Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect la temele:
La disciplina,,Reţele de Calculatoare”
L.N:___________________
Chişinău, 2011
Protocolul File Transfer Protocol
File Transfer Protocol ( FTP ) este un standard de protocol de reţea utilizat pentru a copia un fişier
de la o gazdă la alta printr-un TCP bazat pe reţea, cum ar fi Internet . FTP este construit pe un client-
server arhitecturat si utilizat separat de control şi conexiuni de date între client şi server. Utilizatori FTP
se pot autentifica folosind un semn clar-text-in protocol, dar se poate conecta anonim în cazul în care
serverul este configurat pentru a permite aceasta.
Primul client FTP cererea a fost de linie de comandă instrumente interactive, de punere în aplicare
comenzile standard şi sintaxa. Interfaţă grafică pentru utilizator , deoarece pentru clienti au fost dezvoltate
multe dintre sistemele de operare desktop popular în folosinţă astăzi.
FTP nu a fost conceput pentru a cripta traficul, toate transmisiile sunt în text clar, şi nume de
utilizator, parole, comenzile şi datele pot fi uşor de citit de către oricine capabil de a efectua captura de
pachete ( sniffing ) pe reţea. Această problemă este comună pentru mai multe specificaţii Internet
Protocol (cum ar fi SMTP , Telnet , POP si IMAP) proiectate înainte de crearea unor mecanisme de
criptare, cum ar fi TLS sau SSL. O soluţie comună la această problemă este folosirea de "sigure" ,
protejate versiuni TLS ale protocoalelor nesigure (de exemplu, FTPS pentru FTP, TelnetS pentru Telnet
, etc) sau selectarea unei, mai sigur protocol diferite care se pot ocupa locuri de muncă, cum ar fi SFTP /
SCP instrumentele incluse cu cele mai multe implementări de Secure Shell Protocol.
Anonymous FTP
O gazda care oferă un serviciu de FTP poate furniza, în plus anonim acces FTP. Utilizatorii detin un
jurnal de obicei în serviciu cu un "anonim" considerare atunci când vi se solicită numele de utilizator.
Deşi utilizatorii sunt de obicei rugaţi să trimită e-mail adresa în loc de o parolă, este, de fapt nici o
verificare efectuată pe datele furnizate;
Un server pentru protocolul LPD ascultă pentru cererile pe portul TCP 515. O cerere începe cu un octet
care conţine codul de cerere, urmat de argumentele la cerere, şi este reziliat de către un ASCII LF
caracter.
O imprimantă LPD este identificată prin adresa IP a maşinii de server şi numele de coadă pe această
maşină. Multe cozi de nume diferite pot exista într-un server LPD, cu fiecare coadă având setări unice.
Reţineţi că numele de coadă LPD este sensibil la majuscule. Unele implementari moderne de LPD pe
imprimante de reţea ar putea ignora cazul sau numele de coadă şi cu totul trimite toate locurile de muncă
la aceeaşi imprimantă. Alţii au opţiunea de a crea automat o nouă coadă atunci când o lucrare de
imprimare cu un nume nou coadă este primit. Acest lucru ajută la simplificarea configurare a serverului
LPD. Unele companii au o tradiţie de asteptare numele de coadă "lpt1" sau "LPT1".
O imprimantă care acceptă LPD / LPR este uneori menţionată ca un "TCP / IP a imprimantei" ( TCP / IP
este folosit pentru a stabili conexiuni între imprimante şi clienţi într-o reţea), deşi acest termen ar fi la fel
aplicabil la o imprimantă care acceptă Internet Printing Protocol .
Oferă DHCP
Atunci când un server DHCP primeşte o cerere de leasing IP de la un client, îşi rezervă o adresă IP pentru
client şi se extinde o oferta de leasing IP prin trimiterea unui mesaj DHCPOFFER la client.Acest mesaj
conţine adresa MAC a clientului, adresa IP pe care serverul este de ofertă, masca de subreţea, durata
contractului de leasing, precum şi adresa IP a serverului DHCP care face oferta.
