Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • 01 Weber - Sensul Neutralitatii

    Încărcat de

    pustiuuu
    147 vizualizări25 pagini

    Titlu original

    01 Weber - Sensul neutralitatii

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Formate disponibile

    PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    147 vizualizări25 pagini

    01 Weber - Sensul Neutralitatii

    Încărcat de

    pustiuuu

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 25
    332 ._ TEORIE $I METODA IN STHNTELE CULTURIT Recunoasterea si constientizarea faptului oA intreaga noastr ,cunoastere” se refera la o realitate structurata prin prisma unor diverse categorii, c& principiul ,cauzalititii", de exemplu, reprezint 0 categorie a gandicii noastre” nu mi se par totusi suficiente. Problema ,caracterului adecvat” al cauzalitigii este una de o natur’i mai aparte'. Chiar dac nu ne-am propus © analiza exhaustiva a respectivei categorii, ni s-a plrut necesar ca, pentru a clarifica si a face inteligibil caracterul relativ (conditionat de scopul concret al cunoasterii) al opozitiei dintre ,cauzalitatea accidental&” si cea padecvati”, si demonstrim ~ chiar dact foarte succcint - c¥, orice s-ar spune, continutul, extrem de vag in anumite cazuri, al enuntului ce exprima © judecatt de posibilitate sustine pretentia ei la o anumiti ,validilitate”, precum si, din nou orice s-ar spune, posibilitatea efectiva de a.o utiliza in constituirea unei serii cauzale istorice*. Traducere de Nicolae Rambu si Johann Klusch Tnaceastt priving, etsim la von Kries sila Redbruch tie explicasi aprofundate, fie referiri tangentiale. 2. Ar trebui s aprofundain problema intr-un studiu aparte. x r Sony x Wore —Sacate. aes ode la Sensul ,,neutralitatii axiologice” . in stiintele sociologice si economice (1917) seu publicat in revista Logos, tom VII, 1917 (n.t.). fin cele ce urmeazi, vom intelege prin ,evaluari”{Wertungen], dact nu se specified altceva sau dact nu, rezulti de la sine alta semnificatie, saprecierile practice” [praktische Bewertungen} ale unui fenomen pe care activitatea noastri il poate influenta prin adoptarea unei atitudini de apro- bare sau de dezaprobare. Problema ,neutralitigii” unei anumite stiinte fata de eviluirile de acest gen, deci o problema care are ca obiect valabilitatea si sensul unui principiu logic, nu este nicidecum identic’ cu 0 alta, pe care © vom trata fn primul rand, anume daca in invésiméntul academic trebuie sau nu s% ,impartisim” anumite aprecieri practice fondate pe conceptia noastri etic, pe idealuri culturale sau, in genere, pe 0 conceptic despre lume. Aceast problemi nu poate fi discutatd stiintific. {ntrucdt ca instisi depinde in intregime de evaluiri practice, mu poate fi rezolvati definitiv. Pentru a nu cita decat opiniile extreme, se sustine: a) punotul de vedere conform ciruia distinctia dintre, pe de o parte, faptele care pot fi demoristrate intr-o manier’ pur logic’ sau sunt stabilite pe cale pur empiric& si, pe de alta parte, evaiuirile practice, etice sau cele care tin de concepfia general despre lume este justi- ficati, dar c&, totugi (sau mai degraba, tocmai de aceea), cele doua categorii de probleme igi au locul lor intr-o prelegere universitara ; ‘b) punctul de vedere conform caruia, chiar dact aceasti distinctie n-ar rezista unui examen logic riguros, este totusi recomandabil s& fie inlaturate pe cat posibil dintr-o prelegere universitark toate pro- blemele practice ale valorii. Punctul de vedere b) mi se pare inacceptabil. In special distinctia care se face fiecvent in cadrul disciplinelor noastre intre evaluitile practice de genul politicii de partid si cele care au un alt caracter mi se pare de-a dreptul irealizabild. Ea este destinat& si mascheze importanta Practica a luarii de pozifie sugerat’ auditorilor. La urma urmelor, conceptia conform clreia s-ar cuveni ca intr-o catedra universitard toate pasiunile ,,si taca” si, in consecing’, ar trebui eliminat orice subiect care risc& si dea nastere la discujii aprinse” n-ar putea fi, acolo unde s-ar permite mécar 0 dati 136 ‘TEORIE $1 METODA IN STINTELE CULTURIL exprimarea de la catedra a unei evaluari, decat 0 opinie birocratic’, pe care orice profesor independent ar trebui si o respingi. Dinire profesorii care au crezut cX nu s-ar putea renunja Ia evaluérile practice in cursul analizelor empirice, cei mai acceptabili au fost tocmai cei mai pasionati - precum Treitschke si, in felul lui, Mommsen -, fiindc& tocmai forte accentului pasional este aceea care-l face pe auditor in misur si aprecieze, din perspectiva sa, c4t de mult contribuie subjectivitatea evaluarii pe care 0 face profesorul la bulvetsarea constatirilor sale, si si realizeze pentru el insugi ceea ce temperamentul fi interzice profesorului. fn felul acesta ar fi salvat& actiunea patosului autentic asupra sufletulvi tinerilor, tineri pe care ~ ptesupun - adepfii evaluator practice in cadrul prelegerilor universitare ar vrea sti atragi, dar fir a deforma spiritul auditorilor prin confuzia diferitelor sfere, asa cum se intamplt inevitabil cand plutesc in aceeasi rece lips de temperament constatarea faptelor empirice $i invitatia de a lua 0 pozitie practic in fata marilor probleme ale vieyi Punctul de vedere a) nu mi se pare nici el acceptabil, chiar din perspectiva subiectiva a eventualilor sti partizani, decat daca profesoral igi asumii neconditionat obligatia ca in fiecare caz particular, inclusiv in acela fn care riscd si-si diminueze atractivitatea prelegerilor, si le clarifice fri menajamente auditorilor sti si, ceea ce reprezinti lucrul cel mai important, si-si clarifice siesi ce anume din consideratiile sale rezult& dintr-un ratio- namtent pur logie sau dintr-o constatare pur empiric’ a faptelor gi ce anume au este decat o evaluare practic’ [praktische Wertung]. A face acest lucru mi se pare pur si simplu un imperativ al probitii intelectuale, din moment ce s-a admis eterogenitatea celor dou sfere. In acest caz, este vorba de un minimum absolut de exigent’. ‘Trebuie sau nu si facem in genere (chiar si cu rezervele indicate) evaluiri practice intr-un amfiteatru? Chestiunea sine, la randul ei, de resortul politicii practice a universitifii si, din aceast& cauzii, ea nu poate fi {n ultima instangd rezolvatd decat din perspectiva sarcinilor pe care individul ar dori si le atribuie invayéméntului superior pe baza propriilor sale evalua practice. Acela care pretinde c& universitatea ~ si in consecinf% el insusi, in virtutea calificdrii sale academice - ar trebui si joace si astizi un Tol universal, rol care const in a pune o anumitt amprenti pe spiritul oame- nilor si a propaga o anumitd conceptie politict, etic, cultural sau de alté natur’, va adopta o atitudine diferiti de cel care crede c& ar trebui si se afirme (cu consecinjele de rigoate) c& in amfiteatrele universitare nu se poate exercita o influent cu adevarat important clecat oferindu-le studen- {ilor o formatie de spevialitate, gratie specialistilor in domeniu, in sensul c& »probitatea intelectual” ar fi singura virtute ce-ar trebui inculeatd stu- dentilor. Ratiunile ultime care pot fi invocate in favoarea primei teze sunt SENSUL ,NEUTRALITATI AXIOLOGICE”, 137 Ia fel de numeroase si de variate ca si cele in favoarea tezei secunde. ‘Aceasta din urma (pe care eu, personal, o implrtigesc) se poate justifica in special acordand ,specializarii” 0 semnificatie extrem& sau, invers, atri- ‘puindu-i o valoare absolut modesté. in orice caz, nu se pune problema si facem, de pild4, pe eft posibil din orice om un specialist, in sensul profund al termenului, ci, dimpotriv4, s& evitiim a pune in aceeasi oald decizii bltime, eminamente personale, pe care un om le ia in cunostint’ de cauz4, si specializarea ~ independent de semnificatia care i se atribuie nu numai in educatia generala a reflectiei, ci si, indirect, in disciplina personal si atitudinea moral a tindrului ~ si, in sfarsit, pentru cA se doreste ca auditorul si giseasci solutia printr-un examen de constiingi personal, nv si i Ao sugestie pro] de la catedr? ca eet al yon ‘Schmolier’, favorabil evaludrilor in cadrul prelegerilor universitare, imi este, personal, in intregime comprehensibili, intrucdt reprezint’ ecoul unei mari epoci pe care el a creat-o impreumi cu prietenii sai, Dar cred 4 lui nu iar fi putut sepa din vedere ch intr-un punct esengial condifile reale s-au schimbat considerabil pentru tantra generatie. in urmi cu 40 de ani, era foarte rispanditi in lumea disciplinelor noastre credinja c&, printre diversele luari de pozitie posibile in domeniul evalu&tilor de ordin practic si politic, in ultima instanya