CAPITOLUL 7

FAZELE PREGĂTIRII FABRICAŢIEI

7.1. Principalele faze ale pregătirii fabricaţiei

In activitatea de realizare a produselor industriale în general şi a instalaţiilor de
automatizare în particular, se întâlnesc următoarele faze de proiectare, prezentate în continuare
într-o ordine aproximativ cronologică:
1.Intocmirea temei de proiectare (cu sau fără model de referinţă, normală sau
dezvoltată) (TP);
2.Relevarea (RE);
3.Intocmirea de studii tehnico-economice (STE);
4.Intocmirea standardului profesional (SP);
5.Realizarea modelului experimental (ME);
6.Intocmirea desenelor de execuţie (DE) pentru prototip, serie zero şi serie;
7.Intocmirea cărţii tehnice (CT), sau a instrucţiunilor de exploatare şi întreţinere;
8.Intocmirea documentaţiei de însoţire (cartea tehnică, certificatul de calitate)
(DI);
9.Intocmirea de oferte (fişa tehnică, prospecte, trimitere în anchetă) (O);
10.Design (DS);
11.Intocmirea documentaţiei tehnologice pentru execuţie de piese (DTP);
12.Intocmirea documentaţiei tehnologice pentru asamblare şi control (DTAC);
13.Intocmirea normelor de consumuri specifice (NCS);
14.Intocmirea normelor de manoperă specifică (NMS);
15.Intocmirea dosarului de omologare (DO) (pentru omologare preliminară şi
finală);
16.Realizarea verificărilor tehnice de calitate (VTC);
17.Anchetarea standardului profesional (ASP);
18.Punerea de acord şi avizarea standardului profesional (PAASP).
Întreaga activitate destinată realizării unui produsului, începând de la întocmirea
temei de proiectare şi până la omologarea seriei zero poartă denumirea de "pregătirea
fabricaţiei".
Fazele enumerate mai sus se parcurg cronologic după cum urmează.
La realizarea unei instalaţii de automatizare se poate pleca de la comanda unui
beneficiar, pe baza căreia se întocmeşte o temă de proiectare şi un studiu de analiză economică.
Studiul de analiză economică trebuie să conţină tema de proiectare, preţul plafon (preţul maxim
estimat al instalaţiei), preţuri comparative de pe piaţă a altor instalaţii asemănătoare, alţi
beneficiari posibili, cantitatea de produse necesare pe piaţă etc.
Urmează încheierea contractului cu beneficiarul, în care se trec toate clauzele
necesare.
Comanda beneficiarului se introduce într-un plan de fabricaţie.
Se întocmesc: documentaţia de execuţie (desene de execuţie, documentaţia
tehnologică, consumurile specifice de materiale şi manoperă, standardul profesional, cartea

67
tehnică).
Se execută prototipul.
Se verifică şi se încearcă prototipul pe baza standardului pus de acord cu
potenţialii beneficiari şi instituţiile supraveghetoare.
Se omologhează prototipul în şedinţa de omologare, cu factorii interesaţi
(beneficiari, organisme de supraveghere şi control etc.).
Se întocmeşte documentaţia de execuţie pentru seria zero, introducându-se toate
modificările cerute la omologarea preliminară.
Se execută seria zero.
La execuţia seriei zero se utilizează scule, dispozitive şi verificatoare (SDV-uri),
care şi ele la rândul lor trebuiesc proiectate, executate, verificate şi omologate intern. Realizarea
SDV-urilor trebuie să dea siguranţa că produsul poate fi fabricat oricând în serie, fără ca să i se
deterioreze parametrii tehnici.
Seria zero se supune încercărilor şi verificărilor de calitate conform standardului
profesional avizat.
Se omologhează produsul în faza finală în şedinţă de omologare cu potenţialii
beneficiari şi reprezentanţii instituţiilor şi organismelor de supraveghere.

