Sunteți pe pagina 1din 124

„Fare del bene a tutti,

fare del bene sempre,


del male a nessuno”
Educaţia este o artă
care aduce bucurie;
nu poate fi o muncă
forţată.
Nici măcar nu poate fi
motivată în sine însăşi
de un profit, ci numai de
formarea cât mai
armonioasă şi fericită
posibil a unei persoane
umane”.
Cardinal Carlo Maria Martini, iezuit:
"Dio educa il suo popolo”
”FARE DEL BENE SEMPRE”

MEREU ÎNAINTE DE PARTEA BINELUI! Ci să facă să reînvie pentru totdeauna


Iubite Doamne, În sufletul nostru cea mai înaltă
Izvor de bunătate, milă şi pace, Viaţă spirituală.
Binecuvântează-i pe Fiii mei Curaj, fraţii mei:
îndepărtaţi
Sursum corda! Sursum corda!(sus
Elevi şi foşti elevi, inimile, )
Binecuvântează-i pe stăpânii mei Şi mereu înainte, pe calea binelui!
preferaţi,
Christus heri, hodie et in
Adică pe Săracii mei, saecula!(Cristos iei, azi şi peste
veacuri,)
Adunaţi sub aripile Divinei Providenţe
Paşte fericit, un Paşte fericit tuturor!
Oh, fraţii mei,
Alelulia! Aleluia! Aleluia!
Mi se pare că aud
Şi binecuvântarea acestui biet preot,
Clopotele Patriei mele îndepărtate
A acestui prieten şi părinte al vostru
Răsunând a mărire
Să pregătească acea mare
Prin oraşe şi sate.
binecuvântare
Şi acel imn al lor
Pe care Dumnezeu, în mare mila sa,
Trezeşte în mine cele mai sfinte va voi să
amintiri.
Ne-o acorde în ziua intrării în Sfântul
Paradis!

Ele cântă Învierea lui Cristos Cristos a înviat!

Şi mă fac să plâng de credinţă, Alelulia! Aleluia! Aleluia!

De bucurie Paşte fericit tuturor şi fiecăruia!

De iubire de Dumnezeu, Şi rugaţi-vă pentru mine mereu!

De iubire pentru voi.

Fraţilor, acest ecou de bucurie

Să nu fie pentru voi şi pentru mine

O simplă amintire a faptului că

Acum douăzeci de secole

Învia într-o viaţă nouă Isus


Fraţilor, e Paştele. Mielul nostru, „Mielul lui
Dumnezeu ce şterge păcatele lumii!”, a fost deja
sacrificat. El s-a transformat în Sacrificiul nostru,
Mântuirea noastră, Ospăţul nostru.

Şi a înviat pentru a fi fermentul nostru divin,


mântuirea şi viaţa noastră. Cristos a înviat şi este
din nou cu noi! Speranţa noastră plină de
nemurire;

Cristos a înviat şi merge înaintea noastră, Rege victorios, Rege de neînvins:


Aleluia! E Paştele! Fraţilor, de ce să nu înlocuim nepăsarea cu fervoarea
spiritului? De ce dacă vreodată cineva se simte îndepărtat de izvoarele divine
ale graţiei, să nu vrea să reînvie din moartea păcatului la viaţa întru Cristos şi
să-i ofere sufletului său pacea, deplina seninătate, credinţa vie şi plină de
energie în bine?

Cristos a înviat! Acum ce ne rămâne nouă fraţilor, în această perioadă a


azimelor pascale? Cu sfântă fermitate, cu sufletul curat, cu umilinţă să mergem
la Isus la răsăritul soarelui, după ce ne-am curăţat, prin spovedanie, de haina
întunecată a viciilor noastre şi să-I ducem balsamurile şi mirodeniile: tămâia
faptelor virtuţii noastre.

Să nu ne înspăimânte piatra enormă, adică legea scrisă pe tablele de piatră;


piatra care a fost dată la o parte şi a devenit uşoară. Învierea lui Isus a făcut
să fie uşoare toate legile, a lămurit toate misterele; a readus mângâierea
speranţei divine în toată viaţa noastră.

Bucuria şi fericirea învierii să aducă mângâiere spiritului prin puterea credinţei,


să transforme în balsam pentru suflet cuvântul Domnului şi să ne facă să
gustăm plăcerea propriei noastre învieri la viaţa veşnică şi la slava lui Isus
Cristos! Aleluia! Aleluia!

E Paştele! Să ne bucurăm şi să celebrăm cu încântare inefabilă această mare


sărbătoare creştină cu pasca sfântă a purităţii, a adevărului şi a milosteniei.
Mântuiţi şi curăţaţi prin virtutea lui Cristos, propunem să rămânem mereu ca o
azimă de credinţă, de cinste, de neprihănire, în aşa fel încât Domnul să ne
umple cu cea mai sfântă bucurie, iar viaţa noastră să fie ardoare de sfinţenie,
iar inima să trăiască întru Cristos, să strălucească şi să-i molipsească pe toţi de
iubirea lui Cristos.

Din Scrisorile lui Don Orione, II, p. 218. Fragment extras dintr-o scrisoare scrisă de Don Orione
din Argentina, cu ocazia Pa ştelui din 1935, în care iubirea şi urările se împletesc cu duio şia.
Ce fel de Paşte vrem să celebrăm?

Dragi profesori şi elevi, ce fel de Paşte vrem să celebrăm?

Îmi place foarte mult titlul unei cărţi pe care am citit-o: CRISTO
RISORTO LEVA DELLA STORIA – CRISTOS CEL ÎNVIAT, PÂRGHIA ISTORIEI.
În istoria umanităţii multe ideologii şi personalităţi s-au prezentat cu
propuneri, idei, pentru a da un răspuns la sensul existenţei noastre, dar
niciunul nu a reuşit. Dacă vrem cu adevarat să găsim sensul existenţei noastre,
trebuie să găsim, aşa cum spunea Bonhoeffer, pârghia care face să se mişte
istoria umanităţii în favoarea omului. Bine spunea Arhimede: daţi-mi un punct
de sprijin şi eu voi ridica lumea.
Noi, creştinii, unde putem găsi, sau cine este această pârghie şi acest
punct de sprijin? Nu poate să fie altceva în afară de Înviere-Paşte, adică, Iisus
care a pătimit, a murit şi a treia zi a Înviat.
Dacă suntem convinşi de această realitate, cum ne pregătim pentru
această sărbătoare?
De fiecare dată când celebrăm o sărbătoare în familie, căutăm pe cât
este posibil să ne pregătim, să cumpărăm cadouri... Paştele este sărbatoarea
familiei noastre, a creştinilor, care am fost introduşi în misterul lui Cristos prin
Botez. Cum ne pregătim să celebrăm această sărbătoare a Paştelui, care
semnifică Trecerea? Cristos Înviat vrea să treacă prin viaţa noastră. Biserica a
propus un timp, Postul Mare, în care noi, creştinii, suntem invitaţi să intrăm în
sufletele noastre pentru a ne pregăti cât mai bine pentru această sărbătoare.
Care sunt marile teme din Postul Mare?
Sunt îndeosebi trei teme, care ne sunt propuse de liturghia din Postul
Mare:
1. Tema pascală. Deoarece Postul Mare este pregătire pentru celebrările
pascale, tema viaţă-moarte are o importanţă primară. Începe încă din a doua
duminică (Schimbarea la faţă) şi devine mai explicită în ultimele două
săptămâni.
2. Tema baptismală. Postul Mare, în structura sa fundamentală s-a format în
jurul sacramentului Botezului administrat adulţilor în timpul privegherii
pascale. Creştinii conştientizează mai mult botezul lor.
3. Tema penitenţială. Este dezvoltată mai ales la începutul Postului Mare
(miercurea cenuşii şi evanghelia ispitirilor lui Isus din prima duminică). În
Postul Mare, Biserica, mireasa lui Cristos, care suferă şi moare, trăieşte mai
intens aspectul penitenţial.
Care sunt practicile din Postul Mare?
Postul Mare comportă o angajare ascetică, individuală şi colectivă, ale
cărei forme tradiţionale sunt:
- rugăciunea (mai ales Liturghia zilnică şi Calea crucii);
- postul (ansamblul de practici de mortificaţie: hrană-cuvinte-distracţii):
mortificaţia permite mai multă disponibilitate pentru aproapele, mai mult
timp pentru voluntariat şi mai mulţi bani pentru caritate;
- pomana (ajutor faţă de aproapele nostru mai nevoiaş decât noi).
Nu putem să avem o relaţie profundă şi intimă cu Cristos cel Înviat, dacă nu ne
aplecăm spre fratele nostru. Pentru a construi această relaţie verticală şi
orizontală, Biserica recomandă, în Postul Mare, îndeosebi practicarea faptelor
de milostenie trupească şi sufletească:
Fapte de milostenie trupească
A da de mâncare celor înfometaţi. A da de băut celor însetaţi. A îmbrăca
pe cei goi. A găzdui pe pelerini. A vizita pe cei bolnavi. A vizita pe cei închişi.
A îngropa pe cei morţi.
Fapte de milostenie sufletească
A sfătui pe cei în îndoială. A învăţa pe cei neştiutori. A avertiza pe
păcătoşi. A mângâia pe cei mâhniţi. A ierta ofensele. A suporta cu răbdare
nedreptatea. A ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.
Aceste practici exprimă convertirea în raport cu noi înşine, în raport cu
Dumnezeu şi în raport cu ceilalţi.
Dacă întelegem cu adevărat sensul Postului Mare şi căutăm să-l trăim în
profunzime, vom putea celebra şi trăi cu adevărat sfintele Paşti.
Modalitatea prin care ne putem verifica, dacă am celebrat Paştele aşa
cum trebuie, este BUCURIA. Bucuria este expresia cea mai evidentă a unei
persoane care trăieşte cu adevărat sărbătoarea la care participă.
Sfintele Paşti să fie cu adevărat o sărbătoare pentru fiecare dintre noi, în
care să putem experimenta această bucurie şi, în acelaşi timp, să o transmitem
în jurul nostru, acolo unde suntem: familie, scoală, societate...

Părintele Mihai Fechetă


Vizita Excelenţei Sale Francisco-Javier Lozano,

Nunţiu Apostolic în România,

în Comunitatea Don Orione din Oradea

Vineri, 6 martie 2009, Comunitatea Don Orione din Oradea a avut


bucuria de a fi vizitată de Excelenţa Sa Francisco-Javier Lozano, Nunţiu
Apostolic în România.
Vizitând centrul orionin din Oradea, Excelenţa sa a întâlnit un grup de
scoutişti pe care i-a salutat felicitându-i şi apreciind activităţile de tip scout.
Între ei s-a infiripat un dialog spontan, prilej cu care Excelenta Sa a răspuns şi
la câteva întrebări adresate de tineri. Discuţia a evidenţiat importanţa metodei
educative a mişcării scout ca mijloc de dialog, unitate, ecumenism, colaborare,
solidaritate şi respect reciproc într-o Europă Unită. Voi, care trăiţi în Oradea,
un oraş cosmopolit, multietnic, multicultural, multiconfesional, chiar că
sunteţi un model de Europa Unită.
Apoi a vizitat liceul si s-a bucurat foarte mult vazând condiţiile şi
calitatea educaţiei oferite tinerilor de către Congregaţie şi profesorii liceului.
Totodată a lăudat multitudinea de activităţi extraşcolare organizate cu şi
pentru tinerii şi copiii din şcoală şi din afara şcolii.
În dialogul cu preoţii-călugări din comunitatea don Orione, Pr. Mihai şi
Pr. Florian, a apreciat importanţa implicării Bisericii, respectiv a Congregaţiei,
în educaţia tineretului. La final, adresându-se din nou tinerilor, le-a spus că:
sunt privilegiaţi de tot ce au în Centrul Don Orione şi în mod deosebit
de protecţia spirituală a Sfăntului Luigi Orione “un gigante della
carita” un urias al carităţii.
Vizita a continuat în Parohia Greco-Catolică “Duminca Tuturor Sfinţilor”
păstorită de preoţii orionini. Tânăra comunitate parohială, ce tocmai se afla in
rugaciune – Calea Crucii - s-a bucurat de o Binecuvântare specială a Sfântului
Părinte prin mijlocirea şi persoana Nunţiului Apostolic.

Tinerii Scoutişti
Credinţă, inocenţă şi curaj...
La sfârşitul lui iunie 2003, la jurnalul televizat de pe F3 se difuza un mic
reportaj despre o adolescentă de 13 ani care tocmai scăpase din mâinile lui
Michel Fourniret, 62 de ani, numit şi „monstrul din Ardeni”, pentru că era un
“serial killer” (ucigş în serie). Datorită acestei fetiţe, care era o catolică pioasă,
s-a putut proceda la arestarea ucigaşului. Camera TV insistă asupra mâinilor
adolescentei care îşi trecea meru degetele peste un rozariu de plastic alb
înfăşurat pe încheietura mâinii. Am avut atunci certitudinea că acest rozariu îi
salvase viaţa, pentru că se rugase „Bucură-Te, Marie” şi ceruse ajutorul Sfintei
Fecioare, care a ascultat-o şi a salvat-o!
Şi iată că procesul din 2008 de la Charleville-Mezieres al ucigaşului
Fourniret confirmă această convingere.
În a treia zi a procesului cuplului diabolic, în faţa Curţii cu juri din Ardeni,
audierea s-a deschis cu mărturia tinerei Marie-Ascension, salvată în mod
miraculous din capcana pe care i-o întinse Michel Fourniret. Această mărturie a
celei care pe atunci era o fetiţă de numai 13 ani este cutremurătoare. Sprijinită
de avocatul său, îmbrăcată sobru în negru, Marie-Ascension (care a împlinit 18
ani în mai 2008), stătea dreaptă, având înfăşurat în jurul încheieturii mâinii
stângi, care se pare că purtase multă vreme urmele lanţului cu care fusese
legată, un rozariu, semn al credinţei sale în Dumnezeu. Această
credinţă, a spus ea, i-a permis să reziste fără să recurgă la ajutorul
psihologilor. Marie-Ascension a spus, de asemenea, că nu are nevoie de
psihologi pentru a suporta amintirea răpirii sale, invocând „harul”. Căci
patroana lui Marie-Ascension este (potrivit spuselor sale) Fecioara Maria. De
fiacare dată când are probleme, ea spune, în mod sistematic, această
rugăciune: „Sfântă Fecioară, mergi înaintea mea”. Foarte pioasă, tânăra le-
a explicat juraţilor şi preşedintelui că a scăpat de Fourniret după ce se
rugase cu voce tare şi o invocase pe Fecioara Maria.
La 26 iunie 2003, Marie-Ascension Kirombo, se întoarce acasă, în
orăşelul Ciney situate în Ardeni, în Belgia meridională. Ieşise ca să cumpere o
ilustrată pe care s-o expedieze unei prietene. De ea s-a apropiat un bărbat, cu
părul grizonat, care conducea o furgonetă comercială. Necunoscutul a
întreabat-o cum să ajungă la Mănăstirea Mont de la Salle. În ciuda explicaţiilor
clare şi detaliate, bărbatul i-a cerut fetiţei să se urce în maşină să-i arate mai
bine drumul. Marie-Ascension i-a răspuns că nu putea să urce în maşina unui
necunoscut, dar el a insistat. „Nu-ţi face griji, sunt profesor de desen şi tată de
familie. Poţi să fii liniştită.”
„Spunea că nu este bine să nu acorzi încredere”, spunea Marie-Ascension
în mărturia sa. Mergeam unul lângă altul. Ajunşi în dreptul furgonetei sale, el a
deschis portiera din partea pasagerului şi m-a invitat cu blândeţe să urc,
ţinându-mă de umeri. Ezitam între neîncrederea pe care mi-o inspira şi datoria
de a-i face serviciul de a-i arăta drumul.”
Marie-Ascension, al cărei tată, şi el profesor, o învăţase să ajute
persoanele în dificultate, s-a lăsat convinsă şi a urcat. Apoi Fourniret a
înconjurat maşina pentru a se instala la volan.
„Înainte de a urca, i-am încredinţat drumul meu Fecioarei Maria. Am
spus: „Sfântă Fecioară Marie, mergi înaintea mea ca să nu mi se
înâmple nimic”...
El nu s-a oprit la Mont-de-la-Salle. Mi-a spus că va merge până la Dinant
pentru a mă pedepsi, căci nu-i acordasem încredere. Dar continua să fie mai
degrabă amabil.
„Îmi amintesc că m-a întrebat care mi-e numele şi vârsta.” Ea i-a spus
că avea 12 ani, fiind că speriase brusc, pentru că bărbatul nu pornise spre
Dinant. Îi punea întrebări, dar el nu mai vorbea... Marie-Ascension a început
atunci să plângă în tăcere şi „să se roage în inima sa”, începând să
înţeleagă capcana în care căzuse: „Credeţi în Dumnezeu?” „De ce?”, a întrebat-
o, iritat, răpitorul. „Pentru că, dacă aţi crede în Dumnezeu, nu mi-aţi face
niciun rău.”
Se pare că din acel moment Fourniret s-a oprit şi i-a spus: „Mă agasezi
cu rugăciunile tale!” Şi uciga şul în serie a luat-o pe un drum lăturalnic, a oprit
motorul şi a dus-o în partea din spate a furgonetei. Avea aerul unui om într-
adevăr rău: nu mai rămăsese nimic, a confirmat adolescenta, din cel care se
prezentase ca profesor de desen de 61 de ani, inofensiv! Răpitorul de copii a
început să-i lege picioarele victimei sale, strângând puternic legăturile şi
spunându-i: „Dă-mi mâinile, că altfel te lovesc!” L-a întrebat: „De ce faceţi
asta?”. El a spus: „Tu trebuie să-mi dai plăcere, dacă nu, nu te vei mai
întoarce!” „Eram uimită, până atunci nu ştiam ce voia să facă cu mine”, a
povestit nevinovata Marie-Ascension la bara martorilor. Atunci, adolescenta a
început să ţipe, iar el o strângea de gât spunându-i: „Dacă ţipi, te omor”
Marie-Ascension l-a întrebat atunci pe răpitorul ei dacă făcea parte din banda
lui Marc Dutroux1. „Nu, sunt cu mult mai rău decât Dutroux!” a afirmat el în
timp ce strângea un laţ în jurul încheieturilor mâinilor copilei înspăimântate.
Apoi şi-a continuat drumul spre sinistra locuinţă unde ucisese deja cel puţin
vreo douăsprezece fetiţe.
În spate, Marie-Ascension se ruga în continuu cu glas tare, „din
toate puterile”, după cum a precizat ea. Şi a observat atunci o hartă rutieră a
Ţărilor de Jos a Belgiei şi a Franţei. „Mi-am spus că se sfâr şise. Mi-am văzut
întreaga viaţă trecându-mi prin faţa ochilor.” La o întrebare a unuia dintre
consilierii săi, ea a adăugat: „M-am gândit la ceea ce nu făcusem corect, la
părinţii mei care reu şiseră să plece vii din Burudi şi pe care îi voi decepţiona
lăsându-mă ucisă astfel.” Deodată, legăturile dureroase care îi încle ştau
picioarele s-au lărgit, ea şi le-a eliberat şi apoi, cu dinţii, a reu şit să- şi
elibereze şi mâinile. La u şa laterală glisantă a furgonetei Citroen C25 era un
buton colorat, având deasupra inscripţia: „Pentru a deschide, apăsaţi aici”. Ea
a apăsat. „U şa s-a deschis cu un asemenea zgomot încât m-am temut că el l-a
auzit”, poveste şte Marie-Ascension, dar ea n-a sărit imediat, căci ma şina
avea viteză. „Nu îndrăzneam să sar...”, î şi aminte şte.
Şi atunci a avut loc o oprire providenţială: la un stop de la intersecţia
Mesnil-Saint-Blasie, singurul panou stop care există pe distanţa de 16 km
parcur şi de furgonetă, cum va explica inspectorul de poliţie. „Furgoneta abia
se oprise, a explicat Marie-Ascension, încât aveam un picior înâuntru, când a
pornit din nou.” Dar ea a reu şit să sară şi să fugă fără ca Fourniret să
observe! El a luat-o spre Beauraing, în timp ce ea fugea în sens opus. „Am
făcut semn unei automobiliste, care a oprit: era Stephanie Janton”, o femeie a
cărei prezenţă de spirit va duce la prinderea lui Michel Fourniret. „Marie-
Ascension, poveste şte Stephanie Janton, mi-a explicat cum încercase acesta
s-o răpească. Mi-a arătat urma lanţului pe încheieturile mâinilor. Vroia s-o
ducă acasă, la Ciney. Dar eu am luat-o spre Beauraing deoarece consideram că
trebuie să dau urgent alerta la cel mai apropiat birou de poliţie. Pe drum, am
văzut venind, în sens invers, o ma şină pe care Marie-Ascension a crezut că o
recunoa şte de departe ca fiind aceea a răpitorului ei. Când a trecut pe lângă
noi, ea a fost sigură de acest lucru.” Stephanie Janton a notat marca şi
numărul de înmatriculare al furgonetei.
Poliţia a reacţionat prompt, pentru că s-a dus direct la domiciliul lui
Michel Fourniret. El nu se întorsese încă, dar când a sosit, poliţia l-a ridicat
foarte repede, împreună cu toate indiciile care se mai aflau încă în ma şină,
printre care şi cartea po ştală pe care Marie-Ascension o cumpărase pentru
prietena sa... Şi astfel au început cercetările.
Avocatul general Francis Nachbar s-a înclinat în faţa martorei: „V-aţi
salvat viaţa şi pe aceea a altor multe fete. Pentru aceasta, vreau să vă felicit
şi să vă mulţumesc.”
Ziarul „Die Welt” din 23 iulie 2008, scria: chipul tinerei strălucea de o
impresionantă pace interioară, ea însă şi mărturisindu-le părinţilor ei:
„Rugăciunile mele m-au salvat”.
O fată care, într-un moment de mare pericol, a recurs la Sfânta Fecioară,
a primit ajutorul nepreţuit al acesteia.