near trebui si fie justi decat una singura, si anume cea eticd. (Trebuie recunoscut ci Schmoller n-a fost niciodat& decat un partizan foarte rezervat al acestui punct de vedere). Or, inzilele noastre, cum lesne se poate constata, aceasta opinie nu mai are trecere printre adep4ii evaluarilor in cadrul unei prelegeri universitare, Nu se mai justific& legitimitatea acestor evaluari in numele tunei exigente etice ale cBrei (relativ) simple postulate de justitie n-aveau sau nu plreau a avea, atft in aceea ce priveste natura lor de fundamente ultime, ct si consecinfele lor, decat un caracter (relativ) elementar si, in primul rand, un caracter (relativ) impersonal, pentru ci erau evident suprapersonale intr-un mod specific, Ele se fondeaz (in virtutea unci evolutii inevitabile) pe un buchet multicolor de ,evaluiiri culturale” (Kultur- wertungen), pe un veritabil ansamblu de pretentii subiective raportate la cultura sau, pentru ao spune deschis, pe pretinsul ,.drept la personalitate’ ¥ G, Schmotler (1838-1917) a fost unul dintre cei mai importanji reprezentangi ai ‘economiei politice din Germania, A fost fondatorul Asociasiei pentru o politica ‘sociald (Verein fir Sozialpolitit). A comibatat atat concepfia lui Treitschke, cit Sipe cele ale iui Sombart si Weber. Dintre lucrvite sale trebuie amintite: Uber tinige Grandfragen der Sozialpoliik und Volkswirischaftlehre (1898), Grundrif: der allgemeinen Volkswirtschaftlehre, vol. I i It (1890, 1904) si Die soziale Frage (1918) (a.t.)- 138 ‘TEORIE $I METODA iN §TUNTELE CULTURIL al savantului. Dintre toate genurile de profetie, profetia profesoral, coloratt astfel de ,personalitate”, este singura absolut insuportabili. Un asemenca punct de Vedere ar putea stirni indignarea, dat, pentru ci el insusi com:” port, la randul lui, o evaluate practic’, n-ar putea fi respins. Este totusi o situatie fara precedent sf vezi numerosi profeti acreditati de stat, care, in loc si-si propovduiasc§ doctrinele in strada, in biserici si in alte locuri publice sau, mai bine, in inimitate, in cercuri restrinse de fideli alesi personal si care se recunosc ca atare, isi arog’ dreptul te a debita de la inalfimea unei catedre universitare, in numele stiinfei”, verdicte deci- sive in chestiunile care ating conceptia despre lume {Weltanschauungsfragen], profiténd de faptul ca, printr-un privilegiu ce stat, sala de curs le garanteazi 6 liniste aga-zis obiectiva, incontrolabila, care-i pune cu griji la adipost de discutii si, prin urmare, de oponenti. Exist un vechi principiu, al cérui ardent sustinitor a devenit subit Schmoller, conform c&ruia ceea ce se petrece intr-o sali de curs trebuie sustras discutiei publice. Chiar daca 0 asemenea viziune se poate asocia ocazional cu anumite inconveniente, chiar si in domeniul stiinfelor empirice pare a se admite - si eu, personal, fimpiir- tisesc aceastd opinie ~ c& un ,curs” ar trebui si fie altceva decat un ,discurs” sick rigoarea impartials, obiectivitatea si luciditatea unei expuneri profeso- rale wvea decat de suferit din punct de vedere pedagogic prin interventia publicitatii, de pild& a celei de tip jurnalistic. in orice caz, se pare ci privilegiul absentei controlului nu s-ar potrivi dec&t domeniului purei calificiri a profesorului ca specialist. Or, nu exist nici o calificare special in materie de profetie personali si, prin urmare, acest privilegiu igi pierde ratiunea de a fi. Dar, inte de orice, absen{a controlului nu trebuie si serveasca exploatirii conditici studentului care, din cauza viitorului siu, este constrdns s& frecventeze anumite unit’ti scolare si si urmeze prelegerile profesorilor care predau acolo, incerednd si-i inculee, 1a adipost de orice ‘opozitie, pe angi elementete de care el nu are nevoie in carier& (trezire gi formare a darului siu de a tujeleye, a gandicii sale gi, de asemenea, achizi- fionare de cunostinte), o aga-zisd conceptie despre lume proprie profeso- ralui, care, ce+i drept, este uneori foarte interesanta (desi poate fi $i invers). Profesorul, ca de altfel oricine altcineva, dispune gi de alte mijloace pentru propagarea idealurilor sale practice, iar daci nu le posed, le poate lesne procura in forme potrivite, daci-si di cu adevarat osteneala, aga cum 0 dovedeste experienta. Dar, ca profesor, n-ar trebui si aib% pretentia de a purta fn ranif& bastonul de maresal al omului de stat (sau al reformatorului cultural), cum se intdmpld atunci cénd profit de catedra sa, la adipost de orice furtund, pentru a-si exprima sentimentele de om politic (sau pe cele privind politica cultural). El poate (si trebuie) s& fact ceea ce-i comand Dumnezeul sau demonul lui, pe calea presei, a reuniunilor publice, a asociafiilor si a eseurilor literare, deci intr-o form accesibila in aceeasi SENSUL .NEUTRALITATI AXIOLOGICE”. 139 masur& orictrui alt cetijean. Dar cea ce ar trebui si invefe astizi, Inainte de orice, un student intr-un amfiteatru de la profesorul stu sunt urmatoarele 1) capacitatea de a se achita constiincios de 0 sarcing data, 2) capacitatea de a recunoaste faptele, chiar si - sau indeosebi ~ pe acelea care i se par dezagreabile, si de a sti si fact distinctie intre constatarea faptelor si luarea de pozitic valorizanté, 3) capacitatea de a-si retrage propria persoani in spatele unei cauze pe care 0 serveste si, prin urmare, de a-si reprima nevoia de a face etaliti inoportune ale propriilor sale gusturi sia altor impresii personale, Mi se pare c& toate acestea au astizi un caracter incompa- rabil mai urgent decét acum 40 de ani cand, in fond, problema se punea cu totul altfel. ‘Nu este deloc adeviirat - chiar daci s-a afirmat contrariul ~ c¥ ,persona- litatea” ar constitui sau ar trebui si constituie o unitate”, in sensul cX ea ‘ar-fi supusd riscului de a se pierde dack mu este pusé in evident in toate ocaziile. Oricare ar fi sarcina profesional, cauza Sache] ca atare isi cere dreptul stu gi pretinde realizarea respectiind propriile-i legi. Oricare ar fi sarcina profesionali, cel c&ruia ea fi este trasatd este obligat si se limiteze si si excludd tot ceca ce este striin cauzei, cel mai adesea propriile sen- timente de iubire gi uel. Si mu este adevarat nici c& forta unei personalititi ‘nu sporeste decdt dact, in toate imprejurarile, ea este preocupati in primul rand de ,nota personal” care 0 caracterizeaza. Dimpotriva, este de dorit ca tocmai noua generafie si se obignuiasc% din nou, inainte de orice, cu ideea c& faptul ,de a fi o petsonalitate” este un Jucru care nu se poate urmiri in mod intenfionat si cl mu existi decét o singuri cale pentru a deveni (poate) 0 personalitate: aceea de a te dirui firx rezerve unei “cauze” [Sache], indiferent care, intr-un caz particular, oricare ar fi forma $i sexigentele cotidiene” care decurg din ea. A amesteca analizele pozitive de specialitate cu problemele de ardin personal inseamni a comite o lezare ‘a gustului, $i aceasta inseamn’ a despuia ,vocatia” de unicul sens important care i-a mai rimas astizi, dack nu se opereaz acel gen specific de autolimitare [Selbstbegrenzung] pe care ca 0 pretinde. Dar cand cultul personalititii la modi incearc s4 rAmdn& pe tron*, in birouri sau in catedre universitare; el produce fir’ indoiala aproape intotdeauna un mare efect exterior, dar in sens profund nu este decat un semn de meschinarie si mu face decat si dauneze pretutindeni cauzei. "Acestea fiind spuse, sper ci nu mai trebuie precizat in mod special ci adversarii de care se ocupa prezentul studiu nu au nimic comun cu acest gen de cult al personalitagii pentru personalitate. Uneori ei vad sarcinile *Aluzie la comportamentul imp&ratului Wilhelm al I-lea, criticat de Weber (a.t.). 