Sunteți pe pagina 1din 11

6.

FIZIOLOGIA SECRETIEI BILIARE


Add comments

Fiziologia secretiei biliare

A. Consideratii generale:

Bila este formata de catre hepatocite [2] (celulele hepatice) in ficat [1], cel mai mare organ
unic al corpului [1]. Ficatul indeplineste roluri precum: intervine in metabolismul glucidelor
al lipidelor, rezervor in circulatia sangelui, coagulare si participa la digestie prin functia
biligenetica (producerea bilei) [1].
Bila este acumulata interprandial (intre mese) in vezica biliara [1], epiteliul mucoasei acesteia
extrage apa si sarurile minerale din bila stocata in vezica realizand o concentratie de pana la
20 ori [2]. Dupa alimentatie bila este eliminata in intestin unde contribuie la digestia si
absorbtia lipidelor [1]. Pe zi se secreta intre 250 si 1500 ml bila [2].

B. Structura ficatului:

Ficatul este inconjurat de o capsula fibroasa formata din tesut conjunctiv [1].
Hepatocitele (celulele hepatice):
- sunt grupate sub forma unor lame, formand o masa tisulara continua, asemanatoare unui
burete in ochiurile careia se gasesc retele vasculare, biliare si venoase [2].
- sunt dispuse in jurul unui ax complex alcatuit din:
Arteriola hepatica
Venula porta
Canaliculi biliari
Vase limfatice
Ramuri nervoase [2]
- in centrul formatiunilor mai sus mentionate se gaseste o ramura a venei porte, iar la periferie
se gaseste vena centrolobulara [2].
- aceste structuri formeaza Acinul hepatic ce reprezinta unitatea secretorie a ficatului [2].
- bila elaborata de catre Acin este descarcata in canaliculele biliare si drenata in canaliculul
biliar terminal, sublobular, lobular si apoi in canalele biliare ce insotesc vasele [2].
Sinusoidul hepatic este un capilar cu endoteliu (perete) discontinuu, a carui structura este
adaptata unor schimburi metabolice (de substante). Lumenul sinusoidului are forma rotunda
sau ovalara, peretele fiind foarte permeabil, este traversat usor de catre substantele continute
in plasma sangvina, ceea ce explica schimburile facile cu celula hepatica [2].
In jurul capilarului sinusoid, respectiv intre peretele acestuia si celulele hepatice vecine, se
gaseste spatiul perisinusoidal descris de Disse. Acest spatiu este ocupat de o retea fina de fibre
de colagen si de plasma transvazata, formand un spatiu interstitial care reprezinta locul de
origine al limfei hepatice [2].

Sangele care perfuzeaza ficatul are o dubla origine:


Vena porta si Artera hepatica – Sangele portal si Arterial sa amesteca la nivelul sinusoidului si
este drenat in final de venele suprahepatice [2]. Ficatul are o structura lobulara, in el
patrunzand ramuri ale arterei hepatice si ale venei porte ce vor converge formand vasele
sinusoidale ce se varsa in venele centrolobulare [1]. Cele doua trunchiuri principale ale
venei porte se continua in ficat prin canale portale mari care se ramifica [1]. In vasele
sinusoide se varsa atat sange provenit din artere cat si sange provenit din vene [1].
In capilarele sinusoide sangele curge catre vena centrolobulara printre placi de celule hepatice
formate din una sau doua celule [2]. Fiecare hepatocit este astfel in contact direct cu sangele
din capilarele sinusoide datorita spatiilor mari dintre celulele endoteliale ale capilarelor
sinusoide [2]. Contactul intim al unei mari portiuni din hepatocit cu sangele contribuie la
abilitatea ficatului de a curata efectiv sangele de anumite componente [2].

Canaliculele si ductele biliare [1]


Bila:
- este secretata de celulele parenchimatoase (hepatocite) in mod continuu;
- se formeaza in canaliculele intercelulare hepatice;
- apoi ajunge in ductele biliare si in ductul hepatic;
- in perioadele interdigestive bila este transportata prin ductul hepatic si cistic in vezica
biliara, unde se depoziteaza.
- de aici bila este apoi eliminata intermitent in timpul digestiei prin canalul coledoc in intestin,
datorita contractiei veziculare si a relaxarii sfincterului Oddi.

