Abandonul şcolar

În plan social, pot fi considerate forme ale eşecului scolar abandonul

şcolar, excluderea socială şi profesională, analfabetismul.
Abandonul şcolar se caracterizează prin părăsirea prematură a şcolii
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau
înaintea încheierii actului de studii început. De multe ori abandonul se
asociază cu delincvenţa juvenilă, cu recurgerea la droguri, cu viaţa de
familie dezorganizată.
Fenomenul se înregistrează în special la sate şi în comunităţile de
rromi,unde copiii sunt folosiţi ca sursă de venit sau văzuti ca indivizi cu
responsabilităţi în gospodărie.

Pentru a putea reduce numarul abandonurilor scolare ar fi bine sa

identificam si sa studiem cateva cauze:

a) Scolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, saracie si

lipsa oportunitatilor de succes socio-profesional pentru absolventi. Lipsiti
de motivatie, multi dintre elevii claselor gimnaziale renunta in primii ani de
studiu, ramanand sa dea o mana de ajutor in gospodariile proprii sau,
muncind ca zilieri la oameni mai avuti din sate.

Saracia comunitatilor din zonele defavorizate limiteaza posibilitatile

parintilor de a oferi copiilor resursele necesare educatiei. Aceasta stare
provoaca deseori, exploatarea copiilor prin munca de catre parinti.
Tendinta de a considera ca familiile din zonele defavorizate nu valorizeaza
pozitiv importanta educatiei este superficiala. Lipsa interesului pentru
scoala se explica prin presiunile de ordin economic, prin dezamagirile
personale ale parintilor si prin lipsa de cultura a comunitatii care poate fi
susceptibila fata de institutiile formale.

Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile

spre scoli din asemenea zone, prin stabilirea unor legaturi cu centre de
instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care sa asigure
transportul elevilor dar, si asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul
la distante mari de scoala.

b) Cultura de origine a elevilor – cercetarile din domeniul educational au

relevat faptul ca mediul socio-cultural de provenienta al elevilor este una
dintre cele mai importante variabile in reusita sau esecul scolar si
profesional al elevului. Este foarte importanta atitudinea familiei in raport
cu scoala. Cunoasterea acestora atitudini si identificarea surselor de
posibile tensiuni sau blocaje manifestate in raport cu carierea scolara a
tinerilor constituie un factor important in prevenirea abandonurilor.
Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie
cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de
educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor.
Una dintre marile probleme cu care se confruntă mediile politice, şi
socio-economice din România o reprezintă educaţia copiilor rromi.
Din păcate, cei care nu frecventează sau abandonează şcoala sunt deseori
discriminaţi – învaţă în clase sau şcoli separate, puşi în ultimele bănci ale
clasei, trataţi cu indiferenţă, agresaţi verbal de către copii sau profesori,
traiesc în orfelinate, în instituţii pentru copii cu handicap sau, pur şi
simplu, pe străzi şi în canale. Estimativ, jumătate din romii care trăiesc în
România sunt analfabeţi. Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie
are ca scop prevenirea şi combaterea marginalizării şi excluderii sociale
prin îmbunătăţirea ratei de participare la educaţie.
În condiţiile prezentate mai sus, se impun câteva reguli ce vor duce
la soluţionarea problemelor existente:

+ elevii rromi să frecventeze anterior grădiniţa;

+copii rromi vorbitori doar ai limbii materne să fie ajutaţi de educatoare să

acceadă la lexical minimala românesc;

+dacă în şcoală există mai multe clase I, să se distribuie echilibrat copiii

rromi care nu au frecventat grădiniţa;

+în cazul în care şcolarii cunosc doar limba maternă, posibilităţile de

integrare se bazează pe următoarele:solicitare sprijinului mamelor pentru
“traducere”, a profesorilor rromi, a voluntarilor traducători, procurarea de
“dicţionare”-“Vocabularul trilingv ilustrat”, completarea cunoştinţelor
despre rromi.

c) Climatul familial – are un rol hotarator in cauzele de abandon scolar.