140 ‘TEORIE $1 METODA IN STUNTELE CULTURIL universititii intr-o alti lumini, alteori propun alte idealuri educative, pe care eu le respect, dar pe care nu le pot impartisi. Totusi, trebuie avute in vedere ma numai intentiile lor, ci si modul in care ceéa ce ef legitisneaz prin autoritatea de care dispun actioneazi prin forta imprejuririlor asupra unei generatii, in favoarea puternicei predispozifii pentru supraestimarea propriei importante, in sfarsit, nu este aproape deloc necesar si mai insistim asupra faptului ca printre pretingii adversari ai libertitii de a face de 1a catedr§ evaluici (politice), unii sunt mai putin abilitati decat cricine si invoce principiul excluderii ,judecttilor de valoare” — principiu pe care, de altfel, ei il injeleg adesea foarte cronat ~ pentru a discredita discutiile asupra proble- melor de politicd sociala sau cultural care au loc in mod public, in afara sililor de curs. Datorit existentei incontestabile a unor elemente tenden- tioase si pseudoindependente in: privinta valorilor, incurajate de altfel in disciplinele noastre de grupuri de interese si de grupuri de presiune, tenace si constiente de scopul ior, se intelege Piri Indoiala c un anumit numir de savanti total lipsiti de caracter continud in zilele noastre s& faci evalutiri in prelegerile lor pentru c& sunt foarte mandri si participe la aceasta ridicola mimare a unei aparente ,,neutralitatii axiologice”. Cu toate acestea, cred ci ar trebui fcut ceea ce (dupa pirerea mea) este just si cl evaluiile practice ale unui savant ar avea mai multi greutate dact el s-ar mulfumi st le susting {in ocazii adecvate, in afara sililor de curs, mai cles dact se stie c& respect riguros principiul de a nu vorbi in prelegerile sale decat despre ceea ce corespunde functiei pe care o indeplineste. Este adevarat c& toate aceste consideragii sunt, la randul or, evaluiti practice si, din acest motiv, n-at putea avea un caracter definitiv. In orice caz, dup’ pirerea mea, nu exist decat un singur mod consecvent de a revendica in principiu dreptul de a face evaluairi de la catedrit: acela de a acorda tuturor opiniilor partizane posibilitatea de a se pune in valoare intr-o sali de eurs!. Din picate, atuaci find la noi se insist asupra dreptului profesorului de a face evaluaii de Ja catedri, se intelege de regul tocmai principiul opus celui al reprezentitii 1, Nu se poate considera satisfcdtor principiul care in Olanda fi dezleaga chiar gi pe profesorii de la facultiile teologice de obligatia unei profesiuni de creding’ confesionali, dar care garanteaza libertatea tot:l& de a fonda o universitate cu urmitoarele condigii: garantie financiard, respectarea prescriptiilor legate de calificarea celor ce ocupt 0 catedra si dreptul oricBrei persoane private de a intemeia o catedra si de a-si prezenta propriul candidat. Acest sistem fi avan- tajeazt pe cei care posed 0 avere si, evident, organizatiile autoritare care se slisesc la putere, Din céte stiu, numai organizajile clericale au ftcut uz de acest drept. is ieaioiasiisinatcanti cai scan ae SENSUL ,NEUTRALITATH AXIOLOGICE”... 1a egale a tuturor tendintelor Cinclusiv a celor mi extreme”). Schmoller « pilda,. rimane in mod evident consecvent cu el insugi, din punctul nee Nedere, cind afitmd ck ,marxisi si grupul de la Manchester” ma eray calffeagi pentru a ocupa 0 catedrd universtar, chi dac el, personal 9-2 comis niciodat% nedreptatea de a ignora realizirile stiinifice a oe cercuri, intr-adevar, aici atingem aspecte in legétura cu care eu am pata niciodatk si urmez pe veneratul nostra macstru, Dar este evident ch avem dreptul si revendickim dintr-o dati ibertatea de a face evauasi de cated si, pe de alti parte ~-in momentul in care tebuie #8 ss WG consecingele ~ s% Tisém si se injeleagh cX universitatea ar fi o instittis ofciald destinatk formarit functionarilor animafi de loialitates ask de stat”, Astfel, universitatea nu ar mai fi privitd ca o institute penty specaliti, ceca ce pare att de degradant inochi unor profesor, eon ft de seminar teologic, Prk a-i putea totusi atribui demuttatea religions. S cfutat a se deduce pe cale pur «logica” existenta anumitor lime. Sle Tiberi de a face evalutri. Unul dintre juristi nostri eminent! destara candva, atunei cind proteta impotriva excludertisovialistior din eatedrels nniversitare, eX Tui fh este totagi imposibil si acoepte cX un qanarbist ‘cup o catedrt lao facultate de drept, dat find ch un asemenes om neat sn genere validitatea dreptului ca atare ~ si acest eminent jurist consi enact argumentul este decsiv, Eu am o viziune exact contrard. Fireste of un anarhist poate fi un foarte bun caasctior al deepal er deck turune ‘fel, punctul arhimedic, ca sX spun aga, in : 2 sa ctutea convingeri sale obiective - dac¥ este una autenticd ~ se sient in afara conventilor si presupozitilor care ne par alt de evidente novi, celorlali, punctcare-i poste da ocazia si descopere in inuiile fondamen- tale ale teoriei curente a dreptului o problematick ce le scapé ruturor acelora pentra care ele sunt de la sine Injelese. Aceasta fiinde& indoiala jcala este mama cunoagterii. . me ala yevine tot at&t de putin sarcina de a ,dovedi’ Yaloarea Doanurilor culturale a edror existent este legatt permanent de un rept”, ¢a si mediculu obligaia de a demonstra cl strdania In pentru pelungite ‘ie n orice imprejurae ar fio valoare. Nici unl, nici celéialt nu sunt, de altfel, in masurl s& adued o asemenea dovadi cu mijloscele care fe son roprii. Dar dack se vrea si se fact dintr-o catedri universitard un loc ps iru dezbateri practice asupra valorilor, atunci devine evidenta si obligatia Te a tolera far nici un fel de piedica libera diseutie pe chests de prineipii fundamentale, plecdnd de Ia orice punct de vedere. Se poate htdmpla aga ceva? Natura raporturilor politice actuale exclude din catedrel ‘universitare germane tocmai problemele practice si politice ale valorii, 142 TEORIE $I METODA iN STUNTELE CULTURIT probleme care sunt cele mai importante si mai hotiratoare. Cel care plaseazi fri rezerve interesele natiunii deasupra tuturor institutiilor se va lovi, de pilda, de urmitoarea problema centrali si esential: conceptia predominantd astizi in Germania in cea ce priveste pozitia imparatului este oare conciliabili cu interesele mondiale ale natiunii si cu acele mij- loace - razboiul si diplomatia - prin care ele sunt reprezentate? Aceia care ‘nclind astézi si rispund3 negativ la intrebare si care cred ci mu s-ar putea objine rezultate durabile in aceste dou domenii atata timp edt nu sunt infipiuite reforme foarte profunde nu sunt intotdeauna nici cei mai putin patrioti si nici neaparat adversari ai monarhiei. Or, toat lumea stie cd in tuniversitijile germane nu este posibil si se discute in deplin’ libertate aceste chestiuni vitale pentru natiune’. Avind in vedere o asemenea situatie care priveazi intotdeauna catedrele de libertatea de a discuta proble- mele decisive privind evaluitrile practice si politice, mi se pare ci nu existi decat o singura atitudine demni de un reprezentant al stiinfei: a pastra ticerea si cu privire la problemele valorii pe care este autorizat cu atita bunavoing’ si le trateze. Problema (care nu poate fi rezolvatX definitiv, deoarece este conditionata de evalutri) daca este permis, posibil sau necesar si te faci avocatul evaluarilor practice in invatamédnt nu trebuie confundatd in nici un caz eu discutia pur fogicd despre rolul pe care-1 joac% evaluirile in discipline empirice precum sociologia si economia politic. Confuzia n-ar face decit sil aducdi prejudicii obiectivitatii in discutarea veritabilei probleme logice. Solutia acesteia nu ofera fn sine nici un indiciu pentru a rezolva problema ust mai sus, cu exceptia unui aspect pur logic, si anume exigenta ca profesorii sf fact o distinctie fermi si clara intre cele doua sfere eterogene ale problemei. Pe de alti parte, nici n-as vrea sé deschid aici o discutie despre ,dificul- tatea” de a distinge intre constatarea empiric’ si evaluarea practicd, Este un ucru foarte dificil. Noi tofi, adic atdt semnatarul rindurilor de fat, care se face avocatul acestei exigente, cit si ceilalfi, ne lovim mereu de aceasti problema. Dar cel putin adeptii aga-zisei economii politice cu tendintt etica ar uebui s& stie c& si legea moral este irealizabilé si totusi ea trece drept ,obligatorie”. Un examen de constiinti ar putea ardta’ ci ne este extrem de greu s& ne achitim de aceast obligatie pentru ci nu renuntim niciodata de bunivoie la a intra in interesantul joc al evaluirilor, cu atét mai muit cu cat ele ne dau ocazia si addugtim acea ,noti personali” atat de 1. Accasta nu este numai o particularitate a Germaniei, fnte-o formi recunoscutt sau camuflati, in aproape toate firile exist o limitare de fape. Diferenta nu consti decdt in natura problemelor axiologice interzise, isi ci a aout SENSUL ,NEUTRALITATH AXIOLOGICE™ 143 incitanté, Orice profesor poate observa cX fata studentilor se ilamineaza si srearie lon se incordead din momentul tn care incepe »si-8 profeseze floctrina personalf ori ck numrul auditoriior cursului stu ereste inte-un tod extrem de avantajos atunci clnd studenii se asteapts Ca el st fack acest nen De asemenea, fiecare profesor stie cf actuala concurenfi in ceea ce priveste freeventarea cursurilor face ca universitatea si-i dea intdietae unui prof, orieat de mic ar fi el, dax care umple amfiteatrele si sil indepateze pe savant, orieat de mare ar fi el, dar care sar tine de materia sa ~ ou Condi ca profeia sk nu se indepirteze prea mult de evaluile care tree Grept normale din perspectiva convenfilor sau a poltiit. Numai profen peendo-independent in