7.2. Indicatori pentru întocmirea programelor de fabricaţie

Programarea lucrărilor de pregătire a fabricaţiei se realizează pe diverse domenii,
cum ar fi de exemplu: partea mecanică, partea hidraulică şi pneumatică, partea electrică, partea
electronică, comenzi numerice, documentaţia economică şi altele. Programarea lucrărilor se
împarte pe diferitele faze ale pregătirii fabricaţiei, enumerate anterior. Activităţile din fiecare
domeniu se desfăşoară şi ele pe diversele faze ale pregătirii fabricaţiei. Programarea lucrărilor se
face pe categorii de lucrări, corespunzătoare fazelor pregătirii fabricaţiei: tema de proiectare,
standard profesional, desene de execuţie pentru prototip sau serie zero, cartea tehnică, oferte,
revizuirea sau refacerea documentaţiei cu sau fără modificare de temă de proiectare,
documentaţie tehnologică pentru execuţie piese, documentaţie tehnologică pentru asamblare şi
control, norme de consumuri specifice, norme de manoperă specifică etc.). În pregătirea
fabricaţiei, proiectantului îi revin obligaţiile privind operaţiile ce urmează a fi efectuate faţă de
documentaţia elaborată şi anume:
-întocmirea proiectului pe baza datelor tehnice furnizate de beneficiar;
-susţinerea proiectului la forurile de avizare (Consiliu tehnico-economic) şi
introducerea în proiect a recomandărilor acestor foruri, în cazul în care ele nu necesită
modificarea temei;
-urmărirea rezolvării problemelor de natură tehnică şi economică, rezultate din
aplicarea documentaţiei tehnico-economice realizate;
-participarea la recepţia lucrării.
In cazul în care se elaborează proiecte refolosite cu caracter general se acordă
pentru tipizare un spor de timp echivalent cu 30 % din timpul pe care îl ia realizarea
documentaţiei de execuţie DE.
In refolosirea de proiecte complete fără modificări timpul de proiectare este 10 %
din timpul iniţial. În cazul în care sunt modificări, acestea pot să crească timpul de proiectare
până la 70 % din timpul iniţial.
Pentru expertizarea, verificarea sau avizarea în Consiliul tehnico-economic a
lucrării elaborate se stabileşte un timp de 10 % din DE.
Pentru întocmirea documentaţiei tehnico-economice destinate expertizei timpul

68
se majorează astfel cu:
-20 % pentru documentaţie existentă, dar care se revizuieşte în vederea
exportului;
-30 % pentru documentaţie elaborată în limbă străină;
-40 % pentru documentaţie elaborată în doua limbi străine.
Pentru activităţile de proiectare care se vor executa cu ajutorul calculatoarelor se
prevede un timp separat pentru: proiectare, simulare, încărcare structuri de proiecte, liste de
materiale, tehnologii etc.
In cazul în care echipamentele se omologhează, timpul se majorează astfel:
-pentru întocmirea standardului profesional cu 5 %;
-pentru întocmirea dosarului de omologare cu 5 %;
-omologarea prototipului sau seriei zero de la 25 % până la 80 %, în funcţie de
modificările la propunerea comisiei de omologare;
-omologare cu instituţii organisme de supraveghere naţională sau internaţională
(Registrul Naval Român, Centrul Minier Petroşani, Institutul Naţional de Metrologie, Direcţia de
Poştă şi Telecomunicaţii sau alte instituţii supraveghetoare speciale) cu 5 %;
-pentru obţinerea de avize cu 2 %.
Pentru relevare se stabileşte un timp de 60 % din timpul necesar întocmirii DE.
In cazul modificărilor de temă cerute de beneficiar după predarea lucrării, timpul
se poate determina ca la o lucrare nouă.
In cazul în care lucrarea de proiectare are termen de predare eşalonat, timpul
pentru întreaga activitate va fi defalcat conform eşalonării lucrărilor.
Timpul pentru avizare de fişe tehnice, cuprinzând aparatură de import solicitată
de beneficiarul din ţară, este proporţional cu numărul de aparate sau grupe de aparate cu
caracteristici identice, cuprinse în fişă.
In cazul în care documentaţia tehnico-economică se va înlocui pentru mai multe
variante, timpul se va calcula pentru fiecare variantă (ţinând seama de gradul de refolosire).
Prezentele norme de timp sunt maximale, compartimentul de proiectare putând
norma sub valoarea acestora.
Normele de timp prezentate se referă la echipamente pentru: maşini-unelte
universale; agregate speciale; linii automate de prelucrare; instalaţii de automatizare a proceselor;
roboţi industriali; instalaţii de ridicare şi transport etc.
Utilizând norme de timp se poate determina volumul activităţii necesară pentru
elaborarea lucrărilor de proiectare de la primirea comenzii până la intrarea în funcţiune a
echipamentului. Se stabileşte o normă de timp în ore medii convenţionale pentru faza de realizare
a desenelor de execuţie, în fază unică (DEu), care constituie baza de raportare pentru creşterile
ulterioare de timp.
Pentru produse noi, care urmează a se asimila în fabricaţia de serie, se recomandă
întocmirea unui studiu tehnico-economic.
La norma totală în ore medii convenţionale se adaugă un coeficient, care dă
timpul necesar pentru pregătirea bazei de proiectare, constând din datele pentru întocmirea
contractului, analiza temei de proiectare, completări, stabilirea colaborărilor cu proiectanţi
generali sau subproiectanţi, sub forma unor coeficienţi proporţionali cu norma totală exprimată în
ore medii convenţionale.
Se alocă timp pentru modificări care survin datorită recomandărilor la avizarea
proiectului.
In cazul în care există mai multe variante funcţionale, se normează ca pentru
adaptare sau refolosire.
Norma de timp, în ore medii convenţionale pentru elaborarea proiectului se

