Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
1. Cuvânt înainte 3
2. Introducere 3
3. Esenţa rugăciunii 5
4. Munca sufletului 10
5. Perseverenţa în rugăciune 13
6. Rugăciunea ca valoare spirituală 22
7. Ascultă Dumnezeu cu întârziere rugăciunile? 24
8. CEC în alb 40
9. Rugăciunea şi biserica 43
10. Viaţa de rugăciune pentru biserică 48
11. Rugăciunea înainte de a merge la biserică51
12. Rugăciunea în timpul serviciului divin 52
13. Rugăciunea şi postul 53
14. Trebuie să ne rugăm pentru toţi oamenii?61
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
CUVÂNT ÎNAINTE
Sunt convins că ceea ce este energia nucleară în lumea
materială, este rugăciunea în lumea spirituală.
Prin rugăciunea cu credinţă, primim viaţa veşnică şi
creştem în asemănare cu Hristos, scopul final al salvării
noastre de păcat.
Prin rugăciune apăsăm pe butoanele cerului, făcând cu
efect jertfa Domnului Isus Hristos pentru miliardele de
oameni de pe glob.
Cuvintele Domnului Isus: „Tot ce veţi cere cu credinţă,
prin rugăciune, veţi primi.” trebuie să ne convingă de
importanţa rugăciunii.
Port în suflet ruga, pentru milioane de suflete din patria
noastră şi sute de milioane de pe glob, să practice
rugăciunea zilnică cu credinţă pentru ei înşişi şi pentru
semenii lor.
24 martie 1977
Liviu Olah
INTRODUCERE
Consider că nici o latură a vietii creştine nu a fost atât
de neglijată ca rugăciunea. Poate cititorul acestor rânduri se
va revolta: cum? Doar eu mă rog, şi încă de câteva ori pe zi:
la sculare, la masă, la culcare . . . Dar, oare se poate numi o
viaţă de rugăciune cele 2-3 minute pe zi în care cineva se
roagă în grabă în picioare sau în genunchi, cu frică să nu
întârzie la servici sau să nu se răcească mâncarea? Nu, în
nici un caz nu! Aşa ceva nu se poate considera viaţă de
rugăciune!
Şi pentru că Domnul Isus e modelul nostru în orice
privinţă, doresc să-L iau ca model şi în ceea ce priveşte
viaţa de rugăciune.
Hristos petrecea zilnic câteva ore în rugăciune. Pentru
Domnul Isus rugăciunea nu a fost umplerea unui timp mort
-3-
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
-4-
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
ESENŢA RUGĂCIUNII
Domnul Isus se ruga pentru fiecare apostol în parte. Lui
Petru El îi spune: „Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca
grâul. Dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă
credinţa ta” ( Luca 22:32 ).
Rezultă de aici că Domnul Isus credea mai mult în
efectul rugăciunii Sale decât în forţa cuvântului Său. Spun
aceasta pentru că zi de zi Isus era cot la cot cu Petru, şi ar fi
putut de atâtea ori să-i spună: „Petre, sper să nu mă faci
tocmai tu de ruşine”. Dar nu aşa i se adresează Isus Hristos,
Cel la al cărui cuvânt ies demonii, se potoleşte furtuna,
înviază morţii, orbii văd, surzii aud; El, la al cărui cuvânt
apar lumi noi din nimic, nu foloseşte cuvântul Său, ci
rugăciunea Sa.
Învăţăm de aici că în lumea spirituală, pentru noi
oamenii, rugăciunea este o forţă mai mare decât cuvântul.
Şi apoi, dacă Hristos folosea cuvântul noi azi am zice:
„da, dar Hristos avea cuvânt puternic de Dumnezeu.” Însă
El care a creat totul prin cuvântul puterii Lui foloseşte
rugăciunea, căci se comportă ca om. Ce minunat este că şi
noi avem la dispoziţia noastră această colosală forţă,
despre care apostolul Iacov scrie: „Mare putere are
-5-
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
-6-
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
-7-
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
-8-
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
-9-
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
MUNCA SUFLETULUI
A veni cu fiecare problemă, cât de mică ar fi ea, în faţa
Domnului, aceasta cere timp, şi noi grăbiţii din secolul XX,
suferim de lipsă de timp. Despre Luther se spune că în
unele zile deosebit de aglomerate obişnuia să zică: „Azi
sunt aşa de ocupat că nu mă voi putea descurca bine fără
cel puţin 3 ore de rugăciune”. O asemenea frază pare nu
numai cu totul de neînţeles, dar şi contradictorie. Noi am
interpreta această frază astfel: ori era aşa de ocupat încât
nu-i mai rămânea timp de 3 ore de rugăciune, ori se ruga 3
ore pe zi când n-avea probleme.