privina valorlo, sustinut de interese materiale Presante, afe sanse mari, datorit&influenfei acestorinterese asupra autoriti- flor publce. Personal, consider toate acestea ca flind inadecvate 3. de vreea, nu ma pot declara de acord cu cei care firms c& excluzand evaluisile practice s-ar da dovads de spirit ingust” si nu s-arajunge deci a a fine b prelegere ,plictisitoare”. Nu in i abordez chestiunea daci un curs despre tn obit de specialitate empiric ar tebui si indé a deven! inate de fonte nacresant”, dat, in ceea ce ma priveste, mi tem cl incitarea momentani qMudentilor printr-o not personalé, de altfel foarte interesanti, poate dice eu tmpul la pierdereagostului lor pentru munca modesté dar poritiva. ‘As viea sf recunose, Prk a intra in detalit, cf formula cunoseutd ya kisa fapiele ef vorbeasc’” sub prerextuleliminaii turaror evalusrilor practice, poate dimpotrivi si suscte asemenea evaluiri trun mod sugestiv. Cei reni buni reprezentangi ai elocinjei noastre parlamentare si electorale ope- reaz% tocmai eu acest mijloc, de altfel perfect legitim, avand in vedere Seopul lor, Dar ni vreau st-mipierdtimpul expicdnd cl intro univesitate respectivul mijloc constituie, din perspectiva necesitait de a distinge cele Tovt sfere ale problemei, tocmai abuzul cel mai deplorabil. Faptul ca un Simulacraincorect de realzarea unui deziderat este prezentatdrep realitate fu insearnn neaparat o critica dezideratului tazusi. Toate acesten tin vel jndemne pe profesorul care crede c& nm poate renunga laa face evaluari practioe st le prezinte ca atare cu clariate stadensior si si mai ales s& si fice lui insust. : ear i exist 0 ultima concept, feevent innit, care tebuie comblituté intr-un mod foarte hotirll: cea care considera ci metoda ce Conduce 1a. ,obiectivitate” stinffici ar consta in gisirea unui echilibra fatve diferitele evalulri antagoniste, sub forma unui fel de compromis politic. Or, nu numai cd linia de mijloo” este a fel de putin demonstrabi tiinffi, u mijloacele’ proprii disciplinelor empirice, ca si evaludrile xeme”. dar in sfera evalurii ea ar fi in mod normativ echivoca. Acest proceden mu-si gases locul intr-o cated universitard, ci in programele 144 ‘TEORIE $1 METODA iN STUNTELE CULTURIL politice, in biroutile administratiei sau in Parlament. Stiintele, atét cele normative, cat si cele empirice, nu pot aduce oamenilor politici sau par- tidelor concurente decét un singur ~ ce-i drept incomensurabil - serviciu, si anume si le arate: : 1) c& jn fata unei anumite probleme practice mu pot fi concepute decit anumite ludri de pozitie ,ultime” si 2) cf situatia de care ei trebuie si tin’ seama in momentul alegerii intre aceste luiri de pozifii diferite se prezinté intr-un anumit fel. Cu aceasta am ajuns la ,,veritabila” noastri problema, _Conceptul de ,judecatd de valoare” a dat nastere unui sir nesfargit de neinjelegeri, suscitind mai ales o controvers& terminologic’, deci absolut sterila, care, evident, nu a contribuit cu nimic la solugionarea proble- mei. Aga cum am ardtat la inceputul acestui studiu, este indiscutabil c& atunci cand in disciplinele noastre este vorba de judecaifi de valoare, ele se ‘ocupi de evaluari practice si de fenomene sociale considerate din punct de vedere etc. practic-valoric ca dezirabile sau indezirabile din motive etice, culturale. Din picate, atunci cand am scris in ucrdrile anterioare cd stinta isi propune si ating’ 1) rezultate ,apreciabile” {Wertvolte], cu alte cuvinte, corecte din punct de vedere logic si evaluate obiectiv gi 2) rezultate ,apreciabile” {wertvolle] - cea ce inseamn’, de data aceasta, ci ele sunt importante in sensul interesului stintific sie, 1a plus, alegerea temei implici deja o evaluare (aceste afirmatii au dat hastere unor foarte serioase ,obiectii” in ciuda explicatiilor mele cu privire la subiectul in discugie). De asemenea, au luat nastere permanent nu mai putin serioase neinjelegeri: cli s-ar fi afirmat, de pilda, c& stiinta empiric n-ar putea avea ca obiect aprecierile »subiective” ale oamenilor (in vreme ce sociologia in genere si teoria marginalismului in economia politic se intemeiazi tocmai pe presupozitia inversa). In realitate, este vorba de o exigent in sine cu totul banal, si anume aceea de a-i impune savantului sau pro- fesorului si faci distinctie intre dows serii de probleme pur si simplu 1, Trebuie si ma refer aici la ceea ce am afirmat in unele studit anterioare. (Este posibil ca anumite formule pe care le-am adoptat si pic&tuiased uneori printr-o insuficieatt rigoare, dar acest aspect n-ar trebui si modifice elementele esen- siale al problemei.) in ceca ce priveste imposibilitatea de ada 0 soluje definitiva anumitor evaluiri ultime intr-un domeniu important, recomand, printre altele, lueratea Binfthrung in die Rechiswissenschaft (1913) a lvi G. Radbruch. Nu sunt Intordeaumna si sub coate aspectele de acord cu autorul, dar aceasté divergenta nu ate nici 0 importani pentru problemele aflate aici in diseutie. Sa ai titorul ar putea sti considere i propriile sale evalu: de aici toate consecingele, Dact ideca virati de acest autor este indiscutabil corect4, formularea aleasi di nastere la neintelegeri. Este evident ci, fnainte de o dezbatere, parti find ,presupozitie” a discufiilor o anumit’ masuri practic (de pild’, cnecesitatea de a face astfel ineat costurile prilejuite de cresterea efectivelor ‘unei armate si fie suportate numai de proprietari), pentru a nu se delibera decdit asupra mijloacelor susceptibite dea duce la aceastt realizare. Maisura este adesea cu adevirat oportuni. Dar 0 asemenea intentie practic’ pre- supust in comun nu este calificata drept ,fapt”, ci drept un scop stabilit ‘a priori”. Pentru a sesiza cK suntem in prezenta a doud lucruri efectiv diferite, este suficient sf se deschida discutia despre ,mijloace”, cu toate c& ,scopul presupus” ca indiscutabil ar fi tot atdt de concret ca acela de ‘ aprinde, intr-o clip, o figar’., In acest din urmit caz, s-ar discuta foarte rar despre mijloace. Dar in aproape toate cazurile in care intentia este formulat& de o maniera general, in sensul exemplului pe care l-am ales, se va constata din experienja ci, in momentul deliberarii asupra mijloacelor, nu numai c& diferitii participanti ar infelege fiecare altceva prin acest scop aparent univoe, ci gi cl exact acelasi scop este urmiirit pentru temeiuri ultime foarte diferite si cd aceastl diversitate influenteazA discutia asupra mijloacelor. Si faven ins& abstractie de acest aspect. Flindc nim&nui nu-i trece prin cap si constate cX se poate pleca de la un scop determinat, urmfrit in comun, pentru a mu delibera decat asupra celor mai convenabile ijloace pentru a-latinge $i c& aceasta dezbatere poate astfel si dea nastere tunel discufii care nu se poate rezolva decat pe cti pur empirice. Dar dezbaterea se duce toomai in jurul alegerii scopurilor (si mu in jurul ,mijloa- celor”, atunci cénd scopul este stabilit evaluarea pe care un individ o ia ca baz’ a actiunii poate fi considerat& ca tun ,fapt”, cf in ce sens poate deveni ea obiectul unei critci stintifice. Daca nu finem cont de acest Iueru, orice alti discusie devine inutila SENSUL ,NEUTRALITATI AXIOLOGICE™, 14s eterogene, anume intre constatarea faptelor empirice (inclusiv com- portamentul ,evaluativ” al omului care este studiat) si propriul sau punet de vedere ,evaluativ”, adic’ punctul de vedere al savantului care formuleazi o judecatt de valoare cu privire la fapte (inclusiv cu privire la eventualele ,evaluari” ale fiintelor empirice care devin obiect al cercetirii sale), in misura in care el le consider’ dezirabile sau dezagreabile si adopt in acest sens 0 atitudine ,apreciativa” [bewertende}. intr-un studiu de altfel demn de toati lauda, un autor afirmé ci cerce- ica ,fapte” si st tragi anfii se pot pune de acord &4 considere ca |, problema fiind deci nu in ce sens De fapt, aici nu este in nici un caz vorba de a discuta in ce misura evaluirile practice, in special cele de ordin etic. pot aspira la o demnitate 146 ‘TEORIE $I METODA iN $THINTELE CULTURIE normativd, cu alte cuvinte in ce m&sur& pot avea ele un alt caracter decit, de pildi, acela al intrebarit ,sunt de preferat blondele sau brunetele ?” sat al oricarei alte judecati subiective de gust. Aceste probleme apartin filosofiei valorilor, nu metodologiei disciplinelor empirice. Singurul lucra important in acest din urmi caz este ci, pe de o parte, valabilitatea unui imperativ practic infeles ca norma si, pe de altX parte, valabilitatea adevirului unei constatiri empirice sunt situate pe doug niveluri absolut eterogene ale problematicii, astfel Incat se prejudiciazi demnitatea amandurora