Sunteți pe pagina 1din 17

FACULTAEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA

I. REFERAT:
PSIHOLOGIE EDUCATIONALA:
PROBLEME SPECIFICE VIRSTEI ADOLESCENTE

1
CUPRINS

I. Caracterizarea generală a vârstei adolescente………………pg.3


II. Dezvoltarea biologică şi restructurarea conduitelor ……….pg.4
III. Dezvoltarea psihică…………………………………………pg.6
IV. Maturizarea timpurie – maturizarea târzie………………….pg.6
V. Caracteristicile afective în perioada adolescenţei…………..pg.7
VI. Lupta cu barajele ignoranţei………………………………...pg.7
I. Alegerea viitorului………………………………………….pg.9
1 Cauze frecvente cu consecvenţe frecvente pentru viitor
2. Cauze care depind de adolescent în alegerea viitorului
VIII. Orientarea şcolară şi profesională……………….............pg.12
IX . Delicvenţa…………………………………………...........pg.13
X. Percepţia adolescenţilor asupra consumului de droguri … pg.14

2
I. Caracterizarea generala a vârstei adolescente:

Adolescenta se caracterizează printr-o intelectualizare intensa (dezvoltarea gândirii


abstracte),prin lărgirea si incorporarea de conduite adulte. Perioada adolescentei (14/15-18/25)
mai este denumita si perioada şcolarului mare.
Daca în pubertate se înregistrează un puseu de creştere, în perioada adolescentei se produce
o dezvoltare intense in plan psihic si se stabilizează structurile de personalitate
Pe planul dezvoltării biologice, adolescentul tinde spre echilibru şi spre adoptarea unui
conformaţii apropiata de cea a adultului; în schimb, în plan psihologic, transformările sunt
extreme de rapide, spectaculoase si de maxima complexitate cu salturi la nivel unor funcţii, cu
evoluţii mai lente la nivelurile altora Diversitatea dezvoltării psihice generează noi conduite si noi
modalităţi de relaţionare cu cei din jur, forme originale de înţelegere si adaptare .Traversarea
acestei perioade nu se face în mod lent dimpotrivă tensionat adeseori cu trăiri dramatice cu
frământări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a elanurilor interne, a aspiraţiilor si cu
tendinţa de a evita teama faţă de piedicile sale de viitor. Adolescentul este un noncomformist şi
un luptător activ pentru îndeplinirea dorinţelor sale, un original in adaptarea soluţiilor urmărite, în
modul de a privi si de a se adapta la lumea înconjurătoare.
Acestea sunt o parte din motivele pentru care adolescenţa este atât de controversată de o
serie de specialişti. Astfel la adolescenta este apreciată în mod diferit, fiind numită ”vârsta de
aur”, ”vârsta ingrata”, ”vârsta crizelor”, anxietăţii, nesiguranţei, insatisfacţiei, ”vârsta integrării
sociale” ,”vârsta subculturii a contestaţiei, marginalităţii”. În felul acesta adolescenta este privită
nu numai prin prisma concepţiei autorilor respectivi, ci si ca o interpretare a condiţionărilor si
transformărilor multiple ce intervin in perioada respectivă a vieţii.
Mai cu seama pentru prima parte a perioadei adolescentul în plan comportamental,
oscilează între copilărie si maturitate, visează si este preocupat de viitor, trăieşte sentimental
intens, dar este labil în relaţiile cu sexul opus, este dornic de a şti şi de a învăţa dar efortul depus
nu este constant, este nemulţumit de alţii dar fata de sine adoptă un uşor narcisism. Treptat
dezvoltarea psihică, a intelectului îl maturizează îndeosebi sub raport social şi cultural, îl face să
devină avid de cunoaştere şi de participare cu responsabilitate în deplina cunoştinţă de cauză la
activităţi cu caracter social, se antrenează în elaborarea de lucrări originale în literatură, arta
ştiinţă, tehnică