Şi totuşi fraza lui Luther rămâne în picioare.
- 10 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 11 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
parte, iar pentru unii mai încercaţi dintre ei, chiar deosebit
de insistent. Dacă găsim în Luca declaraţia Mântuitorului:
„Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul,
dar Eu m-am rugat pentru tine să nu se piardă credinţa ta” (
Luca 22:31 ), din această declaraţie ne putem închipui ce
intens s-a rugat Isus. Procedăm oare şi noi în felul acesta?
Dacă da, atunci nu ne vom întreba ce făcea Isus atâta timp
în rugă, căci atunci şi noi ne vom ruga mult.
Domnul Isus se ruga pentru fiecare cuvânt pe care avea
să-l rostească. Altfel, nu înţeleg de ce Evangheliştii
pomenesc de atâtea ori că el vorbea cu putere. Cuvintele
Lui, predicile Lui, nu erau ale Lui, ci ale Tatălui ( primite în
rugăciuni ). Rugăciunile aduceau puteri din ceruri.
Nu putem predica cu putere fără rugăciune.
Şi la urma urmei nu este important ( hotărâtor ) pentru
mântuirea altora şi pentru slava lui Dumnezeu ceea ce
spun, ci dacă cuvintele mele sunt purtătoare de puteri
spirituale, dumnezeieşti.
Oamenii, credincioşii, vor uita ideile auzite, dar vor
rămâne cu lumea spirituală pe care le-am transmis-o.
Duhul, lumea spirituală a predicatorului, se transmite în
sufletele ascultătorilor, bisericii. Aşa se explică faptul că în
2-3 ani o biserică devine ceea ce este de fapt pastorul ei, nu
ceea ce predică el. Pastorul poate predica frumos, căci doar
a studiat la seminar, îşi pregăteşte predicile şi are
experienţă, dar biserica nu va fi ceea ce zice el, ci ceea ce
este el. Un pastor spunea odată indignat cam aşa: „Dar de
ce nu s-a pocăit prin mine la biserica mea, că doar şi eu tot
despre Domnul Isus am predicat?”. Omul acesta nu
cunoaştea legea aceasta spirituală că biserica devine nu ce
spui despre Domnul Isus, ci cum trăieşti cu El. Zadarnic
spun cu mare talent şi într-un stil oratoric, impresionant de
frumos: „Oameni, pocăiţi-vă, veniţi la Domnul Isus”, dacă eu
nu sunt un adevărat pocăit, un om al lui Dumnezeu, în
sensul unei strânse, permanente legături de viaţă, gând şi
rugă cu Dumnezeu. Oamenii se vor pocăi prin mine, numai
dacă vorbeşte Dumnezeu prin mine. Iar El nu vorbeşte prin
- 12 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 13 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
PERSEVERENŢA ÎN RUGĂCIUNE
După ce am văzut câte ceva despre munca sufletului, să
vedem ce este perseverenţa sau stăruinţa în rugăciune. Să-l
lăsăm pe Mântuitorul, Marele Învăţător, să ne vorbească
prin pilda cu omul care se duce în toiul nopţii la prietenul
său să-i ceară pâini pentru nişte musafiri veniţi neanunţaţi
( Luca 11:2-10 ). Concluzia Mântuitorului este: „chiar dacă
nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi,
măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula să-i
dea tot ce-i trebuie” ( Luca 11:18 ).
Aici Domnul Isus doreşte să ilustreze importanţa
stăruinţei în rugăciune. În cazul pildei, chiar dacă obligaţia
în calitate de prieten n-o să-l convingă să se deranjeze din
pat şi să-l servească cu ceea ce doreşte, stăruinţa celui de
afară va fi mai mare ca obligaţiile în calitate de prieten.