69
determină analizând complexitatea echipamentului (cum ar fi de exemplu tipul echipamentelor:
echipamente convenţionale, echipamente cu comandă numerica, maşini-agregate, linii automate
de prelucrare etc.) şi utilizând coeficienţi de corecţie, cum ar fi:
-coeficient care depinde de tipul unităţilor de acţionare şi de ponderea lor;
-coeficient care caracterizează gradul de dificultate al întocmirii proiectului, care
este dat de numărul de faze, secvenţe de lucru active din ciclograma de lucru ale unităţilor
componente;
-coeficient care evidenţiază calculele care se fac pentru alegerea unor elemente
din proiect, regimuri de lucru etc. (de exemplu: calcule curente, calcule de dimensionare funcţie
de regimurile de lucru sau calcule specifice). Aceste calcule se prezintă în Consiliul tehnico-
economic de avizare a proiectului.
-coeficient care ţine seama de condiţiile de execuţie a instalaţiilor proiectate
(instalaţii simple; instalaţii cu condiţii generale; instalaţii cu detalii de montaj, cu schiţe
informative, scheme, trasee; instalaţii pentru utilaje, linii automate, sisteme de maşini cu condiţii
impuse de amplasare, echipamente tipizate; maşini unelte; utilaje care reprezintă noutăţi tehnice
în economie; maşini şi utilaje noi în fabricaţie, care se bazează pe principii noi, neconvenţionale;
maşini şi utilaje care utilizează tehnici de vârf; maşini care reprezintă invenţii, a căror soluţii
originale se brevetează);
-coeficient care ţine seama de nivelul de documentare necesar pentru elaborarea
proiectului (fără documentare, respectiv soluţii obişnuite, similare cu altele executate;
documentare curenta, din reviste, prospecte, manuale etc.; documentare suplimentară în vederea
realizării unor soluţii deosebite; proiectare după relevare; documentaţie complexă cu
experimentare de soluţii, modelări, prelucrări de date etc.);
-coeficient care are în vedere reutilizarea de soluţii principiale (unităţi de ciclu
identic în cadrul agregatelor sau a liniilor automate);
-coeficient care ţine seama de experimentarea necesară pentru executarea
produsului, funcţie de elementele produsului: experimentare în condiţii de laborator sau fabrică,
în condiţii climatice etc.;
-coeficient care ţine seama de volumul de fabricaţie al echipamentului (unicat;
serie mică, alcătuită din 2 sau3 bucăţi; serie mijlocie, alcătuită din mai mult de 7 bucăţi; serie
mare, cu peste 7 bucăţi).
-coeficient care ţine seama de gradul de utilizare a proiectului şi a detaliilor tip
(standardizate, tipizate);
-coeficient care ţine seama de condiţiile de proiectare (completări de temă,
modificări de soluţii constructive, necunoaşterea unor parametri, grad de dificultate şi
complexitate în funcţie de numărul de condiţii tehnice specificate în tema de proiectare şi
standardul profesional, modificări constructive cerute de beneficiar sau recomandări ale
Consiliului tehnico-economic;
-coeficient pentru complexitatea tehnologica (ca de exemplu: tehnologii noi,
condiţii climatice deosebite, finisări speciale, piese turnate, circuite integrate pe scală foarte
largă);
Lucrările de proiectare trebuie să fie încadrate după tipul reperelor în categoria
simplu, mediu şi complex, după cum urmează:
-lucrare simplă -realizarea principalelor repere după modele similare ca
mod de acţionare, sistem de construcţie, materiale, tehnologii, prelucrare şi finisare, fără
modificare de scheme hidraulice, pneumatice, electrice sau electronice;
-lucrare medie -reperele mecanice se prelucrează fără model de referinţă
şi prezintă detaliat un număr minim, de exemplu de 6 cote; proiectul nu are modificări în
schemele hidraulice, pneumatice, electrice şi electronice.

