Înţelegerea între oameni şi

rasismul
„Chiar si cei mai puternici oameni au nevoie de
prieteni.” Mario Puzo

Oamenii nu sunt toţi la fel, este unul din lucrurile pe care le învăţăm de mici,
că oamenii sunt deosebiţi, nimeni nu iţi spune însa atunci ce se deosebesc, aşa
că eşti lăsat să descoperi singur deosebirile dintre oameni, şi multora nu le este
de ajuns o viaţă ca să-şi poată da seama de ceea ce îi deosebeşte cu adevărat.
Eu cred că singura deosebire reală dintre oameni, nu este rasa, sexul, inteligenţa,
educaţia, bunătatea sau răutatea, ci doar ÎNŢELEGEREA.

Dacă la doi oameni se întâmplă acelaşi lucru, ştiinţific, raţional şi logic ar

trebui ca amândoi să înţeleagă acelaşi lucru din acea întâmplare. Dar nu, fiecare
înţelege cu totul altceva, şi aşa intrăm în ceaţă cu toţii şi ne încurcăm în discuţii
contradictorii şi uneori fără sens, neputând să ajungem la nici un rezultat.

Atunci când între oameni nu există această înţelegere, poate apărea şi

rasismul. Rasismul reprezintă un grup de atitudini care îşi au sursa în
convingerea că diferenţele sociale şi culturale se explică prin diferenţe biologice
şi ereditare. Rasism constituie orice acţiune practică sau convingere care reflectă
o viziune despre lume bazată pe conceptul rasial, care la rândul lui defineşte
convingerea că oamenii sunt împărţiţi în entităţi biologice separate şi exclusive
numite „rase”, şi că există o legătură cauzală între caracteristicile fizice cu care
se defineşte acest concept şi personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile
morale sau alte caracteristici comportamentale umane, şi că anumite rase sunt
prin naştere superioare altora.

Niciodată românii nu au fost rasişti faţă de chinezi, arabi, perşi, africani,

basarabeni, indieni etc. care ne-au umplut ţara. De ce nu se plâng şi ei de
rasism? Dacă eram rasişti mai veneau ei la noi în ţară? În opinia mea românul nu
este rasist. Ba chiar din contră, este extrem de ospitalier, iţi deschide toate uşile
casei şi-ţi pune pe masă tot ce are. Problema românului este alta - dezbinarea.

Românul se bucură dacă a murit capra vecinului, se laudă cu maşina de

30.000 de Euro pe care tocmai i-a cumpărat-o fetiţei de 18 ani, dar îl
dispreţuieşte pe vecinul care încă nu are gresie în sufragerie, LCD şi termopan în
balcon.

În România, românii care se consideră mult mai superiori faţă de subculturi –

în special faţă de rromi. Majoritatea persoanelor sunt destul de tolerante, dar
involuntar se face o diferenţă. Spre exemplu, când văd că în tramvai apar doi tipi
mai tuciurii, au tendinţa să-şi păzească buzunarele, oricât de neinteresaţi ar fi
oamenii de ei. Se ştie că românilor le mai merge gura fără să mai gândească.
Niciodată nu au luat în considerare că rromi nu sunt toţi la fel, că unii rromi sunt
foarte talentaţi, sunt buni sportivi, iar unii sunt chiar mai corecţi decât „românii.”

Puţini oameni în România realizează cât rău poate aduce o gândire şi o

atitudine rasistă. O foarte mare parte din populaţie are aceasta gândire
involuntar, şi nici măcar nu realizează că toate aşa zisele argumente rasiste sunt
de fapt rezultatul acestei atitudini.

Ideea este că trebuie să gândim logic, realist, trebuie să privim oamenii la

fel, să fim înţelegători şi să ne dăm seama că prin discriminare şi printr-o gândire
rasistă poţi face rău atât oamenilor discriminaţi, cât şi ţie şi că unii oameni pe
care îi privim cu dezinteres pot fi chiar prietenul pe care la nevoie te poţi baza.