Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Colegiul de informatică din Chişinău

Catedra de Informatică Aplicată

Proiect la temele:

La disciplina,,Reţele de Calculatoare”

Elaborat de :Paduca Ion, Gr I403

Verificat de :Samburschi Veaceslav

L.N:___________________

Chişinău, 2011
Protocolul File Transfer Protocol
 File Transfer Protocol ( FTP ) este un standard de protocol de reţea utilizat pentru a copia un fişier
de la o gazdă la alta printr-un TCP bazat pe reţea, cum ar fi Internet . FTP este construit pe un client-
server arhitecturat si utilizat separat de control şi conexiuni de date între client şi server. Utilizatori FTP
se pot autentifica folosind un semn clar-text-in protocol, dar se poate conecta anonim în cazul în care
serverul este configurat pentru a permite aceasta.
Primul client FTP cererea a fost de linie de comandă instrumente interactive, de punere în aplicare
comenzile standard şi sintaxa. Interfaţă grafică pentru utilizator , deoarece pentru clienti au fost dezvoltate
multe dintre sistemele de operare desktop popular în folosinţă astăzi.
FTP nu a fost conceput pentru a cripta traficul, toate transmisiile sunt în text clar, şi nume de
utilizator, parole, comenzile şi datele pot fi uşor de citit de către oricine capabil de a efectua captura de
pachete ( sniffing ) pe reţea. Această problemă este comună pentru mai multe specificaţii Internet
Protocol (cum ar fi SMTP , Telnet , POP si IMAP) proiectate înainte de crearea unor mecanisme de
criptare, cum ar fi TLS sau SSL. O soluţie comună la această problemă este folosirea de "sigure" ,
protejate versiuni TLS ale protocoalelor nesigure (de exemplu, FTPS pentru FTP, TelnetS pentru Telnet
, etc) sau selectarea unei, mai sigur protocol diferite care se pot ocupa locuri de muncă, cum ar fi SFTP /
SCP instrumentele incluse cu cele mai multe implementări de Secure Shell Protocol.

Anonymous FTP

O gazda care oferă un serviciu de FTP poate furniza, în plus anonim acces FTP. Utilizatorii detin un
jurnal de obicei în serviciu cu un "anonim" considerare atunci când vi se solicită numele de utilizator.
Deşi utilizatorii sunt de obicei rugaţi să trimită e-mail adresa în loc de o parolă, este, de fapt nici o
verificare efectuată pe datele furnizate;

Comandă RFC Descriere

ABOR Renunţarea la un transfer de fişiere activ.

ACCT Informaţii despre cont.
ADAT RFC 2228 Autentificare / Securitatea datelor
ALLO Alocaţi suficient spaţiu pe disc pentru a primi un fişier.
APPE Adăugare.
AUTH RFC 2228 Autentificare / mecanismul de securitate
CCC RFC 2228 Clear Channel Command
CDUP Schimbarea la directorul părinte.
CONF RFC 2228 Confidentialitate Protectia Command
CWD Schimba directorul de lucru.
DELE Ştergeţi fişier.
ENC RFC 2228 Protejate de confidenţialitate Channel
EPRT RFC 2428 Specifică o adresă extins şi portul la care serverul ar trebui să se conecteze.
EPSV RFC 2428 Intra în modul extins pasiv.
Feat RFC 2389 Obţine lista de caracteristica puse în aplicare de către server.
LANG RFC 2640 Limba Negocierea
LISTA Returnează informaţii a unui fişier sau director în cazul în care se specifică, informaţii
 altceva de directorul de lucru curent este returnat.
LPRT RFC 1639 Specifică o adresă lung şi portul la care serverul ar trebui să se conecteze.
LPSV RFC 1639 Intra în modul pasiv lung.
MDTM RFC 3659 Return ultima dată modificată a unui fişier specificat.
MIC RFC 2228 Integritatea Protejate Command
MKD Asiguraţi-director.
MLSD RFC 3659 Listează conţinutul unui director dacă un director este numit.
MLST RFC 3659 Oferă date despre exact obiect cu nume pe linia de comandă sale, şi nu altele.
MODE Setează modul de transfer (Stream, Block, sau comprimat).
NLST Returnează o listă de nume de fişier într-un director specificat.
NOOP Nici o operaţie (pachete de inactiv; cele mai utilizate pe keepalives).
Optează RFC 2389 Selectaţi opţiuni pentru o caracteristică.
PASS parola de autentificare.
PASV Intrarea în modul pasiv.
PBSZ RFC 2228 Protecţie Buffer
PORT Specifică o adresă şi port la care serverul ar trebui să se conecteze.
Prot RFC 2228 Data Channel nivelul de protecţie.
PWD Print directorul de lucru. Returnează directorul curent de gazdă.
QUIT Deconectaţi.
REIN Re initializeaza conexiunea.
REST Reporniţi transfer de la punctul specificat.
RETR Transfera o copie a fişierului
RMD Eliminarea unui director.
RNFR Redenumiţi din.
RNTO Pentru a redenumi.
SITE Trimite site-ul comenzi specifice pentru server de la distanţă.
SIZE RFC 3659 Return de mărimea unui fişier.
SMNT Mount fişier structura.
STAT Returnează starea curentă.
STOR Acceptaţi de date şi pentru a stoca date ca un fişier de la site-ul server
STOU Magazin de fişier unic.
STRU Set de transfer de fişiere structura.
SYST Return tipul de sistem.
TIP Setează modul de transfer ( ASCII / binar ).
USER nume de utilizator autentificare.