3
II. Dezvoltarea biologica si restructurarea conduitelor

Transformările din planul fizic deşi nu sunt spectaculoase imprimă caracteristici stabile
asemănătoare adultului. Astfel unele măsurători pun în evidenţă faptul în care 14 si 20 de ani
creierul atinge aproximativ greutatea maximă şi se apropie de finalizare osificări diferitelor părţi
ale creierului. Dar procesul de osificare al scheletului se realizează progresiv şi se încheie intre 20
si 25 de ani ca ulterior până la bătrâneţe să se producă modificări în compoziţia chimica a
ţesutului osos. Concomitent se dezvolta volumul muşchilor şi se răreşte forţa musculara. O
dezvoltare mai intensă se înregistrează la începutul perioadei adolescenţei la nivelul muşchilor
mari ca apoi întregul proces să se extindă şi la nivelul muşchilor mici ceea ce influenţează
perfecţionarea şi coordonarea mişcărilor fine. Pe la mijlocul perioadei se constată şi o stabilizare
relativa a creşterii adolescenţilor în înălţime si greutate dar frecvent acest fenomen se corelează
cu alimentaţia şi cu condiţiile de activitate. Prin unele măsurători s-a pus în evidenţă o creştere în
înălţime intre 20-30 cm. iar în greutate 4-5 kg anual. În funcţie de maturizarea sexuală precoce se
produce şi o creştere statuara mai timpurie si mai rapida. Cercetările efectuate au demonstrat
existenţa unor diferente ce sunt specifice sexului. Ca atare tot mai evident adolescentele capătă
înfăţişare generală feminină concretizată în proeminenta bustului conformaţia bazinului
dezvoltarea şoldului au craniu mai mic faţa mai scurtă forme mai rotunde existenţa unor grăsimi
mai accentuate pe partea superioara a coapsei pe şezut s.a. şi conduitele motrice şi acţionale
poartă pecetea sexului. Fetele au conduite feminine complexe din care transpar acţiuni erotizante
ce pot fi distinse la nivelul mimici pantomimice în expresivitatea feţei şi a ochilor la nivelul
vestimentaţiei si podoabei capilare iar băieţii manifesta o gestica semnificativa pentru dezvoltarea
vieţii afective şi sexuale cu conduite atente şi controlate faţă de sexul opus. Aşadar dezvoltarea
biologica a întregului organism tinde la această vârstă spre un anumit echilibru şi stabilizare în
timp ce evoluţia psihica se realizează prin tensiuni şi conflicte adeseori cu salturi calitative şi
constitutive de la o funcţie la alta de la un proces la altul. Totuşi se constată un anume paralelism
între dezvoltarea biologica (sexuala mai ales ) şi cea psihică cu o evoluţie pertinenta spre
maturizarea socială ce determina implicarea adolescenţilor în rezolvarea complicatelor probleme
ale lumi contemporane. Aspiraţiile dorinţele de afirmare interesele motivaţiei etc exprima noi
metamorfozări care duc la elaborarea de comportamente participative la viaţa socială. După
pubertate tânărul trăieşte mai intens ieşirea din societatea de tip tutelar familial şi şcolar şi

4
intrarea în viaţă cultural-socială sau într-o formă şcolară mai complexa. Având în vedere
caracteristicile biopsihice si modelul integrării sociale putem desprinde în cadrul acestei perioade
următoarele subperioade:
a) Subperioada adolescentei(14-16 ani)
Ce se caracterizează prin stabilizarea maturizării biologice dezvoltarea conştiinţei în general şi
a conştiinţei de sine în special. Dezvoltarea psihica este intensă şi încărcată de conflicte interioare
şi ca urmare a menţinerii unor stări de agitaţie şi impulsivitate a unor momente de nelinişte şi
anxietate . Identitatea de sine şi adoptarea de comportamente individuale se dezvoltă sub
influenta planurilor intelectuale şi de relaţionare
Interesele se diversifică pe direcţia unor roluri pentru care se manifestă dorinţa de exercitare sau
pentru care apar preferinţe în situaţiile ocupaţionale legate de lectura, filme TV tehnica. Prin
aceasta se satisface dorinţa de afirmare personala ce conţine componente ale socializării.
Atitudinile şi acţiunile sunt tot mai impregnate de planurile intelectual-afective ceea ce
modelează viaţa afectivă.
b) Subperioada adolescenţei propriu-zis (16-18 ani)
Este centrată pe intelectualizare intense pe îmbogăţirea experienţei afective şi structurarea
conduitelor ca însemn al personalităţii complexe. Notele personale şi specifice se exprimă în
atitudini de independenţă şi în îndeplinirea unor responsabilităţi prin care adolescentul să se poată
afirma şi autodepăşi.
Adolescentul afişează o demnitate bazată pe valorile culturale şi morale în care încearcă să
demonstreze simţ critic si originalitate .Expansiunea personalităţii se realizează prin socializarea
aspiraţiilor a manifestării vocaţionale şi profesionale devenind dornic de confruntare şi competiţie
Deşi din punct de vedere psihologic adolescentul este pregătit pentru a răspunde dificultăţilor
ivite în plan biologic se menţine o fragilitate la boli (TBC nervroze psihoze) si la conduite
deviante pe un fond de condiţionare tensionala si de adaptare dificila.
c) Subperioada adolescentei prelungite(18-20/25 ani)
Este înglobată de mulţi autori in perioada adolescenţei dar sunt unii care o includ în perioada
tinereţii. Independenta este dobândită în bună măsură sau pe cale de a fi dobândită ceea ce duce
la dezvoltarea personalităţii şi afirmarea tânărului prin stiluri personale în conduite. Interesul
pentru viaţa culturală creşte şi se nuanţează ca şi pentru dobândirea unui statut profesional cât
mai complex

