P. 1
TOTUL DESRE ALBINE

TOTUL DESRE ALBINE

5.0

|Views: 15,078|Likes:
Published by Nane Dragos

More info:

Published by: Nane Dragos on Mar 03, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/23/2014

pdf

text

original

Apilarnilul este unul dintre cele mai cautate produse din stupina. Cererea mare pentru acest produs,venita din
partea producatorilor romani de medicamente naturiste, poate asigura apicultorilor profesionisti sau amatori, o
importanta sursa de crestere a veniturilor. Vremea apiculturii bazate exclusiv pe productia de miere este pe cale
sa apuna si doar o diversificare a produselor poate defini aceasta activitate, ca fiind profitabila.

Apilarnilul este un produs apicol natural, biologic activ, obtinut din larvele de trantor
si din continutul nutritiv aflat in respectivele celule de faguri, recoltate intr-un anumit
stadiu larvar.Productia de apilarnil in familiile de albine se obtine prin folosirea ramei
claditoare si insamantarea acesteia cu oua de trantor de catre matca. Deci, in
principiu, totul se reduce la o crestere continua de trantori pana la un anumit stadiu
larvar, urmata fiind de recoltare.

Un pic de teorie : cand si cum cresc albinele trantori

Din punct de vedere practic inceputul cresterii naturale a trantorilor de catre familiile
de albine nu poate fi estimat cu precizie. Momentul variaza de la an la an( functie de
stadiul dezvoltarii familiei). Totusi se poate estima ca perioada aprox. favorabila
in conditiile din Romania este intre 15 mai si 1 iulie. Cresterea puietului de
trantor se poate face si in afara perioadei optime, insa cu mai putin succes.

93

Factorii interni si externi ce influenteaza cresterea sunt :
Puterea familiei de albine - o familie puternica, datorita dezvoltarii accelerate din
primavara , incepe cresterea mai devreme si cu un numar mai mare de trantori, in
comparatie cu una mai slaba .

Aprovizionarea cu polen - se stie ca odata cu aparitia puternica a polenului in natura,
in familii creste si cantitatea de puiet, inclusiv puietul de trantor. Referitor la
prezenta polenului in faguri(pastura), se poate afirma ca daca rama cu pastura si
miere se afla in imediata apropiere a ramei cu larve de trantor, numarul acestora
creste.

Varsta matcii - prezenta unei matci care a stat o iarna in familia de albine este
benefica pentru cantitatea de puiet de trantor. In anul doi de viata matca creste
cantitatea de oua nefecundate depuse.

Alti factori - mai sunt si alti factori care determina o buna crestere a trantorilor (ex.
situatia genetica), insa acestia sunt considerati ca fiind secundari.

Producerea apilarnilului

Dupa cum am citit mai sus, familiile de albine pe care le alegem pentru producerea
apilarnilului trebuie sa indeplineasca cateva conditii de baza. In primul rand aceste
familii sa fie destul de puternice, astfel incat la inceputul lui aprilie sa aiba minim 6-7
faguri bine acoperiti de albine. Hrana,atat mierea
cat si pastura, trebuie sa asigure o buna crestere.
Prezenta unui bun cules de polen din natura
reprezinta un factor favorizant. Daca demararea
productiei de apilarnil incepe in iunie nu se vor
folosi acele familii care au matci nascute in anul
respectiv, matcile de 1-2 ani fiind cele mai
performante.

Perioada optima extinsa in care se poate produce apilarnil la un potential maxim
incepe odata cu inflorirea pomilor fructiferi si se incheie odata cu terminarea
ultimelor culesuri de productie (1 august). Ca utilaj de obtinere a larvelor de trantor
se foloseste banala rama claditoare, pe care o folositi curent in stupina. Deosebirea
este aceea ca dupa obtinerea a 1-2 rame cladite/familie, cu faguri naturali ce contin
celule de trantor, acestia nu se vor taia, ci se vor reintroduce in cuib dupa fiecare
sarja de apilarnil.