Printer Daemon Protocol

Line Daemon protocol la imprimantă / Printer Line distanţă de protocol (sau LPD , LPR ) este un protocol
de reţea pentru trimiterea de la locurile de muncă la o imprimantă de la distanţă. Punerea în aplicare a
LPD original a fost în sistem de imprimare Berkeley în BSD sistemul de operare UNIX; LPRng proiectul
sprijină, de asemenea, acest protocol.Comun Unix Sistemul de imprimare (sau CUPS), care este mai
frecventă la modern Linux distribuţii, susţine LPD precum Printing Internet Protocol (IPP) . soluţii
comerciale sunt disponibile, de asemenea, că Berkeley pârghie de imprimare componente de protocol, în
cazul în care robust mai multă funcţionalitate şi performanţă este necesar decât este disponibil de la LPR /
LPD (sau CUPS) în monoterapie (cum ar putea fi necesare în corporative medii mari). LPD Protocolul de
specificaţii este documentat în RFC 1179
Utilizarea

Un server pentru protocolul LPD ascultă pentru cererile pe portul TCP 515. O cerere începe cu un octet
care conţine codul de cerere, urmat de argumentele la cerere, şi este reziliat de către un ASCII LF
caracter.
O imprimantă LPD este identificată prin adresa IP a maşinii de server şi numele de coadă pe această
maşină. Multe cozi de nume diferite pot exista într-un server LPD, cu fiecare coadă având setări unice.
Reţineţi că numele de coadă LPD este sensibil la majuscule. Unele implementari moderne de LPD pe
imprimante de reţea ar putea ignora cazul sau numele de coadă şi cu totul trimite toate locurile de muncă
la aceeaşi imprimantă. Alţii au opţiunea de a crea automat o nouă coadă atunci când o lucrare de
imprimare cu un nume nou coadă este primit. Acest lucru ajută la simplificarea configurare a serverului
LPD. Unele companii au o tradiţie de asteptare numele de coadă "lpt1" sau "LPT1".
O imprimantă care acceptă LPD / LPR este uneori menţionată ca un "TCP / IP a imprimantei" ( TCP / IP
este folosit pentru a stabili conexiuni între imprimante şi clienţi într-o reţea), deşi acest termen ar fi la fel
aplicabil la o imprimantă care acceptă Internet Printing Protocol .