5
În îmbrăcăminte şi comportament se adoptă atitudini moderniste .Se trăieşte intens sentimental
deşi se manifestă o anumită instabilitate în plan afectiv. În acelaşi timp se învaţă rolul sexual şi
au loc angajări matrimoniale ceea ce duce la adoptarea de noi responsabilităţi legate de
întemeierea unei familii

III. Dezvoltarea psihica

În ansamblu în perioada adolescenţei sunt cuprinse cel puţin trei categorii de reacţii legate
de seria de modificări mai sus descrise
a) Se dezvoltă preocupări ale conştiinţei şi conştiinţei de sine (ca percepţie de sine
intai inclusiv schema corporala) ca expresie a identităţii egoului
b) Modificarea şi transformările ce condiţionează ieşirea din conformismul infantile
au loc prin opoziţiile încărcata de cerinţa de căutare a identităţii ceea ce face ca să treacă printr-o
experienţă densă personală trecere impregnate de nesiguranţă şi năzuinţe puternice spre
independenţa ţi libertate, demnitate şi onoare
c) Găsirea unei identităţi vocaţionale ce priveşte un fel de autodescoperire de
posibilităţi sau capacitate cu o fervoare deosebita pentru dorinţa de autoperfecţionare

IV. Maturizare timpurie-maturizare târzie

Maturizarea biologica (sexuala) intelectuală şi morală nu se realizează concomitent deşi


există tendinţe puternice de a micşora decalajul transversal dintre acestea. Exista numeroase
studii privind caracteristicile maturizării în direcţiile mai sus menţionate. Din ansamblul acestora
reiese ca tendinţa de coborâre a vârstei de maturizare sexuala se secundează în multe ţări (în curs
de dezvoltare) de o accentuare a puseului de creştere, ceea ce duce la modificarea înălţimii medii
a tineretului dar şi la oarecare modificare a fragilităţii psihice la sistemul cerinţelor socio-şcolare
prin precizarea cerinţelor socio-morale. Se semnalează cazuri ceva mai numeroase de maturizare
morală întârziată sau de inadaptare socială.

6
V. Caracteristicile afectivităţii in perioada adolescentei

În perioada adolescenţei teama este considerată cea mai specifică emoţie. Ea este reacţie la
obiect ,fenomen, persoană identificabilă, care pot/duc la un efort nedorit, disconfort pentru
persoana în cauză. În cazul anxietăţii teama fără obiect clar. Conflictele sunt punctul de plecare al
sentimentului de teamă care pot fi endogene (ale subiectivului dorinţe-responsabilitaţi, aspiraţii-
posibilităţi)şi exogene (familiale, socio-relaţionale, de generaţie). Conflictele pot fi normale
intermediare şi patologice. În perioada adolescenţei conflictele se trăiesc tensional mai intens
decât se structurează ca atare. Tot în această perioada emoţiile deşi nu sunt controlate voluntar
capacitatea de stăpânire devine activă ca şi capacitatea de a masca emoţia , gama emoţiilor devine
foarte largă şi vibraţia emoţională foarte vie: regrete, satisfacţie dezgust, tristeţe, teamă,
amărăciune, pudoare, groază, excitare, exaltare, plăcere, calm etc Din punct de vedere al
integrării sociale se manifestă două niveluri de dezvoltare:
Se referă la complicarea interrelaţiilor sociale şi priveşte sentimentele constituite la nivelul de
complicaţie a acestora.
Se referă la integrarea în grup sau colectiv. În adolescenţă rolurile dobândite şi de adeziune se
multiplică intre 16-18 ani se formează grupuri mai mici dar mai stabile de interrelaţii