Vedem de altfel că la apelul cu calitatea de prieten, cel din
casă se scuză motivat: nu vezi că sunt în pat - copii dorm,
nu pot să-ţi dau. Cel de afară nu se lasă convins. Nevoia lui
e mare, de aceea insistă. Cel din pat şi-o fi zis: dacă nu am
să-i dau, ăsta va bate la uşă şi la geam până se scoală toţi
copiii, curtea, strada. Acesta-mi strică toată noaptea. De
aceea se scoală şi-l serveşte. Ceea ce nu s-a obţinut pe
baza prieteniei s-a obţinut prin stăruinţă. În concluzie, ca să
întipărească bine această idee, Isus zice răspicat: „cereţi şi
veţi căpăta”. Cu alte cuvinte parafrazând, Isus, zice: „vă
trebuie ceva? Şi ce, e aşa mare lucru să ceri? Numai cine nu
cere nu capătă”. Dar trebuie să se ceară cu convingere şi
stăruinţă supărătoare, ca unul care are absolută nevoie de
lucrul cerut, căci numai convingerea puternică a absolutei
nevoi a lucrului cerut te face să fii insistent.
Aceeaşi idee, redată de această dată prin pilda
judecătorului nedrept, scoate şi mai puternic în evidenţă
colosala importanţă a stăruinţei. Dacă în pilda cu prietenul
de la miezul nopţii, ne aşteptam ca prietenia să-şi facă
- 14 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 15 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 16 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 17 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 18 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 19 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 20 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 21 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 22 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 23 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 24 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 26 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 27 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 28 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 29 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 30 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 31 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 32 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
Dar, vai, de câte ori noi uităm să mulţumim din inimă lui
Dumnezeu pentru cele primite de la El!
Atât de mult noi, atomii, depindem de El, infinitul, încât
în Psalmul 104:27-30 se arată că toate vieţuitoarele au
suflare dacă le-o dă Dumnezeu, şi n-o mai au când El le-o
ia.
De aceea în Psalmul 104, David izbucneşte în urale de
slavă la adresa lui Dumnezeu cu cuvintele: „În veci să ţină
slava Domnului, să se bucure Domnul de lucrările Lui”.
Şi probabil că poporul evreu a uitat să-l slăvească pe
Dumnezeu la Elim pentru izvoare şi finici, de aceea
Dumnezeu a împiedicat poporul să zeifice creaţia în locul
Creatorului. Ca urmare îi duce în pustia Sin, ca aici în urma
rugăciunii lui Moise să se arate din nou puterea lui
Dumnezeu. Gândul acesta îl prezintă David în Psalmul 23:5
„Tu-mi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei”.
Oricine ştie să întindă masa în belşug; în pustie însă
numai Dumnezeu.
Şi acum, după această mică digresiune să vedem ce se
întâmplă în lumea spirituală după o rugăciune ajunsă în faţa
lui Dumnezeu.
Pe baza unei sesizări de pe pământ, Dumnezeu trimite
îngeri de luptă pentru rezolvarea problemei. Îngerii sunt
specializaţi pe categorii de probleme. Iar când e vorba de
eliberarea unui suflet din păcat se trimit îngeri specializaţi
pentru dezrobirea de păcatele respective.
Şi aceasta pentru că şi Diavolul are duhurile sale rele,
mincinoase, specializate pe categorii de păcate şi slăbiciuni.
Aceasta o ştim din faptul că Isus spune ( de exemplu )
duhului care stăpânea pe surdomutul adus la El, „Duh mut
şi surd îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta . . .”
( Marcu 9:25 ).
Unii îngeri sunt specializaţi în obţinerea de informaţii
detaliate, perfecte, cu privire la problema a cărei rezolvare
o cerem.
Aşa au fost îngerii trimişi la Avraam şi Lot ( Genesa 18 şi
19 ).
- 33 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 34 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 35 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 36 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 37 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 38 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
„E o stâncă ce de veacuri
Stă în valuri neclintit;
Adăpost oricărui suflet
Care-i dus de-al vieţii val.”
- 39 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 40 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 41 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
Sale.
