UNIVERSITATEA "PETRU MAIOR"

TÂRGU-MUREŞ
FACULTATEA DE INGINERIE Student (a).. .................................................
Specializarea.......................... 2009/2010
PROIECT LA DISCIPLINA:
BAZELE OPTIMIZARII PROCESELOR TEHNOLOGICE

ă:
1) Pentru început, se va preciza tema* proiectului de icenţ
............................................................................................................................................
2) Prezentarea problemei de optimizare/ modernizare din cadrul proiectului de licenţ ă:
....................................................................................................................................................
*De regulă, în cadrul proiectului de licenţă, absolventul este pus în situaţ
ia de a proiecta sau reproiecta (pentru noi
condiţ iile date) un proces tehnologic/produs/serviciu sau, pur ş
ii sau pentru condiţ i simplu, de a face un studiu de
sintezătehnico-economic – STE (fie el ş i de fezabilitate). Tema proiectului de licenţ ă se va preciza, deoarece din
cadrul proiectului de licenţăse va alege o problemăde optimizare/imbunătăţ ire, ceea ce presupune cunoastera cu
claritate a temei.

b) Etape principale care vor fi parcurse în proiectul de BOPT

- criteriu de optimizare ales (funcţ ia criteriu) ş
i scopul optimiză rii;
- variabilele de optimizare;
- restricţiile existente (impuse);
- rezolvarea problemei de optimizare - alegerea soluţ iei optime;
- justificarea motivului pentru care aceastăsoluţ ie este mai bună /optimădecât cele deja existente;
- oportunitatea soluţ iei, adicădescrierea unor necesită ţi care nu sunt satisfă cute sau, dacăacestea sunt
satisfăcute parţ ial, prezentarea motivului pentru care nu sunt satisfă cute în mod adecvat;
- evaluarea efectelor tehnico- economice rezultate în urma optimiză rii.