VI. Lupta cu barajele ignoranţei

În structura personalităţii adolescentului, se formează o anumită acceptantă şi respingere


în planurile investigaţiei şi cunoaşterii. Din acest punct de vedere prezintă importanţă
conştientizarea limitelor proprii şi a bunurilor temporare ale cunoaşterii mai ales conştientizarea
ignoranţei.
- în perioada adolescenţei se conştientizează câteva aspecte şi specii ale ignoranţei.

1. Se conştientizează ca aspecte ale ignoranţei fapte şi evenimente de care adolescentul nu este


singur,, deoarece îi lipsesc elemente din şirul necesar argumentaţiei . Ca atare este vorba de o
ignoranţă legată de zonele periferice ale cunoaşterii. Găsirea argumentelor este tratată subiectiv.

7
2. Se conştientizează ignoranţa dată şi domenii despre care ştie că există dar nu se cunosc .
Acesta este domeniul ignoranţei datorate structurii generale a instruirii . ele se află în zonele
marginale ale culturii generale individuale.

3. Se conştientizează ignoranţa faţă de fapte şi domenii ce se vor cunoaşte probabil în viitor.


Acestea sunt fenomene şi evenimente ale domeniului previzibil al cunoştinţelor actuale în care
există o mare investiţie de inteligenţă umană
Individualizată această formă de ignoranţă se află în zonele trangente au cunoştinţele organizate
ca sisteme (remediul cancerului şi a altor boli, se află în aceste zone).

4. Se conştientizează ignoranţa faţă de fapte şi fenomene care ar putea fi cunoscute dar se


schimbă mereu (cunoştinţe din domeniul tehnico-ştiinţific)

5. Se conştientizează ignoranţa faţă de fapte şi fenomene, evenimente şi condiţii . Din acest


domeniu face parte “marele necunoscut”.

6. Se conştientizează ignoranţa care se referă la fapte şi fenomene care nu vor fi verificate


niciodată (fapte inexplicabile percepute ca atare şi care depăşesc raţionalitatea şi
comprehensiunea şi faptele implicate în credinţele religioase şi politice).
- un alt domeniu cu care se confruntă adolescentul este cel al morţii. Adolescenţii suportă o
incidenţă crescută a pierderi prin deces a unui membru al familiei (bunică, bunic, părinte).
Această întâlnire cu ireversibilul creează o furtună afectivă şi în planul raţionamentelor şi
conturează o accentuare, fie a fondului de anxietate şi depresiune a personalităţii, fie fondului
eroic sau a fondului compensator al acestuia. Astfel de şocuri psihologice se trăiesc cu mare
intensitate . Dacă un astfel de şoc este trăit pe fondul altor şocuri (insuccese şcolare
semnificative, urmate de decepţii in dragoste) sau constituie starea de fond pe care se consumă
alte şocuri , adolescentul are crize puternice depresive. Sinuciderile au la bază astfel de situaţii.
Probabil uşoara fragilitate de fond a structurilor personalităţii în adolescenţă se datorează
în mare măsură parte faptul că experienţa generală inclusiv ş cognitivă şi afectivă este foarte vagă
dar nu deplin valorificată ca să constituie o bază validă pentru aspiraţii şi idealuri ceea ce creează
un fond de incertitudine şi nelinişte.

8
În pubertate şi adolescenţă opoziţia şi criza de originalitate oricât de vehement s-ar
manifesta sunt mai impregnate de tensiunea implicată în dobândirea autonomiei şi a conturării de
sine.
S-au spulberat fenomenele de discontinuitate dar şi de continuitate în rolul familiei între
generaţii. Viaţa socială se află într-un interes proces de schimbare . Familia se supune unui
puternic fenomen de depresie , absorbită tatălui şi apoi a mamei în viaţa socială. Aceste absorbţii
au dus la contacte mult mai scurte şi mai puternice cu copii în familie adesea nesemnificative,
deoarece părinţii vin tensionaţi de numeroase probleme traversate în cursul zilei.
Există diferite evidenţe de …… între generaţii, studii au în evidenţă faptul că încă mai
există forme patriarhale de existenţă bazată pe autoritate şi supuneri supraidentificate a copiilor
cu părinţi.
Există de asemenea distanţe culturale între generaţi datorată faptului că părinţii au
frecventat mai puţin anii de şcoală faţă de părinţii lor

