Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
1.Introducere. Analiza sistemică a organizaţiilor
De mai bine de 80 de ani compania “Adidas” este, probabil, simbolul succesului în lumea
sportului. Istoria companiei a început în 1920 când tânarul cizmar din Hertogenahaurah (Germania)
Adi Dassler a confecţionat prima sa pereche de încălţăminte sportivă. El a dorit ca fiecare sportiv să fie
echipat cu încalţăminte, care va ajuta la obţinerea rezultatelor dorite. Ideea a devenit atât de eficace,
încât la ziua actuală compania a reuşit să obţină rezultate serioase atât în plan sportiv, cât şi în business,
2
şi prezintă un asortiment larg de mărfuri, începând cu ghetele pentru basket şi încăltămintea pentru
fotbal şi pînă la îmbrăcămintea sportivă şi încălţămintea.
Adidas a fost cotat la finele anului trecut ca având o valoare de piaţă de aproximativ 11 miliare de
dolari.
Aflăm însă din cartea “Comeback” a lui Martin Puris că brandul Adidas nu a avut întotdeauna o
istorie şi un parcurs înfloritor.
Compania a evoluat rapid încă de la începuturile sale mai ales datorită personalităţii fondatorului
care a fructificat toate oportunităţile pe care le-a avut. A furnizat echipamente sportive concurenţilor
participanţi la marile concursuri internaţionale şi a devenit celebru odată cu triumful acestora. Alături
de soţia sa Dassler a atins apogeul la olimpiada din 1972 când ajunsese să fie cunoscut de toată lumea
mondială a sportului. După moartea fondatorului Adi Dassler, compania a beneficiat de un
management defectuos bazat pe idei preconcepute, de neadaptare la fluctuaţiiile mediului extern, de
menţinere a unor costuri de producţie ridicate şi de lipsa unor campanii de marketing gândite. Mai
mult decât atât, s-au creat bariere comunicaţionale între managementul superior şi angajaţii obişnuiţi.
De asemenea, nu s-a facut niciun efort pentru a-şi crea publicitate furnizând echipamente altor sportivi
de performanţă. Un exemplu în acest sens este Michael Jordan care deşi dorea un contract cu Adidas nu
a primit nicio ofertă din partea acestora, semnând în cele din urma cu firma Nike. Toate acestea au
facut ca “Adidas” să ajungă în anul 1993 cu datorii impresionante şi fără niciun investitor dispus să
preia compania şi să o relanseze pe o piaţă în continuă dezvoltare şi unde mai tânăra companie “Nike”
deţinea locul I.
Schimbarea a intervenit în aprile 1993 când prietenii Louis Dreyfus si Tourres au preluat
conducerea companiei. Cei doi veneau din postura de salvatori ai altor două firme mari însă nu aveau
nimic în comun cu sectorul în care activa Adidas, cu excepţia atracţiei pentru sport. Prin măsuri bine
gândite, adaptate la condiţiile pieţei, prin orientarea către client, prin consultarea cu proprii angajaţi cei
doi au reuşit să readucă compania printre cele mai importante din domeniu. S-au mutat fabricile de
producţie în zona asiatică micşorând astfel costurile cu forţa de muncă. S-a dat credit ideilor venite de
la proprii angajaţi şi s-a încurajat comunicarea internă. S-a reorganizat activitatea de producţie
concepîndu-se linii de produse ce beneficiau de bugete şi campanii de marketing proprii.
3
3. Structurarea informaţiilor. Analiza STEEP
5
4. Concluzii
Pe fondul acestei analize se poate contura cu usurinţă o diagramă ce ar putea permite compararea
situaţiilor trecute, prezente şi viitoare ale organizaţiei în vedrea adoptarii unor decizii manageriale care
să se dovedească cât mai eficiente.
Este usor de sesizat faptul că după o ascensiune rapidă a organizaţiei a urmat o periodă nefastă
pentru companie, nu datorită condiţiilor socio-economice ale vremii ci datorită unui management
incapabil şi defectuos. Totul s-a schimbat odată cu venirea lui Loius Dreyfus şi a lui Tourres la
conducerea companiei, care au reuşit prin deciziile luate să creeze un nou cadru de dezvoltare a
companiei, cadru care este urmat şi în prezent.
Ce ar putea să facă în viitor compania Adidas? Cu siguranţă va trebui să profite de fiecare client al
său prin oferirea unor bunuri cât mai ieftine şi cu un standard cât mai inalt. Va trebui să se orienteze
spre o piaţă a muncii cât mai ieftină şi să patrundă cu produsele lor pe pieţe mai puţin exploatate , mai
ales în ţările în curs de dezvoltare, şi nu în ultimul rând să se menţină într-o continuă diversificare a
gamei de produse.
6
Bibliografie