Diabetul zaharat este una dintre cele mai raspandite boli cronice netransmisibile si cea mai frecventa

boala endocrina. Se caracterizeaza prin tulburari ale intregului metabolism, in special ale metabolismului
glucidelor si prin complicatii care afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange. In esenta, diabetul
zaharat este o boala in care organismul nu produce destula insulina sau nu o foloseste eficient.
RaspandireS
Prin frecventa sa, diabetul zaharat intra in categoria asa-numitelor boli cronice ale civilizatiei. Pe cat de
simpla pare astazi determinarea nivelului glicemiei, pe atat de dificila este totusi determinarea
prevalentei diabetului zaharat la o anumita populatie. Acest lucru se datoreaza in mare masura faptului
ca standardele de diagnosticare a bolii nu sunt inca uniform aplicate.
Se estimeaza ca 2-6% din populatia Europei occidentale si a Americii de Nord sufera de aceasta boala. Si
mai alarmant este ca aproape o treime dintre acesti oameni nu sunt constienti de existenta bolii.
Conform datelor statistice din 1981, peste 3% din populatia Romaniei suferea la acea data de diabet
zaharat. Boala este mai frecvent intalnita la locuitorii din orase decat la cei de la sate. Statisticile
centralizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii arata ca, in anul 2000, existau in Romania mai mult de
un milion de diabetici si se estimeaza ca pana in 2030 numarul lor se va dubla.

Tipuri de diabet
Diabetul zaharat se grupeaza in mai multe forme de boala cu manifestari si cauze distincte si anume:
Diabet Zaharat tip 1
Diabet Zaharat tip 2
Diabetul gestational
Cauze
- Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar partial. Pe de o parte, se stie ca aparitia ambelor tipuri
de diabet este legata intr-o oarecare masura de factori ereditari, genetici. Pe de alta parte, factorii de
mediu joaca si ei un rol important.
- Unul dintre factorii de mediu despre care se crede ca determina in multe cazuri aparitia diabetului
zaharat de tip 1 ar fi un virus care infecteaza celulele beta, producatoare de insulina, din pancreas.
Aceasta ipoteza este sustinuta de dovezi clinice si experimentale. Infectia virala poate induce diabet fie
prin distrugerea celulelor producatoare de insulina, fie prin declansarea unei reactii imune.
- Un alt factor care pare sa predispuna la diabet autoimun (tip 1) ar fi consumul de lapte de vaca sau
produse de lapte la sugarul mic. Cercetarile sugereaza ca albumina din laptele de vaca ar duce la aparitia
unor anticorpi care, prin reactivitate incrucisata, afecteaza in cele din urma celulele beta pancreatice si
astfel contribuie la aparitia diabetului zaharat.
- In aparitia diabetului de tip 2, cei mai importanti factori modificabili sunt greutatea corporala excesiva
si lipsa de exercitiu fizic, adica sedentarismul.
- Un alt factor notabil ar putea fi stresul psihic excesiv. Imediat dupa cutremurul din 1977, diabetologii
din Bucuresti au putut constata o incidenta crescuta a diabetului zaharat. Astfel, unii autori mentioneaza
ca posibil factor diabetogen stresul, in special stresul de aglomeratie.
- Printre factorii incriminati este si abuzul alimentar, respectiv excesul de produse zaharoase. Toti acesti
factori ar putea explica de ce diabetul zaharat este mai frecvent in mediul urban. In functie de cauze,
diabetul se imparte in diabet zaharat primar si diabet zaharat secundar. Atunci cand nu exista nicio alta
boala asociata, vorbim de diabet zaharat primar.

Cand pot fi identificate tulburari sau conditii patologice care cauzeaza sau favorizeaza dezvoltarea bolii
diabetice, vorbim de diabet zaharat secundar. Printre cauzele care pot conduce la diabetul zaharat
secundar se numara: boli care afecteaza pancreasul (de exemplu pancreatita cronica a alcoolicilor),
tulburari hormonale (de exemplu acromegalia, feocromocitomul, boala Cushing), diabetul indus de
medicamente si substante chimice, diverse boli genetice etc. In functie de mecanismul de aparitie, exista
diabet zaharat de tip 1 si diabet zaharat de tip 2.

Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii si tineri si necesita intotdeauna tratament cu insulina,
deoarece pancreasul nu o mai poate produce. Din acest motiv se mai numeste si diabet insulino-
dependent. Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la adultii de varsta mijlocie (40 de ani) sau mai
tarziu, mai cu seama la persoane supraponderale. In acest caz, organismul continua sa produca insulina,
dar aceasta nu isi poate indeplini rolul in mod normal. Acest al doilea tip de diabet nu necesita de regula
tratament cu insulina, fapt pentru care s-a si numit diabet zaharat non-insulino-dependent.