VII. Alegerea viitorului

- perioada de la 14 la 18 ani care hotărăşte viitorul fiziologic şi psihologic al adolescentului este


şi cea care decide viitorul lui profesional şi social. Dificultăţile inerente alegerii unei meserii şi
concluziile care trebuie trase din eşecurile sau succesele obţinute la examenele din ce în ce mai
numeroase pe care le are de trecut se adaugă la celelalte frământări ale sale şi aşa destul de
multe. El devine conştient de prăpastia care desparte în viaţă dorinţele de realizarea afectivă.
De la 14 ani şi chiar mai înainte, copiii destinaţi să urmeze studii secundare şi superioare,
dacă părinţii lor doresc acest lucru şi au posibilităţi financiare trebuie să aleagă între învăţământul
clasic modern sau tehnic superior.
O schimbare de orientare ulterioară nu mai este posibilă decât cu preţul învingerii unor
mari dificultăţi. Părinţii ar trebui să se pregătească pentru o asemenea eventualitate în loc să-i
timoreze pe copii.
Ceilalţi adolescenţi cei mai numeroşi cărora mediul familial sau greutăţile financiare le
interzic continuarea studiilor , trebuie şi ei, la această vârstă la care se termină şcolarizarea
obligatorie să aleagă între învăţarea unei meserii sau o muncă imediat salariată fără posibilitatea
unei calificări profesionale ulterioare. Aceştia sunt obligaţi să accepte orice meserie sau loc de
muncă ce li se oferă.

9
În realitate tânărul are arareori posibilitatea să-şi alegă singur propriu său viitor . Condiţia
socială şi familială îi impune această hotărâre. Cauzele familiale afective n-au acelaşi caracter,
adesea ele sunt însă hotărârea şi nu întotdeauna în mod fericit.
1. Cauze frecvente şi mai pline de consecvenţe pentru viitor
a) Profesiunea tatălui
- multă vreme părinţii mai ales taţii au fost înclinaţi să impună copiilor propria lor profesie.
- O asemenea tendinţă atunci când este foarte operativă şi face cu desăvârşire abstracţie de
gusturile personale ale adolescentului se poate dovedi catastrofală. Fuga de acasă pare adesea
multor adolescenţi mijloc de a-şi împlinii năzuinţele.
b) Preocuparea pentru o slujbă mai bună şi pensie – impetuoşi revizuită, un număr din ce în ce
mai mare de tineri se orientează spre cariere capabile să le asigure o slujbă bună , sigură şi o
pensie. Slujbele bine retribuite şi care oferă posibilităţi de reuşită personală, şi nu sunt luate în
seamă dacă nu a oferă aceste avantaje. Chiar dacă n-au suferit personal de pe urma unor lipsuri,
tinereţea le-a fost legată de neliniştile şi necazurile părinţilor lor, aceştia nu numai că nu
reacţionează împotriva înăbuşirii, năzuinţelor lor şi a excesului de precauţii cu care se urmăreşte
ocrotirea lor în viitor, ei par să se mulţumească cu nişte perspective călduţe şi lipsite de surprize.
Adolescenţii sunt pasivi , mărturisesc în absenţa părinţilor că singura lor năzuinţă este de-a trăi
lipsiţi de griji, decât să rişte un eşec se mulţumesc mai bine cu mediocritatea.
Este vorba de un fenomen grav, această psihoză a adolescenţilor este periculoasă şi
trebuie combătută.

c) Prejudecăţi sociale
- există prejudecăţi în ceea ce priveşte meseria şi locul de muncă . Există meserii nobile şi
meserii care sunt ruşinoase. Această stare de spirit se dovedeşte nefastă, deoarece aglomerează
anumite profesii în detrimentul altora, care sunt neglijate şi îi determină pe unii tineri să se
orienteze greşit . Singurii răspunzători sunt părinţii. Viitorul “ucenic” începe să dispreţuiască
datorită părerilor şi discuţiilor părinţilor viitoarea meserie în care poate ar fi reuşit bine, pentru a
o prefera pe alta pentru care nu e înzestrat şi căreia îl destinează familia pentru amorul propriu .
dar tocmai meseriile al căror viitor este cel mai nesigur sunt întotdeauna căutate de candidaţii ce
se adresează cerinţelor de orientare sau plasare de muncă.
d) Dorinţa de a-şi lua revanşa faţă de societate.

