Totul despre marele filozof Ioan Philoponus

Ioan Philoponus, precursorul stiintei moderne

Cel mai mare critic al lui Aristotel din primii 700 de ani dupa Hristos, a fost Ioan Philoponus
(490-570). Acesta a fost un mare teolog crestin din Alexandria, dar, a fost, totodata, si un mare
precursor al fizicii moderne. Philoponus a fost primul care a combinat cosmologia stiintifica (studiul
naturii Universului) cu monoteismul si doctrina crestina a Creatiei.
In a realiza acest lucru, Philoponus nu doar ca a anticipat descoperirile, dar si metodele stiintei
moderne. El si-a controlat observatiile intr-o maniera de cercetare autentica, chiar daca experimentele
pe care el le-a gandit n-au fost duse la capat niciodata.

Credintele lui Philoponus

Filozofia lui Philoponus este dominata de trei mari credinte:
Cerul are aceleasi proprietati fizice ca si Pamantul;
Stelele nu sunt divine.

Toate acestea sunt idei simple, dar au avut implicatii profunde asupra originii si duratei
Universului, asupra structurii sale si asupra fortelor fizice. Daca Universul a fost creat, el nu este infinit
in durata sa. Dar Aristotel ne-a invatat ca Universul a fost creat si este infinit. De asemenea, daca
Universul a fost creat, atunci putem presupune in mod logic ca toate corpurile ceresti au fost facute din
acelasi material ca si restul Creatiei.
Aristotel ne-a mai invatat ca stelele sunt facute din material celestial special. Pe de alta parte,
daca corpurile ceresti sunt materiale, asa cum credea si Philoponus, atunci ele trebuie sa se miste in
vid; altfel, rezistenta lor la miscare ar crea o frictiune imposibila dar, Aristotel ne-a invatat ca vidul este
imposibil. Tot el ne-a mai invatat ca stelele sunt miscate de spiritele divine. Philoponus, din contra, el
credea ca, din moment ce stelele sunt create, ele trebuie sa se spuna unor legi ale miscarii. Din cele de
mai sus relatate, cui acordati mai mult credit? Lui Arisotel sau lui Philoponus?

Galileo Galilei s-a inspirat din fizica dezvoltata de Philoponus

Marele rival al lui Philoponus era filozoful grec neoplatonist Simplicius (490-560). Simplicius
i-a pus lui Philoponus o multime de intrebari si argumente: Cum ar putea ca o stea sa fie asemanatoare
cu Pamantul? Durata unei caderi nu ar trebui sa tinda spre zero, odata ce densitatea mediului descreste?
Daca spatiul ar fi un vid, obiectele ceresti, ca stelele, n-ar trebui sa aiba o viteza infinita? Raspunsurile
lui Philoponus au anticipat solutiile gasite de marii oameni de stiinta renascentisti Galileo Galilei
(1564-1642) si Simon Stevin (1548-1620).
Philoponus a argumentat corect ca viteza de cadere a unui corp nu este proportionala cu greutatea sa.
Cu un mileniu inainte de Galileo Galilei, Philoponus a propus un experiment stiintific, si anume ca
doua corpuri de greutati diferite sa fie aruncate dintr-un turn, rezultatul fiind acela ca timpul de cadere
ar diferi foarte putin intre cele doua obiecte.
De asemenea, el a speculat faptul ca orice obiect care ar cadea intr-un vid, i-ar lua un timp finit
pentru a ajunge la punctul de destinatie. Si, contrar celor spuse de Aristotel, el a mai spus ca un vid
este absolut posibil, nevazand niciun impediment prin care miscarea sa nu poata avea loc in vid.

Miscarea stelelor explicata de Philoponus prin teoria momentului cinetic

1
Spunand ca corpurile ceresti sunt realizate din acelasi material ca si Pamantul, Philoponus a fost fortat
sa le explice miscarea. Aristotel atribuia miscarile ceresti spiritelor. Dar, Philoponus crede ca acest
Creator a imprimat miscarea asupra Universului original.
Miscarea inertiala e un fel de rest, credea Philoponus. Odata ce miscarea a fost imprimata, un
obiect din vid va continua sa se miste datorita inertiei, fara a mai fi nevoie de o impingere
suplimentara. Aceasta teorie a fost scoasa la lumina in secolul al XIII-lea de Petre Jean Olivi (1248-
1298) si a fost incorporata in fizica moderna in teoria momentului cinetic.

Aerul nu poate misca un obiect, asa cum Aristotel credea

Aceasta conceptie a atins si inima unei alte greseli aristotelice. Aristotel ne-a mai invatat ca un proiectil
care se afla in miscare este impins si de aer. Philoponus a fost total in dezacord cu aceasta idee,
spunand ca un mediu ca aerul, care rezista miscarii unui proiectil, nu poate, in acelasi timp, sa si-l
impinga. Daca aruncam o piatra, ea va zbura o anumita distanta.
Daca atarnam o piatra de o sfoara subtire, si apoi incercam sa-i facem vant din spate cu orice
dispozitiv, piatra abia
se va misca. Asadar, cauza miscarii, odata ce piatra este aruncata din mana, consta in insasi piatra.

