarea drojdiei furajere din solutiile de fierbere cu bisulfit de calciu, ce ea ce permite valorificarea polizaharidelor din aceste ape. De ex. dintr-o cantitat e de 1100 m3/zi ape reziduale prelucrate se pot obtine cca. 10 tone/zi drojdie furajera; regenerarea solutiilor reziduale de fierbere în instalatii de evaporare, ardere si caustizare, prin care se realizeaza un înalt grad de recuperare a sarurilor si caldurii 182

dezvoltate; recuperarea terebentinei si sapunurilor sulfat din condensul de la degazarea cazanelor de fierbere a celulozei; recuperarea prin filtre electrice a sarurilor din gazele de ardere a solutiilor de fierbere a celulozei; recuperarea namolului de carbonat de calciu de la caustizare, prin ardere în cuptor rotativ; recuperarea fibrelor din apele de spalare a celulozei si refolosirea apei în circuit; recuperarea fibrelor din apele de la masinile de hârtie, prin decantare în pâlnii sau prin filtrare în filtre-vacuum si recircularea apei limpezite. Dupa recuperarea substantelor valoroase, se trece la epurarea avansata a apelor tehnologice de diferite categorii. Se face o epurare mecanica, chimicasi biologica separata, pentru urmatoarele cat egorii de ape: apele chimic impure de la prepararea solutiilor de fierbere; apele cu fibra de la macinarea, sortarea, îngrosarea si eventual albirea celulozei, precum si de la prepararea pastei de hârtie. Metodele de epurare care se aplica acestor ape sunt: neutralizarea apelor acide, în general, cu lapte de var; decantarea apelor cu fibra, cu sau fara adaos de coagulant (sulfat de aluminiu), în bazine cu sau fara aerare; se folosesc decantoare obisnuite - dreptu nghiulare sau radiale - cu mijloace mecanice de curatire; bazinele cu namol activ, cu adaos de substante nutritive bogate în fosfor si azot, care sa permita dezvoltarea bacteriilor; deshidratarea namolului în general prin procedee artificiale, filtre-vacuum sau centrifuge, datorita volumului mare de namol rezultat; decolorarea, care necesita în general reactivi în doze foarte mari mareste încasi mai mult, cantitatile de namol. O problema deosebit de actualasi de dificila o constituie epurarea apelor reziduale de la fabricarea placilor fibro-lemnoase. Procesul tehnologic al fabricilor din aceasta categorie consta în taierea si marun tirea lemnului si supunerea lui la o presiune de vapori de apa de 10 kg/cm2 si la o te mperatura de 185°C; în aceste conditii se produce defibrarea lemnului. Pasta obtinuta este transf ormata prin presare în placi fibrolemnoase, dupa o prealabila tratare cu sulfat de aluminiu (sau acid sulfuric), albumina de sânge si parafina. Apele reziduale rezultate sunt impurificate atât cu materii în suspensie (peste 500 mg/l), cât si cu substante solubile, în cea mai mare parte organice (CBO5 = 1 300 2 50 0 mg/l, consum de KMnO4 = 2 000 3700 mg/l); apele au de asemenea reactie acida (pH = 5 5,5). Este necesara atât treapta de epurare mecanica, cu adaos de coagulanti, cât si treap ta

biologica avansata, eventual cu posibilitatea de valorificare prin producere de drojdie furajera9. 9 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A pelor, Bucuresti, 1966; 183

8.2. TRATAREA APELOR REZIDUALE Procesele incluse in tratamentul apelor reziduale din uzinele specializate sunt clasificate de obicei ca tratamente primare, secundare si tertiare (fig. 8.1). Fig. 8.1. Schema de tratare a apelor reziduale. 8.2.1. Tratamentul primar Apa care intra în uzina de tratare contine agenti care pot strica pompele si mecanismele. Aceste materiale sunt înlaturate prin ecrane verticale, iar materiale le ramase sunt arse sau îngropate dupa înlaturarea lor din apa. Apa trece printr-o camera de s eparare unde frunzele si alte materii organice sunt micsorate ca volum pentru o tratare a apei mai eficienta. Dupa ce materiile organice au fost comprimate, apa intra într-un rezervor de sedimentare în care aceste materii se depun pe fund si sunt înlaturate. Dupa ce au f ost separate din apa, reziduurile sunt uscate si sunt folosite ca îngrasamânt natural sau la nive larea solului. 8.2.2. Tratamentul secundar Pe parcursul tratamentului primar, din apa sunt înlaturate aproximativ 40-60% din reziduurile solide si 20-40% din BOD5. Tratamentul secundar reduce pe cai biolog ice materia organica care a ramas în lichid. Bacteriile, în prezenta oxigenului, transforma mate ria organica în formule stabile cum ar fi dioxidul de carbon, nitrati, fosfati. 8.2.3. Tratament tertiar (avansat) Daca apa rezultata trebuie sa aiba o calitate sporita, atunci este necesar trata mentul tertiar, un tratament avansat. În aceasta etapa este înlaturat fosforul si pâna la 99% din BOD5. Pentru apele care sunt reutilizate, tratamentul cu ozon este cea mai sigura meto da. 8.3. EGALIZAREA APELOR UZATE, UNIFORMIZAREA DEBITELOR SI A COMPOZITIEI APELOR REZIUDALE INDUSTRIALE Apele uzate, indiferent de sursa, prezinta variatii în timp ale debitelor si compo zitiei, datorita lipsei de uniformitate a consumurilor de apa, a cantitatilor de apa eli minata din proces si a continutului acestora în substante poluante. Sunt relativ rare cazurile în care debitul si 184

compozitia sunt constante, cum ar fi procesele industriale cu caracter continuu, ce functioneaza în regim stationar si în care nu intervin operatii ciclice, cum sunt industria de sinteza a amoniacului, acidului azotic, metanolului, prepararea minereurilor, un ele procese metalurgice, etc. În majoritatea industriilor intervin operatii discontinue care, pe ansamblu, conduc la evacuarea de ape uzate cu caracter aleator. Prezenta mai multor surse de evacuare discontinue, cu periodicitate diferita, determina variatii dezordonate ale debit ului si compozitiei apelor uzate. Variabilitatea compozitiei apelor uzate poate fi o consecinta si a modificarii în timp a profilului si a capacitatii de productie. De exemplu, în fabricile de zahar si con serve, debitele de ape uzate sunt sezoniere iar în industria chimica de sinteza, de obtinere a med icamentelor si colorantilor, unde se obtin cantitati mici de produse pe perioade variabile d e timp, se produc ape uzate numai în aceste perioade. În aceste conditii, pe platformele industriale complexe, compozitia apelor uzate e ste aleatoare, iar debitele prezinta fluctuatii, pâna la limita maxima determinata de capacitatea sistemului din care se face alimentarea cu apa. Aceste debite sunt influentate s i de gradul de recirculare a apelor din industria respectiva, iar în cazul sistemelor de canaliza re mixte si de regimul precipitatiilor. Variatiile de debit sunt întotdeauna însotite si de variati i de concentratii ale substantelor poluante. Concentratiile poluantilor sunt determin ate de evacuarile specifice de apa pe unitatea de produs, precum si de evacuarea materi alelor nedorite. În instalatiile de tratare a apelor uzate, rezultatele depind de stabilitatea, res pectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate în sistemul de tratare. Variatii le de debit în statiile de tratare au ca rezultat salturi de viteza ce perturba regimul de curgere. Instabilitatea vitezelor de curgere este daunatoare mai ales în bazinele de decantare, în care vite zele mari de curgere antreneaza în efluent materiale în suspensie sau chiar materiale deja sedimentate. Uniformizarea debitelor si a compozitiei apelor uzate se face în bazine de uniformizare amplasate în serie sau în derivatie cu colectorul de canalizare si perm ite dimensionarea statiei de tratare la nivelul debitelor medii. În instalatiile de uniformizare a apelor uzate, respectiv în bazinele de uniformizar e, cu forme si dimensiuni adaptate fiecarui caz în parte, pot avea loc si transformari c

himice între diferitii poluanti din aceste ape, cum ar fi reactii de neutralizare, de oxigena re, redox, de precipitare sau procese biochimice, toate conducând la o degrevare a etapei de epu rare. 8.4. PROCESE FIZICE DE TRATARE A APELOR INDUSTRIALE Principalele grupe de procese fizice au la baza separarea gravitationala, filtra rea si transferarea poluantilor din faza apoasa în alta faza. În aceste procese substantele poluante nu sufera, în cursul separarii lor din apa, transformari în alte substante. 8.4.1. Separare gravitationala Se bazeaza pe faptul ca asupra unui corp aflat într-un câmp gravitational actioneaza o forta, ce determina deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare10, 11. Separarea particulelor relativ grosiere, nedizolvate în apa, sub influenta câmpului gravitatio nal, are loc prin sedimentare sau flotatie. Daca sedimentarea gravitationala nu este eficient a se utilizeaza o separare sub actiunea unui câmp de rotatie creat artificial, în care iau nastere f orte 10 Coulson J.M. si Richardson J.F. Chemical engineering. Particle technology and separation processes, vol. 2, Butterworth Heinemann, Oxford, 2002; 11 Pankraty Thomas M. Environmental engineerint dictionary and directory, Lewis Publishers, S.U.A., 2001; 185

gravitationale, aceasta separare fiind denumita centrifugare12. Sedimentarea particulelor într-un bazin ideal de forma rectangulara este prezentat a schematic în figura 8.2, unde sunt reprezentate traiectoriile teoretice ale partic ulelor discrete (traiectorii drepte) si ale celor întâlnite în practica (traiectorii curbe). Fig. 8.2. Schema sedimentarii în apa a particulelor solide: ho Particule disperse cu viteza vo = ; to Particule disperse cu viteza v < vo; Particule cu sedimentare stânjenita; Particule care floculeaza în timpul sedimentarii. Bazinul de sedimentare poate fi împartit în patru zone: zona de admisie în care amestecul de apa cu suspensii este distribuit pe sectiunea transversala a bazinului; zona de sedimentare în care particulele cad prin masa de apa, aflata în curgere orizontala cu viteza constanta vd ; zona de namol în care se aduna particulele depuse ; zona de evacuare a apei limpezite care mai contine particulele care nu s-au depus. Traiectoriile particulelor discrete rezulta din însumarea vectoriala a vitezei de sedimentare vs si a vitezei de deplasare a apei în bazin vd. Particulele cu viteza de sedimentare v0 egala cu raportul dintre adâncimea bazinului (h0) si timpul de parcurgere a lun gimii acestuia de catre o particula de apa (t0), daca la intrarea în bazin (t = 0) se afla la suprafata apei (h = 0), ating fundul zonei de sedimentare la extremitatea din aval a acest eia. Toate particulele a caror viteza de cadere este mai mare sau egala cu v0 sunt retinute în bazinul de sedimentare. În bazinele cu curgere verticala, particulele cu viteza de sedimentare mai mica decât v0 nu sunt retinute, fiind antrenate cu apa în zona de evacuare. Dimpotriva, în bazinel e cu curgere orizontala, astfel de particule sunt retinute daca la intrarea în zona de sedimentare se afla deasupra zonei de namol la o înaltime mai mica decât produsul vt0. 12 Wilson Ian D. si altii imburg, 2000 186 Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed

În functie de modul de alimentare si de evacuare, bazinele de sedimentare sunt13: -bazin rectangular în curent rectiliniu, fig. 8.3.a; -bazin circular cu alimentare central radiala, fig. 8.3.b; -bazin circular cu alimentare periferica radiala, fig. 8.3.c; -bazin circular cu alimentare periferica tangentiala, fig. 8.3.d; -bazin rectangular cu alimentare central radiala, fig. 8.3.e; a) b) c) d) e) Fig. 8.3. Moduri de alimentare a bazinelor de sedimentare. În figurile 8.4, 8.5 si 8.6 sunt prezentate câteva tipuri constructive de bazine de sedimentare. Fig. 8.4. Bazin circular de sedimentare. 13 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 187

Fig. 8.5. Bazin rectangular de sedimentare. Fig. 8.6. Separator cu suprafete plane. Pentru a realiza o alimentare cât mai uniformasi linistita a bazinelor de sediment are se folosesc: -ecran cu diafragme, fig. 8.7.a; -ecran deflector, fig. 8.7.b; -racorduri de alimentare multiple, fig. 8.7.c. a) b) c) Fig. 8.7. Metode de alimentare a bazinelor de sedimentare. 188

De asemenea si racordurile de evacuare din bazinele de sedimentare se regasesc sub diferite moduri constructive: -prag, fig. 8.8.a; -evacuari multiple, fig. 8.8.b. a) b) Fig. 8.8. Racordul de evacuare din bazinul de sedimentare. Flotatia este procesul unitar de separare din apa, sub actiunea fortelor gravita tionale, a particulelor cu densitate medie mai mica decât a apei. Astfel de particule pot fi constituite din materiale omogene sau din asocieri de materiale cu densitati diferite. În procesul de flotatie naturala, particulele materiale mai usoare decât apa (uleiuri, grasimi, hidrocarbu ri) formeaza asociatii cu bule de aer sau gaz din procesele microbiologice ridicându-se la supr afata apei 15 16 care stationeaza sau care se afla în curgere libera14, , . Stratul de material plutitor, ridicat prin flotatie, este îndepartat prin raclare. Flotatia este procesul prin care particulele mai grele decât apa sunt antrenate la suprafata, datorita asocierii lor cu bulele de aer, ce sunt suflate în apa prin partea inferioara a bazinului. Aceasta asociere cu bule de aer are consecinte pozitive deoarece particulele mai grele decât apa capata o viteza ascensionala datorita particulelor de aer. În flotatia cu aer, aerul este introdus fie sub forma de bule, obtinute prin trecerea aerului prin difuzoare poroase, fie prin degazarea aerului dizolvat în apa, ca urm are a unei detente, când se produce scaderea brusca a presiunii gazului, aflata în echilibru în a pa. Flotatia cu aer dispersat se utilizeaza la prepararea minereurilor si la îndeparta rea materiilor grase din apele uzate. Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm. La aceste dimens iuni bulele de aer au o viteza ascensionala foarte mare si pot provoca distrugerea suspensie i coagulate din apa. Bulele mai fine (cu diametrul mai mic decât 0,1 mm) se pot obtine prin destinderea apei sau prin suprasaturarea apei cu aer. Ridicarea particulelor insolubile în apa, de catre bulele de aer, este rezultatul asocierilor reciproce, ce are loc în doua moduri17:

aderarea particulelor de gaz la suprafata particulei solide; încorporarea de bule de aer în interiorul particulei floculate cu structura afânata; aderarea particulelor insolubile la suprafata bulei de aer (gaz). 14 Cheremisinoff Nicholas P. Biotechnology for waste and wastewater treatment, N oyes Publications, Westwood, New Jersey, S.U.A., 1996; 15 Cheremisinoff Nicholas P. Handbook of water and wastewater treatment technolo gies, Butterwoth Heinemann, S.U.A, 2002; 16 Woodard Frank Industrial waste treatment handbook, Butterwoth Heinemann, S.U. A, 2001; 17 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 189

Fig. 8.9. Metode de aderare a bulelor de aer la particulele solide. În figura 8.10 sunt prezentate imagini ale bulele de aer la care au aderat particu lele solide18, 19. Fig. 8.10. Vizualizarea bulelor. Marimea fortelor care retin particule insolubile pe interfata apa-aer sau apa-ga z depind de marimea suprafetei particulelor si de prezenta unei substante tensioactive, c e are tendinta de acumulare si orientare a moleculelor pe interfete. În practica, în cazul separarii prin flotatie cu aer nu este suficient doar ridicare a particulelor la suprafata ci este necesarasi formarea unei spume utilizând substante spumante -(CH3)2NH, (C2H5)2NH, CH3CH2CH2CH2NH2, (C4H9)2NH 20. Astfel de substante pot fi chiar unii constituenti din apele uzate, iar când acestia nu exista în apa trebuiesc adaug ati. 18 Xxx - http://www.startprospecting.com/html/cyanide_-_nacn_dosage_in_flota.htm l 19 Xxx - http://www.platinum.matthey.com/media_room/1043401763.html 20 Flick Ernest W. Industrial solvents handbooks, Noyes Data Corporation, Westwo od, New Jersey, S.U.A., 1998; 190

Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei, textila, indu stria de prelucrare a proteinelor si în industriile fermentative. Pentru a se obtine o buna separare prin flotatie trebuie luate masuri pentru a r educe la minimum turbulenta din zona de separatie. Datorita vitezelor mari de urcare a particulelor în procesul de flotatie, timpul de retentie a apelor uzate în bazinul de flotatie est e mai mic decât în bazinul de decantare. Necesarul de aer variaza functie de natura si concentratia suspensiilor si depin d de conditiile care trebuie îndeplinite de apa tratata. Într-o instalatie de flotatie cu aer difuzat, consumul de aer este de cca. 0,2-1 m 3 aer/m3 apa uzata. În figura 8.11. sunt prezentate doua tipuri de instalatii de flotatie21, 22. Fig. 8.11. Instalatii de flotatie; a) Denver DR.; b) clasica. În cazul introducerii gazului cu dispozitive de amestecare, pentru o dispersie cât m ai uniforma a bulelor de gaz în mase de fluid sunt utilizate amestecatoare cu stator (fig. 8. 12). a) b) 21 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 22 COULSON J. M. si RICHARDSON J. F. - Chemical engineering, Particle Technology And Separation Processes, vol. 2, Butterworth Heinemann, Oxford, 2002; 191

Fig. 8.12. Amestecator cu stator.23 Atât dispozitivul de amestecare cât si statorul pot avea diferite forme: Baterman (fig. 8.13.a); Dorr-Oliver(fig. 8.13.b); Outokumpun (fig. 8.13.c); Wemco (fig. 8.13.d). a) b) c) d) Fig. 8.13. Diferite forme ale dispozitivului de amestecare si a statorului. Pentru stabilirea parametrilor optimi ai procesului de flotatie, pentru o apa uz ata data, se recomanda efectuarea de teste la scara de laborator, pe un model fizic. Centrifugarea este un proces de separare gravitationala a suspensiilor din apa în care intervin acceleratii superioare celei gravitationale. În cazul centrifugarii se ob tin viteze mari de sedimentare, ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii în unitat ea de timp. Prin centrifugare se obtin concentrate mai compacte, cu un continut mai mare de solid (fig. 8.14)24. 23 Wilson Ian D. si altii imburg, 2000 24 Wilson Ian D. si altii imburg, 2000 192 Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed

Fig. 8.14. Etapele operatiei de centrifugare. Datorita costurilor mari ale instalatiilor si a consumului de energie, acest pro cedeu se aplica de preferinta apelor uzate cu continut mare de suspensii sau pentru conce ntrarea namolurilor. În epurarea apelor se utilizeaza, de regula, centrifugele decantoare cu ax orizont al, cu functionare continua. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro - conic ro tativ în care se roteste, la rândul sau, - cu o viteza ceva mai mica un ax melcat (fig.8.15). Apa cu suspensii este introdusa prin axul corpului melcat si este proiectata spre fata interioara a peretelui corpului centrifugei. Solidele depuse pe acest perete datorita fortelor centrifu ge sunt raclate si împinse de catre corpul melcat spre zona conica a corpului centrifugei. Lichidul l impezit, numit centrat, este evacuat pe la capatul opus al centrifugei. Adâncimea stratului de lichid deasupra peretelui centrifugei este stabilita cu ajutorul unor deversoare circul are reglabile, peste care se evacueaza lichidul limpezit. Transportul materialului concentrat p e zona conica este o sarcina delicata, datorita fortelor mari de forfecare care intervin, prec um si datorita posibilitatilor de stropire cu lichid limpezit, ceea ce poate readuce materialul solid în corpul centrifugei. Fig. 8.15. Centrifuga cu melc. De asemenea operatia de centrifugare a apelor uzate industriale se poate realiza si cu alte tipuri de centrifuge. În figura 8.16 este prezentata o centrifuga de filtrare cu descarcarea sedimentului, retinut pe partea interioara a tamburului perforat, cu dispozitiv pneumatic de descarcare. 193

Fig. 8.16. Centrifuga de filtrare verticala cu dispozitiv pneumatic de descarcare25. Astfel, prin centrifugare se obtin concentrate de namol cu un continut mai mare de 50% de substanta uscata, comparativ cu namolurile obtinute prin alte metode de s eparare la care concentratia în substante uscate este între 4% si 10%. 8.4.2. Filtrarea Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros, pe care are loc retinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituentii apelor. Fun ctie de spatiile libere ale mediului poros, în instalatiile de filtrare se pot retine din apa impuritati de dimensiuni variabile, de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluantii grosieri, pâna la poluanti foarte fini26. La mediile poroase cu pori mari, mecanismele de retinere pe filtre este simplu, fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari decât porii filtrelo r. Se vorbeste astfel de un fenomen de sitare. Pe masura ce dimensiunile porilor se micsoreaza, mai intervin si alte fenomene. Mecanismele care contribuie la retinerea din apa a particulelor de impuritati pe un filtru sunt foarte complexe. Retinerea pe suprafata filtranta depinde de caracte risticile fizicochimice ale particulelor, de caracteristicile mediului filtrant, de viteza de filtrare s i de caracteristicile fizice ale apei. Curgerea prim medii filtrante poroase este mentinuta în mod normal în domeniul laminar atât initial (în filtru curat), cât si dupa colmatarea lui cu suspensii. În aceste conditii, curgerea are loc în conformitate cu legea lui Darcy. 25 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed imburg, 2000 26 Porter Mark C. Handbook of industrial membrane technology, Noyes Publications , Wste wood, New Jersey, S.U.A., 1990; 194

Varietatea mecanismelor de retinere a impuritatilor din apa prin filtrare si gam a larga de dimensiuni a particulelor care se retin a dus la o diferentiere între procesele în care predomina efectul de sitasi cele în care primeaza alte mecanisme. În cele ce urmeaza se prezinta pe scurt principalele procese de retinere prin filtrare, atât pentru corp uri grosiere, cât si pentru particule de dimensiunea ionilor si moleculelor. Retinerea pe gratare si site. Gratarele servesc pentru îndepartarea din apa a impuritatilor grosiere care pot fo rma depuneri greu de evacuat si care ar bloca sistemele de raclare, pompele si vanel e, gurile de evacuare si deversoarele. Gratarele sunt formate din bare cu grosimi de 0,8 1,2 cm asezate la o distanta de 12 60 mm, înclinate cu 30-90° fata de orizontala (fig. 8.17- 8.19). Materialele retinute, cu dimensiuni mai mari decât interstitiile dintre bare, formeaza ele însel e straturi filtrante care maresc treptat pierderea de sarcina a apei pe gratar si trebuiesc îndepartate periodic (fig. 8.20 si fig. 8.21). Viteza apei la intrarea apei în gratare trebuie sa fie de 0,3-1 m/s pentru evitarea depunerilor în camera gratarului. Pentru retinerea impuritatil or de dimensiuni mai mici se utilizeaza site statice sau mobile. Fig. 8.17. Curatitor frontal cu sita plana. 27 Fig. 8.18. Sita înclinata fixa28. 27 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 195

Fig. 8.19. Curatitor mecanic cu colector pentru impuritatile solide.29 Fig. 8.20. Sita rotativa de curatat30 . 28 Weiner Ruth F. si Matthews Robin A. Environmental engineering, , Elsevier Sci ence ,U.S.A., 2003 29 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 30 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 196

a) b) a) b) Fig. 8.21. Site cu perii de curatat: a) sita verticala; b) sita înclinata. Retinerea pe filtre Cele mai utilizate filtre pentru îndepartarea suspensiilor sunt filtrele granulare si filtrele cu prestrat (fig. 8.22). Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuartos. Filtrele cu nisip sun t formate din mai multe straturi cu densitati diferite care într-un curent de apa ascendent se stratifica conform densitatii si la care, dupa spalare, se obtine spontan o aranjare a gran ulelor cu diametrul descrescând în sensul de curgere din timpul fazei de filtrare, fapt care p ermite o folosire mai eficienta a adâncimii filtrului (fig. 8.23 si fig. 8.24). Filtrele de nisip sunt împartite în: filtre lente cu viteze de filtrare de 0,1 filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 Fig. 8.22. . Biofiltru.31 31 Weiner Ruth F. si Matthews Robin A. ence ,U.S.A., 2003 197 0,6 m3/h; 6 m3/h.

Environmental engineering, , Elsevier Sci

Fig. 8.23. Modul de asezare a straturilor filtrante în functie de dimensiunea part iculelor. Fig. 8.24. Filtru multistrat. Aceste doua tipuri de filtre difera prin caracteristicile granulometrice ale nis ipului si prin modul de regenerare. În epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaza în treapta secundara de epu rare sau pentru finisarea efluentilor treptei biologice. În aceste filtre au loc, pe lâng a procesele fizice de retinere a particulelor insolubile si procese microbiologice de degrad are a unor materiale organice dizolvate sau în suspensie. Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide asezate într-o carc asa, pe care se depune un strat subtire de material filtrant granular, format din partic ule foarte fine de 5 100 µm. Fazele unui ciclu de functionare cuprind formarea prestratului, filtrare a si regenerarea. Pentru a prelungi durata fazei de filtrare, uneori se adauga în apa supusa tratarii materialul granular chiar în timpul filtrarii. Separarea prin membrane - în procesele de epurare a apei, membrana este definita 198

ca o faza ce actioneaza ca o bariera pentru speciile moleculare sau ionice din apa, prin membrana putând trece în general numai molecule de apa. Membranele pot fi constituit e din materiale solide (membrane consistente), din geluri îmbibate cu solventi sau din l ichide imobilizate într-o structura poroasasi rigida 32, 33(fig. 8.25), aflate sub doua forme de suprafete plane sau tubulare (fig.8.26). Practic o membrana trebuie sa aiba o permeabilitate mai mare pentru unele specii decât pentru altele, deci sa fie permeoselectiva. Separarea prin membrane este utilizata în cea mai mare masura pentru obtinerea ape i potabile, dar si pentru tratarea apelor uzate. a) b) Fig. 8.25. Membrana: a) modului de asezare a straturilor în membrana34; b) dimensiunea porilor la membr anele de 35 separare. Fig. 8.26. Ultrafiltre: a) plan; b) tubular; Dintre metodele ce utilizeaza separarea prin membrane, cea mai mare utilizare o au osmoza, osmoza inversa, ultrafiltrarea si electrodializa. În solutie, ionii substantelor ionice sau ionii formati prin ruperea unei molecule polare sunt hidratati astfel încât volumul ionilor este mult mai mare decât volumul unei mole cule de apa, sau chiar a moleculelor de apa asociate prin legaturi de hidrogen. 32 Porter Mark C. Handbook of industrial membrane technology, Noyes Publications , Westwood, New Jersey, S.U.A., 1990; 33 Judd Simon si Jefferson Bruce Membranes for industrial wasterwater reovery an d re-use, Elsevier Science Ltd, The Boulevard, Langford Lane, Kidlington, Oxford, UK; Elsevier Science Inc, 360 Park Avenue South, New York, NY; Elsevier Japan, Tsunashima Building Annex, 3-20-12 Yushima, Bunkyo -ku, Tokyo 113, Japan, 2003; 34 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed imburg, 2000 35 COULSON J. M. si RICHARDSON J. F. - Chemical engineering, Particle Technology And Separation Processes, vol. 2, Butterworth Heinemann, Oxford, 2002;

199

Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea tre ce molecule de apa, dar nu vor putea trece ionii hidratati. Osmoza si osmoza inversa În cazul solutiilor apoase când doua solutii de concentratii diferite sunt separate printr o membrana semipermeabila, apa va trece prin membrana din solutia mai diluata sp re cea mai concentrata36. Acest proces, cunoscut sub numele de osmoza înceteaza când presiunea hidrostatica care se exercita asupra solutiei mai concentrate atinge o anumita valoare de ech ilibru numita presiune osmotica (fig. 8.27, a si b). Presiunea osmotica variaza proportional c u concentratia Fig. 8.27. Osmoza directasi osmoza inversa Procesul normal de osmoza poate fi inversat daca asupra solutiei concentrate se va exercita o presiune mai mare decât presiunea osmotica (fig. 8.14 c). În acest caz, s e va produce, datorita presiunii exterioare mari, o circulatie a apei în sens invers. Astfel, dintr-o apa bogata în saruri se va obtine în compartimentul 1 o apa curata. Acest proces est e utilizat pentru obtinerea apei dulci din apa de mare. Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acet atul de celuloza, obtinut în conditii speciale (celofan cu calitati speciale) (fig. 8.2 8). Ulterior s-au obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide , esteri micsti de acetat - butirat de celuloza, amestecuri de acetat si nitrat de celulo za, etc.). În prezent se obtin membrane ce permit o eliminare a substantelor dizolvate, mai al es a speciilor ionice, în proportie de 95-99%. Membranele folosite în separarea prin osmoza sunt fo arte subtiri (0,2 µm) si au o fragilitate ridicata. Membranele utilizate în osmoza invers a sunt supuse la diferente mari de presiune de 20 100 bar, ceea ce determina dificultat i deosebite la realizarea instalatiilor practice care trebuie sa aiba o buna etanseitate, o str uctura compacta, substantei dizolvate în apasi cu temperatura. a) b) c) durabilitate mare si sa evite colmatarea si polarizarea de concentratie. Fig. 8.28. Structura straturilor de material. 36 Cheremisinoff Nicholas P. gies, Butterwoth Handbook of water and wastewater treatment technolo

Heinemann, S.U.A, 2002; 200

Aplicatiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisfacatoare în urmatoarele conditii: reducerea cantitatilor de ape uzate prin obtinerea unor solutii concentrate cu volum mai mic decât al celor de ape uzate; daca exista posibilitatea recuperarii de materiale utile; daca se impune recuperarea apei în zonele sarace în apa; daca se poate realiza concentrarea poluantilor în volume mici de apa, reducându-se cheltuielile de evacuare a poluantilor. Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenta unei difere nte de presiune. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate sel ectiva pentru anumiti componenti ai unei solutii lichide. Se aplica mai ales pentru a separa s ubstantele dizolvate cu greutate moleculara peste 500,care la concentratii mici au presiuni osmotice mici si nu pot fi separate prin osmoza. Prin ultrafiltrare pot fi îndepartate din apa bacterii, virusi, amidon, proteine, pigmenti din vopsele. Limita superioara a greutatii moleculare a substantelor care pot fi retinute prin ultrafiltrare este de circa 500000, peste aceasta limita separarea având loc prin filtrare obisnuita. În cazul ultrafiltrarii prin membrane, mecanismul principal este sitarea selectiva , în functie de diametrul particulelor de substante poluante si diametrul porilor. Ca pacitatea de retinere a unei membrane pentru o substanta data depinde de dimensiunea, forma s i flexibilitatea moleculelor constituente ale membranei, precum si de conditiile d e exploatare. Pentru scopuri practice, se cere ca membranele de ultrafiltrare sa manifeste ret inere selectiva pe un domeniu relativ îngust de greutati moleculare si un flux mare de solvent la diferenta mica de presiune. Pentru epurarea apelor uzate separarea selectiva nu prezinta i mportanta decât în cazul în care concentratele separate pot fi valorificate. In acest caz, ultra filtrarea are un efect echivalent cu cel realizat prin coagulare, floculare, decantare si îngros are. Prin acest proces pot fi îndepartate materii organice inerte si microorganisme. Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu permeabilitate selectiva la anioni, respectiv la cationi, deplasarea acestora realizându-se sub a ctiunea unui câmp electric ca în procesul de electroliza. Utilizarea unei instalatii de electrodi aliza cu o singura celula este ne-economica, din cauza consumurilor mari de energie în compar timentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor). Daca numarul de compartimente dintre electrozi este marit (figura 8.29.), propor tia de energie consumata pentru transportul ionilor creste în raport cu aceea pentru desh

idratarea acelor ioni care ajung în compartimentele electrozilor. În practica se folosesc bate rii de electrodializa cu 40-500 compartimente. Modul de functionare al unei instalatii de epurare prin electrodializa reiese din figura mentionata. În practica, prin electrodializa se obtine o apa demineralizata numai partial. Dac a demineralizarea este împinsa peste anumite limite, consumurile de energie pe unitatea de apa produsa cresc foarte mult, iar produsul devine asemanator cu electroliza. Electroliza poate fi utilizata pentru îndepartarea sarurilor din apele uzate (de e xemplu a nitratilor din apele evacuate de pe terenurile agricole), cu conditia ca subst antele organice, eventual prezente în acestea, sa fi fost îndepartate în prealabil. 201

Fig. 8.29. Schema unei instalatii de electrodializa: A - Membrane permeabile de anioni C - Membrane permeabile de cationi Membranele pentru electroliza se realizeaza prin turnare de placi dintr-un amest ec de rasini schimbatoare de ioni, sub forma de granule, lianti inerti si solventi. El e pot fi obtinute din filme de polimeri poroase, în care se introduc prin reactie chimica, grupe fun ctionale schimbatoare de ioni. Prin electroliza se pot recupera din apele uzate o varietate de substante utile: acizi carboxilici (acetic, citric, lactic), lignite, cromati, etc. 8.4.3. Procese unitare care utilizeaza transferul între faze În timp ce în cazul proceselor fizice descrise mai înainte, dupa izolarea din apa, impuritatile ramân tot în faza apoasa sub forma unor concentrate, exista alte procese în care epurarea are la baza transferul poluantilor din apa într-o alta faza nemiscibila c u apa lichida, solida sau gazoasa. Între aceste procese se încadreaza extractia lichid-lichid, antr enarea poluantilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare), distilarea, spumarea si adso rbtia. Extractia lichid-lichid -Extractia este o operatie de separare bazata pe diferen ta de solubilitate a componentilor din apa în unul sau mai multi solventi nemiscibili cu apa (fig. 8.30). 202

Fig. 8.30. Echipamente de laborator utilizate pentru extractia lichid-lichid: a) extractor Soxhlet; b) extractor lichid-lichid pentru extractia solventilor cu densitate mai mare decât a lichidului model; c) extractor lichid-lichid pentru extractia solvent ilor cu densitate mai mica decât a lichidului model37. Notând apa cu A, poluantul cu P si solventul cu S, iar cantitatile mici ale acesto ra în diferite faze cu a, p, si respectiv s, principiul extractiei este redat prin sch ema: (A+P) + S = (A - a) + a + p + s + (P - p) + (S- s) (8.1) apa de epurat solventul apa extrasa extrasul Apa de epurat este pusa în contact cu solventul S în care poluantul P este mult mai solubil decât apa. Dupa agitare ( pentru realizarea unei suprafete cât mai mari de c ontact între cele doua lichide) si dupa sedimentare se formeaza conform schemei de mai sus do ua straturi: apa extrasasi extractul. Dupa separarea acestora urmeaza recuperarea solventului (de obicei prin distilare), ceea ce în cazul ideal al recuperarii totale a solventului duce l a rezultatul final exprimat prin schema: (A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) (8.2) apa uzata apa epurata concentratul de poluant O extractie înaintata a poluantului din apa se realizeaza prin repetarea operatiei de extractie cu portiuni noi de solvent proaspat. Cea mai rationala varianta a procesului este extractia în contracurent. În figura 8. este ilustrata schematic extractia cu contac t multiplu în contracurent. Eficienta este si mai mare în cazul extractiei diferentiale în contrac urent, unde nu exista unitati distincte de amestecare si de decantare. În acest caz, apa si so lventul circula în contracurent într-o coloana cu sicane sau cu umplutura, pe baza diferentei de den sitate. Într-o astfel de coloana se mentin pe tot parcursul, diferente de concentratie dif erite de cele de echilibru, fapt care promoveaza difuzia poluantului din apa în solvent. 37 Wilson Ian D. si altii imburg, 2000 203 Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed

Fig. 8.31. Schema extractiei cu contact multiplu în contracurent. Un bun solvent pentru extractia poluantilor din ape uzate trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii: sa posede fata de impuritati o afinitate cât mai ridicata în comparatie cu a apei, sa aiba o solubilitate cât mai scazuta în apasi sa dizolve cât mai putina apa pe un domeniu larg de temperatura; sa nu formeze emulsii cu apa; sa aiba o densitate cât mai diferita de a apei; sa nu sufere transformari chimice în timpul utilizarii; sa aiba punct de fierbere cât mai îndepartat de al apei; sa fie ieftin. Pentru epurarea apelor uzate se folosesc, în special, hidrocarburi alifatice, dint re care hexanul este utilizat cel mai frecvent. O varianta de aplicare a extractiei în purificarea apei este aceea în care substanta extrasa din amestec este însasi apa, nu substante dizolvate în aceasta. În acest scop s-au dovedit eficienti ca solventi aminele alifatice cu 5 si 6 atomi de carbon (de ex emplu dizopropilamina),care extrag în mod selectiv apa si în care impuritatile (mai ales c ele minerale) au o solubilitate scazuta. Solubilitatea apei în dizolvantii de acest fe l variaza puternic cu temperatura, astfel ca prin încalzirea extractului are loc separarea a pei si a dizolvantului, acesta din urma fiind refolosit în proces. Extractia se foloseste la scara industriala pentru separarea si recuperarea feno lului din apele condensate de la prelucrarea termica a carbunilor si pentru extractia din apele uzate a unor metale ce sunt transformate în prealabil în complecsi organici, solubili în solve nti nemiscibili cu apa. Transferul lichid-gaz -Substantele volatile prezente în apa pot fi îndepartate (stripate) prin antrenare cu gaze sau vapori (aer, gaze de ardere, vapori de apa). Procesul este analog cu acela de extractie descris mai sus, rolul solventului fiind preluat de faza gazo asa sau de vapori. Desfasurarea procesului este favorizata de crearea unor conditii care du c la micsorarea 204

solubilitatii în apa a substantei poluante, aceasta putându-se obtine, de obicei, pr in modificarea pH-ului si prin ridicarea temperaturii, pH-ul actionând favorabil prin transformarea unor poluanti în forma lor neionizata, moleculara, mai greu solubila . Astfel, la valori mici ale pH-ului, devine posibila îndepartarea hidrogenului sulfurat, S2-+ 2 H+ . H2 S (8.3) sulfura solubila hidrogen sulfurat molecular în apa greu solubil în apa a mercaptanilor si a bioxidului de carbon si, în general, a acizilor slabi volatil i, iar la valori ridicate ale pH-ului a amoniacului, aminelor alifatice inferioare si în general a bazelor slabe volatile, NH4+ + OH-. NH3 + H2O (8.4) ioni de amoniu amoniac molecular solubili în apa greu solubil în apa calda Striparea componentilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei su prafete mari de contact între apasi faza gazoasa sau de vapori, fiind avantajoasa circulat ia în contracurent a celor doua faze. Contactul lor se poate asigura prin barbotarea g azului în apa în bazine deschise sau coloane cu talere, ori prin prelingerea apei peste o umplutu ra prin care circula în contracurent faza gazoasa, în acest din urma caz putându-se folosi instalatii asemanatoare cu turnurile de racire. Un contact bun poate fi obtinut si prin pul verizarea apei în faza gazoasa (de obicei în aer). Striparea cu gaze si vapori da rezultate pozitive si în cazul poluantilor organici volatili nepolari, care în mod natural au o solubilitate scazuta în apa, în deosebi la temperat uri mai ridicate. Metoda este convenabila mai ales în cazul apelor uzate care rezulta din procesul de productie si deci, nu mai necesita consum de energie pentru încalzire. Striparea poluantilor în atmosfera conduce la impurificarea acesteia si, de aceea, se recomanda descarcarea gazelor de stripare prin cosuri înalte. O solutie mai ration ala este captarea si valorificarea poluantilor. Astfel, substantele volatile cu caracter bazic pot fi absorbite în solutii ale unor acizi tari cu obtinerea de saruri, de exemplu în cazul amoniacului care absorbit în acid sulfuric formeaza sulfat de amoniu, folosit ca îngrasamânt agric ol, iar substantele acide în solitii ale unor baze tari, de exemplu, prin absorbtia hidrog enului sulfurat în hidroxid de sodiu se obtine sulfura de sodiu utilizabila în industria celulozei.