dac& m se infelege distinctia intre cele dou domenii si se tinde 1a confundarea lor. Dupii pirerea mea, aceasti eroare a fost comisi frecvent in special de profesorul Schmoller', Tocmai veneratia pe care o nutres¢ fat de acest eminent maestru imi interzice si tree sub ticere punctele asupra cfrora nu cred ci ag putea fi de acord cu el. Mai intai, ay ven si ma ridic impotriva pretentiilor acelor adepti ai neutralititii axiologice care vid in simplul fapt al variatiilor istorice si individuale, 1a nivelul Iwirilor de pozitie valorizante in vigoare la un ‘moment dat, 0 dovada in favoarea caracterului inevitabil ,subiectiv” al moralei, Chiar si determinatile empirice ale faptelor sunt deseori puternic contestate si se intimpl adesea si se ajung’ in general mai usor Ia un acord in privinta necesititii de a-l privi pe un individ ca netrebnic, decat in privinfa interpretirii date unei inscriptii mutilate (si acest Iucru se petrece tocmai printre specialisti). Ipoteza lui Schmoller, conform cAreia asistian la ‘© unanimitate conventional’ crescindi a tuturor confesiunilor si a tuturor ‘oamenilor asupra principalelor puncte ale evaluirilor practice, este in ‘opozitie radical cu impresia mea. Totodati, aspectul evocat nu mi se pare relevant pentru tema in discutie. Conceptia care trebuie combatuté este aceea care consider’ cd, din punct de vedere stiintfic, ne-am putea mulfumi 8 constatim evidenta efectiva, consacrati printr-o conventie, a anumitor lari de pozitie practice, oricare ar fi rispandirea lor. Mi se pare c& stiinta indeplineste o functie exact invers& : ea face o problema din ceea ce in mod convengional este considerat a fi evident. $i tocmai acest lucru.l-au Picut Schmoller si prietenii ui ta vremea lor. In plus, cercetirile asupra influentei pe care anumite convingeri etice sau religioase concrete le-au exercitat cauzal asupra vietii economice, chiar daci, eventual, li s-a acordat mult’ important’, n-ar putea in nici un caz si ne conduct Ia a adopta aceste convingeri mumai pentru e& ele au avut, poate, o mare influent cauzala si nici nu ne pot constringe si le acorddm o inalta ,,valoare”, Invers, recu- noscandu-i o mare valoare unui fenomen religios sau etic nu sustinem 1. in anticolul sau despre Volkswirtschaftslehre din Handwérterbuch der Staats- wissenschaften SENSUL ,NEUTRALITATI AXIOLOGICE™. 7 nicidecum eX urmarile neobignuite pe care actualizarea sa le antreneaz& sau ar putea si le antreneze merit a fi creditate cu acelasi atribut al valorii pozitive. Rezolvarea unor asemenea chestiuni mu este posibila numai prin constatarea faptelor, ci fiecare individ va trebui si judece, in functie de propriile sale evaluiri religioase sau de alt naturi. Toate acestea rman departe de chestiunea in litigiu. Dimpotriva, eu contest vehement cX o stiimta realist” a moralei (adic expunerea influenjelor efective pe care convingerile etice predominante la un moment dat intr-un grup de oameni le-au suferit din partea anumitor conditii de vial, si invers, a influengelor pe care aceste convingeri morale Je-au exercitat asupra conditiilor de viata) ar putea oferi o ,etica” in misurd si spumi vreodaté ceva despre ceea ce trebuie si valoreze. Asa cum, de pild%, 0 expunere ,realist&” a reprezentirilor astronomice ale chi- nezilor - infeleg prin aceasta o analizi care ar arta din ce motive practice s-au ocupat chinezii cu astronomia, cum au conceput-o, la ce rezultate au ajuns si pentru ce - nu si-ar putea propune sé stabileasc& corectitudinea acestei astronomii, Sau aga cum constatarea ci arpentorii romani si ban- cherii florentini - chiar si atunci cAnd acestia din urmi au efectuat impix- sirea unor averi imense intre mostenitori ~ s-au servit de metode care i-au condus a rezultate corecte, dar care sunt incompatibile cu trigonometria sicu aritmetica, nu pune cétusi de putin in discutie valabilitatea acestor ou’ discipline. Printr-o cercetare empiric’ de ordin psihologic sau istorie, efectuat asupra unui anumit punot de vedere evaluativ (Wertungsstandpunkt] pentru a-i analiza conditiile particulare, sociale sau istorice, nu se poate ajunge decét la a explica pe calea comprehensiunti (verstehend zu erkldren] respec- tivul punct de vedere. Or, un asemenea rezultat nu este niciodatd neglijabil, ‘Aceasti comprehensiune este de dorit nu aumai datorité consecinjelor secundare de ordin personal (dar nu stiintific), intrucit ne ingzduie a-i da dreptate” mult mai usor unui individ care, in realitate sau in aparenti, gin- deste altfel decat noi. Rezultt ins si un avantaj stiinjfic extrem de important 1) pentra proiectarea unei cercetiri empirice cauzale a activitatii umane, cu scopul de a sesiza veritabilele motive ultime si 2) pentru a preciza, in cadrul unei discufii cu un individ ale c&rui evalu&ri se indeptirteaz4 ({n realitate sau in aparenta) de ale noastre, care sunt punctele de vedere evaluative realmente opuse. Fiindcz 0 discutie despre valori nu are alt sens decit acela de a contribui la sesizarea a ceea ce interlocutorul (sau noi insine) vizeazd (vizkm) realmente, adieX de a injelege valoarea care este efectiv, si mu aparent in joc intre cele doua parti si de a face astfel posibila in genere 0 uate de pozitie fayl de aceasta. 148 ‘TEORIE $I METODA iN $TINTELE CULTURIT Prin urmare, nu este nici pe departe adevirat ci, din perspectiva eutralititii axiologice”, analizele empirice plecdnd de la controversele asupra evaluirii ar fi sterile sau chiar lipsite de sens. Dimpotriva, cunoas- terea semnificatiilor lor constituie presupozitia tuturor analizelor utile de acest gen. Ele presupun pur si simplu comprehensiunea posibilitatii evalua rilor ultime care sunt, in principiu, ireductibil divergente. Nu numai c& 2 Snfelege totul” nu semnifick si a ierta totul”, dar, in genere, simpla ntelegere a punctului de vedere al celuilalt nu ne conduce la aprobarea acestuia. Dimpotriva, ne conduce la fel de bine, si adesea cu o mai mare probabilitate, la recunoasterea faptului ci mu putem c&dea de acord cu el, pentru ce si fn ce privingk anume nu se poate realiza respectivul acord. Aceastii recunoastere este de fapt o cunoastere a adevarului si tocmai la stabilirea acestuia servesc ,,controversele asupra evaluarilor”, Un lucru este insti cert : este absolut exclus ca pe aceast cale - pentru cii ea merge exact in directia opusé - si se poatt obfine 0 oarecare etic normativa sau si se fondeze caracterul obligatoriu al vreunui ,,imperativ”. Oricine stie ci, dimpotriva, asemenea dezbateri, fntrucdt ne dau, cel putin in aparenti, impresia unui anumit relativism”, sunt mai degraba un obstacol in calea acestui obiectiv. Fireste, de aici n-ar trebui si se traga concluzia c& am dori s& evitim acest gen dé controverse. Dimpotrivi! Fiindc& o convingere moral” clitinat prin ,,comprehensiunea” psihologic’ a evaluarilor diver- gente nu are mai multi valoare decat credinjele religioase distruse de cunoasterea stiinificd. fn sfargit, tindind cond de faptul ci Schmoller admite c& avocatii ,neutralitZtii axiologice” in stiintele empirice n-ar recunoaste decat adevarurile morale ,,formale” (evident ci el vizeaza tipul de enunjuri din Critica rafiunii practice), ag dori si discut rapid concepyia sa, chiar daca aceast problemi nu intrd direct in cadrul prezentului eseu. Mai intdi, trebuie si respingem identificarea cuprins% in concepyia lui Schuller intre imperativele ctice gi ,,valorile culturale”, oricat de fnalte ar fi ele. Flinded se poate foarte bine concepe un punct de vedere conform clruia valorile culturale ar fi ,obligatorii”, chiar daca ele intra inevitabil si ireductibil in conflict cu © anumitd etica. Invers, se poate la fel de bine concepe 0 eticd fra contradiotii interne care ar respinge toate valorile culturale, in orice caz, aceste dou’ sfere ale valorii nu sunt identice, De ‘asemenea, este 0.gravii neingelegere (de altfel foarte rispandit8) a crede c& principiile ,,formale”, de genul celor din etica kantiand, nu ofera nici un indiciu asupra conpimuului. Nu este pusd in nici un caz la indoial’ posibi- Jitatea unei etici normative prin faptul c& se apreciazA ci aceasta nu poate oferi prin ea insisi indicafii neechivoce capabile s& rezolve anumite pro- bleme de ordin practic (printre care, dupa pirerea mea, se afla, cu un statut SENSUL .NEUTRALITATI AXIOLOGICE”. 