John Locke - “Eseu asupra intelectului omenesc”

Ce isi propune textul ca intreg : [Cartea I, Cap. 1 ]

Gasirea limitelor privind capacitatea de cunoastere umana, prin analiza modului in care functioneaza :
1. facultatile noastre cognitive (filosofia cunoasterii)
2. limbajul si raportul sau cu ideile (filosofia limbajului)

O asemenea investigatie ar permite evitarea :

● scepticismului (nimic nu poate fi cunoscut => nu se poate vorbi despre cunoastere
autentica/reala)
● cunoasterii imposibil de justificat/intemeiat

Investigatia consta in doua parti distincte :

1. negativa : se resping diverse teorii cu privire la o anumita problema
2. pozitiva : se ofera o noua teorie/solutie

Distinctii importante in text :

● nu exista idei innascute; la nastere, mintea umana este lipsita de continut (tabula rasa); tot
continutul mental este obtinut prin experienta ulterioara
● experienta este doar de doua tipuri :
1. senzatie (prin care avem acces la obiectele din lumea externa)
2. reflectie (prin care avem acces la operatiile propriei minti)
● sursa ideilor (cunoasterii) : (1) senzatie sau (2) reflectia sau (3) o combinatie a celor doua
● ideile sunt de doua tipuri :
1. simple : provin numai din senzatie; mintea le primeste in mod pasiv
2. complexe : o combinatie a ideilor simple; mintea le construieste in mod activ

Ce isi propune Cartea a III-a : [Cartea III, Cap 1]

● sa arate modul in care putem porni de la idei simple (provenite din experienta), ajungand in
final la idei complexe (idei abstracte)
● sa propuna o intelegere nominalista a termenilor negativi
● sa analizeze statutul metafizic al ideilor abstracte si al clasificarilor :
1. respingand : pozitia realista (ideile abstracte/clasificarile au o existenta independenta de
conceperea lor) – spre ex: Aristotel, Platon (si majoritatea medievalilor)
2. sustinand : pozitia nominalista (ideile abstracte/clasificarile sunt doar continuturi mentale)
=>
nu se poate vorbi despre o clasificare unica/perfecta/reala a lucrurilor; exista multiple
modalitati de a clasifica lucrurile, fiecare clasificare in parte depinzand de interesele
cognitive ale celui ce realizeaza clasificarea

Cartea III – Capitolul 1

● sunetele stau drept semne pentru ideile din minte [C III, Cp. 1,1-2]
● pentru a facilita exprimarea s-au creat termeni generali (exprimand idei generale), termeni
negativi (care exprima lipsa unei idei), etc. [C III, Cp. 3-4]
● la baza tuturor termenilor (chiar si a celor abstracti sau sofisticati), stau termeni care exprima
idei sensibile (folositi in viata de zi cu zi de orice om) [C III, Cp. 1, 5]
Cartea III – Capitolul 2
● termenii (cuvintele) sunt semne conventionale prin intermediul carora comuincam ideile noastre
=> limbajul are o natura conventionala/utilitara [C III, Cp. 2, 1-3, 8]
● doua presupozitii “ascunse” cu privire la comunicare :
1. termenii folositi stau pentru aceleasi idei, care sunt prezente atat in mintea vorbitorului cat si
a ascultatorului [C III, Cp. 2, 4]
2. termenii folositi se refera la lucruri reale (nu imaginare) [C III, Cp. 2, 5]
● termenii ne aduc in minte ideile asociate lor (oarecum spontan) [C III, Cp. 2, 6]
● uneori (Locke : adesea) folosim termeni fara ca acestia sa exprime o idee cat de cat clara =>
vorbim precum un papagal [C III, Cp. 2, 7]

Cartea III – Capitolul 3

● majoritatea termenilor din limbaj sunt generali, pentru ca :
1. memoria umana are o capacitate limitata, fiindu-ne imposibil sa retinem numele oricarui
obiect particular din lume (ie. Pentru fiecare frunza) [C III, Cp. 3, 2]
2. nu are folosi in comunicarea dintre oameni (ie. De ce sa retin 1000 de nume, cate unul
pentru fiecare frunza cand ma intereseaza sa comunic doar faptul ca frunza e verde?) [C III,
Cp. 3, 3]
3. nu ar ajuta la extinderea cunoasterii omenesti (ie. De ce sa ai termeni diferiti pentru lucruri
care sunt practic identice?) [C III, Cp. 3, 4]
● numele proprii sunt folosite doar pentru obiectele la care ne referim foarte des si in mod specific
(ie. Bucephal nu se refera la cai in general ci la un anumit cal particular care are anumite
caracteristici unice lui) [C III, Cp. 3, 5]
● termenii generali exprima idei generale, care la randul lor sunt obtinute prin abstractizare
(eliminarea anumitor proprietati) si compunere [C III, Cp. 3, 6-8]
● termenii generali (ie. Genurile si speciile) sunt utilizati dintr-o economie de limbaj, eliminand
astfel necesitatea enumerarii proprietatilor [C III, Cp. 3, 9-10]
● termenii generali semnifica (au referinta) mai multe obiecte; “a fi om” = “a partine speciei om”
= “a avea dreptul la numele de om” sunt expresii echivalente prin care se indica faptul ca o
anumita entitate are un set de proprietati indicate prescurtata prin termenul general “om”;
genurile si speciile nu sunt altceva decat idei abstracte [C III, Cp. 3, 12]
● ideile abstracte sunt create de propria noastra minte, surprinzand proprietatile comune pe care le
impartasesc entitatile naturale [C III, Cp. 3, 13]
● impartirea in genuri si specii a esentei lucrului (in sens nominalist) este utila din punctul de
vedere al cunoasterii (fiind un mod de organizare a cunoasterii); incercarea de a vorbi despre
esente realiste este practic inutila caci nu ajuta cunoasterea; de asemenea caracterul imutabil al
genurilor/speciilor are sens doar in masura in care le intelegem in sens nominalist (drept idei
abstracte) [C III, Cp. 3 14-20]

Cartea III – Capitolul 4

● numele ideilor complexe pot fi definiti (in termenii ideilor simple), insa numele ideilor simple
sunt imposibil de definit; procesul de definire se opreste la termenii ideilor simple (altfel am
avea un regres la infinit); cunoasterea ideilor simple nu este facuta prin definitie ci prin
experienta senzitiva protrivita [C III, Cp. 4 1-11]
● persoanele care nu pot avea anumite experiente senzitive (si astfel sa inteleaga ideile simple) nu
 pot intelege la modul real ideile complexe care se bazeaza pe aceste idei simple [C III, Cp. 4,
12-14]
● ideile simple au nume certe/sigure; cu cant creste complexitatea unei idei, numele asociat ei
poate deveni mai ambiguu [C III, Cp. 4, 15-17]

Cartea III – Capitolul 5

● exemple de moduri mixte : incestul, paricidul, crima, etc.; acestea sunt tot idei complexe insa
sunt obtinute prin combinari de idei simple, conform anumitor interese umane (fara nici o
legatura cu natura) [C IV, Cp. 5, 1-7 ]
● in cazul modurilor mixte, numele/termenul pastreaza legatura dintre ideile simple care
alcatuiesc ideea complexa (exemplul cel mai clar de conventie sociala); aceste nume sunt
puternic dependente de fiecare comunitate socio-lingvistica in parte adesea fiind imposibil sa
gasim corespondente unui asemenea nume de la o limba la alta [C IV, Cp. 5, 8-11]