Serverul determină de configurare bazat pe adresa hardware a clientului cum se specifică în CHADDR
(Client adresa hardware) domeniu. Aici server, 192.168.1.1, specifică adresa IP în YIADDR (Adresa dvs.
de IP) domeniu.
Cerere DHCP
Un client poate primi oferte de la mai multe servere DHCP, dar va accepta doar o singură ofertă DHCP şi
difuzat un mesaj de cerere DHCP. Bazat pe teren Transaction ID-ul în cerere, serverele sunt informaţi a
carui oferta clientul a acceptat. Când alte servere DHCP primiţi acest mesaj, se retrage orice oferte care ar
putea fi făcut la client şi a reveni la adresa oferite la piscina de adrese disponibile.Mesajul de solicitare
DHCP este difuzat, în loc să fie monodifuzate la un anumit server DHCP, deoarece clientul DHCP nu a
primit încă o adresă IP. De asemenea, în acest fel un mesaj poate lăsa toate celelalte servere DHCP ştiu că
un alt server va face o furnizarea de adresa IP, fără lipsă oricare din serverele cu o serie de mesaje
unicast.
Confirmare DHCP
Când serverul DHCP primeşte mesajul DHCPREQUEST de la client, procesul de configurare intră în
faza finală. Faza de recunoaştere implică trimiterea unui pachet DHCPACK la client. Acest pachet
include durata contractului de leasing, precum şi orice alte informaţii de configurare pe care clientul ar fi
solicitat. În acest moment, procesul de configurare IP este finalizat.
Protocolul se aşteaptă ca client DHCP pentru a configura interfaţa de reţea cu parametrii negociat.
După ce clientul obţine o adresă IP, clientul poate folosi Address Resolution Protocol (ARP), pentru a
preveni conflictele IP cauzate de suprapunerea bazine adresa de servere DHCP.
Informaţii DHCP
Un client DHCP poate solicita mai multe informaţii decât serverul trimis cu DHCPOFFER
original. Clientul poate solicita, de asemenea, date repetate pentru o anumită aplicaţie. De exemplu,
browserele utiliza DHCP Inform pentru a obţine setările proxy web prin intermediul WPAD . astfel de
cereri nu provoacă server DHCP pentru a actualiza data expirării perioadei de anchetă, în baza sa de date.
DHCP eliberarea
Clientul trimite o cerere la server DHCP pentru a elibera informaţii şi DHCP client dezactiveaza adresa IP
sale. Ca dispozitive client, de obicei, nu ştiu, atunci când utilizatorii le pot deconectaţi de la reţea,
protocolul nu mandatul trimiterea de DHCP de lansare .
Protocolul SMTP specifică modul în care mesajele de poștă electronică sunt transferate
între procese SMTP aflate pe sisteme diferite. Procesul SMTP care are de transmis un mesaj este numit
client SMTP iar procesul SMTP care primește mesajul este serverul SMTP. Protocolul nu se referă la
modul în care mesajul ce trebuie transmis este trecut de la utilizator către clientul SMTP, sau cum mesajul
recepționat de serverul SMTP este livrat utilizatorului destinatar și nici cum este memorat mesajul sau de
câte ori clientul SMTP încearcă să transmită mesajul.
Funcționare
Comunicarea intre client și server se realizeaza prin texte ASCII. Inițial clientul stabilește conexiunea
către server și așteaptă ca serverul să-i răspundă cu mesajul “220 Service Ready” . Dacă serverul e
supraîncărcat, poate să întarzie cu trimirea acestui raspuns. Dupa primirea mesajului cu codul 220 ,
clientul trimite comanda HELO prin care isi va indica identitatea. In unele sisteme mai vechi se trimite
comanda EHLO, comanda EHLO indicand faptul că expeditorul mesajului poate sa proceseze extensiile
serviciului și dorește să primească o listă cu extensiile pe care le suportă serverul. Dacă clientul trimite
EHLO iar serverul îi răspunde ca aceasta comandă nu e recunoscută, clientul va avea posibilitatea să
revină șsi să trimită HELO.