Dumnezeu se afla in natura? Nu, El o transcede

In timpul lui Philoponus era raspandita filozofia panteismului, sistemul de credinta care-l
identifica pe Dumnezeu cu insasi natura. Philoponus era impotriva acestei idei, aratand faptul ca
Creatorul transcede natura si nu face parte din ea.
El a spus ca Dumnezeu a creat materia “ex nihilo” (adica din nimic), pe care a inzestrat-o cu proprietati
fizice fundamentale, si oferindu-i capacitatea de a se dezvolta din haos conform legilor naturale. Odată
creata, natura exista fara interventia constanta a lui Dumnezeu. Aceasta conceptie i-a socat pe paganii
care credeau in zeii ce actioneaza in universul material.

Philoponus, precusor al teoriilor moderne privind stelele

Inteligenta lui Philoponus s-a facut remarcata si in teoriile sale astronomice. Din moment ce, in
a sa cosmologie, corpurile ceresti sunt facute din acelasi material ca si Pamantul, rezulta ca Soarele si
stelele sunt incandescente. Experienta sa zilnica cu substante incandescente i-a spus faptul ca orice
culoare, deci si a unei stele, depinde de natura combustibilului ei.
Diferentele in magnitudinile si stralucirile stelare depind de diferitii combustibili din structura
stelelor. Philoponus mai credea ca obiectele ceresti sunt subiectul oricarei schimbari si descompuneri,
la fel ca si obiectele pamantesti. Dar aceste schimbari nu pot fi observate in stele, datorita maselor lor
uriase.
Astazi, noi stim ca aceste idei sunt adevarate. In timp ce culoarea unei stele este in functie de
masa ei, care-i determina temperatura, mai cunoastem si faptul ca spectrul de culoare depinde de
compozitia chimica a stelei respective. In mod remarcabil, Philoponus a ajuns la aceasta concluzie, fara
macar sa fie ajutat de vreun telescop primitiv.

Philoponus s-a preocupat de natura galaxiei Calea Lactee

Filozoful crestin din Alexandria a mai combatut o alta idee a lui Aristotel, cea privind originea
Căii Lactee. Aristotel a atribuit galaxia Calea Lactee si cometele aburilor de pe Pamant(!) “Cum e
posibil un lucru ca acesta?” a intrebat Philoponus.
2
 Spre deosebire de comete, Calea Lactee nu-si schimba niciodata pozitia sau marimea. Niciodata
nu acopera Luna si nici nu se schimba in functie de vreme. Numarul imens de stele din spatele ei nu-i
afecteaza stralucirea.

Philoponus ne-a invatat si proprietatile luminii

Invatatul din Alexandria a mai spus in operele sale ca lumina este un fenomen directional.
Razele nu sunt proiectate din ochii nostri catre obiect, ci ele se misca dinspre obiect spre ochii nostri.
Astazi, acest lucru pare evident, dar nu si pentru ganditorii antici, in incercarea de a explica
imprastierea conica a luminii.

Philoponus fata in fata cu matematica infinitatilor

In timp ce aproape marea majoritate a filozofilor si ganditorilor din epoca antica se pronuntau
pentru un Univers etern, sau pentru un Univers ce a aparut dintr-o substanta initiala (de exemplu, din
trupul unui zeu omorat), Philoponus se pronunta categoric impotriva notiunii de spatiu si timp infinit.
Din moment ce lumea este creata, nu poate fi infinita, argumenta el. In logica sa, el a facut uz de
numerele cardinale infinite si a aratat problemele logice gasite in seriile infinite.
De exemplu, daca o anumita suma de numere este infinita, si daca suma tuturor numerelor pare
este infinita, trebuie sa existe o corespondenta de 1 la 1 intre toate numerele si numerele pare. Dar, in
mod normal, ar trebui sa existe de doua ori mai multe numere pare si impare, decat numerele pare. Din
moment ce e absurd sa presupunem ca ele exista cu adevarat, infinitatile a oricaror lucruri ce pot fi
calculate reprezinta insasi o absurditate. Astfel, Philoponus este prima persoana care face o asemenea
argumentatie. Cosmologia de astazi n-a transat problema infinitatii Universului in timp si spatiu. Exista
teorii care arata clar ca aceste Univers are o perioada finita de existenta in timp si ca este finit in
dimensiuni.

De la Biblie la iluminarea stiintifica

Ioan Philoponus se crede ca a trait o viata lunga si foarte productiva. Avea o reputatie innascuta
pentru munca intelectuala masiva, de aceea mai era si denumit ca fiind “prietenul muncii”. El a reusit
sa scoata in evidenta toate erorile din teoriile aristotelice, iar originalitatea si inteligenta sa a pavat
drumul spre multe descoperiri ale stiintei moderne. Citandu-l cu 10 secole mai tarziu, Galileo Galilei l-
a laudat pe Philoponus. Dar, succesul cel mai mare al inteleptului din Alexandria il reprezinta faptul ca
el a reusit sa demonstreze ca, pornind de la invataturile biblice, se poate ajunge treptat la iluminarea
stiintifica.