CURS 1

INVESTIŢIILE ŞI ROLUL LOR ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ

1.1. Definirea investiţiilor

1.2. Conţinutul noţiunii de investiţii

1.3. Clasificarea investiţiilor

1.4. Sursele de finanţare ale investiţiilor
1.5. Rolul investiţiilor în economia de piaţă

1.1. Definirea investiţiilor

Investiţiile reprezintă cheltuieli de capital. Scopul realizării lor este obţinerea

unor bunuri durabile prin care, în viitor, se vor obţine venituri purtătoare de
profit.
Investiţiile de capital reprezintă acea categorie de cheltuieli destinată creării
sau cumpărării de elemente de capital fix (în scop productiv sau neproductiv),
precum şi modernizării, dezvoltării sau retehnologizării capitalului fix existent la
un moment dat în cadrul firmei.
În general, investiţiile reprezintă:
1) operaţiunile prin intermediul cărora se dezvoltă şi/sau se modifică
patrimoniul iniţial;
2) activităţile prin care “mijloacele financiare” se transformă în
“bunuri concrete”;
3) orice tip de cheltuieli prin care se cumpără de pe piaţă bunuri de
valoare.
În particular, sau în sens restrâns, investiţiile pot fi definite astfel:
1) cheltuielile prin care se achiziţionează bunuri durabile, în care nu se
includ cele destinate desfăşurării activităţii curente;
2) cheltuielile efectuate pentru formarea brută de capital economic.
 În teoria şi practica economică se întâlnesc şi alte abordări privind definirea
investiţiilor, după cum urmează:
- din punct de vedere economic, investiţii reprezintă renunţarea la utilizarea
imediată a unor resurse disponibile, cu scopul obţinerii de venituri viitoare;
- din punct de vedere contabil, investiţiile reprezintă imobilizări de fonduri în
valori mobile sau imobilizate, destinate sau nu activităţii curente (de exploatare);
- din punct de vedere financiar, investiţiile reprezintă cheltuieli actuale, realizate
pentru a se genera în viitor fluxuri de venituri care să asigure atât recuperarea
cheltuielilor iniţiale cât şi realizarea de profit suplimentar.

1.2. Conţinutul noţiunii de investiţii

Investiţiile se caracterizează printr-o serie de trăsături care le oferă un statut

deosebit în ansamblul cheltuielilor efectuate în cadrul organizaţiilor. Dintre
aceste trăsături, cele mai reprezentative sunt:
1) investiţiile sunt cheltuieli certe, se efectuează în prezent şi sunt de cele

mai multe ori ireversibile;

2) veniturile şi beneficiile, care se realizează după finalizarea investiţiilor,

respectiv în viitor, sunt incerte şi supuse riscurilor;

3) efortul investiţional este de cele mai multe ori foarte complex, antrenând

resurse materiale, financiare şi umane care se materializează în obiective de

investiţii;
4) resursele investiţionale rămân imobilizate până la finalizarea investiţiei

sau până în momentul începerii generării beneficiilor aşteptate;

5) procesul investiţional este riscant, atât pe durata realizării investiţiei, cât

şi pe durata funcţionării acesteia;

6) decizia realizării investiţiei presupune o analiză atentă a potenţialului

firmei şi a mediului de afaceri;

7) realizarea investiţiilor este afectată decisiv de influenţa factorului timp;
 8) tipologia investiţiilor este diversă, în funcţie de scop, mod de finanţare,
gradul de risc, domeniu în care se realizează, etc.;
9) procesul investiţional se află în strânsă interdependenţă cu toate
segmentele vieţii economice şi sociale;
10) evaluarea eficienţei investiţiilor se realizează printr-un sistem complex de
indicatori, atât generali cât şi specifici, în funcţie de tipologia acestora.