10
- părinţii care nu şi-au putut realiza propriile năzuinţe le trec adesea pe seama copiilor lor
care devin astfel instrumente ale revanşei împotriva soartei sau a societăţii.
- oricare ar fi rezultatul o asemenea motivare este greşită.
Dacă reuşeşte acolo unde tatăl a eşuat acesta din urmă poate simţi gelozie şi invidie şi să tindă
să „sugrume” personalitatea adolescentului care trebuie să facă eforturi pentru a nu otrăvi
climatul familial cu orgoliul său; dacă eşuează climatul familial se strică.
e) Influenţa pe care o are sexul copilului
- părintele plănuieşte să aibă un fiu. Are însă o fiică şi decide să o îndrepte spre meseria
îndrăgită pe care o dorea pentru fiu.
f) Necunoaşterea posibilităţilor familiale
- aceasta este greşeala pe care o săvârşesc părinţii prea bătrâni pentru a putea spera să poată
subvenţiona studii costisitoare îndelungate.
g) Necunoaşterea posibilităţilor copilului
- părerea prea bună pe care mulţi părinţi o au despre copiii lor îi face adesea să aleagă
pentru studii pe care ei nu sunt în stare să le urmeze. Adolescentul astfel supraestimat constată
foarte curând această greşeală de supraapreciere. Eşecurile îl face să-şi piardă orice încredere în
el cu cât se simte mai descurajat cu atât crede mai puţin în şansele de reuşită.
Mulţi părinţi comit greşeala contrară. Ei subapreciază posibilitatea copilului şi se arată
prea modeşti în aprecierea meseriei pe care vor acesta să le îmbrăţişeze.
- s-ar putea să intervină şi o lipsă de afecţiuni. Unii părinţi nu simt faţă de copiii lor decât
indiferenţă şi chiar ură deşi cazurile sunt foarte rare.
- Mai pot interveni şi alte sentimente tatăl se teme, adesea ca autoritatea în familie să nu-i
fie subjugată de fiul cu o poziţie socială superioară faţă de a lui.
h) Necunoaşterea cerinţelor meseriei şi a posibilităţilor de plasare oferite de câmpul muncii.
- taţii care au ajuns în poziţii sociale prin strădania lor proprie fără prea multă pregătire nu
vor înţelege fiii care nu se mai pot bizui numai pe energia lor ci trebuie să se înarmeze cu
cunoştinţe noi.
2. Cauze care depind de adolescent în alegerea unei meserii
a) vocaţii artistice (înnăscute care ocupă un rol special în alegerea meseriei)
b) influenţa familială (familia. Influenţează prin climat şi educaţie)
c) factori psihici şi caracteriali.

11
- înclinaţi spre impulsivitate şi agresivitate (copii care tind spre meseria de măcelar “le place
să omoare”)
- la repetare monotonă şi neîntreruptă a aceloraşi mişcări sau efectuarea unor lucrări cu
operaţii cu cifre şi aritmetice simple se manifestă unii factori obsesionali. Persoanele care au
aceste trăsături de caracter devin adeseori contabili sau îmbrăţişează alte meserii ce necesită
aceste trăsături. (contabili)
- în atracţia meseriilor legate de călătorii (aviatori, marinari, etc.) apare puţină instabilitate
- tinerii ce îşi aleg meserii rezervate sexului opus (băieţi care aleg coafura, moda, croitoria)
( fete care aleg meserii bărbăteşti.) reflectă aproape întotdeauna tulburări sexuale.
- năzuinţele unui copil cu anumite înclinaţii (spre evadare), nu trebuie constrâns să facă o
muncă sedentară ci trebuie canalizat aşa cum şi-ar dori el.
- climatul pe care părinţii îl oferă în familie copiilor lor are un rol hotărâtor. Iată de ce depildă
uni băieţi prin extinderea complexului Oedip fie că aleg meseria tatălui lor din invidie fie
pentru a rivaliza cu el sau dimpotrivă resping o asemenea alegere din aversiune faţă de tot ce
ţine de tatăl lor. Tot aşa de mare este şi răspunderea mamelor tiranice cu atitudine de clasă
atunci când afecţiunea lor egoistă determină o încadrare socială dificilă. Nu arareori vedem o
mamă ce refuză un viitor strălucit pentru a nu se îndepărta fiul lor de ele.
În mediul familial dezechilibrat ostil refuză să facă pe plac părinţilor şi pentru a-şi dovedi
independenţa şi a pleca din această atmosferă preferă plecarea la un internat al unei facultăţi
oricare ar fi el pentru a evada