Din date experimentale a reiesit ca pentru a îndeparta 1 kg de hidrogen sulfurat s unt necesari 100-200 m3 aer/m3 apa uzata. În cazul striparii amoniacului, literatura m entioneaza (în cazul folosirii instalatiilor de tipul turnurilor de racire cu functionare la temperatura ambianta) consumuri de aer foarte ridicate de 2000 - 3500 m3 aer/1m3 apa uzata. În epurarea apelor uzate, pentru unele scopuri, prezinta importanta practicasi procesul invers, de transfer în apa a unor componenti din faza gazoasa. Cel mai im portant caz este acela de introducerii de oxigen în apa. Aceasta se realizeaza cu ajutorul oxi genului gazos, dar, mai eficient, cu ajutorul aerului (aerare). Pentru aerare sunt folosite num eroase tipuri de dispozitive, clasificate, de obicei, în mecanice si pneumatice, acestea asigurând di spersia apei în aer sau /si a aerului în apa pentru crearea unei arii cât mai mari a suprafetei de separare apa-aer pe care are loc transferul. Distilarea -este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei în faza de vapori prin 205

încalzire, urmata de condensarea vaporilor38 (fig. 8.32). Datorita volatilitatii r eduse a majoritatii impuritatilor dizolvate, se obtine, de obicei, o apa cu calitate net îmbunatatita. Prin distilare se îndeparteazasi materii în suspensie, iar microorganismele sunt distruse aproape în totalitate. Fig. 8.32. Vizualizarea procesului de distilare39. În comparatie cu alte procese de epurare a apelor uzate, distilarea este în prezent dezavantajoasa datorita consumului relativ ridicat de energie. Chiar în cazul util izarii unor sisteme rationale de încalzire, cum ar fi evaporatoare cu efect multiplu, consumul de caldura este semnificativ, de cca. 45 kcal/1 kg apa. Totusi, distilarea poate fi justifi cata când este folosita pentru concentrarea unor efluenti cu toxicitate mare, care urmeaza a fi distrusi prin incinerare. Înghetarea -ca proces de epurare, consta în trecerea apei din faza lichida în faza solida sub forma de cristale de gheata constituite din apa aproape pura, care se separa de solutia reziduala îmbogatita în impuritati. Prin topirea cristalelor de gheata (dupa prealabila lor spalare cu apa curata) se obtine o apa de puritate ridicata. O varianta a procesului de înghetare se bazeaza pe formarea, la temperaturi apropi ate de 00C, între apasi anumite substante, cum ar fi hidrocarburi alifatice cu greutat e moleculara mica sau derivati halogenati ai acestora, a unor combinatii solide care cuprind în reteaua lor cristalina molecule de apa purasi de hidrocarbura. Dupa separarea din lichidul i nitial si topirea cristalelor rezulta doua faze nemiscibile, apa curatasi agentul de hidra tare. Daca acesta din urma este, de exemplu, propanul, temperatura de topire a hidratului e ste de circa 5,70C. Spumarea -este procesul de separare din apa a unor impuritati organice dizolvate ca urmare a tendintei de acumulare a lor pe interfata apa - aer, respectiv datorita respingerii lor din masa de apa. Cantitatea de poluant separata este proportionala cu aria inter fetei aer - apa, si în acest caz este avantajoasa existenta unei arii cât mai mari, care poate fi obt inuta prin spumare. Formarea spumei este conditionata de prezenta în apa a substantelor super ficialactive, care au capacitatea de a micsora tensiunea superficiala a apei. Astfel d e substante, de exemplu detergentii, proteinele si hidrolizate de proteine, saruri ale unor aciz i organici

sulfonici si carboxilici, saponine etc., pot fi prezente ca poluanti în apele uzat e. Existasi situatii în care, pentru formarea spumei sau pentru a îmbunatati separarea unor impu ritati se adauga agenti de spumare, cum ar fi detergentii cationici în doza minima de circa 0,5 mg/l. Formarea spumei este indusa prin barbotarea în apa a aerului, de preferinta difuzat sub forma de bule fine. Consumurile de aer sunt de ordinul a 4 - 8 m3/m3 apa uzata, iar ti mpii de retentie hidraulica în bazinul de spumare de 5 - 10 min. Spuma acumulata la suprafata apei în bazinul de spumare se îndeparteaza continuu prin raclare, în asemenea cantitate si de la o astfel de diferenta de la suprafata masei de lichid, încât continutul în apa al spumei sa fie cât mai scazut. Este de dorit ca volumul de concentrat 38 Armlarego Wilfred L.F. si Chai Christina Li Lin Purification of laboratory ch emicals, Elsevier Science U.S.A., 2003; 39 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed imburg, 2000 206

lichid, rezultat dupa spargerea spumei, sa nu depaseasca 1% din volumul apei epu rate. Separarea prin spumare a fost aplicata la îndepartarea detergentilor din ape si la epurarea apelor uzate din industria celulozei si a hârtiei. Adsorbtia (ca proces de epurare), are la baza fenomenul de retinere pe suprafata unui corp a moleculelor unei substante dizolvate în apa. Materialul solid sau lichid pe care are loc retinerea se numeste adsorbant iar substanta care este retinuta adsorbat. Substantele retinute pot fi îndepartate prin încalzire sau extractie, astfel încât adsorbantul îsi recapata apr oape în întregime proprietatile initiale. Adsorbtia permite retinerea unor poluanti chiar când acestia sunt prezenti în concentratii mici si prezinta selectivitate pentru anumite substa nte. Procesul de adsorbtie este caracterizat prin echilibrul de adsorbtie, care expri ma repartitia cantitativa, la echilibru, a substantei adsorbite între faza de adsorba nt si faza apoasa supusa epurarii si prin cinetica de adsorbtie, care urmareste mecanismul procesu lui si viteza cu care se desfasoara acesta. Raportul de distributie al adsorbantului între adsorbant si apa la o temperatura d ata, dupa un timp de contact suficient pentru stabilirea echilibrului, se exprima pri n izoterma de adsorbtie (fig. 8.37). Pe baza unor teorii cu privire la mecanismul adsorbtiei sau pe baza rezultatelor experimentale au fost propuse ecuatii care reusesc sa descrie izotermele de adso rbtie (pe portiuni limitate). 0 20 40 60 80 100 120 Cantitatea adsorbita, mg/g Valoarea de saturatie 103 mg/l 0123456 Concentratia , mg/l Fig. 8.33. Izoterma de adsorbtie a fenolului pe carbune activ, la temperatura ca merei O ecuatie frecvent utilizata, dezvoltata pe baze empirice, a fost propusa de Fre undlich

a = K x Cn , (8.5) unde: a - cantitatea adsorbita pe un gram de adsorbant, în mg/g; K si n constante; C - concentratia adsorbatului în faza lichida, în mg/l. Ca adsorbanti se utilizeaza materiale solide caracterizate printr-o suprafata s pecifica foarte mare. La carbunele activ, adsorbantul cel mai folosit în epurarea apelor, s uprafata specifica ajunge la valori în jurul a 1000 m2/g. Carbunele activ se utilizeaza sub forma de 207

granule (diametre de 1 - 6 mm) sau de pulberi (0,1 - 0,5 mm). În afara carbunelui activ au fost folositi ca adsorbanti pentru epurare si cocsul, cenusile fine de la arderea com bustibililor, cenusile de la arderea namolurilor etc. Cercetarile privind adsorbtia pe carbune activ a impuritatilor dizolvate în apa au condus la urmatoarele concluzii: -capacitatea de adsorbtie este puternic influentata de greutatea moleculara a adsorbatului, crescând o data cu aceasta; -cresterea temperaturii micsoreaza capacitatea de adsorbtie, dar mareste viteza de adsorbtie; -scaderea pH-ului influenteaza de obicei favorabil capacitatea de adsorbtie; -capacitatea de adsorbtie si viteza de adsorbtie cresc la micsorarea dimensiunilor particulelor de adsorbant; -capacitatea de adsorbtie depinde de timpul de contact, fiind maxima la atingerea echilibrului. Adsorbtia se aplica, de regula, pentru îndepartarea din apa a unor impuritati în concentratie scazuta, ramase dupa aplicarea altor procese de epurare si atunci cân d se impune un grad de epurare foarte ridicat. Sunt rare cazurile în care substantele adsorbit e din apa sunt separate din adsorbant prin desorbtie în vederea valorificarii; adsorbantii epuiza ti sunt fie aruncati, în cazul adsorbantilor ieftini, fie regenerati pentru refolosire. Dupa modul în care se realizeaza contactul între apa de epurat si adsorbant se disting adsorbtia staticasi dinamica. În primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu apa si dupa un timp anumit este separat prin decantare sau filtrare, în timp ce în cazul adsorbt iei dinamice, apa uzata strabate în flux continuu un strat fix, mobil sau fluidizat de adsorbant . Cele mai multe instalatii de epurare prin adsorbtie sunt de tipul dinamic si uti lizeaza paturi fixe de carbune activ cu granulatia de 0,5-2,0 mm, mai ales în filtre închise , înaltimea stratului de carbune în aceste filtre fiind de 1 - 3 m. În unele cazuri, au fost fol osite si filtre deschise, cu viteze mai mici si cu înaltimi ale stratului de 0,5 - 1,0 m. Crestere a timpului de contact între apasi carbune influenteaza semnificativ eficienta epurarii, în timp ce , o viteza marita de circulatie a apei favorizeaza adsorbtia. La filtrele cu carbune activ se adopta viteze de filtrare de 5 - 30 m/h. Pentru a evita colmatarea filtrelor este importanta îndepartarea prealabila a polu antilor în suspensie.

Din experienta rezulta ca un carbune activ de buna calitate poate adsorbi o masa de substante organice reprezentând cca. 5% din masa sa, dupa care este necesara regen erarea. Aceasta se face mai ales pe cale termica; la cca. 9000C în atmosfera cu compozitie controlata de aer si vapori de apa. Pentru alegerea adsorbantului si pentru stabilirea conditiilor de exploatare opt ime se recomanda efectuarea prealabila de teste de laborator. 8.5. PROCESE CHIMICE Procesele chimice de epurare sunt acelea în care poluantii sunt transformati în alte substante mai usor de separat, cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care po t fi stripate, cu nocivitate mai scazuta sau mai susceptibile de a fi îndepartate prin alte procese de epurare, de exemplu prin procese biologice. 8.5.1. Neutralizarea 208

Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate, având valori în afara intervalului favorabil dezvoltarii florei si faunei acvatice (pH = 6,5 - 8,5), e ste reglat prin adaus de acizi sau baze dupa caz. Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea în susirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine în conta ct, cum ar fi conducte , constructii si instalatii de transport sau de epurare. Neutralizarea apelor acide Industriile care evacueaza acizi sunt foarte variate: fabrici de acizi si de exp lozivi, industria metalurgica, decapari si acoperiri metalice, rafinarii de petrol, fabr ici de îngrasaminte, instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati, etc. Înainte de a stabili masurile de neutralizare este necesar, în primul rând, sa se epuizeze toate posibilitatile de a micsora cantitatea de acizi evacuata; prin aceasta, în afara de economia de acizi se obtine si micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare. În al doilea rând, trebuie examinata p osibilitatea de neutralizare reciproca, totala sau partiala, a apelor uzate acide si alcaline , rezultate din aceeasi întreprinderea sau din întreprinderi învecinate. În astfel de cazuri, se prevad bazine de egalizare separate pentru ape acide si cele alcaline, bazine din care se poate r ealiza apoi o dozare proportionala cu debitele medii ale celor doua categorii. Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gama larga de substante cu caracter bazic (oxizi, hidroxizi, carbonati). Alegerea neutralizantului se face în functie de natura acidului care trebuie neutralizat, de costul neutralizantului, de volumul si car acteristicile sedimentelor formate dupa neutralizare. Neutralizantii care pot fi luati în consideratie în practica sunt: piatra de var CaCO3 si dolomita CaMg(CO3)2; varul CaO sub forma de hidroxid de calciu (lapte de var sau var stins praf); NaOH si Na2CO3. Pentru neutralizare se pot folosi si unele deseuri indust riale cum sunt namolurile de la fabricile de soda, unele sterile de la preparatiile miniere, na molurile de la obtinerea acetilenei din carbid, etc. Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanti folositi pentru neut ralizarea apelor acide. Dupa provenienta ei, piatra de var prezinta reactivitate variabila fata de acizii minerali. Aceasta depinde de compozitia chimicasi mai ales de structura cristali na a materialului. Reactivitatea diferitelor feluri de carbonati de calciu naturali s cade în ordinea: dolomita, creta, ardezie, marmura, calcar de scoici. Filtrarea printr-un strat d e calcar granular

are efect de neutralizare numai în cazul apelor cu continut mic de acizi pâna la 0,3 -0,5 % ;daca concentratia este mai mare, în afara de scaderea reactivitatii , se produce o cimentare a granulelor din patul filtrant. Având în vedere ca prin reactia calcarului cu acidul sulfuric rezulta sulfat de calciu greu solubil, calcarul nu este indicat pentru ape uzate care contin acest acid, întrucât sulfatul de calciu format pe suprafata granulelor împiedica contactul u lterior al acidului cu carbonatul de calciu. Reactivitatea pietrei de var este micsorata ch iar si în cazul acizilor clorhidric si azotic, daca acestia sunt prezenti în concentratii mai mari (peste 1,2 %), desi dau compusi de reactie solubili. Explicatia pare a fi aceea ca la concentra tii mari de acizi rezulta o cantitate sporita de bioxid de carbon care, acoperind o mare parte din granulele de calcar, le micsoreaza suprafata de contact. Neutralizarea prin filtrare peste pi atra de var nu este posibila când în apa sunt prezenti ioni ai metalelor grele care formeaza pelicu le de hidroxizi pe suprafata granulelor. Piatra de var se poate folosi la neutralizare si sub forma de pulbere care se adauga ca atare, în stare uscata, sau sub forma de suspensie apoas a. Si în acest caz apar limitele mentionate, legate de natura si concentratia acizilor. Varul stins sub forma de praf (var hidratat) prezinta avantajul ca poate fi mani pulat, transportat si dozat în aceasta stare cu multa usurinta. Dozarea varului sub forma de praf are în plus avantajul ca reduce timpul de decantare si volumul sedimentelor. Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu în apa) se foloseste la neutraliza re în 209

concentratie de 5-10 % CaO. Doza de var se calculeaza astfel încât sa reprezinte circa 105 % din valoarea calculata stoichiometric. În cazul neutralizarii acidului sulfuric, s e recomanda ca reglarea adausului sa fie facuta astfel încât pH-ul amestecului sa fie cât mai aproape de valoarea pH = 7, când rezulta un precipitat cu granule mai mari care sedimenteaza mai repede. Hidroxidul si carbonatul de sodiu sunt neutralizanti foarte eficienti, usor de transportat, depozitat si dozat, care duc la formarea unor sedimente mai putin v oluminoase decât calcarul si varul. În schimb, costul lor este mai ridicat. Cele doua substante pot fi achizitionate ca produse solide, hidroxidul de sodiu putând fi achizitionat si sub forma de lesie concentrata. Neutralizarea apelor alcaline Cantitatile de alcalii care se evacueaza cu apele uzate industriale sunt în genera l mai mici decât cele de acizi. Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultati di n diferite procese industriale, cu conditia ca acestia sa nu contina în concentratii suparato are alte impuritati. Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline îl constituie gazele de ardere bogate în bioxid de carbon, circa 14 % vol., care rezulta de exemplu de la centralele ter mice. Se poate utiliza si bioxidul de carbon îmbuteliat, în acest caz, instalatia si exploata rea ei sunt foarte simple, dar cheltuielile sunt ridicate. Bioxidul de carbon pentru neutral izare poate fi produs si direct în apele uzate, prin combustie cu ajutorul unui arzator scufundat . La instalatiile de neutralizare cu functionare continua se recomanda automatizar ea dozarii reactivilor în functie de pH-ul urmarit. Cum în practica aciditatea sau alca linitatea apelor uzate brute este foarte variabila, nu este posibila reglarea manuala a do zei de reactivi de neutralizare. În cazul debitelor mici de ape uzate se pot adopta instalatii de neutralizare cu functionare discontinua, simple, usor de exploatat si sigure. In fig. 8.38 este prezentata schema unei instalatii de neutralizare în regim conti nuu. Fig. 8.34. Instalatie de neutralizare 8.5.2. Oxidarea si reducerea Oxidarea si reducerea sunt procese în care substantele se transforma în altele ca urmare a schimbului de electroni. Despre materialele care se transforma cedând ele

ctroni se spune ca se oxideaza, iar despre cele care accepta electroni, ca se reduc, cele din prima categorie fiind materiale reducatoare, iar cele din a doua, materiale oxidante. În trucât nu poate exista o reactie de oxidare fara o reactie cuplata de reducere, procesul în ansamb lul sau este numit o reactie de oxido-reducere. Aceasta interpretare a reactiilor de oxido-re ducere este aplicabila compusilor anorganici. În cazul celor organici, oxidarea se poate defin i ca având loc atunci când are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale, si anume: 210

electronul e-, atomul liber de hidrogen Hx, atomul liber de oxigen Ox, radicalul hidroxil OHx, atomul liber de clor Clx, ionul de clor Cl+ sau alte specii asemanatoare. Pentru scopuri practice, în domeniul epurarii apelor se poate accepta interpretarea reactiei de o xidare ca aceea în care are loc aditie de oxigen sau îndepartare de hidrogen. Oxidarea -Scopul oxidarii în epurarea apelor uzate este de a converti compusii chimici nedoriti în altii care nu sunt, sau sunt mai putin suparatori. În acest scop , nu este necesara oxidarea completa, de exemplu, în cazul substantelor organice, nu este ne cesara transformarea lor pâna la bioxid de carbon, apasi alti oxizi. Oxidarea se aplica a tât substantelor anorganice (de exemplu Mn2+, S2-, CN-, SO32- etc.) cât si celor organ ice (de exemplu fenoli, amine, acizi humici, diverse combinatii cu însusiri toxice, bacter ii etc.). Oxidarea chimica cu oxigen din aer decurge cu viteze satisfacatoare numai la temperaturi si presiuni peste cele ordinare si, eventual, în prezenta de catalizatori. În practica se recurge la agenti oxidanti mai energici: ozonul, permanganatii, feratii, apa oxigenata, clorul si bioxidul de clor. Costul ridicat al unora dintre acestia, cum sunt feritii si apa oxigenata, a limitat mult aplicarea lor în practica. Existasi alte metode de oxidare, indirecte , dintre care cea mai importanta este oxidarea anodica directa prin intermediul unor produsi d e electroliza, de exemplu cu clor activ. Activitatea agentilor chimici oxidanti poate fi intens ificata prin asociere cu introducerea în sistem de energie sub diferite forme pentru a favoriza aparitia speciilor de oxigen cu mare potential oxidant (radicali liber OHx, oxigen atomic , ozon, peroxizi etc.). În acest sens, se aplica iradiere cu raze gama, raze ultraviolete, ultrasunete, producerea fenomenului de cavitatie etc., sau prin folosirea unor catalizatori ( oxizi de cupru, nichel, cobalt, zinc, crom, fier, magneziu, platina poroasa, chinone, etc.). Oxigenul, care are o mare importanta în epurarea biologica aeroba, este introdus în apa uzata de epurat, de obicei, prin aerare. Oxigenul molecular este folosit, de exemplu, pentru oxidarea ionilor bivalenti de fier si mangan si a sulfurilor, în prezenta d e catalizatori). Ozonul este oxidant mult mai energic, capabil sa reactioneze rapid cu o gama lar ga de poluanti si cu microorganismele din apa. El este generat prin descarcari electri ce la tensiuni înalte (5000-30000 V) în aer sau în oxigen uscat, aplicând concomitent racirea pentru a evita descompunerea. În practica, pentru a produce 1 kg. ozon se consuma o cantitate de energie de cca. 7 kWh. Aerul si oxigenul ozonizat sunt introduse în apa prin difuzorii porosi sau prinsisteme mecanice de dispersie. În epurarea apelor uzate, ozonul este folo sit pentru decolorare,

dezinfectie, oxidarea partiala a unor substante nocive (fenoli, detergenti, cian uri etc.). Este de subliniat ca ozonul are o toxicitate ridicata, pentru expunere continua concentratia în aer fii nd limitata 1a circa 0,1 mg/m3). Permanganatii sunt oxidanti puternici folositi mai ales pentru finisarea efluent ilor care au fost supusi anterior altor procese de epurare, pentru eliminarea culorii si a mirosului, oxidarea fierului, sulfurilor si cianurilor. La tratarea cu permanganati rezulta bioxid de mangan hidratat, care, pe de o parte functioneaza ca absorbant si coagulant, dar pe de alta parte necesita a fi îndepartat din apa. Clorul poate oxida eficient hidrogenul sulfurat, mercaptanii, nitritii, amoniacu l, fierul si manganul, cianurile si unele substante organice. Deosebit de raspândita este di strugerea cianurilor cu clor pâna la formare de cianati sau chiar de azot molecular, conform reactiilor: CN- + OCI-. CNO- + Cl-(8.6) 2 CNO-+ 3 OCl-. N2 + 2 HCO3- + 3 Cl-(8.7) Un dezavantaj al folosirii clorului la tratarea apelor care contin substante org anice este formarea compusilor organici halogenati cu nocivitate ridicata. Acest efect este eliminat în 211

cazul folosirii bioxidului de clor, care, datorita stabilitatii sale scazute, se prepara în situ. În afara clorului molecular, pentru epurarea se utilizeazasi alte produse cu conti nut de clor activ, cum ar fi hipocloritii de sodiu si de calciu, clorura de var, cloram inele. Reducerea -Ca si oxidarea poluantilor, reducerea este folosita pentru transforma rea unor poluanti cu caracter oxidant, nociv, în substante inofensive sau care pot fi în departate din apa prin aplicarea altor procese de epurare. Un caz tipic este reducerea cromulu i hexavalent la crom trivalent în vederea precipitarii acestuia ca hidroxid, conform reactiei: Cr2O72-+ 6FeSO4 + 7H2SO4 . Cr2(SO4)3 + 3Fe2(SO4)3 + 7H2O + SO42-(8.8) Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros în mediu acid. Agentii reducatori folositi curent în practica sunt sarurile fierului bivalent, su lfitii, acidul sulfuros si alte combinatii cu sulf la valente mai mici decât 6, fierul met alic în mediu acid. În afara de tratarea apelor cu continut de cromati si bicromati, reducerea este aplicata pentru eliminarea clorului activ în exces cu sulfiti sau cu bioxid de sulf, insolu bilizarea unor ioni metalici, Cu, Ag, prin reducere cu metale ordinare (de exemplu cu fier), tr ansformarea nitroderivatilor aromatici în amine, prin reducere cu hidrogen nascând, transformare a compusilor organici halogenati prin înlocuirea halogenului cu hidrogen etc. 8.5.3. Precipitarea Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluantilor din ape le uzate în produsi greu solubili. Precipitarea este, de regula, rezultatul unor reac tii chimice din care rezulta substante mai greu solubile, dar ea poate avea loc si în urma schimba rii unor conditii fizice, cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare, micsorarea solubilitatii unor substante organice prin sporirea concentratiei de electroliti, micsorarea s olubilitatii unei sari prin marirea concentratiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ion ului cu nocivitate scazuta. În legatura cu acest ultim exemplu, este ilustrativa marirea eficientei de îndepartare a fluorurilor din apa, la precipitarea lor ca fluorura de calciu, prin introducerea de ioni de calciu, eventual prin adaus de CaCl2. Acest adaus deplaseaza echilibrul în favoarea transformarii unei cantitati mai mari de ion F- în fluorura de calciu greu solubila, conform reactiei:

2 F- + Ca2+ . CaF2 (8.9) precipitat Precipitarea chimica se aplica frecvent la îndepartarea din apa a ionilor metalelor grele, având în vedere ca acestia formeaza hidroxizi cu solubilitate scazuta la anumite valori ale pH-ului, în tabelul 8.1 fiind prezentate valori ale pH-ului la care solubilitatea hidroxizi lor unor metale scade sub anumite limite. Tabelul 8.1 Valorile pH la care solubilitatea hidroxizilor unor metale se situeaza sub 10mg/ l respectiv sub 1 mg/l. Ionul metalic Valoarile pH-ului pentru S < 10 mg/l S < 1 mg/l Mg2+ 11,5 12,0 Mn2+ 10,1 10,6 212

Fe2+ Ni2+ Co2+ Zn2+ Cr3+ Al3+ Fe3+

8,9 7,8 7,8 7,2 5,1 5,0 3,2

9,4 8,3 8,3 7,7 5,4 5,3 3,5

În tabelul 8.2 sunt prezentati diversi poluanti si reactivii care pot fi utilizati pentru precipitarea lor. Tabelul 8.2 Poluanti care pot fi îndepartati prin precipitare. Poluantul Agentul de precipitare Produsii obtinuti Cianuri Sariri de fier bivalente Ferocianuri greu solubile, slab disociate, cu nocivitate scazuta Saruri ale metalelor alcalini Var, hidroxizi alcalini Sulfati Carbonat de calciu si hidroxid de magneziu greu solubili Formarea de sulfati greu solubili (ex. BaSO4) Saruri ale unor metale grele Xantati Sulfuri solubile Proteine (deseuri de par, coarne, copite, sânge) Xantati metalici (ex. Cd) Sulfuri insolubile (de Hg, Cd, etc.) Combinatii greu solubile (ex. Pentru îndepartarea Hg) Sulfuri Saruri sau hidroxizi de fier Sulfura de fier solubila 8.5.4 Coagularea si flocularea Asa cum s-a mentionat la începutul capitolului, dimensiunea particulelor de impuri tati care pot fi prezente în apele uzate variaza de la 10 - 7 mm la circa 1 mm. O parte din acesteapot fi separate prin sedimenta re. Întrucât însa o parte din impuritati au dimensiuni si deci viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din apa pe aceasta ca le, se recurge la agregarea lor în particule mai mari, care pot fi îndepartate prin coagulare si se dimentare. Particulele foarte fine sunt înconjurate de învelisuri de ioni si poseda deci o încarc are electrica care provoaca repulsia particulelor între ele, pentru agregarea particulelor fiind necesara învingerea sau anularea acestor forte de repulsie. Toti solii liofobi (adica particulele între care nu exista interactiune) sunt alca tuiti din doua parti:

-nucleul, partea interioara, neutra din punct de vedere electric, care constituie masa micelei; -partea exterioara, ionogena, formata din doua straturi de ioni. Conform conceptiei stratului dublu electric exista un strat de adsorbtie, care a dera direct la nucleu si este denumit strat fix sau Helmholtz si un strat difuz, care este format din antiioni sau contraioni. Stratul fix este asemanator unui condensator si este de numit strat dublu electric. Schema unei particule coloidale este data în figura 8.39. 213

Fig. 8.35. Modelul stratului dublu electric. Particulele coloidale din apa, datorita încarcarii superficiale cu sarcini electri ce, apar încarcate cu un potential negativ, numit potential zeta sau potential electrocinet ic. Coloizii, prin structura lor, apar încarcati negativ, încarcare ce le confera stabil itate sau echilibru stabil, nu sedimenteazasi se mentin în echilibru mult timp. Stricare a echilibrului coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sed imentarea particulelor datorita formarii unor particule mai mari, flocoane. În literatura de specialitate, termenul de coagulare este folosit pentru a descrie procesul de destabilizare produs prin compresia celor doua învelisuri electrice ca re înconjoara particulele coloide, ceea ce face posibila agregarea lor, iar termenul de floculare se refera la destabilizarea prin adsorbtia unor molecule mari de polimeri care formeaza punti de legatura între particule. Aceasta semnificatie a termenilor nu este unanim acceptata. Multi specialisti folosesc termenul de floculare pentru a descrie fenomenele de transport care con cura la realizarea coagularii. Deci exista numeroase teorii cu privire la stabilitatea c oloizilor si la mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea, nici una dintre acestea n u permite prognoza comportarii în detaliu a unui sistem coloid si, de aceea, în practica aceas ta comportare este evidentiata prin teste experimentale. Procesul de coagulare se petrece în doua faze: -faza pericinetica, la introducerea reactivului, într-un timp foarte scurt, când are loc neutralizarea si formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber; -faza ortocinetica, în care are loc formarea de flocoane mari, vizibile cu ochiul liber, chiar agregate, usor sedimentabile. Daca la începutul procesului cantitatea de flocoane este de ordinul sutelor de mii /cm3 de apa, se ajunge ca la sfârsitul procesului sa existe 5-10 flocoane/cm3 de apa. Mecanismele coagularii-flocurarii sunt mecanismele destabilizarii coloizilor, ca re au fost stabilite în decursul timpului si confirmate prin numeroase cercetari experim entale. Astazi sunt considerate patru mecanisme si anume: -compresia stratului electric al coloizilor; -neutralizarea sarcinilor electrice ale coloizilor; -formarea precipitatelor;

-adsorbtie si legare între particulelor de precipitare prin punti sau lanturi în punte, Me-OH-Me. 214

Factorii care contribuie la destabilizarea particulelor sunt: -hidroliza ionilor polivalenti si formarea de specii monomerice si polimerice de hidroliza -adsorbtia speciilor de hidroliza la interfata particulelor coloidale; -prinderea particulelor destabilizate în agregate; -antrenarea particulelor destabilizate prin forte Van der Waals; -schimbari în structura polimerilor de tip Me-OH-Me, cu contributie în adsorbtia flocoanelor. Influenta unuia sau mai multor factori se manifesta în functie de compozitia chimi ca si biologica a mediului apos si de natura fizico-chimica a particulei. Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei, respectiv de pH, alcalinitatea (HCO3), valoarea indicatorilor Cl, SO42, de substante organice pre zente în special acizi humici si acizi fulvici. De asemenea, procesul de coagulare este dependent în cazul apelor cu încarcare biologica de tipul algelor existente. Destabilizarea coloizilor cu sarcina electrica negativa -întâlniti mai frecvent în practica - se poate realiza prin tratarea cu ioni metalici pozitivi, eficienta s porind cu valenta ionilor. Astfel, pentru a obtine acelasi efect de coagulare cu saruri de potasiu , calciu si aluminiu este nevoie de o doza de saruri de circa 10 ori mai mare în cazul calciul ui si de circa 500 de ori mai mare în cazul potasiului decât în cazul aluminiului. În practica se folosesc, cu precadere, sarurile de metale trivalente, Fe(III) si A l(III). La coagularea cu saruri metalice are loc formarea de hidroxizi metalicipolimeriz ati, încarcati electric pozitiv, capabili sa se adsoarba pe suprafata particulelor si în acelasi timp sa asigure legaturi între mai multe particule. Doza de coagulant necesara pentru dest abilizare depinde de concentratia coloizilor, de pH si de prezenta în solutie a altor ioni. Pentru formarea puntilor de legatura între particulele coloidale destabilizate se utilizeaza polimeri organici sau anorganici. Cei organici pot fi cationici (polimeri de ami ne tertiare), anionici (polimeri ai acidului acrilic, poliacrilamida mai mult sau m ai putin hidrolizata, polistiren sulfonat etc.) sau neionici (poliacrilamida, oxid de pol ietilena etc.). Drept polielectrolit anorganic se foloseste în special acidul silicic polimerizat.

Polimeri organici cu însusiri floculante sunt prezenti si în secretiile extracelular e ale unor microorganisme, printre care si cele din namolul activ, acestia având un rol important în flocularea namolului activ. Concentratia cationilor bivalenti si trivalenti din apa poate exercita o influen ta importanta asupra capacitatii polielectrolitilor anionici de a agrega coloizii înc arcati negativ. Adaosul de coagulanti cationici sau de polielectroliti în doze excesive poate duce la inversarea sarcinii particulelor coloidale si la restabilizarea lor. Întrucât particulele coloidale sunt prezente în aproape toate categoriile de ape uzate industriale, coagularea este unul dintre procesele de epurare care îsi gaseste o a plicare larga în practica. În practica tratarii apei, cele mai folosite procedee sunt: -coagularea cu adaus de reactivi chimici numiti coagulanti; -coagularea electrica sau electrocoagulare. Coagularea cu saruri de aluminiu -Sarurile de aluminiu, cele mai utilizate în proc esul de coagulare sunt: -sulfatul de aluminiu, Al2SO3, 18H2O; 215

-aluminat de sodiu NaAlO2 ; -clorura de aluminiu AlCl3 6H2O ; -policlorura bazica de aluminiu (PCBA) etc. Cel mai folosit reactiv la scara industriala este sulfatul de aluminiu. La introducerea sulfatului de aluminiu în apa are loc reactia de hidroliza, pe baz a alcalinitatii naturale a apei data de bicarbonati (HCO3) si carbonati (CO32) , conform reactie i: Al2(SO4)3 +3Ca (HCO3)2 + 6H2O . 2Al(OH)3 . + CaSO4 + 6CO2 + 6H2O (8.10) Reactia are loc la un pH = 6,5-7,5 care reprezinta pH-ul solubilitatii minime a Al(OH3). Studiile facute asupra reactiei de coagulare cu sulfat de aluminiu au aratat exi stenta mai multor specii de ioni care se formeaza la dizolvarea si diluarea sarurilor d e aluminiu în apa, conform reactiilor: Al3+ + H2O . Al (OH)2+ + H + specii monomere Al3++ 2H2O . Al (OH)+ 2 + 2H+ (8.11) Al3+ + 3H2O . Al (OH)3 + 3H+ precipitat amorf (8.12) Al3+ + 4H2O . Al (OH)4 + 12Al . Al12(AlO4)(OH)7+ 27 . nAl13 (8.13) La pH = 6-7, hidroliza se produce în microsecunde; polimerii se formeaza dupa 1 s, iar Al OH precipita în 1-7 sec. Formarea acestor specii ioni hidroxo-metal este dependenta de pH-ul mediului. În graficul din fig. 8.40. este data distributia speciilor ionice în functie de pH si domeniul de precipitare al Al OH3. 0 2 4 6 810 12 14 pH -14 -12 -10 -8 -6 -4 -2 0 Log [Aln (OH)y

3n-y ] (mol/l) Al (OH)4 Al (OH)2+ Al13 (OH)15+ 34 Al (OH)3 Al7 (OH)4+ 17 Al3+ Fig. 8.36. Compozitia de echilibru a solutiei în contact cu precipitat proaspat de Al(OH)3 (partea hasurata reprezinta zona de lucru în tratarea practica) Speciile de aluminiu rezultate în urma hidrolizei se scriu si cu moleculele de apa , dupa cum urmeaza: 216

3+ 2+ + . HO (+ . AlHO ( )+ ..AlHO ). HO (8.14) . 26 . 2 . 25 . 3 2++ + .AlHO .( ) (8.15) () OH .+ HO . AlHO )( OH .+ HO . 25 . 2 . 24 2 . 3 Reactii continua pâna la formarea [Al(H2O)2(OH)4]-, dar exista studii recente în ca re sunt date combinatii de tipul [Al13(OH)34]5+ sau [Al7(OH)17]4+. Formarea hidroxidului de aluminiu începe la pH = 4,5, iar la pH > 8,5 hidroxidul d e aluminiu se dizolva formând aluminati, conform reactiei: Al (OH)3 + 3NaOH . Na3 [Al(OH)6] (8.16) Hidroxidul de aluminiu, ca si alte saruri de aluminiu, prezinta proprietati amfo tere, respectiv disociaza atât ca acid, cât si ca baza, în functie de pH-ul mediului, confor m reactiilor:

Al (OH)3 . Al3+ + 3OH- (8.17) Al (OH)3 . AlO2 + H3O(8.18) Ionul aluminat hidrolizeaza în prezenta de acid formând Al(OH)3: +AlO2 + 2H2O . Al (OH)3. + HO--(8.19) astfel ca aluminatul are rolul de coagulant. În cazul aciditatii apelor datorata HCO3 sau CO2 dizolvat, ionul de aluminat neutralizeaza aciditatea conform reactiilor: 2NaAlO2+ 2CO2+ 4H2O . 2Al(OH)3. +2Na+ +2HCO3 (8.20) Pe de alta parte, hidroxidul de aluminiu, în exces de acid, elibereaza ioni Al3+ în solutie: + Al(OH)3 + 3H3O . Al3+ + 6H2O (8.21) reactia stând la baza recuperarii coagulantului din namolul de la statiile de trat are. În cazul folosirii sarurilor de aluminiu, procesul de coagulare este sensibil infl uentat de pH-ul apei si de temperatura. Astfel, în perioade cu temperaturi scazute, proce sul de coagulare floculare este îngreunat, formându-se flocoane mici, greu sedimentabile. Continutul de Al3+ rezidual sau remanent, în apa tratata, variaza în functie de doza de sulfat adaugatasi de pH. Coagularea cu sulfat de aluminiu este influentatasi de tipul substantelor organi ce prezente în apa, mai ales de substantele humice, coagularea decurgând în acest caz la pH acid. Adaugarea sulfatului de aluminiu în apa se face sub forma de solutii cu diverse concentratii, în functie de debitul instalatiei. Sulfatul de aluminiu este utilizat pentru îndepartarea fosforului din apa prin precipitare, conform reactiei: 217

Al2(SO4)3 + 2 PO34 . 2AlPO4. + 3SO24 (8.22) Coagularea cu saruri de fier -Sarurile de fier sunt utilizate în cazul purificarii apelor reziduale,domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins decât la Al(OH)3, începân d de la pH=3. În graficul din figura 8.41 este data distributia speciilor în functie de p H. Sarurile de fier utilizate în tratarea apei, cât si la procesul de epurare sunt: Sulfat feros FeSO4 7H2O; Sulfat feric Fe2(SO4)3 9H2O; Clorura ferica FeCl3 6H2O. Coagularea optima cu sulfat feros are loc în mediu alcalin, cu adaos de var. Mai întâi se formeaza hidroxid de Fe2+ care este instabil si în prezenta O2 din apa se trans forma în hidroxid feric, conform reactiilor: FeSO4 + Ca(OH)2 . Fe(OH)2 + CaSO4 (8.23) 4Fe(OH)2 + O2 + 2H2O . 4Fe(OH)3 (8.24) 0 2 4 6 810 12 14 log [Fen(OH)y3n-y] (mol/l) 0 -2 -4 -6 Fe(OH)4 -8 -10 + -12 -14 pH Fe(OH)2 Fe(OH)2Fe2(OH)2 4+ Fe3Fe(OH)3 Fig. 8.37. Compozitia de echilibru a solutiei în contact cu precipitat proaspat de Fe(OH)3 (zona hasurata reprezinta zona de lucru în tratarea practica) Clorura ferica FeCl3 6H2O se prezinta sub forma de cristale brune, foarte

higroscopice, în practica utilizându-se sub forma de solutie concentrata(40%). Utilizarea în amestec cu saruri de aluminiu în raport Al2(SO4)3/FeCl3 de 1/1, conduce la obtiner ea de flocoane mari, usor sedimentabile. Se utilizeaza mai ales la tratarea apelor reziduale, pentru eliminarea fosforului. Reactia de hidroliza a FeCl3 în prezenta HCO3- din apele reziduale este: 2FeCl3 + 6HCO3 . 2Fe(OH)3. +6Cl-+ 6CO2 (8.25) În cazul utilizarii Fe2(SO4)3 reactia care are loc este urmatoarea: 218

Fe2(SO4)3 + 6HCO2 . 2Fe(OH)3. +3SO42-+ 6CO2 (8.26) Si în cazul coagularii cu saruri de cii solubile monomerice, polimerice sau scutate de aluminiu. Prin înlocuirea succesiva ionice pot fi cationice, neionice si anionice, 3+ 2++ .Fe ( HO). ..Fe ( HO) OH . ..Fe ( HO)( OH ). . . 26 .. 25 .. 24 2 . (8.27) ..Fe ( HO)( OH ). .Fe ( HO)( OH ). . 23 3 ... 22 4 . Coagulanti organici. Polielectroliti cationici În calitate de coagulanti primari pot fi utilizate unele substante organice cu gre utate moleculara mai mare de 104 cu denumire de polielectroliti organici, tip cationic . Acestia înlocuiesc total sau partial coagulantii pe baza de aluminiu si fier. Coagulantii organici de sinteza se utilizeaza în doze de 10-50 mg/l si pot fi grupati în trei clase de compusi: -melaminformaldehide cu formula: fier, se formeaza ca produsi de hidroliza, spe specii hidroxo-metal similare cu speciile di a moleculelor de apa cu ioni OH- rezulta forme conform reactiilor:

-epiclorhidrin dimetilamina: -policrorura de dialidimetil amoniu: Coagularea electrochimica (electrocuagularea) Electrocoagularea consta în introducerea în apa a ionilor metalici necesari coagular ii, 219

prin procesul de electroliza. Se folosesc celulele de electroliza cu anozi metal ici, de aluminiu, fier, cupru. Prin procesul de dizolvare anodica, elementul metalic este trecut în stare ionica conform reactiilor: Al - 3e. Al 3+ (8.28) Fe - 2e. Fe2+ (8.29) Cu - 3e. Cu 2+ (8.30) În continuare are loc reactia de hidroliza în Al(OH)3 sau Fe(OH)2: Al3+ + 3HOH . Al (OH)3+ 3H+ (8.31) În cazul anozilor de fier, hidroliza conduce la Fe(OH)2; Fe2+ se oxideaza pe baza oxigenului din apa sau a clorului, la fier trivalent cu formarea Fe(OH)3, care c oaguleaza particulele coloidale, prin sorbtia acestora pe particulele coloizilor. De remarcat este faptul ca la electrodul anod au loc si reactii secundare în afara de cea de obtinere a Al3+. Astfel, ionul clor din apa se transforma în clor gazos: 2Cl-. Cl2 + 2e-; EO = 1,36 V (8.32) Cl2 + H2O . HOCl + HCl (8.33) care poate reactiona si forma HCl reducând pH-ul. La catod au loc reactii de formare atât a hidrogenului gazos, cât si a ionilor oxidr il. H+ + e-. ½ H2 (8.34) H2O + e-. ½ H2 + OH-(8.35) O2 + 2H2O + 4e-. 4OH-(8.36) Ca urmare a acestor reactii, pH-ul apei electrocoagulate sufera modificari, unel e date experimentale indicând ca pe masura ce tensiunea creste, pH-ul scade. Adjuvanti sau floculanti În scopul îmbunatatirii procesului de coagulare floculare , în tratarea apei se utilizeaza diferite substante cu efect de marire a flocoanelor si a vitezei de s edimentare. Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanti. Adjuvantii utilizati în coagulare floculare sunt de origine minerala, sau de origine organica. Adjuvanti minerali Din aceasta grupa fac parte: silicea activa (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4); silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al); argile (bentonita, caolin); 220

nisip fin; carbune activ; carbonat de calciu; kiselgur (diatomee); Silicea activa este constituita din acid polisilicic obtinut prin polimerizarea controlata a acidului silicic, obtinut prin neutralizarea silicatului de sodiu, de la pH=12 pâna la pH = 9±0,2, conform reactiei: H2SO4 + Na2SiO3 . H2SiO3 + Na2SO4 (8.37) acid metasilicic Acidul metasilicic polimerizeaza în acid polisilicic. Obtinerea unui grad de polimerizare satisfacator se face prin diluarea solutiei, dupa timpul de activar e de 2h la un PH = 9 ± 0,2. Scaderea pH-ului conduce la transformarea solului de silice în gel. Silic ea activa este stabilita 24 h. Dozele folosite în tratare sunt de 0,4 4 mg/l SiO2 (în general 10% din doza de sulfat de aluminiu). Silico-aluminat de sodiu este analog silicei active si se obtine prin neutraliza rea silicatului de sodiu cu sulfat de aluminiu sau cu alta sare de aluminiu. Adjuvanti organici de sinteza Sunt macromolecule cu catene lungi, obtinute prin asocierea monomerilor sintetic i, având sarcini electrice sau grupe ionizabile. Acesti produsi au masa moleculara 10 4 105 si prezinta eficienta superioara polimerilor naturali. Adjuvantii organici de sinteza se prezinta ca produse solide, ca emulsii (polimer în solvent organic) sau ca solutii (20 g/l în ap a). În practica tratarii este necesara prepararea de solutii diluate (0,1 1%). Dozele u tilizate sunt de 0,1-0,2 mg/l apa, în statii de tratare pentru apa potabilasi doze de peste 0,5 mg/ l în prelucrarea apelor uzate si a namolurilor. Adjuvantii organici de sinteza se clarifica în trei grupe:

neutri (neionici) de tip policrilamida: anionici, care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic; sunt caracterizati prin existenta unui grup ce permite adsorbtia si alt grup ionizat negativ, carboxilic (COOH) sau sulfuric (SO3H): 221

cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic. Ex. metacrilat de dimetilaminoetil: Adjuvantii naturali Adjuvantii naturali sunt polimeri naturali extrasi din substante de natura anima la sau vegetala. Din aceasta categorie fac parte alginatii, amidonul , polizaharidele e tc. Alginatii de sodiu sunt obtinuti din acid alginic extras din algele marine. Prez enta o structura polimerica constituita din acid mannuronic si acid glucuronic. Adjuvan tii sunt eficace ca floculanti mai ales cu sarurile de fier dar dau rezultate bune si cu cele de aluminiu. Dozele utilizate sunt de ordinul 0,1-2 mg/l. 8.5.5. Schimbul ionic Acest proces de epurare are la baza proprietatea unor metale (mai ales solide) c a, atunci când sunt puse în contact cu o apa mineralizata (continând saruri ionizate), sa înlocuiasca (sa schimbe) ionii din apa cu ioni proprii (prezenti în materialul însusi) . Se deosebesc schimbari de cationi (cationiti) si schimbari de anioni (anioniti). În e cuatiile care urmeaza se ilustreaza mecanismul de actiune al schimbatorilor de ioni: cationitii retin cationii eliberând ioni de hidrogen (cationiti în forma H), iar anionitii retin anionii elibe rând ioni OH (anioniti în forma OH) 2 R-H + Ca2+ cationit (forma H) demineralizare regenerare R2Ca + 2H+ cationit epuizat (8.38) 2 ROH + SO4 2demineralizare regenerare R2SO4 + 2 OH( 8.39) 222

anionit anionit (forma OH) epuizat Punând apa mineralizata în contact succesiv, cu cantitati suficiente de anionit si d e cationit, produsul obtinut este o apa lipsita de saruri (apa demineralizata). Reactiile prezentate mai sus sunt reversibile; prin tratarea schimbatorilor epui zati cu acizi (ioni H+) în cazul cationitilor si cu baze (ioni OH-) în cazul anionitilor, ar e loc regenerarea acestora, respectiv se reface cationitul în forma H si anionitul în form a OH. În practica, schimbatorii de ioni se utilizeaza la scara mare pentru dedurizarea apelor (eliminarea ionilor de metale bivalente). În acest caz se folosesc cationiti în form a sodiu (Na), iar regenerarea lor se face cu clorura de sodiu. dedurizare 2 RNa + Ca2+

R2Ca + 2 Na+ (8.40) regenerare Exista doua moduri de aplicare a schimbatorilor de ioni în epurarea apelor, în sarja si în coloana. Al doilea mod este preferat. În aceasta varianta apa, eliberata în prealab il de suspensii si impuritati organice dizolvate, este trecuta peste un pat fix de sch imbator sub forma de granule. În aceste conditii, schimbatorul se epuizeaza treptat dinspre zo na amonte spre zona aval. În momentul epuizarii se trece la regenerarea schimbatorului intro ducând în coloana solutie regeneratasi spalând apoi cu apa curata. Folosirea schimbatorilor de ioni pentru demineralizarea apelor uzate se aplica n umai în zonele cu deficit mare de apa, unde se impune recuperarea apei din efluentii re ziduali, epurati în prealabil prin alte metode pentru îndepartarea suspensiilor si a substant elor organice dizolvate. Aplicarea extinsa a procesului este limitata de costul ridicat al tra tarii. Un inconvenient important al schimbatorilor de ioni este acela al formarii unor pro duse de regenerare care constituie reziduuri apoase a caror evacuare finala comporta dif icultati mari. Situatia se schimba atunci când sarurile retinute pe schimbatorii de ioni si elibe rate la regenerare îsi gasesc o valorificare. 8.6. PROCESE BIOLOGICE