Dynamic Host Configuration Protocol ( DHCP )

Dynamic Host Configuration Protocol ( DHCP ) este un protocol de auto configurare utilizate pe reţele
IP . Computerele care sunt conectate la reţelele IP trebuie să fie configurate înainte de a putea comunica
cu alte computere din reţea. DHCP permite unui calculator să fie configurat în mod automat, eliminând
necesitatea de intervenţie de către un administrator de reţea. Acesta oferă, de asemenea, o bază de date
centrală de urmărire de computere care au fost conectate la reţea. Acest lucru previne două calculatoare
de la accidental a fi configurat cu aceeasi adresa IP .
În absenţa DHCP, gazda poate fi configurata manual cu o adresă IP. Alternativ, se pot utiliza IPv6
gazde autoconfigurate adresa pentru a genera o adresă IP. Gazdele IPv4 poate folosi link-local
adresare pentru a obţine o conectivitate limitată.
În plus faţă de adresele IP, DHCP, de asemenea, oferă alte informaţii de configurare, în special adresele
de IP locale cache DNS rezolvere . Gazdele care nu utilizează DHCP pentru configurarea adresa poate
utiliza în continuare să obţină alte informaţii de configurare.
Există două versiuni ale DHCP, unul pentru IPv4 şi unul pentru IPv6 . În timp ce ambele versiuni poartă
acelaşi nume şi de a efectua de mult în acelaşi scop, detalii privind protocolul pentru IPv4 şi IPv6 sunt
suficient de diferite ca acestea pot fi considerate protocoale separate
 Detalii tehnice
DHCP foloseşte aceleaşi două porturi atribuite de către IANA pentru BOOTP : portul UDP 67 pentru
trimiterea datelor la server, şi portul UDP 68 pentru date clientului. comunicaţii DHCP sunt conexiune în
natură.
operaţiunile de DHCP se încadrează în patru faze de bază: descoperirea IP, oferta de leasing IP, IP cerere,
şi confirmarea de leasing IP.
Clienţi DHCP şi servere pe aceeaşi subreţea comunică prin intermediul emisiunilor UDP. În cazul în care
clientul şi serverul sunt pe subreţele diferite, IP descoperire şi de a solicita mesaje de IP sunt trimise prin
intermediul emisiunilor UDP, dar oferta de leasing şi de închiriere IP IP confirmare sunt mesaje unicast .
Descoperire DHCP
Emisiunile client mesaje pe subreţea fizice de a descoperi DHCP servere disponibile. Administratorii de
reţea pot configura un router local de a transmite pachetele DHCP la un server DHCP de pe un subnet
diferit. Acest client-implementare creează un User Datagram Protocol (UDP), pachet cu destinaţia de
difuzare a 255.255.255.255 sau specifice adresa de broadcast subnet.
Un client DHCP poate solicita, de asemenea, ultimele sale cunoscute adresa IP (în exemplul de mai jos,
192.168.1.100). În cazul în care clientul rămâne conectat la o reţea pentru care este valabil acest IP,
serverul ar putea aproba cererea. În caz contrar, aceasta depinde dacă serverul este configurat ca autoritate
sau nu. Un server de autoritate va refuza cererea, ceea ce face clientul cere o nouă adresă IP imediat. Un
server non-autoritate ignoră pur şi simplu cererea, conducând la o timeout dependent de implementare
pentru client să renunţe la cererea şi să ceară o nouă adresă IP.