Text preluat după Regina Pacis nr. 206/2008


de ing. Martin Peter Miheller,
Managerul Liceului “Don Orione”
PROIECTE EUROPENE

la Liceul „Don Orione”, Oradea

Proiectele europene constituie o reală provocare pentru comunitatea


educaţională şi sunt văzute ca mijloace de introducere, promovare, dezvoltare
şi consolidare a dimensiunii europene în educaţie.
Un interes mare faţă de proiecte poate face o publicitate foarte bună
instituţiei. Comisarul european pentru educaţie şi formare, Ján Figel, a declarat
că proiectele se află în centrul acţiunii derulate în vederea garantării, în întrega
Uniune Europeană, „a unui învăţământ şcolar de o înaltă calitate” şi a subliniat
faptul că reţelele personale şi profesionale rezultate în urma derulării
proiectelor „contribuie în mod esenţial la crearea unei Uniuni dinamice, bazată
pe cunoaştere şi integrare socială, care să reprezinte Uniunea Europeană de
mâine.”
În acest context am înţeles şi noi cât de importantă este implicarea
şcolii noastre în astfel de proiecte. În acest an şcolar, în cadrul proiectului –
„Let’s go to Italy” desfăşurat în cadrul programului Leonardo Mobility, un grup
de elevi a beneficiat de două săptămâni de schimb de experienţă şi practică de
specialitate la Liceul „Don Orione” din Fano, Italia.
De asemenea, liceul nostru a mai obţinut finanţare pentru un alt proiect
Leonardo Mobility, aprobat în anul 2008. Întitulat „Profesionism pentru
formare profesională de calitate”, proiectul este dedicat, de data aceasta,
cadrelor didactice, care vor participa la sesiuni de formare profesională în Italia
şi Belgia, la instituţiile partenere din cadrul acestui proiect.
Tot în vederea dezvoltării unui parteneriat cât mai larg în plan european,
din octombrie 2007, Liceul Don Orione a devenit oficial parte a reţelei
europene de proiecte CO.N.E.CT (COoperation Network for European
CiTizenship – www. conect.eu.com). Bazele reţelei au fost puse în primăvara
aceluiaşi an, când un grup de profesori au participat la un seminar pe această
temă, desfăşurat în Motta di Livenza, Italia. Ideea s-a concretizat prin
semnarea contractului de aderare la CO.N.E.CT., în cadrul unei întâlniri
organizată în acest scop la Bruxelles. Mai mult, Liceul „Don Orione” a fost ales
pentru a face parte din Consiliul de Administraţie al reţelei, ocupând funcţia de
vicepreşedinte. Membri ai CO.N.E.CT sunt instituţii din ţări precum Italia,
Marea Britanie (Anglia, Scoţia, Irlanda de Nord), Belgia, Franţa, Spania,
Germania, Lituania, Polonia. Împreună cu alte instituţii din CO.N.E.CT, am
depus în anul acesta, în cadrul programului Grundtvig Multilateral, propunerea
de proiect „Education and Employment Pathways for Speakers of Other
Languages”, aplicant fiind Anniesland College din Scoţia, iar liceul nostru având
rolul de partener, dorindu-ne ca şi acest proiect să se numere printre cele
aprobate pentru finanţare.
Sperăm la o participare cât mai benefică, în continuare, în cadrul acestor
proiecte europene, iar beneficiile obţinute să se oglindească în activităţile
desfăşurate în şcoala noastră, pentru câştigul fiecăruia dintre noi, indiferent de
rolul avut în educaţie.

Prof. Camelia Ene


director Liceul „Don Orione”
vicepreşedinte CO.N.E.CT
LA CEASUL ZBORULUI ALB
Creaţii literare

Lăsaţi-mă păsări

să-mi prind aripile

pe umerii voştri...
¿¿¿???

Există un lucru în lume pe care nimeni nu l-a văzut vreodată.


E ceva blând şi foarte dulce.
Dacă oamenii l-ar putea vedea, probabil că l-ar râvni.
De aceea lumea l-a ascuns,
Pentru ca nu oricine să îl poată găsi.
Dar, într-o bună zi, cineva îl va găsi.
Persoana care îl merită cel mai mult îl va găsi cu siguranţă.
Altfel nu poate să fie.

Traducere de Vlad Ionescu


Cl. a XII-a A

„Licuricii preschimbă-n fulger goana.”

Giacomo Lubrano

„Melancolia este o religiozitate fără nevoia absolutului, o


lunecare din lume fără atracţia transcendentului, o slăbiciune
pentru aparenţele cerului egală insensibilităţii la simbolul acestuia.”

Emil Cioran

„Cel ce a realizat lucrări importante, le-a înfăptuit adesea cu


ajutorul celui mai modest dintre slujitorii săi.”

William Shakespeare
Pentru cei de mâine

De valuri, acum te laşi purtat; Când cuvintele ca arme le foloseai,


Orice, numai să nu te uzi. Pe toţi îi îngenuncheai, îi biruiai.
Cei de lângă tine ţi-au fost cruzi De vorbit, tutoror le este groază …
Şi de-mpotrivit te-ai săturat. În final, şi tu vei ajunge o vocde slabă.

Să spui altceva e un gest nebun, Înălţătoarele idealuri de moralism,


Dar ai făcut-o oricum. La ce preţ? Distrugere de individualism.
Ai făcut-o pentru cei de mâine, Îţi spuneau să te sacrifici pentru binele
Ai făcut-o pentru cine te aude. colectiv,
Le spuneai să conducă prin exemplu, doar au
Naivitatea tinereţii motiv.
E idealul curajului bătrâneţii.
Ieri erai un uriaş, Oricât s-ar vrea, nu există rău sau bine,
Iar mâine vei fi un laş. Doar piramida minciunilor ce prizonier te ţine.
Când de mult vezi doar murdarul,
Maturizarea, frumos eufemism, Ţi se pare că acesta e normalul.
Dar implică mult pragmatism.
Să nu-ţi pese e ideal, Geniu, nebun, acelaşi lucru:
Să-ţi pese e necesar. Calităţi necesare unui ideal integru.
Vrei să te iubească?
Răzvrătirea, o comoară veşnic irosită, Nu îi lasă să te cunoască.
Tot timpul aruncată, niciodată îngrijită.
Tu ai ştiut s-o preţuieşti, Când, în sfârşit, vei vedea, vei fi un spectator
Dar vei ajunge să o rătăceşti. Sau vei fi actor?
Când, în sfârşit, vei auzi, vei fi un ascultător
Sau vei fi un vorbitor?

Vlad Ionescu
Cl. a XII-a A

„Viaţa nu e numai o contemplare înţelegătoare, plină de milă,


faţă de tine sau faţă de alţii, ci şi o luptă necurmată împotriva
tuturor piedicilor care se opun realizării binelui, frumosului,
dreptăţii, fie în viaţa ta, fie în aceea a semenilor tăi.”

Ion Agârbiceanu
Libertatea
Libertatea – ceva foarte vast, care îţi oferă o mulţime de avantaje; odată
ce ai dobândit un fragment de libertate, poţi să faci o mulţime de lucruri care
în mod normal ar trebui să te bucure şi chiar o fac într-o anumită măsură.
Însă libertatea nu poate fi niciodată deplină; tu te bucuri doar de
fragmente din această esenţă a vieţii. Omul nu îşi prea dă seama că niciodată
nu poate fi pe deplin liber şi caută diferite modalităţi de a evada de sub
opresiunea diferitelor lucruri care îl pot opri să facă ceva, ce el îşi doreşte.
Ca să devină liber, omul schimbă, vinde, cumpară, într-un cuvânt pierde
nişte lucruri pentru necesara libertate.
De-a lungul vieţii, oamenii au încercat să-şi atribuie cât mai multă
libertate.
Dupa ce au devenit mai mulţi, au început să se bată pentru libertatea de
a folosi pământul pe care călcau, cultivau, vânau sau dezvoltau alte activităţi.
Apoi au încercat o cale mai paşnică, aceea de a face schimb între ei de
libertate, libertatea de a se bucura de bunurile semenilor. Când această
metoda nu a mai dat randament, au inventat banii, încercând şi reuşind să
uşureze procesul schimbului.
Însă când au descoperit adevărata putere a banilor, au reînceput să se
spintece între ei, de data aceasta pentru libertatea de a folosi banii.
După ce s-au strâns mai mulţi, au descoperit că împreună pot avea mai
multă libertate, atât colectivă, cât şi individuală.
Apoi aceste grupuri de oameni, relativ liberi, au început să se războiască
cu alte grupuri de oameni, la fel de liberi, încercând să le ia libertatea şi să şi-o
asume.
După ce au dobândit destulă libertate să-şi cultive mintea şi-au dat
seama că nu numai prin război poţi fura libertatea, ci se poate face şi
diplomatic. Au dezvoltat diplomaţia şi arta de a fura şi fără război.
Am ajuns în secolul al XXI-lea, într-o societate însetată de libertate,
libertatea de a alege şi gândi singuri fără ca un seamăn de-al nostru să ne
oprime. Omul din zilele noastre nu se mai bate, la propriu, pentru libertatea de
a gândi, acum foloseşte democraţia, o democraţie cam perversă şi coruptă în
care aparenţele înşală dincolo de orice aşteptare.
Acum nu mai tăiem pe omul de lângă noi pentru a-i lua libertatea de a:
folosi banii lui, gândirea lui, pământul lui, animalul lui sau orice altă libertate
de care s-ar fi putut el bucura, acuma îi punem democraţia în faţă, iar ea face
totul pentru noi, acum putem încălca libertatea semenului nostru sub protecţia
legilor, legi corupte, care ne ajută în atingerea ţelului nostru de a fura
libertatea. Dar când cineva ne încalcă libertatea noastra chiar şi cea mai
neînsemnată, îl târâm prin tribunale ani de zile, ca să ne recuperăm cei doi
metri pătraţi de libertate, folosindu-ne de aceleaşi legi corupte.
Dar, din păcate, ăsta este omul, nemulţumit prin definiţie, mereu vrea
mai mult şi mereu va rămâne fără ce are; de asta va fi mereu război, răutate
şi ură în lumea în care trăiesc oameni fără libertate.
Andrei Modog
Cl. a IX-a A
Rădăcini şi ramuri
E o toamnă superbă. Frunzele încă nu s-au scuturat de tot, dar copaci au
îmbrăcat straie cu sute de culori, demne de paleta unui mare artist: -de la
galben ca lămâia până la brun ro şcat. Ici-colo, brazii zâmbesc şiret cu verdele
lor strălucitor, dorind parcă să spună – pe noi nu ne schimba nici toamna nici
iarna...
Sunt acasă pentru câteva zile şi simt că trebuie să regăsesc bucuria
locurilor natale. Pornesc spre pădure...
Totul e mai lini ştit şi gândurile îmi sunt clare şi calme. Câte o frunză se
leagănă u şor, parcă nedorind să atingă pământul.
Alerg, alerg, alerg...fără ţintă în mijlocul brazilor de-un verde crud.
Vuietul pădurii mă chemă spre adâncuri, dând dorinţei mele un strigăt
neîncetat de împlinire... Obosit, mă opresc şi o frică nebănuită mă cuprinde în
lini ştea netulburată a brazilor.
Simt ceva care urcă încă mereu, mereu, în sufletul meu, dând clipelor o
tainicâ simţire... Un murmur de izvor îmi cântă în şoapte...
Mă aplec şi sorb ultimele picături ale copilăriei... Îmi fac palmele cău ş
şi mi le las udate în cristalul de gheaţă...
Un zbor de aripă mă face să tresar. Mă ridic şi mă-nvârt nebune şte,
cerând răspuns nevoii mele de soare.
Printre vârfurile brazilor încearcă să pătrundă câteva raze rătăcite. Le
dăruiesc privirea ca jertfă adusă luminii.
Mă îndrept apoi spre o cărare întunecată şi simt pământul jilav sub pa şii
mei... Un glas adânc pornit din străfund mă înfiorează, făcându-mă să pornesc
în căutarea ... Cui?
A copilăriei pierdute sau poate a sufletului adolescentin...
M-ajunge din urmă mireasma frunzelor în putrezire dulceagă. Închid
ochii.
O umbră de tristeţe se conturează palid pe chipul meu... bucuria mea se
pierde în imensitatea pădurii...

Fiecare dintre noi este o stea,


Permite-ţi să plute şti!
Urmează-ţi visul!

Dan Andreas
Cl. a X-a A
Iluzii fără dor

Trăim mereu cu gândul la noi copilării,


Trăim mereu cu gândul la ce-a fost
Şi nu ştim că n-are rost
Să trăim din dorinţe şi dulci amintiri.

Oscilanţi între două lumi,


Nu vedem, în zori,
Decât ale imaginaţiei fântâni
Şi-ai regretului nori.

Puşi în faţa faptului împlinit


Ne resemnăm, n-avem ce face
În gând, trecutul ne zace,
Iar în inimă – viitorul ce nu ne e sortit.

“Dar dacă…”, iţi spui surâzând;


Scenarii dulci, desenate în gând
Te-nvăluie-n frumuseţea lumii lor,
Unde sunt numai ale tale, fără dor.

Vrei doar imposibilul,


Restul e fără valoare,
Căci, doar mediocrul
Nu reprezintă o provocare.

Vrei tot ce-ţi pui în gând,


Dar ştii că toate se vor stinge,
Dorinţele trec şi vin, în urma lor lăsând
Alinarea încercării şi amarul eşuării.

Vlad Ionescu
Cl. a XII-a A

„Este un lucru bun pentru un om needucat să citească cărţi cu


citate.”
Winston Churchill
A SCRIE DOAR EU

E primăvară…
Dar e frig afară;
Stau şi mă-ncrunt
Iar am început să scriu, Mă-ntreb…
Şi scriu; dar nu mai ştiu Oare, cine sunt?…
Cine sunt sau cine-am vrut să fiu,
Nemuritor să fiu, veşniv viu!
Totul e întunecat
Dar cine sunt eu să spun prea multe În vise m-am înecat;
Când mă gândesc la vrute şi nevrute, Mă duce un gând departe
Clipe frumoase demult trecute Într-o poveste…
Amintiri plăcute, de ceva timp pierdute. Cred că e o carte.

Şi scriu din nou cu foaia pe masă, Vis sau realitate


Dar parcă mâna nu mă mai lasă, Perfecţiune sau puritate?
Pana între degete m-apasă O alegere din două
Un semn că-mi pasa! Ce să aleg ?
Poate…o lume nouă !....

Învăluit în pustiu
Cât e timpul…nu mai ştiu,
O intrebare…
Nici un răspuns...
Unde sunt, unde-am ajuns?

George Naghi
Cl. a XII-a B
Tinereţe fără reguli şi carieră fără succes

Ce este adolescenţa? O perioadă din viaţa noastră, cuprinsă între anumite


vârste? Hmm, i se poate zice şi aşa. Dar în fond, ce înseamnă pentru noi
adolescenţa?
Adolescenţa, pentru majoritatea dintre noi, reprezintă perioada aceea din
viaţă, în care nu avem nevoie de sfatul nimănui, acea perioadă în care plăcerea de
moment are o valoare primordială în sistemul nostru de valori, iar în ceea ce
priveşte temele primite la şcoală şi învăţatul, aceste lucruri reprezintă ceva negativ,
care înnegresc orizontul nostru lărgit către distracţie. Cam acestea sunt gândurile
din subconştientul tinerilor. Totuşi, „tu” ai un avantaj faţă de categoria de tineri
prezentată mai sus, „tu” măcar ţi-ai luat câteva minute din tinereţea ta zburdalnică
şi citeşti această revistă, acest articol. E un lucru pozitiv!
Această perioadă din viaţa noastră, adolescenţa, o putem descrie în multe
feluri, dar în fond, adolescenţa nu e altceva decât acea etapă de trecere de la
copilărie la maturitate, acea etapă caracterizată de mari transformări atât fizice, cât
şi ale gândirii. Aş dori prin aceste rânduri să mă adresez „ţie”, colegul meu dintr-a
IX-a. Fac acest lucru pentru că avem ceva în comun: amândoi am luat decizia să ne
petrecem cei patru ani de liceu aici, la ,,Don Orione”. De ce am făcut noi alegerea
aceasta? Din cauza zvonurilor care arătau partea pozitivă şi nivelul de seriozitate al
acestui liceu? Eu cred că da. Deci, chiar dacă am avut 15 sau 16 ani când am
hotărât să studiem în acest minunat lăcaş de cultură, deja am avut în noi dorinţa
de a aspira la ceva mai mult, nu am ales un liceu oarecare, ci unul renumit, unde
învăţătura e îmvăţătură şi regulile se respectă.
Poate profesorii ni se par oameni cu concepţii mai vechi, care nu apreciază
,,să fii cool”. Ei ştiu să te îndemne să înveţi, să fii conştiincios şi să fii întotdeauna
corect! Oare de ce fac acest lucru? Pentru a ne plictisi pe noi, elevii? Dacă vom
analiza acest lucru, ne vom da seama că a fi cool, a fi membru într-o gaşcă
renumită, a fi mereu în centrul distracţiilor, sunt chestiuni care îţi aduc satisfacţie
doar pe moment. Dar care este lucrul care merită atenţia şi efortul nostru? Să
devenim OAMENI şi aceasta implică multă muncă şi mult efort, mult citit şi mult
studiu, dar aduce şi mari satisfacţii, care nu se pot compara deloc cu plăcerile de
moment.
Dragul meu coleg dintr-a IX-a, îmi permiţi în final un sfat? Nu îţi irosi 4 ani
din viaţă! Pentru că nu vei mai putea întoarce timpul înapoi! Citeşte mult, fii curios
şi află cât mai multe lucruri, acestea îţi vor lărgi orizontul, învaţă pentru tine,
aceasta îţi va mări notele şi aprecierea din partea profesorilor va creşte în favoarea
ta!
P.S. Mult succes, şi dacă cumva ajungi Primar sau Preşedinte, să nu uiţi de liceul
unde te-ai format! ;)

Mircea Popa
Cl. a XII-a B
Două lumi

Ce albastru e cerul azi !


Albastru visător,
Mă pierd în imensitatea culorii.
Este atât de frumos !
Simt că plutesc pe un norişor pierdut.
Închid ochii, mă aflu într-o lume diferită.
Totul este viu colorat,
Aud păsările cântând, ce nebunie !
Deschid ochii …
Totul a revenit la normal.
Iarba a dispărut, asfaltul îşi face prezenţa,
Păsările nu mai cântă, maşinile turuie într-una,
Nu se mai simte mirosul încântător al florilor...

Daţi-mi înapoi bucuria !

Negru …

Simt cum mă trece un fior,


simt acel negru,
se zbate în inima-mi ruptă
şi spartă în milioane
de cioburi înnegrite de furia
ce mă bântuie în această clipă.
De ce mă bântui ?
Simt cum te întinzi peste tot oraşul.
Totul e negru …
Se împânzeşte prin tot universul,
se întinde precum un nou născut.

Carmen Fortiş
Cl. a XI-a B
O fată a visat bucurie pură...

Azi la fizică se vorbea ceva de formarea luminii, de propagarea razelor


de lumină şi mie, în loc să-mi stea capul la formarea ca atare, mi-a apărut în
faţă un tablou de vis, ireal, fantastic, viu…
Alerga pe câmp… Părul răvăşit, lung se încâlcea prin aer.
Alerga cu picioarele goale prin iarba udă… Vara şi roua fină se striveau
ca un cântec sub picioarele ei… Alerga… Părea o nălucă şatenă cu ochii de
smarald…
Se părea că-i place jocul de-a vara… Se opri şi se culcă în iarbă…
Vorbea, vorbea singură… Părea un vis într-o dimineaţă de vară… Soarele o
săruta pe frunte… Fata-l salută şi ea ca pe un părinte drag…
Apariţie de vis, cine eşti?... De unde vii?... Care ţi-e povestea?
Plecă mai departe… Plutea… nici n-atingea iarba de teamă să n-o
strivească… Faţa bronzată surâdea…
Părea atât de vie, atât de pură. Alunecând ca o nălucă, părea
strălucitoare, puternică şi fericită…
Vis?...
Cine eşti? De unde vii? Răspunde!… şi glasul ei răsuna ca un vis de vară
şi iarba îi purta cuvintele…
Sunt lumina, sunt viaţa, sunt iubirea, sunt bucuria…
Alerga pe câmp… părul lung, răvăşit se încâlcea prin aer…
Aud profesoara vorbind de difracţie şi interferenţă, de propagare şi
lumină…
Sunt iar cu picioarele pe pământ!...
Sunt iar în clasă…
Sunt iar elevă…

Alexandra Mustăţea
Clasa a XI-a B
Un loc

Partea I

Doar un pas,
Un trecător prin acest verset.
Mă uit confuz prin plexiglasul
Unei amintiri, unei idei.
Dar sticla pe care calc,
Printre fisuri de halogen
Îmi arată că tremur pe sârmă, firav;
Nu, nu voi ceda.
Gheaţa se va sparge,
Nu se va topi.
Gândul tău rămâne
Tipărit în cerneală,
Pătează colţuri demult rupte.
Mai fac un pas …
Şi încă o noapte s-a consumat.
Ai rămas mereu unde ai fost,
Vrei să dormi, şi dormi …

Partea a II–a

O lume moare încleştată


Într-un strigăt sterp;
Fugi de nisip, fugi de mătasea care te zgârie…
Uiţi.
Vânat de şoimi,
Abătut de corzi ruginite
Te complaci în granule de gri.
Eh, prietene…

Mircea Muţiu
Cl. a XI-a A

Rocca
Plictiseală într-o zi de mai

Zi de primăvară. Plictiseala domneşte în camera bunicilor mei. Stau şi


lenevesc. Totul e înţepenit în jurul meu parcă cineva a oprit timpul. Singura
mişcare o face praful care se joacă cu undele soarelui, care pătrund cu
splendoarea lor de primăvară. O atmosferă apăsătoare. Liniştea aceea te
înfioară; te calcă pe fiecare nerv.
După o jumătate de oră căzusem în mreaja gândurilor şi planurilor
pentru viitorul meu, atât apropiat, cât şi mai îndepărtat. Cu tot zbuciumul
minţii, mai am răbdare să caut undele soarelui cu praful care tinde să le
cuprindă. Le urmăresc până la geamul cu vopseaua cojită; privesc prin sticla
îmbătrânită de ploi şi observ un univers mirific care mă cheamă să-l explorez
a mia oară, dar camera bunicilor parcă mă ţinea, mă cuprindea cu ghiarele
plictiselii. Rămân înăuntru şi cad într-un somn adânc.
Deschid ochii. Mă uit în jur. Totul se schimbase. Nici praf, nici raze, nici
atmosfera nu era aşa de apăsătoare. Caut geamul; dar, dincolo de el,
universul se schimbase. Acum soarele cel strălucitor al zilei se transformase
într-un cerc roşiatic care se contopea cu linia orizontului şi cu sticla geamului
îmbătrânită, creând un univers bizar, în care nici primăvara nu mai era
primăvară.

Andrei Modog
Cl. a IX-a A
Resentimente Refuz inutil

Eşti gelos pe cel fără sentimente, Refuz tentaţia amăgirii


Pe zeii propriilor conştiinţe; Unor locuri şi timpuri următoare,
Ei sunt cei cu adevărat liberi, Gândurilor noastre cerşetoare,
Numai ei vor fi mereu tineri. Eterne ale nemuririi.