C. Formarea bilei [1]:

Functia biligenetica a ficatului (de formare a bilei) rezulta din deosebirile importante dintre
compozitia plasmei si a bilei. Plasma este filtrata la nivelul vasului sinusoid prin porii mari ai
endoteliului capilar, trecand astfel in spatiul Disse (spatiul dintre peretele sinusoidului si
hepatocitele invecinate). Printre celulele plate ale endoteliului se afla si celule Kupffer, ce
apartin sistemului reticulohistiocitar.
Hepatocitul vine in contact cu spatiul Disse prin membrana bazo-laterala. In hepatocit trec
diferite substante continute in plasma, dar hepatocitul va si secreta in plasma produsi de
sinteza precum: albumina, fibrinogen, lipoproteine.
Din hepatocit, unele substante ajung in bila, strabatand polul excretor reprezentat de
canaliculul biliar. Prin concentratia mare de acizi biliari (continuti in bila) se creeaza un
gradient osmotic favorabil pentru acumularea bilei. Astfel se explica efectul coleretic al
acizilor biliari: cu cat cantitatea lor este mai mare cu atat apare mai multa bila in canaliculi.
Canaliculii biliari intercelulari conflueaza si formeaza ductele biliare. Datorita unei reabsorbtii
de apa si de electroliti, in ducte ramane bila in cantitate mai mica. Fluxul in canaliculi in 24
ore de cca 450 ml la care se adauga si bicarbonati. Circulatia in ductele biliare are loc prin
forta hidrostatica si prin miscarile unor proteine contractile.

D. Proprietatile bilei [1]:

Secretie pe 24 ore: 800 – 1000 ml [2]


Gust: amar
Miros: aparte
Culoare: variabila (datorita concentratiei diferite de pigmenti biliari) in functie de provenienta
veziculara, coledociana sau hepatica.
Hepatica: galben-aurie, clara [2];
Veziculara: verde-bruna, tulbure, filanta [2];
Densitatea: 1010 – 1035 [2] (data de prezenta mucusului) [1];
pH bilei din ductul coledoc: 7,8 – 8;
pH bilei din vezica biliara; 6 – 7;

E. Compozitia bilei [2]:


In functie de locul de recoltare se disting 3 tipuri de bila:
• Bila duodeno-coledociana – recoltata din duoden
• Bila veziculara (coledociana) – recoltata din vezica biliara
• Bila hepatica
Compozitia este complexa, cu diferente importante intre bila hepatica si cea veziculara.

Bila hepatica:
97% Apa
3% Rezuduu uscat – substante anorganice: clorura de sodiu, clorura de potasiu,
- substante organice; acizi biliari, pigmenti biliari, colesterol, fosfolipide, mucina, lecitina.

Bila veziculara:
89% Apa
11% Reziduu uscat – substante anorganice: clorura de sodiu, clorura de potasiu,
- substante organice; acizi biliari, mucina, pigmenti biliari, colesterol, lecitina.

Bila nu contine enzime.

1. Acizii biliari:

- sunt principalii componenti ai bilei [1];


- contin un nucleu ciclopentanoperhidrofenantrenic, cu un lant de 3 – 9 atomi de carbon [1];
- sunt sintetizati in hepatocit din colesterol exogen si endogen [1];
- reprezentanti: acidul colic, acidul chenodeoxicolic, acidul deoxicolic, acidul litocolic [1];
- acizii biliari primari: acidul colic, acidul chenodeoxicolic, se formeaza in ficat [1];
- apoi tot in ficat se vor conjuga cu glicocolul sau cu taurina [1];
- ulterior vor ajunge in intestin (in portiunea terminala a lileonului, in cec si in colon) unde,
sub actiunea florei microbiene sunt partial deconjugati [1];
- dupa deconjugare acidul colic si acidul chenodeoxicolic sunt supusi dehidroxilarii, astfel se
transforma in acizi biliari secundari [1];
- acizii biliari secundari: din acidul colic se formeaza acidul deoxicolic, iar din acidul
chenodeoxicolic se formeaza acidul litocolic [1];
- concentratie in bila hepatica 0,2 – 0,7 g/dl in bila hepatica [2];

Absorbtia intestinala a acizilor biliari si circuitul hepato-entero-hepatic:


- in mod normal, in momentul in care chimul (alimentele prelucrate) ajunge in portiunea
terminala a ileonului, lipidele sunt absorbite aproape complet [2];
- bacteriile din portiunea terminala a ileonului si colonului deconjuga acizii biliari si ii
dehidrolozeaza, formand acizi biliari secundari [2];
- celulele epiteliale ale mucoasei ileonului absorb acizii biliari din lumenul intestinal, in sange
portal (unde circula legati de proteinele plasmatice) [2];
- in final ajung la ficat, unde hepatocitele extrag acizii biliari din sange [2];
- in ficat toti acizii biliari, atat cei primari cat si cei secundari sunt din nou conjugati, astfel
incat ei apar sub forma conjugata in canaliculii biliari [1];
- prin fecale se pierd zilnic 0,5 grame acizi biliari, aproximativ 20% din total. Sunt completati
in ficat corespunzator prin sinteza din colesterol. Sinteza lor este reglata printr-un mecanism
de feed-back, o pierdere mai mare stimuland producerea. Datorita acestui mecanism,
continutul acizilor biliari in bila nu se modifica in functie de reabsorbtie. [1];

Rolul acizilor biliari:


- rol in digestia si absorbtia lipidelor [1];
- emulsioneaza (saponifica) lipidele (trigliceridele, fosfolipidele, colesterolul) , adica le
transforma in picaturi fine [1];
- emulsiile apar in chim sub forma de dispersie intr-o faza apoasa, prin proprietatea acizilor
biliari de a le scadea tensiunea superficiala [2];
-emulsionarea este facilitata de alte substante continute in bila: lecitina, acizi grasi,
monogliceride [2];
- emulsionarea favorizeaza actiunea lipazei pancreatice care desface trigliceridele in acizi
grasi, di-, monogliceride si glicerol [2]. Lipaza pancreatica nu actioneaza in lipsa acizilor
biliari [2];
- participa la formarea de micelii [2];
- miceliile = granule sferice ce contin 20-40 molecule de acizi biliari, acizi grasi,
monogliceride esterificate la Carbonul 2 si vitamine liposolubile [2];
- cand concentratia acizilor biliari depaseste o valoare critica “concentratie critica de formare
a miceliilor”, se formeaza miceliile [2];
- acizii grasi, monogliceride esterificate la Carbonul 2 si vitamine liposolubile sunt absorbite
in jejun, iar acizii biliari sunt absorbiti si reintrodusi in circuitul enterohepatic [2];
- absorbtia vitaminelor liposolubile [2];
- absorbtia colesterolului [2];
- rol coleretic (de stimulare a secretiei biliare) [2];

Controlul sintezei si secretiei de acizi biliari [2]:

- Rata intoarcerii acizilor biliari in ficat reprezinta un factor principal care influenteaza rata
sintezei si secretiei de acizi biliari.
- Acizii biliari din sangele portal stimuleaza secretia de acizi biliari din hepatocite dar inhiba
sinteza de acizi biliari, acesta este numit efectul coleretic al acizilor biliari. Substante
coleretice = agenti care stimuleaza secretia bilei de catre ficat si prin aceasta crescand fluxul
biliar [3];
- dupa o masa, cand acizii biliari au avut destul timp sa se intoarca la ficat, nivelul acizilor
biliari din sangele portal este scazut.
- ca urmare sinteza de noi acizi biliari nu este inhibata si se efectueaza la rata maximala.
- dupa mese, prezenta produsilor de secretie lipidica in duoden produce eliberarea unei
substante numite colecistokinina (hormon secretat de celulele duodenale, ca raspuns la
prezenta de alimente partial digerate in duoden; produce contractia vezicii biliare si expulzia
bilei in intestin, determinand stimularea producerii de enzime digestive de catre pancreas [3])
care realizeaza evacuarea continutului vezicii biliare in duoden si stimuleaza puternic secretia
de acizi biliari de catre hepatocite.
- acum ficatul continua sa sintetizeze acizi biliari la o rata crescuta si sa-i secrete in
canaliculele biliare ca raspuns la stimularea cu colecistokinina.
- procesul continua pana cand acizii biliari sunt absorbiti in portiunea terminala a ileonului si
se reintorc la ficat prin sangele portal.
- acizii biliari reintorsi la ficat inhiba sinteza de noi acizi biliari dar stimuleaza mult secretia
lor.
- acizii biliari care sunt extrasi din sangele portal sunt rapid reconjugati si resecretati aproape
imediat.