Oferă DHCP
Atunci când un server DHCP primeşte o cerere de leasing IP de la un client, îşi rezervă o adresă IP pentru
client şi se extinde o oferta de leasing IP prin trimiterea unui mesaj DHCPOFFER la client.Acest mesaj
conţine adresa MAC a clientului, adresa IP pe care serverul este de ofertă, masca de subreţea, durata
contractului de leasing, precum şi adresa IP a serverului DHCP care face oferta.
Serverul determină de configurare bazat pe adresa hardware a clientului cum se specifică în CHADDR
(Client adresa hardware) domeniu. Aici server, 192.168.1.1, specifică adresa IP în YIADDR (Adresa dvs.
de IP) domeniu.
Cerere DHCP
Un client poate primi oferte de la mai multe servere DHCP, dar va accepta doar o singură ofertă DHCP şi
difuzat un mesaj de cerere DHCP. Bazat pe teren Transaction ID-ul în cerere, serverele sunt informaţi a
carui oferta clientul a acceptat. Când alte servere DHCP primiţi acest mesaj, se retrage orice oferte care ar
putea fi făcut la client şi a reveni la adresa oferite la piscina de adrese disponibile.Mesajul de solicitare
DHCP este difuzat, în loc să fie monodifuzate la un anumit server DHCP, deoarece clientul DHCP nu a
primit încă o adresă IP. De asemenea, în acest fel un mesaj poate lăsa toate celelalte servere DHCP ştiu că
un alt server va face o furnizarea de adresa IP, fără lipsă oricare din serverele cu o serie de mesaje
unicast.
Confirmare DHCP
Când serverul DHCP primeşte mesajul DHCPREQUEST de la client, procesul de configurare intră în
faza finală. Faza de recunoaştere implică trimiterea unui pachet DHCPACK la client. Acest pachet
include durata contractului de leasing, precum şi orice alte informaţii de configurare pe care clientul ar fi
solicitat. În acest moment, procesul de configurare IP este finalizat.
Protocolul se aşteaptă ca client DHCP pentru a configura interfaţa de reţea cu parametrii negociat.
După ce clientul obţine o adresă IP, clientul poate folosi Address Resolution Protocol (ARP), pentru a
preveni conflictele IP cauzate de suprapunerea bazine adresa de servere DHCP.
Informaţii DHCP
Un client DHCP poate solicita mai multe informaţii decât serverul trimis cu DHCPOFFER
original. Clientul poate solicita, de asemenea, date repetate pentru o anumită aplicaţie. De exemplu,
browserele utiliza DHCP Inform pentru a obţine setările proxy web prin intermediul WPAD . astfel de
cereri nu provoacă server DHCP pentru a actualiza data expirării perioadei de anchetă, în baza sa de date.
DHCP eliberarea
Clientul trimite o cerere la server DHCP pentru a elibera informaţii şi DHCP client dezactiveaza adresa IP
sale. Ca dispozitive client, de obicei, nu ştiu, atunci când utilizatorii le pot deconectaţi de la reţea,
protocolul nu mandatul trimiterea de DHCP de lansare .

SMTP (Simple Mail Transfer Protocol)

Este un protocol simplu, folosit pentru transmiterea mesajelor în format electronic pe Internet. SMTP
folosește portul de aplicație 25 TCP și determină adresa unui server SMTP pe baza
înregistrării MX (Mail eXchange) din configurația serverului DNS.

Protocolul SMTP specifică modul în care mesajele de poștă electronică sunt transferate
între procese SMTP aflate pe sisteme diferite. Procesul SMTP care are de transmis un mesaj este numit
client SMTP iar procesul SMTP care primește mesajul este serverul SMTP. Protocolul nu se referă la
modul în care mesajul ce trebuie transmis este trecut de la utilizator către clientul SMTP, sau cum mesajul
recepționat de serverul SMTP este livrat utilizatorului destinatar și nici cum este memorat mesajul sau de
câte ori clientul SMTP încearcă să transmită mesajul.