Substantele organice pot fi îndepartate din apa de catre microorganismele (bacteri i, fungi, alge, protozoare, crustacee si virusi)40 care le utilizeaza ca hrana, res pectiv drept sursa de carbon (fig. 8.42 si fig. 8.43). O parte din materiile organice utilizate de catre microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru miscare sau pentru desfasurarea altor reactii consumatoare de energie, legate de sinteza de materie vie, respectiv de reproducerea (înmultirea) microorganismelor. Epurarea realizata cu ajutorul microorganismelor este numita biologica. Ea se desfasoara prin reactii de descom punere si de sinteza, mijlocite de enzime, catalizatori biologici generati de catre celulele vii. 40 Cheremisinoff Nichilas P. Biotechnology for waste and wastewater treatment, N ozes Publications, Wstewood, New Jersez, U.S.A., 1996; 223

41 41 Fig. 8.38. Microorganisme utilizate în procesele biologice. Fig. 8.39. Bacterii mutante utilizate în cadrul proceselor biologice. Se presupune ca reactiile enzimatice se desfasoara în mai multe etape. Într-o prima faza, între moleculele de enzimasi de substanta utilizata ca hrana (substrat) se f ormeaza complecsi care, într-o faza urmatoare, se descompun eliberând produsul (sau produsii ) de reactie si enzima regenerata, care poate actiona succesiv asupra unor noi molecu le de substrat. Ecuatiile care ilustreaza schematic acest concept sunt: k1 E + S . E S ; (8.41) k1 enzima substrat complex k2 E S . E + P (8.42) complex enzima produsi de reactie Combinarea ecuatiilor diferentiale ale vitezelor acestor reactii (k1, k1 , k2) con duce la expresia ecuatiei vitezei de îndepartare a substratului (Michaelis- Menten). dC kCC s 2 Es = (8.43) dt Km +Cs în care : Km = (k1 + k2) /k1 - constanta Michaelis-Menten; Cs - concentratia substratului la timpul t. 41 Maureen Aller - Environmental Engineers 224 Handbook, CRC Press LLC, 1999;

Când Cs este foarte mic în comparatie cu Km, reactia este de ordinul întâi, atât în ceea ce priveste dependenta de concentratia enzimei, cât si de concentratia substratulu i. Când Cs este mult mai mare decât Km, reactia apare a fi de ordinul zero, fiind independent a de Cs. Viteza maxima vmax, la concentratii foarte mici de substrat si la o concentratie standard de enzima (-k2 CE) atunci când Km este egal cu acea concentratie a substratului la care viteza este egala cu ½ din vmax, reprezinta parametri standard pentru caracterizarea reactiilor enzimatice. Epurarea biologica se realizeaza pe baza unui transfer de materiale dinspre apa spre celulele vii si dinspre acestea înapoi spre masa de apa. În prima faza, impuritatile trec din apa uzata spre filmul, flaconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biom asa) prin contactul interfacial si prin procese de adsorbtie - desorbtie. Acest trans fer este cu atât mai eficient cu cât aria interfetei lichid-biomasa este mai mare, gradientul de concentratie este mai pronuntat si daca pe interfata nu sunt acumulari de substante care pot frâna p rocesul. Substantele de la interfata sunt adsorbite si transferate în prezenta enzimelor di n celula vie. Drept rezultat sunt sintetizate celule noi, iar produsii finali de descompunere trec înapoi în apa, de unde cei volatili se degaja în atmosfera. În procesele de epurare substantele organice sunt oxidate, în sensul general si îsi micsoreaza continutul de hidrogen. Dupa tipul microorganismelor care asigura îndepartarea poluantilor organici din ap a se disting procesele aerobe si cele anaerobe. Microorganismele implicate în procesele aerobe necesita pentru metabolism (ansamblul proceselor vitale de asimilare a unor substante din mediul înconjurator si la eliminare a produselor de dezasimilare în mediu) oxigen. În mod normal, necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat în apa, prezent în proportie foarte mic a (0,8% vol.) fata de cea de aer (21% vol.). Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor, în sensul ca poate deveni cu usurinta deficitar în oxigen. Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de carbon, apa, nitratii. În absenta oxigenului dizolvat, organismele aerobe mor, eventual trec în forme laten te, iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care fol osesc oxigenul din materia organica sau din unele combinatii anorganice, de exemplu din nitrati si din sulfati

cu formare de amoniac, respectiv de hidrogen sulfurat. Cei mai importanti produs i de descompunere anaeroba sunt bioxidul de carbon si metanul. Capacitatea de epurare a unei instalatii biologice depinde de masa de microorgan isme (biomasa) pe care o contine. Ea este limitata de cantitatea de poluanti care poa te fi asimilata de unitatea de biomasa în unitatea de timp. De aceea, cantitatea de poluanti organ ici aplicata în unitatea de timp unitatii de biomasa (încarcarea organica) este la rândul sau limit ata. Atât în procesele aerobe cât si în cele anaerobe înmultirea microorganismelor determina formarea de biomasa noua (namol excedentar), care este unul dintre pro dusele concentrate ale epurarii biologice. Ambele tipuri de procese se aplica pentru epurarea apelor uzate în mai multe varia nte. 8.6.1 Procese aerobe În practica, epurarea biologica aeroba se realizeaza în incinte deschise, constructi i în care biomasa este fie suspendata în apa sub forma de agregate de microorganisme (f locoane), fie este fixata pe suprafata unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoa se. În ambele cazuri, sistemele sunt aprovizionate cu oxigen, de obicei din aer. În figura 8.44 este prezentat bilantul carbonului din poluantii organici într-un sistem de epurare biologica aer oba. Concomitent cu asimilarea combinatiilor organice ale carbonului, microorganismel e actioneazasi asupra compusilor cu azot. Astfel, azotul din substantele organice este 225

transformat treptat în amoniac, azotiti si azotati (nitrificare) si final în azot mo lecular (denitrificare). Fig. 8.40. Bilantul carbonului organic în epurarea biologica Cea mai uzuala varianta de epurare în care microorganismele sunt suspendate în apa sub forma de flocoane este procesul cu namol activ, care este reprezentat schema tic în figura 8.45. În linii mari, apa uzata (de obicei eliberata în prealabil de impuritati nediz olvate) este introdusa într-un bazin de aerare care contine o suspensie de flocoane biologice ( namol activ) si în care se administreaza oxigenul necesar respiratiei. Debitul oxigenului intro dus (mai frecvent prin aerare si mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de can titatea de biomasa din sistem si de debitul poluantilor organici care trebuie degradati (în m od obisnuit se asigura 1,0 - 1,5 kg oxigen pentru 1 kg CBO5 îndepartat). Pe masura admisiei de apa uzata, suspensia din bazinul de aerare trece dintr-un decantor secundar, unde biomasa e ste separata prin decantare, iar lichidul limpezit (apa epurata) este evacuat din sistem. O p arte din biomasa sedimentata, corespunzatoare vitezei de înmultire a microorganismelor, este elimin ata din sistem, dar cea mai mare parte este readusa în bazinul de aerare (namolul de recir culare). Concentratiile obisnuite de biomasa (exprimate în substanta uscata) în bazinul de ae rare sunt cuprinse între 0,6 si 4 kg/m3, iar în evacuarea de fund a decantorului secundar între 5 si 20 kg/m3. Încarcarea cu poluanti organici (data în CBO5) aplicata namolului activ (subs tanta uscata) este cuprinsa, în practica, între 0,05 si 2 kg/kg zi. Si procesul cu namol activ se aplica, la rândul sau, în mai multe variante, între care se mentioneaza: varianta epurarii clasice, în care apa uzata, împreuna cu namolul recir culat parcurge pe lungime un bazin rectangular, modificându-si treptat continutul de pol uanti de la capatul amonte pâna la cel din aval al bazinului; variantele în care apa uzatasi nam olul recirculat sunt distribuite uniform în întregul bazin de aerare si în care compozitia este practic aceeasi în orice punct din bazin , inclusiv în amestecul evacuat spre decantorul sec undar varianta distributiei în trepte a încarcarii organice din namol si apa ; varianta nu mita cu sterilizare de contact, în care namolul evacuat din decantorul secundare este supu s oxigenarii într-un bazin separat (de regenerare ) înainte de a fi amestecat cu apa uzata în conditii de încarcare organica ridicata ;varianta de aerare prelungita sau oxidare totala este caracterizata prin exploatarea sistemului de aerare la încarcari organice foarte scazute , în dori

nta de a obtine un grad ridicat de epurare si micsorarea sau chiar anularea productiei de namol excedentar (acest ultim deziderat s-a dovedit practic irealizabil). 226

Fig. 8.41. Schema unei instalatii de epurare biologica aeroba prin procesul cu n amol activ O varianta constructiva a procesului cu namol activ, recomandata pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de i ndustrie alimentara, industrie usoara, unitati zootehnice mici etc.) este santul de oxida re, la care bazinul de aerare este un canal, realizat direct în pamânt (având peretii si fundul pr otejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza, de regula, cu aeratoarele mecanice cu a x orizontal. O varianta constructiva a procesului cu namol activ, recomanda pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de indu strie alimentara, industrie usoara, unitati zootehnice mici, etc.) este santul de oxid are, la care bazinul de aerare este un canal, realizat direct în pamânt (având peretii si fundul pr otejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza, de regula, cu aeratoare mecanice cu ax orizontal. O alta varianta de epurare aeroba cu cultura floculata de microorganisme, în care nu se realizeaza decantarea secundarasi deci recircularea biomasei, o reprezinta iazur ile biologice care sunt exploatate la încarcari organice (CBO5, raportate la volum) mici de cca. 0,001 kg/ m3 zi (cca. 50 kg/ ha zi). Epurarea biologica aeroba în sisteme cu biomasa fixata sub forma de pelicula pe u n suport solid se realizeaza, de asemenea, în mai multe variante, dintre care cea ma i uzuala o constituie filtrele biologice (fig. 8.46). Acestea constau din bazine prevazute la fund cu un radier drenant, care sunt umplute cu material filtrant cu suprafata specifica (a ria suprafetei exterioare raportata la unitatea de volum) cât mai mare. Ca material filtrant (sup ort pentru pelicula) se folosesc, de exemplu, bucati de roca (granit, tufuri vulcanice etc. ) concasata sau de ceramica la dimensiuni între 50 si 80 mm, sau materiale filtrante din alte mate riale (mai ales din mase plastice cu care se pot atinge suprafete specifice în jur de 100 m2/ m3).În cazul materialelor filtrante grele, înaltimea acestora este între 1 si 2 m; în cazul celor m ai usoare (mase plastice) se realizeaza înaltimi mai mari (5 m sau mai mult). Constructia es te astfel realizata încât aerul sa aiba acces în materialul filtrant prin tiraj natural sau fort at. Pe fata superioara a materialului filtrant este distribuita apa uzata (eliberata în preala bil de suspensii) care se prelinge pe suprafata granulelor materialului filtrant, fiind colectata apoi sub radierul

drenant. Încarcarile hidraulice aplicate sunt de 1-5 m3/m2 zi la biofiltrele de mi ca încarcare si de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare încarcare. Dupa un anumit timp de la în ceperea alimentarii cu apa uzata, pe suprafata materialului filtrant se formeaza o pelic ula gelatinoasa de microorganisme care elimina poluantii organici din apa utilizând pentru respira tie oxigenul din aer. Încarcarile cu poluanti organici (CBO5) aplicate sunt cuprinse între 0,1 si 0,4 kg/zi la 1 m3 material filtrant ajungând pâna la circa 5 kg/m3zi la filtrele biologice de mar e încarcare. 227

Fig. 8.42. Biofiltru.42 Fig. 8.42. Biofiltru.42 O alta varianta de sistem de epurare aeroba cu masa biologica fixata pe o suprafata solida o reprezinta reactoarele biologice rotative, la care suportul solid sub forma unui tambur cu suprafata specifica mare, imersat pâna sub ax într-o cuva strabatuta conti nuu de apa uzata, este mentinut într-o miscare de rotatie lenta (câteva rotatii pe minut). Prin aceasta, la fiecare rotatie, elementele suprafetei suportului patrund în apasi apoi revin în aer , ceea ce asigura contactul peliculei biologice, formate pe suprafata suportului, atât cu po luantii din apa uzata cât si cu oxigenul atmosferic. Apa uzata este trecuta continuu prin cuva cu un debit corespunzator unei încarcari cu substante organice (CBO5) cuprins între 0,01 si 0,03 kg/zi la 1 m2 suprafata de umplutura; aceasta revine la o încarcare volumetrica de 1-3 kg/m 3zi. În aceste conditii se realizeaza eficiente de epurare de 70-90%. 8.6.2. Procese anaerobe Epurarea anaeroba a apelor uzate, spre deosebire de cea aeroba, se realizeaza în incinte închise (bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhiba ac tivitatea microorganismelor anaerobe. Epurarea anaeroba a apelor uzate poate fi intensificata prin ridicarea temperaturii în bazinul de fermentare la valori de 20 - 400C (domeniul mezofil) sau mai mari, de 45 - 600C (domeniul termofil), dar poate avea loc si la temperaturi de 10 - 200C (domeniul criofil). Epurarea anaeroba a apelor uzate prezinta fata de cea aeroba avantaje mai ales d in punct de vedere energetic, întrucât treapta de aerare, mare consumatoare de energie electrica, este eliminata, iar din descompunerea poluantilor organici rezulta gaze de ferme ntare combustibile (datorita continutului ridicat de metan) care pot servi la acoperir ea unor nevoi de energie din statia de epurare. Pe de alta parte, productia de namol excedentar e ste nulasi neînsemnata, prin aceasta evitându-se cheltuielile legate de evacuarea finala a unor astfel de namoluri. Si la epurarea anaeroba a apelor uzate se utilizeaza variante cu masa biologica, fie sub forma de suspensie, fie sub forma de pelicula fixata pe un suport solid. Pentru prima categorie este tipic procesul anaerob de contact, în care apa uzata supusa epurarii este agi tata cu suspensia de microorganisme în bazinul de fermentare si de aici, pe masura aliment arii cu apa 42 Xxx chimia ecologica, xxxx

228

uzata, amestecul este transferat într-un decantor închis. Namolul anaerob sedimentat în acesta este recirculat în bazinul de fermentare, iar apa epurata este evacuata din instal atie. În alta varianta, masa de microorganisme anaerobe, dezvoltata pe un suport granular poro s (granule de 1-3 mm) format de exemplu din carbune activ sau din argila calcinata, este me ntinuta în stare de expansiune la partea inferioara a bazinului de fermentare sub actiunea bulelor de gaze formate si a vitezei ascensionale a apei (procesul anaerob cu recircularea apei uzate prin stratul de namol). În sfârsit, în varianta de filtru anaerob, apa uzata este pusa în contact cu un material filtrant asemanator cu acel de la filtrele biologice, cu deosebirea ca accesul a erului este împiedicat, bazinul fiind închis, iar materialul filtrant complet înecat. Microorganis mele anaerobe dezvoltate si fixate pe materialul filtrant asigura degradarea impurita tilor organice. Prin procesele anaerobe pot fi obtinute grade de îndepartare din apa a poluantilor organici (masurati prin CBO), cuprinde între 50 si 90% la încarcari organice care uneori pot sa le depaseasca pe cele realizate la instalatiile de epurare aeroba, ceea ce duce la scaderea cheltuielilor de investitii. Experienta a demonstrat ca procesele de epurare ana eroba, mai ales ultimele doua variante, pot fi aplicate si apelor uzate cu continut relativ scaz ut de poluanti organici. În acest fel, epurarea anaeroba poate asigura în multe cazuri îndepartarea îna intata a substantelor organice fara a mai fi necesara asocierea unei trepte finale de e purare biologica aeroba. Procesele anaerobe se aplica pentru epurarea apelor uzate din zootehnie, industr ia alimentara, industria textilasi a pielariei, precum si anumitor ape uzate din in dustria chimica. 8.7. DEZINFECTIA Dezinfectia este procesul de îndepartare din apele uzate a microorganismelor patogene. Aplicarea procesului este oportuna în cazul apelor uzate industriale car e contin astfel de microorganisme (tabacarii, abatoare, unitati de crestere a animalelor, fabrici de conserve, industrie fermentativa, etc.). Trebuie sa se faca distinctie între dezin fectie si sterilizare. Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor (bacte rii, alge, spori, virusuri etc.), în timp ce dezinfectia nu distruge toate microorganismele. Mecanis mul dezinfectiei cuprinde doua faze: patrunderea dezinfectantului prin peretele celu lar pe de o parte si denaturarea materiilor proteice din protoplasma, inclusiv a enzimelor, pe de alta parte.

Agentii chimici (ozon, clor, bioxid de clor, brom, iod, etc.) pot degrada materi a celulara reactionând direct cu aceasta, în timp ce metodele fizice induc modificari chimice a le acestui material. Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reactii de ordinul întâi, respectiv viteza de disparitie a microorganismelor este proportionala cu concent ratia acestora în momentul considerat: dN = kN· (8.44) dt unde: N - este numarul de organisme pe unitatea de volum la timpul t; k - constanta de viteza. Prin integrarea ecuatiei de mai sus se obtine relatia (5.38), care exprima numar ul de organisme la timpul t în functie de numarul acestora, No, la timpul to (concentrat ia initiala) N = No e-k t (8.45) 229

Viteza de distrugere a organismelor este influentatasi de concentratia dezinfectantului, C, între aceasta si timpul necesar distrugerii, t, existând relati a: Cn x t = const. (8.46) Pentru a exprima influenta temperaturii asupra vitezei de dezinfectie, s-a propu s relatia empirica: kt = k2 d(t -20) (8.47) în care: kt - este constanta de viteza la temperatura t; k2 - constanta de viteza la 200C; d - constanta empirica. Influenta pH-ului este ilustrata în figura 8.47. Fig. 8.43. Concentratii ale clorului liber care, la diferite valori ale pH, ucid Escheria coli în 30 min. Efectul de dezinfectie este influentat si de prezenta în apa a altor substante, ma i ales compusi organici, care pot reactiona cu agentii dezinfectanti inactivându-i. Dintre metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termicasi de iradier e cu radiatii de energie ridicata. Dezinfectia termica este rar aplicata, datorita co nsumurilor mari de energie. Iradierea este foarte eficienta ca metoda de dezinfectie; se presupune ca efectul se datoreaza formarii în celule a unor radicali liberi în urma absorbtiei energiei radi ante, mai ales de catre acizii nucleici. Se pot aplica cu succes razele gama, razele X si cele ultraviolete, cele din urma fiind preferate. Un dezinfectant obisnuit pentru ape este clorul activ, care actioneaza sub forma de ion e hipoclorit; efectele sunt mai pronuntate la valori mici ale pH, când hipocloritu l actioneaza sub forma de acid hipocloros slab disociat. Amoniacul prezent în apa reactioneaza cu clorul activ dând nastere (în functie de raportul clor activ-amoniac) la monodi- si triclor amina, care la rândul sau poate fi oxidata de un exces de clor la azot molecular. Si cloramine le exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care îl contin: La doze sporite de clor, acestea sunt oxidate la azot molecular. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante dat orita clorului activ pe care îl contin. La doze sporite de clor, acestea sunt oxidate la azot mol ecular, ceea ce determina scaderea clorului activ remanent în solutie. Dupa oxidarea lor totala (p unctul de "rupere") concentratia clorului începe sa creasca din nou (fig. 8.48)

230

Fig. 8.44. Variatia concentratiei clorului activ la tratarea cu clor a apelor cu continut de amoniac43 . Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor, care are avantajul de a fo rma în mai mica masura derivati halogenati cu substante organice. Pentru dezinfectie au fost folositi, dintre ceilalti halogeni, iodul si bromul, dar într-o masura mai mica datorita costului mai ridicat. Ozonul este folosit în epurarea apelor uzate atât pentru însusirile sale dezinfectante , cât si pentru capacitatea sa de a îndeparta unii poluanti organici. 43 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 231

CAPITOLUL 9 PROCESE UNITARE PENTRU TRATAREA NAMOLURILOR PROVENITE DIN EFLUENTII LICHIZI INDUSTRIALI 9.1. FORMAREA SI CARACTERISTICILE NAMOLURILOR Epurarea apelor uzate, în vederea evacuarii în receptorii naturali sau a recirculari i, conduce la retinerea si formarea unor cantitati importante de namoluri ce înglobea za atât impuritatile continute în apele brute, cât si cele formate în procesele de epurare. Schemele tehnologice aplicate pentru epurarea apelor uzate industriale si orasen esti, din care rezulta namoluri se pot grupa în doua mari categorii: cele privind epurar ea mecanochimicasi cele privind epurarea mecano - biologica. În fig. 9.1 si 9.2 se prezinta principal ele surse de namol în cadrul schemelor de epurare mentionate1. Fig. 9.1.Surse de namol din statia de epurare mecano-biologica. Din punct de vedere fizic, namolurile provenite din epurarea apelor uzate se considera sisteme coloidale complexe, cu compozitii eterogene, continând particule coloidale 1 Nixtreanu Viorica 2001; Procese unitare pentru tratarea apelor, Ed. Agir, Bucure;ti,

( d < 1 µm), particule dispersate (d = 1 - 100 µm), agregate, material în suspensie et c., având un aspect gelatinos si continând foarte multa apa. Din punct de vedere tehnologic, namolurile se considera ca faza finala a epurarii apelor, în care sunt înglobate produse ale ac tivitatii metabolice, materii prime, produsi intermediari si produse finite ale activitati i industriale. Fig. 9.2. Surse de namol din statia de epurare mecano chimica. Principalele tipuri de namol ce se formeaza în procesele de epurare a apelor uzate sunt: -namol primar, rezultat din treapta de epurare mecanica; -namol secundar, rezultat din treapta de epurare biologica; -namol mixt, rezultat din amestecul de namol primar si dupa decantarea secundara, obtinut prin introducerea namolului activ în exces în treapta mecanica de epurare; -namol de precipitare, rezultat din epurarea fizico-chimica a apei prin adaos de agenti de neutralizare, precipitare, coagulare - floculare. Dupa stadiul lor de prelucrare în cadrul gospodariei de namol, se pot clasifica: -namol stabilizat (aerob sau anaerob); -namol deshidratat (natural sau artificial); -namol igienizat (prin pasteurizare, tratare chimica sau compostare); -namol fixat, rezultat prin solidificare în scopul imobilizarii compusilor toxici; -cenusa, rezultata din incinerarea namolului; Clasificarea namolurilor dupa compozitia conduce la luarea în considerare a doua mari categorii: -namoluri cu compozitie predominant organica, ce contin peste 50% substante volatile în substanta uscatasi care, de regula, provin din epurarea mecano-biologi ca; -namoluri cu compozitie predominant anorganica, ce contin peste 50% din substanta uscatasi care de regula, provin din epurarea fizico- chimica.

9.2. CARACTERISTICILE FIZICO-CHIMICE ALE NAMOLURILOR Pentru caracterizarea namolurilor se apeleaza la: -indicatori generali (umiditate, greutate specifica, pH, raport mineral volatil, putere calorica etc.); -indicatori specifici (substante fertilizante, detergenti, metale, uleiuri si gr asimi etc.) în functie de provenienta apei uzate industriale. Datorita naturii complexe a namolurilor, indicatorii generali si specifici se completeaza cu alti parametri ce caracterizeaza modul de comportare a namolurilo r la anumite procese de prelucrare (fermentabilitate, filtrabilitate, compresibilitate, flota bilitate). Principalele caracteristici fizico-chimice ale namolurilor care prezinta interes în tehnologia de prelucrare si evacuare sunt analizate în cele ce urmeaza. Umiditatea sau continutul de apa Aceasta variaza în limite foarte largi, în functie de natura namolului (mineral sau organic), de treapta de epurare din care provine (primar, secundar, de precipita re etc.). Astfel materialele grosiere retinute pe gratare si site au umiditate de 60%, na molul primar proaspat 95-97%, namolul activ în exces 98-99,5% si namolul de precipitare 92-95% (tabelul 9.1.) În practica prelucrarii namolului este important a cunoaste modul d e legare a apei si energia necesara pentru îndepartare. Greutatea specifica a namolului Aceasta depinde de greutatea specifica a substantelor solide pe care le contine, de umiditatea lor si de provenienta namolului în cadrul statiei: namolul primar brut are o greutate specifica de 1,004-1,010 t/m3, namolul activ excedentar are valori mai mici, în ju r de 1,001 t/m3, iar dupa îngrosare 1,003 t/m3. Mineral si volatil în substanta uscata Acesta este un criteriu de clasificare a namolurilor ( namol organic în care M / V < 1 si namol anorganic în care M / V > 1 ) si un criteriu de selectie a procedeelor de prelucrare, întrucât un namolul organic este putrescibil si se are în vedere mai întâi stabilizarea sa mai ales pe cale biologica (fermentare anaeroba, tabilizare aeroba), pe când namolul a norganic se prelucreaza prin procedee fizico- chimice (solidificare, extractie de componente utile etc.) .

Tabelul 9.1. Caracteristicile de filtrabilitate ale unor namoluri industriale Provenienta namolului Umiditate initiala, % Rezistenta specifica conventionala la filtrare 1016 cm/g Coeficient de compresibilitate, s Namolul primar, Filatura Balotesti 86 1180 0,6 Namol de precipitare de la Tabacaria minerala Rm.Vâlcea 88,7 90,9 20 - 25 0,75 Namol primar brut, CCH Onesti 95,6 90,6 310 375 0,8

Namol primar de la prelucrarea carbonifera Petrila 85 92 300 1200 0,8 Namol de precipitare, "Rulmentul" Bârlad 95,6 96,7 86 188 0,7 0,9 Namol de precipitare C.Ch. Valea Calugareasca 93,1 94,4 20 30 0,6 Namol de precipitare "Dero" Ploiesti 98,1 11,2 1,16 Namol primar (bere, spirt, drojdie) Bragadiru 97,1 98,6 5910 60000 0,6 1,3 Namol biologic în exces CCH Piatra Neamt 98,5 98,7 2953 4393 1,1 Namol primar brut ISCIP Cazanesti 94,7 97,2 674 704 Namol biologic în exces, crescatorii de porci 97 99 5000 7000 0,9 1,2 Namol biologic în exces (aerare prelungita), Industria lânii Constanta 97,8 98,2 1761 1960 0,9 Rezistenta specifica la filtrare si compresibilitate Acesti parametrii reprezinta unii dintre cei mai importanti parametri pentru deshidratarea namolurilor si instrumente de apreciere a conditionarii namolurilo r. Rezistenta specifica la filtrare se caracterizeaza cu relatia: 2 bPA 2 r= .·c (9.1) în care: r - rezistenta specifica la filtrare, în cm/g; P - diferenta de presiune aplicata, în dyn/cm2; A - suprafata de filtrare, în cm2; . - vâscozitate dinamica a filtratului (la temperatura probei), în g/cm s; b - panta dreptei din reprezentarea grafica a raportului t/v . v, în s/cm6; c - concentratia de solide în turba, în g/cm3. Pentru determinarea experimentale a rezistentei specifice la filtrare se masoara

volumele de filtrat scurse la anumite intervale de timp într-o instalatie speciala de laborator, prin filtrare la diferenta de presiune negativa sau pozitiva. În tabelul 9.1. se prezinta valori ale rezistentei specifice la filtrare si coefic ientul d compresibilitate pentru unele namoluri rezultate din epurarea apelor uzate indus triale. Puterea calorica a namolului Aceasta variaza în functie de continutul în substanta organica. Orientativ, putându-se determina cu relatia:

PCn = SV x 44,4 (9.2) în care: PCn - puterea calorica neta; SV-continutul în substante volatile. Puterea calorica se determina experimental, utilizând o bomba calorimetrica. În tabelul 9.2 se indica valorile orientative ale puterii calorice calculate la dif erite concentratii de materii organice. Tabelul 9.2. Valori orientative ale puterii calorice a namolurilor la diferite concentratii d e materii organice, în solide uscate Materii organice în solide totale uscate ( % ) Putere calorica ( Kcal/kg ) Namol primar Namol activ în exces 100 6650 5650 90 5850 5050 80 5200 4450 70 4300 3850 60 3600 300 50 2800 2650 40 2150 2050 30 1400 1500 Metale grele si nutrienti Continutul de nutrienti (K, P, N) prezinta o importanta deosebita atunci când se are în vedere valorificarea namolului ca îngrasamânt agricol sau agent de conditionare a s olului. De asemenea, utilizarea agricola a namolului este conditionata de prezenta si ca ntitatea metalelor grele care prezinta grad ridicat de toxicitate. Daca namolul menajer c ontine cantitati reduse de metale grele, în general sub limitele admisibile, namolul rezultat din e purarea în comun a apelor orasenesti cu cele industriale conduce, în functie de profilul indu striei, la cresterea concentratiei de metale grele în namol. Prezenta si concentratia metalel or în namolurile industriale depinde de profilul si procesul tehnologic al industriei. 9.2.1. Caracteristici biologice si bacteriologice Namolurile proaspete (primare si secundare) prezinta caracteristici biologice si bacteriologice asemanatoare cu cele ale apei supuse epurarii, cu mentiunea ca di minuarea lor în faza apoasa se traduce cu o concentrare în faza solida. Diferitele procedee de prelucrare a namolului, conduc si la diminuarea potentia lului microbiologic al namolului si în mod deosebit al potentialului patogen. În cadrul un

or procedee de prelucrare se creeaza conditii de dezvoltare a microorganismelor cap abile sa transforme unele substante prezente din namol în substante utile sau neutre în rapor t cu mediul înconjurator. Astfel, în bazinul de fermentare anaeroba se dezvolta microorga nisme capabile de mineralizarea materiilor organice care realizeazasi o reducere relat iva a potentialului patogen. În procesul de compostare, prin procese biochimice complexe se produce o humificare a materiei organice, iar datorita temperaturii se produce si o dezinfectie

a namolului. Namolurile rezultate din epurarea unor ape uzate industriale cu pot ential patogen ridicat (ferme de animale, tabacarii, abatoare etc) trebuie prelucrate în mod core spunzator. Unele categorii de ape uzate ce nu prezinta un mediu prielnic de viata pentru mi croorganisme (pH acid, prezenta unor metale toxice etc) conduc la formarea de namoluri fara p otential patogen. 9.3. PROCESE SI PROCEDEE DE PRELUCRARE A NAMOLULUI Procesele de prelucrare a namolurilor sunt multiple si variate, în functie de provenienta si caracteristicile lor, dar si în functie de modul final de evacuare. Clasificarea proceselor de prelucrare se poate face dupa diferite criterii, cum ar fi reducerea umiditatii, mineralizarea componentei organice etc. În tabelul 9.3. se prezinta o grupare a procedeelor de prelucrare sugerând posibilitatea alegerii unei scheme tehnologice convenabile fiecarui tip de namol si conditiilor specifice locale. Tabelul 9.3. Procedee de prelucrare a namolului. Tip de namol Îngrosare Omogenizare Fermentare Igienizare Conditionare Dishidratare Uscare Oxidare totala Evacuare finala PRIMAR Gravitationala Fermentare anaeroba Chimica Platforma pt. uscarea namolului Vetre etajate rotative Incinerare Îngrasamînt agricol Fermentare aeroba Termica Filtru presa Depozitare Vacuum filtru Materiale constructii Flotare Stabilizare chimica Înghetare Atomizare Oxid. umeda Agent de

conditionare a solului SECUNDAR Centrifuga Filtru banda Tratare termica Cu material inert Concentrator rotativ Uscare solara Piroliza Centrifugare Compostare Laguna DE LA TRATARE CHIMICA Evacuare în subteran sau în mediu marin 9.3.1. Sitarea namolurilor Prin sitarea unui namol se întelege procesul prin care se retin din acesta particu le de dimensiuni mai mari si de diverse compozitii (plastic, lemn, metal, materiale te xtile, cauciuc, hârtie, etc.) care pot îngreuna procesele de prelucrare ulterioara. Cele mai frecvente perturbari în functionarea proceselor de prelucrare a namoluril or datorate corpurilor cu dimensiuni mai mari se refera la: -blocarea si acelerarea uzurii rotoarelor pompelor care vehiculeaza namol ; -blocarea snecului centrifugelor, în cazul concentrarii si/sau deshidratarii ; -blocarea sistemului de distributie a namolului, a rolelor de ghidare a benzii, precum si cresterea uzurii acesteia în cazul concentrarii si/sau deshidratarii cu filtre banda ; -blocarea armaturilor si pieselor speciale montate pe conductele ce transporta namol. Se vor prevedea instalatii de sitare curatite automat, cu dimensiunea deschideri lor

cuprinsa între 3 si 6 mm2. Cele mai frecvent utilizate instalatii de sitare sunt: -sitele pasitoare ; -instalatii montate pe conducta de transport a namolului prevazute cu sistem de presare a retinerilor; 9.3.2. Maruntirea namolurilor Maruntirea namolurilor este un proces, în care o cantitate mare de material fibros (vâscos) continut de namol este taiat sau împartit în particule mici astfel încât sa se pr evina colmatarea sau înfasurarea în jurul echipamentelor în miscare. Un tocator tipic este p rezentat în fig. 9.33. Fig. 9.3 Echipament de maruntire a namolului Tocatoarele, înca de la început au necesitat o atentie deosebita pentru întretinere, d ar noile proiecte de tocatori cu viteza redusa s-au dovedit mult mai durabile si mai fiabile. 9.3.3. Deznisiparea namolurilor În statiile de epurare unde nu se folosesc instalatii separate pentru îndepartarea nisipului înainte de decantoarele primare, sau acolo unde procesul nu permite, est e necesar sa se îndeparteze nisipul înainte ca namolul sa poate fi procesat. Cea mai eficienta me toda de deznisipare a namolului este supunerea acestuia unor forte centrifuge pentru sep ararea particulelor de nisip de namolul organic. Aceasta separare se obtine prin folosi rea unui deznisipator tip ciclon, ce nu are parti mobile. Eficienta deznisipatorului tip ciclon este influentata de presiunea si de concen tratia de substante organice din namol. Pentru a obtine separarea efectiva a nisipului, na molul trebuie diluat pâna la 1 2% substanta uscata. Din moment ce concentratia creste, marimea particulelor ce pot fi îndepartate descreste. 9.4. CONDITIONAREA CHIMICA A NAMOLURILOR 2 2 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. 3 3 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Conditionarea chimica reprezinta procedeul de prelucrare a namolurilor utilizat pentru îmbunatatirea eficientei proceselor de concentrare si deshidratare ale acestora. A daosul de reactivi chimici conduce la micsorarea rezistentelor specifice la filtrare a nam olurilor si implicit la separarea mai usoara a apei din namolul trimis la prelucrare. Pentru conditionarea chimica a namolurilor se utilizeaza în mod frecvent doua grupe de reactivi: -reactivi anorganici ; -polielectroliti organici. Din categoria reactivilor anorganici mai des utilizati se pot enumera: varul, cl orura ferica (FeCl3), sulfatul feric [Fe2 (SO4) 9H2O], sulfat feros (FeSO4 7H2O), clor osulfat feric ( FeSO4Cl). De asemenea, în anumite situatii se folosesc sisaruri de aluminiu precum sulfatul de aluminiu Al2 (SO4)3. Doza optima de reactiv reprezinta cantitatea cea mai mica de substanta chimica care, în conditii de laborator, produce un namol cu rezistenta specifica de filtrare ega la cu 10 × 1010 cm/g pentru o diferenta de presiune aplicata în laborator .P = 0,5 bar . Prin doza maxima se întelege cantitatea cea mai mare de reactiv careia îi corespunde o rezistenta specifica de filtrare minima (valoare ce nu mai poate fi redusa pri n marirea dozei). Varul este folosit pentru ridicarea pH-ului atunci când acesta are valori scazute datorita utilizarii clorurii ferice pe post de coagulant. Pe lânga controlul pH-ul ui, varul mai poate reduce mirosurile produse de sulfuri care sunt transformate în solutie, din hidrogen sulfurat în sulfurasi ion bisulfura, produsi de reactie nevolatili la un pH alcali n. Formarea precipitatilor de carbonat si hidroxid de calciu conduce la îmbunatatirea proceselor de deshidratare, actionând ca un agent de înfoiere care mareste porozitat ea namolului si diminueaza rezistenta la compresiune. Trebuie evitata dozarea în exces a varului, deoarece aceasta poate afecta procesul de stabilizare a namolului. În general dozele de var variaza între 5 si 40% din substanta uscata. Clorura ferica este un reactiv folosit la coagularea materiilor solide din namol, proces

care decurge în bune conditii la pH mai mare de 6. La pH sub 6, formarea flocoanel or este slaba iar deshidratarea se realizeza dificil. De aceea, pentru corectarea pH-ului se foloseste varul, care va conduce la o deshidratare optima. Majoritatea namolurilor rezulta te în urma epurarii apelor uzate nu pot fi conditionate cu succes fara a asocia clorura ferica cu varul. Clorura ferica trebuie introdusa în namol înaintea varului iar punctele de injectie a celor doi reactivi trebuie sa fie separate. În general dozele de clorura ferica variaza între 2 si 10% substanta uscata. Având în vedere corozivitatea pronuntata a clorurii ferice, se recomanda manipularea si stocarea corespunzatoare a acesteia. Clorura ferica se livreaza sub forma lichida, în solutie cu o concentratie de 30 5%. Polimeri organici (polielectroliti) cunoscuti si sub numele de polielectroliti, sunt substante chimice de sinteza cu structura de lant molecular lung, solubile în apa, care favorizeaza procesele de concentrare si deshidratare ale namolurilor retinute în s tatiile de epurare. Acestia actioneaza asupra particulelor solide din namol prin neutralizarea sarcinii electrice a acestora si formarea flocoanelor cu proprietati de deshidratare îmbuna tatite.