2. Pigmentii biliari:
- Nu indeplinesc o functie digestiva aparte [1];
- sunt produsi de descompunere si de eliminare biliara a hemoglobinei [1];
- cand eritrocitele imbatranite sunt degradate in celulele reticuloendoteliale, porfirina din
componenta hemoglobinei este convertita in bilirubina [2];
- pigmentii biliari sunt bilirubina si biliverdina [1];

Formarea pigmentilor biliari:


- hemoglobina este transformata initial in celulele reticulo-histocitare, prin deschiderea
inelului porfirinic in verdoglobina ( ce contine fier si globina) [1];
- ulterior verdoglobina pierde fierul, transformandu-se in bilirubinoglobina [1];
- bilirubinoglobina pierde globina si devine biliverdina [1];
- biliverdina prin reducere devine bilirubina [1];
- fierul este preluat in ciclul de sinteza a hemoglobinei [1];
- bilirubina din plasma este legata de albumina si alte proteine [1];
- apoi este captata de celula hepatica, unde se conjuga cu acid glucuronic si sulfuric, formand
gluconat si sulfat de bilirubina, astfel devenind solubil, putand fi eliminat prin bila [1];
- deoarece bilirubina plasmatica libera este legata de proteine, nu se poate elimina prin rinichi
[1];

- bilirubina este eliminata prin bila in intestin [1];


- pigmentii biliari nu intra in componenta miceliilor [1];
- bilirubina este redusa sub actiunea florei microbiene din ileon si colon, transformandu-se in
urobilinogen (stercobilinogen) [1];
- o parte din urobilinogen este eliminata prin fecale sub forma oxidata de urobilina si le
confera culoare [1];
- o alta parte este absorbit si preluat prin circulatia entero-hepatica de ficat, unde este
conjugat, solibilizat si eliminat prin bila [1];
- partial ajunge in circulatie de unde este eliminat prin rinichi ca urobilina [1];

3. Fosfolipidele si colesterolul [2]:

- Fosfolipidele reprezinta aproximativ 20% din lipidele biliare.


- hepatocitele secreta fosfolipide, in principal lecitine si colesterol;
- lecitina si colesterolul sunt secretate in bila sub forma a vezicule lipidice bistrat;
- veziculele fuzioneaza cu membrana plasmatica a canaliculului si apoi sunt eliminate in
lumenul capilar;
- veziculele de lecitina – colesterol depasesc cu mult numarul miceliilor de acizi biliari,
lecitina si colesterolul vor participa la formarea interiorului hidrofob al miceliilor, veziculele
initiale disparand lent.
- lecitina creste cantitatea de colesterol ce poate fi solubilizata in micelii, daca in bila exista
mai mult colesterol decat poate fi solubilizat in micelii, in bila se pot forma cristale de
colesterol. Aceste cristale joaca un rol important in formarea calculilor in ducte sau in vezica
biliara.
- fosfolipidele nu sunt supuse circulatiei enterohepatice, dar sinteza lor depinde de circulatia
enterohepatica a acizilor biliari, diminuand in conditiile intreruperii acesteia;
- colesterolul ajuns cu bila in intestin este: partial recuperat prin circuitul enterohepatic, iar
restul se elimina prin fecale metabolizat in coprostanol.

4. Mucusul:
- este secretat de epiteliul mucoasei vezicii biliare [1];

F. Concentrarea si depozitarea bilei in vezica biliara:

- intre mese sfincterul ODDI este contractat si de aceea fluxul biliar este deviat spre vezica
biliara [2];
- vezica biliara este un organ mic cu o capacitate de 15 pana la 60 ml [2];
- colecistul concentreaza bila prin absorbtia Na+, Cl-, HCO3- si apei din bila, astfel incat
acizii biliari se pot concentra de 5 pana la 20 ori [2];
- K+ este concentrat in bila cand apa se absoarbe si apoi este absorbit prin difuziune, fara
consum de energie [2];
- absorbtia Na+ este principalul proces in concentrarea bilei [2];
- Cl-, HCO3- se absorb pentru a mentine electroneutralitatea solutiei [2];
- bila contine concentratii importante de Ca2+ si HCO3- [2];
- epiteliul vezicii biliare secreta H+ in bila, astfel prin reactia H+ cu HCO3- se va forma
H2CO3 (bicarbonat) [2];
- calciul si bicarbonatul sunt absorbite de catre celulele mucoasei colecistului, acest proces
impiedica formarea CaCO3 in lumenul colecistului, atata timp cat bila este concentrata [2];