Prins într-un joc murdar, Toată lumea e-ntr-un joc,


Îngrădit ca apa-ntr-un pahar, Prinsă-n minciuna eternităţii,
Ai ajuns să nu te mai cunoşti Letargică-n ameninţarea cu foc,
Şi să vrei să fii ce-ai fost. Uită să preţuiască finitul actualităţii.

Trăieşti degeaba, n-ai nicio ţintă, Viaţa a ajuns repetiţia


Nicio iluzie nu te alintă. Spectacolului iubit, râvnit, dar anulat.
Vei deveni un prefăcut… A ajuns o pregătire pentru minciuna,
Imposibilul ideal îl vrei prea mult. Ce privirea de la prezent ne-a luat.

Visele ţi-au devenit casă, Orice clipă, orice gând, orice-ntrebare


Simţul realităţii încet te lasă, E-nvăluită-n calcul, frică şi control;
Tot mai mult începi a crede Totul e mort, la fel, fără nicio scăpare,
Că o gândire-ngustă, mai bine vede. Irosit, batjocorit, fără rost, gol.

Vlad Ionescu
Cl. a XII-a A

„Lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este să te pui în


pozitia de a le face.”

C. Brâncuşi

„Fericirea absolută are la bază o criză totală de idealuri.”

Valeriu Butulescu
Florile zăpezii
Afară ninge şi e liniştit
Eu privesc pe geam puţin copleşit,
Zăpada , pământul începe să-l acopere,
Parc-ar vrea lumea s-o descopere.

Mă-afund în gânduri neştiute,


Mă bucur de viaţă, mă bucur de multe.
Mă simt fericit de orice clipă
Fie bună, rea, mare, mică.

Privesc afară, totul e acoperit ,


Totul e alb si aerul e liniştit.
Zăpada s-a oprit, timpul e nemişcat,
Magia v-a incepe iar, gândul mi-e curat .

Timpul parcă s-a oprit în loc


Clipa asta …..n-am s-o uit deloc.

Gânduri răzleţe

Lumea asta bună-rea m-a înghiţit,


Nimic nu e nou, totul e-nvechit.
Niciun erou, doar oameni normali
Sătui de toate, devin iraţionali.

Mă ridic dintre mulţi eu unul


Natura , încerc să-i simt parfumul,
Lumea…un loc plin de laşi
Doar de minciuni atraşi…

Totul a început cu o dimineaţă


monotonă,
Mă aflu în aceeaşi lume, aceeaşi zonă, George Naghi
O zonă de-a dreptu crepusculară Cl. a XII-a B
Unde răul de bine se separă.

Viaţa-i frumoasă dacă o laşi să fie


Nu-ţi ascunde faţa, renunţă la pălarie…
Destăinuire…
Mi-am întors faţa cu lacrimi de rouă udată,
spre tine, dar nu m-ai văzut... Am vrut să-mi
deschid sufletul ţie, dar n-ai auzit. Mi se părea că
mă găsesc între cer şi pământ, plutind în
nesiguranţa singurătăţii. Am încercat atunci să
zâmbesc, să-mi îndrept ochii spre alt om, cu
durere.
Mi s-a părut că sunt un fulg, un fulg
minuscul... Am rătăcit purtată de vânt şi mă
alintam cu văzduhul. Când să ajung pe pământ, o
rază mică m-a prefăcut într-un strop.
Unde-i? Uite-l!... Cine? Sufletul. Am ţinut
sufletul în mână şi am zis: Uitaţi-vă la el! Nimeni n-
a întors privirea. Mi-am pus sufletul în ochi şi le-am
zâmbit oamenilor pintre lacrimi: Bucuraţi-vă, e al
vostru!

Larisa Herţeg
Cl. a XI-a A

„Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile


vieţii tale înfloresc singure.”
Rabindranath Tagore

„Dragostea ii face pe oameni să se simtă egali.”

F. M. Dostoievski

„Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea


de a evada din propria tristeţe.”

Emil Cioran
Muzeul râsetelor

Astăzi am vizitat muzeul râsetelor


Un loc foarte amuzant.
Am să-ţi dau adresa pe un nor galant.
Ştiu sigur că eşti curios
Şi mai ştiu că ai cu cine merge
Dar eşti prea orgolios.
Nu uita să te îmbraci corespunzător
Cu haine colorate.
Îmi rămâi dator,
Poate mă scoţi la o cafea latte
Într-o zi cu soare strălucitor
Şi cu un trandafir roz în mână
Cu un boboc cât o alună
Ca să înflorească până mâine
Şi să-mi amintesc de tine.

Lume pierdută

Simt cum începe să se mărească,


din pata minusculă plină de tot
reînvie furia.
Începe să se întindă
precum un vierme
gata să descompună un cadavru
care sub pământ
stă neclintit şi tace.
Se mişcă, înaintează
precum un uragan
gata să devoreze tot.
Simt cum se zbate,
trece prin mine
se zvârlcoleşte peste toîşi întinde
braţele
şi degetele sale se rostogolesc …
… pe strada mea …

Carmen Fortiş
Cl. a XI-a B
„Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai
muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi.”
James Dean

Sclavi ai succederii

E o voce care mã cheamă


E o lumină care vine spre mine
E o-ndoială care trece
E o zi care se termină
E o ranã care se vindecă
E un sezon care ne aşteaptă
E un drum care se-ntoarce
E un foc care parcã mai arde.

O boala în noi.
Paşi constanţi sunt sub pãmânt
Toate trec şi totuşi, nu.

E o pace pe care-o caut.


E o libertate de care depind
E o durere care creşte
E o ploaie care e doar deasupra mea
E un vis pe care îl trăiesc
E o viaţă la care visez
E o moarte ce ne aşteaptă
E o casã care nu mai e.

Scoici rămân lãsate pe drum,


Căi cu paşi necunoscuţi
Căutăm un loc mai bun
Deşert în ochii noştri.

Timea Konya
Cl. a XI-a A
„Marea taină a existenţei noastre nu constă în a trăi, ci în a
şti pentru ce trăieşti.”
Fraţii Karamazov
Senilitate juvenilă

Să scriu despre perioada în care mă aflu, cea a unei senilităţi juvenile


care îşi înfige ghearele asupra fiinţei mele, mi se pare deopotrivă ciudat, dar
şi o cale de a analiza inconştienţa psihică în care mă aflu. Faptul că încă nu
realizez criticul acestei perioade este oarecum naturală, deoarece această
comă te face să crezi că poţi face orice, dar de fapt să vorbeşti fără sens.
Uitându-mă la ai noştri tineri, simt un junghi cum totul se duce naibii,
nonvaloarea este apreciată şi gustată de toţi, iar moralitatea este primul
inamic pe care trebuie să îl dai la o parte ca să fii cool, la standarde. Oare de
ce ne mai sinchisim să părem ceea ce nu suntem ?!
Trebuie să ai bani şi o maşină tare ca să ai fete la îndemână şi un simţ
al profitului bine dezvoltat. Tre’ să ai pe cineva care să îţi ţină spatele, dar,
când situaţia se împute, te trezeşti prins în offside.”Băieţii adevăraţi rămân
în picioare şi fraţii rămân fraţi. Noi suntem Mafia” zicea un coleg de-al meu.
Problema e că la Mafie, dacă ai un om care este compromis, ai grijă să se
cazeze comfortabil pe fundul unui lac să nu fii prins de fascinabila poliţie.
Deci, până la urmă, unde a dispărut această relaţie ca între fraţi ? Pe fundul
unui lac, cumva ?
“Băieţi adevăraţi”. Acest lucru este discutabil, depinde ce înţelege
autorul şi cititorul. Dar, dacă e să privim din unghiul ”învechit” şi ”ramolit”,
am putea zice că acei care au o cultură superioară, onoare şi francheţe sunt
acei „băieţi adevăraţi”, adică cei care au căzut în genunchi, s-au izbit de
pământ, au simţit praful în ochi, dar s-au ridicat de unii singuri. Dar, în
societatea noastră românească mirifică şi pitorească, acel lucru nu este
general valabil, cel adevărat, ‘shukar’ fiind acela cu tupeu şi bani – ATÂT !.
Până la urmă, de ce îşi pierde lumea obiectivitatea şi claritatea gândirii
? Eu nu sunt în măsură să comentez că doar de’ … nu pot fi, eu, un amărât
de licean, care nici măcar să facă o derivată din prima nu e în stare, un tip
care poate privi obiectiv această chestiune. Oare să fie aşa ? Prefer să cred
că am un sâmbure de obiectivitate în analiza mea, dar, până la urmă, este
doar o opinie şi nu o certitudine. Dar dacă aş avea pe tata primar sau prim-
ministru, aş fi chiar mai cult decât Stolnici, ce spun eu trebuind să rămână în
manualele de istorie, că doar, până la urmă, eu sunt şefu’ care duce ţara pe
noi culmi ( ale prostiei, ce-i drept ). Asta, până după patru ani, când iară
devin mucea care aberează ceva în loc să tacă şi să asculte de următorul
recrut.
Ipocrizia şi fiţele care te înconjoară îţi dau senzaţia că te-ai afla într-o
celulă fiind înconjurat din toate părţile şi privat de luciditate. Dacă
îndrăzneşti să te opui, ţi se umflă buza şi rămâi pe post de fraier.
Aşa cum a zis Herr Andrei Gheorghe, nu e cool să îţi placă Eminescu. E
cool să nu ştii nici măcar cine a fost bastardul acela, ce poet !?. Ce îmi
trebuie mie să ştiu ce Luceafăr blând coborând de nu ştiu unde şi cum l-a
scris, că până la urmă nu suntem noi fraieri. Mă uit cruciş la aceşti oameni şi
în sinea mea repulsia atinge cote maxime, când dispreţul îmi curge ca o
avalanşă prin vene, plesnind.
Azi trebuie să ai curaj să recunoşti că “Da domle’, îmi place Eminescu !”;
aceştia sunt acei oameni care mai au pic de coloană vertebrală şi sunt cei
care îi vor juca din umbră pe cei ‘macho’.
Până data viitoare, când îmi va dispărea această durere psihică vă spun
“Adios !” .

Mircea Muţiu
Cl. a XI-a A

Rocca
Caută-mă...
Tinere, adeseori mi-ai vorbit despre iubire şi de ură, de
bucurii şi de suferinţe. Mi-ai spus ce eşti şi ce ai
dori să fii…
Te-am văzut purtând şi lacrimi printre zâmbete mature,
te-am văzut luptând ca să cuprinzi mai mult din
cunoştinţa vieţii şi pieptul ţi-e călit de arşiţa ei
neînvinsă. Cu mâinile trudite ai vrea să cuprinzi astăzi
tot mai mult, iar fruntea ta cu riduri îmi spune că nu
ai timp de visuri.
Şi totuşi, plângi ca un copil când te vezi singur, gol,
cu nimeni alături. În fuga ta spre infinit, ai vrea să
cuprinzi totul şi inima să-ţi fie mângâiată, dar …
tinere, opreşte-te o clipă… şi stai de vorbă azi cu
tine…
Nu vezi că-n lupta asta crâncenă te spulberi? Nu vezi
că nu e nimeni să-ţi întindă mâna când cazi pe pragul
neputinţei? Nu vezi că mintea ţi-e plină de lumesc?
Şi-am îndurat gândindu-mă la tine.
În fuga ta grăbită,
mi-ai şoptit: “Isuse, n-am timp de tine astăzi; am de
zidit, de cumpărat şi-un univers de cercetat”.
Înfrânt fiind la poarta minţii tale, am bătut la inima-ţi trudită
şi s-a deschis ştoarsă de a vieţii vlagă. Când uşa ruginită
s-a deschis, am simţit amărăciunea ce te-apasă…
În zbuciumul creat de tine însuţi, ai pierdut sensul
adevăratelor valori şi le-ai schimbat pe-un pumn de
lucruri trecătoare.
La porţi închise, am bătut destul. E rândul Tău să vii
acum la mine. Nu mi-e de-ajuns să mă cunoşti cum mă
cunoşti acum. Eu vreau şi inima şi mintea-ţi.
De vei deschide lacătele-nchise, atunci vei înţelege.
Vei cunoaşte adevărata
înţelepciune şi iubirea ce nu se stinge.
Vei cunoaşte bunătatea şi vei visa la lucruri ce mâine vor
fi realitate. Vei cunoaşte că moartea-n sine, ascunde viaţa…
Tinere, este spre seară, eşti obosit şi ochii-ţi
dezvăluie tristeţea. N-ai vrea să te opreşti o clipă şi
să vorbim?

Popa Mircea
Cl. a XII-a B
M-am descoperit într-un vis
M-am descoperit într-un vis
Gânduri, monotonie,
plictiseală, trăiri cotidiene.
Hârtia caietului străluceşte
albă în lumină,dar refuz să
scriu. Şi totuşi…
Ora de fizică, tabla
plină de calcule şi
formule…toate încâlcite şi
lipsite de înţeles.
Adâncită în cochilia
de gânduri şi speranţe mă
închid ermetic la orice
încercare de a-mi tulbura
universul. Mă caut…
Linişte, încremenire, aburi albi se ridică dezvăluind contururi
necunoscute… Întuneric alb, paşii mei ating iarba udă, pe care o caut cu
privirea. Trupul mi-e ca o legănare…Mă simt pasăre, fluture, floare…
- Unde eşti ? Am venit să te caut ! Simt prezenţa ta ca o senzaţie
copleşitoare şi tainică...Vino !
Am strigat, dar nici un sunet n-a tulburat liniştea.
- Vreau să te cunosc ! Nu te-am vazut niciodată, dar parcă te cunosc
dintotdeauna.
Se auzi un râs tăcut.
- Ajută-mă să fiu mulţumită de mine !
- Nu trebuie decât să fii tu însăţi, mi-a spus abisal o voce.
Şi atunci mi-am amintit: mă căutam...
Universul, în care trăiam, era lumea viselor, speranţelor, iubirilor
mele…
Apoi totul s-a întunecat brusc, s-a cutremurat ! Eram în bancă, aprig
înghiontită de un coleg, ce mă trezea la realitate.
- Dă-mi un pix ! Mi s-a terminat pasta. Ora de fizică era pe sfârşite şi
mă simţeam obosită ca dupa o neobişnuită aventură. Dar în cochilia de
visuri, de ganduri, de speranţe e mereu senin şi frumos…

Bianca Gherman
Cl. a X-a A
A iubi sau a nu iubi...
(asta este întrebarea)

Dacă vrei să trăieşti – iubeşte, dacă vrei să mori – iubeşte, dacă vrei
să zbori-iubeşte, dacă vrei să speri – iubeşte, dacă vrei să suferi – iubeşte,
dacă vrei să fii mare – iubeşte, dacă vrei să fii mic – iubeşte, dacă vrei să fii
om – iubeşte, dacă vrei să iubeşti – iubeşte... nimeni nu te opreşte.

Iubeşte... iubeşte – în cer şi pe pământ, iubeşte în aer şi în apă,


iubeşte pe zăpadă şi pe nisip, iubeşte între flori şi între spini, iubeşte în viaţă
şi după moarte, iubeşte în minte şi în suflet... dar mai ales iubeşte din toată
inima... trăieşte în ce iubeşti şi iubeşte prin ce trăieşti... doar iubeşte.

Iubeşte cu mintea şi cu sufletul, iubeşte din toată inima, iubeşte tot ce


apuci, iubeşte-şi părinţii, fraţii, prietena, tot ce te înconjoară, dar nu iubi
doar ca să fie iubit. Descoperă iubirea adevarată şi iubeşte-o, crede-mă vei fi
un om mai împlinit.

Andrei Modog
Cl. a IX-a A
Gândeşte pozitiv...

Trăieşte... iubeşte, simte-te liber să faci ce vrei tu, dar nu


uita că pentru toate există o răsplată. Tot ce faci va da
rezultate mai târziu; de asta să nu-ţi uiţi iubirea pe unde
umbli; ca să te simţi mai împlinit, iubeşte şi cineva sigur te va
iubi şi pe tine mai devreme sau mai târziu; înconjoară-te de
frumos şi urâtul te va părăsi; apreciază ce ai, altfel vei rămâne
fără; ajută-i pe cei din jurul tău şi cineva îţi va întinde o mână
cînd viaţa te va oropsi.
Dacă cineva îţi face rău- tu să îi faci bine, astfel lumea va
fi mai bună; nu te plânge tot timpul că poate fi şi mai rău...
păzeşte-te de oamenii răi şi nu împărtăşi secrete şi zvonuri fără
rost, însă nu uita să îi iubeşti pe cei de lângă tine.
Încearcă să urmezi acestea şi lumea va fi mai bună cu un om...
Andrei Modog
Cl. a IX-a A

Plimbându-te pe lângă viaţă

Poţi atât de uşor să treci pe lângă viaţă


Clipă după clipă,
Secundă după secundă
ajungi să realizezi că nu mai ai nimic.
Nu mai sta,
Visează !

Timpul se scurge atât de uşor


încât îţi va fi dor
de zilele cu soare
în timp ce sufletul îţi moare.

Da, ai uitat de tine


Ai uitat de viaţă
Poţi să îngenunchiezi, să te rogi,
dar de data asta nu te mai ascultă nimeni
Nu mai poţi nici măcar visa.

Carmen Fortiş
Cl. a XI-a B
Infailibilul elev Popescu şi principiul ciuciu

Elevul. Elevul este perfect. El nu are nicio vină, el este silitor şi inteligent. Am ajuns
la acest nivel de calitate în învăţământul românesc, datorită faptului că avem un corp
profesoral experimentat, capabil şi flexibil. Materia este structurată într-o manieră uşor de
înţeles şi logică. La fiecare profil avem numai materiile de care avem nevoie pentru a ne
continua studiile la facultate. Corupţia a fost stârpită demult, cinstea şi onoarea fiind cele
mai de preţ comori. Profesorii vin de plăcere la cursuri, salariul fiind o chestiune de
importanţă minimă. Este aceasta o Românie europeană ? Ne-am civilizat şi am intrat în
istorie ca un popor de oameni harnici şi valoroşi ?
În Senat şi Camera Deputaţilor se lucrează de zor pentru a face viaţa cât mai bună,
cultura fiind Sfânta Scriptură pentru aleşii noştri. Agenţia Naţională de Integritate este
funcţională, dar rolul ei e formal, căci interesul ţării este mai presus decât viaţa (banii şi
mustaţa). Agentul de poliţie opreşte pe fiul preşedintelui pentru că avea 200 la oră în sat, îi
ia carnetul, refuză euroii pentru a trece cu vederea acest incident. Ba chiar este sunat şi
lăudat de preşedintele însuşi pentru dovada de moralitate excepţională. Am ajuns în
paradis, democraţia perfectă.
Şcoala ne-a insuflat adevăratele valori, acelea de a şti cum să calculezi profitul
obţinut prin înşelarea Fiscului, cum să vorbim corect gramatical parfumând limbajul cu
drăcuirile de rigoare şi să analizăm fiziologia şi reproducerea banului la bulologie.
Moralitatea placată cu aur şi putrezită în interior este studiată la psihologie ca fiind
metoda cea mai eficientă în războiul politic în care miciile atenţii şi prieteniile, reprezintă
voturile ”populaţiei”. Mireasma autentică a jegului corupt te îmbie de fiecare dată când te
confrunţi cu probleme civile. Sinonimul perfect pentru ”interesul public” este ”buzunarul
meu”, de aceea totul merge ca pe ”roate zimţate” cu dinţi lipsă şi arbore cotit deformat.
Prin ţeava de eşapament, numită mai nou ”presa”, se elimină jeturi toxice care
provoacă greaţă şi dezgust opiniei publice. Informarea corectă dată de presă … mă scuzaţi
…. manipularea fară cusur dată de presă este de o calitate inestimabilă! Chiar suntem cei
mai buni gazetari din lume! Dragii noştri aleşi au grijă să pună bălegar pentru a spori
fertilitatea pământului pentru o recoltă bogată în seminţe de scandal.
Mizeriile şi gunoaiele alcătuiesc societatea civilă modernă, toate având în comun
compoziţia psihică: minciuna, şpăguliţa şi interesul propriu. Nu degeaba continuăm să ne
afundăm în c…t cu o viteză constantă, rectilinie uniformă.
Atâta timp cât societatea noastră va evolua cum evoluează azi, putem să ne
mândrim că am ajuns în Groapa Marianelor în Oceanul Penibilităţii Planetare. Până la urmă,
toate valorile morale care le aveam odată s-au năruit într-o singularitate jenantă, pentru că
azi să avem la bază ”Principiul Ciuciu” – lucru care mă lasă total rece.
Vorba elevului Popescu: România, mereu ……..

Mircea Muţiu
Cl. a XI-a A

Rocca
Generaţia McDonald's

Auzi, fatã, cu ce parfum te-ai dat?


de unde ai bluza aia mişto?
de unde ai oja aia?
de unde ai pantofii ãia?
l-ai vãzut pe tipu' ãla?
ai fost în clubul ãla?
ai fost în oraş cu x?
de ce nu mi-ai zis şi mie?
vai, fată, tu nu bei apă cu lămâie?
tu nu iţi ţuguieşti buzele de parcã ar fi
din plastic?
tu nu ai unghii false?
tu nu te-ai vopsit sãptãmâna asta?
tu n-ai fost la salon?
tu nu te-ai combinat cu tipu' ãla?
tu n-ai vãzut ce urâtã e aia?
tu? tu? tu?...

Oare eu când o sã vãd, ştiu, fiu?


când o sã chiulim ca sã mergem la
bar?
când o sã scuipãm pe stradã?
când o sã strigãm dupã alţii doar
pentru cã sunt altfel?
când o sã mirosim a parfum ieftin?
când o sã avem bani de aruncat?
când o sã fim şi noi la modã?
...curând.

Ca nişte saci,
fiecare, unu, doi, trei,
sunt umpluţi de bucurii,cicã.
dacã e sa fim fericiţi cu cluburi, bani si modã,
atunci eu zic:
sunt copaci pentru ca oamenii sã se bucure de ei.

Timea Konya
Cl. a XI-a A

„Tinereţea e o trufie, rareori o valoare.”