VIII. ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ (OSP)

- pe terenul acestei activităţi social-educative din punctul de vedere profesional OSP


constituie pentru puber şi apoi adolescent, un lung moment de conştientizare a necesităţii
de a efectua o opţiune profesională. Dată fiind intensa rată de schimbare a vieţii
economice , lumea profesiunilor suferă şi ea o schimbare prematură în ritm rapid. Din
acest motiv revoluţia tehnico-industrială a revoluţionat dezvoltarea de şcoli mai aproape
de cerinţele de întreţinere a reţelei de forme de industrie ce sunt implicate în economia
unei ţării. Astfel şcoala a devenit un producător de forţă de muncă. Orientarea şcolară şi
profesională implică o identificare socială din ce în ce mai complexă deoarece presupune
o autoantrenare şi organizare nu numai a unei opţiuni ci a tuturor resurselor adolescentului

12
prin care în fapt devine autodeterminarea şi mai ales socializare vocaţională, adică o
orientare de eforturi şi energie psihică în vederea adaptării la profesiunea aleasă.
Rolul orientării şcolare şi profesionale constă în a facilita procesul identificării atât din punct
de vedere al societăţii cât şi din cel al tânărului
Există diferite forme de opţiuni cum ar fi:
1. opţiuni profesionale superficiale , legate de atracţii spontane şi întreţinere de interese
neconsolidate prin cunoştinţele satisfăcătoare la unii tineri. Aceştia se simt adeseori
decepţionaţi deoarece există neconcordanţe între imaginea lor cu privire la profesie şi
caracteristicile lor reale
2. opţiuni diferite din punct de vedere al profunzimii identificării profesionale prospective. Din
acest motiv există opţiuni bazate pe o dominantă afectivă ”eu doresc” soldată cu eşec la
început apoi odată depăşită creează profesionişti de înaltă clasă.
3. opţiuni profesionale dominate de interese, cunoştinţe teoretice şi curiozitate fără o
antrenare afectivă şi profundă. Aceşti tineri pot avea succes la început dar nu vor avea
rezonanţe interioare prea mari şi profesiunea devine anostă şi grea de executat.
Datorată acestor considerente în ţara noastră s-au accentuat preocupările legate de OSP prin
elaborarea de lucrări în domeniu organizarea de laboratoare OSP – cursuri, conferinţe, lucrări de
sinteză (A.Chercev, R. Dascalescu, D.Slade, Ursula Schiopu, A. Cazangiu.)

IX. DELICVENŢA

- studiul infractorilor şi al infracţiunilor a început să devină de importanţă mai ales după


sec. al XVII-lea . În principiu pe acest plan se diferenţiază studiul fenomenelor infracţionale
(descrierea şi clasificarea lor) de studiul infractorului .
În perioada adolescenţei se manifestă tendinţe delictuale de diferite feluri începând cu
furturi mărunte , vagabondaj, drogări, consum de alcool şi chiar delicte sexuale. Unele studii au
pus în evidenţă faptul că delicvenţa este mai frecventă la tinerii cu pubertate şi adolescenţa
precoce sau întârziată. Cauzele de delicvenţă cresc în jurul crestei de 14 ani.
Discuţii contradictorii au avut loc în legătură cu alte caracteristici fiziologice ale
delicvenţilor. S-a constatat în multe lucrări că la , băieţii stângaci (grapin) tulburările hormonale
sunt mai prezente . În acest sens hipergenitalii şi hiperflegmaticii sunt mai mulţi în delictele