49 aparte, anumite probleme institujionale, in special probleme de ,politicx sociala”). De asemenea, in condifiile date, nu se mai pune problema si se recunoascd faptul ci etica nu este singurul lucru care ,conteaza” in lume $i ch existl alaturi de ea alte sfere axiologice, ale ctror valori nu se pot realiza decét prin asumarea unei ,.culpabilitati” etice. Din aceasta din urmi cate~ gore face parte in special sfera activitapi politice. Dup& parerea mea, ar fi 10 dovads de naivitate dact s-ar incerca si se nege tensiunile dintre politica si moral, De altfel, aceasti situafie nu este specific& politicii, in ciuda faptului c& noi eredem c% putem face de obicei distincjie intre ,morala privat” si ,morala publici”. Si incercim ins si examinm anumite wlimite” ale eticii pe care le-am semnalat. - {n randul problemelor pe care nici o eticd nu le-ar putea rezolva intr-o manier4 decisiv’ si univocd se numér’ gi aceea a consecinfelor ce decurg din postulatul ,,justitiei”. De pilda, plecand de la premisele eticii, mu s-ar putea da niciodati o solutie definitivi urm&tparei probleme - care se apropie, neindoielnic, cel mai mult de viziunea pe care Schmoller 0 exprima cAndva: cel care realizeazi mai mult merit el oare mai mult sau, dimpo- tiv, de ta cel capabil de realiziri mai mari trebuie s& se pretind’ mai mult? Altfel spus, in sumele Justifie! trebuie si i se acorde unui mare talent (ficand abstractie de toate celelalte perspective, de pild% de ,,stimularea” necesar) sanse pe misura valorii lui sau, dimpotriv’ (cum pretindea Babeuf), si se incerce reparatéa injustitiei tepartizirii inegale a darurilor spirituale, ludnd severe precautii pentru a se evita ca talentul ~ a clirui simplk posesie constituie deja in sine un sentiment de prestigiu de invidiat ~ si exploateze pentru el insusi sansele superioare care fi sunt oferite in lume? Or, problema eticd a majorititii chestiunilor de politics social corespunde acestui ti Der sith domenil acon personale existi probleme etice fundamentale ‘on totul specifice pe care morala nu le poate rezolva plecdnd de la propriile sale presupozijii, Din aceast& categorie face parte in primal rand urmatoarea cchestiune esenfial&: valoarea intrinseci a unei activitati etice ~ sau, cum se spune de reguli, ,voinja pura” ori convingerea moral ~ este suficient pentru a 0 justifica, potrivit maximei formulate de anumisi moralisti cres~ tini, si anume ,ctestinul trebuie s& actioneze cu dreapti judecatt si sa Iase rezultatul in grija lui Dumnezeu!”? Sau, dimpotriva, individul trebuie si ia in egali masura in considerare responsabilitatea fata de consecinjele previzibile, posibile sau probabile ale actiunii, aga cum 0 cere inserarea ei jntr-o lume etic irajionali? in domeniul social, toate atitudinile politice radical-revolutionare, mai ales asa-zisul ,sindicalism.”, invocd primul postu- jat, in vreme ce toate atitudinile politice ,realiste” fl invocd pe cel de-al 150 ‘TEORIE $1 METODA IN STHNTELE CULTURE doilea. Prin urmare, ambele atitudini se intemeiazi pe maxime etice. Acestea se opun ins intr-un etern antagonism imposibil de surmontat cu mifloacele unei morale ce se intemeiaz doar pe ea insisi. Or, ambele maxime evocate au un caracter strict ,,formal” si in aceastii priviné cle sunt analoage cunoseutelor axiome ale Criticié ratiunii practice. Din cauza acestui caracter, se ctede adesea c& ele nu ofer’ in genere in privinfa confinutului nici un indiciu propria aprecierii unei acjiuni. Asa cum am spus deja, este un lucru inexact. Si luim, intenfionat, un exemplu cat mai indepartat posibil de orice politica” , exemplu ce ne va permite, poate, si infelegem cu claritate care este in fond semnificatia caracterului »pur formal” al eticii kantiene, atat de des dezbatut. Si presupunem cf, in egiturd cu relatia lor amoroasi,, un barbat se confeseazi astfel unei femei: La ineeput, relatia noastra mu era decat pasiune, acum ea constituie 0 valoare”. Conform spiritului temperat si rece al eticii kantiene, am putea cexprima prima parte a acestei fraze in urmatoarea forma: ,La inceput, noi ‘ny eram unui pentru celilalt decdt un mijloc” — si astfel am putea considera ‘raza in intregul ei un caz particular al celebrului imperativ categorie, care in mod straniu a fost prezentat ca o expresie pur istorick a ,individua- lismului", in vreme ce, in realitate, imperativul categoric este o formulare absolut genial pentru a caracteriza o multitudine infiniti de situatii etice pe care trebuie si le infelegem cum se cuvine. Considerat in formularea sa negativa si ficdind abstractie de orice comentariu asupra contrarjului pozitiv de a refuza s&-] tratezi din punct de vedere moral pe celilalt ,numai ca mijloc”, se va remarea fird echivoe faptul cl acest imperativ confine : 1) recunoasterea unor sfere ale valorilor independente de ordin extra-etic, 2) delimitarea sferei etice prin raportare la aceste sfere si, in sfaxgit, 3) constatares cX, siin acest sens, o activitate care se afl in slujba valori- lor extra-etice poate fi afectat’ totusi de diferente in ceea.ce priveste demnitatea ei etic’. Desi nu putem zbovi asupra chestiunii, trebuie totusi s& observm cd insusi caracterul , formal” al acestui imperativ etic abstract nu rimane indiferent la confinutul unei actiuni. Problema este si mai complex’. insusi acel predicat negativ exprimat in cuvintele nu era decit pasiune” poate, dintr-un anumit punct de vedere, si teaci drept blasfemie in raport cu faptul cel mai profund autentic si caracteristic vielii, adic& in raport cu singura cale ~ sau cel putin cu calea regal care ne elibereazi de ,mecanismele” valorilor [Wert-Mekanismen] impersonale si suprapersonale si de accea ostile viejii, calea care ne elibereazt de rutina vietii cotidiene si de pretemtife irealitatii ,obligatorii”. In orice caz, este posibil si concepem o interpretare conform clreia - chiar daci se refuza cu superioritate cd termenul de ,valoare” ar putea desemna SENSUL ,NEUTRALITATIL AXIOLOGICE”. ast ceea ce se considert a fi elementul cel mai concret al experientei traite ~ s-ar constitui totusi o sferi care, desi s-ar afirma ca indiferent sau ostié fai de tot ce inseam’ sfinfenie sau bunitate, fag de orice legitate moral sau estetica, fat de orice semnificatie culturali si orice evaluare a persona- litSti, ar putea pretinde tocmai din acest motiv 0 demnitate proprie si jimanent®” in sensul cel mai larg al termenului. Oricare ar fi pozitia oastri fat de o asemenea pretentie, ea este, in orice caz, imposibil de aprobat sau respins cu mijloacele vreunei stiinte. Orice observatie empiricl asupra acestor situatii ne-ar conduce, asa cum just a remarcat batrénul Mill, la a recunoaste c& politeismul absolut este singura metafizic’ ce le convine. O analiza nonempiricd, orientati ctre interpretarea semnificatilor, pe scurt, 0 autenticd filosofie a valorilor care ar depisi acest punct de vedere, ar trebui si recunoascé faptul c& nici un sistem conceptual de ,valori”, orieat de ordonat ar fi el, nu este pe normativ corect”. Pentru a ,infelege” un calcul ,inexact” sau un enunt logic ,incoreet” si pentru a putea determina sau expune influenta lor asupra consecinfelor efectiv rezultate, este de la sine infeles c& nu e suficient sX le controlezi si ‘si refaci din perspectiva ta caleulul ,corect”, respectiv s& regdndesti logic efuntul, ci trebuie totodata s& indici cu mijloacele calculului exact si al logicii corecte punctul exact in care calculul si enuntul logic ce fac obiectui cercetarii deviazi de la regulile pe care autorul care expune le consider’ normativ corecte. Acest lucru nu se impune numai din motivele didactice ia ‘TEORIE $1 METODA IN STUNTELE CULTURIL practice pe care Windelband fe pune in evident in Jntroducerea la lucrarea sa Geschichte der Philosophie, unde vorbeste despre ,avertismente” menite a semnala ,drumurile infundate” [Holzwege’, fiindci acest rezultat nu constituie decdt o consecint’ subsidiara a cercet&tii istorice. $i nici pentre cH ,Valoarea de adevir” pe care noi o recunoastem ca ,valabil&” = si, prin urmare, ,,progresul” in directia acestui adevit — ar putea constitui unicul raport posibil cu valorile ultime, care ar fi decisiv pentru selectia faptelor in orice problematic’ istorict - aceasta putind avea ca obiect att 0 cunoastere logic’ si matematicd indiferent de ce gen, cat si orice alt fel de cunoastere stiintificd. (De altfel, chiar daci s-at intémpla aga, ar trebui st se fink cont de starea de tucruri atat de des semnalati de Windelband, care ne spune c& ,progresu!”, injeles astfel, in loc de drumul drept ia adesea ~ economic vorbind - calea ocoliti cea mai reatabil’, calea ce trece prin »eroti”, deci prin confundarea problemelor.) Dimpotriva, acest jucru se impune pentru ci (si numai in misura in care) pasajele sau construciile intelectuale ce fac obiectul cercelarii se indepirteaz de cele pe care savantul trebuie si le considere el insusi pcorecte”, apartinnd in genere aspectelor care-i apar ca find ,,caracte- ristice”, adict aspectele