Sunteți pe pagina 1din 7

DIAGRAMA CAUZĂ-EFECT (ISHIKAWA)

Diagrama cauză-efect - în "os de peşte" (fishbone) sau Ishikawa - a fost


dezvoltată de Kaouru Ishikawa (1986) cu scopul de a determina şi defalca
principalele cauze ale unei probleme date

Se recomandă utilizarea acesteia doar atunci când există o singură


problemă, iar cauzele posibile pot fi ierarhizate

Efectul (o anumită problemă sau o caracteristică / condiţie de calitate) reprezintă


"capul peştelui", iar cauzele şi sub-cauzele potenţiale conturează "structura
osoasă a peştelui"

Astfel, diagrama ilustrează într-o manieră clară relaţiile dintre un anumit efect
identificat şi cauzele potenţiale ale acestuia
Condimente Carne
Cantitate Consistenţă
Tip Sare
Arome Conţinut Tip
Marinare Congelare
Grăsime
Volum Timp Vârstă Frăgezime
Ingrediente Tranşare Calitate slabă
În grabă Relaxare a fripturii la
Temperatura Ungere grătar
Dispoziţie Curăţenie
Vânt Aprindere
Atenţie Ploaie Gril

Vizionare Cărbune
Îndemânare Poziţie
meci TV
Discuţie Poziţie Tip
cu vecinul Cantitate
Bucătarul Vremea Grătarul

Figura 3.11. – Exemplu de diagramă cauză-efect (Ishikawa)


Tipuri de diagrame cauză-efect (Dale):

1. Diagrama cauză-efect 5M – structura osoasă de bază include:


• Maşini
• Mână de lucru
• Metode
• Materiale
• Mentenanţă

Unii utilizatori omit mentenanţa, rezultând o diagramă 4M, în timp ce alţii


adaugă o a şasea dimensiune, Mama Natură, rezultând o diagramă 6M

Pentru domeniile extra-productive sunt considerate mai potrivite diagramele 4P:


• Politici
• Proceduri
• Personal
• Poziţie (amplasare)
2. Diagrama cauză-efect de proces:
• se utilizează atunci când problema de rezolvat nu poate fi localizată în
cadrul unui singur departament / secţie / divizie
• se recomandă întâi întocmirea unei diagrame de proces în vederea
identificării cauzelor potenţiale ale problemelor identificate în fiecare
etapă a procesului
• dacă procesul este prea mare pentru a putea fi considerat în ansamblu,
atunci se identifică sub-procese sau etape ale procesului care vor fi
analizate separat; în cadrul fiecărei etape / sub-proces se poate utiliza câte
o diagramă 4M / 5M / 6M / 4P; se identifică astfel cauzele cheie, care vor
fi supuse unei analize ulterioare

3. Diagrama cauză-efect pentru analiză dispersională – este utilizată de


obicei după elaborarea unei diagrame de tip 4M / 5M / 6M / 4P; cauzele
majore identificate sunt tratate ulterior ca ramuri separate, recurgându-se la o
analiză în detaliu a acestora
Etape de întocmire a diagramelor cauză-efect (Dale):

• Definiţi cu claritate simptomul cheie sau efectul unei probleme


• Scrieţi-l în dreapta paginii şi trasaţi o linie de la dreapta la stânga
• Asiguraţi-vă că fiecare membru al echipei de lucru înţelege problema şi
formulaţi problema în termeni clari
• Decideţi care sunt principalele categorii de cauze; acestea vor constitui
ramurile principale ale diagramei
• Organizaţi o sesiune de Brainstorming1 şi identificaţi cât mai multe cauze
posibile pentru efectul analizat, adăugându-le ramurilor sau sub-ramurilor
adecvate

Etape de întocmire a diagramelor cauză-efect (cont.):

• Organizaţi o altă sesiune de Brainstorming în care să discutaţi în detaliu


cauzele şi să determinaţi care dintre acestea au gradul cel mai mare de
probabilitate pentru producerea efectului respectiv

1
Brainstorming este o metodă bazată pe exprimare liberă în cadrul unui grup (Alex Osborn), utilizată atunci când soluţiile problemelor nu pot fi deduse logic şi /
sau atunci când sunt necesare idei noi (stimularea creativităţii); etape:
(1) formularea clară a problemei;
(2) formarea grupului şi desemnarea leaderului / facilitatorului
(3) desemnarea unui "scrib" care să înregistreze ideile, fără a interveni în activitatea grupului
(4) fixarea regulilor şedinţei de Brainstorming / codului de comportament: fiecare membru al grupului, prin rotaţie, îşi expune o singură idee atunci când îi vine
rândul; ideile sunt cât mai concise posibil; atunci când un membru nu are nici o idee va spune "pas"; se acceptă şi se înregistrează toate ideile, punându-se
doar întrebări pentru clarificare; nu se acceptă critici, discuţii, întreruperi, comentarii sau evaluări; se încurajează atmosfera informală şi exagerările pentru a
stimula buna dispoziţie şi emulaţia creativă
(5) înregistrarea ideilor pe măsură ce acestea sunt formulate, astfel încât să fie vizibile tot timpul pentru toţi membrii grupului (de exemplu, tablă, flipchart etc.)
(6) trecerea în revistă a problemelor procedurale care au apărut în timpul şedinţei pentru a preveni sau minimiza numărul acestora (de exemplu, tentative de a
critica ideile altora, tendinţa de a formula soluţii în loc de cauze, tentative de a juca rolul de "expert" etc.)
(7) alocarea unui interval de timp pentru "incubaţie", înainte ca ideile să fie evaluate
(8) determinarea celor mai bune soluţii prin: vot; vot de tip Pareto; ierarhizare (de exemplu, fiecare membru ierarhizează soluţiile, în ordinea preferinţelor, pe o
scală de 10 puncte etc.); etc.
• Ierarhizaţi cauzele în ordinea probabilităţii de generare a efectului analizat sau
a importanţei; aceasta se poate face prin vor, aplicând, de exemplu, regula
"80/20" (Pareto) – 80% din voturi ar trebui să aleagă 20% din cauze
• Colectaţi orice date suplimentare aveţi al dispoziţie pentru confirma
viabilitatea cauzelor determinate
• Elaboraţi planuri de îmbunătăţire