70
 -lucrare complexă -adică un proiect fără modele de referinţă, care prezintă
soluţii originale, se utilizează materiale cu proprietăţi deosebite sau înlocuitori şi prezintă în
detaliu un număr minim, de exemplu de 12 cote. Aici se includ şi componente electronice
integrate pe scară foarte largă noi etc.
Timpul pentru alte faze de proiectare se determină relativ la timpul pentru
întocmirea desenelor de execuţie, în fază unică (DEu):
-Studiul tehncio-economic: 0,25xDEu;
-Standardul profesional: 0,1xDEu;
-Cartea tehnică: 0,15xDEu;
-Documentaţia de însoţire: 0,1xDEu;
-Oferte (Fişa tehnică, anchete): 0,1xDeu;
-Documentaţie după omologare: 0,15xDEu;
-Documentaţie tehnologică pentru execuţie piese: 1,1xDEu;
-Documenţie tehnologică pentru asamblare şi control: 1,1xDEu;
-Norme de consumuri specifice: 0,05xDEu;
-Norme de manoperă specifică: 0,05xDEu.
De asemenea, trebuie prevăzut timp pentru codificarea şi introducere pe
calculator a structurilor proiectelor şi tehnologiilor, a listelor de materiale şi tehnologie,
întocmirea de oferte pentru export, pentru modificări în urma omologării prototipului.
Modificările se fac prin documente scrise, numite fişe de sesizare. Ele au loc
numai la cererea beneficiarului sau la dispoziţia organismelor de avizare în urma omologării.
Delegaţiile, deplasările specialiştilor legate de produsele în lucru având contract
sau dacă au făcut obiectul altui contract trebuie şi ele avute în vedere la stabilirea timpului total
de pregătire a fabricaţiei.
De asemenea, trebuie introdus un timp de regie pentru alte produse dispuse a fi
asistate de către conducerea unităţii.
În contractul pentru asistenţa tehnică se alocă 10 % din timpul afectat proiectării
pentru proiectarea tehnologică, timp în care este inclusă şi activitatea desfăşurată de inginerul
tehnolog pentru omologare.
Introducerea în plan a obiectivelor se face în limita capacităţilor, pe baza
studiilor tehnic-economice aprobate.
Componentele de aprobare a studiilor tehnico-economice se stabilesc în funcţie
de necesitatea socială a lucrării, ţinând cont de câteva criterii, cum ar fi: valoarea anuală a
producţiei pentru care se face fundamentarea sau dacă produsul trebuie omologat şi în ce stadiu
etc.

7.3. Omologarea
Omologarea constă în confirmarea pe bază de documente că produsul corespunde
cerinţelor din documentaţiile prezentate într-un dosar de omologare, şi că s-au realizat toate
condiţiile necesare şi suficiente pentru a se trece la faza următoare. Avizarea dosarului de
omologare se face de către o comisie de omologare reunită în acest scop într-o şedinţă de
omologare.
Omologarea se poate face pentru prototip, urmată apoi de omologarea seriei zero
a produsului, numită şi omologare finală -pentru un produs de serie mare, sau omologare în fază
unică -pentru un produs de serie mică.
Pentru şedinţa de omologare finală proiectantul trebuie să pregătească dosarul de
omologare, care cuprinde:

71
 -Studiul tehnico-economic, avizat;
-Standardul profesional, avizat;
-Fişa sintetică de nivele şi calitate pentru produs. Aceasta este un document care
se recomandă a fi folosit pentru a se putea face o comparaţie între produsul care urmează a fi
omologat şi produse similare realizate în ţară sau străinătate. În aceste fişe se trec principalele
caracteristici tehnice pentru produsul care se omologhează şi pentru produsele deja existente.
-Documentaţia constructivă;
-Certificate de calitate pentru principalele materiale şi produse componente;
-Documentaţie prin care se arată cum respectă produsul cerinţele de protecţie a
muncii şi a mediului înconjurător;
-Cartea tehnică;
-Lista pieselor de schimb;
-Fişa tehnică a produsului;
-Documentaţia tehnologică de execuţie şi control:
-Lista de scule, dispozitive şi verificatoare (SDV-uri);
-Lista de standuri de control şi verificare;
-Lista de aparate de măsură şi control (AMC-uri);
-Programe tehnologice de calitate;
-Proceduri de control;
-Formulare pentru înregistrare şi control;
-Formulare pentru înregistrări de fiabilitate, mentenanţă, disponibilitate etc.
-Buletine de încercări şi verificări conform standardului profesional;
-Lista cu membrii comisiei de omologare si alte documente conform cerinţelor
actualizate.
Pentru omologarea prototipului lista documentelor este mai redusă, astfel că sunt
necesare, din lista enumerată mai sus, numai: standardul profesional, doar pus de acord, proiectul
cărţii tehnice, proiectul fişei tehnice şi alte documente conform cerinţelor actualizate.