Obtinerea fagurilor cu celule de trantor

Pentru a obtine cei 1-2 faguri cu celule de trantor se foloseste o rama obisnuita,
insarmata pentru a da trainicie fagurelui, sau o rama ca in fig.2 . In jur de 1 aprilie,
cand vremea s-a stabilizat se stimuleaza cu sirop de zahar 1/1 si polen sau
inlocuitori. Mai indicat este sa folosim ca stimulent o pasta de zahar pudra si miere
sau un serbet, datorita usurintei in administrare. Dupa aprox. 10-15 zile de hraniri se
introduce rama crescatoare conform fig.1, intre ultima rama de puiet si rama cu
miere si pastura, continuand si stimularea. In acest fel, intr-un anumit timp (dupa
puterea si harnicia familiei), obtinem fagurii necesari productiei. Pentru a grabi
cresterea fagurelui, este indicat, ca rama introdusa sa contina urme de ceara (o
rama reformata, dupa taierea vechiului fagure).

Obtinerea larvelor de trantor (apilarnilului)

94

In scurt timp de la cladire,s au chiar in timpul cladirii fagurilor, matca insamanteaza
acesti faguri. La 10 zile de la depunerea oualelor, deci in a 7-a zi de stadiu larvar,
putem recolta prima productie de apilarnil a anului. Recoltarea se face manual sau
semiautomat cu ajutorul aparatului cu vid folosit la recoltarea laptisorului de matca.
Deoarece majoritatea apicultorilor nu au la dispozitie un asemenea aparat, se va
folosi pentru delarvare, o spatula din lemn, os sau plastic. Acest instrument are un
capat ascutit, cu care se face delarvarea iar la capatul celalalt o spatula de 3 mm,
usor curbata, cu care se recolteaza continutul ramas in celula. Dupa recoltarea
apilarnilului, fagurii se reintroduc in familii, continuand cresterea.

Depozitarea si conservarea apilarnilului

Apilarnilul recoltat se depoziteaza in recipiente de plastic alimentar(tip PET), de
capacitate mica. Este bine ca odata cu incheierea unui contract cu un cumparator, sa
se stabileasca toate amanuntele de calitate, inclusiv tipul recipientului. Temperatura
de conservare a produsului este de minus 5-20 grade C. Avand in vedere ca
temperatura de functionare a unui congelator obisnuit, variaza intre minus 15-20
grade C, folosirea acestuia este recomandata.

Alte detalii

Numarul si marimea sarjelor de apilarnil depinde de fiecare familie in parte. Pe toata
perioada producerii apilarnilului se fac usoare hraniri de stimulare(inclusiv proteice).
In familiile puternice din stupii orizontali sau multietajati se pot introduce
concomitent cate 2 rame de productie, in lateralele cuibului(intre puiet si provizii).

Concluzii finale : Producerea apilarnilului este o activitate relativ usoara, care cere
insa multa atentie si timp. Putem spune ca este si profitabila daca ne ingrijim din
timp sa incheiem un contract ferm cu un cumparator (producator medicamente,etc.)

DESPRE FACELIA

Specia: Phacelia tanacetifolia L.
Familia: Hydrophylaceae
Denumire populară: facelia
Perioada de înflorire: eşalonată, din mai până toamna târziu, în funcţie de epoca de
semănat.
Valoarea meliferă: 300-1.000 kg/ha

Alte utilizări: poate fi folosită sub formă de îngrăşământ verde, plantă furajeră, are
acţiune antipoluantă, antinematodă.

O plantă care se pretează foarte bine la această utilizare este facelia (Phacelia
tanacetifolia L. – fam. Hydrophylaceae), a cărei valoare meliferă este întrecută numai de
salcâm şi evodia.

Trebuie totuşi menţionat în legătură cu valoarea sa meliferă că, deşi pe bază de analize
repetate a rezultat că are o mare capacitate meliferă, totuşi, datorită complexului de
factori microclimatici, care influenţează într-un fel sau altul secreţia şi concentraţia
nectarului, nu în toţi anii şi în toate localităţile se realizează un cules eficient cu sporuri

95

însemnate de miere.