3

Functie de sarcina electrica predominanta a acestora, polimerii pot fi: -neionici nu prezinta sarcina electrica ;

-anionici utilizati pentru conditionarea namolurilor cu continut preponderent mineral; -cationici pentru conditionarea namolurilor de natura organica. Poliacrilamida este cel mai utilizat polimer de tip neionic, si se formeaza prin polimerizarea catenei monomerului acrilamida. Pentru a transporta sarcina electr ica pozitiva sau negativa în solutie apoasa, poliacrilamida trebuie combinata cu monomeri anionici sau cationici4. 9.4. CONCENTRAREA (ÎNGROSAREA) NAMOLURILOR Procedeul de concentrare (îngrosare) a namolurilor consta în reducerea umiditatii acestora în vederea prelucrarii ulterioare a unor volume mai mici. Se poate aplica tuturor namolurilor ce rezulta în urma epurarii apelor uzate. Functie de proprietatile namolului ce urmeaza a fi concentrat, se pot aplica sch eme cu sau fara conditionarea chimica sau termica a acestuia. Aceasta metoda constituie cea mai simplasi larg raspândita metoda de concentrare a namolului, având drept rezultat reducerea si ameliorarea rezistentei specifice la filtrare. Îngrosarea se poate realiza prin decantare, flotare sau centrifugare, gradul de îngr osare depinzând de mai multe variabile, dintre care mai importante sunt: tipul de namol, concentratia initiala a solidelor, temperatura, utilizarea agentilor chimici, du rata de îngrosare etc. Prin îngrosare, volumul namolului se poate reduce de circa 20 de ori fata de volu mul initial, dar îngrosarea este eficienta tehnico-economic pâna la o concentratie de so lide de 810%. Cele mai utilizate procedee de concentrare a namolurilor provenite dintr-o stati e de epurare sunt: -concentarea gravitationala ; -concentrarea mecanica, care poate fi realizata în instalatii specifice precum: -filtru cu vacuum ; -filtru presa ;

-filtru banda ; -unitate de flotatie cu aer dizolvat ; -centrifuga ; -instalatie de concentrare cu snec. 9.4.1. Îngrosarea gravitationala Se realizeaza în instalatii conventionale de tipul decantoarelor circulare, având radierul cu panta spre centru, dotate cu echipamente mecanice de amestec lent, pentru a favoriza dirijarea namolului spre centru, de unde se extrage, apa separata evacuân du-se pe la partea superioara. Timpul mediu de retinere a solidelor în îngrosator este de 0,5-2 zile. Se utilizeaz a în mod frecvent îngrosatoare cu functionare continua, instalatiile calculându-se la o înc arcare hidraulica de 0,6-1,2 m3/m2 h. Încarcarea cu solide este de 1,5-6,0 kg/m2h, în funct ie de caracteristicile namolului (tabelul 9.4.) 4 4 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Tabelul 9.4. Încarcarea si concentratia în solide la îngrosatoare gravitationale Tipul de namol Încarcarea în solide kg/m2h Concentratia de solide în îngrosat % Namol primar 4 6 8 10 Namol activ 1 1,2 2,5 3 Pelicula biologica 1,5 2 7 9 Namol primar + activ 1 2 5 8 Namol primar + pelicula biologica 2 -2,4 7 - 9 Concentratoarele gravitationale sunt constructii, în general sub forma unor bazine circulare (fig. 9.4 a si b), folosite cu precadere pentru prelucrarea urmatoarel or tipuri de namoluri5: -primar sau primar conditionat cu var; -biologic de la filtrele percolatoare; -fermentat anaerob. a) b) Fig. 9.4. Concentrator de namol gravitational: 5 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews , USA, 2003; Environmental Engineering, Elsevier Science

a) vedere în plan; b) vedere în sectiune. La proiectarea concentatoarelor de namol se va tine seama de urmatoarele criteri i: -numarul minim de unitati n = 2 ; -evacuarea supernatantului sa se realizeze pe cât posibil gravitational ; -se va tine seama ca încarcarea cu substanta uscata sa nu depaseasca limita maxim admisa. 9.4.2. Concentrarea (îngrosarea) mecanica a namolurilor Reprezinta procedeul de reducere a umiditatii namolurilor cu ajutorul unor utilaje si echipamente specializate, capabile sa realizeze performante superioare concentra toarelor gravitationale. Atunci când se aplica concentrarea (îngrosarea) mecanica este obligatorie conditionarea namolului ce urmeaza a fi prelucrat. Prin conditionare se urmarest e reducerea rezistentei specifice la filtrare r si a coeficientului de compresibilitate s . Concentrarea mecanica a namolurilor poate fi realizata cu unul din urmatoarele utilaje: -unitati de flotatie cu aer dizolvat ; -centrifuge ; -concentratoare gravitationale cu banda ; -concentratoare cu tambur rotativ. Îngrosarea prin flotare se aplica pentru suspensii care au tendinta de flotare si sunt rezistente la compactare prin îngrosare gravitationala (fig. 9.5.). Procesul de flotare cu aer se poate realiza prin: flotarea cu aer dispersat, flo tare cu aer dizolvat sub presiune, flotare cu aer la presiune negativasi flotare biologi ca. Cel mai larg utilizat este procesul de flotare cu aer dizolvat sub presiune, care prin destin dere la presiunea apropiata de cea atmosferica elimina bule fine (d 80 µm), care se ataseaza sau se înglobeaza în flocoanele de namol si le ridica la suprafata. Pentru asigurarea unei concentra tii convenabile de materii în suspensie la alimentare, se practica recircularea unei fractiuni de efluent. Principalii parametri ce influenteaza procesul de îngrosare prin flotare sunt: presiunea, raportul de recirculare, concentratia de solide la alimentare, durata de retentie,

raportul aer / solide, tipul si calitatea namolului, încarcarea hidraulica în solide , utilizarea agentilor chimici6. 6 6 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Fig. 9.5. Instalatie de flotatie. Dimensionarea instalatiei de presurizare a aerului va tine seama de mai muti factori, precum: -încarcarea superficiala cu materii solide Is , considerata la proiectare ; -eficienta sistemului de presurizare ; -presiunea de functionare a sistemului ; -temperatura lichidului ; -concentratia în materii solide a namolului ce urmeaza a fi îngrosat. Eficientele instalatiilor de presurizare variaza de la un producator la altul si de configuratia sistemului ce a fost adoptat, între 50 peste 90%. Îngrosarea prin centrifugare se aplica în general pentru namolul activ în exces, atunc i când nu se dispune de spatiu pentru alte instalatii mai putin compacte. Utilizând centrifuga cu transportor elicoidal se poate atinge o concentrare de sol ide de circa 4% si un grad de retinere a solidelor de 90%, la îngrosarea namolului act iv cu adaos de floculanti. Tinând seama de viteza de rotatie mare a echipamentului (6000 rot/m in), consumul de floculanti este mai mare datorita fragilitatii si ruperii flocoanelo r, deci costurile de exploatare sunt mai mari decât în cazul altor procedee. În tabelul 9.5. se prezinta date comparative asupra diferitelor procedee de îngrosar e a namolului. Tabelul 9.5. Date comparative între diferite procedee de îngrosare a namolului Tehnologia Continut de substanta uscata obtinuta (%) Consum de energie, kWh/m3 namol Caracteristici Îngrosare gravitationala 4 -6 0,1 0,3 Simpla: costuri scazute de exploatare; necesita spatiu mare, costuri de constructii ridicate; nu este afectata de solidele prezente în

namol

Îngrosarecentrifugare prin 5 0,7 2,5 Convenabil pentru namoluri biologice (fara substante abrazive); spatiu redus si cost de constructie scazut Îngrosareflotare prin 4 -6 0,3 0,6 Spatiu redus; costuri de constructie mici; tehnologie sofisticata; costuri de exploatare ridicate Principalele variabile operationale includ: -caracteristici ale namolului influent la concentrare (îngrosare) precum indexul volumetric al namolului si proprietatea de a retine apa acestuia ; -viteza de rotatie a tamburului ; -încarcarea hidraulica ; -grosimea stratului lichid din camera de centrifugare ; -viteza diferentiala a snecului transportor ; -necesitatea conditionarii chimice în vederea îmbunatatirii performantelor de concentrare. Concentrator gravitational cu banda - Echipamentul consta dintr-o banda filtrant a tensionata actionata de un sistem de role cu viteza variabila. Namolul introdus la concentrare este distribuit într-un strat uniform pe toata latimea activa a benzii. Datorita m aterialului filtrant din care este realizata banda, supernatantul se separa pe cale gravitat ionalasi este evacuat într-un jgheab la partea inferioara a instalatiei. (fig. 9.6). Pe întreg par cursul traseului de deplasare a benzi, dar si pe toata latimea acesteia, în zona de concentrare, na molul este brazdat de catre un sistem de greble. La capatul aval al benzii, namolul concent rat este descarcat într-un jgheab colector. În zona inferioara de deplasare a benzii este mon tat un dispozitiv de spalare a acesteia7. Fig. 9.6. Concentrator gravitational cu banda Concentratoarele gravitationale cu banda sunt utilizate în special pentru prelucra rea: namolului în exces de la bazinele de aerare, namolurilor fermentate pe cale anaero ba sau aeroba precum si a celora rezultate în urma epurarii chimice a apelor uzate. Parametrii de proiectare ai concentratoarelor gravitationale cu banda sunt: -încarcarea hidraulica cu namol a benzii -încarcarea superficiala

cu materii solide, variaza între 200 si 600 kg/m2,h ; 7 7 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

-sistemul este proiectat pentru a evacua un namol concentrat cu o umiditate de 93 95% ; -dozajul de polimer necesar îngrosarii namolului în exces de la bazinele de aerare variaza în intervalul 3 7 kg polimer în stare uscata / tona substanta uscata din namol. Concentratoare cu tambur rotativ -Sunt instalatii alcatuite dintr-o sita cilindr ica rotativa, actionata de un electromotor având în componenta atât sistemul de injectare a reactivilor cât si reactorul de floculare a particulelor solide din namol (fig. 9. 7). În timpul functionarii tamburul se roteste cu o viteza de 5 20 rot/min8. Fig. 9.7. Concentrator cu tambur rotativ 9.5. STABILIZAREA NAMOLURILOR Procesul de stabilizare a namolului se poate realiza prin trei metode: stabiliza re anaeroba (fermentare), stabilizare aerobasi stabilizare alcalina. Stabilizarea anaeroba (fermentarea) este probabil metoda cea mai des folosita în statiile de epurare a apelor uzate. Produce un namol relativ stabil cu costuri m oderate si ca un beneficiu suplimentar, produce biogaz în a carei componenta se gaseste preponderen t gaz metan. Acest biogaz poate fi folosit pentru încalzirea namolului influent si a nam olului de recirculare la temperatura de proces, iar în marile statii de epurare poate fi fol osit pentru producerea de electricitate si agent termic. În cadrul statiilor mari de epurare, unde se aplica epurarea avansata a apelor uzate, se pot prevede rezervoare de fermentare acidogena, necesare pentru producerea surse i de carbon în procesul de denitrificare. Unele dezavantaje ale procesului sunt urmatoarele: costuri initiale ridicate, o cantitate însemnata de echipamente mecanice (în special acolo unde gazul este valorificat), un supernatant a carui concentratii în poluanti este foarte mare la fermentarea în doua trepte, namolul trebuie încalzit pentru a mentine temperatura si procesele dorite si tendi nta de 8 8 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

supraîncarcare a proceselor ca rezultat al unei slabe mixari, nevoia de control a temperaturii, prezenta metalelor grele sau a altor agenti toxici în influent. Stabilizarea aeroba se întâlneste în statiile de epurare mici si medii. Este un proces ce necesita multa energie (datorita energiei consumate pentru transferul oxigenu lui) comparat cu fermentarea anaeroba, dar necesita costuri mai mici pentru investitie. Stabil izarea aeroba este mai putin complexa din punct de vedere functional si uneori nu are procese separate. Stabilizarea aeroba a namolului se poate produce fie în bazine dedicate, ca stabil izatoare de namol (pe linia namolului), fie în bazine de aerare de pe linia apei în care se real iezeaza o epurare avansata (de exemplu nitrificare cu stabilizare, unde datorita timpilor de retentie mari, namolul activat rezulta deja stabilizat. Stabilizarea alcalina este stabilizarea în urma careia produsul rezultat contine putini agenti patogeni si poate fi folosit cu succes în agricultura sau pentru îmbunatatire a parametrilor unui pamânt. Un dezavantaj al stabilizarii alcaline este acela ca mas a produsului se mareste prin adaugarea de material alcalin. 9.5.1. Fermentarea anaeroba a namolului Fermentarea namolului, în vederea unei prelucrari ulterioare sau a depozitarii se poate realiza prin procedee anaerobe sau aerobe - primele fiind cel mai des folo site. În procesul de fermentare, materialul organic este mineralizat, iar structura coloi dala a namolului se modifica. Namolul fermentat poate fi mai usor deshidratat, cu cheltuieli mai mici decât în cazul namolului brut. Fermentarea anaeroba are loc, ca rezultat al unei serii complicate de reactii chimice si biochimice. Reactiile care au loc implica multe tipuri de bacterii, fiecare tip furnizând o biotransformare unicasi indispensabila. Procesele de fermentare cuprind urmatoar ele etape: hidroliza, formarea de compusi organici solubili si acizi organici cu catene scu rte si formarea de metan (fig. 9.8)9. În prima etapa (hidroliza), proteinele, celuloza, lipidele, si alte materii organice complexe sunt solubilizate. În cea de-a doua etapa (formarea acizilor), p rodusii primei etape sunt transformati în compusi organici solubili incluzând acizii grasi c u catene lungi; acesti compusi organici solubili sunt apoi transformati în acizi organici c u catene scurte (cunoscuta ca acidifiere). În cea de-a treia etapa (formarea metanului), acizii or ganici sunt transformati în metan si în dioxid de carbon. Eficienta stabilizarii prin fermentare anaeroba este masurata prin cantitatea de materii volatile (organice) reduse în timpul proc

esului. Deoarece fermentarea anaeroba este realizata biologic si depinde de dezvoltarea microorganismelor, nu are loc o reducere completa a materiilor volatile ci în prop ortie de 4060% (procent numit limita tehnica de fermentare), în mod obisnuit. Eficienta scazuta a re loc atunci când sunt prezente substante greu biodegradabile. Un procent ridicat de des compunere a materiilor solide se obtine atunci când namolul este compus din materii usor deg radabile, cum sunt carbohidratii simpli, carbohidratii compusi (celuloza), proteinele si l ipidele. 9 9 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Fig. 9.8. Procesele care au loc în timpul fermentarii anaerobe. Cinetica fermentarii anaerobe se desfasoara sub influenta a doua grupe principale de bacterii: -facultativ anaerobe, acido-producatoare, care transforma substantele organice complexe (hidrati de carbon, proteine, grasimi)în substante organice mai simple (a cizi organici, alcooli, cetone etc) cu ajutorul enzimelor extracelulare; -anaerobe, metano-producatoare, care utilizeaza ca hrana moleculele mai simple de substante organice si cu ajutorul enzimelor intracelulare sunt transformate în compusi simpli: apa, bioxid de carbon si metan. Viteza de reactie globala este data de faza cea mai lenta, cea de gazeificare, datorita vitezei de multiplicare redusa a bacteriilor si de marea sensibilitate la condit iile de mediu. Asa cum este cunoscut, din procesul de fermentare anaeroba rezulta gazul de fermentare combustibil (biogaz) utilizat ca sursa neconventionala de energie. Factorii care influenteaza procesul de fermentare se pot grupa în doua categorii: -caracteristicile fizico-chimice ale namolului supus fermentarii: concentratia substantelor solide, raportul mineral / volatil, raportul dintre componenta orga nicasi elemente nutritive, prezenta unor substante toxice sau inhibitoare etc; -conceptia si conditiile de exploatare ale instalatiilor de fermentare: temperatura, sistemul de alimentare si evacuare, sistemul de încalzire, de recircu lare, de omogenizare, timpul de fermentare, încarcarea organica etc. Fermentarea anaeroba are loc, ca rezultat al unei serii complicate de reactii chimice si biochimice. Reactiile care au loc implica multe tipuri de bacterii, fiecare tip furnizând o biotransformare unicasi indispensabila. Procesele de fermentare cuprind urmatoar ele etape: hidroliza, formarea de compusi organici solubili si acizi organici cu catene scu rte si formarea de metan. În prima etapa (hidroliza), proteinele, celuloza, lipidele, si alte mate rii organice complexe sunt solubilizate. În cea de-a doua etapa (formarea acizilor), produsii p rimei etape sunt transformati în compusi organici solubili incluzând acizii grasi cu catene lung i; acesti compusi organici solubili sunt apoi transformati în acizi organici cu catene scurt e (cunoscuta ca acidifiere). În cea de-a treia etapa (formarea metanului), acizii organici sunt transformati în metan si în dioxid de carbon. Eficienta stabilizarii prin fermentare anaeroba este masurata prin cantitatea de materii volatile (organice) reduse în timpul procesului. Deoare ce

fermentarea anaeroba este realizata biologic si depinde de dezvoltarea microorga nismelor, nu are loc o reducere completa a materiilor volatile ci în proportie de 40-60% (proce nt numit limita tehnica de fermentare), în mod obisnuit. Eficienta scazuta are loc atunci când sunt prezente substante greu biodegradabile. Un procent ridicat de descompunere a mat eriilor solide se obtine atunci când namolul este compus din materii usor degradabile, cum sunt carbohidratii simpli, carbohidratii compusi (celuloza), proteinele si lipidele.

9.5.1.1. Factorii care influenteaza procesul de fermentare anaeroba Temperatura este importanta deoarece influenteaza gradul de fermentare, viteza reactiei de hidrolizasi formarea biogazului. Temperatura de functionare stabiles te timpul minim de retentie al materiilor solide necesar obtinerii unei distrugeri suficie nte a materiilor volatile. Majoritatea sistemelor de fermentare anaerobe sunt proiectate sa funct ioneze la o temperatura de 30 - 38º C, caz în care fermentarea se numeste mezofila, iar unele re zervoare de fermentare sunt proiectate sa functioneze la temperatura de 50 -57º C, caz în car e fermentarea se numeste termofila. De asemenea, fermentarea se poate face si la t emperatura de 15 - 25º C, caz în care fermentarea se numeste criofila (fara încalzirea namolului si fara recirculare). Aceasta din urma este mai rar utilizata datorita volumelor mari al e rezervoarelor de fermentare ce rezulta. Fermentarea termofila este capabila sa reduca mai mult substantele volatile pe u nitatea de volum a rezervorului de fermentare decât fermentarea mezofila, deoarece reactii le biochimice cresc odata cu cresterea temperaturii. Cea mai eficienta fermentare o reprezinta fermentarea termofila, care prezinta o reducere a substantei organice substantiala, o distrugere într-o proportie mai mar e a agentilor patogeni si o fermentare sporita a spumei formate. În schimb, datorita cerintei de mentinere a temperaturii la o valoare de 50 - 57ºC, necesita costuri foarte ridicate de exploa tare, respectiv de încalzire a namolului (influent si de recirculare). Fermentarea criofila, presupune costuri de exploatare reduse (nu necesita încalzir ea namolului influent si nici recirculare), dar costuri de investitie foarte mari p entru rezervoarele de fermentare, deoarece, procesele se desfasoara la o rata mai scazuta, necesita timp de retentie mari, respectiv volume mai mari. Astfel, cea mai avantajoasa fermentare o constituie cea mezofila, care este varianta de compromis dintre cele doua metode de fermentare prezentate anterior, în sensul ca presupune costuri moderate de exploatare si investitie. În timp ce alegerea temperaturii de functionare este un parametru important, un lu cru si mai important este mentinerea unei temperaturi constante de functionare, dato rita bacteriilor ce sunt implicate în proces si sunt sensibile la variatiile de tempera tura. Variatia de temperatura, cu cresterea acesteia peste 1ºC/zi, poate duce la esuarea procesului. Un proiect bun evita o crestere a temperaturii mai mult de 0,5ºC/zi.

În afara acestor factori legati de calitatea materialului si parametrii instalatii lor, mai sunt o serie de factori la nivelul celulei, legati de echipamentul enzimatic, mu lt mai dificil de sesizat si dirijat, necesitând metode de investigare deosebit de complexe. Se vor analiza câtiva dintre factorii de influenta asupra procesului, ce pot fi di rijati în sensul dorit10. Concentratia substantelor solide din namol trebuie sa fie astfel aleasa încât sa asigure apa fiziologica necesara bacteriilor. Se recomanda concentratii de 5-10% materii solide. Concentratii mai ridicate ale materialului, peste 12% creeaza dificultat i la pompare si omogenizare. Componenta organica a fazei solide prezinta, de asemenea, important a în procesul de mineralizare si în productia gazului. Se apreciaza ca o reducere minim a de 50% a componentei organice asigura o stabilitate relativa a namolului. Compozitia gazului nu este influentata de gradul de descompunere al materiei organice, ci de componentele o rganice. Principalele grupe de substante organice prezente în componenta volatila, cu implicatie asupra cantitatii si compozitiei gazului de fermentare sunt: hidratii de carbon, 10 10 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

proteinele si grasimile. În tabelul 9.6. se prezinta productia specificasi compozi tia gazului la cele trei grupe de substante organice. Tabelul 9.6. Productia si compozitia gazului pe principalele grupe de substante organice din namol Grupa Productia de gaz, cm3/g substanta Compozitia gazului % Hidrati de carbon 790 50 CH4+50 CO2 Grasimi 1250 68 CH4+32 CO2 Proteine 704 71 CH4+29 CO2 Cercetari efectuate arata ca fermentarea anaeroba se poate aplica pentru majori tatea substantelor organice, exceptie facând lignina si uleiurile minerale. Componenta minerala, în special sarurile de azot si fosfor prezinta importanta în fermentarea anaeroba. Sunt stabilite anumite rapoarte optime între carbon organic, azot si fosfor, o productie buna de gaz obtinându-se la raportul Corg / Norg = 13 14. O se rie de cationi ( Ca2+, Mg2+, Na+, K+, NH+) produc inhibarea fermentarii anaerobe la con centratii peste 10 g/l. Sarurile de sodiu sunt relativ toxice fata de bacteriile metanice, astfel ca în cazul de neutralizare a namolului supus fermentarii este indicat sa se evite hidroxidul de sodiu. Influenta substantelor toxice ca: nichel, crom (tri- si hexavalent), zinc, cupr u, plumb etc.au efect de inhibare si dereglare a procesului de fermentare anaeroba. Limit ele de inhibare si dereglare a procesului sunt uneori controversate, influenta toxica a metalelor fiind strâns corelata cu prezenta sulfurilor care produc, cu ionii metalici, complexe netoxic e pentru bacterii. În tabelul 9.7 se indica limitele de concentratii pentru unele substante cu efecte toxice în procesul de fermentare. Tabelul 9.7. Limitele de concentratie pentru unele substante cu influenta asupra procesului d e fermentare Substanta Concentratia mg/l Substanta Concentratia mg/l Sulfuri 200 Calciu 2000- 6000 Metale grele solubile 1 Magneziu 1200-3500 Sodiu 5000-8000 Amoniu 1700-4000 Potasiu 4000-10000 Amoniu liber 150

O alta categorie de substante cu caracter inhibitor sau organice, în concentratie mare, cum ar fi alcool lic, benzen, toluen, peste 1 g/l; alcooli superiori peste 0,1 ve peste 20 mg/l ,namol. De asemenea pesticidele, în special cele ri în procesul de fermentare.

toxic sunt si unele substante metilic, etilic, propilic, izoami - 0,2 g/l; substante tensioacti organo- clorurate, produc deregla

Influenta pH-ului . Fermentarea anaeroba se desfasoara în conditii optime la pH = 6,8 - 7,6, interval în care productia si compozitia gazului sunt normale. Modifica rea pH-ului apare la modificarea calitatii namolului de alimentare sau la exploatarea incore cta a instalatiei

Amestecul - recircularea inoculare are ca scop principal amestecul namolului fermentat de la baza rezervorului de fermentare cu cel de la suprafata, prin ace asta obtinânduse o mai rapida degradare a substantei organice, respectiv o mai rapida terminare a fermentarii. Cercetari recente asupra mecanismelor de degradare si conversie a materiei orga nice din namol au pus în evidenta cai de stimulare a procesului de fermentare prin fact ori exogeni. Astfel, adaosuri de medii nutritive pentru bacterii, adaosuri de vitamine si alt i factori de crestere au condus la sporirea productiei de gaz de fermentare cu 10-15% 9.5.1.2. Aplicabilitate Fermentarea anaeroba poate fi considerata ca fiind utila procesului de stabilizare atunci când concentratia substantelor volatile este mai mare sau egala cu 50% sau chiar mai mare si când sunt prezente sau pot aparea substantele inhibitoare. Fermentarea nam olului primar are ca rezultat o separare a fractiunii solide de cea lichide în comparatie cu namolul activat. Combinând cele doua tipuri de namol, amestecul va avea rezultat bun în sedi mentare, mult mai bun decât namolul activat dar mai slab decât namolul primar. Reziduurile ch imice contin var, fier, aluminiu si alte substante ce pot fi fermentate cu succes daca substantele volatile continute au un timp de retentie destul de mare pentru a suporta reacti ile biochimice si nu sunt prezente substantele inhibitoare. Daca o examinare a caracteristicilo r namolului indica o varietate mare a calitatii acestuia, fermentarea anaeroba poate sa nu f ie posibila datorita sensibilitatii sale la schimbarile calitative ale substratului. Unul dintre avantajele fermentarii anaerobe este producerea de energie. Gazul me tan continut în biogazul produs poate fi folosit pentru a încalzi namolul influent si ce l de recirculare la temperatura de proces, iar excesul poate fi folosit pentru încalzir ea cladirilor civile din incinta precum si pentru producerea de energie electrica. Dezavantajele fermentarii anaerobe sunt urmatoarele: rezervorul de fermentare po ate usor refula datorita conditiilor neasteptate si a accidentelor sau a încarcarilor ridicate si este greu de restabilizat. Sunt necesare rezervoare de fermentare cu volume mari dato rita dezvoltarii încete a bacteriilor metanogene si a timpului mare de retentie necesar . Aceste lucruri duc la sporirea costurilor de investitie. În timpul fermentarii, metalele grele sunt concentrate în namol, ele putând restrictio

na posibilitatile de împrastiere pe pamînt a namolului fermentat. Supernatantul rezulta t este trimis fie în influentul statiei de epurare, fie în amontele decantoarelor primare, fie la o facilitate separata de epurare a supernatantului. Operatiile de curatare sunt di ficile si periculoase datorita bazinului ce este închis. Încalzirea interioarasi echipamentul de mixare pot avea probleme semnificative datorita coroziunii, a uzurii si a conditiilor i naccesibile. Sistemul de încalzire exterior, de asemenea, se poate obtura si are nevoie de întret inere constanta. Pentru personalul de exploatare, exista pericolul exploziei, ca rezultat al unei exploatari si întretineri necorespunzatoare, a scurgerilor sau a neglijentei. Cond ensul pe conducta de gaz sau colmatarea pot provoca probleme de întretinere. Ceea ce necesi ta o întretinere ridicata datorita depunerilor, a spumei si a nisipului ce se acumuleaza. Pe linia namolului la statiile mari si la cele unde se aplica epurarea avansata a apelor, este indicat a se prevedea un rezervor de fermentare acidogenic necesar pentru p roducerea sursei de carbon în procesul de denitrificare. Trei configuratii ale procesului pentru fermentarea anaeroba sunt folosite în mod obisnuit: fermentarea de mica încarcare, fermentarea de mare încarcare si fermentare a în doua

etape. În plus, fermentarea anaeroba poate functiona la doua regimuri ale temperat urii: mezofila (30-38ºC) si termofila (50-60ºC)11. 9.5.1.2.1. Fermentarea anaeroba de mica încarcare Rezervoarele de fermentare de mica încarcare sunt cele mai vechi sisteme de fermentare anaerobasi mai sunt numite si rezervoare de fermentare anaerobe conve ntionale. Figura 9.9 prezinta un rezervor de fermentare cu debit constant. Rezervorul de f ermentare este compus dintr-un rezervor de forma cilindrica cu panta la partea inferioarasi cu un acoperis plat sau curb. Nu este prezenta amestecarea în acest sistem. Fig. 9.9. Fermentarea anaeroba de mica încarcare Datorita faptului ca nu se face amestecarea la sistemele de fermentare de mica încarcare apare fenomenul de stratificare în interiorul rezervorului de fermentare. Biogazul acumulat la partea superioara a rezervorului este evacuat pentru a fi stocat sau pentru a fi valorificat. Spuma se acumuleaza la partea superioara a lichidului sau a supernatantului. Supernatantul este evacuat si recirculat înainte de decatorul primar sau la intrar ea în treapta subavansata. Supernatantul contine concentratii foarte mari de azot si fosfor. P articulele stabilizate decanteaza la partea inferioara a rezervorului pentru a fi îndepartate si apoi prelucrate. Fermentarea de mica încarcare este caracterizata printr-o alimentare intermitenta, o încarcare redusa cu substanta organica (volatila) a rezervorului de fermentare, nu se face amestec decât prin fenomenul de flotare a bulelor de gaz, dimensiuni mari ale reze rvoarelor datorita volumului si timpului de retentie cuprins între 30 si 60 de zile. Nisipul si stratul de spuma (crusta) se vor acumula la partea inferioarasi respectiv la partea superio ara, în consecinta, volumul efectiv scade. 9.5.1.2.2. Fermentarea anaeroba de mare încarcare, într-o singura treapta Rezervoarele de fermentare de mare încarcare sunt caracterizate prin mixarea si 11 11 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

încalzirea namolului, debitul de alimentare este uniform si se realizeaza o concentrare a namolului înainte de a fi fermentat (fig. 9.10). Ca rezultat, volumul rezervorului necesar pentru o fermentare corespunzatoare este redus si stabilitatea procesului este îmb unatatita. Fig. 9.10. Fermentare anaeroba de mare încarcare într-o singura treapta Încalzirea namolului pentru fermentare are ca efect îmbunatatirea dezvoltarii microorganismelor, a eficientei de fermentare si a productiei de biogaz. Rezervo arele de fermentare anaeroba de mare încarcare pot functiona la temperaturi mezofile si termofile. Fermentarea termofila poate oferi câteva avantaje suplimentare fata de fermentarea mezofila, cum ar fi raportul ridicat al reactiilor ce pot avea ca rezultat micsorarea volu mului necesar desfasurarii procesului de fermentare, cresterea distrugerii agentilor patogeni si caracteristici de deshidratare mult mai bune. Restrictiile procesului includ o sensibilitate ex trema a microorganismelor la variatia temperaturii de proces, o energie necesara mult ma i mare (si mai departe costuri ridicate de exploatare pentru mentinerea temperaturii de pro ces) comparat cu procesele de fermentare mezofilasi producerea de namol fermentat cu miros mul t mai puternic. Procedeele utilizate în încalzirea namolului sunt: injectarea de aburi, folosirea schimbatorilor de caldura interiori si folosirea schimbatorilor de caldura exter iori. Schimbatorii de caldura exteriori sunt cei mai utilizati datorita flexibilitatii lor si a faptului ca sunt mult mai usor de controlat la suprafata de încalzire. Spiralele interioare se pot colmata usor si vor trebui întretinute periodic, sau rezervorul de fermentare va trebui go lit pentru ca acestea sa poata fi curatate. Temperatura apei de încalzire este mentinuta la valori cuprinse între 50 si 62 ºC. Amestecarea namolului din rezervorul de fermentare reduce stratificarea termica , disperseaza substratul pentru un contact mai bun cu biomasa activasi reduce formarea crustei . Amestecarea diminueaza, de asemenea, orice substanta inhibatoare sau pH nefavorabil si caracteristicile temperaturii influentului, în consecinta creste volumul efectiv a l

rezervorului12. 9.5.1.2.3. Fermentarea anaeroba de mare încarcare în doua trepte Fermentarea în doua etape este o extindere a tehnologiei de fermentare de mare încarcare, ce împarte functiile fermentarii si separarii fractiunii solide de cea li chida în doua rezervoare separate, legate în serie. Primul rezervor este un rezervor de fermenta re de mare încarcare, în timp ce al doilea este utilizat pentru separarea solid-lichid, cu elim inarea de supernatant si producerea de biogaz (fig. 9.12). Cel de-al doilea rezervor nu ar e sisteme de amestecare sau de încalzire. Materiile solide fermentate anaerob pot sa nu sedimenteze bine, rezultatul obser vânduse în supernatant ce contine o concentratie mare de materii solide în suspensie ce pot fi daunatoare pentru sistemul de epurare a supernatantului. Dezavantajele acestui s istem sunt caracteristicile slabe de concentrare prin sedimentare ale namolului fermentat (în prima treapta), datorita bulelor de biogaz fermentate în prima treapta care prin flotare înhiba partial procesul de concentrare a namolului Fig. 9.11. Fermentare anaeroba de mare încarcare, în doua etape O etapa de perspectiva o pot constitui rezervoarele de fermentarele în doua trepte ce folosesc fermentarea termofila urmata de fermentare mezofila cu avantaje operati onale superioare. 9.5.1.3. Dimensionarea rezervorului de fermentare anaerob Prima consideratie importanta de dimensionare este aceea de a se determina volum ul corect al rezervorului pentru a asigura o stabilizare eficienta a influentului s i a productiei de biogaz, respectiv gaz metan, corespunzatoare. Datele necesare pentru dimensionarea unui rezervor de fermentare anaeroba a namolului includ calitatea si cantitatea materiilor solide din influent ce urmea za a fi fermentate, respectiv ale materiilor solide produse prin sedimentarea primara, s ecundara sau avansata (unde este cazul). Sunt necesare informatii suplimentare precum procentul de mat erii 12 12 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

solide, procentul de materii volatile si raportul dintre namolul primar si cel b iologic ce vor alimenta rezervorul de fermentare. 9.5.1.4 Colectarea si stocarea biogazului Biogazul produs prin fermentarea anaeroba a namolului este colectat fie pentru a fi valorificat, fie este eliminat prin ardere. Odata ce el floteaza prin namol, bio gazul este colectat deasupra suprafetei de lichid si este evacuat. Biogazul este apoi transportat pe ntru a încalzi sau pentru a furniza energie echipamentelor (utilizare imediata), sau este stoca t în rezervorul de gaz pentru a fi utilizat mai târziu, iar gazul în exces este eliminat prin ardere . Biogazul rezultat în urma fermentarii anaerobe contine aproximativ 65-70% CH4, 25-30% CO2, si cantitati mici de N2, H2, H2S, vapori de apa, si alte gaze. Bioga zul de fermentare are o greutatea specifica de aproximativ 0,86 din greutatea specifica a aerului. Deoarece productia de biogaz este una dintre cele mai bune metode pentru progres ul fermentarii si deoarece gazul de fermentare poate fi folosit drept agent de comb ustie, proiectantul trebuie sa fie familiarizat cu producerea, colectarea si valorifica rea lui. Gazul metan continut în biogaz la temperaturasi presiune normala (200C si 1 atm), are o valoare termica de 35.800 kJ/m3. Deoarece biogazul de fermentare contine doar 65% metan, puterea calorica a gazului de fermentare este de 22.400 kJ/m3. Prin compa ratie, gazul natural, care este un amestec de metan, propan, si butan, are o putere calorica de 37.300 kJ/m3. Productia de biogaz realizata este corelata în mod direct, biochimic, cu cantitate a de substante volatile mineralizate si este exprimata ca volumul de biogaz pe unitatea de masa a materiilor volatile distruse. Acest indice specific al productiei de biogaz este diferit pentru fiecare substanta organica din rezervorul de fermentare. Productia de biogaz variaza de la la 0,7 m3 biogaz/kg materii volatile pentru proteine si carbohidrati pâna la 1,2-1,6 m3 biogaz/kg de materii volatile reduse în cazul grasimilor. Un rezervor de fermentare anaerob obisnuit alimentat cu namol primar si namol activ în exces poate produce aproximativ 0,8 1 m3 biogaz/kg de substante volatile reduse. Cantitatea de biogaz produsa este o func tie de temperatura, timpul de retentie si de încarcarea cu materii solide volatile (subst anta organica). Biogazul rezultat la fermentare are o putere calorica cuprinsa între 20 si 25 MJ/m 3. O valoare medie de 25 MJ/m3 este folosita pentru proiectare.

În cazul statiilor de epurare mari, biogazul de fermentare poate fi folosit drept combustibil în vederea producerii de energie electrica. Apa fierbinte de la boiler e sau cea utilizata la racirea motoarelor cu ardere interna poate fi folosita la încalzirea namolului si/sau a constructiilor civile din incinta statiei de epurare. Surplusul de energie necesar pentru functionarea statiei poate fi vândut uneori autoritatilor locale ce se ocupa de gestionarea si furnizarea de energie electri ca. Deoarece biogazul de fermentare contine acid sulfuric, azot, particule, si vapor i de apa, biogazul trebuie sa fie epurat în epuratoare de gaze uscate sau umede înainte d e a-l utiliza la motoarele cu ardere interna. Concentratiile în exces de acid sulfuric de aproxi mativ 0,1 l/m3 necesita instalatii speciale de desulfurare. Colectarea biogazului si sistemul de distributie trebuie mentinut la o presiune pozitiva pentru a evita explozia în cazul în care gazul se amesteca cu aerul atmosferic. Amestecul de aer cu biogaz de fermentare contine metan în proportie mai mica de 5%, ce poate fi exploziv. Din acest motiv toate echipamentele mecanice si constructive trebuie sa fie etan se, iar echipamentele electrice trebuie sa fie protejate împotriva exploziei. Sunt folosite doua tipuri de rezervoare de depozitare a gazului: rezervoare cu c apac ce floteaza pe gazul înmagazinat si rezervoare sub presiune. Rezervoarele cu capac flotant sunt rezervoare cu presiune constantasi volum vari abil. Rezervoarele sub presiune, au de obicei forma sfericasi mentin o presiune cuprin sa între 140

si 700 kN/m2, cu valori medii cuprinse între 140 si 350 kN/m2. Biogazul poate fi stocat atât la presiune mica în rezervoarele externe de gaz care folosesc învelisuri mobile sau la presiune ridicata în rezervoarele de presiune, daca sunt folosite compresoare de gaz. O descoperire recenta în cazul învelisurilor rezervoarelor cilindrice este învelisul de tip membrana realizata dintr-un poliester flexibil. În cazul rezervoarelor ovoidale, volumul disponibil pentru depozitarea gazului est e mic. Pentru o utilizare eficienta a biogazului din rezervor, este necesara o stocare externa. Parametrii sugerati pentru dimensionarea sistemelor de amestecare ale rezervorul ui de fermentare includ unitatea ce genereaza energie, gradientul de viteza, gazul ce se degaja unitar, si timpul de reîncarcare a rezervorului de fermentare13. 9.5.1.5. Necesarul de reactivi chimici Sistemele de alimentare cu reactivi chimici uneori devin necesare datorita schimbarilor calitative si cantitative ale influentului. Schimbarile alcalinitat ii, pH-ului, sulfurilor sau a concentratiei metalelor grele poate face necesara adaugarea de reactivi chimici în proces. Abilitatea de a adauga reactivi chimici corecti, ca bicarbonatul de sod iu, clorura ferica, sulfatul feric, varul, trebuie luata în considerare înca din faza incipienta a proiectarii. Proiectarea rezervoarelor de fermentare se face astfel încât acestea sa fie acoperit e pentru a colecta gazul, a reduce mirosul, pentru a stabiliza temperatura interio ara a rezervorului de fermentare si pentru a mentine conditiile anaerobe. În plus, acope risul trebuie sa suporte sistemul de amestecare si sa permita accesul în rezervor. Tipurile de acoperisuri utilizate în proiectele rezervoarelor de fermentare anaerobe pot fi de tip mobil s au fix14. 9.5.1.6 . Clasificarea rezervoarelor de fermentare dupa forma Rezervoarele de fermentare anaerobe pot avea forma rectangulara, cilindrica sau ovoidala (fig.9.12). Rezervoarele rectangulare sunt folosite acolo unde disponib ilitatea suprafetelor este o problema. Costurile de executie sunt mai mici, dar sunt difi cil de exploatat datorita tendintei de a se crea zone moarte, ce se dezvolta din caracteristicile slabe de amestecare. O configuratie uzuala este un cilindru vertical cu un radier conic. Aceste rezervoare circulare sunt construite din beton armat, cu pereti laterali vertica li cu adâncimi ce

variaza între 6 si 14 m si diametre cuprinse între 8 si 40 m. Un radier de forma con ica, cu o panta ce variaza între 1:3 si 1:6 este de preferat pentru o întretinere usoara. Pant ele mai mari de 1:3, cu toate ca sunt dorite pentru îndepartarea pietrisului, sunt dificil de construit si se întretin greu. Radierul poate avea inclusa o conducta de evacuare centrala sau poa te fi împartit în sectiuni, fiecare sectiune fiind echipata cu conducte separate de evacuare. Rezervorul de fermentare de forma cilindrica este mult mai scump de constuit decât proiectele traditionale dar poate reduce costurile de întretinere si frecventa ace stora. Acolo unde a fost necesar, rezervoarele de fermentare cilindrice au fost izolate folos ind caramidasi spatiu de aer, pamânt, polistiren, fibre de sticla. O configuratie optimizata a re zervorului este rezervorul de fermentare de forma ovoidala. Zona tronconica de la partea superioarasi de la partea inferioara ajuta la elim inarea problemelor aduse de nisip si de spuma (crusta), eliminând sau reducând necesitatea curatarii. Cerintele de amestecare ale rezervorului de fermentare de forma ovoidala sunt mult mai mici decât pentru rezervoarele cilindrice uzuale mai putin adânci. Majoritate rezervoarel or de fermentare de forma ovoidala sunt prevazute cu tevi ce injecteaza gaz sau jeturi hidraulice pe 13 13 Xxx re A Apelor Partea A V14 14 Xxx re A Apelor Partea A VNormativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura Uzate Orasenesti A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura Uzate Orasenesti A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

la partea inferioara a rezervorului de fermentare pentru a nu facilita depunerea nisipului. Rezervoarele de fermentare de forma ovoidala pot fi construite din beton sau din otel si sunt izolate la partea exterioara15. Fig. 9.12. Rezervor de fermentare anaerob de forma ovoidala 9.5.2. Fermentarea aeroba a namolului Acest proces consta, ca si fermentarea anaeroba, dintr-un proces de degradare biochimica a compusilor organici usor degradabili. Fermentarea aeroba se realizeaza în practica prin aerarea separata a namolului (primar, secundar sau amestec) în bazine deschise. Echipamentul de aerare este ace lasi ca si pentru bazinele de namol activ. Fermentarea aeroba a namolului se recomanda mai ales pentru prelucrarea namolului activ în exces, când nu exista treapta de decantare primara, s au când namolul primar nu se preteaza la fermentare anaeroba. Avantajele procedeului sunt: -exploatare simpla; -lipsa mirosurilor neplacute; -igienizarea namolului (reducerea numarului de germeni patogeni) si reducerea cantitatii de grasimi. Dintre dezavantaje se semnaleaza, ca mai importante, consumul de energie pentru utilajele de aerare proprii, comparativ cu fermentarea anaeroba care produce si gaz de fermentare. 15 15 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Un namol se considera fermentat aerob când componenta organica s-a redus cu 2025% , cantitatea de grasimi a ajuns la maximum 6,5 % (fata de substanta uscata), activ itatea enzimatica este practic nula, iar testul de fermentabilitate este negativ. Instalatiile de fermentare aeroba se dimensioneaza, de regula, pentru durata de retentie de 8-15 zile, în functie de caracteristicile namolului, în care se include si o perioada de aclimatizare la conditiile aerobe (namol primar). Comparând cele doua sisteme de stabilizare biologica a namolului organic, apare n et avantajos procedeul de stabilizare anaeroba, mai ales sub aspectul energetic. În t abelul 9.8. se dau date comparative ale celor doua procedee. Tabelul 9.8. Date comparative privind fermentarea anaerobasi aeroba Metoda Perioada de retentie zile Consum de energie KWh/m3 namol Caracteristici Fermentare aeroba 8 - 15 5 - 10 Simpla; cost scazut de investitie; consum mare de energie Fermentare anaeroba 15 - 20 0,2 - 0,6 Cost de exploatare ridicat; cost de investitie ridicat; consum mic de energie; productie de gaz (sursa de energie) 9.5.2.1. Stabilizarea aeroba Stabilizarea aeroba are loc prin oxidarea substantelor organice biodegradabile si reducerea organismelor patogene prin mecanisme biologice, aerobe. Procesul de st abilizare aeroba este un proces de epurare biologica cu pelicula în suspensie si este bazat pe teoriile biologice similare cu cele ale aerarii prelungite ale namolului activat. Obiectivele proceselor de stabilizare aeroba, care pot fi comparate cu cele ale proceselor de fermentare anaerobe, includ producerea de namol stabil prin oxidar ea substantelor organice biodegradabile, reducerea masei si a volumului, reducerea organismelor patogene si conditionarea pentru prelucrarea ulterioara. Avantajele acestor proc ese aerobe comparate cu fermentarea anaeroba sunt:

-producerea de namol inofensiv, stabil din punct de vedere biologic; -costuri totale mai scazute; -functionare mai simpla în reducerea concentratiei substantelor volatile decât la procesele de fermentare anaerobe; -functionare sigura fara pericolul exploziei si probleme reduse ale degajarii mirosului; si -un namol stabilizat cu o concentratie în cbo5 mai mica decât cea obtinuta prin procesele anaerobe. Primul dezavantaj atribuit procesului de stabilizare aeroba sunt costuri mari pentru energie asociate cu energia necesara pentru transferul oxigenului. D ezvoltarile recente în cadrul proceselor de stabilizare aeroba, cum sunt: eficienta ridicata a echipamentului de transfer a oxigenului si studiile în functionarea la temperaturi ridicate, pot reduce aceasta problema. Alte dezavantaje includ limitarea aplicabilitatii la st atiile de epurare mici si medii, eficienta redusa a proceselor în timpul perioadelor reci, incapacit atea de a produce un produs secundar folositor, cum este gazul metan din procesele anaerob e si rezultate variate obtinute în timpul deshidratarii mecanice a namolului stabilizat anaerob16. 16 16 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

9.5.2.2. Teoria stabilizarii aerobe Stabilizarea aeroba se bazeaza pe principiul biologic al respiratiei endogene. Respiratia endogena are loc atunci când nu se mai face aprovizionare cu hranasi microorganismele încep sa consume propria lor protoplasma pentru a obtine energia necesara mentinerii reactiilor din interiorul celulei. În timpul proceselor de stabilizare, tesutul celular este oxidat aerob în dioxid de carbon, apasi amoniac sau nitrati. Deoarece procesele de oxidare aeroba sunt exo terme, în timpul reactiilor are loc o eliberare de caldura. Desi procesele de stabilizare teoretic ar trebui realizate în totalitate, de fapt doar 75-80% din tesutul celular este oxidat. Ce r amâne, în proportie de 20-25%, este compus din componente inerte si componente organice ce nu sunt biodegradabile. Procesul de stabilizare aerob, de fapt, implica doi pasi: oxidarea directa a mat eriei biodegradabile si oxidarea materialului celular. Aceste procese sunt descrise de ecuatiile de mai jos: Substante organice + NH4+ + O2 . material celular + CO2 + H2O (9.3) Material celular + O2 . namol fermentat + CO2 + H2O + NO3 (9.4) Reactia din cea de-a doua ecuatie este în mod normal un proces de respiratie endog ena si este reactia predominanta ce are loc în sistemul de stabilizare aerob. Datorita necesitatii mentinerii procesului în faza de respiratie endogena, namolul activat în exces se stabilizeaza. Includerea namolurilor primare în proces poate inf luenta reactia totala, deoarece ele contin putin material celular. Majoritatea material ului organic din namolul primar constituie o sursa de hrana externa pentru biomasa activa continuta în namolul biologic. De aceea, este necesar un timp de retentie cât mai mare pentru a se acomoda metabolismul si dezvoltarea celulara ce trebuie sa se petreaca înaintea de atingerea conditiilor de respiratie endogena17. 9.5.2.3. Dimensionarea stabilizarii aerobe Numeroase variabile guverneaza dimensionarea unui sistem de stabilizare aerob conventional aceste sisteme functioneaza la o temperatura cuprinsa între 20 si 30ºC si folosesc aerul ca sursa de oxigen pentru activitatea biologica18. 17 17 Xxx re A Apelor Partea A V18 18 Xxx Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura Uzate Orasenesti A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura

re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Fig. 9.13. Stabilizatoare aerobe: a) cu functionare intermitentasi insuflare de aer, b) cu functionare continuasi insuflare de aer. 9.5.2.4. Reducerea substantelor volatile Reducerea substantelor volatile (organice) variaza între 35 si 50% (procent numit limita tehnica de stabilizare) din cantitatea materiilor solide în suspensie ce su nt obtinute în timpul procesului de stabilizare aeroba. Temperatura de functionare a sistemului de stabilizare aeroba este un parametru critic din cadrul procesului. Un dezavantaj frecvent al procesului aerob este variatia în eficienta procesului rezultata din schimbarile temperaturii de functionare. Schimbarile temperaturii de functionare sunt aprobiate de temperatura mediului ambiant, deoarece majoritatea sistemelor de stabilizare aeroba folosesc rezervoare deschise. Reactiile biologice ce au loc în timpul procesului de stabilizare aeroba necesita oxigen pentru respiratia materialului celular din biomasa activa iar în cazul amestecului cu namol primar, oxigenul necesar transformarii materialul organic în material celular. În pl us, functionarea corespunzatoare a sistemului necesita un amestec adecvat al continu tului pentru a asigura un contact corespunzator al oxigenului, materialul celular si material ul organic ce constituie sursa de hrana Volumul necesar sistemului de stabilizare aeroba este guvernat de timpul de retentie necesar pentru reducerea dorita a substantelor volatile (organice). Timpul de re tentie necesar pentru a reduce 35-50% din substantele volatile (organice), variaza între 10 si 12 zile la o temperatura de functionare de aproximativ 20°C. Timpul de retentie total necesar e ste dependent de temperaturasi de biodegrabilitatea namolului, putând creste pâna la 15 16 zile când temperatura scade sub 20°C. 9.5.2.5 Alte metode de stabilizare aeroba Mai multe sisteme de stabilizare aerobe mezofile standard, cu aerare, au fost ce rcetate în ultimii ani. Dintre acestea se remarca aerarea cu oxigen pur, stabilizarea term ofila autotermasi stabilizarea la temperatura criofila. 9.5.2.6 Aerarea cu oxigen pur Aceste modificari ale proceselor de stabilizare aeroba înlocuiesc aerul cu oxigen pur. Sistemele cu oxigen pur sunt insensibile la schimbarile temperaturii mediului am biant datorita activitatii microbiene crescute si naturii exoterme a procesului.