Cosmosul care n-a cunoscut păcat nu-l poate judeca
corect pe diavolul. Trebuie s-o facem noi care ne-am născut
în păcat, noi care am şi fost ispitiţi. De aceea, noi vom
judeca pe îngeri, aşa cum spune apostolul Pavel: „nu ştiţi că
noi vom judeca pe îngeri?” ( 1Cor. 6:3 ). E vorba de acei
îngeri căzuţi din starea de sfinţenie în care au fost creeaţi.
Aşadar am văzut că păcatul este ciuma spirituală a
cosmosului spiritual. Şi întrucât orice lucru ciumat e ars, de
aceea va arde şi pământul cu tot ce este pe el, aşa cum ne
arată apostolul Petru: „... ziua Domnului însă va veni ca un
hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile
cereşti se vor topi de marea căldură, şi pământul cu tot ce
este pe el va arde” ( 2 Petru 3:10 ).
- 42 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
CEC ÎN ALB
În Ioan 14:12 Isus spune: „Adevărat, adevărat vă spun
că, cine crede în Mine va face şi el lucrurile pe care le fac
Eu”. Iar în versetul 13 face o precizare foarte importantă:
„şi orice veţi cere
în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în
Fiul”. În acest verset avem ceva ce se aseamănă cu un CEC
în alb, semnat de Mântuitorul.
Cuvintele „orice veţi cere” sunt CEC-ul în alb. Cuvintele
„în Numele Meu” reprezintă semnătura Mântuitorului. Banca
Binecuvântărilor şi a harului nemăsurat de mare, onorează
orice CEC care are această semnătură. Acelaşi lucru e
subliniat de Isus şi în Ioan 16:23-24.
CEC-ul în alb e una din cele mai minunate lucrări ale lui
Dumnezeu, prin care ni se dau posibilităţi nelimitate pentru
lucrarea sfântă.
Facem precizarea însă că CEC-ul în alb nu poate fi
completat cu lucruri materiale, ci numai cu cele spirituale,
fie personale, fie privind lucrarea Evangheliei în general.
Lucrurile materiale se dau din oficiu, „pe deasupra”,
cum spune Mântuitorul în predica de pe munte ( Matei
6:33 ), fiindcă Cel ce a dat viaţa asigură şi întreţinerea ei.
Cele spirituale însă nu se dau decât pe baza rugăciunilor
făcute cu stăruinţă şi credinţă.
Să folosim CEC-ul în alb, completându-l cu numele
sufletelor pe care le dorim să se întoarcă la Dumnezeu. Să
ne rugăm zilnic pe nume pentru cei pe care-i dorim
mântuiţi. De ce pe nume? Pentru că Dumnezeu a dat nume
la toate creaturile şi tuturor vieţuitoarelor ( Gen.2:19-20 ).
Dumnezeu cheamă totul pe nume ( Isaia 40:26 ). Dumnezeu
îşi cheamă oile pe nume ( Ioan 10:3; Isaia 43:1; 45:3-4 ).
La fel a fost chemat şi Saul: „Saule, Saule, pentru ce mă
prigoneşti?” ( Fapt. 9:4 ). Pe nume a fost chemat şi Lazăr din
mormânt ( Ioan 11:43 ).
La fel Dumnezeu lucrează şi azi. De aceea să facem şi
noi cum a făcut El.
- 43 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 44 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 45 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
RUGĂCIUNEA ŞI BISERICA
La sfârşitul pildei judecătorului nedrept, Hristos a spus:
„şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi
şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei” ( Luca
18:7 ).
În lucrarea Evangheliei în general, şi în biserică în
special, Dumnezeu caută oameni care să stea la dispoziţia
Lui. „Caut un om care să stea în spărtură”, spune Cuvântul
lui Dumnezeu prin profetul Ezechiel ( 22:30 ); iar prin
- 46 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 47 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
biserică.
Nu trebuie să uităm nici o clipă că biserica este singura
instituţie din lume, omenească dar şi dumnezeiască în
acelaşi timp. Pentru acelaşi motiv, e singura instituţie în
care nu e suficient să se muncească manual, intelectual,
sau cultural. E bine să se rezolve şi problemele
administrative, dar aceste lucrări sunt partea omenească a
bisericii. În biserică trebuie să se munceasccă neapărat şi
spiritual, dumnezeieşte. Se pune atunci întrebarea care este
munca spirituală sau dumnezeiască? Această muncă este:
viaţa curată trăită în fiecare zi pentru Dumnezeu şi lucrarea
Evangheliei, viaţa zilnică intensă de rugăciune cu credinţă
pentru propăşirea Evangheliei şi postul măcar odată pe
săptămână pentru biserica din care faceţi parte.