Trebuie insa mentionat faptul ca dependenta de insulina nu inseamna in mod obligatoriu ca pacientul va
urma terapia cu insulina; de asemenea, termenul de non-insulino-dependent nu se suprapune
intotdeauna cu absenta tratamentului insulinic. Expertii considera mai degraba ca notiunea de „insulino-
dependent" atrage atentia asupra faptului ca, in absenta administrarii insulinei, pacientul prezinta risc
de cetoacidoza diabetica. Cu alte cuvinte, termenii „insulinodependent" si „non-insulinodependent"
descriu de fapt stari fiziologice (predispozitia, respectiv rezistenta la cetoacidoza), in timp ce termenii
„tip 1" si „tip 2" se refera la mecanismul patogenic, autoimun (in tipul 1) si nonautoimun (in tipul 2).

SimptomeSus
Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In general, diabetul se caracterizeaza prin
cresterea peste normal a concentratiei de glucoza in sange (hiperglicemie), cu sau fara eliminarea de
zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome care pot sa apara sunt: setea excesiva cu aport crescut de
apa, eliminarea de urina in cantitati mari si foamea excesiva cu ingestia de alimente in cantitati mari.

Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia medicala ca polidipsie, poliurie si respectiv polifagie,
sunt in general cauzate de hiperglicemie. La pacientii care sunt bolnavi, dar care au ignorat semnele mai
multa vreme, nefiind astfel diagnosticati, se poate intampla ca prima manifestare remarcata sa fie coma
diabetica.

Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte de 40 de ani, dar exista si pacienti la care
diabetul de tip 1 survine in mod atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de ani sau chiar mai tarziu, in cazuri
rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut la o varsta mai inaintata nu sunt obezi ca cei care
sufera de diabet de tip 2.

Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare in exces, apetit crescut si pierdere in greutate.
Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi subponderale, in functie de intervalul
de timp dintre debutul simptomelor si inceputul tratamentului. De regula, in cazul diabetului de tip 1,
odata ce simptomele s-au dezvoltat, este necesara administrarea insulinei.

Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau mai tarziu. De regula, pacientul cu diabet
zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal. De asemenea, la acesti diabetici, simptomele apar si se
manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si controleze greutatea corporala prin masurile dietetice,
respectiv prin administrarea de medicamente antidiabetice cu administrare pe cale orala, nu este
necesara administrarea insulinei. Exista destul de multi pacienti cu diabet de tip 2 la care se aplica
insulinoterapia.

Complicatii acute si tardive

Cele mai grave complicatii, posibil letale, sunt cele acute. Acestea apar prin scaderea sau cresterea
marcata a nivelului de zahar in sange (hipoglicemia cu coma hipoglicemica, cetoacidoza diabetica la
diabeticii insulino-dependenti si coma noncetonica hiperosmolara de obicei la diabeticii non-insulino-
dependenti).

La o mare parte dintre bolnavi, boala diabetica duce in timp la asanumitele complicatii tardive. In timp
ce unii diabetici nu ajung niciodata la astfel de complicatii, altii le dezvolta devreme. In medie,
complicatiile tardive se manifesta la interval de 15-20 de ani dupa aparitia hiperglicemiei manifeste. Unii
pacienti pot prezenta mai multe complicatii simultan.

Diabetul afecteaza intregul metabolism si, in lipsa tratamentului adecvat, duce in timp la aparitia unor
complicatii serioase din cauza afectarii vaselor de sange de la nivelul inimii, creierului sau rinichilor.
Diabetul netratat poate duce la orbire, suferinte ale nervilor, ulcere la nivelul picioarelor etc.

La diabetici, ateroscleroza apare mai extinsa si mai devreme decat la populatia generala. Bolile
cardiovasculare - cardiopatia ischemica, infarctul miocardic asimptomatic, accidentul vascular cerebral
au o frecventa crescuta.
Retinopatia diabetica apare la aproximativ 85% dintre pacienti si este o cauza importanta a orbirii.
Nefropatia diabetica este o boala care produce leziuni la nivelul vaselor sangvine ale rinichilor si
afecteaza aproximativ 35% dintre pacientii cu diabet de tip 1.

Aceasta complicatie duce deseori la invaliditate si chiar la deces. Neuropatia diabetica poate afecta
fiecare portiune a sistemului nervos, mai rar creierul. Neuropatia poate afecta un nerv sau mai multi, in
cazul acesta fiind vorba de polineuropatia diabetica. Aceasta se manifesta prin amorteli, parestezii
(furnicaturi), hiperestezie severa (sensibilitate crescuta a receptorilor nervosi) si durere. Durerea poate fi
intensa si deseori se accentueaza in timpul noptii.

O complicatie aparte a bolii diabetice o constituie ulcerele la nivelul picioarelor. Acestea se datoreaza
distributiei anormale a presiunii cauzate de neuropatia diabetica. Evolutia infectiilor la diabetici este in
general mai grava. Sunt intalnite infectii ale pielii, ale tractului urinar, ale aparatului respirator, infectii
fungice (candidoza) etc. Specialistii atentioneaza in special cu privire la patru infectii cu gravitate
deosebita, caracteristice pacientilor cu diabet: otita externa maligna, mucormicoza rinocerebrala (o
infectie fungica), colecistita emfizematoasa si pielonefrita emfizematoasa.

Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale glucozei în sânge (hiperglicemie) și
dezechilibrarea metabolismului.
Cuprins
Clasificare
OMS recunoaște trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 și gestațional (de sarcină). Cele
mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 și diabetul zaharat tip 2. Termenul diabet zaharat tip 1 a
înlocuit mai mulți termeni vechi cum ar fi diabet juvenil și diabet insulino-dependent. La fel, termenul
diabet zaharat tip 2 a înlocuit denumiri vechi, printre care și diabet insulino-independent (non insulino-
dependent).
[modifică]Diabetul zaharat tip 1
Diabetul zaharat tip 1 se caracterizează prin distrugerea celulelor beta pancreatice producătoare de
insulină din insulele Langerhans din pancreas, care conduce la un deficit de insulină. Principala cauză
este o reacție autoimună mediată de limfocitele T. Diabetul zaharat tip 1 reprezintă aproximativ 10% din
cazurile de diabet zaharat din Europa și America de Nord. Majoritatea pacienților prezintă debutul în
plină sănătate, frecvent la vârsta copilăriei (deși poate să apară la orice vârstă). Sensibilitatea la insulină
este normală mai ales în stadiile incipiente.
Hormonul numit insulina permite celulelor corpului să utilizeze glucoza ca sursă de energie. Cand
secreția de insulină este insuficientă sau când insulina nu-și îndeplinește rolul în organism, afecțiunea se
numește diabet zaharat. Diabetul poate fi ținut sub control printr-o supraveghere atentă a dietei și a
greutății și prin exerciții fizice, ca supliment a tratamentului medical.
Prin digestie, unele alimente cu carbohidrați sunt transformate în zahăr mai repede decat altele. Acestea
au un indice glicemic mai înalt. Diabeticii ar trebui sa opteze pentru alimentele care se digeră mai lent.
Un aport de grăsimi și proteine poate să scadă indicele glicemic al unei mese. Consultați dieteticianul
sau medicul înainte de a vă modifica dieta.
Alimente cu indice glicemic foarte scăzut: legume verzi, fasole boabe, alune, brânză, unt, soia, linte,
pește, ouă, crustacee, orz, carne, fructe ;
Indice glicemic scăzut: fasole la cuptor, mazăre, naut, fasole neagră, cartofi dulci, nuci, porumb dulce,
mere, portocale, struguri, iaurt, pere, pâine de secară, paste, fulgi de ovaz ;
Indice glicemic moderat: pepene roșu, sfeclă, banane, stafide, pâine albă și integrală, biscuiți din secară,
mussli, orez, zahăr cristalizat ;
Indice glicemic foarte înalt: miere, orez expandat, fulgi de porumb, prăjituri din orez, morcovi, baghetă,
păstârnac, cartofi.
Tipul 1 necesită tratamentul cu insulină prin injecție, sau, mai nou, inhalare.
[modifică]Diabetul zaharat tip 2
Diabetul zaharat tip 2 se datorează rezistenței crescute la insulină a țesuturilor, însoțită de scăderea
secreției de insulină. Lipsa de răspuns la insulină a țesuturilor se datorează cel mai probabil modificării
receptorului pentru insulină de pe membrana celulară.
Tipul 2 este tratat cu medicație o lungă perioadă, el necesitând aportul extern de insulină doar din
momentul în care tratamentul oral nu mai este eficient în controlul concetrației glucozei sanguine (tipul
2 este caracterizat printr-o insulinemie ridicată (ca efect compensatoriu), fapt care duce, în timp, la
epuizarea capacității endogene de secreție; noile medicamente orale care ridică sensibilitatea celulelor
la insulină au tendința să protejeze funcția de secreție, în contrast cu cele care dimpotrivă, își bazează
acțiunea pe stimularea acesteia).
Factori care pot cauza diabetul tip 2 includ: regimul sedentar de viață și abundența calorică a dietei
moderne, fapt concertizat în obezitate sau măcar indici ai masei corporale ridicați, fumatul de tutun, o
mărire a nivelului de colesterol, tensiune (presiunea) arterială înaltă.
Complicații

Toate tipurile de diabet au simptome și complicații similare. Hiperglicemia poate duce la deshidratare și
cetoacidoză. Complicațiile de termen lung sunt de ordin vascular și neurologic. Problemele vasculare
sunt de 2 tipuri: macrovasculare și microvasculare; cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia
cardiovasculară (infarct, angină) și accidentul vascular cerebral (AVC); problemele microvasculare sunt
nefropatia diabetică, gravă maladie renală și retinopatia diabetică (problemă care constă într-o alterare
continuă și uneori brutală a retinei, fapt care poate conduce la orbire. Tot de natură microvasculară este
și impotență provocată de diabetul necontrolat, ca și o parte dintre problemele piciorului diabetic, care
se manifestă printr-o lentoare a vindecării plăgilor pe extremități, infecții repetate și dificil de tratat,
cangrenă cu risc de amputare, etc. O altă categorie de complicații tardive ale diabetului sunt cele de
ordin neurologic, anume neuropatia diabetică. Aceasta se manifestă prin pierderea senzației, simțului, în
membrele inferioare (picioare) și dureri neuropatice (senzații de durere, arsură, în picioare, fără cauze
imediate externe).