În timp ce o varianta a acestei modificari foloseste rezervoarele deschise, stabil izarea aeroba ce foloseste oxigenul pur se face în rezervoare închise, similare cu acelea f olosite în procesele namolului activat cu oxigen pur. Folosirea sistemului de stabilizare a eroba cu oxigen pur, în rezervoare închise, va avea ca rezultat temperaturi mari pentru funct ionare, datorita naturii exoterme a procesului de stabilizare. Dezavantajul principal acestei stabilizari este costul ridicat pentru generarea oxigenului pur19. 9.5.3. Stabilizarea alcalina Varul este unul dintre cele mai folosite si mai scazute ca pret dintre substante le alcaline disponibile pentru apele uzate industriale. Varul este folosit pentru a reduce mirosul, 19 19 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

pentru cresterea pH-ului în rezervoare de fermentarele etanse, pentru îndepartarea f osforului în treapta de epurare avansata, si pentru conditionare înainte si dupa deshidratare mecanica. Scopul stabilizarii alcaline poate include urmatoarele: reduce semnificativ numa rului de agenti patogeni inhibând cresterea acestora si reduce mirosul produs de organisme. În consecinta, previne îmbolnavirea oamenilor, creaza un produs stabil ce poate fi de pozitat si reduce pe termen scurt percolarea metalelor ce nu se gasesc în mod natural în sol. Procesul de stabilizare alcalina este un proces simplu. Un reactiv chimic alcalin, este adaugat pentru a creste pH-ul influentului si prin asigurarea unui timp de conta ct suficient. La pH = 12, sau mai mare, cu un timp de contact suficient si cu un amestec omogen a l varului cu influentul, agentii patogeni si microorganismele sunt aduse în stare inactiva sau chiar distruse. Caracteristicile fizice si chimice ale materiilor solide produse sunt, de asemen ea, modificate de reactiile ce au loc cu substantele alcaline. Chimismul procesului nu este înca bine înteles, desi se crede ca unii compusi moleculari sunt influentati de reactie, cum este h idroliza si saponificarea. Atât statiile de epurare mici cât si statiile de epurare mari folosesc stabilizarea cu var ca un prim proces de stabilizare. Oricum, stabilizarea cu var este mai des folos ita pentru statiile mici. Este mult mai ieftin decât în cazul stabilizarii cu alte tipuri de re activi. Unele statii de epurare mari au folosit stabilizarea cu var ca un proces interimar când procesul de stabilizare primara (ca fermentarea aeroba sau anaeroba) este temporar nefunctio nala. Stabilizarea cu var este, de asemenea, folosita pentru a suplimenta procesul de stabilizare primara în timpul perioadelor de producere a namolului. 9.5.3.1. Teoria stabilizarii alcaline Stabilizarea cu var depinde de mentinerea unui pH la un nivel destul de ridicat pentru o perioada suficienta de timp pentru a face inactiva populatia de microorganisme a namolului. Aceasta stagnare sau întârziere substantiala a reactiilor microbiene poate duce pe d e alta parte la producerea mirosului si atractia mustelor, tântarilor etc. Procesul poate face ca virusii, bacteriile si alte microorganisme sa devina inactive. Procesul de stabilizare cu var implica o gama larga de reactii chimice ce transf orma compozitia chimica a namolului. Urmatoarele ecuatii, simplificate pentru exempli ficare, indica tipurile de reactii care au loc: Reactiile cu constituentii anorganici in clud:

Calciu: Ca2+ + 2HCO3 + CaO . 2CaCO3 + H2O (9.5) Fosfor: 2PO43- + 6H+ + 3CaO . Ca3(PO4)2 + 3H2O (9.6) Dioxid de carbon: CO2 + CaO . CaCO3 (9.7) Reactiile cu constituentii organici includ: Acizi: RCOOH + CaO . RCOOCaOH (9.8) Grasimi: Grasimi + CaO . Acizi grasi (9.9) Initial, adaugarea de var creste pH-ul namolului. Apoi, au loc reactii ca cele m ai sus mentionate. Daca este adaugat prea putin var, pH-ul scade si aceste reactii au l oc. De aceea, este nevoie de var în exces. Activitatea biologica produce compusi ca dioxidul de carbon si acizi organici care rectioneaza cu varul. Daca activitatea biologica din namolul ce urmeaza a fi stabilizat nu este înhibata suficient, vor fi produse aceste componente, reducând pH-ul si rezultând o stabilizare inadecvata. Dând suficiente informatii exacte despre namol, teoretic, este posibil sa se calcu leze varul necesar a fi adaugat pentru a creste pH-ul la o valoare data.

Daca este adaugat var stins la namol, în reactiile initiale cu apa formeaza varul hidratat. Acesta reactie este exotermasi elibereaza aproximativ 15.300 cal/g,mol. Reactia dintre varul stins si dioxidul de carbon este, de asemenea, exoterma, eliberând ap roximativ 43.300 cal/g,mol. Aceste reactii pot avea ca rezultat o crestere substantiala a temperaturii, în spe cial la turtele de namol cu un amestec scazut al continutului; iar în unele cazuri, aceste temperaturi pot fi suficiente pentru a contribui la reducerea agentilor patogeni din timpul stabilizarii cu var. 9.5.3.2. Stabilizarea cu var lichid Stabilizarea cu var lichid implica adaugarea de var pasta în namolul lichid pentru a atinge stabilizarea necesara. Pentru statiile de epurare care practica dispunere a pe pamânt a namolului lichid, cum este injectarea subterana, sau aplicarea în agricultura, var ul este adaugat pentru a îngrosa (concentra) materiile solide. Aceasta practica a fost lim itata la statiile de epurare mici si acolo unde distantele pentru a fi depozitat sunt mic i. Materiile solide conditionate cu var înainte de a fi deshidratate fac parte din cea de-a dou a metoda pentru stabilizare. Varul este combinat cu alti reactivi de conditionare, cum su nt sarurile de aluminiu sau de fier, pentru a realiza o deshidratare mai buna. Aceste metode au fost folosite pentru prima data la filtrele cu vacuum si la filtrele presa. Stabilizarea este complementara în aceste situatii deoarece doza de var pentru conditionare depaseste doza necesara pentru stabilizare. 9.5.3.3. Stabilizarea cu var uscat Varul uscat sau post stabilizarea cu var implica adaugarea de var uscat sau var hidratat la turtele de namol ce rezulta în urma deshidratarii. Varul este amestecat cu turt ele folosind o morisca, un malaxor, un mixer cu palete, un transportor cu snec sau un alt dispo zitiv asemanator. Varul stins, varul hidratat sau alte substante alcaline uscate, pot fi folosite pentru stabilizarea cu var, desi folosirea varului hidratat se limiteaza la instalatiil e de mici dimensiuni. Varul stins este mai putin scump si mai usor de manevrat decât varul h idratat. În plus, caldura degajata în urma reactiei de hidroliza în care este implicat varul sti ns poate ajuta la distrugerea agentilor patogeni prezenti în turtele de namol20. 9.6. CONDITIONAREA NAMOLULUI Aducerea namolurilor primare, secundare sau stabilizate în categoria namolurilor

usor filtrabile se realizeaza, în principal, prin conditionare chimica sau termica . Se pot obtine, teoretic, rezultate satisfacatoare si prin adaos de material inert (zgura, cenus a, rumegus etc.), dar acest procedeu prezinta dezavantajul de a creste considerabil volumul de nam ol ce trebuie prelucrat în continuare. Conditionarea chimica Conditionarea namolului cu reactivi chimici este o metoda de modificare a structurii sale, cu consecinta asupra caracteristicilor de filtrare. Agentii de conditionare chimica a namolului se pot grupa în trei categorii: -minerali: sulfat de aluminiu, clorhidrat de aluminiu, clorura ferica, sulfat fe ros , oxid de calciu, extracte acide din deseuri; 20 20 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

-organici: polimeri sintetici (anioni, cationi sau neionici), produsi de policondensare sau polimeri naturali; -micsti: amestec de polimeri sintetici cu saruri minerale sau amestec de coagulanti minerali. Reactivii anorganici cei mai des utilizati pentru conditionarea namolului sunt c lorura fericasi varul, fiecare având un câmp de actiune propriu. Sulfatul feros este mai ec onomic, dar are o actiune corosiva. Sarurile de aluminiu, în special clorhidratul de alumi niu, sunt eficiente, mai putin corosive, dar costul este mai ridicat. Dintre polimerii organici, cei cationici se pot utiliza singuri, iar cei anionic i si neionici, în asociere cu alti coagulanti minerali. În general, dozele de polimeri or ganici sunt mult mai reduse decât la cei minerali, dar costul este înca ridicat. Alegerea coagul antului si doza optima se fac pe baza încercarilor experimentale de laborator, întrucât alegerea depinde de provenienta namolului, compozitia sa chimica, gradul de dispersie, tehnologia de deshidratare ce urmeaza a se aplica etc. Pentru fiecare tip de namol si pentru fiecare coagulant, floculant sau amestec, se stabileste doza optima pe cale experimentala. Conditionarea termica Acest mod de conditionare se realizeaza la temperaturi de 100-2000C, presiuni d e 12,5 atm si durate de încalzire pâna la 60 min, depinzând de tipul si caracteristicile namolului si de procesul utilizat. Partile principale ale unei instalatii de conditionare termica sunt: reactorul, în care se realizeaza tratarea namolului la temperaturi mentionate mai sus; schimbatorul de caldura, în care namolul proaspat este preîncalzit de namolul tratat ; boilerul pentru prepararea aburului necesar ridicarii temperaturii în reactor si decantorul de namol tratat. Avantajele principale ale conditionarii termice sunt: lipsa mirosurilor neplacut e în timpul conditionarii, conditionare fara adaos de substante chimice si sterilizarea namolului. Alte procedee de conditionare Conditionarea prin înghetare produce un efect similar cu conditionarea termica. L a temperaturi scazute, structura namolului se modifica, iar la dezghetare cedeaza cu usurinta apa.

Conditionarea cu material inert trebuie analizata pentru anumite tipuri de namo l si surse de materiale inerte locale, fie pentru cresterea puterii calorice a namolu lui (în cazul incinerarii), fie pentru valorificarea namolului (agricola, ameliorarea solului, redare în circuitul agricol). 9.7. DESHIDRATAREA NAMOLULUI În scopul prelucrarii avansate sau eliminarii finale, apare necesitatea reducerii continutului de apa din namol pentru diminuarea costurilor si volumelor de manip ulat. În cazul statiilor mici de epurare (debite mici de namol), deshidratarea se poate realiza prin procedee naturale (platforme pentru uscarea namolurilor sau iazuril or de namol) în cazul în care se dispune de spatiu si sunt asigurate conditiile de protectie ale mediului înconjurator (protectia apelor subterane, asezarilor umane, aerului etc). Metodele mecanice de deshidratare sunt larg aplicate pentru diferite tipuri de n amol (namol brut, fermentat, de precipitare etc). Pentru a obtine o separare eficient a a fazelor se impune conditionarea prealabila a namolului.

Deshidratarea naturala pe platforme de uscare a namolului este larg utilizata, având în vedere simplitatea constructiei si costul redus de exploatare. Prin deshidratare naturala, materiile solide continute în namol sunt separate de f aza lichida (supernatant) prin procedee fizice precum filtrarea (drenarea) si evapor atia. Deshidratarea naturala se realizeaza, de regula pe platforme (paturi) de uscare Platformele de uscare sunt suprafete de teren îndiguite în care se depoziteaza namolul. Dimensiunile platformelor de uscare sunt alese în functie de metoda adopt ata pentru evacuarea namolului deshidratat. Când evacuarea namolului se face manual, latimea patului nu trebuie sa depaseasca 4 m; evacuarea cu mijloace mecanizate permite o latime de pâna la 20 m. Lungimea platformelor de uscare este determinata, în principal, de panta ter enului si nu trebuie sa depaseasca 50 m. Platformele pot fi asezate pe un strat de baza permeabil sau impermeabil. Stratul de drenaj permeabil se executa din zgura, pietris sau piatr a sparta cu o grosime de 0,2-0,3 m (stratul de sustinere), peste care se aseaza un strat de ni sip sau pietris mai fin, cu o grosime de 0,2 - 0,6 m. În stratul de sustinere se îngroapa tuburile d e drenaj pentru colectarea apei drenate. Din punct de vedere constructiv platformele de uscare se clasifica în: -platforme de uscare conventionale, cu pat de nisip; -platforme de uscare cu radier pavat; -platforme de uscare cu radier din materiale artificiale; -platforme de uscare cu vacuumare; -platforme de uscare cu energie solara. Similitudinea dintre drenarea apei pe platforme si filtrabilitatea namolului a p ermis stabilirea unor relatii pentru determinarea duratei de drenare a apei, relatii c e s-au verificat cu datele experimentale Rh2 .n (100 -W )·Wi -W ) .··· · i ( n td = 172,8 P ··(100 -W )

fl (9.10) unde: td este timpul de drenaj, în zile ; . - vâscozitatea dinamica a namolului, în g/cm s; h - înaltimea stratului de namol, în cm; .n - densitatea namolului, în g/cm3; R - r 10-10 , rezistenta specifica conventionala la filtrare a namolului, în cm/g; P - diferenta de presiune, în g/cm2; Wi - umiditate initiala, în %; Wfl - umiditatea la sfârsitul drenarii, în %. Grosimea stratului de namol ce se trimite pe paturi depinde de caracteristicile materialului si de climatul zonei respective. În general, o înaltime de circa 0,20 m este recomandabila pentru o clima temperata. Determinarea duratei de deshidratare a namolului pe platformele de uscare presup une cunoasterea proprietatilor fizico-chimice ale namolului si regimului climatic al zonei respective. În general, în climat temperat, durata de deshidratare este cuprinsa între 40 si 100 zile, ceea ce înseamna ca, în total, se poate conta pe o grosime de namol ce se raspân deste pe platforma de 1,5 - 2,0 m pe an, respectiv o productivitate de 80 - 100 kg substa nta uscata/m2an.

Deshidratarea mecanica pe vacuum-filtre este procedeul tehnic cel mai larg util izat în prezent pentru drenajul artificial al apei. Forma constructiva a vacuum-filtrelo r poate fi diferita (cu disc, taler sau tambur), vacuum-filtrele cu tambur fiind cele mai utilizate pentru deshidratarea namolurilor provenite din epurarea apelor uzate. Pentru determinar ea suprafetei de filtrare necesara se utilizeaza relatia: ·· · (100 -W) St 10 Q.ni = 16·Lt (9.11) în care : St reprezinta suprafata de filtrare necesara, în m2; Q - debitul de namol, în m3/zi; .n - densitatea namolului, în gr/cm3; Wi - umiditatea initiala a namolului, în%; Lt - productivitatea (încarcarea) vacuum-filtrului, în kg/m2h. Productivitatea vacuum-filtrului se poate stabili pe baza determinarilor de labo rator rezistenta specifica la filtrare si coeficientul de compresibilitate - sau pe ba za încercarilor pe instalatii pilot. Pm.f (100 -Wi)·(100 -Wf) L=0, 25 ·· K ··· (-) .RMW W if (9.12) în care: L este productivitatea, în kg substanta uscata/m2h; P - presiunea de lucru, în mmHg;

R= r x 10-10 - rezistenta specifica conventionala la filtrare a namolului, în cm/g ; . - vâscozitatea filtratului, în c.p.; m - fractiunea de imersare, în %; M - durata de rotatie a tamburului, în min; K - factor de corectie (0,75); .f - densitatea filtratului, în g/cm3; Wi - umiditatea initiala a namolului, în %; Wf - umiditatea finala a namolului, în %. Productivitatea vacuum-filtrelor la deshidratarea namolurilor provenite din epur area apelor variaza în limite largi: 5 - 10 kg /m2 h pentru namol activ proaspat si fer mentat, 20 - 25 kg / m2 h pentru namol amestecat fermentat si circa 30 kg / m2 h pentru namolul primar fermentat. Deshidratarea namolurilor pe vacuum-filtre prezinta avantajul functionarii cont inue (spre deosebire de filtrele presa) si a capacitatii mari d filtrare. Dintre avan taje se pot semnala degradarea relativ rapida a pânzelor filtrante, umiditatea destul de ridicata a turtei (70-80% si consum de energie mai mare decât al filtrelor presa. Deshidratarea mecanica pe filtre presa Caracteristica principala a acestor utilaje este concentrarea unei mari suprafe te de filtrare într-un echipament de dimensiuni reduse. Filtrele presa pot fi adaptate pentru o gama larga de suspensii. Exista multe variante

constructive de filtre presa, deosebirile principale constând în forma si modul de f unctionare a elementelor filtrante. În aceste instalatii, namolul îngrosat sau conditionat este pompat cu pompe special e în camerele filtrului presa. Dupa umplerea camerelor se face deshidratarea prin cr esterea presiunii, în final ramânând în camera o turta cu umiditate redusa, chiar sub 40%. Consumul de energie electrica este de circa 3 kWh/m3 namol. Un filtru presa contine un numar de panouri fixate pe un cadru ce asigura alinia mentul si sunt presate între capatul fix si cel mobil (fig. 9.14). Un dispozitiv preseaza si mentine închise panourile (fig.9.15), în timp ce influentul este pompat în interiorul presei p rintr-un orificiu de admisie la o presiune cuprinsa între 700 si 2.100 kPa. Conditionarea materiilor solide necesara în general pentru producerea unor turte cu umiditate scazuta, implica adaugarea de var si clorura ferica, polimer sau polim er combinat cu componente anorganice, înainte de filtrare. Folosirea doar a polimerului pentru co nditionarea materiilor solide reduce performanta, dar aceasta reduce costurile pentru reacti vii chimici, reduce mirosul de azot si reduce surplusul de volum a turtelor produse. Una dint re problemele folosirii unui singur polimer este îndepartarea turtelor de pe material în timpul ci clului de descarcare si clorura ferica poate fi folosita pentru a usura îndepartarea turtelo r de pe material21,22. Fig. 9.14. Filtru presa

21 21 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. 22 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews Environmental Engineering, Elsevier Scienc e, USA, 2003;

Fig. 9.15. Panourile unui filtru presa Durata de deshidratare a namolurilor pe filtre de presa se calculeaza pe baza a doua componente esentiale si anume tipul de deshidratare propriu-zisa sau timpul de p resare si durata de încarcare si descarcare a filtrului sau timpul auxiliar. Timpul auxiliar poate fi egal cu timpul de presare în cazul filtrelor presa cu încarcare si descarcare manuala sau mai redus. 10-15 min, la instalatiile moderne. Timpul de presare propriu-zis se poate determina pe baza caracteristicilor namol ului si a parametrilor constructivi ai instalatiei. 2 1, 42 .Rd .(100 -Wf )·(Wi -Wf ) t = n p 4 P (100 -W ) 10 ·· i (9.13) unde: tp este timpul de presare, în h; . - vâscozitatea filtratului, în c.p.; R = r x 10-10 - rezistenta specifica conventionala la filtrare a namolului, în cm/ g; d - distanta dintre placi, în cm; P - presiunea de lucru, în at; Wi - umiditatea initiala a namolului, în %; Wf - umiditatea finala a namolului, în %; .n - densitatea namolului, în g/cm3. Tesaturile filtrante, la filtrele de presa, pot fi naturale sau artificiale, iar alegerea conditiile de exploatare ale instalatiei de trebuie sa se faca în functie de tipul de namol, timpul de deshidratare propriu-zisa pentru filtrare si conditiile impuse filtratului. T impul de deshidratare pentru namolurile rezultate din epurarea apelor uzate variaza între 1 si 6 h, depinzând de caracteristicile namolului, gradul de conditionare, presiunea de lucr u, etc. În tabelul 9.9 se prezinta

date asupra duratei de presare pentru diferite tipuri de namol. Tabelul 9.9. Timpul de presare a unor namoluri industriale Tipul de namol Umiditatea initiala, % Rezistenta specifica la filtrare x 1010 cm/g Timpul de presare (tp), h Presiunea de lucru, at Celuloza si hârtie 97-98 11-55 1,8 7-8 Vâscoza 95-96 25-35 0,6 3-5 Preparatii de carbune 67 59 20 7-9 2,1 1,6 7 7 Principalele avantaje ale filtrelor -presa sunt capacitatea mare de filtrare, co nsum redus de energie, umiditatea scazuta a turtelor. Dintre dezavantaje se semnaleaza consum mare de material filtrant, consum ridicat de reactivi pentru conditionare, consu m mare de manopera. Principalele dezavantaje a filtrelor presa sunt costurile de investitie ridicate, cantitatile subsecvente de reactiv de conditionare sau de material filtrant (pânza) ce sunt ne cesare, capacitatea de aderenta a turtelor de namol pe filtru, ceea ce implica îndepartare a manualasi

costurile relativ ridicate de functionare si întretinere. Sistemele cu filtre pres a ramân unele dintre cele mai scumpe sisteme de deshidratare; oricum, când cerintele de dispuner e dicteaza uscarea turtelor, costurile efective au fost recuperate datorita costurilor scaz ute de dispunere asociata cu uscarea turtelor. Filtrele presa s-au dovedit a fi eficiente din punct de ved ere al costurilor când turtele trebuiesc incinerate. Adesea, continutul crescut de partic ule uscate a turtelor rezultate de la filtrele presa sunt combustibile la incinerare, acestea reducând necesarul de combustibili precum gazul natural sau pacura. Deshidratarea mecanica prin centrifugare Utilizarea centrifugelor pentru deshidratarea namolului rezultat din epurarea a pelor uzate si-a largit aplicabilitatea în ultimii ani, prin realizarea de utilaje cu pe rformante ridicate si eficienta buna de deshidratare, mai ales datorita utilizarii polimerilor orga nici ca agenti de conditionare. Deshidratarea prin centrifugare poate fi definita ca o decantare accelerata sub influenta unui câmp centrifugal, mai mare de doua ori decât forta gravitatiei. Facto rii care influenteaza sedimentarea centrifugala sunt aceiasi ca si la sedimentarea conven tionala. Deshidratarea centrifugala este influentatasi de o serie de parametri ai echipam entului, parametri constructivi ce trebuie alesi în functie de scopul urmarit. Tendinta actuala se manifesta catre utilizarea centrifugelor cu rotor compact s i functionare continua. Aceste echipamente se pot grupa în trei categorii, cu domeni i specifice de aplicare: -centrifuge cu rotor conic, care produc o buna deshidratare si centrat limpede, dar neadecvate pentru solide fine; -centrifuge cu rotor cilindric, care produc, în general, un centrat limpede; -centrifuge cu rotor cilindro-conic, care produc si turte bine deshidratate si centrat limpede23. Pentru realizarea unui grad înalt de recuperare a solidelor din namol (centrat limpede) se poate actiona prin descresterea debitului de alimentare, cresterea c onsistentei namolului, cresterea temperaturii si cresterea dozei de coagulant. Cresterea gra dului de deshidratare a namolului se poate realiza prin scaderea debitului de alimentare sau cresterea temperaturii, chiar si fara adaos de coagulanti. În general, turte bine uscate dau centrat mai putin limpede daca nu se are în vedere o conditionare corespunzatoare a namolului.

Eficienta procesului se exprima prin eficienta de îndepartare a substantelor din namol si se caracterizeaza cu relatia: SSS t·( ic) E=·100 SSS ·( t-) ic (9.14) în care: E reprezinta randamentul de recuperare, în %; St - continutul de solide în turta, în %; Si - continutul de solide la alimente, în %; Sc - continutul de solide în centrat, în %. Randamentul de recuperare atinge valori de peste 90%, iar umiditatea turtelor es te variabila în functie de provenienta namolului si gradul de conditionare. În tabelul 9.10 se indica performantele obtinute la deshidratarea unor namoluri din industria texti la pe 23 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews e, USA, 2003; Environmental Engineering, Elsevier Scienc

centrifuga cilindro-conica, cu namol conditionat cu polielectroliti organici. Tabelul 9.10. Performante la deshidratarea prin centrifugare Tipul de namol Umiditatea initiala, % Debit de alimentare, m3/h Grad de recuperare, % Concentratia de solide în turta, % Namol de precipitare chimica 94,4 3,5 95,0 25,2 Namol biologic în exces 97,9 3,0 89,1 Namol primar brut 93,2 3,5 96,1 26,8 Deshidratarea mecanica pe filtru presa cu banda Acesta este un echipament construit si introdus recent pentru deshidratarea namolului. În general, se obtin performante bune, cu namoluri având o concentratie i nitiala în solide de circa 4%. Parametrii de exploatare care influenteaza performantele echipamentului sunt deb itul de namol, viteza bandei, presiunea si debitul apei de spalare. În tabelul 9.11 se prezinta performantele filtrului presa cu banda pentru diferite tipuri de namol. Tabelul 9.11. Performante la deshidratarea pe filtru presa cu banda Tipul de namol Concentratie în solide la alimentare, % Solide în turta, % Doza de conditionare , kg/t Namol primar brut 3 - 10 25 - 14 0,6 - 4,5 Namol activ proaspat 0,5 - 4 12 - 32 1,0 - 6,0 Amestec de namol primar+ activ în exces 3 - 6 20 - 35 0,6 - 5,0

Namol fermentat aerob 1 - 8 12 - 30 0,8 - 5,0 Namol fermentat anaerob 3 - 9 18 - 34 1,5 - 4,5 Namol conditionat termic 4 - 6 38 - 50 Filtrele cu banda sunt utilaje des folosite în toata lumea, datorita costurilor de exploatare scazute si a fiabilitatii ridicate. Namolul este deshidratat treptat, în procesele filtrelor cu banda, urmarind cei tr ei pasi de functionare: conditionarea chimica, drenarea gravitationala pâna la atingerea u nei consistente mai mari si compactarea în zona de presare. Figura 9.16 prezinta schem atic un

filtru cu banda24,25. Fig. 9.16. Filtru cu banda Conditionarea chimica cu ajutorul polimerilor organici este metoda cea mai des utilizata, pentru deshidratarea gravitationalasi deshidratarea sub presiune de c atre filtrele cu banda. Polimerul este adaudat într-un bazin separat, localizat în amonte de presa sa u este injectat direct în conducta de alimentare. Amestecarea corespunzatoare a namolului influent cu polimerul este esentiala în functionarea filtrelor cu banda. Exercitarea fortelor de presiune si comprimare se petrece între doua benzi filtran te. Multe variabile influenteaza eficienta filtrelor cu banda, incluzând caracteristic ile namolului, metoda si tipul conditionarii chimice, presiunea desfasurata, configuratia utila jelor, incluzând drenarea gravitationalasi viteza benzilor. Desi rezultatele eficientei presarii cu filtre cu banda indica variatii semnificative în capacitatea de deshidratare a diferitelor tipuri de namoluri, presarea, în mod nor mal, este capabila sa produca deshidratarea turtelor la un continut al materiilor solide d e 18-25% pentru amestecul de namol primar cu cel biologic. Metoda cea mai buna pentru evaluarea eficientei filtrului cu banda pe un anumit tip de namol este folosirea unei unitati pilot. Datele colectate, ce fac parte din test ele pilot, includ încarcarea hidraulicasi încarcarea cu materii solide, tipul polimerului si consumul, procentul de materii solide si retinerea materiilor solide. Dozarea polimerului si regimul de alimentare trebuie sa fie optime procesului. T estele rezistentei specifice si a timpului de suctiune capilara pot fi folosite pentru a compara caracteristicile filtrarii a diferitelor tipuri de namol si pentru a determina o ptimul necesar în coagulare. Când se evalueaza performantele filtrelor cu banda, ca la oricare alte procese de deshidratare, trebuiesc luate în considerare cantitatea si calitatea filtratului s i a apei de filtrare si efectele lor asupra sistemului de epurare a apelor uzate. Cantitatea de namol ce trebuie trecuta prin filtrele cu banda este un prim criteriu de dimensionare a utilajelor de deshidratare. Pentru aprecieri comparative asupra celor patru tipuri de utilaje de deshidratar e, se indica

în fig.9.12 valorile medii ale concentratiei în substanta uscata în turta pentru difer ite 24 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. 25 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews Environmental Engineering, Elsevier Scienc e, USA, 2003;

tipuri de namol. Legenda: CENI - centrifuga P -namol primar VF - vacuum filtru FP - filtru presa FPB - filtru presa cu banda AE - namol activ în exces Fig. 9.17. Umiditati si solide în namol Comparând datele ce se pot obtine la deshidratarea mecanica a namolurilor pe cele patru tipuri de echipamente, se poate conclude: -deshidratarea prin centrifugare sau vacuum-filtru produce turte cu umiditate comparabila; -deshidratarea cu filtru presa cu banda produce turte cu umiditate mai redusa; -deshidratarea namolului primar fermentat se realizeaza cu eficienta mai buna decât a celui fermentat provenit din amestecul namolului primar si în exces. 9.8. USCAREA Reducerea avansata a umiditatii namolului se poate realiza prin evaporarea forta ta a apei, pâna la o umiditate de 10-15%, în instalatii speciale si cu aport de energie e xterioara. Principalele tipuri de instalatii utilizate pentru uscarea termica a namolului s unt: uscatoare cu vetre etajate, uscatoare rotative si uscatoare prin atomizare. Pent ru calcului necesarului de caldura ce trebuie furnizata sistemului trebuie sa se tina seama, în principal, de necesarul pentru evaporarea apei din namol, preîncalzirea materialului, dezodoriza rea gazelor rezultate etc. Întrucât randamentul termic al instalatiilor nu depaseste, de regula, 50%, s-a calculat ca pentru uscarea unui namol cu umiditate d circa 80%, pâna la umiditate de circa 10%, sunt necesare circa 4500 kcal/kg substanta uscata. Pentru reducerea necesar ului de caldura se recomanda deshidratarea prealabila a namolului, preîncalzirea aerului a dmis în sistem si recuperarea caldurii reziduale. Desi procedeul este costisitor si puti n aplicat, are

totusi o serie de avantaje legate, mai ales, de valorificarea agricola a namolul ui: produce namol steril, reduce considerabil volumul de materialului datorita îndepartarii ap ei, necesita suprafete de depozitare mici, este practic neinfluentat de prezenta substantelor toxice sau inhibatoare. Cercetari recente vizând utilizarea energiilor neconventionale în deshidratarea namolului au pus în evidenta posibilitatea utilizarii energiei solare, mai ales pe ntru surse de namol cu emisie intermitenta (de exemplu din industrializarea sfeclei de zahar) si zone cu insolatie prelungita. Captatorii solari (realizati de ICPGA în colaborare cu Insti tutul Politehnic Cluj), de tip aer-aer, furnizeaza aer încalzit la temperatura de 75...8 5 0C, ce se trimite pe un uscator tip banda (acoperit), pe care circula namolul în prealabil d eshidratat. Experimentarile efectuate pentru namol de la fabricile de zahar au condus la obtinerea unui materila uscat cu umiditate finala de 10-12%, alimenatrea bandei facându-se cu namol cu umiditatea de circa 60%. Materialul uscat poate fi omogenizat (sau g ranulat), însacuit si transportat în conditii similare cu îngrasamintele chimice minerale. Pentru cantitati mici de namoluri cu continut de metale, pentru reintroducerea în circuitul economic, prinîntreprinderile de prelucrarea minereurilor, s-a utilizat tehnologia de uscare cu energie solara cu instalatie de uscare cu platouri suprapuse. Aerul ca ld obtinut de la captatorii solari poate fi utilizat pentru uscarea namolului si pe platforme de uscarea namolului închise si cu ventilatie fortata. 9.8.1. Fazele procesului Cele trei faze importante ale deshidratarii termice includ faza de încalzire, o fa za constantasi una de descrestere. În timpul fazei de încalzire, temperatura namolului si eficienta uscarii cresc pâna la conditiile stationare ale fazei constante. Faza de încalzire în mod normal este scurta, si are ca rezultat o uscare redusa. În timpul fazei constante, umidit atea interioara se înlocuieste cu umiditatea exterioara deoarece se evapora de la suprafata satura ta a namolului. Transferul caldurii la suprafata de evaporare controleaza eficienta d e uscare similar cu evaporarea apei dintr-un lac. Faza constanta care în general este faza cu perioada de desfasurare cea mai lunga, este faza cea mai importanta din procesul de uscare. Eficienta de uscare, independenta de mecanismul intern precum debitul de lichid, depinde de urmatorii trei factori externi: coeficientul de transfer al caldurii sau transferul de masa, suprafata expusa mediului de uscare, diferentele de temperaturasi de umidi

tate dintre mediul uscat si suprafata umeda a namolului. În final, în timpul fazei de descrester e, umiditatea externa se evapora rapid si este înlocuita de umiditatea interna. Ca re zultat, suprafata expusa nu mai este saturata, caldura latenta nu este transferata la fel de repede ca si caldura sensibila ce vine de la suprafata de încalzire, temperatura namolului creste si eficienta uscarii scade. Punctul de trecere de la faza constanta la cea de descrestere este numit umiditate critica. 9.8.2 Teoria uscarii namolului Clasificarea utilajelor de uscare este bazata pe o metoda predominanta de transfer a caldurii la materiile solide umede. Aceste metode sunt: convectia, conductia, ra dierea sau o combinatie a acestora. În sistemele de uscare prin convectie (uscare directa), namolul umed intra în contac t direct cu mecanisme de transfer a caldurii, de obicei gaze fierbinti. În sistemele de uscare prin conductie (uscare indirecta), peretele ce retine mater iile solide separa namolul umed de suprafata de transfer a caldurii, în mod normal abur i sau un fluid fierbinte. În sistemele de uscare prin radiere, sistemele cu lampi cu infrarosu, sistemele cu rezistente electrice sau energia radianta de alimentare a refractorilor încalziti cu gaz ce se

transfera la namolul umed si evapora umezeala. 9.8.3. Principalele sisteme de uscare a namolului Utilajele de uscarea namolului sunt grupate în patru categorii: directe, indirecte , combinate si cu infrarosu. Utilaje directe Utilajele directe (prin convectie) ce au fost folosite cu succes în deshidratarea namolului rezultat de la epurarea apelor uzate, includ utilaje de uscare prin pu lverizare, utilaje de uscare rotative, utilaje de uscare cu pat fluidizat. Utilajele cu pat fluidizat, sau utilajele cu transportor pneumatic se compun din tr-un cuptor de ardere, mixer, dezintegrator, separator tip ciclon, ventilator pentru îm prastierea vaporilor. Mixerul are rolul de a amesteca namolul umed cu turtele uscate pentru a realiza un amestec de alimentare cu 40-50% umiditate. Uscatoarele rotative (fig. 9.18) sunt folosite pentru uscarea namolului primar, a namolului în exces si a namolului fermentat. Un utilaj de uscare rotativ este alcatuit dintr-o carcasa din otel ce se roteste pe un lagar si este montat în mod normal cu axa înclinata usor fata de orizontala. Namolul influ ent este amestecat împreuna cu turtele de namol deshidratate într-un malaxor localizat la un capat al utilajului de uscare rotativ. Amestecul are o umiditate de aproximativ 65%, ceea ce îl face capabil sa se miste fara sa se lipeasca de utilaj. Produsul, amestecat continuu, intra pe la capatul superior al utilajului de uscare, împreuna cu gazul, la o temperatura ce v ariaza intre 260 si 482ºC. Amestecul si gazele fierbinti sunt transportate spre capatul de evac uare al utilajului. În timpul transportului, trecerea axiala împreuna cu rotirea usoara a peretelui interior a utilajului evacuaeaza namolul în exterior. Aceasta creaza un strat subtire de particule tasate, ce iau contact direct cu gazele fierbinti si se usuca rapid. G azele evacuate ies din utilaj la temperaturi ce variaza între 66 si 105ºC si trec printr-un echipament de control, pentru îndepartarea mirosului si a particulelor în suspensie. Produsul rezultat în urm a uscarii are un continut în materii solide cuprins între 90 si 95% si este usor de manipulat, de depozitat si de valorificat ca fertilizator sau ca material de îmbunatatire calita tiva a solului. Fig. 9.18. Uscator rotativ Utilajul de uscare cu pat fluidizat (fig. 9.19) contine o camera verticala fixa,

perforata la partea inferioara prin care sunt fortate sa treaca gazele fierbinti de catre un grup de suflante.

Uscatorul produce un namol granulat similar cu cel obtinut în sistemele de uscare rotative. În interiorul patului fluidizat se mentine o temperatura de aproxiamtiv 120ºC. În figura 9.20 se prezinta o schema clasica a unui sistem de uscare cu pat fluidizat. Un transportor cu snec alimenteaza namolul umed printr-o închidere pneumatica. În utila j, gazul încalzit face ca namolul sa devina fluid sau îl transforma în namol în suspensie odata cu patul de nisip. Gazele încalzite de la sistemul de ardere intra în camera de refulare si o placa perforata asezata la baza distribuie uniform gazele prin utilaj. Aceasta produce un amestec la nivel ridicat si un contact intim între particulele solide si gazul fierbinte având ca rezultat un transfer de caldura între faza solidasi cea gazoasa. Turtele uscate ies din utilaj prin deversare printr-o conducta sau peste un prag ajustabil cu închidere pneumatica. Orificiile de evacuare insufla gazele într-un separator tip ciclon sau la alte echipamente de control a a erului poluat. Fig. 9.19. Schema de principiu a unui sistem de deshidratare cu pat fluidizat Fig. 9.20. Utilaj uscare cu pat fluidizat Utilajele de uscare indirecte Utilajele de uscare indirecte sunt echipamente pozitionate vertical sau orizonta l. Ele includ utilajele de deshidratare cu palete (raclete), utilajele de uscare cu dis curi si utilajele tip evaporator cu efect multiplu. Utilajele cu raclete si cele cu discuri sunt constituite dintr-un rezervor orizo ntal fix, cu

o carcasa prin care circula caldura. Rezervorul sau jgheabul contine un ansamblu de agitatoare (discuri, palete) montate pe un arbore rotational. Rotorul si agitatoarele permi t transferul caldurii si circulatia agentului termic prin partea centrala. Pot fi folositi si alti agenti termici ca apa fierbinte sau ulei. Agitatoarele nu au rol doar de transport a namolului prin unitate, ci si rol de transfer a caldurii la suprafata de contact cu namolul. Discurile sunt fa bricate din otel sau din inox iar unele utilaje sunt furnizate cu o combinatie de cele doua tipur i de materiale. Unitatile pot fi de asemenea, construite din diferite aliaje speciale daca sunt prezente medii puternic corozive. O schema de principiu este prezentata în figura Concentratii de materii solide din namolul uscat variaza între 65 si 95% în functie de utilizarea sau dispunerea finala. Fig. 9.21. Schema de principiu a deshidratarii indirecte Utilaje de uscare combinate Utilajul de uscare combinat, este alcatuit dintr-un rezervor sau un jgheab captu sit ce foloseste un volum mare de gaze încalzite ca mediu de încalzire sau care face trecer ea gazului apoi la utilajul indirect. Acest mod de functionare reduce punctul de fierbere a substantelor volatile si are efect de fluidizare, acestea îmbunatatind coeficientul de transfer al caldurii dintre namol si suprafata încalzita. Alt avantaj al acestei metode de functionare este acela ca încalzirea directa sau indirecta poate varia pentru a minimiza consumul de energie si pentru a mari eficienta de uscare. Utilaje de deshidratare cu radiatii infrarosii. Aplicatiile de uscare a namolului provenit de la epurarea apelor uzate orasenest i cu radiatii infrarosii în mod normal implica combustia (un cuptor de uscare cu infrarosu sau multiple cuptoare de uscare). Caracteristicile namolului uscat depind de natura namolului influent, de tipul proceselor din amonte, de suprafata expusa procesului de uscare. Granulele de na mol vor varia între 6 si 8 mm. Pentru comercializare, granulele trebuie sa aibe dimensiuni cuprinse între 3 si 5 mm si pentru aceasta se va proceda la o sitare a acestuia26. 26 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

9.9. INCINERAREA NAMOLULUI Daca namolurile rezultate din epurarea unor ape uzate industriale contin compusi organici si/sau anorganici toxici ce nu permit valorificarea agricola, depozitar ea pe sol sau aplicarea procedeelor de recuperare a substantelor utile, se face apel la incine rare ca singura alternativa acceptabila. În timpul incinerarii compusii organici sunt oxidati tota l, iar compusii minerali sunt transformati în oxizi metalici ce se regasesc în cenusa. Pentru incinerare se recomanda reducerea prealabila a umiditatii namolului brut si evitarea stabilizarii aerobe sau fermentarii anaerobe, care diminueaza puterea c alorica a materialului supus incinerarii. Prelucrarea namolului înainte de incinerare trebuie sa conduca la autocombustie. Tinând cont de un necesar de 2,6 MJ/kg pentru evaporare si pierderi de energie de minimum 10%, se recomanda o umiditate a namolului la alimentare de circa 50%. Daca umidi tatea este mai mare sau daca temperatura de combustie trebuie sa fie mai mare de 7500C, pentru a evita degajarea mirosurilor neplacute apare necesitatea combustibilului suplimentar. Toate instalatiile de incinerare trebuie echipate cu instalatii de spalare sau filtrarea gazelor de ardere, pâna la obtinerea unui continut de suspensii (cenusa) la evacua re de 150200 g/m3. Incinerarea namolului semiplastic, cu putere calorica micasi continut ridicat d e apa impune echipament special, pentru a mentine un raport adecvat suprafata/volum în t impul combustiei. În acest scop, pentru incinerarea namolului se utilizeaza cuptoare rotative cilind rice, cu vetre multiple sau cu pat fluidizat. Incinerarea namolului este o transformare partiala sau totala a substantelor org anice în produsi oxidati (dioxid de carbon, apasi cenusa) sau oxidare partialasi volatili zarea substantelor organice prin arderea în prezenta oxigenului. Primul obiectiv al redu cerii termice este acela de a reduce cantitatea de materii solide necesara cerintelor de depozitare. Termenul de incinerare se refera la reducerea substantei organice la temperatura ridicata în prezenta excesului de aer. Turtele deshidratate ce contin materii solide în proportie de 20 -30 %, pot fi incinerate cu combustibili auxiliari. Turtele uscate cu materii solide în proporti e de 30-50 % sau chair mai mult pot întretine arderea. Elementele ce intra în componenta carbohidratilor, a acizilor si a proteinelor con

tinute în namol sunt substante precum carbonul, oxigenul, hidrogenul si azotul. Procentul în care se gaseste fiecare element în parte se determina în laborator pe baza de analize. Cantitatea de oxigen necesara întretinerii fenomenului de oxidare se determina pe baza cantitatilor de C, O, N si H continute în namol si a relatiei: CaObHcNd + (a +0,25 c 0,5 b) O2 . aCO2 + 0,5 c H2O + 0,5 d N2 (9.15)

iar cantitatea teoretica de aer va fi de 4,35 ori mai mare decât cea a oxigenului necesar, deoarece aerul contine 23% oxigen. Pentru a se asigura procesul de incinerare, c antitatea de aer va fi suplimentata cu aproximativ 50%. Procesul de combustie sau de incinerare, reprezinta o combinatie rapida a oxigen ului cu combustibilul rezultat din eliberarea caldurii. Elementele combustibile ale n amolului în exces precum carbonul, hidrogenul, sulful, apar combinate chimic în namolul organi c sub forma de grasimi, carbohidrati si proteine. Partea combustibila a namolului are un con tinut energetic aproximativ egal cu cel al lignitului. Produsii arderii complete sunt dioxidul de carbon, vaporii de apa, dioxidul de sulf si cenusa. O incinerare corespunzatoare necesita o dozare corespunzatoare si o amestecare bine facuta a combustibilului cu aerul, aprinderea si mentinerea procesului de ardere a amestecului.