Şi acum să le luăm pe rând: Dacă vrei să contribui la
înaintarea spirituală a bisericii tale, dacă vrei să dovedeşti
practic ( „după roadele lor îi veţi cunoaşte” – Matei 7:20 ) că
eşti născut din Dumnezeu şi aparţii real, spiritual, nu numai
scriptic, de biserică, atunci fă din trăirea pentru Dumnezeu
şi mântuirea altora, un ţel al vieţii tale.
Idealul vieţii apostolului Pavel este expus în cuvintele:
„Pentru mine a trăi este Hristos” ( Filip. 1:21 ). Să fie în voi
gândul care era şi în Hristos. Gândul suprem al lui Isus era
să facă voia Tatălui: „nu caut să fac voia mea, ci voia Tatălui
care M-a trimis” ( Ioan 5:30 ). În Ghetsimani, după o mare
luptă a sufletului, El îşi încheie rugăciunea: „Totuşi, facă-se
nu voia Mea, ci a Ta” ( Luca 22: 42 ). Iar voia Tatălui era ca
Isus să caute şi să mântuiască pe cei păcătoşi, adevăr
exprimat de Isus în cuvintele: „Fiul omului a venit să caute
şi să mântuiască ce era pierdut” ( Luca 19:10 ).
Să nu spui că eşti pocăit dacă tu nu trăieşti pentru acest
scop. În virtutea acestui scop mare, unic, şi tu trebuie să te
rogi zilnic, cu credinţă, pentru mântuirea celor dragi,
cunoscuţi, vecini, colegi de şcoală sau de lucru, şefi,
profesori, etc. Să te rogi în fiecare zi pentru lucrarea
spirituală în biserică, pentru propăşirea Evangheliei, pentru
predicator şi alţii care vorbesc în biserică, să vorbească în
- 48 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 49 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 50 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 52 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 53 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 56 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
RUGĂCIUNEA ŞI POSTUL
- 58 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 59 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 60 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 61 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 62 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 63 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 64 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 66 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 67 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 68 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 69 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
altora.
Aşa erau primii ucenici.
Pe fondul unor asemenea vieţi, prin intensa, înfocata şi
neîntrerupta muncă a sufletului ( rugăciunea ), Duhul Sfânt
crea valori spirituale nemuritoare, năştea din nou pentru
viaţa veşnică mulţimi de oameni care credeau în Domnul
Isus şi se pocăiau. Iată câteva versete Biblice din care
rezultă intensitatea muncii spirituale a primilor ucenici. „Ei
stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în
frângerea pâinii şi în rugăciuni.” (Fapt. 2:42); „După ce s-au
rugat, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au
umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu
cu îndrăzneală.” ( Fapte 4:31 ).
Voi comenta în două cuvinte ultimul verset. Locul unde
arau adunaţi s-a cutremurat nu de tropăiturile sau
zgâlţâiturilor ucenicilor ca pe Carmel, când preoţii lui Baal şi
ai Astarteii ţipau, urlau, se scrâjelau cu cuţitele ( 2 Regi.
18:28 ), ci datorită forţei spirituale a rugăciunii. A fost ceva
asemănător cu vâjâiturile care au însoţit coborârea Duhului
Sfânt ( Fapte 2:2 ).
Fiind aşa de curaţi, predaţi şi rugativi, nu e de mirare că
în foarte scurt timp de la 3.000 de suflete s-a ajuns la
5.000. Aşa citim la Fapte 4:4, „numărul bărbaţilor
credincioşi s-a ridicat aproape la 5.000”. Şi întrucât în
statistica din acest verset se vorbeşte doar de bărbaţi, noi
putem aprecia că mai erau cel puţin tot atâtea femei.
Aceasta o spun bazat pe faptul că în general numărul
surorilor din bisericile noastre îl întrece pe cel al fraţilor.
Desigur numărul creştinilor nu s-a oprit la 10.000.