Marin Preda
Duminica în oraş
Pare titlul perfect pentru emisiunea Mihaelei Rădulescu, dar care să trateze oraşul
duminica. Duminica este o zi specială în oraş. Parcă totul e schimbat: nu există aglomeraţie
în trafic, nu este atâta agitaţie şi forfotă în Oradea, dar nici magazine deschise nu sunt,
pentru că omul se odihneşte. Sigur, o voi crede şi pe asta când voi începe primul an de
călugărie. Ţi s-a terminat apa minerală şi laptele praf, mori de sete şi nu mai auzi decât
ţipetele copilului împieliţat. Cauţi un magazin duminica în amiaza mare cu copilul în braţe.
În sfârşit, o oază de speranţă: un ABC non-stop. Constaţi cu stupoare că acesta este închis,
iar o altă soluţie mai bună decât Lotusul nu găseşti. Chemi un amărât de taxi şi rămâi uimit
la exclamaţia: „Domnule, toate cele cinci taxiuri lucrează momentan, dar în cinci minute
sigur se va găsi unul liber!”. Cu copilul în braţe aştepţi cinci minute şi realizezi că acesta a
făcut o treabă mai mare decât te aşteptai. În sfârşit ţi se transmite că maşina va ajunge în
staţia de autobuz în două trei minute. Şi aşa se făcură cinci, din cinci se făcură zece,
douăzeci. Când eşti la capătul răbdării, apare în faţa ta o dacie 1310 care vine cu un nor
imens de fum în spate.
- Am fost la mecanic de urgenţă!
„O fi mers să o ia de la fier vechi, că nu mai era alt taxi disponibil şi, de, românul
face orice pentru câţiva lei. ”
Copilul ţipă. Maşina merge cu 30 km/h, te uiţi la un tractor care te-a depăşit şi
gândeşti: „E, pe ăsta sigur l-a prins radarul!”. Mai stai la semafor aproape de un bloc şi mai
vezi o babă dând cu aspiratorul, paradoxal, duminica. „Aşa-i lumea asta, bătrânii dorm de
luni până sâmbătă, iar duminica îi prinde cu aspiratorul în mână. Când va termina de
aspirat, va bate ori mulţimea de vecini asurziţi de monstrul de metal, ori însăşi moartea!”.
În fine, ajungi la Lotus şi plăteşti taxiul cu mărunţii din buzunar şi purcezi la drum
printre zecile de magazine cu copilul gălăgios. Setea te stinge ca pe o lumânare şi neapărat
vrei să bei ceva. Ajungi în Carrefour şi cumperi tot ce ai nevoie, stai la coada cea imensă de
la casă – că de, nu-s singurul cumpărător din oraş, duminica – dar copilul, prin plânsete te
ajută să avansezi.
La casă, bagi mâna după bani, dar
ia-i de unde nu-s „Unde i-oi mai fi pus?”
Parcă Dumnezeu ţi-a lăsat bani în
buzunarul din interior cât să plăteşti o
bere pentru tine şi un lapte praf pentru
copil.
Foarte fericit, ieşi din Carrefour. Nu
vezi niciun tramvai, niciun autobuz, dar
parcă auzi iarăşi zgomotul aspiratorului.
În sfârşit, acelaşi taxi reapare ca prin
minune, cu acelaşi nor negru de fum în
spate ca un blestem asupra rablei. Mă urc
în taxi şi cer să mă ducă înapoi acasă. Copilul plânge, taximetristul e gata să leşine din
cauza căldurii, iar tu eşti gata să fii lovit de dambla.
Uneori, din lucruri aparent nesemnificative, cum ar fi acest drum, se poate scrie o
compunere.
Nu în fiecare zi e duminică!

Alexandru Vâşcan
Cl. a IX-a A
Scrisoare către colegi...
E adevărat că e la modă ca aceia
mai hârşiţi şi cu experienţă să dea sfaturi,
de altfel foarte binevenite şi având locul
lor bine stabilit în ierarhia influenţelor
educative, celor mai lipsiţi de asemenea
binefaceri ale vieţii care vin,
pesemne,odată cu anii. Modelul e vechi şi
nu vreau să plictisesc pe nimeni repetând
ceea ce de la Neagoe-Basarab şi ale lui” Învăţături către fiul său, Teodosie”
se cam ştie: adulţii au responsabilitatea educării celor tineri.
Pusă în ipostaza de a scrie, m-am trezit că povara aceasta e poate încă
prea grea şi , fără să vreau, în virtutea profesiei, mi-am amintit versurile lui
Arghezi: „Fă-te, suflete, copil!” Chiar aşa, mi-am spus, de ce nu... că doar n-
o fi aşa de greu să sari de partea cealaltă a băncii şi să stai... să visezi la
ochi albaştri( întâmplător sau nu, mie chiar îmi plac!)... să nu-ţi pese decât
de minutele rămase până la pauză...
Dar, vezi, memoria asta păcătoasă îmi şopti mie că am citit odată un
mass-mail din cele care ne invadeză zilnic căsuţele şi pe care de multe ori le
ignorăm, deşi uneori ne fac mai mult bine prin adevărul lor decât ne-am
putea permite să suportăm urmărind ştirile de seară la TV.
Iată cum suna fragmentul (subliniez că nu-mi aparţine) şi care mă
ajută să mă „scot”, parţial, în situaţia dată, anume cea de lipsă acută de
inspiraţie:

SCRISORI DE LA TEDDY

În timp ce se afla în faţa copiilor din clasa a V-a, Doamna Thompson,


în prima zi de şcoală, le-a spus un neadevăr. Ca majoritatea profesorilor, le-
a spus elevilor săi că îi iubeşte pe toţi la fel de mult.
Totuşi, acest lucru nu era posibil, deoarece în primul rând, cufundat în
banca sa, era băieţelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson îl urmărise pe Teddy în anul precedent şi
observase că acesta nu se juca cu ceilalţi copii, hainele sale erau neîngrijite
şi era murdar mai tot timpul.
Şi Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei
Thompson îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros şi
roşu, un X mare şi îngroşat şi să îi dea nota 4.
La şcoala la care preda doamna Thompson, trebuia să revizuiască
toate caracterizările elevilor, iar pe Teddy îl lăsase intenţionat la urmă.
Totuşi, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că
profesoara din primul an scrisese: "Teddy e un copil isteţ, îşi face temele cu
grijă, este manierat şi este o plăcere să fii în preajma lui".
Profesoara din clasa a II-a scrisese: "Teddy este un elev excelent, apreciat
de colegii săi, dar este tulburat de faptul că mama sa suferă de o boală
incurabilă, iar viaţa de acasă trebuie să fie foarte grea". Profesoara din clasa
a III-a scrisese: "Moartea mamei sale îl afectase foarte mult. Se străduieşte
foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează, iar climatul de acasă îl
va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva". Profesoara dintr-a IV-a a
scris: "Teddy este retras şi nu mai este interesat de şcoală. Nu are mulţi
prieteni şi uneori adoarme în timpul orei".
De-acum, doamna Thompson înţelesese problema şi i-a fost ruşine de
ce făcuse. S-a simţit şi mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Craciun,
legate cu panglici frumoase şi împachetate în hârtie strălucitoare. Mai puţin
Teddy. Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obişnuită de culoare maro.
Doamnei Thompson i-a fost greu să îl deschidă în faţa celorlalţi. Unii dintre
elevi au început să râdă când a descoperit o brăţară căreia îi lipseau unele
pietre şi o sticluţă de parfum pe trei sferturi goală. Ea i-a certat spunându-le
că brăţara era drăguţă şi parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a rămas
după ore în acea zi doar pentru a-i spune "Doamnă Thompson, astăzi miroşi
exact ca şi mama". După ce copiii au plecat, a plâns timp de aproape o oră.
În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea şi aritmetica şi a început
să îi înveţe pe elevi. Doamna Thompson i-a acordat o atenţie deosebită lui
Teddy. Pe măsură ce lucra cu el, mintea sa a început să îşi revină. Cu cât îl
încuraja mai des, cu atât acesta reacţiona mai bine. Până la sfârşitul anului,
Teddy ajunsese cel mai isteţ elev din clasă şi, în ciuda promisiunii că îi va
iubi pe toţi la fel, Teddy a devenit alintatul său.
Un an mai târziu, a primit o scrisoare de la Teddy în care îi spunea că e
cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată. Au mai trecut încă
şase ani până a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris că
terminase liceul al treilea în clasă şi că ea rămăsese cea mai buna profesoară
pe care a avut-o. Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare care spunea
că va termina în curând şi facultatea cu cele mai bune rezultate. Încă o dată
o asigură pe doamna Thompson că fusese cea mai buna profesoară.
Apoi au mai trecut încă patru ani şi a mai venit o scrisoare, cu acelaşi mesaj,
dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard. Apoi o nouă
scrisoare în care o anunţa că se va căsători. Îi spunea că tatăl său a murit cu
câţiva ani în urmă şi o întreba dacă ar vrea să participe la nuntă şi să stea în
locul în care stă de obicei mama mirelui. Bineînţeles că a acceptat. Şi a
purtat brăţara căreia îi lipseau unele pietre şi a folosit acelaşi parfum pe care
îl primise demult de la Teddy.
S-au îmbrăţişat, iar Teddy i-a şoptit la ureche: "Mulţumesc pentru că
ai crezut în mine. Mulţumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important şi
mi-ai arătat că pot însemna ceva." Doamna Thompson i-a şoptit cu lacrimi în
ochi: "Teddy, ai înţeles greşit. Tu eşti cel care m-ai învăţat că pot schimba
ceva.”

Desigur, cei care ştiu citi printre rânduri şi-au dat seama că textul de
mai sus era doar un pretext (a se citi pre-text, cu sufixul însemnând
“înaintea”) pentru mesajul meu adresat dascălilor şi nu numai: Nu uitaţi că
suntem răspunzători pentru ceea ce am îmblânzit! Şi că, aşa cum cu multă
maturitate tot Micul Prinţ al lui Exupery constata: Nu putem cunoaşte decât
cu sufletul!
Purtaţi mereu de valul (era să scriu “valsul”- ce bine ar fi!!!) şi de
obsesia predării unor cunoştinţe, formării unor abilităţi şi deprinderi(
remarcaţi , vă rog, că am reţinut formularea din minunatele manuale de
pedagogie) uităm că în faţa noastră se află un OM care aşteaptă să fie tratat
în consecinţă. Poate că vom pierde o foarte preţioasă informaţie ştiinţifică,
dar vom câştiga un suflet care ,poate, nu ne va uita niciodată.
Şi mă întorc (finalul e aproape!) la minţi mult mai luminate decât cea a
persoanei răspunzătoare de aceste rânduri şi zic împreună cu Albert
Einstein: “Dacă vrei să fii un membru ireproşabil al unei turme de oi, începe
prin a fi tu însuţi o oaie.”
Dacă s-ar fi gândit Neagoe că poate şi fiul său avea ceva de spus……!

prof. Ioana Rittinger

„Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai


învăţat în şcoală”.
Albert Einstein
Oameni şi locuri

Motto:
“Există locuri în care spiritul moare pentru ca să se nască un adevăr
care este însăşi negaţia lui.”
A. Camus

Oamenii născocesc fel de fel de lucruri. Ei inventează întâmplări, obiecte


şi oameni, planete ciudate cu piramide şi deşerturi, labirinturi întunecoase,
păduri cu fiare sângeroase. În final, totul se regăseşte în om, purificat şi
înfiinţat. Lumea de fantasme capătă putere şi se întoarce la el.
Pe acest pământ se află un loc secret în care există tone de aur masiv,
un loc, pe care oamenii nu pot sau nu vor să-l cunoască. Ei văd mizeria
strânsă pe aur, ei lustruiesc aurul, cară cu ei mizeria, pentru ca alţii să-l
vadă mai bine. Alţii, cărora le este hărăzită puterea şi voinţa.
Copilul creşte. Prin faţă i se perindă sute de mii de tentaţii, iar el uită de
puterea pe care ar fi dorit s-o aibă, pe care o simţea atât de aproape. Uită
de şansa care există în el, de miza pusă în joc de Destin. Uită, scufundându-
se în mocirla călduţă a cotidianului, în care mai târziu se va simţi tot mai
bine, la adăpost de cel care, altădată şi-ar fi putut pune întrebări sincere şi
puternice.
Caut locul sacru pe care îl visam de copil, care prindea viaţă sau se
înfiinţa pe măsură ce Spiritul meu îl concepea cu tot mai multă claritate, pe
măsură ce cugetul ajungea la luciditatea necesară înţelegerii spontane,
profunde şi totale a adevărului care urma să-mi fie comunicat.
Caut locul bântuit de fantasmele celor care au fost în viaţă, celor care au
luptat cu toate armele imaginabile împotriva lenei de a gândi şi de a simţi.
Aştept momentul unic în care omul, căzut sub greutatea propriilor
născociri, se va putea ridica, se va putea scutura de inerţia materiei, îşi va
regăsi voinţa, puterea şi mai ales ţelul spre care să poată alerga.
PAŞI SPRE CUNOAŞTERE

Luminează-te şi vei fi!

C.A. Rossetti
Philips a inventat iluminatul stradal pe bază de energie
solară
Oraşele viitorului vor fi iluminate cu stâlpi ecologici în formă de floare,
alimentată cu lumina solară din timpul zilei şi de vânt.

Compania Philips vrea să revoluţioneze iluminatul urban, cu ajutorul


conceptului Light Blossom, un stâlp de iluminat stradal, pe bază de energie
solară şi eoliană.
Inovativul proiect, înalt de aproximativ trei metri, a fost prezentat în
cadrul evenimentului „Simplicity Day” în Moscova.
În timpul zilei, Light Blossom funcţionează în mod similar unei flori,
deschizându-şi „petalele” (panouri solare) pentru a capota energia solară. Pe
măsură ce sursa de lumină se deplasează pe cer, stâlpul îşi mişcă panourile în
funcţie de aceasta, ca o floare de soare, pentru un maximum de eficienţă.
Atunci când cerul este acoperit de nori şi se înregistrează condiţii de
vânt, Light Blossom îşi orientează petalele sub forma unei elice,
transformându-se astfel într-o turbină eoliană.
Când soarele apune, LED-urile stâlpului pornesc automat, intensitatea
luminii fiind reglată de o serie de senzori de proximitate. Astfel, consumul de
energie este optimizat, deoarece Light Blossom luminează la capacitatea
maximă doar atunci când simte că sunt oameni prin preajmă. În rest, se
mulţumeşte să furnizeze o lumină difuză.
Potrivit reprezentanţilor Philips, Light Blossom utilizează doar jumătate
din energia pe care o consumă un stâlp de iluminat stradal tradiţional.
Deoarece stâlpul ecologic nu trebuie racordat la reţea electrică,
comunităţile rurale ar putea implementa noul concept fără să investească în
infrastructura electrică.
Mai mult, în oraşe energia în exces produsă de Light Blossom ar putea fi
folosită în alte scopuri.

Energie solară

În timp ce străzile din Europa vor fi iluminate de “copaci solari”, faţadele


clădirilor vor emmana lumini multicolore.Prin folosirea ledurilor, emisiile de dioxid de
carbon vor fi reduse.

Oraşele din întreaga lume au început să fie iluminate cu ajutorul ledurilor, mult
mai economice din punct de vedere al consumului de energie. Vancouver, Viena sau
Torraca sunt numai câteva dintre localităile cu un sistem public de lumini generate de
leduri. În plus, arhitecţii au început sa prevadă clădirile noi cu faţade iluminate prin
sisteme speciale de leduri.

În curând, străzile europene vor fi iluminate prin ”copacii solari”, alcătuite din
câte zece panouri solare aranjate precum ramurile unui arbore adevărat, care vor fi
alimentate de baterii. La rândul lor, bateriile vor alimenta nişte leduri.

”Copacii solari” au fost ”inventaţi” de către designerul englez Ross Lovegrove,


care spune că, spre deosebire de iluminarea obişnuită, cea prin leduri emană mai
puţină poluare luminoasă. Noua invenţie cuprinde detectori de lumină, astfel încât se
stinge şi se aprinde automat la răsătirul sau apusul soarelui.

Pentru prima dată, ”copacii solari” au fost ”plantaţi” de probă, în octombrie


anul trecut, pe strada Ringstrasse din Viena şi au produs suficientă lumină chiar şi
atunci când soarele nu a răsărit deloc timp de patru zile.

”Copacii solari” elimină emisiile de carbon


Panourile solare ale „copaciilor solari” au dat suficientă lumina chiar şi pe
timp noros.
„În curând, ”copacii solari” ar putea deveni principala formă de iluminare
stradală şi ar putea elimina emisiile de dioxid de carbon. În acelaşi timp ar
reduce simţitor facturile la electricitate pentru administraţiile locale”, a declarat
Christina Werner, directorul programului de iluminare stradală, citată de site-ul
RenewableEnergyAccess.com.
Specialiştii spun că iluminarea prin leduri e cu atât mai necesară cu cât,
în 2006, iluminarea stradală a consumat 10% din electricitatea folosită în
Europa, adică 2.000 de milioane de KWh. Statisticile arată ca aici au rezultat
2.900 de milioane de tone de emisii de carbon.
”Panourile solare ale copacilor au dat suficientă lumina chiar şi pe timp
noros, demonstând că sunt o forma practică pentru iluminarea stradală”, a
precizat Christina Werner. Ea a adăugat ca administraţia din Viena va decide
”în curând” dacă va instala mai mulţi „copaci solari”.”Sperăm că nu numai
Viena, dar şi alte oraşe, vor folosi energia regenerabilă pentru iluminatul
stradal, astfel încât emisiile de carbon să fie dintre cele mai reduse.

Maşina alimentată cu energie solară

Specialiştii spun că nu numai ”copacii”, ci şi alte obiecte ar putea fi


decorate cu panouri solare pe bază de leduri, care să ţină străzile illuminate
corespunzător pe timpul nopţii. În prezent, o companie italiană specialzată în
sisteme de iluminat lucrează pentru transpunerea acestui lucru în realitate.
În plus, designerul englez , invenator al ”copacilor solari”, împreună cu
câteva firme specializate, lucrează pentru proiectarea unei maşini care să
funcţioneze cu energie solară.

Terra Hall din Philadelphia, iluminată prin leduri

Nu numai Viena a încercat iluminatul ”prietenos cu mediul”, ci şi alte


oraşe. Autorităţile din oraşul american Philadelphia au iluminat clădirile
reprezentative folosind tehnici diferite pentru iluminarea prin leduri. Au fost
alese cinci dintre clădirile de pe Strada Artelor. Autorităţile locale au anunţat
că, la primăvară, clădirile de pe Strada South Boat vor fi iluminate in acelaşi
fel.
”Oraşele din întreaga lume investesc semnificativ în sistemele de
iluminare prin leduri, mai ales că străzile lor devin tot mai animate pe timp de
noapte”, afirmă Paul Levy, unul dintre directorii firmelor din Philadelphia care
produc leduri. Una dintre principalele clădiri ale oraşului, Terra Hall, a fost
iluminată printr-un sistem linear de leduri, ce are o durată de viaţă de 50.000
de ore şi e garantată să dureze cel puţin 15 ani.

Ledurile din Torraca economisesc 70% din energie

Chiar şi oraşele mai mici au renunţat la iluminatul clasic în favoarea celui


prin leduri. Astfel, Torraca, un mic orăşel din sudul Italiei, a ales de curând
iluminarea publică prin tehnologia ledurilor, administraţia locală justificâdu-şi
alegerea prin economisirea a 70% din energia consumată de obicei.
În loc de clasicele becuri, Italienii au acum un sistem de leduri care le
permite noaptea o iluminare stradală aproape naturală. În prezent, ledurile
sunt folosite foarte mult pentru clădirile de birouri. Acest lucru se întâmplă cel
mai des în Canada, unde arhitecţii sunt specializaţi în arhitectură verde.
Hotel de 60 de etaje cu faţadă luminoas]

Cercetătorii de la Glasgow ne dau speranţe

Chiar dacă sunt folosite mai puţin pentru iluminatul interior din cauză ca sunt
foarte scumpe, ledurile ar putea înlocui în curând becurile clasice.
Cercetătorii de la Universitatea Glasgow au dezvăluit de curînd că au
descoperit metoda prin care ledurile să fie folosite şi pentru iluminat
casnic.”Până acum, ledurile nu au fost folosite pentru iluminatul interior al
caselor pentru că procesul prin care se făceau găurile din leduri era foarte
scump.

În orice caz,credeam că am găsit soluţia pentru fabricarea unor leduri mai


puternice prin confecţionarea unor găuri în suprafaţa lor, care să le crească
nivelul de iluminare, dar să le facă şi mult mai ieftine”, a declarat Dr.Faiz
Rahman, directorul de priect, citat de la BBC Woeld.