Gazul rezultat din incinerarea substantelor organice umede contine gaze de combustie umede, aer în exces si vapori de apa proveniti din amestec si oxidarea hidrogenului. Puterea calorica a gazului de combustie rezulta prin însumarea puterilor calorice a fiecarui gaz constituent la temperatura de evacuare. Daca se folosest e combustibil suplimentar, volumele si capacitatile calorice ale gazelor rezultate din inciner area combustibilului si a namolului trebuie calculate separat. 9.9.1. Procese de incinerare Exista cinci tipuri diferite de procese de incinerare ce folosesc urmatoarele tipuri de echipamente (utilaje): cuptoare cu vetre multiple, incineratoare cu pat fluidiza t, conditionarea termica cu unde infrarosii, o combinatie de incineratoare cu vetre multiple si i ncineratoare cu pat fluidizat si proces de zgurificare. Cuptorul rotativ Consta dintr-un cilindru captusit cu material refractar, cu axul putin înclinat f ata de orizontala. Namolul este injectat la capatul amonte si, în timp ce este ars, este transportat la cealalta extremitate prin miscarea de rotatie a cilindrului. Pentru a asigura o buna functionare a cuptorului este necesar sa se marunteasca materialul, înainte de alimentare, pentru a obtine o suprafata suficient de mare si a asigura o distributie uniforma a acestuia. Cuptorul cu pat fluidizat Incineratorul cu pat fluidizat (fig. 9.22) este un echipament de forma cilindric a, ce contine un pat de nisip de aproximativ 0,8 m grosime si duze pentru admisia aeru lui la o presiune de 20 35 kPa si pentru mentinerea patului de nisip în suspensie. Namolul se amesteca repede cu patul fluidizat prin miscarea turbulenta a nisipului. Tempera tura minima a nisipului înainte de introducerea namolului trebuie sa fie de aproximativ 700ºC si trebuie mentinuta mai apoi la valori cuprinse între 760 si 820ºC. Evaporarea apei si incinerarea au lo c rapid, iar cenusa si gazele rezultate în urma arderii sunt evacuate pe la partea s uperioara a utilajului. Într-un incinerator cu pat fluidizat materiile solide din namol auo miscare fluida întrun spatiu închis, prin trecerea aerului de combustie prin zona patului fluidizat. În aceasta faza materiile solide sunt separate unele de altele cu ajutorul aerului introdus pentru fluidizarea patului prezentând o suprafata mai mare de contact gaz -solid.

Datorita suprafetei mari de contact, eficienta termica este mare în majoritatea incineratoarelor cu pat fluidizat. Dispersia gazului prin patul fluidizat se face prin duze special proiectate sa a sigure mixarea completa a amestecului de nisip cu namol. Variatiile de temperatura ale patului fluidizat dintr-o anumita zona în alta a incineratorului nu trebuie sa depateasca 6-8ºC.

Fig. 9.22. Incinerator cu pat fluidizat. Selectarea si proiectarea sistemului de incinerare a namolului este o sarcina co mplexa, tehnica, ce necesita specializare. Procedura de proiectare include metode empiri ce care se bazeaza pe datele furnizate de statiile pilot. Asemenea informatii sunt în general recomandate ca fiind corespunzatoare si pot fi brevetate de catre fabrici care vor dezvolta calculele de proiectare dupa ce introduc date, conditii si specificatii pentru operare. Cuptorul cu vetre multiple Cuptoarele cu vetre multiple sunt folosite l deshidratat în cenusa. Acest tip de utilaj e epurare foarte mari, datorita complexitatii procesului si st tip de utilaj poate fi folosit, de asemenea, doar pentru pentru transformarea turtelor de namo se foloseste de obicei doar în statiile d a costului de investitie ridicat. Ace uscarea namolului.

O sectiune transversala a unui furnal cu multiple vetre este reprezentata în figur a 9.22. Un furnal cu multiple vetre este pozitionat vertical, este de forma cilindrica, din otel refractar si contine o serie de rafturi orizontale sau vetre. Un arbore central se roteste în interiorul vetrei. Bratele metalice sunt atasate pe arborele central iar prin ele va trece aer pentru ventilare. Fiecare brat este dotat cu o serie de dinti ce pot fi înclinati în direct ia de rotatie sau invers directiei de rotatie. Bratele inverse sporesc timpul de retentie al namol ului si îmbunatatesc uscarea. Aerul de combustie intra pe la partea inferioara a vetrei si circula ascendent prin duzele vetrei în contracurent cu namolul. Aerul este evacuat pe la partea superioara a vetrei, la un schimbator de caldurasi apoi la un echipament de cont rol al aerului poluat. În general, curgerea materiilor solide se face descendent prin furnal. Cursul radi al, este

cauzat de actiunea formei înclinate a racloarelor metalice, pozitionate pe bratele montate de pe arborele central. Miscarea are loc într-o serie de pasi discreti fiecarui dinte revenindu-i câte o par te de materii solide. Materiile solide sunt împinse radial de câteva ori, în fiecare vatra în careauo perioada de stationare. Procesul are ca efect brazdarea si rasucirea namolului astfel încât acesta sa fie cât mai bine expus procesului de uscare. Suprafata efectiva pentru uscare se estimeaza a fi 130% din suprafata plana a vetrei. Cenusa uscata se evacueaza pe la partea inferioara a f urnalului si este retinuta fie sub forma umeda fie sub forma uscata27. Fig. 9.23. Cuptorul cu vetre multiple Cuptorul cu vetre multiple, are trei zone: zona de uscare, zona de incinerare zo na de racire. Majoritatea apei din namol se evapora în zona vatrei superioare sau în zona de uscare. Temperatura creste în zona de uscare de la 430 la 760ºC. Produsul uscat este apoi in cinerat la temperaturi cuprinse între 760 si 930ºC în zona centrala a vetrei, numitasi zona de incinerare. Materiile volatile si materiile solide sunt incinerate în vatra superioarasi în cea de mijloc. Aerul insuflat raceste cenusa pâna la o temperatura cuprinsa în intervalul 90-200ºC în v atra 27 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews e, USA, 2003; Environmental Engineering, Elsevier Scienc

inferioarasi o evacueaza pe la partea inferioara a cuptorului. Namolul influent trebuie sa contina mai mult de 15% materii solide datorita limi tei maxime de evaporare a echipamentului. Este nevoie sa se adauge combustibil supli mentar atunci când continutul de materii solide al influentului este cuprins între 15 si 30 %. Cantitatea medie de namol influenta este de aproximativ 40 kg/m2 h. Cuptorul cu vetre multiple a fost folosit cu succes pentru distrugerea termica a diferitelor tipuri de namoluri. Avantajele furnalului cu mai multe vetre sunt: s patiul necesar mic, fiabilitatea mare, usurinta în exploatare, eficienta ridicata, reducerea mare a volumului de namol si evacuarea de cenusa sterila. Dezavantajele includ întretinerea sporita , necesita efort ridicat, consum mare de energie, probleme de poluare a aerului, probleme d e miros, costuri ridicate ale investitiei si complexitatea sistemului28. Alte tipuri de instalatii Pentru incinerarea namolului sau altor reziduuri industraile apoase se mai utili zeaza instalatii de oxidare umeda, instalatii de piroliza, incinerare prin automatizar e etc. Este avantajos ca incinerarea namolului sa se realizeze împreuna cu gunoaiele menajere si alte reziduuri industriale, alegându-se tipul de instalatie în corelatie cu caracteristicile materialelor. La incinerarea în comun cu gunoaiele menajere, namo lul trebuie deshidratat pâna la o umiditate apropiata de a gunoiului si adaugat în proportie de 10-15% (fata de gunoi); cele mai multe instalatii de ardere sunt dotate cu echipamente pentru recuperarea caldurii29. 9.10. CONTROLUL EMISIILOR Proiectarea sau exploatarea inadecvata a procesului pentru prelucrarea namolurilor pot avea o contributie semnificativa la poluarea aerului. Doua probleme importante asociate cu procesul de incinerare sunt mirosul si emisiile rezultate în urma arderii. Cantitatea si calitatea emisiilor rezultate în urma arderii depind de metoda folo sita pentru incinerare, de compozitia namolului si de compozitia carburantului auxili ar30. 28 Xxx A Apelor Partea A 29 Xxx Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare Uzate Orasenesti V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare

A Apelor Partea A 30 Xxx A Apelor Partea A

Uzate Orasenesti V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare Uzate Orasenesti V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

CAPITOLUL 10. ARDEREA DESEURILOR INDUSTRIALE 10.1. Deseuri industriale incinerabile Prin deseuri industriale incinerabile se înteleg acele reziduuri din procesele tehnologice organice, care, desi au o anumita putere calorica, nu si-au gasit ni ci o utilizare fie din cauza toxicitatii lor (sau a altor pericole pentru mediu), fie pentru ca ocu pa loc de stocare (teren). De obicei deseurile industriale incinerabile reprezinta reziduuri de blaz, gaze industriale nocive, slamuri sau slopsuri provenite din diverse procedee de separ are, izomeri inactivi (rezultati concomitent cu cei activi), ambalaje uzate (saci) etc. Sursele de deseuri industriale incinerabile: Deseuri industriale de la fabricarea metioninei si a acidului acrilic: -reziduuri de blaz de la coloana de rectificare a metioninei; -reziduuri de la purificare metioninei; -produs de blaz de la obtinerea acidului acrilic (polimer) Deseuri industriale de la o platforma petrochimica Deseuri industriale de la fabricarea solventilor clorurati. La obtinerea solventilor clorurati (perclor etilenasi tetraclorura de carbon), în faza de recup erare a solventilor din reziduuri, apare un deseu industrial sub forma de reziduu de bla z în cantitate de cca. 5 %, produs care este foarte lipicios, la reîncalzire are tendinta de întari re pe conducte, astfel încât singura solutie de a-l îndeparta este incinerarea. La ardere, care are lo c la cca. 1200 1300 0C în exces de oxigen formeaza pe lânga CO2 si H2O (produse normale de ardere) si HCl (fapt comun tuturor substantelor organohalogenate, cânt se formeaza XH) deseuri industriale de rafinare. În procesul de rafinare al produselor petroliere si al celor de cocserie, apar ca deseuri industriale gudroanele acide în cantitati mari, deseu care însa nu si-a gasit în ciuda numeroaselor studii si încercari nici o utilizare, fi ind actualmente depozitat pe halde. Deseuri din rezervoare petroliere. La exploatarea normala a parcurilor de produse petroliere (brute si finite), în rezervoarele acestora se depun slamuri si namoluri, în cantitate importanta, ceea ce impune curatirea lor periodica. De preferinta oper atia de curatire se face vara, cu decuplarea din flux, pe rând, a rezervoarelor si curatirea lor, h idraulic sau manual1. 10.2. Ape reziduale Conceptia generala a epurarii apelor reziduale în cadrul unei platforme petrochimi ce este utilizarea epurarii biologice pentru totalitatea apelor reziduale, combinat a cu epurari locale amplasate lânga diverse instalatii componente ale platformei în conditiile

neintroducerii în efluent a apelor componente ale platformei a apelor reziduale cu caracter 1 Antonescu N. si altii resti, 1988; 282 Valorificarea energetica a deseurilor, ed. Tehnica, Bucu

toxic pentru flora bacteriana. Aceste ape cu caracter toxic, se dirijeaza separat, la fiecare instalatie în parte, în recipiente speciale, tinând seama însa de compatibilitatea lor r eciproca; diferitele categorii de ape nu trebuie sa duca la reactii violente în recipiente. Apele reziduale toxice apar frecvent în industria chimica organica (petrochimica, sinteza, farmaceutica, cosmetica, pesticide etc.) si în special acolo unde produse le finale sau intermediare sunt produse de toxicitate deosebita. Astfel, se pot da de exemplu ape reziduale toxice de la fabricarea acrilonitrilului, de la pesticide etc. Substantele poluante cu grad ridicat de periculozitate: Pesticidele organo halogenice persistente si compusii care pot forma asemenea substante în mediul acvatic, de exemplu DDT, HCH, toxafen, aldrin, heptac lor, brommetan. Pesticidele organo silicice persistente si compusi care pot forma asemenea substante în mediul acvatic ca de exemplu xiloxani. Pesticidele organo fosforice ca de exemplu parathion, metil parathion, rogon, metathion. Pesticidele organo stanice, ca de exemplu: acetat de trifenilstaniu, hidroxid de trifenilstaniu. Substante cancerigene, ca de exemplu: benzopirenul si compusii sai, benzoantracenul si compusii sai. Compusi organici ai mercurului ca de exemplu alchil mercur. Deseuri radioactive care se concentreaza în mediu sau organisme acvatice. Din punct de vedere al distrugerii prin incinerare a apelor reziduale toxice de pe o platforma chimica, trebuie sa se tina seama si de reziduurile rezultate în procese le industriale de exemplu: reziduuri de blaz (gudroane), subproduse neutilizabile în stadiul actu al de dezvoltare tehnico-economica, în scopul crearii unei gospodarii de ansamblu a plat formei. În plus apele reziduale toxice sunt, în procesul de distrugere termica energofage, în timp ce majoritatea deseurilor industriale din industria chimica organica sunt purtatoar e de energie, astfel încât prin incinerarea lor concomitenta, de cele mai multe ori, nu este nevoi e de combustibil suport exterior platformei. Apele reziduale toxice apar în general acolo unde materiile prime utilizate, produ sii intermediari reziduali sau produsele finite, au caracter toxic, mai mult sau mai putin pronuntat; cele mai periculoase rezulta în fabricatiile urmatoarelor produse: pesticide care în general sunt substante cu un pronuntat caracter toxic, atât ele cât si intermediarii rezultati în procesul de fabricatie; intermediari si coloranti. În chimia organica de sinteza, notiunea de intermediar are sens deosebit de larg, aproape fiecare produs finit fiind la rându l lui unintermediar în fabricarea altui produs. În acest sens, aplicabil platformelo r chimice organice din industria chimica, toate fabricatiile de produse toxice evacueaza în cele mai multe cazuri

ape cu un caracter toxic. Astfel sunt apele reziduale rezultate de la fabricarea acrilonitrilului, acetonitrilului, benzopirenului si benzidrinei, antracenului si derivatii sai, u ltimele fiind cunoscute si prin efectul lor cancerigen; medicamentele si odorizantele, care de fapt se pot include în categoriile specificate mai sus pentru intermediari2. 2 Antonescu N. si altii Valorificarea energetica a deseurilor, ed. Tehnica, Bucu resti, 1988; 283

10.3. Tipuri de instalatii specifice pentru arderea deseurilor industriale si a apelor reziduale 10.3.1. Consideratii tehnice generale, caracteristici determinate pentru ardere Caracteristici termotehnice generale ale apelor uzate toxice si deseurilor indus triale sunt specifice si hotarâtoare pentru procesul de ardere. Din punct de vedere termotehnic, se precizeaza urmatoarele caracteristici: a) Analiza tehnica, elementara si compozitia chimica; b) Puterea calorifica si consistenta; c) Alte proprietati fizico-chimice (vâscozitatea, temperatura de congelare, temperatura de aprindere si autoaprindere). De obicei, toate aceste date se obtin prin determinari de laborator asupra apelo r uzate toxice si deseurilor industriale în cauza, servind astfel ca datele sigure pentru proiectarea atât a agregatelor de prelucrare camera de ardere si cazanul recuperator cât si pentru alcatuirea unei scheme tehnologice corecte. A) Analiza tehnica, elementarasi compozitia chimica. Prin compozitia chimica se înteleg, speciile moleculare care alcatuiesc apele uzate toxice si deseurile indus triale. Ea da o imagine generala a unor proprietati fizico-chimice cât si asupra produselor de ardere. Un factor deosebit de important al compozitiei chimice este pH-ul apelor uzate toxi ce si deseurile industriale în cazul când acestea sunt lichide sau pastoase (sau chiar solide) obligân d deseori fie alegerea de materiale adecvate, fie operatii de corectare, fie ambele. De fo arte multe ori (în special la ape reziduale toxice) complexul pH temperatura compozitia chimica pun e probleme deosebite de schema, alegerea de materiale si tehnologie, cu rezolvari nu totdeauna din cele mai fericite. B) Puterea caloricasi consistenta. Aceste caracteristici ale deseurilor industri ale si apelor reziduale toxice dau indicatii asupra cantitatii de caldura ce se degaja la ardere si starea deseurilor industriale (lichid, pastos sau solid). Daca nu exista date analitice privind puterea calorica a deseurilor industriale si a apelor reziduale toxice, acestea se pot c alcula cu urmatoarele formule aproximative: -pentru deseurile solide sau pastoase (Mendeleev): Hi = 339 Cl+ 1030 + Hl 109 (Ol Sl) 25,1 Wl [kJ/kg] unde: Cl; Hl; Ol; Sl; Wl sunt date în % gravimetrice. - pentru lichide combustibile: Hi = 46410 + 3169 d 8791 d2 [kJ/kg]

unde d este densitatea produsului în kg/dm3. C) Alte caracteristici importante în procesul de ardere ale apelor reziduale toxic e si deseurilor industriale sunt: -vâscozitatea care se determina în general cu vâscozimetrul Engler (si se exprima în grade Engler) da indicatii asupra fluiditatii lichidului (ape reziduale toxice s i pasta) la diferite temperaturi, astfel încât acesta sa poata fi usor pompat si pulverizat (mec anic si penumatic). Arata de asemenea temperatura la care lichidul trebuie pastrat în reze rvoare si în rezervoarele instalatiei de ardere. 284

-temperatura de congelare este temperatura (sau domeniul de temperaturi) la car e apar în masa lichidului (ape reziduale toxice sau pasta) formatiuni solide. La sca derea sub aceasta temperara formatiunile solide duc la înfundari de conducte, foarte greu de desfundat ulterior, deoarece de obicei reîncalzirea la temperatura peste cea de congelare nu duce la fluidizarea materialului (fiind însotita de descompuneri termice cu formarea de macromolecule si cocs) si necesita deseori utilizarea de solventi sau înlocuirea t ronsoanelor afectate. -temperatura de aprindere si autoaprindere, dau indicatii asupra comportarii ape lor reziduale toxice si deseurilor industriale în conditii standard, la aprinderea de la o flacara (temperatura de aprindere) sau în lipsa acesteia (temperatura de autoaprindere). E ste evident ca apele reziduale toxice si deseurile industriale nu trebuie sa depaseasca temp eratura de autoaprindere si daca aceasta este joasa trebuie luate masuri speciale de protec tie cu gaze inerte. -comportarea cenusii în procesul de ardere. Totalitatea substantelor minerale rama se dupa arderea, în conditiile standard a masei organice combustibile se numeste cenu sa. Ea poate aparea fie sub forma granulara (cenusa propriu-zisa), fie sub forma topita (zgura). De obicei aparitia zgurii în procesul de ardere provoaca complicatii, ea nefiind de d orit. Din aceste motive, cât si datorita faptului ca zgura ataca de obicei zidaria refractar a a focarului corodând-o, se determina în conditii standard comportarea cenusii la încalzire (temper atura de înmuiere, reprezentând începutul de deformare, temperatura de topire si temperatura de curgere) cât si actiunea ei asupra diferitelor tipuri de zidarie refractara. -comportarea cocsului . Denumirea de cocs este conventionala, ca desemnând partea organicasi anorganica ramasa dupa eliminarea substantelor volatile. Carac teristicile cocsului (daca se lipeste sau nu de zidaria refractara, daca arde încet sau repede , daca degaja multa sau putina în procesul lui de ardere) dau indicatii importante asupra dimensionarii si alegerii tipului de focar3. 10.3.2. Instalatii de ardere Structura de principiul si modalitatea de functionare a unei instalatii de incin erare a deseurilor este explicata pe baza câtorva componente si agregate ale instalatiei. Acestea sunt oferite de numerosi producatori. O instalatie de incinerare a deseurilor consta din urmatoarele domenii de funct ionare: prelucrarea deseurilor stocarea temporara, pretatarea (daca este cazul); alimentarea în unitatea de incinerare;

incinerarea deseurilor; eliminarea si tratarea cenusei reziduale; tratarea si valorificarea emisiilor. În figura 10.1. este prezentata schema generala a unui incinerator4. 3 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I nstitutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 4 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I nstitutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 285

Fig. 10.1. Schema generala a unui incinerator: 1 zona de descarcare; 2 buncar deseuri; 3 put de încarcare deseuri; 4 camera de incinerare; 5 gratar de ardere; 6- eliminare cenusa; 7 generator aburi; 8 precip itator electrostatic; 9 filtru de curatare gaze; 10 cos. Plecând de la cele prezentate anterior se poate spune ca o instalatie de incinerar e este compusa din trei parti principale (fig. 10.2): partea de stocare si prelucrare a deseurilor care vor fi incinerate; incinerarea deseurilor; instalatiile de eliminare, tratare si valorificarea a cenusei si a gazelor rezid uale. Fig. 10.2. Principalele parti ale unui incinerator. 10.4. PRELUAREA DESEURILOR La preluarea deseurilor are loc mai întâi o cântarire în vederea stabilirii cantitatii d e deseuri livrate. Anumite deseuri pot fi îndreptate catre locuri de descarcare pres tabilite, în functie de deseu, respectiv catre o pretratare înainte de a fi incinerate. De asem enea, este necesar un control vizual pentru fiecare autovehicul cântarit. În cazul primirii uno r deseuri noi sau în cazul unor suspiciuni este indicata realizarea unor teste în laborator pentru : continutul de metale grele, pH, pietre de calcinare, puterea calorica, punctul de aprindere , clor, sulf etc. 286

Zona de descarcare trebuie sa asigure posibilitatea descarcarii oricaror tipuri de masini de colectare sau transport a deseurilor (fig. 10.2). Un incinerator poate accesa diferite tipuri de deseuri pentru incinerare, de la deseuri solide la deseuri semilichide si chiar lichide (fig. 10.3). De asemenea, în functie de tipurile de deseuri acceptare zona de descarcare trebui e sa prevada toate accesoriile necesare descarcarii acestor deseuri5. Fig. 10.3. Zona de descarcare a deseurilor Fig. 10.4. Rampa de descarcare a uleiurilor uzate. Stocarea temporara, prelucrarea Pentru deseurile livrate trebuie sa existe un loc de stocare temporara, deoarece livrarea deseurilor are loc discontinuu, iar alimentarea unei instalatii de incinerare a deseurilor trebuie sa fie continua. Buncarul de deseuri serveste pe de o parte drept tampon pentru cantitatea de deseuri, iar pe de alta parte aici pot fi detectate materialele neadecvate pentr u incinerare si sortate, sau pot fi îndrumate catre o pretratare. În plus, în buncar are loc o omogeni zare a deseurilor. Prelucrarea deseurilor se poate realiza prin intermediul sortarii, astfel deseur ile ce nu ard (materialele neadecvate incinerarii, cum ar fi materialele inerte, metalele feroase si neferoase) sunt eliminate, astfel încât functionarea instalatiei sa nu poata fi întrer upta, iar componentele voluminoase incinerabile trebuie maruntite înaintea incinerarii. Maru ntirea deseurilor voluminoase înseamna o reducere de volum si astfel o mai buna folosire a spatiului disponibil din buncar si o incinerare mai eficienta a acestor deseuri (fig. 10.4 ). Daca în pâlnia de alimentare a unitatii de incinerare trec deseuri voluminoase nemaruntite, se poate ajunge la formarea unor dopuri si la nefunctionarea instalatiei6. 5 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I nstitutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 6 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I nstitutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 287

Fig. 10.5. Dispozitiv de maruntire a deseurilor voluminoase amplasat în rampa de descarcare. La maruntirea deseurilor voluminoase se pot utiliza mori cu ciocane sau mori de taiere, care pot fi prevazute la nevoie cu instalatii de aspirare. Maruntirea po ate avea loc într-o zona a buncarului rezervata în acest scop sau chiar înaintea intrarii deseurilor în bu ncar. Aici pot fi tratate pe de o parte materialele care trebuie excluse din deseuri, pe de alta se pot soita deseurile declarate ca fiind voluminoase la preluare. În hala de descarcare si în buncarul de deseuri trebuie mentinuta o presiune mai joasa comparativ cu zona învecinata, pentru a evita împrastierea emisiilor si a prafului. Aerul aspirat ori se incinereaza ori se dezodorizeaza printr-un filtru biologic. Alimentarea in camera de incinerare Pâlniile de umplere sunt de regula astfel gradate, încât sa asigure o functionare continua prin preluarea capacitatii de productie pe ora a unitatii de incinerare . Deseurile din pâlnia de umplere ajung printr-un put de umplere în instalatia de alimentare (fig. 1 0.5). Putul de umplere este prevazut cu o clapeta ce închide pâlnia de umplere, pentru a evita pâlpâirea flacarii din camera de incinerare. Instalatiile de alimentare sunt s upuse unei presiuni mecanice puternice prin transportul de deseuri si unei presiuni termice prin alinierea directa la gratarul de incinerare7. Fig. 10.6. Pâlnia si putul de alimentare cu deseuri a camerei de incinerare. Incinerarea propiu-zisa 7 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I nstitutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 288

Pentru incinerarea deseurilor se folosesc, de regula, instalatiile de ardere cu gratar si instalatiile cu cuptor rotativ. Alte tipuri de incineratoare utilizate pentru arderea deseurilor sunt: -instalatii de ardere cu injectarea deseurilor lichide (ultima fig de la incinerare) -instalatii -instalatii -instalatii -instalatii a)9 b)10 c)11 d) Fig. 10.7. Tipuri de incineratoare. Incineratorul cu gratar Indiferent de sistemul folosit, structura de baza a cuptorului este caracterizat a de un gratar de ardere la baza (fig. 10. 8), peretii camerei de ardere si în partea supe rioara un plafon. 8 Cheremisinoff Nicholas P. Biotechnology for waste and wastewater treatment, No zes Publications, New Jesrsey, U.S.A., 1996; 9 Xxx - http://www.ec.gc.ca/wmd-dgd/default.asp?lang=En&n=4F9D4917-1&offset=7&to c=show10 Xxx - http://cbll.net/articles/Martin_Syncom 11 Xxx - http://www.bhk.co.jp/english/3environment/incinerat/inc1.html 289 (fig. 10.7.a); de ardere cu vetre multiple (fig. 10.7.b); de ardere în pat fluidizat (fig. 10.7.c); de ardere cu saruri de topire; de ardere cu arc de plasma8(fig. 10.7.d).

Gratarul poate fi orizontal sau putin înclinat. În cazul gratarului înclinat cea mai întâl nita versiune este acea a cuptorului cu gratar cu actiune inversa. În ambele cazuri, ba rele gratarului sunt miscate continuu pentru a asigura arderea completa a deseurilor si transfer ul acestora în cuptor. Barele gratarului pot fi racite cu aer sau cu apa (fig.10.9. a si b). Fig. 10.8. Cuptor cu gratar. Fig. 10.9. Sisteme de racire: a) cu apa; b) cu aer. În figura 10.10 sunt prezentate cele cinci zone de combustie ale cuptorului: -uscarea: în partea superioara a gratarului deseurile se încalzesc pâna la peste 100 °C prin intermediul iradierii cu caldura sau a convectiei, astfel are loc îndepa rtarea umezelii; -degazarea: prin continuarea procesului de încalzire pâna la temperaturi de peste 250 °C se exclud materiile volatile. Acestea sunt în primul rând umezeala rezidu alasi gazele reziduale. Procesul de piroliza are loc la presiune atmosferica scazutasi la cresterea temperaturii; -arderea completa: în cea de-a treia parte a gratarului se atinge temperatura de ardere completa a deseurilor; -gazarea: numai o mica parte din deseurile arse sunt oxidate în procesul de piroliza. Cea mai mare parte a deseurilor se oxideaza în partea superioara a camerei de incinerare la 1000 °C. -post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale ramase neincinerate si a CO din emisii exista mereu o camera de post-combustie. Aici se adauga aer sau gaz rezidual desprafuit în vederea realizarii incinerarii complete. Timpul de pastrare în aceasta zona este de minim 2 secunde la 850 °C. 290

Fig. 10.10. Zonele de combusti pentru un cuptor cu gratar. Pentru o ardere completa a deseurilor procesul de ardere desfasoara în mai multe etape, acestea fiind specifice fiecarui tip de incinerator (fig. 10.11).12,13 Fig. 10.11. Etapele de ardere pentru un doua tipuri de incineratoare. Trecerea de la o faza la alta depinde de compozitia si valoarea calorica a deseu rilor de incinerat. Pentru pornirea instalatiei este necesara preîncalzirea spatiului de ardere. În aces t scop sunt instalate arzatoare ce functioneaza cu gaz, ulei, praf de carbune sau orice alt tip de combustibil, ce au rolul de a preîncalzi camera de ardere si de a întretine flacara în cazul unei compozitii mai dificile a deseurilor (fig. 10.12). Când camera de ardere a atins t emperatura corespunzatoare, atunci deseurile pot fi aprinse cu ajutorul arzatoarelor de apr indere, instalate în camera de ardere. Plecând doar de la caldura degajata de arzatoare, în figura 10.12 este prezentata temperatura degajata de acestea si distributia ei în interiorul incineratorului. 12 Xxx - http://www.jeag.com/eng/incinerators/mz.htm 13 Xxx - http://www.basicenvirotech.com/Basic_Technology.htm 291

Fig. 10.12. Temperatura generata de injectoare într-un incinerator cu vetre multip le.14 Fig. 10.12. Temperatura generata de injectoare într-un incinerator cu vetre multiple.14 Alimentarea cu aer se face atât prin barele gratarului de jos în sus (alimentarea primara), cât si cu ajutorul unor dispozitive suplimentare prevazute în camera de ar dere (alimentarea secundara) (fig. 10.13). Masurarea debitului de aer de combustie es te adaptat la procesul de incinerare în timp si spatiu. Deoarece compozitia deseurilor variaza în limite largi si amestecarea înainte de incinerare nu asigura omogenizarea totala a deseurilor, miscarea gratarelor si masurarea aerului de combustie sunt mereu adaptate la situatia de functionare a cuptorului15. Fig. 10.13. Alimentarea cu aer pentru o incinerare completa. În interiorul incineratorului temperatura este distribuita conform fig. 10.14. 16 14 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf 15 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 16 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf 292

Fig. 10.14. Distributia temperaturii într-un incinerator cu vetre multiple. Prin recircularea aerului cald rezultat în urma arderii se constata o distributie mai mare a caldurii în interiorul incineratorului (fig. 10.15), aceasta ajutând la uscarea si degazarea deseurilor. 17 a) b) Fig. 10.15. Variatia temperaturii în interiorul incineratorului cu vetre multiple: a) fara recircularea aerului cald; b) cu recircularea aerului cald; Incineratorul rotativ Cuptorul rotativ este întâlnit în industria cimentului, de aici fiind preluat si pentr u incinerarea deseurilor (fig. 10.16). În cazul incinerarii cu cuptor rotativ temper atura atinsa în camera de ardere este mult mai ridicata fata de incineratoarele cu gratar. 17 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf 293

Fig. 10.16. Cuptor rotativ. Principalele componente ale unui incinerator rotativ sunt prezentate în figura 10. 17. Fig. 10.17. Principalele parti componente ale unui incinerator rotativ. Datorita rotirii continue si înclinarii usoare a cuptorului, transferul deseurilo r dintr-un capat în altul a cuptorului este realizat usor. În functie de temperatura de ardere, dispozitivul de ardere a cenusei poate fi necesar sau nu. În cazul unor temperaturi de 1150 0C cenusa este aglomerata, iar la temperaturi de 1300 0C cenusa este topitasi vitrifiata. De as emenea, cenusa de fund si cenusa de recuperare din filtre pot fi reintroduse în cuptorul rotativ pentru aglomerare sau vitrifiere. . În figura 10.18 este prezentata distributia caldurii în interiorul incineratorului r otativ18 Fig. 10.18. Distributia temperaturii într-un incinerator rotativ. 18 Yang Yongxiang, Pijnenborg J.A. Marc, Reuter Markus A. Modelling of the fuel stream and combustion ina rotary-kiln hazardous waste incinerator, Thrird International Conference on CFD in the Minerals and Process Industries, CSIRO, Melbourne, Australia, 2003, pag. 25-34; 294

În urma procesului de ardere rezulta o serie de noxe (fig. 10.19, fig. 10.20 si fi g. 10.21)19 care difera la rândul lor, cantitativ, de: -tipul de deseu supus procesului de ardere; -tipul incineratorului utilizat; -tipul combustibilului folosit pentru întretinerea arderii. Fig. 10.19. Noxele rezultate în urma arderii deseurilor. Fig. 10.20. Distributia gazelor rezultate în urma arderii deseurilor într-un inciner ator rotativ. 19 Xxx - http://www.pollutionissues.com/Ho-Li/Incineration.html 20 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf Fig. 10.21. Concentratia de CO2 la arderea deseurilor la cuptorul cu vetre multi ple. 20 295

10.5. TRATAREA SI ELIMINAREA CENUSEI REZIDUALE Cenusa reziduala rezulta în urma incinerarii si consta în principal din material neincinerabil cum ar fi silicati nedizolvati în apa, oxizi de aluminiu si oxizi de fier. Cenusa reziduala pura contine, în general, urmatoarele: -3 -7 -5 -80 5 % material neincinerabil; 10 % metale feroase si neferoase; 7 % granule mari; 83 % granule fine.

La incinerarea deseurilor apar diverse reziduuri solide si lichide. Cenusa rezid uala se elimina la capatul gratarului de incinerare si trebuie transportata. Cele mai im portante cerinte de la aceasta instalatie de eliminare sunt evitarea dopurilor la eliminarea cenu sei reziduale precum si împiedicarea infiltrarii de aer fals (fig. 10.22). În acest scop sunt ofer ite mai multe sisteme de eliminarea cenusei reziduale, dependente în parte de sistemul de tevi f olosit. Eliminarea prin gratar are loc exclusiv prin intermediul fortei gravitationale în puturi de cadere, ce duc direct la instalatiile de eliminare a cenusei reziduale21. Fig. 10.22. Instalatie de eliminare a cenusii cu apa. Problema principala la eliminarea prin gratar consta în temperatura indicata a cenusei reziduale, ce poate fi între 600 900 0C. Printr-un surplus de aer prea scazut se p oate atinge punctul de înmuiere a cenusei reziduale (950 1000 0C), astfel putându-se transforma în tr-o stare pastoasa. Stingerea cenusei reziduale se poate face prin sisteme cu apa (f ig. 10.23)22. 21 Xxx Metode si tehnici de gestionare Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM 22 Xxx Metode si tehnici de gestionare Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM 296 a deseurilor. Metode de tratare termica, Bucuresti; a deseurilor. Metode de tratare termica, Bucuresti;

Fig. 10.23. Dispozitiv de eliminare a cenusei. Metodele de tratare ale cenusei reziduale depind de componenta deseurilor incine rate, de legislatie în vigoare si posibilitatile economice (fig. 10.24). Principalele me tode de tratare a cenusei reziduale sunt: -îmbatrânirea cenusei reziduale; -separarea materialului fin; -vitrificare.

Fig. 10.24. Cenusa de fund Utilizarile ulterioare ale cenusei reziduale tratate pot fi: material de umplut ura pentru constructii de baraje, de drumuri, de pereti de protectie etc. Cenusa nu poate f i utilizata în umplerea zonelor cu o pânza freatica bogata. 10.6. Tratarea si valorificarea altor emisii Deseurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. Resursele energetice secundare reprezinta cantitatile de energie sub toate formele care co ntin înca un potential energetic ce poale fi utilizat în trei directii: termica, electroenerget icasi combinata. Recuperarea sub aspect termic are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde obtinute în instalatiile recuperatoare de caldura pentru alimentarea cu caldura a proceselo r: -tehnologice; -de încalzire; -ventilatie; -climatizare; 297

-alimentarea cu apa calda menajera a consumatorilor urbani. Absolut necesara este racirea fumului rezultat în urma incinerarii deseurilor mena jere de la 1000 1200 0C pâna la 200 300 0C, aceasta reducere a temperaturii este necesa rasi din motive tehnice procedurale, deoarece procedeele de purificare a fumului nece sita temperaturi sub 350 °C. Racirea filmului provenit de la incinerarea deseurilor are loc de obicei indirect, adica prin schimbatoare de caldura recuperative aer-apa respect iv abur. Drept instalatie de transfer al caldurii serveste un cazan, în care caldura fumului (ene rgie cinetica energie a caldurii) se transfera într-un purtator de caldura adecvat (abur sau apa ). Cantitatea de energie recuperata este data de produsul dintre masa deseurilor tratate, pute rea calorica inferioara a acestora si randamentul termic al ansamblului cuptor incinerare si cazan recuperator. O alta particularitate la incinerarea deseurilor consta în transportul mare de praf a fumului ce trebuie racit Pentru evitarea impuritatilor de fum la cazan, ce pot c onduce la acumulari ce minimizeaza durata de transport, sunt necesare o serie de masuri. Valoarea calorica viitoare a deseurilor va fi probabil mai mare decât cea de azi. Acest fapt este dovedit de cercetari ce determina influenta diverselor cote de recicla re asupra valorii calorice a deseurilor reziduale. Urmatoarele valori pentru obtinerea energiei din incinerarea deseurilor stau la baza datelor de pornire medii pentru instalatiile moderne de incinerare a deseurilor: valoarea calorica inferioara a deseurilor (Hu): 9,5 l0 MJ/kg; randamentul de producere a aburului: 65 - 76 %, producerea de abur pe tona de deseuri: 1,9-2.4 tone, producerea de curent electric pe tona de deseuri, folosindu-se randamentele pentru producerea aburului si pentru curent la functionarea în condens: 350 - 400 kWh. Folosirea caldurii de incinerare pentru producerea de abur este categoric influe ntata de împrejurimi. În instalatii mai mari se produce în principal abur de calitate relativ r idicata (40 bar, 400 °C) în vederea producerii de curent, partial combinata cu încalzirea la dista nta. În instalatii mai mici se produce în principal abur cu parametri mai scazuti (15 20 b ar, 200 250 0C) ce se foloseste direct în scopuri de încalzire sau în domeniul industrial sub forma de caldura de proces23. 10.7. Epurarea gazelor reziduale Dupa arderea completa, epurarea gazelor reziduale este cea mai importanta posibi

litate de a controla nivelul emisiilor evacuate din incinerator. Pentru separarea substantelor din gazele reziduale evacuate din camerele de arde re a incineratorului sau de la boiler, pot fi utilizate mai multe procedee, pentru al egerea si proiectarea carora trebuie luate în considerare urmatoarele elemente: substantele poluante specifice din gazele reziduale; tipul, volumul si schimbarile continutului gazelor reziduale; concentratiile maxime admisibile ale poluantilor în gazele epurate; evitarea, minimizarea si epurarea apelor uzate evacuate din instalatii; probleme în functionare (coroziune, uzura, murdarirea instalatiilor); temperatura gazelor la evacuarea din cosul de dispersie; evitarea, recuperarea si depozitarea reziduurilor; disponibilitati de suprafete pentru depozitarea reziduurilor. 23 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 298

Materialele nocive apar în forma gazoasa sau sub forma de particule de impuritati. La purificarea fumului se efectueaza mai întâi o eliminare a materialelor sub forma de particule, iar apoi o îndepartare a impuritatilor gazoase. Instalatiile moderne de purificare a fumului vor îndeparta materialele nocive din fum pe cât posibil cantitativ. De aceea ele sunt st ructurate în mai multe etape si necesita un mare efort financiar. Eliminarea prafului, adica în departarea impuritatilor sub forma de particule, se efectueaza înaintea spalarii fumului, pentru a nu solicita acest din urma procedeu. Aparatura de urmarire a instalatiilor este necesara pentru monitorizarea exploat arii corecte a arderii, procedurii de abur si nivelului de epurare a gazelor rezidual e si pentru prevenirea aparitiei de situatii neprevazute în functionare. Nivelul de monitoriza re si urmarire a acesteia depinde de tipul de deseu incinerat si de cerintele legale. Dupa aleg erea aparaturii si a punctelor de amplasare a aparaturii trebuie acordata atentie reproductibilitat ii adecvate si fiabilitatii functionale necesare a aparaturii. 10.8. PIROLIZA SI GAZAREA DESEURILOR Piroliza este cunoscuta din tehnica procedurala industriala. În ceea ce priveste t ratarea deseurilor s-au dorit printre altele urmatoarele avantaje ale pirolizei: -procedee necomplicate care sa poata functiona si cu cantitati nuci de prelucrar e de pâna la 10 tona/h; -posibilitatea recuperarii energiei si materiei prime; -posibilitatea de depozitare a produselor valorificabile în mod energetic; -flexibilitate fata de diversele si schimbatoarele componente ale deseurilor; -evitarea în mare masura a impactului asupra mediului. Cu ajutorul pirolizei deseurilor s-a urmarit un scop asemanator cu cel al incine rarii. Volumul deseurilor se reduce considerabil si se transforma într-o forma ce face po sibila o depozitare fara impact semnificativ asupra împrejurimilor. La o incinerare conventionala, procesele de uscare, degazare, gazare si incinera re au loc într-o singura camera. La piroliza, unele dintre aceste procese partiale pot f i în reactori separati, astfel încât degazarea si gazarea sa devina procedee de tratare a deseuril or de sine statatoare. Piroliza ca instalatie de tratare a deseurilor nu s-a putut impune în fata incine rarii

deseurilor, din cauza diverselor probleme si a redusei disponibilitati. Însa se ar e în vedere utilizarea pirolizei combinate cu incinerarea la temperaturi înalte. Aici, gazele pirolitice obtinute se vor folosi într-o a doua etapa procedurala la incinerarea si vitrifier ea cocsului pirolitic. Degazarea Degazarea sau piroliza reprezinta descompunerea termica a materialului organic eliminându-se compusi, cum ar fi oxigenul, aerul, CO2, aburul etc. În intervalele de temperatura între 150 - 900 °C se elimina materii volatile, iar compusi de carbohidr ati se descompun. Prin transformarea pirolitica a deseurilor iau nastere diverse produse dependent e de componenta materialului initial, de parametru de functionare ai instalatiei, de conditiile de încalzire ale temperaturii de degazare si de durata reactiei. Urmatoarele produse finite pot aparea: -combustibil respectiv, materii prime sub forma de asfalt, ulei, gaze de ardere; -apa de condens cu impuritatile dizolvate în ea; 299