care, din punctul stu de vedere, ca savant, sunt importante fie direct prin raportarea la valori, fie cauzal din perspectiva altor fapte raportate, de asemenea, la valori. Astfel, ar fi cu att mai firese ca valoarea de adevir a ideilor si constituie valoarea directoare a unei expuneri istorice, in special in cazul istoriei unei anumite ,stiinte” (de pild’, filosofia sau economia politica teoretic Asemenea Iucruri nu se intémpli numai in aceste cazuri, ci, dim- potriva, ele se petrec intr-un mod cel pufin similar pretutindeni unde o activitate rationala, subiectiva prin intentic, formeazi.in genere obiectul unei expuneri, pe scurt, acolo unde erorile de ,rationament” si de ,calcul” pot constitui elemente cauzale ale desfisurari activitatii. De pilda, pentru a ,infelege” maniera in care a fost dus un rzboi, este absolut necesar si ne reprezentim — poate nu neapirat intr-o form’ explicit si detaliatl - de ambele plrti céte un comandant suprem ideal care ar fi putut detine 0 informatie completa, ar fi putut avea mereu in minte ansamblul situafiei - dislocarea forjelor miilitare ale ambelor p&rfi, precum gi ansamblul de posibilitati subsecvente susceptibile de a reliza scopul univoc in concreto, si anume distrugerea puterii militare adverse ~ ., in baza acestor informatif, ar fi putut actiona fird a comite erori sau greseli ,logice”. Fiinded namai astfel este posibil si determingim in mod univoc influenta cauzali exercitatd asupra cursului evenimentelor de comandantii reali care n-au posedat nici acea cunoastere (complet), nici ace! discerntinant lipsit de erori, gi nici a-au fost simple masini rationale de géndit. Prin urmare, constructia SENSUL ,NEUTRALITATI AXIOLOGICE”... 175, rajionalli capita aici valoarea unui mijloc ce permite ,imputiri cauzale” corecte. Exact acelasi sens il au acele construcjii/modele utopice ale ‘unei activititi strict rationale si lipsite de eroti pe care le concepe ,,pura” teorie economic’. Pentru 2 face imputarea cauzali a fenomenclor empirice, avem nevoie tocmai de constructii rationale care, in funcjie de caz, au un caracter empiric-tehnic sau logic si care rispund la intrebarea : Cum s-ar prezenta Sau cum s-ar fi prezentat o stare de lucruti ~ ce poate consta intr-o descriere din exterior a activititii sau intr-o constructie ragionala (de pild’, un'sistem filosofic) - dact ar urma o ,corectitudine” si o lips’ de contradictii” absolut rationale, de ordin empiric sau logic? Priviti din perspectiva logic, constructia unei asemenea utopii rafionale corecte nu este decat una dintre diversele forme posibile ale ,,idealtipului” ~ intrucét asa am mumit eu acest gen de constructie conceptual’ (pe care sunt de altfel dispus sf-1 redenumesc, daci se va ivi un termen mai potrivit). FiindeX mu numai c& se pot concepe cazuri, aga cum am vizut deja, in care o inferenté tipic falsi saa un comportament,tipie contradictoriu in raport cu scopul su sunt realmente de folos sub forma tipurilor ideale, dar mai ales exist sfere intregi ale comportamentului (cele ale ,,irajionalului”) unde univocitatea obginut’ printr-o. abstractie dislocant’ este de mai mare folos decat un maximum de rafionalitate logic’. De fapt, savantii utilizeaz foarte frecvent ,,idealtipuri” construite potrivit ,corectitudinii normative”. Totusi, din punct de vedere logic, ‘justefea normativé” a acestor tipuri nu reprezintd esentialul. Fiinded un savant care isi propune, de pild’, 8 caracterizeze mentalitatea tipicd a unei epoci poate construi la fel de bine un tip de mentalitate conform normelor etice personale, si in acest sens obiectiv juste”, sau un tip total opus propriilor sale norme, pentru a compara apoi cu acest tip comportamentul indivizilor pe care si-a propus sa-i studieze. In sfargit, el poate constrai chiar un tip de mentalitate c&rnia si mu-i atribuie personal nici un predicat pozitiv sau negativ. in aceast4 privinta, ceea ce este normativ ,corect” nu posed’ nici un caracter de monopol. intr-adevair, oricare ar fi continutul idealtipului rational, deci fie c& reprezint& o norma de dogmatica juridica, de credinj& etic, estetici sau religioasi, fie cA reprezinti 0 maxima de politics juridica, social% sau cultural sau, in sfirsit, orice alt gen de evaluare” elaborati in modul cel mai rafional cu putinté, o asemenea Constructie nu are in cercetarea empiric decat rolul urmiitor : acela de 2 fi comparaté” cu realitatea empirici si de a determina in ce constau contrastul, apropierea sau indepartarea relative fay de ea, pentru a putea descrie aceasti realitate prin concepte cat mai comprehensibile si cat mai univoce cu putinsd, pentru a o injelege si ao explica gratie imputirilor 176 ‘TEORIE $I METODA IN STINTELE CULTURIE cauzale. Constructia rafionalé a conceptelor fn dogmatica juridicd indeplineste, de pild%, aceste functii in disciplina empiric a istoriei dreptului, asa cum teoria rationala a contabilitasii este utilizatd de aceeasi manier in analiza comportamentului real al unitatilor economice in cadrul unei economii de profit. Cele dou discipline dogmatice pe care toct le-am evocat au in plus, desigur, intrucét sunt si ,arte tehnice”, scoput practice $i normative extrem de importante. in virtutea particularitatii lor de stiinte dogmatice, ele sunt discipline la fel de putin empirice ~ in sensul analizat aici ~ ca $i matematica, logica, etica normativa sau estetica, chiar dact, din alte motive, difer’ enorm una de cealaltl in aceeasi manier& in care aceste discipline difer’ intre ele. In cele din urmi, teoria economic este evident o dogmatica intr-un sens logic foarte diferit de cel al dogmaticii juridice. Conceptele sale se raporteazi la realitatea economici intr-un mod sensibil diferit de modul tn care se raporteazi conceptele dogmaticii juridice 1a realitatea obiectului istoriei si sociologiei empirice 2 dreptului. Dar asa cum conceptele dog- maticii se pot utiliza gi trebuie si se utilizeze in aceste din urma discipline Juridice ca ,idealtipuri”, sensul exclusiv al purei teorii economice este acela de a servi la cunoasterea realititii sociale trecute si prezente. Ea stabileste anumite presupozitii care nu se tntilnesc aproape niciodati ca atare in realitate, chiar dact pot fi regisite aici cu o oarecare aproximatie, apoi se tntreabi: cum s-ar fi constituit actiunea social umani in cadrul acestor presupozitii, dact derularea sa ar fi fost strict rational? Prin urmare, ea mu presupune in mod special decat dominatia interesului pur economic, excluzind influenta factorilor politici, ca si a altor factori extraeconomici asupra orientirii actiunii. Din picate, teoria economic a fost ea instsi victima fenomenului tipic de ,confuzie a problemelor” [Problemverschlingung]. Fiindci teotia pur economic in sensul ei ,individualist”, ,neutr’” din punct de vedere politic si moral, care a fost un mijloc metodologic indispensabil si va rimane mereu astfel, a fost conceput de scoala radical a liberalismului ca 0 reflectare complet adecvati a realititii naturale”, adici a realitifii nefals ficate de prostia omeneascf si, din acest motiv, ca avand caracterul unui ar trebui si fie”. Altfel spus, ea a fost vazut8 ca un ideal valabil tn sfera valorilor, in loc’ si fie privitt ca un ideattip care s poatt fi utilizat fn cursul unei cercetari empirice efectuate asupra a ,ceea ce este”. Atunci cand, ca urmare a evolutiei in politica economicd si social, a avut loc 0 schimbare Sn aprecierea statului, reactia care a urmat in sfera evaluftilor s-a repercutat foarte rapid si in sfera existengei, iar pura teorie economica a fost respins’ nu numai in sensul de ideal ~ valabilitate la care ea n-ar fi avut niciodats dreptul -, ci si ca expresie a unui procedeu metodologic util fn cercetarea SENSUL ,NEUTRALITATII AXIOLOGICE".. i” realului. Consideratii ,,filosofice” de tot felul s-av substituit pragmaticii rationale, in sensul c4, identificind ,fiinfarea” psihologic® cu cea ce este valabil din perspectiva etic, autorii respectivi s-au: pus in imposibilitatea de a stabili o distincjie clari intre sfera evaludrilor si cea a cercetarii empirice. Extraordinarele rezultate pe care reprezentantii acestei dezvoltari stiingifice le-au obtinut in domeniul istoriei, sociologiei si al politicii sociale sunt tot atét de incontestabile ca i observatia, din perspectiva unui observator impartial, cA acea confuzie a problemelor a avut ca urmare, dup’ cateva decenii, o degradare constant a activitttii teoretice si strict stiinfifice in genere. Prima dintre cele doui teze principale invocate de adversarii purei teorii consti in a privi constructiile rafionale drept pure fictiuni” care m ne spun nimic despre realitatea