Primit la data de: : 15. 03. 2010

Termen de finalizare ş
i predare a proiectului: 11. 05. 2010
Bibliografie recomandată:
1. Bohosievici C., Modelarea ş i optimizarea proceselor de fabricaţ ie, Ed. Junimea, Iaş i 1999
2. Boncoi Gh. ş .a., Sisteme de producţ ie, Vol I, II, III, Editura Lux Libris, Brasov 2001
3. Gră mescu Tr., ş .a., Tehnologii de danturare a roţ ilor dinţate, Ed. Universitas, Chiş ină u, 1993
4. Ivan N. Bazele optimizării proceselor tehnologice în construcţ ia de maş ini, Univ. Transilvania", Braş ov, 1983
5. Kerekes L. ş .a. Optimizarea proceselor de aş chiere, Casa cărţ ii de ş tiinţ ă, Cluj-Napoca, 1995
6. Petriceanu Gh., ş .a., Proiectarea proceselor tehnologice ş i reglarea strungurilor automate,
7. Editura Tehnică, Bucureş ti, 1979
8. PicoşC., ş .a., Normarea tehnicăpentru prelucrări prin aş chiere, Editura Tehnică , Bucureş ti, vol. I., 1979, vol.
II., 1982
9. PicoşC., ş .a., Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanicăprin aş chiere, Vol. I ş i II. Editura Universitas,
Chiş inău, 1992
10. Popa L. Manual de inginerie economică– Management strategic, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2002
11. Purcaru I., Matematici generale ş i elemente de optimizare, teorie ş i aplicaţ ii, Ed.Economică , Bucureş ti 1997
12. Şoaita D. Optimizarea proceselor tehnologice, Editura “Petru Maior”, Tg. Mureş , 2001;
13. Ţuţ urea M ş .a., Manual de inginerie economică– Planificarea ş i organizarea facilităţ ilor , Editura Dacia, Cluj-
Napoca 2000
14. Tureac I., ş .a., Ingineria valorii, Editura Lux Libris, Braş ov, 1997
15. Vlase A., Tehnologia Construcţ iilor de Maş ini, Ed. Tehnică, Bucureş ti, 1996
16. Zetu D. ş .a., Sisteme flexibile de fabricaţ ie, Editura Junimea, Iaş i, 1998
17. www.metcut.com
18. http://www.labshop.ro
Scopul prezentului proiect: deprinderea studentului cu abilităţ i de analiză tehnico-economică a unui
produs/proces/serviciu, precum ş i stimularea/degrevarea efectuării din timp a unui capitol/subcapitol din cadrul
proiectului de licenţ ă.
Prof. dr. ing. Dumitru Ş
OAITA
 Elemente orientative
DEX: OPTIMIZÁRE, optimizări, s.f. 1. Alegerea ş i aplicarea soluţ iei (economice) optime (dintre mai multe
posibile). 2. (Mat.) Raţ ionament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând
maximului unei funcţ ii. – Cf. fr. o p t i m i s e r, o p t i m i s a t i o n.
Ca definiţ ie, despre optimizarea proceselor tehnologice se poate spune căeste activitatea prin care sunt
analizate posibilită ţile tehnico-economice de realizare a unui proces/produs-serviciu - în scopul alegerii acelei variante
(optime), care săasigure beneficii economice maxime - în condiţ iile respectării nivelului de calitate impus.
Modelarea ş i simularea sunt puternice instrumente ale optimizării. Din punct de vedere matematic, se spune
căs-a dat sau s-a ajuns la o problemăde optimizare ori de câte ori se cere determinarea valorii maxime, a valorii minime
sau a ambelor valori ale unei funcţ ii de una sau mai multe variabile - care sunt supuse unui anumit număr de condiţ ii
(restricţii).
Optimizarea nu se face de dragul optimizării. Prin urmare, dacăse doreş te a se optimiza un proces
tehnologic/produs/serviciu, atunci trebuie săse precizeze din ce punct de vedere săfie optim: al productivită ţii, al
costului, din punct de vedere energetic, precizie etc., deci trebuie precizat criteriul de optimizare. O variantăeste mai
bunădecât alta numai în măsura în care satisface mai mult un anumit criteriu decât o altăvariantă . De asemenea, o
decizie tehnologicăpoate fi cea mai bunărelativ la un criteriu, dar foarte proastărelativ la alt criteriu.
Cum o problemăde optimizare nu poate fi definităfărăprecizarea criteriului de optimizare, se impune ca
modelul matematic al problemei săcuprindăcriteriul de optimizare în mod analitic, adicăfuncţ ia criteriu. Această
funcţ ie se regă seş te în literatura de specialitate sub diverse denumiri: "funcţ ie criteriu", "funcţ ie scop", "funcţ ie
obiectiv", "funcţ ie de optimizare", "funcţ ie de eficienţ ă" etc. În continuare, se va utiliza denumirea de funcţ ie criteriu.
Funcţ ia criteriu reprezintăexpresia matematicăa criteriului de optimizare ales, fiind o funcţ ie reală , cu valori
reale, în care variabilele de optimizare (x1 , x2...), sunt singurele ce-ş i modificăvaloarea în timpul procesului, toate
celelalte mă rimi ră mânând constante.
În general, drept criterii de optimizare la proiectarea tehnologicăse utilizează :
- criterii economice (costul prelucrării produsului sau costul serviciului, consum de materiale sau energie
etc.);
- criterii tehnico-economice (productivitatea, norma de timp a operaţ iei sau fazei tehnologice, coeficientul
de încă rcare al maş inilor, stabilitatea procesului de prelucrare ca reglaj de precizie etc.);
- criterii tehnice (precizie, temperaturăde aş chiere, durabilitate a sculelor, etc.)
- alte criterii (de exploatare, performanţ e, esteticăetc.).
Restricţ iile, în orice problemăde optimizare, reprezintăun sistem de relaţ ii de constrângere, care trebuiesc
satisfăcute de variabilele de optimizare pentru ca soluţ ia optimăsăfie acceptată. De fapt, restricţ iile exprimăcondiţ iile
tehnice concrete în care are loc procesul tehnologic ş i se referăla limitele privind: turaţ iile, avansurile, puterea
motoarelor de antrenare, rugozitatea suprafeţ elor prelucrate, rigiditatea sistemului tehnologic, temperatura dezvoltatăîn
timpul prelucră rii etc. Restricţ iile pot fi însăş i de naturăeconomică, cum ar fi: costul, productivitatea sau energia
consumată.
Uneori, este posibil ca procesul/fenomenul studiat sănu poată/reuş i a fi modelat matematic, din cauza
complexităţ ii/comodităţ ii, caz în care varianta optimă /convenabilăse alege prin comparaţ ie din multiplele variante - însă
tot în baza unor criterii bine stabilite.
Necesitatea/oportunitatea optimiză rii proceselor tehnologice este justificatăavându-se în vedere (chiar ş i
numai) existenţ a unei mari varietăţ i de metode ş i procedee tehnologice, dintre care se impune alegerea celui mai
corespunză tor proces tehnologic (optim) pentru cazul dat.