13
sexuale. Pentru delicvenţii ce au săvârşit omoruri şi furturi s-au găsit multe hipertiroidieni şi
hipersuprarenali.
Sutherland a subliniat ideea necesităţii studierii mai atente a cauzelor delicvenţei juvenile.
Comportamentul delictual cuprinde tehnici de corectare a delictelor, evitarea mobilului, tendinţe
impulsive de înţelegere şi de atitudini, interpretări nefavorabile cu privire la limbaj ce înving
interpretările favorabile . Acest proces de învingere a fost numit principiul asocierii diferenţiate.
Acest comportament se însuşeşte în contact cu alte persoane într-un proces de comunicare
restrâns în grup .
Sutherland s-a referit la mediul regional marginalizat la cartiere cu standard de viaţă
redus.
Tot un neofreudist Lagache a centrat tulburările infracţionale pe tulburări de identificare.
Infractorii sunt egocentristi au tulburări de cuprindere raţională mai ales a conduitelor lor de
scurtă şi lungă durată.
Pentru Muchielli delicvenţa este o sociopatologie face parte din maladiile de socializare.
Factorii care împiedică socializarea formează mentalităţi disociate. Aceşti factori sunt: familia,
şcoala, profesia. Primele influenţe sunt legate de familie mai ales de mamă. O mamă tiranică va
transmite prin comportamentul ei dorinţa de evadare a adolescentului care este dispus să încerce
orice să se elibereze de sub tutela mamei. Poate alege inclusiv delicvenţa.

X . PERCEPŢIA ADOLESCENŢILOR ASUPRA DROGURILOR

Vârsta adolescenţei este un teren propriu flagelului din cauza specificului său de tensiuni
şi revoltă şi căutări înfrigurate, evadarea din realitate ca reacţie a dificultăţii vârstei, axietatea
datorată dificultăţii de a-şi găsi noi orizonturi.

Cauze interne:
• Personalitate slabă
• Absenţa unui ideal şi /sau incapacitatea de a urmări un scop prin efortul propriu,
adesea absenta eforturilor activităţii care să-l implice pe deplin pe adolescent.
• Incapacitatea de aş alege în mod deliberat anturajul

14
• Curiozitate “tendinţa fructului oprit”
• Perceperea lipsei de afecţiune (individual se simte abandonat , confuz)
Cauze externe:
• confuzia indusă în perioada de tranziţie asupra macrogrupului social
• îngustarea orizontului de şanse şi posibilităţi de realizare profesională
• dezorganizarea şi tensiunile din familie
• lipsa unui sistem de valori solide. Adolescenţii adoptă pseudonime culturale
occidentale ce se substituie celor autohtone
• dificultăţi ale educaţiei fundamentale datorate părinţilor absenţa autorităţii şi
controlului părinţilor
• degradarea relaţiilor din familie, lipsa de respect pentru valori impuse de
familie
• deturnarea educaţiei către domenii tehnice supraspecializate (calculatoare),
străine de cultură umanistă şi artistică
• impactul negativ al mass-media care impune modele străine de cultura noastră
• anturajul, compania unei alte persoane care impune anumite condiţii pentru
menţinerea relaţiei, medii dubioase , anturaje influente , strada
Atât profesorii cât şi părinţii sunt total nepregătiţi deşi intuiesc corect cauzele. Profesorii
nu sunt mai informaţi decât părinţii, de altfel şi unii şi alţii acuză o acută ignoranţă în materie de
droguri deşi profesorii par mai avizaţi.
Acest lucru se poate explica în nivelul scăzut sau total inexistent al consumului în
unele „insule” cât şi amploarea nescandaloasă a fenomenului
Deocamdată în România problema consumului de droguri nu este atât de gravă ca
în ţările occidentale. Poate că România se numără printre acele ţări privilegiate în care consumul
de droguri poate fi încă împiedicat să se răspândească.
Trebuie constituit şi dezvoltat sistemul informaţional privitor la fenomenul prevenire şi
terapie a dicţiei, indiferent de canalele pe care ar ajunge informaţia la adolescent: mass-media,
şcoală, chiar este timp pentru iniţiative de tip profilactic care să contracareze “moartea albă”

15
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

“Psihologia vârstelor”
Ursula Schiopu, Emil Verza
Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981

“Adolescentul acest necunoscut”


Jean Rousselet

“Psihologia vârstelor”
Emil Verza şi Florin Emil Verza
Ed. Pro Humanitate 2000

16
17