7.4. Avizarea standardului profesional

Standardul profesional se avizează în două etape.
Prima etapa o constituie anchetarea standardului, primirea observaţiilor şi
punerea lor de acord. Prin anchetare se înţelegere trimiterea standardului la potenţiali beneficiari
şi instituţii de supraveghere, culegerea observaţiilor făcute de toţi aceşti factori anchetaţi şi
cumularea lor într-o listă cu observaţii.
Prin standard profesional pus de acord se înţelege prima variantă a standardului
profesional, împreună cu observaţiile puse de acord ale factorilor anchetaţi. Prin factori anchetaţi
se înţelege: institute de proiectare care supraveghează domeniul respectiv, cum ar fi: Institutul de
proiectare pentru automatică (I.P.A.) Bucureşti, Institutul de proiectare pentru electrotehnică
(I.C.P.E.) Bucureşti, Institutul Naţional de Metrologie (I.N.M.) Bucureşti, Centrul Minier
Petroşani, Registrul Naval Roman, Registrul Auto Roman şi altele, firme potenţiale beneficiare şi
alte firme de proiectare. Acestor factori anchetaţi li se trimite standardul profesional în redactarea
întâi în ancheta. Ei trimit realizatorului standardului observaţiile lor. Factorii anchetaţi sunt
convocaţi într-o şedinţă de punere de acord a observaţiilor.
A doua etapă o constituie etapa finală de avizare. Avizarea finală o face institutul
de cercetare care supraveghează domeniul tehnic în care se încadrează produsul. Instituţia d
supraveghere analizează standardul întocmit de proiectant. Instituţia supraveghetoare face
observaţii pentru aducerea standardului produsului în conformitate cu standardele generale

72
vigoare. Observaţiile trebuie însuşite de proiectant şi standardul trebuie modificat conform
acestor observaţii. După modificările solicitate de instituţia supraveghetoare standardul poate fi
avizat.

7.5. Exemplu de plan de acţiune pentru

pregătirea fabricaţiei
1.Depunere comandă de proiectare şi execuţie la unitatea de proiectare, respectiv execuţie.
2.Întocmire liste de materiale greu obtenabile, cu preţ informativ.
3.Intocmirea documentaţiei pentru calculul preţului plafon şi calculul preţului plafon.
4.Aducerea la cunoştinţa beneficiarului a preţului plafon.
5.Intocmire contract de proiectare şi execuţie.
6.Realizarea documentaţiei desenată, pe parte mecanică, electrică, electronică, hidraulică şi
pneumatică.
7.Predarea la compartimentul de aprovizionare a listei materialelor greu obtenabile.
8.Avizarea documentaţiei în Consiliul tehnico-economic.
9.Intocmirea tehnologiei de execuţie, asamblare şi control.
10.Intocmirea listelor de consumuri specifice de materiale si manopera.
11.Predare teme pentru proiectare SDV-uri.
12.Proiectarea SDV-urilor.
13.Calculul preţului produsului, pe baza specificaţiilor de materiale ale tuturor subansamblurilor,
SDV-urilor, tehnologiilor şi subansamblurilor în colaborare.
14.Obţinerea acceptului de preţ de la beneficiar.
15.Predarea listelor de materiale la compartimentul de aprovizionare şi a subansamblurilor
realizate în colaborare.
16.Lansarea în fabricaţie: predare proiectului şi a tehnologiei de execuţie şi asamblare în secţia
de producţie, predarea către compartimentul de control tehnic a calităţii a tehnologiei de control,
întocmirea şi predarea bonurilor de consum de materiale.
17.Execuţia reperelor, planificată pe ateliere şi secţii de producţie.
18.Asamblarea produsului.
19.Punerea în funcţiune, reglaje.
20.Efectuarea de încercări şi verificări de către compartimentul de control a calităţii, conform
standardului profesional al produsului.
21.Remedieri, retuşuri.
22.Omologarea SDV-urilor.
23.Avizarea standardului profesional.
24.Convocarea comisiei de omologare.
25.Întocmirea dosarului de omologare.
26.Omologare.
27.Ambalare, expediere.
28.Punere în funcţiune la beneficiar, service.
29.Urmarirea produsului în anduranţă şi completarea dosarului de omologare cu buletinul de
anduranţă.
30.Urmărirea obţinerii de buletine de fiabilitate de al utilizatorii produsului.

73