Situaţ
ii privind impunerea/gă
sirea problemei de optimizare
- pus în situaţia de a proiecta/reproiecta un proces tehnologic (fie el ş i de epurare – caz IPMI) pentru o piesă
originală, studentul va apela la studiul ş i cunoaş terea din literatura de specialitate a proceselor tehnologice tipizate, de
tip: arbori, bucse, carcase corpuri de revolutie, carcase corpuri prismatice, roti dintate cilindrice ş i conice, melci ş i roti
melcate, pinioane, parghii, furci, etc., pe care le va adapta/optimiza pentru situaţ ia concretăcerutăprin tema de
proiectare , volumul fabricaţ iei ş
i termenele de execuţ ie etc. – cazul TCM).
Privitor la procese tehnologice, se pot distinge douătipuri de optimizare tehnologică. Optimizarea structurală
presupune alegerea traseului (itinerarului) tehnologic optim din mulţ imea de variante tehnic posibile, adicăa operaţ iilor
şi fazelor tehnologice optime ca elemente ale procesului tehnologic, inclusiv a utilajelor ş i SDV-urilor, a schemelor de
orientare ş i fixarea semifabricatelor în dispozitive în vederea prelucră rii lor. Optimizarea parametricăpresupune
determinarea valorilor numerice optime ale parametrilor tehnologici pentru o structurădatăa traseului tehnologic.
- referitor la organizarea fabricaţ iei, o primăproblemăde optimizare este aceea a determinarea numărului
minim de piese care săjustifice metoda organizarea fabricaţ iei pe linii în flux – de exemplu ;
- dupăce s-a calculat preliminar ritmul de lucru al liniei tehnologice, s-a stabilit tipul de producţ ie, lotul optim
de piese, metoda de organizare a fabricaţ iei şi s-a stabilit semifabricatul cel mai raţ ional, etapa urmă toare constăîn
determinarea structurii optime a procesului tehnologic de prelucrare. În aceastăetapăde proiectare a procesului
tehnologic, în scop de optimizare, se poate pune problema concentră rii sau divizării operaţ iilor;
- ca restricţ ii tehnice care determinăvariantele posibile ale traseului tehnologic trebuie considerate posibilităţ ile
tehnologice ale utilajelor ş i dispozitivelor existente, eventual cele ce vor fi achiziţ ionate, configuraţ ia şi dimensiunile
piesei, mărimea lotului de piese etc.
- alegerea optimăa utilajelor/maş inilor-unelte se va face în funcţ ie de tipul producţ iei şi a operaţ iilor necesare,
situatii de utilizare ş i prelucrare eficienta: pe maş ini-unelte universale, pe strunguri semiautomate multicutit, de copiat,
revolver si multiax; pe masini unelte de alezat, de frezat, de găurit de danturat de rectificat, agregat, masini cu comanda
numerica, centre de prelucrare, sisteme flexibile de fabricare etc.
- este posibil săse cearăsăse determine pragul de renatbilitate, în cazul investiţ iei într-un dispozitiv, verificator
sau sculăcombinatăsau precizia necesară /optimăa acestora;
- privind optimizarea organizarii ş i gestiunii productiei: capacitatea de producţ ie ş i balanţ a de capacită ţi,
sincronizarea operaţ iilor ş i a încă rcării utilajelor, gestiunea stocurilor, calculul lotului optim de fabricaţ ie, reducerea
termenelor de lansare ale produsului, reducerea costurilor de productie prin măsuri organizatorice;
- în cazul proceselor tehnologice de control, o alterantivăde optimizare poate fi cea a controlulului statistic în
timpul procesului de fabricatie, unde se va efectua analiza capabilită ţiii proceselor de fabricatie, limite de toleranţ ăş i
limite de control, fiş e de control statistic, metode statistice de control ale caracteristicilor masurabile: metoda mediei
aritmetice ş i a abaterii medii patratice, metoda medianei ş i amplitudinii impraş tierii, metoda valorilor extreme, metode
secventiale de control, metode statistice de control ale caracteristicilor atributive, controlul numarului de defecte etc.
- în privinţ a procesului tehnologic de asamblare, se poate optimiza: continutul ş i structura procesului tehnologic
de asamblare, aspecte privind erori ş i precizia asamblarii, forme organizatorice ale asamblarii, automatizarea
transportarii, pozitionarii, orientarii asamblarii, controlul asamblarii;
- în situaţ ia proiectă rii/reproiectă rii produsului pentru avantaje competitive, o optimizare poate consta în