Odată ce comunicarea a fost stabilită, clientul poate trimite unul sau mai multe mesaje, poate incheia
conexiunea sau poate folosi unele servicii precum verificarea adreselor de e-mail. Serverul trebuie să
raspundă după fiecare comandă indicand astfel dacă aceasta a fost acceptată, dacă se mai asteaptă
comenzi sau dacă există erori în scrierea acestor comenzi.
Pentru a trimite un mesaj se foloseste comanda MAIL prin care se specifica adresa clientului. Dacă
aceasta comanda este corecta serverul va raspunde cu mesajul “250 OK”. Clientul trimite apoi o serie de
comenzi RCPT prin care specifică destinatarii mesajului. Serverul va raspunde cu “550 No such user
here”, sau “250 OK”, in functie de corectitudinea comenzii primite. După ce se specifică destinatarii, și
serverul acceptă comenzile, se trimite comanda DATA, prin care serverul e anunțat că expeditorul va
incepe sa scrie conținutul mesajului. Serverul poate răspunde cu mesajul "503 Command out of sequence"
sau "554 No valid recipients" dacă nu a primit comenzile MAIL sau RCPT sau aceste comenzi nu au fost
acceptate. Dacă serverul va raspunde cu mesajul “354 Start mail input”, clientul va putea introduce textul
mesajului. Sfarșitul mesajului e marcat cu <CR><LF>.<CR><LF>.
Un server SMTP trebuie să cunoască cel putin urmatoarele comenzi :
HELO - identificare computer expeditor;
EHLO - identificare computer expeditor cu cerere de mod extins;
MAIL FROM - specificare expeditorului;
RCPT TO - specificarea destinatarului ;
DATA - conținutul mesajului;
RSET – Reset;
QUIT - termină sesiunea;
HELP - ajutor pentru comenzi;
VRFY - verifica o adresa;
EXPN - expandează o adresa;
VERB - informatii detaliate.
Realizarea comunicației SMTP - exemplu
Funcționarea protocolului SMTP poate fi testată simplu prin inițierea unei conexiuni TCP folosind
un client de telnet.
telnet mailhost.domeniu.ro 25
Server: 220 mailhost.domeniu.ro ESMTP
Client: HELO host.domeniu.ro
Server: 250 Hello host.domeniu.ro
Client: MAIL FROM: user@domeniu.ro
Server: 250 Ok
Client: RCPT TO: user@altdomeniu.ro
Server: 250 Ok
Client: DATA
Server: 354 End data with <CR><LF>.<CR><LF>
Client: Subject: test
Client: un mesaj test
Client: .
Server: Mail queued for delivery.
Client: QUIT
Server: 221 Closing connection. Bye
Server de aplicatii
Un server de aplicaţii este un cadru de software dedicat pentru executarea eficientă a procedurilor
(programe, rutine, script-uri) pentru sprijinirea construirii de aplicaţii. Termenul a fost iniţial utilizat
atunci când se discută devreme client-server pentru a diferenţia sistemele de servere care
rulează SQL servicii şi middleware de servere de la serverele de fişiere.
Mai târziu, termenul a luat pe sensul de aplicatii web , dar a evoluat în continuare în mai mult de un strat
de servicii complete. Un server de aplicaţii acţionează ca un set de componente accesibile dezvoltator de
software prin intermediul unui API definite de platforma în sine. Pentru aplicatii web, aceste componente
sunt de obicei efectuate în aceeaşi maşină în cazul în care serverul web se execută, iar locul lor de muncă
principal este de a sprijini construirea de pagini dinamice. Cu toate acestea, de ziua aplicarea servere
prezent tinta mult mai mult decât de pagini web generaţie, pun în aplicare servicii cum ar fi
clustering, fail-over si-load balancing, ca dezvoltatorii să poată fi axat doar pe punerea în aplicare
a logicii de afaceri .
În mod normal, termenul se referă la Java servere de aplicaţii. Atunci când acest caz, serverul de aplicaţie
se comportă ca o extensie a maşină virtuală pentru aplicaţiile care rulează, de manipulare
transparent conexiuni la baza de date la o parte, şi conexiuni la client web de la celelalte.
Alte utilizări ale Termenul se poate referi la serviciile pe care un server pune la dispoziţie sau hardware
ale computerului pe care ruleaza servicii