1.3. Clasificarea investiţiilor

Clasificarea investiţiilor se poate realiza după mai multe criterii. Astfel,

distingem următoarea tipologie a investiţiilor:
1) după “naţionalitatea” capitalului investit:
investiţii autohtone;
investiţii străine;
investiţii mixte.
2) după sursa de provenienţă a capitalului:
a) investiţii realizate din surse proprii, care se pot constitui din profit, din
încasările obţinute prin vânzarea unor active sau din fondul de amortizare;
b) investiţii realizate din surse atrase, respectiv credite bancare, alocaţii
bugetare, fonduri obţinute prin programe de finanţare internaţionale (ex.
programul SAPARD);
3) după natura investiţiilor:
a) investiţii corporale, care se materializează în elemente de capital fix şi alte
categorii de active, rezultate din diverse tipuri de activităţi sau în funcţie
de fondurile utilizate), formate din următoarele tipuri:
• investiţii asimilate:
- lucrări geologice şi de cercetare ştiinţifică;
- proiectare pentru realizarea obiectivelor de investiţii;
 împăduriri, plantaţii viticole şi de pomi fructiferi, lucrări de
îmbunătăţiri funciare, etc.
- cheltuieli cu salarizarea şi pregătirea / perfecţionarea forţei de
muncă necesară pentru realizarea investiţiilor;
- lucrări de organizare de şantier;
- transport, montare, demontare, remontare mijloace fixe;
- schimbarea destinaţiei terenurilor;
- fond de rulment necesar imediat după punerea în funcţiune a
obiectivului de investiţii;
- întreţinerea plantaţiilor viticole şi cu pomi fructiferi până la
obţinerea primei recolte;
- creşterea animalelor tinere în vederea introducerii lor în turma de
bază;
• investiţii propriu zise (cu prioritate mijloace fixe):
- mijloace fixe construite;
- mijloace fixe modernizate;
- mijloace fixe achiziţionate;
- mijloace fixe înlocuite.
b) investiţii necorporale:
- activitatea de cercetare – dezvoltare pentru atragerea de clienţi
(clienţi potenţiali), care în cel mult 5 ani vor asigura “succesul
comercial” al firmei;
- crearea, menţinerea şi asigurarea logisticii reţelelor comerciale;
- programe informatice (create sau achiziţionate);
- formarea şi perfecţionarea personalului;
- realizarea de analize, studii şi diagnostice economico – financiare şi
de management – marketing;
c) investiţii financiare sau de portofoliu (plasamente de capital pe termen
lung):
 - cumpărarea de creanţe;
- achiziţionarea titlurilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni, titluri de
stat, etc.).
4) după scopul în care se realizează investiţiile sau după obiectivul urmărit:
a) înlocuirea capitalului fix uzat moral şi/sau fizic;
b) investiţii de creştere economică:
- extindere;
- dezvoltare;
- obiective noi;
c) investiţii strategice:
- ofensive, realizate cu scopul:
- întăririi poziţiei pe piaţă;
- creşterii segmentului de piaţă;
- pătrunderii pe pieţe noi;
- defensive, realizate în vederea:
- păstrării poziţiei pe piaţă;
- protejării faţă de apariţia de noi competitori, etc.
4) după gradul de risc:
a) investiţii cu grad de risc minim (investiţii strategice, realizate cu garanţia
statului);
b) investiţii cu grad de risc redus (durată de recuperare scurtă, înlocuire
utilaje uzate, etc);
c) investiţii cu grad de risc moderat sau mediu (modernizare, dezvoltare,
retehnologizare fără schimbarea pieţei de desfacere);
d) investiţii cu grad de risc ridicat (investiţii ce implică costuri importante,
durata de viaţă a proiectului peste 25 ani, pot fi destinate schimbării
profilului de fabricaţie sau creşterii capacităţii de producţie cu peste
50%);
 e) investiţii cu grad de risc foarte ridicat (soluţii tehnice noi, lansarea
produselor noi, etc).
6) după destinaţie:
a) investiţii productive;
b) investiţii neproductive.
7) după relaţia cu obiectivul principal de investiţii:
a) investiţii directe – destinate realizării efective a obiectivului principal;
b) investiţii conexe – destinate ramurilor sau domeniilor situate în amonte
sau în aval faţă de obiectivul principal (aprovizionarea cu materii prime
sau crearea căilor de comunicaţii şi a reţelelor de distribuţie);
c) investiţii colaterale – destinate realizării construcţiilor anexe, reţelelor de
comunicaţii interne, etc.

1.4. Surse de finanţare a investiţiilor

Realizarea de investiţii presupune existenţa surselor de finanţare şi a unui

mediu economic stabil, care stimulează agenţii economici în acest sens.
Finanţarea investiţiilor se poate efectua din diverse surse, după cum urmează:
a) capitalul propriu al firmei, al cărui nivel depinde de gradul de
solvabilitate al agentului economic, care influenţează capacitatea de a
obţine credite şi de a avea independenţă în relaţiile cu terţii);
b) sursele împrumutate (creditele) – pot fi creditele propriu zise, obţinute de
la bănci sau de la alte instituţii financiar – bancare, specializate în
activitatea de investiţii, sau pot fi obţinute prin emisiunea de obligaţiuni;
c) warantul – emisiuni de titluri de valoare, care îi conferă posesorului
dreptul de a cumpăra acţiuni ale emitentului într-o perioadă de timp
determinată;
d) leasingul – prin care instituţii financiare specializate, sau chiar bănci,
achiziţionează bunuri (imobiliare sau mobiliare) pe care le închiriază
 clientului (la sfârşitul contractului de leasing, clientul poate cumpăra
bunul la un preţ prestabilit, care poate fi spre ex. valoarea reziduală a
bunului).

1.5. Rolul investiţiilor în economia de piaţă

Dezvoltarea economică şi socială a unei ţări depinde în mod hotărâtor de

dinamica, volumul şi “calitatea” investiţiilor realizate. Efectele realizării
investiţiilor pot fi clasificate în 2 categorii principale:
1) Efecte economice:
a) stimulează creşterea cererii de bunuri şi servicii;
b) creşterea şi diversificarea ofertei agenţilor economici;
c) creşterea cifrei de afaceri, a veniturilor şi profitului;
d) favorizează circulaţia capitalurilor;
e) creşterea gradului de participare a ţării la circuitul economic
internaţional;
f) accelerează promovarea progresului tehnic, dezvoltarea,
retehnologizarea şi înnoirea capacităţilor de producţie existente;
g) stimulează creşterea eficienţei şi toate domeniile;
h) îmbunătăţirea mediului economic, etc.
3) Efecte sociale:
a) creşterea calităţii vieţii şi a nivelului de trai;
b) creşterea numărului de locuri de muncă şi a gradului de ocupare
a forţei de muncă;
c) reducerea şomajului;
d) dezvoltarea culturii şi educaţiei;
e) creşterea calităţii forţei de muncă;
 f) ocrotirea sănătăţii;
protecţia mediului, etc.