Informaţii prelucrate de:


prof. ing. Dorin Gligor
Cum au fost construite piramidele egiptene
Aztecii, mayaşii şi vechii egipteni sunt trei civilizaţii diferite, dar cu un numitor
comun: piramidele.
Dintre cele trei mari culturi, egiptenii au creat standardele unei piramide
clasice: un monument masiv cu o bază pătrată şi patru laturi care se unesc într-un
punct. Aztecii si mayaşii şi-au construit piramidele în trepte succesive, care se
încheiau cu un acoperiş plat. Motivele pentru care egiptenii au ales să îşi construiască
piramide cu vârful ascuţit sunt de natură religioasă. Zeul egiptean al soarelui, Ra, era
considerat tatăl tuturor faraonilor. Despre acesta se spune că s-a autocreat dintr-o
movilă de pământ care avea forma unei piramide, după care i-a creat şi pe ceilalţi zei.
Timp de secole, misterul care înconjura piramidele a înfierbântat spiritele în rândul
oamenilor de ştiinţă, dând naştere unor puternice controverse. Pentru că tehnica
necesară construirii unor astfel de giganţi este complexă, mulţi au susţinut că
piramidele au fost construite de extratereştri sau de către egiptenii deţinători ai unei
tehnologii avansate, care a fost pierdută cu vremea.
Donald Redford, profesor de studii clasice, susţine că, deşi complicat, procesul
construirii unor astfel de monumente nu este imposibil, chiar şi pentru vremurile în
care acestea au fost ridicate. Estimările acestuia sugerează că pentru a construi Marea
Piramidă de la Giza sunt necesari intre 20 000 şi 30 000 de muncitori, care vor
termina monumentul în aproximativ 23 de ani, în comparaţie cu o altă construcţie
grandioasă, catedrala Notre Dame din Paris, care a fost construită în 200 de ani.
Conform spuselor lui Redford, faraonii începeau construcţia unei piramide în momentul
urcării pe tron. Acesta stabilea încă de la început membrii de baza ai echipei care
aveau să îi ridice mormântul, formaă dintr-un arhitect, un inginer şi un şef-
constructor. Felul în care muncitorii egipteni tăiau pietrele pentru a le folosi în
construcţii este încă subiect de studiu pentru cercetători. Instrumentele folosite pentru
modelarea materialelor mai puţin dure au fost identificate, dar încă se mai incearcă
identificarea instrumentelor folosite pentru pietre dure, cum ar fi granitul sau dioritul.
Redford susţine că forţa oamenilor era de ajuns pentru a mişca pietrele foarte
grele, în proces intervenind şi inventivitatea inginerilor, creatorii unor mini-sisteme
menite să uşureze munca fizică a muncitorilor.
Scepticilor care nu cred că aceste materiale grele de construcţii au putut fi
mutate fără maşinării, Redford le arată imagini cu muncitorii de pe şantierele
arheologice, care reproduc o echipă de 20 de muncitori, împingând un bloc de granit
de 2 tone şi jumătate. “Ştiu că este posibil, pentru că am participat şi eu la astfel de
acţiuni.”, spune Redford.
Sursa: Science Daily
Preluat de Ionescu Vlad
Cl. a XII-a A
Joc de inteligenţă
Tu trebuie să afli ce înseamnă literele. Ai ca exemplu Nr. 0.
Conform cu standardele de inteligenţă, dacă ştii mai mult de 19, eşti un geniu
Doar 2 membri ai MENSA au reuşit să facă tot. Vom vedea cum te descurci tu.
Barem: intre1 si 5 - Mediu, 6 - 11 Putin Inteligent, 12 - 18 Inteligent, 19 + Geniu

Nr. Secret Răspuns


0 24 O într-o Z
1 26 L în A
2 7 Z într-o S
3 7 M ale L
4 12 S în Z
5 66 V în B
6 52 C într-un P (FJi)
7 13 D în SSU
8 18 G într-un T de G
9 39 V în V T
10 5 D la un P
11 90 G într-un U D
12 3 S M (S V C A)
13 32 este T în G F la care A I
14 15 J într-o E de R
15 3 R la o T
16 100 B într-un L
17 11 J într-o E de F
18 12 L într-un A
19 13=FN pt U
20 8 T la o C
21 29 Z în F într-un A B
22 27 V în N T
23 365 Z într-un A
24 13 L într-o D de B
25 52 S într-un A
26 9 V într-o P
27 60 M într-o O
28 23 P de C în C U
29 64 P pe o T de S
30 9 P în A de S
31 6 M pentru a C la C
32 1000 A într-un M
33 15 O pe P unui O M

Preluat de Ionescu Vlad


Cl. a XII-a A
Ce ar trebui să ştim despre pentagramă

Simbolul este un semn, un obiect, o


imagine etc. care reprezintă indirect (în mod
convenţional sau în virtutea unei corespondenţe
analogice) un obiect, o fiinţă, o noţiune, o idee, o
însuşire, un sentiment etc.
Unul dintre cele mai vechi, mai folosite, şi
fără îndoială unul dintre cele mai controversate
simboluri este pentagrama.
Pentagrama este unul dintre cele mai
puternice şi persistente simboluri magice din
istoria omenirii, fiind importantă pentru multe
dintre culturile străvechi, de la cea maiaşă din
America Latină, la cea indiană, chineză, şi
egipteană. Au fost găsite inscripţionate pe zidurile Acest simbolism particular a persistat de-
peşterilor neolitice şi în desenele babiloniene, unde a lungul secolelor şi a avut o mare influenţă
este marcat simbolul planetei Venus, în mişcarea asupra teologiei şi diverselor tradiţii, fiind un
sa, considerat de fapt, simbolul secret al zeiţei simbol religios păgân.
Ishtar. În zilele noastre, termenul “păgân” a
Scripturile, în special ebraice, sunt devenit aproape sinonim cu venerarea
abundente în referinţe la pentagrame. diavolului – o eroare gravă. Cuvântul provine,
Primele pentagrame au fost inscripţionate de fapt, din latinescul paganus, care înseamnă
în vechile peşteri, pe stâncă, oamenii de atunci locuitor al zonelor rurale. “Păgânii erau, de
crezând că au o semnificaţie spirituală. fapt, ţăranii needucaţi, care practicau
În textele sumeriene pentagrama venerarea naturii. Atât de mare era teama
reprezintă cele 5 planete vizibile, iar acordînd Bisericii de cei care locuiau în villes (fr. sate),
aceasta cu matematicianul şi filozoful grec încât termenul “sătean” – vilain – a ajuns să
Pitagora, 5 reprezintă numărul omului din motivul denumească un suflet ticălos.
diviziunii corpului său, cap, mâini, picioare. Pentagrama este un simbol precreştin
Totodată, fiecare dintre cele cinci vârfuri ale asociat cu venerarea naturii. Anticii considerau
pentagramei reprezintă unul dintre cele 5 că lumea are două componente: cea feminină
elemente care constituie omul: focul, apa, aerul, şi cea masculină. Zeii şi zeiţele lor colaborau
pământul şi eterul. pentru a menţine echilibrul. Când masculinul şi
Adeptii lui Pitagora au marcat punctele sau femininul se aflau în echilibru, în lume domnea
unghiurile Pentagramei cu literele greeceşti armonia; dezechilibrul ducea la haos.
UGIEIA. Literele erau aşezate pe colţurile Pentagrama este reprezentativă pentru
pentagramei, aranjate în sens invers al acelor de componenta feminină a tuturor lucrurilor – un
ceas începând din colţul din stânga jos aşa: U, G, concept pe care istoricii religiei îl denumesc
I, EI, A. Literele care marcheaza colţurile “sacrul feminin” sau “Zeiţa”. Religiile antice se
Pentagramei sunt primele litere din cuvintele bazau pe ordinea divină a naturii.
greceşti pentru elementele:
U: Hudor = Apa
G: Gaia = Pamant Anticii erau uimiţi de faptul că planeta
I: Idea = Idee sau Hieron = lucru divin Venus descria o dată la 4 ani o pentagramă
EI: Heile = Caldura Soarelui sau perfectă. Datorită acestui ciclu, grecii au fixat
Th: Therma = Caldura olimpiadele o dată la 4 ani, iar simbolul oficial
A: Aer al acestora era chiar pentagrama.
Steaua cu cinci colţuri, cu vârful orientat
în sus, simbolizează microcosmosul, omul
Primii creştini au folosit pentagrama ca întrupat, calea prin care lumea elementară,
emblemă, crezând că este reprezentarea materială a primit perfecţionarea spirituală.
Cristului, iar mai târziu pentaclul a devenit foate
important pentru multe doctrine esoterice
medievale şi renascentiste care credeau în
sistemele alchimiei Kabbalei şi Ceremonialului
Magic.
Magicieni, care practicau ritualurile, precum
grecii, foloseau pentagrama ca un microcosmos
al corpului uman.
Practica Ritualului Magic a fost folosită
pentru a crea o situaţie de apropiere de
Dumnezeu prin folosirea simbolurilor şi a
ritualurilor.
Dar între pentagramă şi Creştinism au fost
multe conexiuni înainte de cruce, care era doar
o emblemă preferată, folosită pentru bijuterii şi
Este simbolul luptei şi ascendenţei
amulete. Ea era asociată celor cinci răni ale
noastre pentru a deveni una cu Spiritul.
Christului şi pentru că putea fi trasată dintr-o
singură mişcare a peniţei, cu Alpha şi Omega ca
unul.
Pentagrama a fost de asemenea expresia
secretelor gnostice care aveau ascunse şi alte
istorisiri creştine.
Adopţia pentaclului ca simbol satanic este
relativ recentă, inscripţiile sale fiind Alexandra Mustăţea
reprezentarea Magiei Negre, care simbolizează Cl. a XI-a B
triumful materiei şi dorinţele individuale peste
dogmele religioase. Informaţii prelucrat din sursele:
În Francmasonerie, pentagrama se referă la www.biomagikstar.ro/simboluri_magice.html
Codul lui da Vinci de Dan Brown
Steaua Arzătoare, şi câteodată simbolizează
descendenţa divină a Christului în lumea
materială, iar ca adaos la simbolismul
pitagoreic, ea reprezintă Steaua Bethleemului.
Cei mai vestiţi astronomi

De obicei, se afirmă
că astronomia este una
dintre cele mai vechi
ştiinţe. Se mai
menţionează că
începuturile astronomiei
ar data din epoca culturii
asiro-babiloniene, care
înflorea în Mesopotamia,
cu circa 3 – 4.000 de ani
î.e.n. S-au descoperit o
serie de oase pe care
erau gravate fazele Lunii,
ce datează din jurul
anului 35.000 î.e.n. În realitate, se crede că începuturile astronomiei sunt ai
vechi, ele putându-se situa în momentul apariţiei poziţiei bipede la om, ceea
ce i-a permis să vadă şi să observe cerul.
Date mai sigure, bazate pe scrieri, avem din Grecia Antică. Dacă am
căuta să exemplificăm cu nume ilustre unele realizări ale astronomiei
elenistice, un putem să nu-i cităm pe unii din marii filosofi. Astfel, Tales din
Milet (sec. VII – VI î.e.n.) era considerat un iscusit astronom; Pitagora
(c. 560 – c. 500 î.e.n.), care denumeşte cerul “cosmos” şi declară Pământul
este sferic; Parmenide din Eleea (c. 540 – c.450) a susţinut şi el această
teorie şi a afirmat că “Luna, mişcându-se în jurul Pământului, iluminează
nopţile cu o lumină împrumutată”.
Viziuni şi concepţii aproape de realitate a susţinut şi Democrit din
Abdera (460 – 360 î.e.n.), care a interpretat corect aspectul albicios al Căii
Lactee, prin prezenţa nenumăratelor stele slabe pe care ochiul omenesc un le
poate distinge, fapt confirmat dupa circa 2.000 de ani prin primele obsrvaţii
telescopice ale lui Galilei.
Timp de 2.000 de ani, cunoştinţele despre Univers s-au acumulat
graţie activităţii neobosite ale unor savanţi ca Brahe, Copernic, Galilei şi alţii.
Aristah din Samos (310 – 230 î.e.n.) a fost elevul lui Straton din
Lampsakos. S-a păstrat o singură lucrare a lui: “Despre dimensiunile şi
distanţele Soarelui şi Lunii”, unde încearcă să determine distanţe până la
Lună şi Soare. În ceea ce priveşte concepţia cosmologică a lui Aristah, lui i se
atribuie teoria mişcării combinate a Pământului.
Hiparh din Niceea (c.190 – c.125 î.e.n.) este considerat cel mai
mare astronom al antichităţii greceşti. El ajunge la o apreciere foarte exactă
a lungimii anului, considerându-l ca având 365 zile şi un sfet fără 1/300
dintr-o zi. El apreciază foarte exact şi durata lunii sinodice, la 29 zile 12 ore
44 minute şi 2,5 secunde. O altă contribuţie a lui Hiparh este alcătuirea unui
catalog de stele, conţinând peste 850 de aştri. În acest catalog, el împarte
stelele vizibile cu ochiul liber în 6 clase de strălucire, clasificare care, cu unele
perfecţionări, s-a păstrat până azi. Hisparh a introdus sistemul hexazecimal,
sistem folosit înainte numai de babilonieni, după care cercul se împarte în
360°, fiecare grad fiind compus din 60’,fiecare minut având 60”
Claudiu Ptolemeu (c.90 – c.168) dezvoltă sistemul geocentric care
îi poartă numele şi aduce îmbunătăţiri catalogului lui Hiparh. El calculează
paralaxa Lunii cu o precizie destul de mare.
Nicolaus Copernic (1473-1543). Prin 1512 – 1513, apare în
manuscris lucrarea “Micul comentariu”, în care Copernic îşi expune, într-o
formă simplă, nematematizată, principalele teze ale heliocentrismului. Opera
nemuritoare a lui Copernic are titlul “De revolutionibus orbium caelestium,
libri VI”, lucrare care a fost tipărită abia în 1835, după agitaţia provocată de
Galilei cu descoperirile sale telescopice, când aproape toate confirmările în
favoarea teoriei heliocentrice fuseseră obţinute.
Tycho Brache (1546 - 1601) a determinat precesia echinocţiilor la
51” pe an, cu lichidarea definitivă a “trepidaţiei”. Tot el a determinat cu
precizie înclinarea eclipticii la 23°31’ şi mişcarea anuală a perigeului şoarelui
la 45” (în loc de 61”). Catalogul său cu poziţiile precise a 777 stele un avea o
eroare mai mare de 1’
Galileo Galilei (1564 – 1642) îşi construieşte singur o seri de lunete
cu care începe să observe cerul şi să facă descoperiri de o importanţă
capitală. În primul rând, observând Luna, descoperă munţii lunari şi
formaţiunile caracteristice, asemănătoare craterelor vulcanice sau circurilor.
Desenează o hartă a Lunii destul de rudimentară şi denumeşte zonele mai
închise “mări”. Observând câmpurile stelare, el descoperă nenumărate stele
noi: 36 de stele în Pleiade, iar în Calea Lactee, o mulţime de stele. Galilei
descoperăcei 4 sateliţi mari ai planetei Jupiter, observă petele solare şi le
interpretează corect, determinând şi perioada de rotaţie a Soarelui. Principala
operă astronomică a lui Galilei este “Dialogo…”, în care el compară cele 2
sisteme ale lumii, cel ptolemeic şi cel copernican, ceea ce atrage mânia
clerului, care, prin intermediul Inchiziţiei, îi intentează un proces rămas
celebru în urma câruia este silit să abjure. După această abjurare, legenda
spune că Galilei ar fi rostit celebra expresie “E pur si move!” (Şi totuşi se
mişcă!)
Johann Kepler (1571 – 1630). În anul 1609 apare lucrarea lui
Kepler “Astronomia nova…”, în care sunt enunţate primele 2 legi, dintre cele
3 cunoscute sub numele de “legile lui Kepler”. Legea I spune ca “planetele se
mişcă pe orbite eliptice, având Soarele în unul dintre focare”; legea a II-a
spune că “raza vectoare mătură arii egale în timpuri egale”. În 1619 publică
“Harmonices Mundi”, în care apare şi legea a III-a: “pătratele perioadelor
siderale de revoluţie sunt proporţionale cu cuburile semiaxelor mari.” Pentru
cele 3 legi de mişcare a planetelor, Keple a fost supranumit “legiuitorul
cerului”
Isaac Newton (1642 – 1727) construieşte primul telescop cu
oglindă. În al III-lea volum al lucrării “Principiile matematice ale filosofiei
naturale”, el analizeză mişcările Lunii, planetelor şi cometelor. Pe baza
acestei lucrări fundamentale se va constitui o nouă ramură a astronomiei:
mecanica cerească.
William Herschel (1738 – 1822) a descoperit planeta Uranus
(1781). Ca realizări în Sistemul Solar mai putem cita descoperirea a 2 sateliţi
ai lui Uranus, Titania şi Oberon, şi rotaţia sa anormală, descoperirea a 2
sateliţi ai planetei Saturn, Mimas şi Enceladus, măsurarea peioadei de rotaţie
a lui Saturn şi a inelelor sale, descoperirea variaţiilor sezoniere pe planeta
Marte şi interpretarea benzilor de pe Jupiter ca fenomene din atmosfera sa.
El mai descoperă radiaţiile infraroşii, determină forma galaxiei noastre şi
descoperă foarte multe stele duble, care se mişcă în jurul centrului de masă
comun.
Urbain J.J. Le Verrier (1811 – 1877) calculează locul unde se află planeta
Neptun şi determină exact deplasarea periheliilor periheliilor planetelor.

Text adaptat de
Alexandra Mustăţea
Clasa a XI-a B
Ce ştim despre ”găurile negre”

Pe înţelesul tuturor, o
gaură neagră este o regiune
din spaţiu care are atât de
multă masă concentrată in
ea încât nici un obiect din
apropiere nu poate scăpa de
atracţia ei gravitaţională.
Având in vedere că cea mai
bună teorie despre gravitaţie
pe care o avem in acest
moment este Teoria
Generală a Relativitaţii a lui
Einstein, trebuie sa folosim
nişte rezultate ale ei pentru a intelege găurile negre mai in detaliu. Dar să începem
mai uşor, gândindu-ne la graviţatie sub circumstanţe destul de simple.
Să presupunem că ne aflăm pe suprafaţa unei planete. Aruncăm o piatră pe
direcţie verticală. Presupunand că nu o aruncăm prea tare, ea se va ridica un pic,
dar pâna la urmă acceleraţia datorată gravitaţiei planetei o va face sa cadă din nou.
Daca aruncăm piatra destul de tare am putea s-o facem să scape total de gravitaţia
planetei. Se va ridica la nesfârşit. Viteza cu care aruncăm o piatră pentru ca ea să
scape de atracţia gravitatională a planetei se numeşte 'viteză de evadare'.’Viteza de
evadare’ depinde de masa planetei: daca o planeta este extrem de masivă, atunci
gravitaţia ei este foarte puternică, deci viteza de evadare este foarte mare. O
planetă mai uşoara va avea o viteză de evadare mai mică. Viteza de evadare
depinde de asemenea de distanţa la care ne aflăm de centrul planetei: cu cât
suntem mai aproape, cu atât mai mare viteza de evadare. Viteza de evadare a
Pamântului este de 11,2 km/s, in timp ce aceea a Lunii este de doar 2,4 km/s.
Acum să ne imaginăm un obiect cu o concentraţie enormă de masa intr-o
atât de mică rază incât viteza de evadare este mai mare decât viteza luminii. Deci,
cum nimic nu poate merge mai repede decât lumina, nimic nu poate scăpa din
câmpul gravitaţional al obiectului. Chiar şi lumina va fi trasă inapoi de gravitaţie şi
nu va fi in stare să scape.
Ideea unei concentraţii de masa atât de densa incât nici lumina nu poate
scăpa dateaza incă din timpul lui Laplace in secolul XVIII. Aproape imediat dupa ce
Einstein a dezvoltat relativitatea generală, Karl Schwarzschild a dat soluţia ecuaţiei
matematice care descria un astfel de obiect. Abia mult mai târziu, prin 1930,
datorită muncii lui Oppenheimer, Volkoff si Snyder, oamenii s-au gândit ca acest tip
de obiecte chiar există in Univers. Aceşti cercetători au arătat ca atunci când o stea
suficient de masivă rămane fară combustibil, nu mai e în stare să reziste împotriva
propriei atracţii gravitaţionale, si colapsează intr-o gaură neagră.
În relativitatea generală, gravitaţia este o manifestare a curburii spaţiu-
timpului. Obiectele masive distorsionează spaţiul si timpul, astfel incât regulile
uzuale ale geometriei nu se mai aplică. Lângă o gaură neagră, distorsiunea spaţiu-
timpului este foarte severă şi din această cauză găurile negre au nişte proprietăţi
foarte ciudate. O gaură neagră are ceva ce se cheamă 'orizontul evenimentului'.
Acesta este o suprafaţă sferică ce marchează graniţa găurii negre. Poţi "intra" in
gaură prin acest orizont, dar nu mai poti ieşi niciodată. De fapt, odata ce ai trecut
de orizontul evenimentului, eşti condamnat să te apropii din ce in ce mai mult de
'singularitatea' din centrul găurii negre.
Ne putem imagina orizontul evenimentului ca fiind locul unde viteza de
evadare este egală cu viteza luminii. In afara acestui orizont, viteza de evadare
este mai mică decât viteza luminii, deci dacă turaţi motorul îndeajuns, puteţi scăpa
de atracţia gravitatională. Dar dacă vă aflaţi în interiorul orizontului, oricât ce
puternic ar fi motorul tot nu veţi scăpa.
Orizontul are nişte proprietăţi geometrice foarte ciudate. Pentru un
observator care stă nemişcat la distanţă mare de gaura neagră, orizontul pare a fi o
suprafaţă sferica frumoasă şi statică. Dar odată cu apropierea de orizont, ne dăm
seama că are o viteză foarte mare. De fapt se miscă spre exterior, relativ la
singularitate, cu viteza luminii! Asta explică de ce e uşor să treci orizontul spre
interior, dar e imposibil s-o faci in direcţia opusă.
E foarte ciudat. Orizontul e static, dar dintr-un anumit punct de vedere el
poate fi considerat ca fiind in mişcare. Spus mai plastic, el trebuie să fugă atât de
repede numai ca să rămaâna pe loc.
Odată intrat in orizont, spaţiu-timpul este distorsionat atât de mult incât
coordonatele care descriu distanţa radială şi timpul işi schimbă rolurile. Adică "r",
coordonata care arată cât de departe suntem de centru, devine o coordonată
asemănătoare timpului, iar "t" devine asemănătoare spaţiului. O consecinţa a
acestui fapt este aceea că nu te poţi opri din mişcrea spre un r din ce în ce mai mic,
la fel cum in circumstanţe obişnuite nu te poţi opri din mersul spre viitor (adică spre
valori din ce în ce mai mari ale lui t). În final, ne vom lovi de singularitate la r=0.
Am putea încerca s-o evităm, turând motorul, dar e inutil: nu conteaza direcţia în
care mergi nu-ţi poţi evita viitorul.
Încercarea de a evita singularitatea, odată trecut orizontul evenimentului, e la fel ca
şi cum ai încerca să eviţi ziua de mâine.
Numele "gaură neagră" a fost inventat de John Archibald Wheeler, şi s-a
incetăţenit datorită faptului că are mai mult lipici, decât celelalte dinaintea lui.
Înaintea lui Wheeler, aceste obiecte erau uneori denumite "stele îngheţate".
Presupunerile astronomilor spun că mijlocul galaxiei noastre este o gaură
neagră imensă.

Prelucrare de Andrei Martin


Cl. a XI-a B
Sintetizatoare

Definiţie:

Un sintetizator este un instrument


muzical electronic capabil să producă o
varietate de sunete prin generarea şi
combinarea a diferitor frecvente. Sunetele
sunt apoi redate prin căşti sau difuzoare.
Tipuri de sintetizatoare:
1. Analog – sunt acele tipuri de
sintetizatoare care folosesc circuite
analogice pentru a crea sunete. Pentru
a modifica sunetele, ele folosesc filtre
de frecvenţă joasă şi filtre de
frecvenţă înaltă oscilatoare de
frecvenţă joasă şi modulatoare. Există
3 tipuri de impulsuri electronice pentru crearea sunetelor: triunghiulare,
pătrate şi sinusoidale. Exempe Moog Minimoog, ARP Quadra, Dave Smith
Evolver;
2. Digitale – sunt acele tipuri de sintetizatoare care folosesc procesare digitală
de semnale şi modulaţie de frecvenţă pentru a crea sunete de înaltă calitate,
care sunt controlate de un procesor. Pentru a distorsiona sunetele se folosesc
knob-uri de Cutoff, Delay, şi joystick-uri de înalălţime a sunetului
(portamento) şi modulaţiedigitală. Restul efectelor, cum ar fi Sawtooth, sunt
controlate de procesor, şi pre-setate. Exemple: Access Virus TI, Clavia Nord
Wave, Yamaha PSR-S900, Roland Jupiter 8, Oberheim OB-8;
3. Sampler – sunt acele tipuri de sintetizatoare fără sunete proprii, ci care
folosesc sunete înregistrate de utilizator, introduse în aparat prin intermediul
unui mediu de stocare (floppy-disk, CD). Utilizatorul are control absolut
asupra sunetelor, el putând să le repartizeze pe oricare clapă a
instrumentului, să le modifice înălţimea, durata etc. Exemple: E-MU Emulator
2, E-MU E-max, Yamaha Tyros 3;
4. Vocoder – sunt acele sintetizatoare fără clape, utilizate în distorsionarea vocii
umane. Au fost folosite (şi inventate) pentru prima dată de trupa germană
Kraftwerk la începutul anilor 70.