Funcționare
 Comunicarea intre client și server se realizeaza prin texte ASCII. Inițial clientul stabilește conexiunea
către server și așteaptă ca serverul să-i răspundă cu mesajul “220 Service Ready” . Dacă serverul e
supraîncărcat, poate să întarzie cu trimirea acestui raspuns. Dupa primirea mesajului cu codul 220 ,
clientul trimite comanda HELO prin care isi va indica identitatea. In unele sisteme mai vechi se trimite
comanda EHLO, comanda EHLO indicand faptul că expeditorul mesajului poate sa proceseze extensiile
serviciului și dorește să primească o listă cu extensiile pe care le suportă serverul. Dacă clientul trimite
EHLO iar serverul îi răspunde ca aceasta comandă nu e recunoscută, clientul va avea posibilitatea să
revină șsi să trimită HELO.
Odată ce comunicarea a fost stabilită, clientul poate trimite unul sau mai multe mesaje, poate incheia
conexiunea sau poate folosi unele servicii precum verificarea adreselor de e-mail. Serverul trebuie să
raspundă după fiecare comandă indicand astfel dacă aceasta a fost acceptată, dacă se mai asteaptă
comenzi sau dacă există erori în scrierea acestor comenzi.
Pentru a trimite un mesaj se foloseste comanda MAIL prin care se specifica adresa clientului. Dacă
aceasta comanda este corecta serverul va raspunde cu mesajul “250 OK”. Clientul trimite apoi o serie de
comenzi RCPT prin care specifică destinatarii mesajului. Serverul va raspunde cu “550 No such user
here”, sau “250 OK”, in functie de corectitudinea comenzii primite. După ce se specifică destinatarii, și
serverul acceptă comenzile, se trimite comanda DATA, prin care serverul e anunțat că expeditorul va
incepe sa scrie conținutul mesajului. Serverul poate răspunde cu mesajul "503 Command out of sequence"
sau "554 No valid recipients" dacă nu a primit comenzile MAIL sau RCPT sau aceste comenzi nu au fost
acceptate. Dacă serverul va raspunde cu mesajul “354 Start mail input”, clientul va putea introduce textul
mesajului. Sfarșitul mesajului e marcat cu <CR><LF>.<CR><LF>.
Un server SMTP trebuie să cunoască cel putin urmatoarele comenzi :
HELO - identificare computer expeditor;
EHLO - identificare computer expeditor cu cerere de mod extins;
MAIL FROM - specificare expeditorului;
RCPT TO - specificarea destinatarului ;
DATA - conținutul mesajului;
RSET – Reset;
QUIT - termină sesiunea;
HELP - ajutor pentru comenzi;
VRFY - verifica o adresa;
EXPN - expandează o adresa;
VERB - informatii detaliate.
Realizarea comunicației SMTP - exemplu
Funcționarea protocolului SMTP poate fi testată simplu prin inițierea unei conexiuni TCP folosind
un client de telnet.

telnet mailhost.domeniu.ro 25
Server: 220 mailhost.domeniu.ro ESMTP
Client: HELO host.domeniu.ro
Server: 250 Hello host.domeniu.ro
Client: MAIL FROM: user@domeniu.ro
Server: 250 Ok
Client: RCPT TO: user@altdomeniu.ro
Server: 250 Ok
Client: DATA
Server: 354 End data with <CR><LF>.<CR><LF>
Client: Subject: test
Client: un mesaj test
Client: .
Server: Mail queued for delivery.
Client: QUIT
Server: 221 Closing connection. Bye

Server de aplicatii
Un server de aplicaţii este un cadru de software dedicat pentru executarea eficientă a procedurilor
(programe, rutine, script-uri) pentru sprijinirea construirii de aplicaţii. Termenul a fost iniţial utilizat
atunci când se discută devreme client-server pentru a diferenţia sistemele de servere care
rulează SQL servicii şi middleware de servere de la serverele de fişiere.
Mai târziu, termenul a luat pe sensul de aplicatii web , dar a evoluat în continuare în mai mult de un strat
de servicii complete. Un server de aplicaţii acţionează ca un set de componente accesibile dezvoltator de
software prin intermediul unui API definite de platforma în sine. Pentru aplicatii web, aceste componente
sunt de obicei efectuate în aceeaşi maşină în cazul în care serverul web se execută, iar locul lor de muncă
principal este de a sprijini construirea de pagini dinamice. Cu toate acestea, de ziua aplicarea servere
prezent tinta mult mai mult decât de pagini web generaţie, pun în aplicare servicii cum ar fi
clustering, fail-over si-load balancing, ca dezvoltatorii să poată fi axat doar pe punerea în aplicare
a logicii de afaceri .
În mod normal, termenul se referă la Java servere de aplicaţii. Atunci când acest caz, serverul de aplicaţie
se comportă ca o extensie a maşină virtuală pentru aplicaţiile care rulează, de manipulare
transparent conexiuni la baza de date la o parte, şi conexiuni la client web de la celelalte.
Alte utilizări ale Termenul se poate referi la serviciile pe care un server pune la dispoziţie sau hardware
ale computerului pe care ruleaza servicii