analiza ş i îmbună tă ţirea funcţ ionalităţ ii prin modelarea geometrică cu modele bidimensionale (2D), modele
tridimensionale (3D), reducerea costurilor ş i a ciclului de conceptie ş i fabricatie; sporirea calită ţii, valorii, fiabilitatii,
mentenabilită ţii şi sigurantei în funcţ ionare;
- în vederea optimiză rii se va uza ş i de alternativa concepţ iei integratăş i simultanăCAD/CAM a produsului ş ia
procesului de fabricatie. În demersul de concepţ ie integratăş i simultană, metoda de cercetare, mijloace de
cercetare a activitatilor elementare pentru produs ş i pentru proces – poate fi o alternativă /optimăfaţ ăde
procedeele clasice;
- CAM - Computer Aided Manufacturing (Fabricaţ ia Asistatăde Calculator) este o soluţ ie pentru optimizarea
proceselor. Unii folosesc termenul pentru a defini prelucrarea asistatăde calculator, alţ ii includ în CAM funcţ iile de
control ale producţ iei. Cel mai adesea, CAM desemneazăasistarea cu calculatorul a procesului de fabricaţ ie. În esenţ a
sa, aceasta presupune elaborarea programelor NC, a tehnologiilor de prelucrare ş i de montaj. Trecerea de la o economie
de producţ ie la o economie de piaţ a accentueazădificultă ţile întreprinderilor de a se adapta acestui nou mediu prin
apariţ ia urmă torilor factori:
- creş terea continuăa complexităţ ii produselor, a diversită ţii ş i a calitătii lor, ca ş i scăderea preţ ului de
vânzare a acestora; acest ultim factor conduce la o concurenţ ăacerbă, a produce la timp, de calitate ş i la un
preţmai scăzut, ceea ce demonstreazăostilitatea mediului în care evolueaza întreprindea de astăzi;
- creş terea continuăa disponibilită ţii produselor (termene scurte, fracţ ionarea cererii în timp) ş i caracterul
lor evolutiv.
Spre exemplu, soluţ iile CATIA ale IBM PLM (Product Lifecycle Management) asigurăo dezvoltare foarte
rapidăîn industria producătoare de automobile, prin micş orarea timpului în care este creat un nou model. Astfel CATIA
a fost aleasăde 20 din primii 30 de producători mondiali de automobile. Cele trei segmente beneficiare ale noului
produs CATIA sunt: Formula 1, producătorii de automobile, producătorii de autobuze ş i camioane. În formula 1 CATIA
este folosităde Ferrari, McLaren, Honda, Mercedes ş i alţ ii. Acest produs este folosit în industria producătoare de
locomotive, vagoane ş i alte echipamente pentru căile ferate, în industria producă toare de nave ş i echipamente pentru
navigaţ ie. De asemenea, ea este consideratăsoluţ ia idealăîn producerea de echipamente electrice ş i electronice, fiind
folosite de firme precum IBM, Panasonic, Sony, Samsonite, LOreal, Grunding ş i altele. Este un produs ideal pentru
construcţ ia ş i optimizarea matriţ elor, ştanţ elor ş i sculelor din domeniul construcţ iilor de maş ini.
De actualitate, una dintre soluţ iile de optimizare a problemelor apă rute în aceste teme este de a le privi „eco”,
deci ş i prin prisma „dezvoltării durabile”.
Prin urmare, în acest caz, în proiect trebuie evidenţ iată dezvoltarea ş i implementarea unui
produs/proces/serviciu care săaducăo contribuţ ie esenţ ialăla dezvoltarea durabilă. Acest fapt poate implica un
produs/proces/serviciu complet nou sau aplicarea inovativăla cel existent. În ambele cazuri, acel produs/proces/serviciu
trebuie săaibăo contribuţ ie pozitivăla aspectele de mediu ale durabilită ţii ş i în acelaş i timp săreprezinte o contribuţ ie
cel puţ in neutră , dar preferabil pozitivă , din punt de vedere al aspectelor economice ş i sociale.
Un astfel de produs/proces/serviciu va trebui săcreascăeficienţ a resurselor ş i săreducăimpactul asupra
mediului pe perioada ciclului de viaţ ă, prin reducerea consumului de materiale ş i energiei, prin trecerea de la resursele
neregenerabile la cele reînnoibile, evitând folosirea substanţ elor dăunătoare ş i reducând emisiile ş i deş eurile.
 Pentru început, se demonstreazăcăprodusul/procesul/serviciul funcţ ioneazăcel puţin la fel de bine ca
alternativele comparabile ş i cărespectăstandardele relevante de siguranţ ăş i mediu. Apoi se trece la evidenţ
ierea
beneficiilor criteriilor de optimizare utilizate ş
i la beneficiile aduse de acestea.