Exemple de utilizatori de sintetizatoare (clapari) celebri:


Jean Michel Jarre, Alan Wilder, Stefan Phlaffe, Martin Gore, Andrew Fletcher,
Vince Clarke, Ralf Hutter, Karl Bartos, Florian Schneider, Wolfgang Flur, Christian
Lorenz, Liam Howlett, Yanny, Andy Bell, Rick Wakeman, Herbie Hancock, Chris
Lowe, Mike Oldfield, 2D, Tony Banks, Beck, Mike Barson, David Bowie, Gary
Newman.

Cristian Cernat
Cl. a IX-a B
Diferenţa dintre WRC şi IRC

Pentru prima dată în acest sezon, o etapă de WRC se suprapune (acelaşi


weekend) cu o etapă de IRC.Desigur, Raliul Portugaliei nu se poate compara ca şi
amploare cu Safari Rally din Kenya, cel puţin la ora actuală, dar aceasta ne dă
prilejul să comparăm cele două campionate.
Victoria din Curitiba Rally i-a deschis lui Kris Meeke un nou orizont. Pilotul
englez a mers bine şi la Monte Carlo, dar a ieşit de pe drum când era în poziţia de
lider, eşecul sau fiind considerat de unii ca previzibil. Însă după succesul din Brazilia
cariera sa a decolat…Meeke a obţinut în emisfera sudică prima victorie importantă
într-un raliu internaţional pentru un pilot britanic în ultimii trei ani. De asemenea, cu
excepţia a trei probe în Rusia, Raliul Curitiba a însemnat primul raliu de pământ
pentru el în trei ani şi al doilea cu tracţiune integrală în opt sezoane. Iar această
performanţă a fost obţinută în faţa “miticului” World Rally Championship. Paul Nagle,
analiticul său coechipier, face comparaţia între IRC si WRC.
„Sunt 100 de motive pentru care IRC este diferit de WRC. Dacă ultima întrecere este
vârful raliurilor, unde toată lumea vrea să participe, IRC este un campionat foarte
competitiv, cu multe echipe bune. Diferenţele majore apar însă în modul în care decurg
etapele. În IRC fiecare organizator poate adopta stilul său propriu de organizare a etapei, pe
când în WRC este obligatoriu modelul “trei zile - două treceri”. De asemenea, la recunoaşteri
sunt permise doar două treceri în WRC, pe când în IRC ai dreptul la trei”, spune Nagle. În
ceea ce priveşte automobilele există diferenţe. “Desigur modelele WRC sunt mai
puternice, dar cele Super 2000 sunt mai spectaculoase şi sună fantastic. De asemenea, în
WRC există mai multă politică şi toată lumea doreşte bani. În schimb, în IRC toată lumea
sare să te ajute. Aici lumea participă pentru că doreşte să concureze, nu pentru că are bani
să o facă!”
O altă diferenţă majoră o reprezintă politica privind furnizorii de pneuri. Dacă
în WRC totul este colorat în galben de la Pirelli, în IRC sunt prezenţi Pirelli, BF
Goodrich sau Yokohama şi nu există restricţii cu privire la numărul sau la tipul de
pneuri utilizate. “Suntem autorizaţi să tăiem pneurile, aşa cum se făcea pe vremuri în WRC.
De exemplu, în ziua secundă în Brazilia eram primii la start. Am tăiat pneurile pentru a nu fi
atât de dezavantajaţi şi astfel ordinea de start nu a mai avut o importanţă atât de
covârşitoare. Spre comparaţie, priviţi la Wales Rally GB de anul trecut cu zăpadă şi gheaţă
sau la Raliul Irlandei de anul acesta unde s-a mers cu pneuri de zăpadă pe drumuri de asfalt
ude”.
În mod evident este dificil să prevezi unde se va îndrepta campionatul
Intercontinental Rally Challenge. În curând, regulamentul tehnic WRC va fi identic cu
cel Super 2000. “Lumea se întreabă dacă nu ar fi mai bine ca WRC şi IRC să se unească,
dar eu sper să nu se întâmple. Cu siguranţă, raliuri ca acela de la Monte Carlo se “simt” mai
bine în IRC, pentru că pot să-şi păstreze faimoasa tradiţie. Uitaţi-vă la numărul de înscrişi
recent în WRC ! Acesta denotă multe, cu toate că WRC-ul este vârful raliurilor. În acelaşi
timp, IRC-ul are o atmosferă prietenească şi mai mulţi constructori decât în WRC”.

Eugen Silaghi
Cl. a IX-a B
Îndemânare şi pasiune

Activitatea de zi cu zi este astăzi foarte stresantă pentru cei mai mulţi


dintre noi şi asta înseamnă că relaxarea este mai importantă ca niciodată.
Dar, totodată, este disponibilă o mare varietate de activităţi pentru timpul
liber, aşa încât ne vine greu să ne hotărâm pe care să o alegem.
Dar de ce să alegem modelismul? Pentru că modelismul are câte ceva de
oferit fiecăruia: celor care doresc relaxare, celor care doresc mai multă
adrenalină, celor care vor să facă cercetare, celor care vor să înveţe tehnică
de înalt nivel, celor pasionaţi de pescuit - fie ei tineri sau în vârstă.
Modelism înseamnă pentru copii un sport tehnico-aplicativ care îi
învaţă principiile de funcţionare a unor importante mijloace de transport
(aero, navo, auto) şi care sunt abilităţile necesare pentru a realiza modele
funcţionale ale acestor vehicule. Apoi, dezvoltă spiritul de competiţie şi
dorinţa de a fi cel mai bun. Pentru adulţi, este un mijloc neîntrecut de
relaxare, de comunicare cu cei tineri, de a redescoperi plăcerea de a
construi, de a participa la competiţii - tot ce presupune un hobby complex şi
care tinde să vă menţină într-o bună formă fizică şi psihică.

GENERALITĂŢI

Cum funcţionează un sistem de radiocomandă?


Sunt 3 lucruri importante pentru această operaţiune:
- emiţătorul, adică cel care transmite semnale când dumneavoastră mişcaţi
stick-urile pentru a controla modelul, de exemplu viteza, direcţia şi
altitudinea aeromodelului.
- receptorul, care este instalat pe model şi este alimentat de un pachet de 4
acumulatori. Acesta primeşte semnale de la emiţător şi le transformă în
semnale electrice care sunt trimise la
servomecanisme
- servomecanismele, elementele finale de
execuţie, sunt motoare mici, conectate, de
exemplu, la cârmă sau profundorul unui
aeromodel, pentru a răspunde la comanda
pe care o executaţi dumneavoastră.
La automodele şi navomodele se pot folosi
staţii de radiocomandă cu două canale
pentru că acestea au nevoie de două funcţii,
adică motor (înainte - înapoi) şi cârma (stânga - dreapta).

La aeromodele este necesară o staţie cu patru canale pentru a controla


motorul (numai înainte), direcţia (stânga - dreapta), profundorul (sus - jos)
şi eleroanele (rotaţie în jurul axei longitudinale).
Ce tipuri de motoare folosesc modelele?
Majoritatea modelelor R/C moderne folosesc motoare cu combustie internă
(termice) sau motoare electrice care sunt alimentate din acumulatori
speciali.
Alegerea tipului de motor (electric sau termic) de cele mai multe ori
ţine de preferinţele personale.
Cum este posibilă pilotarea mai multor modele în acelaşi timp, în acelaşi loc?
Orice radiocomandă are banda ei de frecvenţă. Cele mai utilizate sunt
benzile de 35 MHz şi 40 MHz.
Pentru a opera mai multe modele în acelaşi timp, fiecare bandă este
împărţită în mai multe canale. Deci, de exemplu, în banda 35 MHz, canalul
60 are frecvenţă 35.000 MHz, pe când canalul 61 are frecvenţă 35.010 MHz.
Atâta timp cât fiecare model foloseşte un alt canal (adică o frecvenţă
diferită) nu există probleme.
Pentru a se putea schimba canalul, emiţătorul şi receptorul au câte un
cristal care poate fi schimbat în câteva secunde. Fiecare cristal are numărul
canalului şi frecvenţa trecute pe el, chiar dacă este pentru emiţător (Tx) sau
pentru receptor (Rx).

AEROMODELE

Dacă vreau să mă distrez puţin ?


Dacă doriţi să vă distraţi trebuie să căutaţi un model gata de zbor RTF.
Aceste modele sunt concepute pentru a fi uşor de zburat de către piloţii
începători şi sunt complet asamblate cu toate componentele de care aveţi
nevoie în cutie. Acest tip de modele, de multe ori, se poate include în
categoria jucăriilor. Nimic mai simplu. Trebuie însă specificat că în acest tip
de seturi, performanţa echipamentelor tehnice nu este întotdeauna cea mai
ridicată (radiocomanda, acumulator, încărcător). Performanţa tehnică o
puteţi alege numai atunci când dumneavoastră hotărâţi ce fel de
radiocomandă, încărcător, acumulatori, motor etc doriţi să folosiţi - şi atunci,
evident, nu mai vorbim despre seturi all-in-box RTF.
Cât de mult va trebui să construiesc ?
Aeromodelele sunt livrate în diferite forme şi dimensiuni. Dacă nu
doriţi să aveţi mult de asamblat, alegeţi un model aproape gata de zbor ARF,
care este asamblat în mare parte, iar tot ceea ce trebuie să faceţi
dumneavoastră este să instalaţi sistemul R/C, ampenajele şi motorul (termic
sau electric).
În general, unui începător îi trebuie 10-12 ore pentru a finaliza un ARF.
Unele aeromodele se asamblează mai repede şi, bineînţeles, timpul de
asamblare depinde şi de abilităţile dumneavoastră în domeniu. Dar nu vă
faceţi griji, instrucţiunile modelelor trainer moderne sunt clare şi nu necesită
cunoştinţe tehnice deosebite.

AUTOMODELE

Care sunt opţiunile ?


Alegerea automodelului
dumneavoastră depinde de ce
doriţi să faceţi cu el şi cât
doriţi să investiţi. Se poate
achiziţiona un automodel
normal pentru distracţie sau
unul pentru competiţii,
alegerea vă aparţine.
Automodelele se împart în
două categorii principale: on-road şi off-road.
Un automodel on-road este echipat cu amortizoare cu cursă mică fiind
recomandat a fi rulat pe piste cu suprafaţa relativ netedă.
Mulţi piloţi de automodele radiocomandate sunt pasionaţi să îşi piloteze
modelul pe orice teren, sărind peste denivelările inerente unui peisaj
neamenajat. Modele care pot rula pe astfel de suprafeţe se numesc off-road.
Ele au garda la sol mai mare şi sunt dotate cu amortizoare cu cursă lungă.
Cum aleg ?
În primul rând trebuie să vă hotărâţi dacă doriţi un automodel de pistă sau
off-road.
Următoarea dumneavoastră alegere este motorul, care poate fi cu
combustie internă sau electric. Majoritatea modelelor se livrează cu motor
inclus. Este bine de ştiut că atât automodelele electrice, cât şi cele cu motor
termic dezvoltă în mod obişnuit viteze cuprinse între 50 şi 80 Km/oră, iar
cele de competiţie trec chiar şi de 100 Km/oră.
Cât timp este necesar pentru asamblarea unui automodel ?
Cât timp doriţi să petreceţi construind automodelul dumneavoastră?
Dacă răspunsul este zero, atunci cumpăraţi un model gata de plecare RTR
(Ready To Run). Tot ceea ce este necesar pentru a rula modelul se află în
cutie.
În cazul în care doriţi să construiţi puţin pentru a termina modelul,
ceea ce vă trebuie este un model 90% montat. În general, asemenea
modelele necesită vopsirea caroseriei, aplicarea abţibildurilor şi instalarea
sistemului R/C. Cât vor dura aceste operaţiuni ? În general, aproximativ 5
ore.
Iar pentru cei cărora le place să construiască, achiziţionaţi un kit de
automodel, la care construirea, vopsirea şi instalarea sistemului R/C durează
aproximativ 20-30 ore depinzând de complexitatea kitului. În general,
instrucţiunile sunt foarte detaliate şi vă ghidează pas cu pas de la construcţie
până la primul rulaj.

NAVOMODELE

Ce tipuri de navomodele sunt disponibile ?

Există o mare varietate de navomodele, iar alegerea vă aparţine:


• machete statice
• navomodele cu pânze (veliere)
• navomodele de viteză
• yacht-uri cu motor
• nave multifuncţionale
• nave militare
• submarine
Toate navomodelele sunt kit-uri pentru construit?
Răspunsul este nu. Dacă nu doriţi să construiţi, atunci cea mai bună
alegere pentru dumneavoastră sunt navomodelele gata de lansare RTR
(Ready To Run) sau cele 90% construite din fabrică. Modelele RTR conţin tot
ceea ce aveţi nevoie şi sunt complet asamblate, în timp ce navomodelele
90% asamblate au nevoie de finisaj, aproximativ 6 ore de lucru sau chiar
mai puţin.
Dacă vă place să construiţi, există navomodele kit. Dacă doriţi să aveţi
un navomodel la scară, kitul este opţiunea pe care trebuie să o alegeţi.
Detaliul acestor modele este superb, dar timpul de construcţie va fi de peste
30 de ore.
Ce îmi mai trebuie ?
Dacă aţi ales opţiunea RTR, răspunsul este nimic.
Pentru navomodelele 90% ready şi kit-uri aveţi nevoie de echipament
radio, adică emiţător, receptor şi servomecanisme. Majoritatea
navomodelelor folosesc două canale, având de ales între radiocomanda cu
stickuri şi radiocomanda pistol – nu există alegere corectă sau greşită,
dumneavoastră decideţi ce doriţi. Restul accesoriilor sunt menţionate pentru
fiecare navomodel la „Accesorii necesare" (acumulator, încărcător pentru
acumulatori ...)
- Modelele mai sofisticate, cum ar fi cele la scară, vor avea nevoie de o
radiocomandă cu mai multe canale, astfel încât să puteţi opera şi
leduri, fum, tunuri cu apă, etc.
- Velierele au nevoie de vânt pentru a le împinge şi de un
servomecanism special denumit "vinci de navigaţie" pentru a controla
poziţia velelor. Aceste servomecanisme au puterea şi cursa mai mare
decât cele standard.
Ce trebuie să mai ştiu ?
Mai sunt câteva mici
accesorii necesare.
Pentru navomodelele
electrice este nevoie de
regulator, acumulator
cu 6-8 celule şi
încărcător, iar pentru
cele termice,
combustibil şi cuplă
pentru bujie.

Cristian Puie
Cl. a IX-a B
Lumea jocurilor de azi

Mai nou, putem vedea o serie de jocuri noi care stau la baza
formării copiilor,poate şi a adulţilor în lista de “fun”. În acest articol am
prezentat 3 jocuri noi pentru a face lumea jocurilor mai interesantă: un FSP
(First Person Shooter) numit Tom Clancy’s H.A.W.X..; un MMOG (Massively
Multiplayer Online Game) numit Second Life şi primul joc apărut pentru
DirectX 10 : Cryengine 3.
Ubisoft continuă seria evenimentelor care pun în centrul
atenţiei jucătorii români, sărbătorind apariţia noului joc
inspirat din universul Tom Clancy, dezvoltat la Bucureşti.
Producătorii români au creat prin Tom Clancy’s H.A.W.X.
un joc care să prezinte luptele aeriene ale secolului al
XXI-lea,purtate din carlingile avioanelor de luptă ultra-
moderne în scenarii fictive, palpitante, caracteristice
jocurilor şi romanelor semnate Tom Clancy.
Evenimentul de lansare a avut loc pe data de 21
martie la Muzeul Aviaţiei situat la adresa Str. Fabrica de Glucoză nr 2-4,
Sector 2, Bucureşti. La eveniment au participat Emil Gheorghe şi Daniel
Lazăr, producătorii jocului, care au dezvăluit toate secretele noului joc- Tom
Clancy’s H.A.W.X. Prezentarea a fost însoţită şi de o demonstraţie, în cadrul
căreia, piloţi ai Forţelor Aeriene Române s-au urcat în carlingile virtuale ale
avioanelor din joc şi au executat câteva dintre cele mai dificile misiuni. Nu
pot lipsi nici concursurile în cadrul cărora participanţii au putut câştiga
relicve legate de joc precum tricouri, postere, brelocuri speciale şi mult
aşteptatul joc-Tom Clancy’s H.A.W.X. Evenimentul a fost încheiat cu un tur
al muzeului şi o trecere în revistă a istoriei aviaţiei româneşti. Acest joc încă
nu se află pe trackere şi spun asta, deoarece piratarea e mare în ţara
noastră, dar puteţi descărca demonstraţia jocului de pe adresa următoare:
http://www.pixelrage.ro/news/H.A.W.X.-PC-Demo-7318.html.
Second Life e unul dintre cele mai vizate MMOG-uri ale momentului fiind o”a
doua viaţă”,doar la un click distanţă permiţându-ţi o o libertate absolută şi având
un engine grafic asemănător seriei Sims.
Second Life este o lume virtuală 3D, bazată pe înscriere, oferită publicului
larg din 2003, de către Linden Labs din San Francisco, companie întemeiată de
fostul CTO de la RealNetworks, Philip Rosedale. Lumea Second Life constă de fapt
într-o reţea de servere deţinute şi întreţinute de Linden Labs, cunoscută sub numele
de "tabel". Second Life le oferă clienţilor săi, numiţi "rezidenţi", unelte prin care să
modifice lumea virtuală şi să participe la economia acesteia, care a început de
curând să capete importanţă şi în lumea reală. Cei de la Linden Labs au declarat că,
în septembrie 2005, activitatea economică din Second Life a generat nu mai puţin
de 3,5 milioane USD. La ora 8:05:45 AM, fus orar Pacific, pe 18 octombrie 2006,
populaţia Second Life a ajuns la un milion. Second Life este cea mai populară lume
virtuală inspirată de romanul SF din 1992 al lui Neal Stephenson, "Snow Crash" şi
de mişcarea literară "cyberpunk". Stephenson descrie în cartea sa conceptul de
"metavers", lumea virtuală în care oamenii trăiesc la începutul secolului al XXI-lea ,
idee de la care a pornit şi Second Life, precum şi alte lumi virtuale competitoare ca
Active Worlds, There, Entropia Universe sau Dotsoul.
Second Life este un MMOG - Massively Multiplayer Online Game care simulează
viaţa reală, incluzând aici timp şi spaţiu, forme de relief, teritorii, oraşe, populaţie,
societate, economie şi divertisment. Toate acestea sunt însă create de utilizatori,
care au practic puterea de a face orice în limita legilor impuse de creatorii Linden
Lab. Mai pe scurt, Second Life poate fi considerat un simulator de viaţă între "The
Sims" şi lumea trilogiei "The Matrix". Locuitorii din Second Life sunt
numiţi"rezidenţi" şi sunt reprezentaţi de un avatar, adica forma de apariţie vizuală
pe care o pot crea după bunul plac. O singură persoană poate avea mai multe
conturi, deci mai mulţi"rezidenţi", dar şi un "rezident" poate avea mai multe
avataruri. Toate "script-urile" şi obiectele 3D din Second Life sunt create de
rezidenţi prin folosirea programului de creaţie din joc, însă animaţiile, textele şi
sunetele sunt create în afara jocului.
Cryengine 3

Crytek a venit la Game Developers Conference 09 cu o demonstraţie


pentru Cryengine 3.
Noul engine grafic rulează pe PC,XBOX 360,PS3.Cryengine 3 conţine
numeroase îmbunătăţiri între care: simularea materialelor,sute de surse de
lumină, de efectele ”real time soft particle”,“real time dynamic global
illumination”, “motion blur”, “depth of field”, ”natural lighting”,” soft
shadows”şi o mulţime de opţiuni suplimentare.

Francisc Gomboş, Alin Chiş


Cl. a X-a A
Ecrane ”vii”

V-aţi întrebat vreodată cum funcţionează ecranele pe care doar atingându-le


cu degetul, ele vor “simţi” ceea ce doreşti tu să faci? Funcţionarea constă în
aplicarea unui curent de intensitate mică asupra unui electrod special amplasat pe
marginea ecranului. În momentul în care utilizatorul atinge ecranul cu degetul, se
produce o mică perturbare electrică care este sesizată de interfaţa senzorului şi
apoi analizată pentru poziţionarea exactă pe ecran. În urma stabilirii poziţiei
atingerii pe ecran, interfaţa converteşte datele în coordonate x/y pe care le
transmite mai departe calculatorului. Interfaţa are rolul de a filtra semnalele
parazite şi este reglată pentru interacţiunea numai cu un corp uman, astfel încât
sunt eliminate atingerile accidentale cu alte obiecte sau perturbări produse de
impurităţi ori lichide.
Senzorul este constituit din mai multe straturi: un strat conductiv, suportul de
sticlă, un strat conductiv, electrodul senzorului, strat transparent protector
“ClearTek”, care îmbunătăţeşte rezistenţa la uzură şi protecţie.
Tehnologia capacitivă ClearTek oferă o acurateţe şi o sensibilitate deosebită a
atingerii utilizatorului, având în acelaşi timp şi o durabilitate remarcabilă. ClearTek
oferă rezistenţa la zgârieturi, lichide, substanţe chimice abrasive, împotriva
depunerii prafului. Un sensor ClearTek a fost testat într-un mediu de laborator
rezistând la peste 225 de milioane de atingeri fără o degradare semnificativă a
suprafeţei. Tehnologia capacitivă ClearTek este soluţia touch preferată pentru
aplicaţiile ce necesită o atingere rapidă şi precisă. Senzorul plat capacitiv Profile
încorporează tehnologii avansate de construcţie şi fabricaţie ce au ca rezultat un
design suplu, fin, ce asigură o instalare rapidă în monitoarele plate. Robusteţea
monitoarelor touch ClearTek este datorată unei pelicule transparente care măreşte
considerabil durabilitatea suprafeţei mărind rezistenţa la zgârieturi şi
substanţe,materiale abrazive.
Comparativ cu tehnologia capacitivă, cea rezistivă foloseşte două suprafeţe
conductive electric, transparente, poziţionate la foarte mică distanţă una de alta şi
separate printr-o reţea foarte fină de puncte de izolaţie. În momentul în care
utilizatorul atinge un punct de pe ecran se produce contactul între cele două
suprafeţe şi interfaţa transpune poziţia atingerii în coordonate x/y pe care le
transmite computerului. Senzorii rezistivi au avantajul că pot fi operaţi cu ajutorul
unui ”creion” sau chiar cu mâna înmănuşată, sunt mai ieftini şi mai usor de produs
decât cei capacitivi, astfel fiind preferaţi de producătorii de echipamente sau
integratori pentru folosirea lor în sisteme mai ieftine de uz curent sau industriale.
De asemenea şi un senzor rezistiv are avantajul de a rezista la praf, lichide sau alte
impurităţi şi oferă utilizatorului un ”feedback” prin mica rezistenţă la
atingere.(comparativ cu un senzor capacitiv care nu necesită apăsare)
Tehnologia rezistivă 5-wire asigură o atingere rapidă, precisă şi fiabilă în
cazul în care flexibilitatea reprezintă cea mai importantă cerinţă. Senzorul 5-wire
răspunde la atingerea făcută cu degetul,carte de credit,sau chiar şi cu degetul
printr-o mănuşă. Tehnologia rezistivă 5-wire a fost testată în mediu de laborator
rezistând la peste 35 de milioane de atingeri mecanice fără o degradare
semnificativă a suprafeţei. Senzorul 5-wire utilizează o tehnologie sofisticată pentru
a menţine acurateţea într-o gamă variată de medii de-a lungul duratei de utilizare a
produsului.