Originară din America de Nord, unde este considerată o buruiană problemă, facelia a fost
cercetată şi selecţionată de numeroase institute de cercetare din lumea întreagă până s-a
obţinut specia de facelia cunoscută şi apreciată astăzi de apicultorii din lumea întreagă.

Mierea obţinută de la facelia este una dintre cele mai fine, de o calitate excelentă şi cu o
aromă deosebită, foarte apreciată de cunoscători. În stare cristalizată se aseamănă cu un
şerbet alb, foarte fin.

Singurul defect al acestei plante este acela că, deocamdată, în ţara noastră prezintă interes
numai pentru apicultură, ca plantă nectariferă.

Apicultorii din Germania, Franţa şi Anglia apreciind-o ca excelentă plantă meliferă, au
făcut eforturi uriaşe pentru introducerea ei în cultură, alături de culturile cerealiere,
prăşitoare şi furajere.

Argumentele care au pledat în favoarea ei au fost următoarele:

- prin dezvoltarea sa rapidă, înăbuşă buruienile, iar frunzişul său foarte dens menţine
terenul curat de buruieni până la cultura următoare;
- datorită cantităţii de biomasă produsă la unitatea de suprafaţă, a conţinutului bogat în
proteine şi a pretenţiilor scăzute faţă de factori pedoclimatici, s-a dovedit a fi cea mai
indicată plantă pentru îngrăşământ verde, care lasă multe elemente nutritive prin
încorporarea ei în sol. Îngropată în pământ la sfârşitul perioadei de înflorire, facelia aduce
în sol echivalentul a 30 t de gunoi de grajd la hectar;
- are acţiune antipoluantă - o cultură de facelia „captează" din sol nitraţii şi resturile de
îngrăşăminte rămase de la culturile precedente, limitând, în caz de ploi puternice,
spălarea solului şi infiltrarea de substanţe puternic nocive şi poluante spre pânzele de apă
freatică;
- are acţiune antinematodă - o cultură de facelia permite reducerea, în bune condiţii, a
populaţiei de nematode cu 20%;
- a intrat şi în atenţia crescătorilor de animale ca furaj după obţinerea unor soiuri de
facelia lipsite de perişori pe frunze.

Fiind o plantă cu perioadă de vegetaţie scurtă, se pretează foarte bine să fie semănată în
etape, înflorind astfel eşalonat din luna mai până în octombrie şi chiar până la căderea
brumei.

Data semănatului este condiţionată numai de perioada când avem nevoie de cules.
Cunoscând că răsărirea are loc în 8-10 zile, înfloreşte după 40-60 zile de la semănat, iar
durata totală de înflorire durează cca 50-60 zile, epocile de însămânţare vor fi în aşa fel
alese încât înfloritul să coincidă cu perioadele obişnuit lipsite de cules.

În practica apicolă putem folosi mai multe epoci de semănat, astfel:

96

- epoca de toamnă. Însămânţarea seminţelor de facelia se va face cât se poate de târziu, în
cursul lunii noiembrie sau chiar la începutul lunii decembrie, dacă vremea permite, în
mod eşalonat şi pe suprafeţe diferite, pentru a obţine prelungirea perioadei de înflorire pe
o durată cât mai lungă de timp. Important este ca sămânţa de facelia să nu germineze
până la venirea gerurilor, căci plantulele de facelia nu rezistă la îngheţ.

Literatura de specialitate consemnează că facelia semănată la sfârşitul lunii noiembrie
înfloreşte primăvara cu două săptămâni mai devreme decât facelia semănată primăvara.
Un înflorit timpuriu (în jur de 18 mai) se poate obţine şi de la plantele provenite din
seminţele scuturate în anul precedent (fenomen cunoscut sub denumirea de
autoînsămânţare).

În cazul semănatului în pragul iernii sau primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie)
înfloritul faceliei începe concomitent cu cel al salcâmului sau îi urmează imediat.

97

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->