Evanghelistul Luca însă nu ne mai dă altă statistică. În orice
caz, ţinând cont de ritmul convertirilor, în sensul că în
fiecare zi se adăugau alţi şi alţi credincioşi ( Fapt. 2:47 ),
cred că după câteva săptămâni numărul credincioşilor s-a
ridicat la câteva zeci de mii.
Ceea ce-mi place iarăşi mult la primii creştini este faptul
că noii convertiţi devin şi ei oameni ai rugăciunii ( Fapt. 2:42
). În vers. 41 din cap. 2, se spune că s-au pocăit aproape
- 70 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 71 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 72 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 73 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 74 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
nestingherit de diavol.
Pentru că diavolul va fi legat, pe pământ va domni o
pace generală.
În această perioadă a păcii mondiale se va împlini
proorocia lui Isaia 2:4, „El va fi judecătorul neamurilor, El va
hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile
lor vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; nici un
popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai
învăţa războiul.”
Atunci, în această scurtă perioadă de timp, se va
realiza, în sfârşit, visul milenar al oamenilor paşnici de pe
pământ. Ceea ce n-au reuşit organizaţiile mondiale
specializate vor reuşi oamenii rugăciunii. Nu pentru că cei
din organizaţiile mondiale, ONU, sau altele n-au fost bine
intenţionaţi sau n-au fost suficient de inteligenţi, ci pentru
că nu calea tratativelor este calea obţinerii păcii, ci calea
legării, calea imobilizării diavolului şi a îngerilor lui care
provoacă permanente focare de război pe glob. Diavolul,
natura lui, este în război continuu, în permanent conflict cu
Dumnezeu şi cu oamenii pe care-i doreşte colegi de
suferinţă eternă. Războiul s-a născut atunci când diavolul a
pornit război contra oştirii lui Dumnezeu, şi de atunci
conflictele n-au încetat. Aşa se explică faptul că imediat,
încă la primii oameni, apare conflictul, crima. Cain omoară
pe Abel. Iar când oamenii se înmulţesc, apare războiul.
Aşadar pacea omenirii nu va fi redată omenirii prin
conferinţe, ci prin rugăciune. E normal să fie aşa deoarece
pacea nu este o categorie social-politică în esenţa ei, ci o
categorie spirituală, dumnezeiască. Numai Dumnezeu care
are în Sine pacea ( Isaia 9:6; Ioan 14:27 ) poate să dea
pacea, şi o va da prin oamenii Lui, prin oamenii în care
locuieşte El, care vor acţiona cu mijloacele spirituale
adecvate pentru instaurarea păcii în lume.
Faptul că pacea este o categorie spirituală şi nu de altă
natură se vede şi din aceea că ceea ce în familii nu poate
crea forţa, belşugul, înţelepciunea şi cultura, poate crea
viaţa curată şi viaţa de rugăciune. În câte familii există
- 75 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
- 76 -
Liviu Olah Importanţa rugăciunii
16:25-26 ).
Cine are timp pentru mijlocirea, pentru salvarea celor
din jurul său, a ţării şi a lumii întregi, dovedeşte că crede în
colosala valoare a sufletului.
Hristos, care este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu
adevărat, El prin care au fost create toate lucrurile în
imensul cosmos, şi-a făcut timp special pentru noi. A rupt
din timpul Lui scump, 33 de ani tereştri. S-a desprins din
preocupările Lui să ne răscumpere pe noi, sortiţi să devenim
prin îndepărtarea noastră nişte pierduţi pentru eternitate,
nişte rebuturi ale creaţiei.
Nouă să ni se pară mult 1/2 oră în fiecare dimineaţă?
Dumnezeu să-ţi vorbească direct, să-ţi aşeze pe inimă
această cauză mare a salvării omenirii. Dacă Isus n-o
traducea în viaţă, noi eram pierduţi pentru veci.
Dacă tu n-o traduci în viaţă, mulţi vor merge în iad, vor
fi pierduţi pentru veci din cauza ta ( Ezechel 33:8 ).
Nu lua asupra ta această colosală vină. Să ştii că mulţi
vor fi chinuiţi veşnic, pentru că ai fost nepăsător, sau
comod, că nu vrei să te rogi ca un adevărat creştin.
Fie ca rugăciunile noastre pentru salvarea omenirii să
formeze un buchet de slavă pentru Dumnezeu şi de fericire
pentru omenire.
- 77 -