Evidenţ
ierea beneficiilor soluţ iilor optime utilizate:
 Beneficiu economic: demonstrarea faptului cănoul produs/proces/serviciu este viabil din punct de vedere
economic (de exemplu: menţ ionarea capitalului ş i a costurilor de operare, timp de amortizare a investiţ iei
respective etc).
 Beneficiu de mediu: elemente specifice de inovare ale produsului/procesului/serviciului care promoveazăo
producţ ie eco-eficientă . Aici trebuie demonstrate clar, detailiat ş i cuantificat beneficiile de mediu ale
produsului/procesului/serviciului, cum ar fi:
 consum minim de energie ş i de materiale;
 generare minimăde deş euri;
 emisii minime privind poluarea aerului, apei ş i al solului.
 Beneficiu social: prin adoptarea noului produs/proces/serviciu trebuie sărezulte un impact social cel puţ in
neutru, dar preferabil pozitiv (de exemplu: oportunită ţ
i pentru angajaţ i; condiţii de lucru sigure; efect asupra
comunită ţii locale etc.).
 Valoarea de model: demonstrarea potenţ ialului pentru adoptarea mai largăa aspectelor inovatoare ale
produsului/procesului/serviciului ş i disponibilitatea de a împă rtă şi aceste cunoş e ş
tinţ i expertize cu alţ i
utilizatori.

La baza întregii activităţ i de optimizare-modernizare trebuie sa stea principiile

ei ş
eficienţ i rentabilitatii economice, mai nou, de actualitate, lucrurile trebuie privite ş
i
ecologic, inclusiv prin prisma dezvoltăriin durabile.

Eficacitate: măsurăîn care activităţ ile planificate sunt realizate ş

i sunt obţ
inute rezultatele planificate.
Eficienţ ă: relaţie între rezultatul obţinut ş i resursele utilizate.
Având aceste definiţ ii, este clar căîntr-un sistem bun de management cei doi termeni sunt folosiţ i în
conjuncţie. Evident, este important săse discute de atingerea obiectivelor, iar organizaţ ia care şi-a atins obiectivele
este mulţ
umită, dar trebuie săia în considerare câte resurse a consumat pentru atingerea obiectivelor.
Prin urmare, atingerea unor obiective mărunte cu resurse enorme nu poate conduce la o bunăperforman ţ ă
(când apar astfel de situa ţ ii, mai sunt doar câţ iva paş i pânăla faliment). Organizaţ iile de valoare ating obiective
importante manageriind resursele specifice în manierăinteligentă- eficientă.