-reziduuri cum ar fi cocs metale, sticla, nisip etc Pentru unele produse provenite din piroliza exista o piata limitata. În special ul eiurile provenite din degazarea anvelopelor uzate se pot folosi drept materie prima în ind ustria chimica sau petroliera. Conditia este însa ca instalatia pirolitica sa se afle în ap ropierea instalatiei prelucratoare de ulei. Acelasi lucru este valabil si pentru gazul pi rolitic ce trebuie utilizat partial la încalzirea propriului proces de piroliza. Gazarea Gazarea se refera la conversia la temperaturi înalte a materialelor cu continut de carbon în combustibil gazos. Gazarea difera de piroliza prin faptul ca se adauga gaz reactiv ce transforma reziduurile carbonizate în alte produse gazoase. Gazarea, la fel ca si piroliza, e ste un procedeu de sine statator, însasi un proces partial al incinerarii. Produsele ivite ca urma re a gazarii sunt, în functie de solutia gazanta, gaz, slab, aburi, etc. Energia necesara reactiei pentru procesul de gazare se produce prin incinerarea partiala a materialului organic în interiorul reactorului. Procedeele executate la temperatura înalta în intervalul de temperatura între 800 - 1100 °C livreaza cea mai mare cantitate de ga z, care este însa cu o valoare calorica scazuta. Este de dorit o valorificare imediata a gazelor într-o camera de ardere ulterioara , deoarece astfel se poate valorifica si caldura. Gazul de generator prezinta o va loare calorica mai scazuta decât gazul pirolitic, însa comparativ cu volumul deseurilor intrate în pr oces, rezulta un volum de gaz mai mare decât la piroliza. Reziduurile solide din procesul de gazare sunt similare celor provenite din inci nerare, ele prezinta un continut ridicat de cenusa si unul scazut de carbon. Apa reziduala provenita din piroliza Apa reziduala provenita din piroliza se compune din umiditatea deseurilor, apa d e descompunere si apa de incinerare, mai putin apa care s-a consumat în timpul react iei. Apa reziduala provenita din piroliza paraseste reactorul sub forma de abur si ap are dupa racirea gazului drept condensat. Apele reziduale cu continut organic mare, în special în cazul pirolizei deseurilor necesita o pretratare chimico-fizica, deoarece materi alele nocive pot

fi reduse în instalatii de epurare biologice numai partial. O alta posibilitate a evitarii materialelor nocive în apele reziduale este descompunerea termica a gazelor de ard ere mocnita24. 10.9. COINCINERAREA DESEURILOR De când deseurile si combustibilii alternativi produsi din acestea prin diferite m etode de tratare au fost acceptati ca surse de energie sunt folosit principal, în centra lele electrice, fabricile de ciment si otelarii. Avantajele coincinerarii: -reducerea cantitatii de deseuri depozitate; -valorificarea energetica a deseurilor acolo unde valorificarea materiala nu est e posibila; -conservarea resurselor de matern prime necesare pentru producerea energiei. Coincinerarea in centralele electrice 24 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 300

Centralele electrice ca uzine producatoare de electricitate sunt proiectate pent ru folosirea eficienta a combustibililor conventionali. Însa ele pot fi adaptate si p entru utilizarea combustibililor alternativi. Folosirea deseurilor si a combustibililor alternativi este limitata de urmatoare le elemente: -posibilitatile de stocare a acestora în centralele electrice; -cerintele de pretratare a deseurilor pentru a le aduce într-o forma utilizabila sistemelor de ardere particulare în instalatiile utilizate în centrale; -comportarea deseurilor pe durata procesului de combustie, respectiv reducerea procesiuni de combustie prin depunerea pe peretii cuptorului, aparitia coroziuni i si influentarea sistemelor de epurare a gazelor reziduale Coincinerarea în cuptoare de ciment Un aspect esential în fabricarea cimentului îi reprezinta producerea clincherului în cuptorul rotativ. Materia prima pentru producerea clincherului este uscatasi încal zita pâna la 1400 °C si datorita reactiilor chimice ce au loc se formeaza clincherul de ciment. Indiferent de metoda de fabricare, obtinerea clincherului este un proces de conversie în care ma terialele folosite (combustibili si matern prime) sunt consumate sau integrate în produsul f inal. Datorita temperaturilor înalte din cuptorul de ciment continutul organic al combustibililor alternativi este distrus în totalitate. Câteva caracteristici ale pr ocesului de fabricare a clincherului în cazul utilizarii combustibililor alternativi, ar fi: -prelungirea timpului de stationare a gazelor reziduale în cuptorul rotativ la temperaturi de peste 1200 °C; -folosirea cenusei rezultate de la arderea combustibililor alternativi ca parte componenta a clincherului împreuna cu alte materiale; -fixarea din punct de vedere chimic si mineralogic în clincher a elementelor aflate în concentratii foarte mici. Caracteristicile combustibililor alternativi utilizati în fabricile de ciment treb uie stabilite clar, deoarece utilizate în producerea clinchetului pot schimba concentr atia anumitor elemente în produsul final. 10.10. PROCEDEE DE USCARE A DESEURILOR În cadrul procedeelor de uscare cea mai mare importanta a obtinut-o uscarea namolului. La alegerea procedeului este important daca namolul este puternic mir ositor sau nu. În cazul namolului mirositor se recomanda utilizarea unui proces indirect de uscare, cum ar fi uscarea cu pat fluidizat cu recirculare de vapori. Aici apa transformata în

abur poate fi condensata, iar mediul fluidizant (abur supraîncalzit) este introdus în circuitul pr ocedural. Mirosurile sunt astfel în mare parte excluse. La uscarea cu transmitere, mediile de uscare cum ar în gazele reziduale, aburul supraîncalzit în vapori sau aerul, se afla în contact direct cu namolul si preiau apa ce se evapora din acesta. La sistemele închise cu abur supraîncalzit, un condensator reali zeaza condensarea aburului în exces. La sistemele deschise, gazele reziduale înca fierbint i parasesc uscatorul împreuna cu aburul. La uscarea cu contact, caldura este condusa direct catre materialul de uscat (fi g. 10.25). Namolul si mediul de încalzire sunt separate prin diferite tipuri de peret i. 301

Fig. 10.25. Tehnologii de uscare. În functie de alimentarea cu caldura se regasesc în principal urmatoarele tehnologii de uscare: 1. Uscarea cu contact: a) uscator cu pelicula; b) uscator cu disc; c) uscator cu par fluidizat. 2. Uscarea cu transmitere: a) uscator cu cilindru rotativ; b) uscator cu suspensii; c) uscator cu etaje; d) uscator cu banda. La uscarea namolului din statiile de epurare rezultasi alte substante volatile. Gazele ce nu pot fi condensate, pot fi dezodorizate prin coincinerare în generatorul de cald ura. Aceste uscatoare au rol de a reduce umiditatea din namol într-un timp scurt, în vede rea valorificarii materiale a acestuia în agricultura ca îngrasamânt sau în vederea valorifi carii energetice a acestuia în incineratoare, centrale electrice, cuptoare de ciment, et c25. 25 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 302

CAPITOLUL 11. DEPOZITAREA DESEURILOR INDUSTRIALE 1. CLASIFICARE Pâna în prezent, în practica mondiala ca si în tara noastra predomina înca evacuarea reziduurilor în asa zisele gropi de gunoi care de fapt sunt niste gropi provenite fie din depresiuni geografice naturale, fie rezultate în urma unor decop ertari de teren sau cariere de constructii (pentru nisip si caramizi). Dupa modul în care se asigura protectia mediului înconjurator, poarta denumirea de: -depozitare simpla: consta în descarcarea simpla, neorganizata a reziduurilor în diverse gropi, foste cariere, sau pe alte terenuri, fara a se lua masuri speciale pentru protectia mediului înconjurator. Aceste sistem de depozitare a fos t în trecut sistemul cel mai raspândit, deoarece este cel mai ieftin, mai comod, dar nu si cel mai igienic. Substantele organice existente în componenta reziduurilor constituie locul prielnic de adapostire si înmultire a tot felul de insecte, muste si sobolani. În ac elasi timp resturile alimentare din continutul lor atrag turme de porci si alte animal e (oi). De aceea, acest sistem de depozitare simpla este unanim recunoscut ca periculos pen tru igiena publica, este inestetic si raspândeste mirosuri neplacute. -depozitare controlata este folosita din ce în ce mai mult în lume si în tara noastrasi ramâne înca sistemul principal de depozitare si neutralizare a reziduurilor, constând în descarcarea reziduurilor pe terenuri speciale, rampe, respectându-se anumite conditii de igienasi protectia mediului1. Depozitele se pot clasifica în functie de natura deseurilor depozitate, astfel: -depozite pentru deseuri periculoase; -depozite pentru deseuri nepericuloase; -depozite pentru deseuri inerte. Dupa natura deseurilor depozitate2: -menajere sau asimilabile acestora; -speciale; -inerte; -monodeponie. 1 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theordor Reziduuri menaj ere, stradale si industriale, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992; 2 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel Depozitarea, tratarea si re ciclarea deseurilor si materialelor, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2004;

Dupa continutul în substante organice3: -clasa I, când materialele (reziduurile) depozitate sunt de natura exclusiv minerala, sau cu un continut foarte redus de materii organice; au o inf luenta redusa prin substante poluante pentru factorii ambientali; -clasa ll-a, când deseurile depozitate sunt cu un continut majoritar în substante organice si care în procesul de descompunere polueaza factorii de mediu , necesita masuri speciale de izolare / etansare; Depozitarea deseurilor se poate face în mai multe variante, în functie de modul de colectare a acestora: -pentru depozitarea presortate în timpul colectarii, depozitarea se face pe o perioada de timp, timp în care se realizeaza o sortare finala, urmata de transportul acestor deseuri pe destinatii, respectiv la unitatile care le reintr oduc în circuitul productiv. Platformele de depozitare a acestor deseuri nu au o amenaja re speciala, ele fiind amplasate în spatii situate în afara localitatilor prevazute cu drumuri de acces a mijloacelor auto în orice perioada a anului; -pentru deseurile nesortate în timpul colectarii, depozitarea acestora se poate face în functie de operatiile de prelucrare ulterioara: pentru deseurile care se depoziteaza definitiv, fara a mai fi sortate si recuperate anumite materiale, sunt folosite rampele de suprafata sau gropile naturale amenajate corespunzator; pentru deseurile care se sorteaza dupa transport se folosesc platforme descrise la punctul 1; pentru deseurile alimentare care se prelucreaza prin compostare se folosesc platforme de suprafata, unde deseurile sunt maruntite, fermentate si amestecate cu pamânt, dupa care sunt livrate pentru a fi utilizate c a îngrasamânt în agricultura; pentru deseurile ce se incinereaza, platformele de depozitare temporara (pâna la ardere) sunt de suprafata. În functie de modul de fermentare a deseurilor în interiorul depozitului, avem: -depozite cu fermentare aeroba (fig. 11.1.a) - asezarea simpla a deseurilor; -depozite sanitare cu fermentare aeroba (fig. 11.1.b) asezarea sub forma de sandwich a straturilor de deseuri si pamânt; -depozite sanitare cu fermentare aeroba avansata (fig. 11.1.c.) asezarea sub forma de sandwich a straturilor de deseuri si pamânt, iar la partea inferioara a depozitului sunt amplasate conducte pentru colectarea scurgerilor; -depozite sanitare cu fermentare semi-aeroba (fig. 11.1.d) este asemanator cu depozitul sanitar cu fermentare aeroba avansata, având la partea

superioara canale de colectare; -depozite cu fermentare anaeroba (fig. 11.1.e) în interiorul depozitului sunt amplasate conducte pentru colectarea scurgerilor si pentru alim entarea 4 cu aer. 3 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel Depozitarea, tratarea si re ciclarea deseurilor si materialelor, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2004; 4 Xxx - http://www.menlh.go.id/apec_vc/osaka/eastjava/wst_mng_en/page1.html

b) a) c) d) e) Fig. 11.1. Tipuri de depozite în functie de modul de fermentare al deseurilor. 5 Pentru aceste tipuri de depozite, în figura 11.2. este prezentata canditatea de BOD obtinuta în depozit, pe parcusul unui an jumatate. 5 Xxx - http://www.menlh.go.id/apec_vc/osaka/eastjava/wst_mng_en/page1.html

BOD (mg/l) 105 104 103 102 101 100 Depozit cu fermentare aeroba Depozit sanitare cu fermentare aerDepozit sanitare cu fermentare semi-aeroba Depozit fermentare an(laborator) Depozit fermentare anaeroba (câmp) oba aeroba 00.5 11.5 2 An Fig. 11.2. Concentratia de BOD în functie de tipul de depozit utilizat. Principiile metodei de depozitare controlata: -alegerea amplasamentului rampei, se face de comun acord cu organele: sanitare; pentru protectia mediului; agricole. -studii de teren la care se vor tine seama de: distanta fata de periferia centrelor populate 1000 m;

pozitia fata de vânturile dominante; evitarea zonelor în care se pot produce inundatii; stabilirea modului de depozitare a reziduurilor în rampelor de depozitare controlata se pot utiliza urmatoarele procedee: rampe de depozitare obisnuite; rampe de depozitare controlata compactate; rampe de depozitare controlata a reziduurilor, în prealabil macinate; -precizarea succesiunii în timp a straturilor;

-compostarea reziduurilor; -protectia depozitului prin acoperirea cu pamânt; Rampele de depozitare controlata obisnuite: -înainte de începerea depozitarii se decupeaza stratul vegetal, care sa fie folosit la acoperirea finala a unui depozit mai vechi sau sa fie depozitat în apropiere pentru acoperirea finala a depozitului.

-aducerea reziduurilor si descarcarea pe teren, depozitul urmat sa ocupe o suprafata mica, strict necesara pentru operatiile de împrastiere (repartiz area pe zone), eventual compactate. -umplerea locului de depozitare prin înaintarea frontala sau inelara, fiecare nou strat de reziduuri de 0,25 0,3 m, urmând sa fie început din acelasi loc ca si precedentul. -se vor efectua amenajarile indicate în studiul hidrogeologic privind protectia apelor subterane si de suprafata si santuri de garda pentru protectia reziduurilor împotriva scurgerii apelor meteorice care ar putea veni din amonte, d e pe versanti si eventual îndiguiri ale rampei de depozitare. -suprafata de teren sa fie împartita în parcele de 1000 10000 m2, în functie de cantitatea zilnica de reziduuri care se depoziteaza. -reziduurile sa fie depozitate în straturi d 1,5 2 m, înaltime separate prin straturi intermediare de material inert, în grosime de 0,2

0,3 m.

-reziduurile sa fie descarcate cât mai aproape de locul de depozitare de unde sa fie împrastiate si compactate cu buldozerul zilnic, atingând înaltimea de 1,5 2 m, dupa care se acopera cu material; inert 0,2 0,3 m. zilnic se va amenaja ca depozit o suprafata corespunzatoare înaltimii de 1,5 2 m, strat de reziduuri. -dupa depozitarea ultimului strat de reziduuri se face acoperirea finala cu un strat de pamânt vegetal de 0,6 1,2 m, grosime împrastiat si compactat cu aceleasi mijloace care sunt folosite pentru reziduuri. -rampele de depozitare ale reziduurilor trebuie sa fie împrejmuite cu garduri demontabile care trebuie sa limiteze, de regula, suprafetele pe care se face depozitarea pe o perioada de 1 2 ani. -depozitul trebuie sa fie dotat cu tractoare pe senile echipate cu lama cu buldozer pentru împrastiat si compactat zilnic. -pentru o buna exploatare a rampelor de depozitare controlate este necesar sa se realizeze drumuri de acces corespunzatoare si grupuri de exploatar e. Depozitarea deseurilor pe teren descoperit reprezinta calea cea mai importanta pentru eliminarea deseurilor industriale în România, peste 80% din deseurile generat e fiind depozitate în fiecare an. Astfel, în decursul anilor, s-a acumulat o cantitate foarte mare de deseuri în depozitele existente. În prezent, în România sunt înregistrate 951 depozite industriale care ocupa peste 11000 ha. Cele mai numeroase depozite de deseuri industriale (354) sunt simple (de obicei, platforme betonate); de asemenea, exista un numar mare de halde de steril minier (251)

si iazuri de decantare/bataluri (209). Cea mai mare parte a depozitelor industri ale (aproximativ 76%) ocupa suprafete relativ mici de teren (pâna în 5 ha). Tabelul 11.1 prezinta situatia depozitelor de deseuri industriale, pe categorii precum si suprafetele ocupate.

Tabelul 11.1 Situatia depozitelor de deseuri industriale Depozite industriale Iazuri de decantare Halde de steril Halde de zgura si cenusa Depozite simple Depozite subterane Total Numar 209 251 108 354 29 951 Suprafata ocupata (ha) 2466 5932 2823 748 17 11986 (Date furnizate de MAPM) Doar 30% din depozitele industriale detin autorizatie de functionare. Restul functioneaza fara autorizatie, desi multe dintre acestea sunt amplasate necoresp unzator si nu sunt depozite controlate. De exemplu, 34% din depozitele industriale sunt amplasate intravilan, iar 6% din depozitele industriale sunt amplasate pe malul unor cursuri de apa. Doar 60% din depozite sunt în afara localitatilor. Din totalul depozitelor de deseuri industriale, cel putin 50 nu dispun de nici u n fel de amenajare pentru protectia mediului, iar cele mai multe sunt doar împrejmui te. Unele dintre depozite au una sau mai multe amenajari speciale (impermeabilizare, drenuri, canal de garda, foraj de monitorizare), dar foarte putine dispun de toa te amenajarile astfel încât sa îndeplineasca conditiile necesare pentru protectia calitat ii mediului. Haldele de zgurasi cenusa de termocentrala sunt depozitele cu cele mai numeroase amenajari: impermeabilizare cu substrat mineral, sistem de drenuri pen tru colectarea levigatului, diguri pentru stabilitate, foraje de urmarire a apei fre atice, sisteme de stropire a suprafetei. De asemenea, exista unele depozite de deseuri chimice si metalurgice, paturi de uscare sau bataluri pentru diferite tipuri de namoluri , care sunt proiectate cu amenajari pentru protectia apelor. În anul 1999 au fost înregistrate 83 depozite industriale pentru deseuri periculoase în 30 de judete, ocupând o suprafata totala de aproximativ 450 ha.

Judetele cu cele mai numeroase depozite de deseuri industriale periculoase sunt: Prahova (7 depozite), Alba, Argessi Vaslui (cate 6 depozite) si Timis (5 depozit e). Cele mai mari suprafete sunt ocupate de urmatoarele depozite de deseuri periculoase6: -iazurile de decantare de la Uzinele Sodice Govora (168 ha); -halda de zgura/cenusa de la Sidex Galati (100 ha); -iazurile de decantare de la Upsom Ocna Mures (92 ha); -depozitul industrial Turnu Tr. Magurele (62,3 ha); -iazurile de decantare de la Doljchim Craiova (15,8 ha). Orice depozit de deseuri trebuie sa asigure: -fluxuri tehnologice bine organizate si igienice, atât în interior cât si în afara amplasamentului; -colectarea / drenarea infiltratiilor provenite din umiditatea proprie si a precipitatiilor atmosferice pentru a împiedica patrunderea lor în pânzele freatic e; 6 Xxx - http://enrin.grida.no/htmls/romania/soe2000/rom/cap7/supr.htm

-colectarea si arderea gazelor rezultate din procesul de descompunere a deseurilor cu pondere de materiale organice; -daca suprafata depozitului permite se va asigura preluarea si evacuarea precipitatiilor la nivelul partii superioare a depozitului (acoperisul ui), evitându-se cresterea volumului de infiltratii catre corpul depozitului; -încadrarea civilizata în contextul general al mediului ambiant. Dupa încheierea exploatarii depozitelor de deseuri, adica atingerea cotelor finale ale depunerilor de materiale reziduale, acestea sunt în continuare obiectul unele supravegheri complete si atente, pâna se constata ca sunt complet stabilizate si n u mai prezinta nici un pericol de contaminare a mediului, adica, de la câtiva ani pâna la zeci de ani. 11.2. DEPOZITAREA DESCHISA Depozitele deschise comporta cele mai scazute costuri de investitie si de exploatare (costurile de acest fel pot cuprinde achizitia amplasamentului si une le activitati efectuate de functionarii municipali). în afara de aceasta, multe depoz ite deschise încep ca depozite controlate si apoi se degradeaza din lipsa de gospodarire si de alte resurse. În aceste cazuri resursele cheltuite pe o groapa controlata condu ce doar la o groapa deschisa. Datorita costurilor initiale scazute ale depozitelor deschise din cauza lipsei de competente si utilaje, aceste amplasamente sunt obisnuite în tarile în curs de dezvo ltare. Ele comporta riscuri semnificative pentru sanatatea oamenilor si pentru mediu, m ai ales pe masura ce compozitia deseurilor devine mai complexa în tarile în curs de industrializare. Costurile de remediere ale acestor amplasamente pot depasi cu usurinta costurile lor totale de investitii si exploatare pe toata durata de serviciu. Apele subterane impurificate nu mai pot fi readuse vreodata la starea lor initiala pentru a pute a fi utilizate, iar alte efecte daunatoare asupra mediului pot necesita decenii pentr u a fi reduse. Depozitele deschise atrag numeroase pasari care se hranesc din deseuri, aceste pasari devenind vectori de boli mai importanti decât mustele si rozatoarele. Practica depozitelor deschise de gunoaie constituie o dilema pentru orasele si localitatile mai sarace si mai mici din tarile în curs de dezvoltare: neîndoielnic, aceasta metoda nu este o practica sanatoasa (de mentionat, totusi, ca pentru tarile foar te sarace, unde orasele sunt situate în preajma deserturilor - de ex. Africa de Nord si Orien

tul Mijlociu - depozitele deschise, neamenajate, pot fi considerate eventual sanatoa se, cu conditia ca economiile rezultate din neîmbunatatirea depozitelor sa fie folosite pentru ameliorarea costurilor serviciilor de colectare). 11.3. DEPOZITAREA ÎNCHISA La proiectarea unui depozit închis este indicat ca amenajarea sa fie vazuta prin prisma a patru faze cheie, începând de la conceperea initiala pâna la închiderea finala.

Aceste faze sunt7: -amplasarea -proiectarea -constructia, exploatarea si monitorizarea mediului -închiderea si post-închiderea O astfel de gospodarire sanatoasa poate fi favorizata de folosirea judicioasa a resurselor în fiecare faza de dezvoltare a gropii de gunoi. 11.3.1. Amplasarea Amplasarea poate fi una dintre cele mai dificile actiuni în realizarea gropii de gunoi. Principatele considerente sunt8: -capacitatea; -participarea (implicarea) populatiei în procesul de amplasare; -hidrogeologia / materialul de acoperire; -accesul. a) Capacitatea În procesul de amplasare, suprafata de teren disponibila este un considerent cheie . Pentru minimizarea costurilor de tranzactionare legate de conceptie, autorizare, amplasare, închidere si post-închidere, este de dorit ca menajarea sa functioneze ce l putin 20 ani. În practica multe din amenajarile pe termen scurt se transforma în amenajari pe termen lung; asadar este important sa se tina seama de toate aspect ele procesului de amplasare. Într-o descriere a depozitelor închise, controlabile, partile componente sunt urmatoarele (fig. 11.3.): -radierul, realizat obligatoriu cu taluze pentru sporirea stabilitatii, din punct de vedere functional, radierul trebuie sa asigure stabilitatea constru ctiva a întregului ansamblu si etansarea prin impermeabilizare si drenaj fata de substante le lichide poluante pentru stratul acvifer; -corpul, sau spatiul propriu-zis de depozitare pentru deseuri: acest volum, din ratiuni tehnico - economice si de protectia factorilor mediului ambia nt, este recomandabil a fi executat, pe cât posibil, în semirambleu; -acoperisul, sau partea superioara, supraterana, se realizeaza în taluze (fig. 11.3. - 3') cu banchete (fig. 11.3. - 3") si coronament, pentru asi gurarea stabilitatii corpului. Functional, acoperisul trebuie sa asigure oprirea infiltr atiei precipitatiilor si concomitent oprirea fluxului de gaze rezultate din descompune rea deseurilor catre atmosfera, precum si sa asigure o încadrare ecologica (aspect civ ilizat) în contextul natural al zonei; -digurile de compartimentare, au rol functional de izolare si sporire

suplimentara a stabilitatii si înaltimii depozitului. 7 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel ciclarea deseurilor si materialelor, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2004; 8 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel ide urbane si industriale, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2003; Depozitarea, tratarea si re Managementul deseurilor sol

Fig. 11.3. Alcatuirea generalaa unui depozit de deseuri9 . Fig. 11.3. Alcatuirea generalaa unui depozit de deseuri9 . Criteriile fundamentale cerute amplasamentului oricarui depozit de deseuri sunt urmatoarele: -sa permita deservirea depozitarii mai multor localitati sau mari cartiere (criteriu economic si de folosire intensiva a spatiului alocat); -sa prezinte stabilitate referitor la conditiile de mediu; -sa se afle, pe cât posibil, lânga un versant care sa nu prezinte pericolul fenomenelor de alunecare, prezenta unor izvoare si relativ aproape de emisar (râu sau canal de desecare); -structura geologica cu textura pamântului sanatoasa, fara falii sau formatiuni carstice sub amplasament, argiloasa (sau predominant argiloasa), iar nivelul apelor subterane fata de cota radierului sa se afle la o adâncime mai mare ele 5,0 m (ha,fr -figura 11.3.); -caracteristicile geotehnice sa poata permite un gabarit eficient economic (înaltimea corpului depozitului sa fie mai mica de 40 m), cu posibilitati de executie 50 % în debleu si 50 % în rambleu (fig. 11.3); -sa excluda riscul pericolului inundarii sau spalarii prin apele de viitura (amplasament în zona aparata); -sa se afle la distante mai mari decât cele minim admise prin norme si standarde fata de asezari umane, cai de comunicatii, alimentari cu apa, arii protejate (parcuri si rezervatii naturale, monumente istorice, arheologice sau a le naturii); -sa evite zone de cabluri subterane (electricitate, telefoane) si alte retele de utilizari subterane (conducte de alimentare / canalizare, petrol, s.a. ) sau supraterane (linii electrice de joasa sau înalta tensiune); -sa nu prezinte riscul (pe directia aval) unor eventuale ruperi ale depozitului spre asezari umane, oglinzi de apa, obiective economice sau militare ; -sa prezinte stabilitate fata de fenomenele seismice. 9 Xxx - http://www.classes.ce.ttu.edu/CE5327/

Ca amplasamente corespunzatoare pentru depozitele de deseuri se recomanda cele ale fostelor cariere, exploatari la zi epuizate, gropi de împrumut, depresiuni nat urale, mlastini, balti superficiale care nu se mai pot amenaja, asana sau care au forme rare de viata, terenuri degradate total sau poluate intens si a caror recuperare este fo arte costisitoare. Pentru ca depozitul controlat de deseuri sa asigure un flux tehnologic complet (presortare, reciclare, valorificare energetica, colectare, transport, epurare s i evacuarea levigat , încadrare ambientala civilizata, evacuari cantitative si calitative ale des eurilor, s.a.) trebuie, pe lânga constructiile principale propriu-zise, sa mai cuprinsa (fi g. 11.4): -retea de drumuri de acces si manevra, punct de control - intrare înregistrare; -platforma tehnologicasi rampa de spalare auto; -corp cladiri administratie si cu caracter social; -statie sortare, magazii pentru materiale colectare selectiva; -grup si retea proprie de alimentare cu apasi canalizare cu racord pentru statia de epurare cu platforma de compostare; -alimentare cu energie electrica, respectiv post transformare pentru retelele electrice aferente; -sistem de monitorizare aferent protectiei calitatii factorilor de mediu si activitatilor din depozit; -teritoriu (zona) cariera de împrumut pentru straturile de acoperire si lucrarile de terasamente; -plantatie de protectie si izolare (mascare ecologica) si aliniament constructie de împrejmuire. Fig. 11.4. Schema generala de amenajare a unui depozit de deseuri: 1 - cladire administrativa; 2 - magazie; 3 - statie sortare, 4 - statie de bioga z; 5 - statie de epurare, 6 - bazin colector pentru levigat; 7 - parcare; 8 - zona de împrumut p entru straturi de acoperire; 9 - platforma tehnologica; 10 - decantoare pentru îngrosare levigat; 11 - platforme pentru cântarire; 12 - post Transformare; 13 - plantatie d e protectie; 14 - împrejmuire.

Geometria depozitelor de deseuri (forma si dimensiunile în planurile orizontal si vertical) urmareste, cel mai adesea, orografia terenului de amplasament, dar est e influentata de: -hidrogeologia profilului de sub teritoriu (nivelul apelor subterane, pamânturi necorespunzatoare sau stâncoase si cu dificultati fata de excavare); -stabilitatea în taluz pentru debleu si rambleu; -gabaritul maxim posibil (legat de unghiul de asezare / stabilitate al deseurilor); -asigurarea stabilitatii stratelor de etansare / separare sau drenare si de posibilitatile financiare. Important de subliniat este faptul, ca atunci când depozitul deserveste mari zone urbane (volume mari), gabaritul posibil a fi realizat în pianul vertical influente aza proportional suprafata necesara a depozitului. Acest aspect este deosebit de important caci activitatea aferenta unui depozit de deseuri este eficienta (rentabila) dac a permite o exploatare de minim 15-20 ani. În functie de toate acestea, solutiiie constructive generale pot fi conforme sau mixte între solutiile prezentate în figura 11.5. - a, b, c, d. Optiunea pentru schema constructiva din figura 11.5. - a este dependenta de existenta stratului natural de argila necontractilasi foarte greu permeabila (K < 1x109 m/s). Daca aceasta ultima conditie (K) nu este îndeplinita sunt necesare masuri constructive de corectie (bariera de etansare minerala, realizata prin compactar e mecanizata) sau sa se aleaga una dintre solutiile prezentate în fig. 11.5. - b, c. La solutia constructiva din figura 11.5 - d se apeleaza doar în cazul inexistente i la suprafata sau prezentei doar la mare adâncime a stratului argilos. De asemenea se mai apeleaza la astfel de solutii când carierele de argila se afla la mari distante (nerentabil e economic) sau când calitatea acesteia este necorespunzatoare. Fig. 11.5. Solutii constructive ale depozitelor de deseuri Un alt punct de vedere aferent solutiilor constructive ale depozitelor de deseur i, se refera la modul de realizare prin prisma orografiei amplasamentului si al terasamentelo r necesare executiei.

În acest context depozitele se pot realiza în urmatoarele tipuri de scheme constructive (fig. 11.6.): -depozit în rambleu; -depozit în debleu; -depozit în semirambleu. Solutia optima, din punct de vedere a terasamentelor, este cea care tine cont de cota nivelului apelor freatice si a texturii pamântului de sub linia radierului. Fig. 11.6. Solutii constructive din prisma orografiei amplasamentului Rolurile functionale esentiale ale celor doua componente de baza ale depozitelo r, acoperisul si radierul, (fig. 11.7sifig. 11.8) sunt: A. ale acoperisului: - colectarea si evacuarea în afara perimetrului a scurgerilor de natura pluviometrica; -drenajul si evacuarea apelor meteorice, infiltrate prin stratul vegetal superficial; -etansarea si izolarea corpului depozitului; -colectarea, stocarea sau arderea gazelor de fermentare; -încadrarea ecologica în mediul înconjurator al zonei.

B. ale radierului: -filtrarea levigatului provenit din umiditatea proprie a deseurilor; -drenarea, transportul si evacuarea catre statia de epurare a levigatului; -etansarea perimetrului acestuia pentru oprirea eventualelor infiltratii ale levigatului catre subteran; -stabilirea / ranforsarea perimetrului radierului si taluzelor acestuia. Fig. 11.7. Rolurile functionale ale acoperisului si radierului unui depozit Fig. 11.8. Sectiune într-un depozit de deseuri.10 Pentru dimensionarea rampelor de depozitare controlata a deseurilor menajere se pleaca de la efectuarea planului topografic al terenului, dupa ce acesta a fost ales pe baza studiului geotehnic si hidrogeologic aprobat de organele locale sanitare si agricole. 10 Xxx - http://www.latrobe.vic.gov.au/Landfill/

Suprafata si volumul rampei trebuie sa aiba o capacitate de depozitare a deseur ilor menajere din localitatea pentru care se construieste rampa, pe o perioada de mai multi ani având ca prim element de calcul cantitatea medie de deseuri anuala. Dupa ce este cunoscuta aceasta se poate calcula capacitatea anuala a rampei de depozitare controlata cu relatia: ·. -1 k nQo (n )· 0 . Cd = ·.1+. (m3) (11.1) m 2 .. în care: Cd - capacitatea rampei de depozitare controlata necesara pentru "n" ani, m3; Qo = Qm+Qs+Ql - cantitatea totala de deseuri din primul an de calcul, m3/an; Om - cantitatea medie de deseuri menajere din anul de baza, m3/an; Qs - cantitatea medie de deseuri stradale, m3/an; Ql - cantitatea medie de deseuri industriale, m3/an; ' k0 - coeficient de crestere în timp a cantitatii de reziduuri menajere, stradale s i industriale (de aceeasi categorie) pentru care se poate lua o crestere anuala de cca. 5% adica ko = 0,05; n - numarul de ani pentru care se intentioneaza sa se prevada depozitarea controlata, n = 10-25 ani; m - coeficient care tine seama de gradul de compactare în depozit, m = 2 - 4 ani, în functie de greutatea specifica a deseurilor; În calculul capacitatii necesare rampelor de depozitare controlata trebuie sa se tina seama si de cantitatile de reziduuri rezultate în urma altor metode de tratare a d eseurilor: -de la statiile de incinerare cca. 10 - 15% m3/an din capacitatea totala a statiei de incinerare; -de la statiile de compostare cca. 25 - 40% m3/an din întreaga capacitate a statiei de compostare.

Pentru calcule aproximative se poate estima suprafata terenului necesara pentru o rampa de depozitare controlata a deseurilor cu indicatorii: 0,6.5 - 0,75 m2 teren pentru fiecare tona de deseu evacuat si depozitat într-un singur strat de 1,5 - 2,0 m înaltime; 0,15 - 0,25 m2 teren pentru fiecare m3 de deseu evacuat si depozitat în straturi cu aceeasi înaltime (1,5 - 2,0 m). Daca deseurile au fost în prealabil macinate, capacitatea rampei de depozitare creste cu 40 - 50% si deci este necesara o suprafata de teren redusa Ia aproxima tiv la jumatate. Standardele de mediu mai exigente maresc costurile de constructie, exploatare si închidere ale depozitelor de deseuri. Suprapunându-se cu o criza de capacitate a gropilor de gunoi din anumite tari, acesti factori conduc la constructia depozite regionale care pot satisface cerintele legate de mediu în conditii de eficienta ec onomica. Astfel de depozite regionale, deservesc o regiune mai mare decât ar deservi în mod normal o groapa de gunoi municipala. Aceste considerente sunt aplicabile atât în tarile în curs de dezvoltare cât si în cele industrializate. Constructia si utilizarea statiilor

de transfer micsoreaza costurile de transport, atunci când se folosesc depozite re gionale, mai îndepartate. b). Implicarea publica Proiectantul trebuie sa fie pregatit pentru implicarea comunitatilor potential a fectate în procesul de amplasare. El trebuie sa stabileasca un dialog si relatii de lucru c u reprezentantii comunitatilor afectate, pentru ca acestea sa-si exprime preocupar ile legate de proiectarea si implementarea planului depozitului de deseuri. c) Hidrogeologia: Este de dorit sa se profite de geologia unui amplasament. În mod particular, tipurile de soluri si de roci situate sub depozitul de deseuri si grosimea fieca rui strat de sol pot limita migrarea scurgerilor spre apele subterane si pot reduce concentra tia poluantilor. De exemplu, solurile argiloase încetinesc semnificativ migrarea scurg erii si pot reduce concentratia metalelor grele. Un asternut de roci vulcanice serveste de asemenea la oprirea scurgerii. Pe de alta parte, nisipul va avea un efect slab de încetinire a migrarii scurgerilor si are o capacitate scazuta de îndepartare a poluantilor. d) Materialul de acoperire: Disponibilitatea materialului de acoperire este de asemenea un considerent important în decizia de amplasare. Deseurile compactate trebuie acoperite zilnic, la sfârsitul operatiilor, cu 15-30 cm de sol. Aceasta creeaza o nevoie importanta de material de acoperire si poate conduce la costuri prohibitive în cazul în care acest sol trebuie transportat de la distante mari de amplasamentul gropii. e) Accesul: Pentru limitarea costurilor de manipulare si pentru descurajarea folosirii de amplasamente de depozitare ilegale, este important ca depozitul de deseuri sa fi e amplasat destul de aproape de zona pe care trebuie sa o deserveasca. Dat fiind ca zonele urbane se extind cu repeziciune, o amenajare periferia unei localitatii existente, se va afla în ape de zonele populate. De aceea, o amenajare ideala va fi , pentru a nu perturba viitoarea dezvoltare urbana, dar destul ezonabil. situata la viitorul previzibil, prea apro suficient de departe de oras de aproape pentru un acces r

Deseori, folosirea statiilor de transfer într-un oras poate permite amplasarea depozitului la o distanta mai mare de centrele populate.

Drumurile de acces la un depozit de deseu trebuie sa fie adecvate tipurilor si numarului de vehicule care vor fi folosite. La estimarea capacitatii si a factorilor NIMBY proiectantul trebuie sa aiba în vedere cresterea prognozata a populatiei si tendintele viitoare de dezvoltare a teritoriului în zona. Nu este ceva neobisnuit ca un amplasament initial izolat amplasat pe o zo na întinsa sa se pomeneasca restrâns de o dezvoltare urbana intensa, sa fie confruntat cu rezidenti vecini ostili si împiedicat sa se extinda la capacitatea sa proiectata. Restrictiile de folosire a terenurilor si zonarea efectuata de departamentul municipal de pla nificare a amenajarii teritoriului pot fi de ajutor în evitarea unor astfel de conflicte. Aut oritatile municipale trebuie sa integreze ori de câte ori este posibil, aceste angajamente în planul initial al amplasamentului depozitului de deseuri.

Dupa alegerea amplasamentului final trebuie facuta o evaluare a riscului privin d mediul (EnRA). Aceasta evaluare trebuie sa analizeze în mod riguros atât aspectele de mediu cât si cele umane ale proiectului depozitului. Continutul efectiv al unei as tfel de EnRA va depinde de reglementarile locale. Totusi, ca un minimum, EnRA trebuie sa detalieze riscurile posibile ale amenajarii privind apele subterane si de supraf ata, riscurile legate de emisiile de gaze, impactul vietuitoarelor daunatoare, trafic ul, murdariile si zgomotul din zonasi posibilitatile de recuperare a terenului dupa încheierea perioadei de post-închidere. Aceste directive generale se aplica în egala masura gropilor controlate si celor amenajate. În cazul în care un depozit deschis existent trebuie reamenajat într-o groa pa controlata sau o groapa de gunoi amenajata, decizia de amplasare este deja luata . În acest caz proiectantul aplica procedura de mai sus zonelor propuse pentru extind erea amplasamentului existent. 11.3.2. Proiectarea Proiectarea unui depozit de deseuri afecteaza semnificativ securitatea, costul s i eficienta sa în cursul perioadei de serviciu a amenajarii. Aspectele cheie care ne cesita atentie în faza de proiectare sunt: capacitatea, proprietatea exploatarii (publica sau privata), monitorizarea controlului scurgerilor si gazelor emise, zona de acces si descarcare, pre -prelucrarea si politica fata de centrele de colectare, documentatia de exploatare si de protectie a mediului, planurile de închidere si post - închidere, p recum si programul relatiilor comunitare. Aceste considerente pot avea diverse implicatii pentru amenajarile de gropi controlate si pentru gropile amenajate. a) Capacitatea: În cazul depozitelor controlate, capacitatea planificata nu poate fi protejata pri n zonare si garantii de restrângere a folosirii terenurilor, asigurate de autoritati le municipale. De aceea proiectantul depozitului trebuie sa foloseasca în mod strateg ic amplasamentul desemnat pentru a minimiza influentele viitoare datorate dezvoltar ii municipale si sa maximizeze suprafata totala disponibila pentru depozitarea de g unoi în cursul duratei de serviciu a amenajarii. Strategiile pot consta în achizitia de pr oprietati din jurul amplasamentului gropii sau lucrând spre interior pornind de ia limita considerata

ca cea mai susceptibila pentru dezvoltarea urbana. Pentru depozitele de deseuri deja amenajate, capacitatea este stabilita adesea p rin autorizatiile de functionare pe baza de crestere etapizata. Astfel, în loc de a de clara capacitatea întregului amplasament în faza initiala de proiectare, proiectul o elabo reaza în etape pe doi - trei ani în conditiile în care amplasamentul în ansamblu satisface cerintele de zonare si de utilizare a terenurilor. Aceasta practica permite proprietarului depozitului sa dezvolte proprietatea în m od selectiv, cu flexibilitatea de a o converti în variante mai profitabile ale terenu lui care pot fi realizate în timp. Aceasta se poate aplica mai ales în cazul proprietarilor priva ti de astfel de depozite de deseuri. În cazul proprietarilor de amenajari municipale, cr esterea etapizata poate fi de asemenea recomandabila pentru aceleasi motive. La nivel municipal, proiectantii, trebuie sa asigure în orice caz, existenta permanenta a unor amplasamente adecvate cu capacitatea necesara pentru nevoile de extindere în viito r ale depozitelor de deseuri.

b) Proprietatea si exploatarea publica /privata: În majoritatea tarilor în curs de dezvoltare depozitele de deseuri sunt detinute si exploatate de administratiile locale sau alte agentii publice. De felul propriet atii depind adesea fondurile de investitii necesare pentru a construi astfel de amenajari sa u de a le moderniza pe cele existente. Acolo unde exista competente confirmate în sectorul privat, proiectantii (planificatorii) municipali trebuie sa exploreze varianta privatizarii pe baza de contract a exploatarii depozitului. Aceasta varianta trebuie studiata cu atentie pentru ca ea comporta probleme de recuperare de costuri si de plati de taxe pentru privilegiile de descarcare la " groapa de gunoi". 11.3.3. Monitorizarea si controlul scurgerilor Controlul scurgerilor constituie un factor cheie în proiectarea si exploatarea sig ura a depozitului controlat de deseuri. Descompunerea naturala a deseurilor, cantona te în corpul depozitului, în combinatie cu infiltratiile pluviale din amplasament determ ina scurgerea spre fundul gropii a unor poluanti potentiali toxici. Cu cât climatul es te mai umed, cu atât sunt mai mari riscurile potentiale de poluare a apelor subterane din cauza depozitului de deseuri. Asa cum s-a aratat mai sus, geologia unui amplasament poate exacerba sau reduce cantitatea de scurgeri care patrund în mediu. La formarea scurgerilor pot contribui diverse deseuri. Pigmentii din vopsele si bateriile din gospodarii pot degaja poluanti pe baza de metale grele. Deseurile gospodaresti vatamatoare (adica produse pentru vopsit, pesticide pentru gradinar it, produse legate de automobile) si deseurile vatamatoare de la generatorii comerci ali si industriali pot degaja poluanti chimici organici. Un depozit amenajat contine elemente tehnice destinate împiedicarii degajarii în mediu a unor substante vatamatoare. Adesea sunt folosite materiale naturale sau sintetice pentru a captusi fundul si partile laterale ale gropilor cu scopul de a împiedica migrarea scurgerilor în apele subterane sau de suprafata învecinate. La multe gropi de gunoi se folosesc captuseli care constau din straturi de argil a compactata, cu grosimi de 0,6 m sau mai mult. Alte captuseli constau din folii r elativ subtiri din plastic, confectionate dintr-o varietate de materiale sintetice. În or ice caz, oricare tip de captuseala poate sa nu reuseasca sa retina scurgerea, Captuselile naturale sau sintetice se pot fisura, mai ales daca sunt instalate

incorect, sau pot sa-si piarda în timp rezistenta. În eforturile de îmbunatatire a izo larii scurgerii, este recomandata o alternativa care utilizeaza în locui unui singur material de captusire, o combinatie de materiale de captusire naturale si sintetice numita c aptuseala compozita(fig. 11.9.)11. 11 Rushbrook Philip si Pugh Michael Solid waste landfills in Middle come Countries, The World Bank, New Zork, S.U.A., 1999; and Lower-In

a) b) Fig. 11.9. Tipuri de captuseli pentru depozite de deseuri: a) captuseala simpla; b) captuseala dubla. Pentru depozitele de deseuri, etansarea de baza minerala este formata în general din unul sau mai multe straturi de material argilos, compactate astfel încât sa asig ure o permeabilitate cât mai redusa la apa sau la alti agenti lichizi contaminati, cât si o capacitate portanta care sa diminueze deformatiile provocate de materialele soli de si sau lichide depozitate (Fig. 11.10 11.13)12. 12 Xxx Monitorul Oficial al României, Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 757/5004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor;

a) b) a) b) Fig. 11.10. Tipuri de baze impermeabile pentru depozite de deseuri: a) deseuri periculoase clasa a; b) deseuri nepericuloase clasa b; c) deseuri nep ericuloase clasa b.