Gorgan Ovidiu şi Mocuţa Dragoş


Cl. a X-a B
Datarea cu carbon radioactiv

Majoritatea metodelor de datare a artefactelor folosesc tehnici


bazate pe proprietăţile anumitor substanţe chimice radioactive. Cea mai
cunoscută metodă este datarea pe bază de radiocarbon, cunoscut şi drept
carbonul-14.
Datarea cu carbon radioactiv, presupune determinarea timpului de
dezintegrare pentru carbon 14 , 146C
şi carbon 12, 12
6C
. Timpul de
înjumătăţire pentru izotopul de carbon radioactiv, carbon 14, este de
aproximativ 5570 ani.
Datarea cu carbon-14 permite determinarea vârstei artefactelor de
origine biologică nu mai vechi de 50-60 de mii de ani. Metoda este folosită
în special pentru datarea oaselor, obiectelor vestimentare, lemnului şi
fibrelor vegetale produse ale
activităţilor umane în trecutul
relativ recent, din punct de
vedere arheologic, al planetei.
Cum ia naştere carbonul-14
pe Terra?
Radiaţia cosmică
penetrează permanent
atmosfera terestră. Se
estimează că fiecare dintre noi
intră în contact, în fiecare oră,
cu nu mai puţin de o jumătate
de milion de raze cosmice.
Atunci când razele cosmice vin
în contact cu atomii din
compoziţia atmosferei, ele dau
naştere unei raze cosmice secundare sub forma unui neutron cu surplus
energetic. Acesta din urmă, la rândul său, se ciocneşte cu un atom de azot
(7 protoni, 7 neutroni), rezultând astfel un atomcarbon-14 şi un proton
(atom de hidrogen).
Prin datarea cu Carbon radioactiv,se urmăreşte de fapt măsurarea
activităţii carbonului actual dar, totodată, presupunându-se că în momentul
morţii, cantitatea de Carbon a rămas aceiaşi. Pe timpul vieţii, cantitatea de
carbon rămâne constantă, cantitatea de carbon primită fiind egală cu cea
eliberată.
În momentul morţii, nu se mai asimilează şi nu mai există schimb de
carbon radioactiv, astfel prin măsurarea activităţii carbonului la momentul
actual, şi comparând-o cu cea de la momentul morţii, se determină timpul,
adică vârsta probei.
Carbonul-14, care apare ca urmare a interacţiunilor dintre
atmosfera terestră şi radiaţia cosmică, se combină cu oxigenul atmosferic
dând naştere atomilor de dioxid de carbon, pe care plantele îl absorb şi îl
stochează în fibrele vegetale prin fotosinteză. Atomii de carbon sunt
prezenţi în natură în proporţie covârşitoare sub forma izotopului carbon-12,
care nu este radioactiv. Proporţia în care cei doi izotopi sunt răspândiţi în
natură este una constantă, cel puţin în aer şi în interiorul organismelor vii,
plante sau animale.
Aproximativ unul dintr-un trilion de atomi de carbon este de tip
carbon-14. Deşi atomii de carbon-14 se dezintegrează cu o rată de
înjumătăţire constantă, radiaţia cosmică dă naştere altora, păstrându-se
astfel raportul dintre carbon-14 şi carbon-12 în interiorul organismelor vii.
Raportul dintre carbon-14 şi carbon-12 este acelaşi pentru toţi oamenii, iar
această proporţie se păstrează şi în cazul plantelor sau animalelor.
Datarea unei fosile
Când un organism moare, preluarea de carbon-14 din atmosferă sau din
hrana de natură vegetală sau animală încetează. Raţionamentul este valabil şi
pentru plante, în cazul cărora fotosinteza nu se mai produce. Numai că
procesul de dezintegrare radioactivă a carbonului-14, deja existent în structura
organismelor moarte, fie ele animale sau plante, continuă. Dacă izotopul de
carbon-14 are o perioadă de înjumătăţire de 5700 de ani, cantitatea de
carbon-12 nu se schimbă nici după moartea organismelor vii. Estimând
procentul de atomi de carbon-14 raportaţi la atomi de carbon-12 dintr-o
mostră prelevată din rămăşiţele vegetale sau animale dezgropate în siturile
arheologice, oamenii de ştiinţă pot estima cu o precizie mulţumitoare
vechimea mostrei, deci a artefactului sau rămăşiţelor umane, după caz.

Informaţii prelucrate de:


George Mierluţ
Cl. a XII-a A
Rusaliile – Ielele

A şaptea duminică de după PAŞTI,


numită DUMUNICA RUSALIILOR(conform
calendarului creştin ortodox anul acesta se va
sărbători pe 7 iunie), prilejuieşte amintirea
unor vechi credinţe în existenţa RUSALIILOR,
spirite ale morţilor, considerate răspunzătoare
de declanşarea unor boli reumatice sau
psihice.Numele de RUSALII provine de la
sărbătoarea romană ROSALIA, închinată
strămoşilor morţi înainte de vreme, cărora li se
aduceau ca ofrande trandafiri şi diferite
alimente. O straveche credinţă potrivit căreia
pronunţarea numelui unor spirite, demoni sau
zei, însemnă şi o invocare a lor, a dus la o mulţime de apelative indirecte în
ceea ce priveşte RUSALIILE. Astfel, întalnim nume precum IeIele,
Vantoasele, Frumoasele, Cele Sfinte, Zânele, Cele Nepomenite,Dânsele,
Şoimanele etc. Dintre acestea, poate cea mai cunoscută este aceea de
iele(de la pronumele “ele”).
IELELE , NEBUNELE
Ielele sunt considerate duhuri rele sau vânturi rele (deşi atributele lor
nu sunt întotdeauna malefice), cu infăţişarea unor fete sau femei frumoase,
fie babe hidoase. Fete sau babe sunt cele două ipostaze ale aceloraşi fiinţe
mitice, care mor şi renasc o dată cu timpul calendaristic, pentru că, la
origine, RUSALIILE se sărbătoreau la începutul primăverii. În sprijinul acestei
idei vine şi faptul că , pe la sfârşitul secolului al XIX –lea, în unele zone,
ielele erau considerate drept duhuri cu faţă frumoasa şi cu spatele ca o
scorbură de copac uscat şi putred. O altă explicaţie ar putea fi că, deşi la
origine erau considerate bătrâne urâte, diferitele denumiri menite să le
îmbuneze au avut ca efect modificarea reprezentării lor.
Se spune că IELELE trăiesc în văzduh sau în locuri neumblate, că ar
umbla în cete (în numar impar, în special trei) ,însoţite de lăutari(fluieraşi şi
cimpoieri) şi că întind mese pe iarbă, beau şi joacă hora. Pe locul în care au
jucat, iarba se topeşte de parcă ar fi ars. După un timp apare o altă iarbă,
dar pe care vitele nu o mănâncă.
FÂNTANA TĂMĂDUITOARE
Conform tradiţiei populare, întalnirile cu Ielele nu sunt de bun augur.
Se zice că atunci, când cineva le aude sau le vede, este bine să se pună cu
faţa la pământ şi să nu se mişte ,altfel riscă să fie luat de RUSALII/IELE ,
care-l pocesc sau îl innebunesc. De asemenea, oamenii (mai ales femeile) nu
lucrează în această zi şi poartă la brâu pelin verde sau usturoi verde. În
ajun, ei culeg astfel de plante şi le pun sub pernă sau în pat. Mai sunt şi alte
plante cu rol de apărare, pe care ielele le amintesc la petrecerile lor: “Dacă
n-ar fi lăsat Dumnezeu
Leuştean şi odoleăn,
Avrămeasă, carteneasă,
Ar fi lumea toat-a noastră.
Cei luaţi de Iele nu se mai vindecă decât cu ajutorul descântecelor de
la mănăstire , prin jocul căluşarilor sau bând apă de la fântâna IELELOR.
Despre o astfel de fântână, din comuna BOŞOROD (judeţul Hunedoara)
,există şi o legendă: că, la începutul secolului trecut, un cioban, care dormea
sub un copac, ar fi fost îndemnat de “HELI FRUMOASE” (ALEA FRUMOASE)
să sape o fântână care să fie de leac. Timp de aproape un secol , oamenii au
venit să ia apă de aici pentru diferite leacuri, lăsând lângă fântână o lingură
de lemn şi un bănuţ. De câţiva ani, fântâna a fost mutată câţiva metri şi
cimentată, dar oamenii se duc acolol să se lecuiasca , lăsând în continuare
lingura de lemn sub bătrânul copac.
George Naghi
Cl. a XII-a B
SPORT
ACTIVITĂŢILE FIZICE ŞI EDUCAŢIA FIZICĂ ÎNTRE

FILOZOFI ŞI FILOZOFIE

Ştiinţele care studiază aptitudinile motrice au răspunsul


la locul şi rolul lor, dar nu au răspuns la timpul în care s-au
format şi s-au dezvoltat în perioada antichităţii. În aceste
demersuri de cunoaştere a mişcării fizice umane, considerăm
că este bine să se detemine propriul său spaţiu şi timp.

Istoria omenirii datorează mult efortului atletic antic,


pentru că a merge, a alerga, a sări, a arunca reprezintă etapele
primare ale devenirii umane, iar multiplicarea acestor mişcării,
ca exerciţiu primordial şi de rutină, a condus la toposul cotidian
al bipedului.

Unul dintre cele mai mari fenomene ale actualităţii este


SPORTUL, dar fenomenul cu adevărat colosal este acel aspect al antichităţii care
formeaza un mozaic deosebit de plăcut când coborâm în incomensurabila operă a
clasicior greci care îşi găseşte de multe ori ecoul şi în zilele noastre.

Sofişti versus activităţi fizice

Începând cu a doua jumătate a secolului V î.Hr., adepţii sofiştilor greci au


reprezenat o adevărată şi proprie revoluţie pedagogică şi au dus o profundă
mişcare a valorilor tradiţionale în civilizaţia greacă. Acest curent filozofic a introdus
prin adepţii săi un sistem politico-educativ, care s-a dezvoltat cu o mare repeziciune
în multe polisuri greceşti, dar mai ales în Atena, centrul politic şi cultural al Greciei.

În această perioadă, dorinţa din partea cetăţeanului era de a participa direct şi


activ la viaţa politică a comunităţii din care făcea parte. Acest aspect devenise o
exigenţă simţită nu doar în rândul aristrocraţilor, ci şi în rândul celorlalteor clase
sociale.
Vechiul ideal al ”eroului războinic” era destrămat puţin câte puţin, pierzând
semnificaţia şi întruchipându-se în idealul de atlet, văzut ca un simbol, ca un model,
ca o figură exemplară.

În perioada sofiştilor, exerciţiul fizic îmbinat „cu afacerile” cotidiene, devine


ocupaţie existenţială de bază, activitatea poate cea mai nobilă şi cea mai stimată a
omului grec. Caeşti învăţaţi ai antichităţii introduc în mentalitatea greacă obiectivul
suprem care este acela că omul trebuie sa fie superior şi puternic, să aibă ambiţie,
să se afirme în arta politică, dar să rămână în dimensiunea sportului.

Filosofia de bază în ceea ce priveşte educarea poporului, este aceea că


cetăţeanul trebuie să lupte pentru un ideal în arta politică, să pregătească spiritul
pentru o carieră de conducător, să-şi formeze personalitatea urmând idealuri.

Considerăm că o dată cu secolul al V-lea Î.Hr., scopul sofiştilor era acela de a


laiciza şi raţionaliza civilizaţia în toate aspectele ei şi anume, de la viaţa morală la
cea politică şi socială. Încercau să devieze interesul pe care-l aveau oamenii pentru
natură înspre om, să dea o mai mare valoare gândirii, astfel încât orice cetăţean să
poată elabora etica în mod ştiinţific, introducând-o într-o concepţie „utilă”.

Printre cei mai faimoşi putem aminti pe Protagoras, care în mod particular
susţinea că „omul este măsura tuturor lucrurilor şi că pentru a pregăti omul să
formuleze o opinie în care să identifice adevărul, nu mai era doar suficientă muzica
şi gimnastica” ci categoric trebuie să intervină şi filosofia. Prin acest pasaj,
considerăm că nu se încearcă să se dea deoparte educaţia fizică în detrimentul
educaţiei intelectuale, ci dimpotrivă, sp existe o îmbinare perfectă între cele două
educaţii.

Atitudinea sofiştilor faţă de educaţia fizică a fost uşor indiferentă şi un dispreţ


total cum susţin mulţi autori. Activitatea fizică rămâne în gândirea lor, în lor viaţa
cotidiană, cu scopuri igienice, medicale şi spectaculoase. Această idee a devenit
ulterior o componentă motorie în contextul educaţiei greceşti şi a contribuit excesiv
la dezvoltarea atletismului profesional sau mai bine zis la
naşterea unui adevărat şi propriu profesionalism.

Acest lucru atrage după sine ideea că se va continua cu


mişcrea fizică umană în toatăGrecia, dar nu cu obiectivul
principal al educaţiei şi al formării tânărului.

Corpul şi spiritul în viziunea lui Socrate

Cu Socrate (469-399 î.Hr) separarea idealului sportiv


de intelect atinge forme distincte şi evidente. Aproape
contemporan cu sofişti, cercetarea sa filozofică are la bază în esenţă omul.
Problema antropologică domină pe cea cosmologică, unitatea de a şti nu era
apropiată de cea a naturii ci de om, în comportamentul său practic, în raportul său
cu societatea şi cu statul, cu toate aspiraţiile şi ambiţiile sale.

Filozofia lui Socrate era destul de diferită de cea a sofiştilor. Spre deosebire de
sofişti care îşi promovau învăţăturile din oraş în oraş, Socrate în schimb încerca
singur să stârnească interesul interlocutorilor săi şi să imptegneze învăţăturile sale
în justiţie şi mai ales în fiinţa supremă OMUL.

Filozofia sa se ocupă în principiu de indicarea aspetului interior al omului


văzut în principiu cum a fost gândit şi de gradul de cunoaştere în care se află,
natura proprie şi modul propriu de comportament. În această viziune educaţia fizică
nu avea cu siguranţă un spaţiu autonom şi cultura corpului ceda locul culturii
spiritului, inevitabil concepută ca partea mai „nobilă” din fiinţa umană. Alţi filozofi
reiau în considerare educaţia corporală. Primul dintre toţi a fost Platon, dar nici el
nu a putut să facă abstracţie, să nu recunoască enorma importanţă a spiritului în
gândirea greacă. În Legile, la final menţionează superioritatea spiritului asupra
corpului, imortalitatea celui dintâi şi decăderea celui din urmă.

Platon şi viziunea sa despre activităţile motrice

Filozof athenian. Unul dintre cei mai mari


gânditori ai antichităţii. A întemeiat la Athena şcoala
filozofică numită Academia. Discipol al lui Socrate, care
apare ca purtătorul lui de cuvânt în dialogurile sale.
Adevărata realitate o constituie, după Platon, Ideile sau
Formele, esenţe inteligibile, constituind o existenţă în
sine în afara spaţiului şi timpului. Copiile sau umbrele
degradate ale Ideilor ar fi lucrurile din realitatea
sensibilă.

Acestea din urmă, fiind într-o continuă curgere,


devenire, nu au deplina realitate, nu pot fi obiect al
ştiinţei, ci numai al “opiniei”. Adevărata ştiinţă se
întemeiază pe “reamintirea” Ideilor, pe care sufletul nemuritor al omului le-ar fi
contemplat într-o existenţă anterioară.

Platon, discipol a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, a rămas în spiritul


maestrului cu filozofia sa. Privind opera sa din punctul nostru de vedere se poate
observa o îmbinare puternică între corp ca o simetrie umană şi suflet.

Platon acorda gimnasticii meritul de a promova două mari virtuţi cetăţeneşti:


bărbăţia şi reflexia. El reclamă gimnasticii o tratare ştiinţifică intrând în opoziţie cu
Filostrat, care atribuie gimnasticii o origine mitologică. Tot el arată că originea ei stă
în impulsurile fiziologice ale omului, în tendinţa spre mişcare a copilului. A fost
primul care a studiat atât fundamentele cât şi efectele psihologice şi fiziologice ale
mişcării, întemeind tratarea ştiinţifică a problemelor legate de educaţie. A încercat
să forţeze puţin înţelesul gimnastici introducând în această educaţie şi mijloacele
dietetice(alimentaţie, băi, masaj,etc) acestea făcând parte din câmpul igienei. În
ciuda faptului că în perioada sa erau cu totul şi cu totul alte concepţii, Platon a
susţinut că gimnastica este o sophia, argumentându-şi afirmaţiile prin faptul că
îngrijirile corpului se fac după reguli ştiinţifice.

Un alt aspect pe care Platon la adus în faţa grecilor antici prin raţionamentul
său este educarea femeilor la fel ca şi pe bărbaţi, încercând să arate că
mentalitatea spartanilor în ceea ce priveşte educaţia dată tinerelor fete este una
foarte bună. Singura diferenţă văzută de Platon este aceea a cultului frumosului,
văzând doar o idealizare ateniană. „Aşadar, dacă vom impune femeilor aceleaşi
îndatoriri pe care le impunem bărbaţilor, trebuie, de asemenea, să le dăm aceeaşi
educaţie. ... Dar pe bărbaţi i-am învăţat muzica şi gimnastica. ... Trebuie deci, ca
femeile să se ocupe şi ele de aceste două arte şi de arta războiului şi să fie tratate
în acelaşi fel cu bărbaţii”.

Aristotel şi peripatetismul

Născut într-o colonie greacă din Macedonia, la 18 ani


Aristotel a devenit elevul lui Platon la Atena şi pentru 20 de
ani a fost membru al Academiei. După moartea lui Platon,
un timp a locuit pe insula Lesbos, pentru ca mai apoi să
devină perceptorul tânărului Alexandru Macedon. În anul
335 Î.Hr. s-a reîntors la Atena şi a instituit o şcoală
denumită Lykeion, care trece prin istorie ca paripatetică,
probabil din cauza cuvântului peripatos.

Oamenii se disting de alte animale prin faptul că posedă raţiune şi putere de


gândire. Oamenii “conţin ceva divin - ceea ce numim intelect este divin”, iar
intelectul nostru este “divinul înăuntrul nostru”. Într-adevăr fiecare dintre noi este
un adevărat intelect, “căci el [intelectul] reprezintă ceea ce natura umană are mai
nobil şi mai elevat”.

Operele lui Aristotel privesc toate ştiinţele cunoscute în acel timp, fiind
caracterizate de o fineţe a analizei, de un raţionament sobru şi cu mult patos şi mai
ales cu o vastă stăpânire a lucrurilor empirice. Acest aspect reprezintă unul dintre
cele mai spectaculoase realizări care au fost atribuite unei singure minţi din
antichitate.
Aristotel spunea că „... această lume este într-adevăr o creaţie vie, înzestrată
cu suflet, viaţă şi raţiune”. Cu toate că accepta învăţătura gimnasticii, Aristotel
recomanda a se face exerciţii uşoare până la adolescenţă considerând dăunător să
se facă activităţi sportive de un efort maximal, pentru că energiile tinerilor trebuiau
îndreptate şi înspre studiu. El critica gimnastica atletică grea care solicitând corpul
împiedica dezvoltarea normală, iar aceasta trebuia să aibă pur şi simplu cracterul
formativ în prima perioadă a educaţiei.

Nu se poate omite faptul că Aristotel spunea că după adolescenţă se va putea


trece la exerciţi mai grele dar niciodată nu trebuie să obosim , în acelaşi corpul şi
mintea. „Cât despre vîrsta...care se întinde până la cinci ani, nu se poate cere de la
el nici o sforţare a minţii, nici osteneli violente, care ar împiedica creşterea. Dar i se
poate cere activitatea necesară, ac să înlăture lenevirea deplină a corpului. Atunci
se pot împinge copii la mişcare cu diferite mijloace, adr mai cu seamă prin jocuri; şi
jocurile ce i se dau nu trebuie să fie...nici prea anevoioase, nici prea uşoare”.