Astfel, dezorganizarea vietii de familie, consecinta a divortului , climatul
familial conflictual si imoral, excesiv de permisiv, divergenta metodelor
educative si lipsa de autoritate a parintilor, atitudinea rece, indiferenta sau
dimpotriva, tiranica a acestora, iata alte cateva aspecte care conduc spre
abandonul scolar.

d) Factor de natura sociala si economica – cum ar fi: crize politice,

economice, sociale si morale, prabusirea sistemului de protectie sociala,
confuzia sau absenta unor norme sau valori – iata alte cauze care conduc
la dezorientarea elevilor, indepartarea lor de mediul educational si in final
– abandon scolar.

e) Factorii de natura educationala – insubordonare fata de normele si

regulile scolare, chiul, absenteism, repetentie, motivatii si interese slabe in
raport cu scoala, greselile dascalilor (de atitudine si relationare,
competenta profesionala, autoritate morala) – au si ei un rol important in
aparitia fenomenului de abandon scolar.

f) Anturajul – de proasta calitate debusoleaza elevii cu un psihic labil

datorat unor carente din copilarie – dorinta de a scapa de sub tutela
educationala sau familiala, dorinta de a capta obiecte, haine sau mancare
prin cai ocolite, necurate – iata alte cauze pentru care elevul abandoneaza
scoala.

Se impun masuri de prevenire a abandonului scolar:

• Determinarea conştientizării de către părinţi a importanţei educaţiei

în formarea copilului şi implicarea sistemului familial în reabilitarea
şcolară şi socială a elevului cu risc de abandon şcolar

• Realizarea unei apropieri între elevi şi mediul şcolar

• Creşterea încrederii în forţele proprii a elevilor

• Un impact pozitiv privind perspectiva asupra încadrării pe un loc de

muncă şi a unui standard de viaţă decent

• Schimbarea perspectivei părinţilor asupra rolului pe care îl are

şcoala în educaţia copiilor

• Vizite ale unui mediator şcolar la locuinţele copiiilor neşcolarizaţi şi

a celor care au abandonat şcoala în scopul de a convinge părinţii să
îşi lase copii la şcoală şi de a convinge copii să îşi urmeze cursurile

• Achiziţionarea de manuale şi rechizite pentru copii defavorizaţi

deoarece sărăcia este de asemenea un factor de abandon şcolar
care se reflectă la toate nivelurile de vârstă şi învăţare.

• Asistentă, consiliere şi control cu privire la procesul instructiv-

educativ.

• Psihologii si consilierii şcolari trebuie sa încerce să cunoască mai

bine elevii prin activităţi educative şi de consiliere.

Abandonul şcolar are un impact şi asupra economiei şi efectele

pozitive , atunci cand acest fenomen începe să dispară, se văd şi la nivelul
economiei datorită recuperării forţei de muncă calificată şi scăderii
somajului

O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe

care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a
abandonului şcolar prin intervenţia acestuia la nivelul factorilor de risc –
individuali, familiali, şcolari.
În cadrul învăţământului preprimar, cadrul didactic – educatoarea are
de asemenea un rol decisiv în formarea conceptului despre şcoală a
copiilor preşcolari şi viitori şcolari. Comunicarea copilului cu educatoarea
fiind extrem de importantă, comunicarea verbală şi cea non-verbală.

Şcoala a ajuns să fie abandonată,şi pentru că, în ziua de azi, nu

contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine.
Nu se vorbeşte de asemenea de încrederea populaţiei în instituţia şcolară,
în valorile dobândite, ierarhizate prin cantitatea de învăţătură înglobată în
ele. De aceea, o campanie serioasă de combatere a abandonului şcolar
trebuie să însemne, la urma urmei, o extragere a şcolii din abandonarea în
care se găseşte.

Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare

educatoare în parte, de responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să
devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.