G. Evacuarea vezicii biliare:

- bila este secretata continuu, dar este eliminata in intestin doar in perioadele digestive [1];
- intre mese, bila ajunge in canalul hepatic si coledoc si se acumuleaza prin canalul cistic in
vezicula biliara sub influenta presiunii cauzata de mentinerea inchisa a sfincterului Oddi [1];
- debitul biliar pe 24 ore este in jur de 450 ml pe zi, dar vezica are o capacitate de
inmagazinare limitata la 100 ml, fiind insa suficienta, deoarece apa si sarurile minerale sunt
reabsorbite intens prin mucoasa vezicii biliare, ceea ce determina o concentratie
corespunzatoare a unor componente (acizi biliari, pigmenti biliari, colesterol) de 3 – 10 ori
mai mare [1];
- culoarea inchisa a bilei veziculare se datoreaza cresterii concentratiei pigmentilor biliari [1];
- vascozitatea mare este data de prezenta mucusului [1];
- contractiile intermitente ale vezicii biliare forteaza patrunderea bilei prin sfincterul Oddi
partial relaxat
- stimulul cel mai puternic care realizeaza evacuarea bilei este reprezentat de colecistikinina.
Colecistokinina este eliberata de mucoasa duodenala ca raspuns la prezenta produsilor de
digestie lipidica in duoden [2];
- colecistokinina ajunge la nivelul vezicii biliare prin sange si produce contractia puternica a
vezicii si relaxarea sfincterului Oddi [2];
- substantele care produc evacuarea vezicii biliare poarta denumirea de substante colagoge
[2];

H. Reglarea secretiei si excretiei biliare:

- secretia si excretia sunt procese conjugate, reglate neuro-umoral [2];


- secretia biliara este un proces continuu [2];
- excretia bilei din vezica biliara este un proces intermitent, conditionat de prezenta
alimentelor [2];
1. Reglarea secretiei biliare prin factori coleretici:

Factori coleretici = agent care stimuleaza secretia bilei de catre ficat si prin aceasta crescand
fluxul biliar [3];
- mecanismul nervos este de importanta redusa si influenteaza in special irigatia hepatica
astfel:
Parasimpaticul – creste usor fluxul biliar [2];
Simpaticul – are efecte inhibitoare [2];
- mecanismul umoral influenteaza fluxul biliar si compozitia bilei [2];
- acizii biliari au efect coleretic actionand la nivelul canaliculilor si ductelor intrahepatice [2];
- secretina (hormon secretat de mucoasa intestinului subtire (douden) sub influenta
continutului gastric acid [3]) stimuleaza secretia de apa si electroliti in continutul bilei [2];
- gastrina (hormon digestiv secretat de mucoasa gastrica din regiunea pilorica a stomacului;
secretia sa este stimulata de prezenta alimentelor; are rol important in procesul de secretie
gastrica, determinand producerea de acid clorhidric in urma excitarii celulelor parietale ale
glandelor fundice gastrice [3]) stimuleaza secretia de acizi biliari prin stimularea secretiei de
secretina [2];

2. Reglarea secretiei biliare prin factori colagogi:

Factori colagogi = agent care stimuleaza eliminarea secretiilor biliare din colecist si din caile
biliare extrahepatice in duoden [3];
- mecanismul nervos este de importanta redusa:
Parasimpaticul – stimuleaza contractia vezicii biliare, relaxand sfincterul Oddi [2];
Simpaticul – relaxeaza vezica biliara, contracta sfinterul Oddi [2];
- mecanismul umoral – colecistokinina actioneaza direct asupra musculaturii netede a vezicii
biliare [2];
- gastrina – are actiune colecistokinetica redusa [2];
- secretina – potenteaza actiunea colecistokininei [2];
- evacuarea optima a bilei se face daca sfincterul Oddi se relaxeaza inaintea contractiei vezicii
biliare [2];

BIBLIOGRAFIE:

[1] Groza, Petru P. Fiziologie. Bucuresti, Editura Medicala, 1991.

[2] Badarau, Anca-Ioana. Digestia si absorbtia. Note de curs. Coordonator: Prof. dr. Radu
Carmaciu.

[3] Oxford Dictionar de Medicina. Editia a 6-a. Bucuresti, Editura BIC ALL, 2005.

S-ar putea să vă placă și