13 Fig. 11.11. Modul de asezare a membranelor. 14 Fig. 11.12. Asezarea membranei. Desi aceste solutii constructive sunt utilizate destul de frecvent, informatiile asupra comportarii în timp a straturilor de etansare argiloase sunt destul de reduse sau incomplete. Dintre problemele generate de folosirea argilelor se pot aminti: -defecte de calitate a materialului de împrumut - datorate fie zonelor cu argila de dimensiuni mai mari (argila grosiera) si mai putin plastica, fie problemelor de control la livrare pe santier, -bulgari de material argilos a caror suprafata este uscatasi care nu mai pot fi dispusi corect în straturile respective; -grosimi ale straturilor prost controlate, dupa compactare, la partea inferioara a stratului de etansare; 13 Xxx - http://www.tenax.net/geosynthetics/drainage/landfill.htm 14 Xxx - http://www.wtl.ca/geomembrances/fire_water_storage.htm

-racordarea defectuoasa a unei portiuni compactate cu alta sau de la o zona noua cu alta deja realizata (aparitia unor portiuni de pamânt natural permeabil într e cele doua zone); -controlul insuficient sau neadecvat al masei volumice uscate si a continutului de apa în timpul procesului de compactare; -protectie neadecvata sau insuficienta a procesului de uscare a straturilor realizate; -grad de saturare insuficient a materialului din componenta straturilor de protectie; -eroziunea interna a argilei în exploatarea depozitului; -eroziunea argilei de-a lungul structurii si de-a lungul tuburilor de drenaj ce traverseaza stratul de etanseitate; -forfecarea stratului prin tasari localizate diferit daca capacitatea portanta a soiului suport este mica; -alunecarea stratului pe panta; -probleme diverse: gauri provenite de la picheti sau de la prelevari de probe de control acoperite defectuos, s.a. În figura 11.14. se prezinta schema de realizare a unui depozit modern, cu radier etanssi drenuri orizontale. Din vechiul depozit se pot transborda unele deseuri în noul de pozit, urmarind realizarea unei cote pentru vechiul depozit încadrat în peisajul natural. Fig. 11.13. Varianta de realizare a unui nou depozit. Pentru a alege varianta de etansare a bazei unui depozit cu argila sunt necesare informatii complete asupra proprietatilor fizice, chimice si mecanice ale acestui material, atât în stare naturala cât si în conditiile unor solicitari similare celor din depozit. S-au propus solutii diferite de captuseala pentru baza depozitelor de deseuri r ealizate pe teren natural, cu fundatie de argilasi materiale geosintetice. Principalele conditii pe care trebuie sa le îndeplineasca un teren pentru a putea realiza o fundatie sanatoasa, pentru un depozit de deseuri menajere sunt: -sa constituie o bariera hidraulica naturala pentru levigat; -sa aiba o capacitate portanta suficientasi o compresibilitate scazuta.

Este dificil de gasit terenuri care sa satisfaca în mod natural aceste conditii si atunci utilizarea geosinteticelor este necesara. Sunt numeroase exemple în lume, de ruperi ale bazei depozitului cauzate de fundare a pe terenuri cu coeziuni scazute sau din cauze neprevazute (ruperi de diguri, tensiu ni, scufundari, cavitati din dizolvare sau din depresiuni cauzate de sedimentarea diferentiala a materialelor).

De aceea, se recomanda în aceste cazuri armarea fundatiei, având ca scop omogenizare a sedimentarii, reducerea presiunilor în geomembrane si cresterea capacitatii portan te. Probleme similare sunt întâlnite atunci când depozitul nou se ridica peste un depozit vechi necontrolat. Functia esentiala a sistemelor de straturi este sa se comporte ca o bariera împotriva levigatului, protejând de poluare apa freatica. Toate aceste cerinte pot fi satisfacute numai prin utilizarea sistemului multis trat, folosind atât materiale naturale cât si o combinatie de diferite geosintetice (fig. 11.15), în con formitate cu strategia de proiectare a depozitului avuta în vedere. Cel mai simplu sistem este constituit dintr-un strat compact de argila în prezenta unor bariere naturale (Fig. 11.15. - a). Utilizarea singulara a unei geomembrane nu prezinta siguranta si nu are aplicabilitate. Cel mai utilizat sistem este constituit dintr-un strat de argilasi o geomembrana. Fig. 11.14. Tipuri de sisteme de etansare Pentru a mari avantajele compozitului, geomembrana trebuie pozitionata în contact direct cu startul mineral, evitând înterpunerea vreunui start de drenaj între stratul sintetic s i cel mineral (fig. 11.15. - b). Punctul de vedere este adesea controversat si un strat de control al levigatulul este impus de legislatia unor tari, aceasta ca o consecinta care considera straturile sintetic e "total imprevizibile" Cossu - 1995. Alti autori avertizeaza ca utilizarea unui astfel de bariere pot f avoriza scurgerea lichidelor poluante în subsol (Fratalocchi-1995). Un singur start de compozit (fig. 11.15. - c) creste nivelul de siguranta si poate preveni deshidratarea si ruperea stratului mineral. Stratul dublu de compozit (fig. 11.15. - d) exploateaza din plin posibilitatea unui control intermediar al scurgerilor. Pe taluze realizarea sistemului de captuseala trebuie facuta în aceleasi conditii. Din cauza dificultatilor în asezarea corespunzatoare a straturilor de argila compacta se rec omanda utilizarea prefabricatelor cu geomembrana, captuseala din argila geocompozita sau captuseal

a din membrane geocompozite. Aceste sisteme de etansare permit prin proprietatile de etansare ale bentonitei sa ermetizeze orice fisura sau gaura formata în geomembrana. Si sistemul de închidere a depozitului are rolul de a izola deseurile de mediul înco njurator, de a controla infiltratiile de apa de precipitatii, de a asigura evacuarea biogazul ui. Elementele componente sunt aratate în figura 11.16. Aplicatiile geosinteticelor include: -geotextile cu functie de protectie / suport; -geonet cu rol de drenaj în stratul filtrant; -geomembrane (HDPE sau GCL) cu rol de etansare.

Fig. 11.15. Elementele tipice ale unei acoperiri complete În continuare sunt prezentate alte tipuri de captuseli de acoperire a depozitelor de deseuri (fig. 11.17). Din cele prezentate rezulta ca geosinteticele îndeplinesc într-un depozit de deseuri numeroase functii: de etansare, separare, protectie, ranforsare si drenaj. Acestea reprezi nta argumente necesare si suficiente pentru a face utilizarea lor recomandata. Ele sunt apte sa raspund a rolului pe care-l au în structura, prin caracteristicile de referinta si de performanta demonstrate de aceste materiale în timpul transportului, montarii si exploatarii depozitelor de deseuri. Însusirile lor fizice, mecanice si de anduranta, adecvate în raport cu cerintele fa ta de un sistem de depozitare controlata, reprezinta înca un argument tehnic deja acceptat, testat si recunoscut. Pentru a minimiza producerea de scurgeri, se împrastie zilnic peste depozitul de d eseuri un material de acoperire. La închiderea unei gropi de gunoi, se aplica un strat final de acoperire.

Împrastierea bentonitei de sodiu Împrastierea bentonitei de sodiu Fig. . Asezarea geomembranei.

16 17 Fig. 11.16. Diferite tipuri de straturi de închiderea a depozitelor de deseuri si modul de realizare a acestora15, . 15 Xxx Inovative technology. Alternative landfill cover, http://apps.em.doe.gov/ ost/pubs/itsrs/itsr10.pdf 16 Xxx Monitorul Oficial al României, Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 757/5004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea de seurilor; 17 Xxx - http://www.tenax.net/geosynthetics/drainage/landfill.htm

a) Colectarea si epurarea levigatului Scurgerile retinute de captuseala se acumuleazasi pot sa strabata prin aceasta daca nu sunt îndepartate printr-un sistem de colectare a scurgerilor. Sistemele de colectare a scurgerilor sunt instalate deasupra captuselii si const au de obicei dintr-un sistem de conducte perforate, care colecteaza scurgerile si le transporta la un bazin de stocare (colectare) - figura 11.18. Scurgerile din bazinul de stocare trebuie îndepartate periodic si epurate sau eliminate. Fig. 11.17. Schema unui camin de colectare levigat. Fig.11.18. Tevi de colectare levigat.18 18 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins titutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;

Fig. 11.19. Put de curatare a tevilor de colectare levigat.19 Cele mai obisnuite metode de gospodarire a scurgerilor sunt: evacuarea într-o sta tie de epurare a apelor uzate, epurarea la fata locului, urmata de descarcarea într-o canalizare, sau într-o apa de suprafata (în functie de calitatea scurgerii epurate) si recircularea înapoi în groapa de gunoi. Toate aceste variante necesita în general un sistem de pompare. Ele necesita o întretinere considerabila datorita naturii corozive a scurgerilor. b) Recircularea scurgerii: Recircularea scurgerii peste deseurile din depozitele de gunoi s-a dovedit ca ma reste de aproape 10 ori cantitatea si calitatea gazului pentru recuperare, reduce concent ratia de poluanti din scurgeri si favorizeaza tasarea deseurilor. În prezent exista acumulata o experienta considerabila de la astfel de depozite d e deseuri, gen bioreactor, existente în SUA, Europa si Brazilia. Într-o tara ca Brazilia cu clima c aldasi deseuri bogate în materii organice, celulele gropilor de gunoi se stabilizeaza în 3-5 ani. R ecuperarea pentru energie a gazului din gropile de gunoi este fezabila, iar dupa cinci ani celulele pot fi excavate, iar spatiul ramas poate fi refolosit. Materialul asemanator cu humusul care este exc avat (cam 65%), poate fi reciclat drept compost, iar materialul ramas poate fi folosit pentru ac operirea zilnica în urmatoarele celule. Ca o alternativa la sistemul de epurare a scurgerilor, reinjectarea scurgerii p oate fi deosebit de potrivita în zonele cu precipitatii putine dat fiind ca volumul scurgerilor (lixiviatului) în astfel de 19 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins titutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;

zone depinde mai mult de umiditatea deseului decât de infiltratiile din ploi. În une le cazuri, aceasta tehnologie poate fi mai eficienta economic decât alte sisteme de epurare a scurger ilor. Recircularea scurgerilor este o tehnica relativ noua de gospodarire a acestor li chide. Ca tehnica de gospodarire, scopul sau este de a stabiliza deseurile printr-o descom punere controlata, însotita de recuperare de metan. Aceasta vine în contrast cu tehnologia standard a g ropilor de gunoi, care pune accentul mai mult pe izolarea deseurilor. Unul dintre posibilele dezavantaje ale recircularii poate fi colmatarea sistemel or de colectare a scurgerilor, care contribuie astfel la cresterea evacuarii de scurgeri în mediu (d esi efectul principal este tocmai opus) si agravarea problemelor de mirosuri. Dupa compararea avantajelor si dezavantajelor, factorii legislativi federaii di n SUA au decis sa permita recircularea scurgerilor numai la gropile de gunoi care au o captusea la compozitasi un sistem de colectare a scurgerilor care satisface cerintele de eficienta specific ate. Sistemele actuale de captuseli si de colectare a scurgerilor descrise mai sus su nt prea scumpe pentru multe tari în curs de dezvoltare. Exista trei practici care sunt mult mai ieftine si care pot fi practice în anumite situatii: -asa cum s-a aratat în descrierea statiilor de transfer, deseurile, dintr-o zona c u precipitatii putine pot fi uscate partial la statiile de transfer, înainte de a fi depuse în groapa de gunoi. aceasta va reduce scurgerile produse la groapa; -pentru zonele în care pre-uscarea nu este practica, sau unde solul este foarte permeabil la apa (deci unde scurgerea de lichide va fi o problema majora), ar putea fi necesara amplasarea gropii de gunoi într-o zona cu panta mai mare decât s-ar alege de obicei. în combinatie cu un sistem de colectare a scurgerilor bine distribuit (exemplu: în figura 11.19 se prezinta schema de îmbinare - detaliu racord - între stratificatiile acoperisului si radierului), ac easta poate reduce pericolele de impurificare a pânzei freatice. panta efectiva necesara va depinde d e conductivitatea solului, stabilitatea suprafetei nivelate si de alte considerente tehnice specif ice amplasamentului. folosirea unei pante de nivelare mai mari, pe lânga o dispunere mai densa a conduc telor de colectare a scurgerilor va spori costul unei gropi. totusi, aceste modificari ar putea fi mult mai putin costisitoare decât importul, transportul si aplicarea de argila sau captuseli din plastic sau geotextile. -pentru a evita costurile initiale si cerintele de întretinere care decurg pentru

pomparea scurgerilor, acestea pot fi colectate într-un iaz de stocare captusit cu beton, construit în aval de groapa de gunoi. Cea mai buna varianta în multe cazuri este de a lasa scurgerile sa se evapore cât mai mult posibil. Pentru aprecierea acestei variante, trebuie sa se ai ba în vedere si manipularea îngrosatului rezultat. Fig. 11.20. Schema de îmbinare etansa dintre stratificatia acoperisului si radieru lui. Exista experienta din domeniul epurarii apelor uzate care poate fi adaptata pent ru iazurile cu scurgeri. În zonele aride, trebuie realizat un iaz sau un set de iazuri în cascada p entru minimizarea suprafetei scurgerilor colectate în vederea maximizarii debitului evaporat. Pentru a evita riscul deversarii în resursele de apa de suprafata, iazurile de acest fel trebuie sa fie destui de mari pentru a

putea primi întreaga cantitate asteptata de scurgeri si de apa pluviala. În perioade le ploioase, solutia cu iaz de stocare ar putea sa nu functioneze bine sau sa nu functioneze deloc, înt rucât evaporarea nu poate compensa combinatia de scurgeri si de apa de ploaie. Chiar si în aceasta sit uatie scurgerile deversate din iaz vor fi diluate de catre apele de ploaie. La depozitele controlate, operatiile de monitorizare pot sa comporte prelevarea de probe pentru determinarea poluantilor indicatori cum ar fi bacteriile, ionii de metale grele si acizii organici toxici. EnRA, (evaluarea riscului pentru mediu) mentioneaza ca trebuie sa stabil easca concentratia de fond a acestor substante, ca baza pentru evaluarea standardelor de performanta ale depozitelor de deseuri. Operatiile de monitorizare la gropile de gunoi amenajate pot sa comporte recolt area statistica automatizatasi raportarea automata a rezultatelor catre agentia de reglementare. Sistemele de acest fel sunt costisitoare si necesita personal calificat pentru folosirea si întretine rea lor corecta. Alegerea sistemului depinde de resursele financiare si umane aflate la dispozitia proprie tarului/operatorului gropii de gunoi precum si de cerintele reglementarilor locale. c) Monitorizarea si controlul gazelor din gropile de gunoi: Gazul de "groapa de gunoi" este un amestec de metan si bioxid de carbon produs p rin descompunerea materiilor organice din deseuri. Gazul de gunoi este foarte inflam abil si prezinta risc de explozie daca nu este gospodarit corespunzator, deci se impune existenta a cel putin o monitorizare pentru a stabili daca se degaja cantitati periculoase de gaz. O conceptie cu cost redus pentru manipularea gazului de groapa poate sa constea în conducte perforate îngropate vertical, folosind presiunea naturala a gazului pentru a-l colecta si a-l dispersa sau pentru a-l arde la suprafata. Acesta este numit un sistem de colectare pasiv. în figurile 11.20 si 11.21 se prez inta un detaliu de realizare a retelei de drenaj orizontal, precum si schema constructiva a unui arzator de biogaz utilizat la depozitul Ovidiu - Constanta. Fig. 11.21. Detaliu de realizare a retelei de drenaj orizontal pentru captarea b iogazului. Fig. 11.22. Putsi sistem de colectare a biogazului. 20 20 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins titutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;

22 Fig.11.23. Instalatie de ardere a biogazului. 21, Din cauza ca materialul de acoperire a depozitelor de deseuri (argila sau alte materiale de protectie) nu este întotdeauna perfect etanssi datorita faptului ca biogazul circu la prin eventualele crapaturi datorita difuziunii si convectiei, au fost cazuri când gazul infiltrat în subsolurile unor cladiri din vecinatatea depozitelor vechi au explodat, asa cum s-a întâmplat în orasul Arlington (S.U.A.), sau în unele localitati din Germania. Sistemele de colectare active, mai costisitoare, folosesc o retea îngropata de con ducte si pomparea pentru captarea gazului (figura 11.22 - prezinta schema unui put de col ectare). Dupa aceea, gazul este prelucrat si folosit pentru generarea de caldura sau electricitate. Pentru ca groapa de gunoi este potential exploziva, colectarea sub presiune este riscan tasi scumpa. Din perspectiva mediului, colectarea si folosirea metanului sunt ideale, pentru ca duc la captarea energiei gazului si evita evacuarea în atmosfera a unui gaz cu efect de s era. În orice caz, în multe situatii nu sunt îndeplinite toate conditiile aratate, iar recuperarea gazul ui de groapa nu este economica. Fezabilitatea tehnica de a recupera cantitati economice de gaz metan depinde de mai multi factori, dintre care cel mai important este compozitia deseurilor. Productia de gaz metan depinde de un procentaj relativ ridicat de substante org anice, de nutrientii, bacteriile si pH-uI corespunzatoare deseurilor cantonate în depozit, p recum si de un continut ridicat de umezeala. Groapa de gunoi trebuie sa fie suficient de mare si sa contina deseuri în cantitati relativ ridicate pentru a produce cantitati de metan recuperabile eco nomic. În general, depozitele de deseuri care au o capacitate de cel putin un milion de t one ar trebui sa produca suficient metan pentru a justifica operatiile de recuperare. Importan ta este si vârsta gropii, pentru ca ar trebui sa treaca de la câteva luni pâna la câtiva ani dupa eliminarea deseurilor pâna ce s-ar ajunge la o productie suficienta de metan. Producerea timpurie a meta nului poate fi intensificata folosind deseuri necompactate ca prim strat în groapa, permitând astfe l o compostare mai rapida.

Componentele constructive ale unui depozit de deseu pot mari si ele cantitatea d e gaz metan ce poate fi recuperata. Captusirea gropii ajuta la împiedicarea scaparii metanului din corpul depozitului si la mentinerea conditiilor anaerobe necesare pentru producerea de metan. În mod similar, un strat zilnic de acoperire care împiedica scaparea metanului si împiedica patrunderea aerului în depozit, poate sa sporeasca rata de producere a metanului. 21 Xxx - http://www.unep.or.jp/Ietc/ESTdir/Pub/MSW/SP/SP6/SP6_4.asp 22 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins titutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;

23 23 Fig. 11.24. Detaliu constructiv ai unui put, pentru captarea biogazului. În figurile 11.23. si 11.24 este prezentata partea superioara a putului pentru ca ptarea biogazului si modul de construire a a cesteia. 23 Xxx Monitorul Oficial al României, Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 757/5004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor;

Fig. 11.25. Partea superioara a unui put de gaz. Fig. 11.26. Etapele de construire a partii superioare a unui put de gaz. d) Accesul si zonele de descarcare: Centru a restrânge accesul neautorizat la depozitul de deseu trebuie prevazute împre jmuiri; acestea împiedica patrunderea si iesirea vietuitoarelor daunatoare sj a animalelor de pripas. În mod ideal, de-a lungul perimetrului amplasamentului trebuie plantat un gard viu, urm at de o zona tampon de mai multi metri, Împrejmuirea poate fi plasata în interiorul gardului viu. Daca este posibil, perimetrul amenajarii trebuie pazit prin patrulare pentru a minimiza va ndalismul

Punctul de intrare în amenajare trebuie sa fie o poarta încadrata cu personal prin cara sa treaca vehiculele sj personalul de deservire al depozitului de deseuri. Prevederi separate trebuie facute pentru accesul vehiculelor si utilajelor de in terventii de urgenta. În mod ideal poarta de acces trebuie sa fie dotata cu cântare pentru cântarirea vehiculelor la intrarea si iesirea din amenajare. Aceasta asigura o evidenta a cantitatii de ma terial intrat în depozit. Cântarele constituie un element esential al unui sistem sanatos de gestionare a de seurilor menajere, dat fiind ca ele asigura informatii esentiale nevoilor de planificare si pentru gospodarirea operationala a vehjculelor de colectare. În cazul depozitelor controlate, proiectantul poate prevedea cântare mecanice, când ca ntitatea totala de deseuri intrate pe poarta este sub 200 l/zi. În aceste cazuri, pentru a asigura estimarea intrarilor de deseuri se pot folosi p entru vehiculele de transport cântare manuale sau tabele calibrate ale raportului greutate /volum. În mod ideal zona de descarcare trebuie sa fie la celula aflata în functiune. Schema de principiu a unei celule pentru un depozit activ de deseuri (Ovidiu -Constanta) c u detalii de stratificatie se prezinta în figura 11.25. Aceasta atrage dupa sine prevederea de drumuri de acces spre aceste puncte în ampl asament. Acest lucru s-ar putea sa nu fie posibil la depozite controlate si la gropi amen ajate mai mici, fie datorita lipsei de resurse pentru construirea de drumuri, fie din cauza lipsei d e spatii de manevra pentru vehiculele de livrare. În astfel de cazuri, descarcarea se poate face în zona portii iar încarcatura se transporta la celula în functiune cu vehicule mai mici sau cu carute. Fig. 11.27. Schema unei celule ale depozitului de la Ovidiu e) Politica de pre-prelucrare si atitudinea fata de personalul de deservire a depozitelor de deseuri: Groapa de gunoi este varianta cea mai putin eficienta de recuperare a materialelor, întrucât deseurile sunt de obicei bine amestecate în momentul sosirii acolo, iar costul tra nsportului materialului la groapa a fost deja asumat. În orice caz, daca este de dorit compostarea la groapasi / sau este permisa activitatea de culegere / pre - prelucrare a deseurilor, sortarea deseurilor tre buie sa aiba loc în zona din apropierea portii, sau a celei de descarcare si nu lânga Constanta

celula în functiune. Aceasta reduce riscurile create de utilajele pentru culegatori. De asemenea, în acest fel se reduce cantitatea de material depus în groapasi se prel ungeste durata de serviciu a amenajarii. Acolo unde culegerea deseurilor face parte din politica adoptata, procesul poate fi gestionat cel mai bine prin acordarea de autorizatii pentru recuperarea de materiale sau p entru realizarea operatiilor de compostare la fata locului. Acolo unde sunt folosite utilaje mecanice (compactoare, buldozere), în exploatarea gropii, activitatea de culegere a deseurilor trebuie restrânsa la amenajari separate pentr u recuperarea materialelor reciclabile, sau trebuie interzisa complet în amplasament. Politica de recuperare a deseurilor trebuie stabilita în faza de proiectare a amen ajarii, astfel încât sa se poata asigura alternative pentru muncitorii care sunt dislocati si împiedicati sa-si

desfasoare activitatea de recuperare si sa se stabileasca proceduri de exploatar e sigura a operatiilor de la groapa de gunoi. f) Ghiduri de exploatare si de protectie a muncii: Aceste ghiduri trebuie elaborate sau achizitionate în faza de proiectare a gropii de gunoi. Aceasta permite adaptarea specifica a continutului lor la procesele pentru care este conceputa amenajarea. În practica au fost elaborate mai multe ghiduri privind desfasurarea principalelo r operatii la depozitele de deseuri, iar proiectantul trebuie sa le adapteze la nevoile specifice ale amplasamentului. Procedurile clare de exploatare si muncitorii bine instruiti su nt conditii vitale pentru operarea sigurasi eficienta a depozitului. 11.3.4. Planuri de închidere/post-închidere În procesul de autorizare a celor mai multe depozite de deseuri sunt cerute planur i de închidere si post-închidere. Elementele lor esentiale constau în: -planuri de etansare si de aplicare a stratului final de acoperire (inclusiv vegetatia) pentru amplasament; -planuri pe termen lung de monitorizare a scurgerilor si gazelor; -planuri pe termen lung pentru monitorizarea apelor subterane si a apelor de suprafata; -garantii de asigurare financiara ale administratiei iocale sau de stat; -restrictii de folosire a terenului din amplasament. Monitorizarea acestor amenajari este necesara pentru a asigura securitatea lor neîntrerupta pentru sanatatea comunitatilor si mediului din vecinatate, pe perioade care pot depasi 30 de ani dupa închidere. Din punct de vedere tehnic, un depozit este etans numai daca este controlabil. S uprafetele plane de geomembrana din radier si acoperis, cât si taluzurile trebuie sa fie urma rite în timp. Argumentele unei urmariri a controlului permanent ai unui depozit de deseu ar pu tea fi: -îmbunatatirea sigurantei etansarilor; -împrospatarea cunostintelor asupra pierderilor sistemelor de etansare; -schimbarea legilor în gospodarirea apelor; -cunostinte pentru protejarea mediului ambiant;

-acceptarea propunerilor populatiei. Pentru un sistem de control permanent al etansarilor la depozite de deseuri treb uie sa se asigure: -durata de functionare cel putin atât cât rezista în timp etansarea; -simplitate în functionare; -siguranta sistemelor de masurare cu toate componentele; -controlul nemijlocit al etansarilor; -sistemul de control sa fie independent. 11.4. CONSTRUCTII SI SPATII TEHNOLOGICE DE PRELUCRARE, DEPOZITARE SI TRANSPORT A MATERIALELOR REFOLOSIBILE 11.4.1. Spatii tehnologice Spatiile destinate prelucrarii materialelor colectate, precum si cele destinate activitatii de sortare, prelucrare si depozitare sunt constituite din platforme betonate descop erite sau din soproane, exceptie facând urmatoarele activitati:

-activitatea de dezmembrare a mecanismelor, de sortare si prelucrare a unor sortimente de neferoase si oteluri aliate; -activitatea de sortare, ambalare (balotare) pentru textile, hârtie si depozitare textile; -activitatea de întretinere, reparatii si prelucrari mecanice, precum si sala utilajelor hidraulice sau a celor racite cu apa a caror functionalitate impune t emperaturi pozitive. Pentru aceste activitati se prevad una sau cel mult doua hale multifunctionale, de constructie usoara. Din elemente prefabricate, modulate, cu luminozitate natural asi cu încalzire. Se vor mai prevedea cladiri pentru: -grup social, vestiare, camera pentru muncitori, laboratoare; -depozite de oxigen si carbit, depozit de lubrifiant si carburanti; -cabina pod bascula auto sau cale ferata. 11.4.2.Calculul suprafetelor necesare centrelor de colectare 11.4.2.1. Suprafete tehnologice n conformitate cu tehnologia adoptata pentru toate materialele refolosibile sunt necesare trei suprafete si anume: suprafata de depozitare a materialului refolosibil neprelucrat x , provenit din S1 colectare; S2 suprafata necesara activitatii de prelucrare z prin sortare, sarjare, balotare, brichetare, maruntire etc., care se adopta conform tabelul 11.2; S3 suprafata de depozitare a materialului prelucrat y în asteptarea expedierii acest uia. Tabelul 11.2. Suprafetele tehnologice necesare activitatii de prelucrare a materialelor refolo sibile inclusiv utilajele specifice. Nr. crt. Activitatea Suprafata necesara (m2) 1 Sarjarea manuala cu flacara oxiacetilenica a materialelor feroase grele: -functie de resursa; -pentru rulaj sun 3000 t/an; -pentru rulaj cuprins între 3000 si 6000 t/an; -pentru rulaj peste 6000 t/an. 150 500 150 300 500 2 Taierea mecanica a materialelor feroase grele cu: -foarfece mecanica tip aligator; -foarfece hidraulica tip CNS 800-d 11 100 800 3 Presarea mecanica a materialelor feroase usoare (tabla) cu:

-presa de balotat tabla subtire pâna la grosimea de 3 mm tip UNIO-Satu Mare; -presa de balotat tabla pâna la grosimea de 4 mm tip B 1334 U.R.S.S. 100 600 4 Prelucrarea prin maruntire a fontei vechi: -linie tip 1 mica; -linie tip 2 mare. 600 800 5 Prelucrarea prin maruntire a fontei vechi: -spargere manuala; -spargere mecanica pe soneta (inclusiv zona de protectie). 100 600 6 Prelucrarea materialelor neferoase: -sortarea manuala pentru fiecare grupa sortimentala; 20

-extragerea mecanica a inimii de otel din cablurile electrice din aluminiu; -despicarea mecanica a învelisurilor de protectie a cablurilor 80 electrice groase; -separarea metalului de învelisul protector la conductorii electrici în granulatoare si separatoare gravimetrice de medii 50 dense. 100 7 Dezmembrarea manuala a fondurilor fixe casate si a materialelor amestecate: -functie de resursa; 200-800 -pentru rulaj sub 500 t/an; 200 -pentru rulaj cuprins între 500 si 1000 t/an; 500 -pentru rulaj peste 1000 t/an. 800 8 Sortarea manuala a cauciucurilor în vederea selectarii celor apte pentru resapare cu ajutorul aparatului de inspectionat anvelope 30 9 Sortarea cioburilor de sticla pe culori 40 10 Sortarea materialelor abrazive pe calitati 40 11 Sortarea materialelor refractare pe calitati 40 12 Prelucrarea prin sortare manuala a textilelor vechi: -functie de resursa; 50-200 -pentru rulaj sub 300 t/an; 50 500 t/an; 125 -pentru rulaj cuprins între 300 -pentru rulaj peste 500 t/an. 200 13 Prelucrarea prin sortare manuala a hârtiei si maculaturii: -functie de resursa; 100-300 -pentru rulaj sub 2000; 100 -pentru rulaj cuprins între 2000 si 4000 t/an; 200 -pentru rulaj peste 4000 t/an. 300 14 Balotarea mecanica a hârtiei si maculaturii cu: -presa mecanica tip PH 12; -presa mecanica tip PH 20. 80 400 15 Prelucrarea prin sortare manuala a maselor plastice: -functie de resursa; 40-80 -pentru rulaj sub 200 t/an; 40 -pentru rulaj cuprins între 200 si 500 t/an; 60 -pentru rulaj peste 500 t/an. 80 16 Prelucrarea si macinarea mecanica a maselor plastice 50 Calculele suprafetelor necesare se face pentru fiecare sortiment în parte iar num arul sortimentelor se adopta cu ajutorul tabelului 9.2., astfel: Suprafata de depozitare a materialului refolosibil neprelucrat provenit din cole ctare S1x: Qsx S1x = qx (1)

în care: Qsx este stocul calculat pe sortiment neprelucrat determinat dupa: Cx · nx Q = sx 300 (2)

în care: Cx este capacitatea anuala a centrului pentru sortimentul neprelucrat în t/an; nx durata unui stoc la colectare pentru sortimentul respectiv în zile (conform tab elului 9.2). qx capacitatea de stocare, în m3, a sortimentului neprelucrat ce se calculeaza cu formula: qx = Mvx Idx (3) în care: Mvx este masa volumica a sortimentului respectiv (conform tabelului 9.2); Idx înaltimea de depozitare (conform tabelului 9.2). Suprafata tehnologica de prelucrare pentru sortimentul respectiv- S2x; se determina conform tabelului 9.1. pentru fiecare sortiment în parte, care trebuie prelucrat t ehnologic. Suprafata de depozitare a materialului prelucrat în asteptare pentru expeditie S3y : = QsyS3y qy (4) Qsy este stocul calculat pe sortimente prelucrat determinat dupa formula: Cy · nyQsy = 300 (5) în care: Cy este capacitatea anuala a centrului pentru sortimentul respectiv, prelucrat, în t/an, determinata astfel: Cy = 0,95 Cx (6) unde 0,95 este coeficientul pentru pierderi si resortari. ny durata de sortare a materialului prelucrat în asteptare în vederea expeditiei, în z ile, (conform tabelului 9.2). qy este capacitatea de stocare pe m2 a sortimentului prelucrat ce se calculeaza cu formula: qy = Mvy Idy (7) în care: Mcy este masa volumica a sortimentului prelucrat (conform tabelului 9.2); Idy înaltimea de depozitare a sortimentului prelucrat (Idv = Idx si este în functie de utilajul pentru depozitare).

Tabelul 9.2. Elemente de calcul al suprafetelor. Sortimentul Masa volumica Înaltimea de depozitare (m) Capacitatea de stocare (m2) Durata de stocare (zile) Numarul de sortimente pregatite Stocul minim de material pregatit pentru expeditie Nepregatit Pregatit Cu macara portal Fara macara portal Nepregatita Pregatita Vagonabil Auto Cu macara portal Fara macara portal Cu macara portal Fara macara portal Mvx Mvy Idx Idy qx qy nx (ny) i Qxy Fier greu 0,6 1,2 4 2 2,4 1,2 4,8 2,4 15 (5) 3-7 50 Fier usor 0,3 1,2 4 2 1,2 0,6 4,8 2,4 15 (5) 2-4 30 Strunjituri din otel 0,2 0,8 4 2 0,8 0,4 3,2 1,6 15 (5) 2-4 30 Alte sortimente fier 0,3 0,8 4 2 1,2 0,6 3,2 1,6 15 (5) 4-7 40 Fonta veche 0,7 1,2 4 2 2,8 1,4 4,8 2,4 15 (5) 2-5 50 Neferoase 0,5 1,0 1 1 0,5 1 15 (5) 24-80 20 4 Hârtie ----0,4 1 10 (5) 2-7 20 4 Mase plastice ----0,2 0,6 15 (10) 3-6 12 2 Textile ----0,3 0,5 20 (20) 3-16 10 2 Cauciuc ----0,4 04 20 (20) 2-4 10 2 Cioburi de sticla ----1,2 1,2 15 (5) 3 40 4 Refractare ----0,8 0,8 20 (5) 2-4 30 3 Abrazive ----0,8 1 20 (5) 2 35 3 Alte materiale ----0,5 0,6 20 (5) 1-5 12 2

Suprafata tehnologica totala se determina cu formula: St = [(S1x + S3y) K1 + S S2x] K2 (8) în care: K1 este coeficientului de neuniformitate a intrarilor sau expeditiilor impuse de furnizor si respectiv de beneficiari. K1 = 1,5 1,6

K2 este coeficientul pentru statiile de recirculatie. K2 = 1,4 K2 = 1,3 K2 = 1,2 1,6 pentru centre cu rulaje pâna la 15000 t/an; 1,5 pentru centre cu rulaje între 15000 t/an si 30000 t/an; 1,3 pentru centre cu rulaje peste 30000 t/an. Stc. Halele multifunctional

Suprafata construita pentru activitatile tehnologice e tehnologice se vor dimensiona aplicându-se formula: S =[(SS +SS )· K +SS ]· K 11 1 tc 12 1x 3 y 2 x

(9) Sortimentele x1, y1 si suprafetele tehnologice z1 sunt numai cele cu specific de interior. La dimensionare, suprafetele tehnologice pentru fiecare sortiment se poate cons idera ca acestea se realizeaza în totalitate în hala sau numai partial închise cum este cazul în activitatea de sortare a materialelor neferoase si aliate, sau de prelucrare a materialelor pla stice. Suprafata platformelor tehnologice si a cailor de circulatie: - Sp rezulta prin diferenta dintre suprafata tehnologica totala (St) si suprafata construita pentru activita tea tehnologica (St c). Sp = St St c (10)

Suprafete auxiliare construite În afara suprafetei auxiliare construita Sac (cladiri sau alte amenajari necesare) , se vor mai prevedea si spatiile pentru drumul de acces pâna la platforma tehnologica, pen tru linia de cale ferata, pentru podul-bascula rutier sau de cale ferata, si pentru atelierele de în

tretinere si reparatii. Dimensionarea acestora se face conform normativelor stabilite si a proiectelor t ip aflate în vigoare. Suprafata totala Suprafata totala, calculata rezulta prin însumarea suprafetei tehnologice totale St si a celei auxiliare construite Sac -, astfel: Stotala = St + Sac (11) Aceasta trebuie sa reprezinte minimum 96 % din totalul suprafetei amenajate. Exemplu: Calculul suprafetelor necesare depozitarii aschiilor metalice în vederea maruntir ii lor. O problema foarte importanta o constituie calculul corect al suprafetei de depozitare a aschiilor lânga sfarâmatoarele (morile) de aschii. În cele ce urmeaza este redat un exemplu de calcul a unei

suprafete de depozitare a aschiilor spirale pentru o moara cu debitul de 1,5 t/h. Moara functioneaza 22 h din 24 h, în celelalte 2 h se prevede revizuirea, întretinerea, reglajul etc. În 24 h moara va marunti 1,5 x 22 = 33 t aschii. Depozitul (D) este calculat pentru o rezerva de aschii de 10 zile. D = 33 x 10 = 330 t. Pentru Aschiile spirale se admite densitatea de 0,28 t/m3. În altimea stivelor de aschii nu trebuie sa depaseasca de cel mult q = 0,5 t/m2 pentru a pr eîntâmpina presarea straturilor inferioare de aschii. În acest caz înaltimea admisa a gramezii de aschii va fi: q 0.5 h== = 1.785 . 0.28 m, adica nu depaseste înaltimea admisibila. Suprafata ocupata de gramezile de aschii va fi: Q 330 F == = 660 q 0.5 2 m Tinând seama de suprafetele necesare pentru treceri precum si o eventuala marire a productivitatii morii, se majoreaza suprafata de depozitare cu 25 %. În consecinta , suprafata de depozitare va fi: F1 = 1,25 xF = 1,25 x 660 = 825 m2 11.5. DEPOZITAREA MATERIALELOR NEFEROASE 11.5.1. Depozitarea materialelor refolosibile din hârtie Materialele refolosibile se vor livra în baloturi sau legaturi având masa între 50 200 kg. Pe baza întelegerii dintre parti, materialele refolosibile s pot livra prin balotu ri cu alta masa, îndeosebi cele folosite ca atare, când se folosesc si legaturi cu masa de minimum 10 kg. Pâna la stabilirea ambalajelor si materialelor de ambalare pentru materialele ref olosibile

prin normativul de ambalare, pe produse si grupuri de produse destinate consumul ui intern, aprobat de organul coordonator, acestea se vor ambala sub forma de baloturi (sau legatur i în cazul sortului 3) bine presate, care se vor lega cu min. doua legaturi în cruce, dintr-un materia l rezistent pentru a asigura integritatea balotului si legaturii în timpul manipularii transportului. De legatura fiecarui balot se prinde cu o sârma o eticheta pe care se marcheaza c u tus sau cu vopsea urmatoarele specificatii: denumirea întreprinderii furnizoare, sortul, m asa bruta în kg, STAS 4527/1 - 81 Baloturile sau legaturile cu materiale refolosibile se vor depozita în încaperi închis e, sub soproane în stive acoperite. Transportul materialelor refolosibile se va face cu mijloace de transport acope rite sau protejate împotriva intemperiilor. În acelasi mijloc de transport nu trebuie sa se t ransporte decât materialele din maximum doua sorturi separate între ele. Manipularea baloturilor sau a legaturilor se face cu grija, astfel încât legaturile de prindere a etichetelor si etichetele sa nu se rupa. Fiecare lot de livrare va fi însotit de documentul de certificare a calitatii întocm it conform dispozitiilor legale în vigoare. 11.5.2. Depozitarea materialelor refolosibile din sticla Cioburile de sticla se livreaza în continuare, camioane deschise sau vagoane. Cioburile de sticla se repartizeazasi transporta pe sorturi

Expedierea se face prin autoreceptie, însotita de datele: -sortul de cioburi si culoare; -cantitatea de impuritati si corpuri straine. 11.5.3. Depozitarea materialelor refolosibile din mase plastice Materialele refolosibile din plastic se depoziteaza în platforme curate, separate pe sorturi sau articole. Transportul se efectueaza cu mijloace de transport adecvate, câte un sort în mijloc ul de transport respectiv. Livrarea se face în vrac sau în baloturi. Materialele refolosibile maruntite, macina te, sau granulate se vor livra în saci etichetati cu denumirea produsului, grupa de clasif icare, tipul materialului si greutatea. 11.5.4. Depozitarea materialelor refolosibile din textile Ambalarea materialelor textile refolosibile se face pe grupa, categorie, tip si culoare, în baloturi bine presate, cu masa de la 50 la 150 kg, legate cu sârma, asigurându-se in tegritatea cantitativasi calitativa a continutului. Materialele folosite pentru ambalare nu trebuie sa depaseasca 5 % din masa mater ialelor refolosibile ambalate. Depozitarea se face în magazii curate, aerisite, uscate, ferite de umezealasi lips ite de rozatoare. Transportul baloturilor se face cu mijloace de transport acoperite. 11.5.5. Depozitarea materialelor refolosibile din cauciuc Dupa efectuarea receptiei, fiecare anvelopa apta pentru resapare se cântareste si se marcheaza sortul cu vopsea alba, pe ambele flancari. În cazul anvelopelor de autoturisme ace stea sunt numai din Sortul I. Depozitarea anvelopelor apte pentru resapare se face în pozitie verticala, pe tipodimensiuni si sorturi si se acopera împotriva intemperiilor. Se admite si depozitarea în stiva cu înaltimea de maxim 2 m pe o perioada de maximu m o luna, pentru anvelopele de autocamioane, autobuze, troleibuze si remorci auto. Depozitarea anvelopelor la centrele de colectare se face pe o perioada de cel mult 3 luni. Se va urmari ca anvelopele apte pentru resapare sa fie ferite de contactul cu d iferite materiale ce le-ar putea degrada (metale, materiale pulverulente, lichide, mater

iale semisolide sau cu vaporii acestora, oxigen, ozon, produse petroliere si alti subsolventi). Fiind un material combustibil, anvelopele nu se vor manipula si depozita în apropi erea surselor de foc deschis sau a unor produse inflamabile. Transportul anvelopelor apte pentru resapare se face cu mijloace auto, tren sau alte mijloace, la unitatile de resapare. Anvelopele neresapabile si nereparabile se trimit pentru alte valorificari în baz a contractelor încheiate, dar din pacate nu prea sunt valorificate si se regasesc st ivuite în depozite extinse pe mari suprafete de teren, cu cheltuieli de depozitare neamortizate. La documentele de transport se va anexa un borderou cu urmatoarele date: -tipodimensiunea si sortul anvelopelor; -numarul de bucati; -greutatea totala, kg. Anvelopele corespunzatoare pentru recuperare se vor depozita la bazele centrelo r de colectare si unitatile beneficiare pe platforme în stive, pe tipodimensiuni si se vor livra ca atare.

Camerele corespunzatoare pentru regenerare se vor depozita si pe platforme în sti ve de: -camere de cauciuc natural si sintetic CAROM; -camere de cauciuc butilic (simbol B). Stivele vor fi acoperite contra intemperiilor.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->