faptelor. fnteleas’ cum se cuvine, aceasti afirmatie se justificd. Intr-adevar, constructiile teoretice se afl in serviciul cunoasterii realitasii, cunoastere care nu le este furnizati fn nici un caz de realitati, mai ales ci, urmare a interventiei altor serii de factori si motive care nu sunt cuprinse in presupozitiile constructiilor teoretice, acestea nu sunt niciodat’, nici micar in cazurile cele mai fericite, decét aproximatii construite teoretic ale dezvoltarii. Asa cum am aratat in explicajiile prece- dente, acest lucru nu constituie nici cea mai mica obiectic la adresa utilitatii si necesititii teoriei pure. A doua teza sustine ci n-ar putea exista nicidecum o teorie axiologic neutr’'a politicii economice infeleas ca stiinyi. Evident ins’ cd ea este esen- tialmente falsi si chiar cu atat mai falsi cu cét ,neutralitatea axiologic&” — in sensul specificat mai sus ~ este tocmai presupozitia oricarei cercetiri pur stiinjfice efectuate asupra politicii si mai cu seam& asupra politicii soziale si economice. Cred ci mu e nevoie si mai repet c& este evident posibil, ba chiar util din punct de vedere stiintific si necesar si elaborim enunfuri de tipul: daci vrem s&‘atingem scopul (de ordinul politicii economice) x, misura y constituie singurul mijloc adecvat sau, fiind date conditiile bl, b2 si b3, misurile yl, y2 si y3 sunt singurele sau cele mai eficace mijloace. As vrea doar si amintesc aici c& problema subzista chiar si acolo unde este posibil s& definim scopul intr-un mod absolut univoc. Dac& suntem in prezenta unei asemenea univocititi, avem de-a face cu o simpl inversiune a unei relafii cauzale si, prin urmare, cu o problema pur ,,tehnic&’”. De aceea, in toate aceste cazuri, nu exist nimic ce ar putea constrange stinta s& nu trateze respectivele relatii tehnice de ordin teleologic drept simple relatii cauzale si si mu le conceapa in urmatoarea form%: din y rezul constant x, respectiv, find date conditiile bl, b2 si b3, din yl, y2 gi y3 rezulti x. Toate acestea semnifici de fapt acelasi lucru, iar ,omul de actiune” ar putea extrage de aici foarte ugor ,,refete”. 178 ‘TEORIE $1 METODA IN STIINTELE CULTURIT Totusi, pe lang’ rolul stu care const, pe de o parte, in elaborarea formelor pur idealtipice si, pe de alt parte, in stabilirea unor relafii cauzale singulare de ordin economic - fiindc& este vorba exclusiv de rélati de acest gen, in care x trebuie si fie indeajuns de univoc, iar atribuirea unui efect cauzei sale si, prin urmare, relatia mijlocului cu scopul trebuie si fie suficient de riguroase -, teoriei stiintifice a economiei fi tevin si alte sarcini, Ea trebuie si studieze ansamblul fenomenelor sociale pentru a determina in ce masur’ sunt ele condifionate si de cauze economice: in aceasta consta activitatea de interpretare economicd a istoriei si a societatii. Pe de alt parte, ea trebuie si studieze modul in care fenomenele si structurite economice sunt, fa randul tor, condifionate de fenomencle sociale, tindnd inst cont de diversitatea naturii si de stadiul de dezvottare al respectivelor fenomene : aceasta este sarcina istoriei economice si a socio- logiei economice. fn cadrul acestor fenomene intra evident si in primul rand actele si structurile politice, mai cu seam statul si dreptul garantat de stat. Dar nu este mai putin evident od fenomenele politice nu sunt singurele care intra in discutie. Dimpotriva, trebuie si tinem cont de totalitatea structurilor ce influenteaz economia intt-o misur& relevant pentru inte~ resul stiintific. Sintagma ,teorie a politicii economice” nu este, evident, cea mai potrivitk pentru a desemna ansamblul acestor probleme. Daca ca continud totusi si fie utilizats, aceasta se explict, dintt-o perspectiva exterioar, prin faptul c& universitiile sunt locul unde se formeaz functionarii de stat si, din perspectiva intern’, prin faptul c& statul dispune de mijloace de presiune suficient de eficace pentru a influenta puternic economia si, in ‘consecin{%, prin importanta practic pe care 2 cXpitat-o reflectia asupra fenomenelor privind statul. Nu e nevoie st mai repetm c&, in toate aceste cercetiri, transformarea relafiilor ,de la cauzi la efect” in relafii ,de la mijloc la scop” este posibila de fiecare data cand rezultatul in discutie este indicat intr-un mod suficient de neechivoc. Toste acestea nu schimba inst cu nimiie relagia logic dintre sfera ,evaluarii” si aceea a ,cunoasterii empirice”. Tinand seama de context, vom spune in incheiere cdteva cuvinte despre acest aspect particular. Dezvoltarea din ul le decenii si evenimentele far& precedent la care suntem ast&zi martori au sporit formidabil prestigiul statului. Dintre toate comunitatile sociale, statul este singurul c&ruia fi atribuim fn zilele noastre puterea , egitim” asupra vietii, morfii si libertitii ; organele sale fac uzde aceasti putere in perioade de rizboi contra dugmanilor exteriori, iar in perioade de pace si de rézboi contra rezistenjei interne. in perioade de pace, statul esi¢ antreprenorul economic cel mai important si st’ipanul cel SENSUL ,NEUTRALITATI AXIOLOGICE™... 179 mai puternic pentru a impune biruri cetifenilor. in perioade de rizboi, el dispune in mod nelimitat de toate bunurile economice ce-i sunt accesibile. Sub forma sa moderna de intreprindere rationalizata, a fost posibil ca, ia multiple domenii de activitate, statul s& realizeze cea ce, indiscutabil, n-ar fi putut realiza, nici micar aproximativ, nici o alti forma de cooperare social. A fost aproape inevitabil sf se tragi de aici concluzia c& statul ar trebui considerat ca ,valoarea” ultima - in special in ceea ce priveste evaluaile din domeniul , politic” - si c& toate activititile sociale ar trebui, fn ultima instan&, apreciate in functie de interesele determinante pentru existenta sa. Este vorba aici de o inadmisibila rastilmicire care transforma faptele din sfera existentei in norme findnd de sfera evalu, fard a se fine seama ci noi facem abstractie de absenfa univocititii consecinjelor ce rezult& din acele evaluZri din momentul in care abordim problema mijloa- celor (destinate ,mentinerii” sau ,promovarii” statului). ‘Tocmai in legiturd cu acest prestigiu al statului trebuie, riméndnd in sfera faptelor pure, si facem urmitoarea remarci: statul este incapabil si fact o multime de lucruri. $i acest aspect este valabil chiar si in domeniite care trec prin excelengi drept ale statului, de pild’, in domeniul militar. Este suficient s% observim anumite manifestari pe care rizboiul actual ne permite si le constattim in cadrul armatelor unor state cu caracter multi- nagional’, Ele ne invaff c& liberul devotament, care nu se poate manifesta Ja comand’, al indivizilor pentru cauza statului ai ctirai membri sunt nu este deloc indiferent, nici macar pentru succesele operatiunilor militare. In plan economic, vom semnala dear cu titlu de observatie cli materializarea formelor si principiilor economiei de razboi in institusii permanente ale economiei din timp de pace ar putea sk conducd foarte rapid la consecinte care ar afecta planurile ideale ale reprezentantilor conceptiei expansioniste a statului, Nu este insi aici locul potrivit pentru a discuta mai detaliat acest gen de probleme. in sfera evaluarilor, se poate lesne concepe un punct de vedere potrivit c&ruia: pe de o parte, ar fi de dorit o cat mai mare crestere a forfei de constrangere a statului, astfel incat el s4 devind un mijloc de infrangere a rezistentelor; pe de alti parte, ar fi de dorit 0 negare a oricdrei valori intrinsece a statului, reducdndu-1 la rolul unui simplu instru- ment tehnic destinat realizirii unor valori total diferite, care-i conferd lui insusi demnitate si pe care nu le poate mengine decdt cu conditia s& nu-si renege vocatia sa de simplu instrument, Nu avem aici intentia nici sk dezvoltém o asemenea tema si nici si pledim pentru acest punct de vedere sau pentru oticare alt punct de vedere ‘Aluzie la situatia politicd si militaré a Austro-Ungarici in timpul Primului Rizboi Mondial (a... ‘TEORIE\$1 METODA IN STUNTELE CULTURIL ‘evaluativ fatgenere. Totugi, uit Iucru trebuie reamintit: dact exist o virtute® star}putea pretinde ‘unuixsintelectual de: profesie” ‘[berufsmapigense ee jDenker}jiaccasta este obligatia exprest de.aigindintotdeauna la-rece}tinesne ‘Seasul uunei’dutoritigi personalecin: fajasidealurilory chiarrsivaicelor {indrefe; care‘domink vremelnic'o'anumitt epocd si, dack este nevoie, de ya: fnotaicontra-curentului”..,.Tdeile germane din 1914”-au-fost un pur produs:, -literaturiig:Expresia socialismul. vitorului” este-un-mod:retorie-de‘a 2 uma binecy jel, germane, ci si peaceea acreligiei aie

    S-ar putea să vă placă și