Concepţia filosofică a lui Aristotel asupra gimnasticii era diferită de cea a lui Platon,
de fapt o introducere în ambientul unei filosofii naturaliste, valorificând mai mult
aspectul medical decât aspectul formativ, util pentru a păstra sănătatea (gimnastica
medicală) şi pentru apărarea statului (gimnastica militară), dar în orice caz
insuficientă pentru realizarea naturii omului. Astfel, chiar dacă nu a ajuns la punctul
de a o exclude din educaţie, din diferite cauze (sociale, filozofice, umane, militare),
această disciplină a devenit o tehnică pentru scopuri secundare şi în mod succesiv
valorificate. Cu o oarecare măsură, în baza unei astfel de realităţi, în timpul
perioadei elenistice, gimnastica militară, profesională şi medicală, au început să
capete un mai mare caracter de specialitate şi s-au diferenţiat în mod reciproc.

prof. Alexandru Stoica


Istoria B-Boying-ului (Breakdance)

B-Boying-ul(cunoscut sub numele de


breakdance) apare ca un stil cu mult diferit de
celelalte stiluri de dans existente, încât, primul
lucru pe care oamenii îl întreabă este ceva de
genul: “unde învaţă toţi aceşti puşti să danseze
aşa?”. Pentru mulţi, acest stil de dans pare venit
de nicăieri. Însă, înainte de orice, b-boying-ul îşi
are originea - în anul 1969, în James Brown şi în
hit-ul său, la vremea aceea, “Get on the Good
Foot” iar mai apoi, Afrika Bambaataa.
La vremea când interpreta “Get on the Good
Foot”, James Brown făcea ceea ce într-un singur
cuvânt s-ar putea intitula Energie. Acest dans aproape acrobatic ajunge
foarte popular în rândurile puştanilor din zona New York, în acest timp “Good
Foot” devenind totodată un nou stil de dans, iar tradiţia break battle-urilor
este în sfârşit stabilită. Dansatorii de break se adună în locaţii precum
Harlem World, pe 116th Street în Harlem şi Battledancewise. “Good Foot”-ul,
care în curând îşi va schimba denumirea în B-Boy şi la scurt timp după asta
în Breakdance, era foarte diferit de ceea ce vedem în ziua de azi. Lipseau
multe dintre elementele de tehnică de acum: Headspin, Backspin s. a. Era
ceea ce acum numim “old style B-Boying”. Constă în elemente de podea, sau
Foot Work, dar într-un fel era mai complex decât ceea ce vedem astăzi. Pot
exista unele mici variaţii la Headspin si Backspin, acestea fiind totuşi minore,
însă “Foot Work”-ul câteodată implică unele mişcări de picioare extrem de
complicate, fiind realizate totodată foarte rapid.
Printre practicanţii b-boying-
ului de stil vechi foarte apreciaţi se
numărau şi membrii unor bande de
stradă din Bronx-ul de sud; se
poate afirma că istoria B-Boying-
ului pe acele străzi a început cu
adevărat. Totul se desfăşura la
modul: break-battle în loc de battle
cu arme adevărate. Motivele puteau
fi: neînţelegeri apărute între
membrii grupărilor adverse,
câştigarea respectului adversarilor,
încălcarea teritoriului celeilalte bande şi altele, cea care câştigă competiţia
arătând prin asta că este mai puternică decât cealaltă. În unele situaţii
făceau o înţelegere: partea care pierdea nu se mai apropia de teritoriul
adversarului. Din nefericire însă, nu întotdeauna se evitau conflictele. De
cele mai multe ori erau pornite chiar în timpul competiţiilor, de către
participanţii care pierdeau. Nimănui nu-i place sa piardă.
În ziua de azi, confruntările violente de altădată din Bronx se ghidează
după conceptul de “fair-play”. În acest sens, s-a ajuns la crearea echipelor
de b-boys, ce exersează şi practică împreună. Noi grupări apar tot timpul;
unele dintre ele nu se mulţumesc doar la a repeta elementele deja
cunoscute, ci alocă un timp considerabil creării altora noi precum şi
exerciţiilor, scopul final fiind: o tehnică mai bună, un stil diferit şi o rapiditate
cât mai mare în execuţie.
Breakdance-ul, constând în poppin` ,
lookin` şi b-boyin`, are mulţi adepţi. La începutul
anilor `70 , grupul de phantomima “Shields &
Yarmel” a lansat un nou stil de dans, aşa numitul
“robot dance”, pe străzile din San Francisco. În
acelaşi timp, un adolescent face vâlvă: Michael
Jackson, devenit mai târziu “the king of pop”,
apare la un show TV împreună cu fraţii săi,
“Jackson 5″, şi entuziasmează adolescenţii din
toată America cu mişcările de robot şi celebrul pas
“moon walk”. Pe stradă, în şcoli, toată lumea exersează mişcările cool ale lui
king of pop. În `83-`84 apar filmele “Wild style”, “Style wars” şi “Beat
street”, B-Boying-ul ajungând astfel să cunoască întreaga lume, chiar si in
“Blocul Estic”, care era total închis oricărei influenţe din vest.
Tinerii încep să practice b-boying-ul în locuri
publice, cu urmări din cele mai neplăcute. Abia în
momentul în care guvernele comuniste şi-au dat
seama că b-boying-ul nu poate fi oprit de graniţele
politice au început să-l tolereze. Până la urmă,
aceste grupuri de out-sideri au ajuns chiar să
trăiască din aceste “power moves”, dansatorii fiind
închiriaţi de agenţii de publicitate şi chiar de diferite agenţii care se ocupau
de diferite evenimente, ba chiar şi de teatre…
Rock Steady Crew : înfiinţată în anii `70 în Bronx,
este considerată deschizătoare de drumuri şi cea mai
importantă trupă din istoria b-boying-ului… Pentru a-l
desemna pe cel mai bun dintre cei mai buni, break-erii se
“dueleaza” în dansuri foarte solicitate din punct de vedere
fizic , aceste dueluri numindu-se “battle”. Un b.boy
adevărat nu dă înapoi de la nici un battle şi acceptă orice
provocare.

George Naghi

Cl. a XII-a B
Dansul, bucuria mea…

Dansul este exprimarea proprie a trăirilor interioare, participanţii având


libertate deplină în mişcari, coordonandu-şi parternul în funcţie de ritmul
muzicii.Dansul este una dintre cele mai complexe ramuri ale vieţii noastre de zi cu
zi şi fiecare aspect al lui ne ajută să crestem şi să ne dezvoltăm mai frumos, mai
armonios şi să descoperim mai uşor tot ceea ce ne face să fim oameni împliniti şi
fericiţi.Dansul dezvoltă şi cunoştinţele generale, pune dansatorii în stransă legatură
cu alte culturi, se leaga prietenii pe viată făcând ca dansul să aibă şi un puternic
aspect educational.Dansul este unul dintre acele ramuri ale artei care încorporează
şi trezeşte la viată toate simţurile: auzul, văzul, simţul, chiar şi limbajul de
exprimare, ştiindu-se că dansul este denumit ca fiind “limba universală” pe planetă.
În cadrul mitologiei hinduse se regăsesc numeroase astfel de simboluri,
printre cele mai importante numărandu-se “Shiva”, prinîul suprem al dansului, cel
care a reflectat forţa motoare a naturii printr-o varietate de mişcari. Un alt nume
răsunător a fost Epaminonda, cel care a oferit dansului adevăratele înţelesuri
rafinate în Grecia Antică, locul unde mişcarile sale l-au consacrat ca unul dintre cei
mai buni dansatori. Printre romani, cel mai popular era insa dansul sabienilor, care
se desfăsura în decursul lunii martie, iar participanţii treceau printr-o serie de faze
progresive în jurul altarului dedicat zeului războiului, Marte.
Organismul uman nu se poate priva de mişcare şi de osteneală fizică,
dansurile venind ca un suport în sustinerea acestei necesitaţi, ele oferind o
alternativă plăcută şi relaxantă de destindere a oboselii cauzate de pasivitatea
musculară. In altă ordine de idei, această activitate denumita “dans” a căpătat alt
aspect, transformandu-se într-un exercitiu metodic de întreţinere fizică, care
prezintă o serie de avantaje.

-Dansul european-
Marile curţi regale organizau adesea recepţii la care participau familiile
aristocrate. În consecinţa, dansul european datează înca din aceea vreme suferind
în timp modificări: în secolul al XVI-lea a fost completat cu elemente complexe ce
constau în paşi variaţi, ca în cazul aparitiei voltei, mişcare coregrafică în care
dansatorul işi susţinea în aer partenera. În general, reprezentaţiile date la curte
erau posibile datorită unui grup format din mai multe persoane instruite în scopul
încântarii publicului prezent. Odată cu evolutia în timp a dansului s-a conturat din
ce în ce mai mult concepţia cuplului ca unitate de bază.
Menuetul, celebrul dans francez are ca principală caracteristică
senzualitatea, trăsătura ce oglindeste rafinamentul
acestuia. Datând din secolul al XVII-lea , el reuşea să
exprime poveşti de dragoste printr-o multitudine de
mişcari.

-Dansurile standard-

Valsul. consacrat ca şi “round dance” împreuna


cu alte stiluri de dans din Statele Unite ale Americii,
valsul şi-a făcut simţită prezenţa în prima jumatate a anilor 80’. Cu timpul,
dansatorii au început să perceapă valsul prin oglinda a două stiluri de dans diferite
şi anume: valsul lent şi valsul vienez. Cel dintâi se caracterizează printr-un ritm mai
puţin alert, coregrafiile sale având un grad relativ scăzut de dificultate, mesajul
transmis de cei doi parteneri fiind mai uşor perceput de către public.
Pe de altă parte, valsul vienez, unul dintre cele mai elegante dansuri de
societate, are ca trăsături principale ritmul alert şi coordonarea ce trebuie urmate
cu stricteţe de către dansatori, în cadrul competiţiilor acestea reprezintând primele
criterii de notare ale perechilor.
Tangoul, dans ce aparţine de asemenea categoriei standard, a luat viaţă în
Buenos Aires, în suburbiile rău famate ale acestuia. La început, barbaţii îl foloseau
ca mijloc de exprimare printr-o succesiune de mişcări sacadate. În zilele noastre,
dansatorii profesionişti ce dau viată tangoului prin coregrafii deosebit de dificile,
reusesc prin efort şi dedicatie să sensibilizeze spectatorii oferindu-le poveşti de
dragoste pline de pasiune.
-Dansurile latino-
Samba a fost inventată în Brazilia şi este un dans modern
executat într-un tempo şi ritm vioi. În ciuda faptului că
originile sale se regăsesc în Africa, s-a dezvoltat în timp şi a
ajuns dans national ce oglindeşte o multitudine de influenţe
iberice şi indiene, unele versiuni ale acestui dans regăsindu-se
în prezent în cadrul spectacolelor anuale- Carnavalul de la Rio
şi în şcolile de samba.În cadrul competiţiilor sportive din zilele
noastre dansatorii abordează coregrafia astfel încât mişcările
lente se îmbinş cu cele rapide în armonie, emanând o stare de
bună voie şi transmiţând totodată celorlalţi energia cu care se dansează
Cha-Cha a evoluat din cunoscutul mambo şi este cel mai nou dintre
dansurile latino-americane. A apărut la începutul anilor 50’ în sălile de dans din
America, iar muzica pe care se danseaza are un ritm mai puţin complicat, fiind
redată cu mai multă uşurinţă printr-o atmosferă plină de bucurie, privată de teamă,
curajoasă, ca de amuzament.
Passo Doble este original din Spania şi are coridele ca punct principal de
inspiraţie în coregrafii. Cei doi parteneri interpreteaza în timpul dansului două
personaje: matadorul care se află în centrul atenţiei şi partenera sa ce oglindeşte
pânza rosie a acestuia, taurul. Cu siguranţă cei care doresc a învăţa acest stil de
dans vor observa dificultatea ridicată cu care este executat; coregrafia fiind stabilită
dinainte pe muzică, cei doi având loc redus de improvizaţie în cazul unei
nesincronizări.

Dansurile moderne
Quick Step, o derivatie a clasicului foxtrot englezesc, este cel mai energic
dans standard, jucăus, vioi, cu un ritm iute şi un farmec aparte. Originile lui
datează din anii 1920 când formaţiile de jazz cântau prea rapid muzica de slowfox
făcând paşii lungi imposibil de dansat.
Cunoscut la începuturi sub numele de Quicktime Foxtrot, Quickstep-ul are ritmul de
50 bpm.
Jive-ul cucereste lumea în 1940 fiind o combinaţie între Rock&Roll, Boogie
Woogie, American Swing şi Jitterburg. Este un dans foarte rapid fiind dansat în
concursuri ultimul, pentru ca dansatorii să arate că după patru dansuri au încă
energie (de multe ori se dovedeşte a fi o iluzie). Nu este un dans neaparat de
deplasare, ci mai mult de actiune.
Cultura hip hop a început în cartierul Bronx din New York, printre populaţia
neagră şi latină, la începutul anilor 1970, şi de atunci s-a răspândit pe tot globul.
Cele patru elemente principale ale culturii hip
hop sunt MCing (rap), DJing, graffiti şi
breakdance. Unii consideră beatboxing-ul ca
al cincilea element de hip hop. În
massmedia, hip-hop se referă de obicei
numai la muzica produsă de cultura hip hop.
"Hip-hop" ca o formă de dans devine din ce
în ce mai popular. Acesta
provine din breakdance, dar nu constă numai
în mişcări de break. Spre deosebire de
majoritatea formelor de dans, care sunt cel
puţin vag structurate, dansul hip-hop are foarte puţine (dacă are) limitări în
ceea ce priveşte paşii şi mişcările.
Breakdance-ul, cunoscut şi ca B-boying sau B-girling, este un stil de dans
foarte complex care conţine de la cele mai dificile elemente de acrobaţie la sol până
la cele mai fine mişcări de balet,este un stil în care înveţi să-ţi controlezi corpul şi
temperamentul până la cele mai mici detalii. Termenul de b.boy provine de la
dansatorii de la petrecerile lui DJ Kool Herc, care îşi păstrau cele mai bune mişcări
pentru break-urile din melodii. Breakdance-ul este un element important al culturii
hip-hop, fiind asociat adesea cu diferite stiluri de
funk, care au evoluat independent în New York
la sfârşitul secolului XX.
Era ceva obişnuit în anii 1980 să vezi un
grup de oameni cu un radio pe un teren de
joacă sau de baschet, sau pe trotuar, executând
un spectacol de breakdance pentru un public
numeros.
În timp ce breakdance-ul în forma sa
actuală a început în Bronx-ul de Sud odată cu
celelalte elemente hip-hop, este asemănător cu
Capoeira, un stil de dans/arte marţiale, care a
fost dezvoltată de sclavi în Brazilia.

Horea Hodişan

Cl. a XI-a A
Skate `n` bike `n`
rock`n`roll

Skateboarding-ul sau mai


scurt- skating- a apărut în jurul anilor
’50, dar nimeni nu mai ştie exact
când.
Original, ideea a venit de la surferii ce vroiau o schimbare, în loc să practice
un sport doar pe apă, de ce să nu fie şi pe uscat? Primele skateboarduri erau nişte
plăci de surf lungi cu axuri şi roţi, acele modele fiind pentru viteză.
Hobie Alter's Hobi au început să producă în masă primele modele de skateboarduri.
Skateboardingul a devenit foarte popular aproape peste noapte, pe-atunci
companiile se zbăteau să ţină pasul cu comenzile pe care le primeau. Primul
concurs s-a ţinut în Hermosa Beach, California în 1963.
În 1965, câţiva aşa-zişi experţi au declarat skateboardingul nesigur, forţând
magazinele să nu le mai vândă.
Skatingul modern este legal atât în skatepark-uri, cât şi pe străzi, nu este
nevoie de echipament de protecţie decât la concursurile oficiale. Plăcile din ziua de
azi au în componenţa lor chiar şi fibră de carbon, pentru rezistenţă mai mare, unele
axuri sunt făcute din magneziu pentur a fi mai uşoare, iar roţile…tot rotunde, sunt
roţi. 
BMX. Bmx-ul a apărut la sfârşitul anilor ‘70 în California, fiind inventat de
adolsescenţii care îşi imitau idolii din moto-cross. Devenind popular,au apărut firme
care au scos pe piaţă primele bmx-uri. De atunci, totul a evoluat, “virusul”
infestând întreaga lume.

Trick = schemă
Skate shoe = pantofi stil skate(sunt folosiţi atât de skateri, cât şi de bikeri)
Deck / skateboard = placa (de skate)
Pro = profesionist
Contest = concurs
Street = stradă; pentru orice trick sportivul se foloseşte doar de elemente de
arhitectură fără să intervină în forma lor(scări, balustrade,cante, pereti, etc.)
Skate park = loc asfaltat cu rampe şi rail-uri(bare) pentru trickuri cu skateboard-ul
sau bike-ul
Bike = bicicleta(BMX/MTB)

Tricks:
Ollie = trick de bază al skating-ului şi biking-ului (săritură)
Spin = întoarcere (în aer) la 180/360/540/720/900/1080o
Grind = alunecarea pe cante de beton, rail-uri(balustrade) sau pe marginile
rotunjite ale elementelor din skatepark.
Rollback/fakie= mai pe româneşte: “mersu` cu spatele” 
Aşadar, acestea sunt ocupaţiile unora din generaţia MC`Donalds . Unii spun că
sunt sporturi periculoase, ceea ce e adevărat, dar se aplică persoanelor care nu-şi
cunosc limitele. Alţii spun că e o pierdere de vreme şi bani, ceea ce nu e chiar
adevărat, căci în timp ce unii îşi antrenează degetele jucând Counter-Strike noi
practicăm un sport, în timp ce alţii socializează pe “mess”, noi vorbim faţă în faţă…
şi tot aşa… Părerile vor fi întotdeauna împărţite… aşa că până nu faci asta e cam
greu să-ţi dai cu părerea. La urma urmei, e ca o pictură abstractă: dacă întrebi 10
persoane ce reprezintă asta, vei auzi 10 păreri diferite(dar nimeni nu zice că în
legătură cu aceste sporturi n-ai putea auzi chiar 11  ).
Cât timp aceste sporturi sunt practicate din plăcere,ele pot fi ridicate la rangul de
artă !
Niki Balog,
Sorin Silaghi
Cl. a IX-a B
În anul şcolar 2007-2008 Liceul ”Don Orione” a participat la 10 competiţii sportive, în urma
cărora a obţinut 6 rezultate.

Rezultatele sunt:

1. Locul I la cupa ”1 Decembrie” volei masculin

2. Locul II Campionatul de volei masculin ”Ziua Europei”

3. Locul II cupa ”Cooperaţiei” fotbal

4. Locul III Olimpiada naţională a sportului şcolar volei masculin


5. Locul IV ”Cupa de iarnă” volei masculin
6. Locul IV ”Campionatul de fotbal al şcolilor creştine”

În anul şcolar 2008-2009 Liceul ”Don Orione” a participat la 3 competiţii sportive de: volei, fotbal,
tenis de masă, nereuşind să obţină nicio clasare pe podium.

Tot în acest an şcolar Liceul ”Don Orione” a organizat olimpiada naţională a sportului şcolar împreună cu
inspectoratul şcolar judeţean la disciplinele: fotbal, tenis de masă.
Arte marţiale

Filozofie, fizică, chimie, istorie, psihologie,


anatomie, logică, sport, mate-matică, înţelepciune,
caracter, ambiţie, omenie, respect, dorinţa
„Goleşte-ţi mintea, fii fară formă, malează-
te în orice mediu. Dacă pui apă într-o cană, apa se
transformă, în cană, dacă pui apa într-o sticlă, apa
devine sticla, dacă pui apă într-o găleată, apa este
chiar găleată. Apa poate zbura sau se poate
prăbuşi. Fii apă, prietene!”
Acestea erau vorbele mult regretatului
Bruce Lee, inovatorul stilului nonconformist, dar
totodată cel mai complex al artelor marţiale, Jet
Kun Do. Nemulţumit cu lipsa de fluiditate a
miscăriilor din karate, sau abundenţa de fluiditate
pe care o implică kung-fu-ul, acesta a căutat
mereu, încă de mic copil, să găsească o corelaţie între toate stiluriile pentru a putea da
nastere unui gen care să conţina toate aspectele pozitive ale tuturor formelor de arte
marţiale, dar totodată să nu le reţină greselile. El însuşi, maestru în karate, kung-fu,whing-
chun, nunjitsu, şi a stilului shaolin de arte marţiale, a fost capabil să aibă o perspectivă
mult mai clară asupra lucrurilor. Însă, nu toată lumea, care studiează stiluriile diferite, poate
deveni făuritorul unui gen complex. Ce a avut în plus acest simplu chinez? În toate
domeniile au existat genii care le-au reperezentat şi însufleţit.
Astronomia l-a avut pe Galileo Galilei, fizica pe Issac Newton, şi cum să îl înlăturăm
din această categorie pe Albert Einstein, ale cărui teorii au stârnit o vâlvă extraordinară
printre oamenii de rând.
Bruce Lee poate fi, cu lejeritate, considerat un geniu al artelor marţiale, deoarece stilul
său a elucidat unele defecte ale celorlalte genuri, defecte care reprezentau o barieră spre
complexitate, nelăsând studentul să părăsească acea cochilie de ideologii învechite.
Poziţia luptătorului pe care Jet Kun Do o propune este una liberă, practic, fiind
imposibil să se pună problema unei „poziţii” propriu-zise. Ea este inexistentă. În stiluriile
precedente de arte marţiale, un picior si o mână este în faţă. Astfel, oricărui om, care
cunoaşte cât de cât bazele unora dintre genuri, nu îi este dificil să ghicească sau să
intuiască o lovitură de picior sau de pumn.
Lipsa unei poziţii îţi dă posibilitatea să te mişti degajat si să îi distrugi adversarului
şansa de a anticipa tehnica ta.
Bruce Lee va rămâne astfel în posteritate drept învăţătorul singurului stil de arte
marţiale, care permite orice mişcare, în condiţia în care e benefică în lupta. Părerea mea
ramâne una pro Bruce-Lee-ană, care se poate rezuma scurt prin faptul că artele marţiale
rămân un sport care necesită multă inteligentă, ambiţie, onoare şi caracter, iar executarea
corectă a teoriilor pe care le implică practicarea acestuia într-un mod cât mai apropiat
stilului lui Bruce Lee, duce la o comuniune a omului cu natura şi cu tot ceea ce îl inconjoară,
şi îl transformă pe practicant într-un om adevarat din toate punctele de vedere, atât fizic cât
şi psihic, cu o viaţa perfectă în adevăratul sens al cuvântului. (Doar cine practică poate să
realizeze că ceea ce spun este posibil şi nu reprezintă o închipuire a imaginaţiei bogate a
unui tânăr pasionat de arte marţiale).

Tudor Dorian Hodişan


Cl. a XI-a A
FRUMOSUL COTIDIAN

Timea Konya
Cl. a XI-a A
Talent şi pasiune

Încercările plastice ale elevei Timea Konya, dovedesc talentul


incontestabil al acesteia, format în decursul timpului şi printr-o neobosită
dorinţă spre cunoaştere şi experimentare a mai multor tematici şi tehnici de
execuţie.
Prin ce o putem remarca în primul rând, este vorba despre aptitudinile
şi înclinaţiile sale spre GRAFIC, despre stăpânirea elementelor de limbaj
plastic, de compoziţie şo paginaţie, alegându-şi în general tematici
figurative.
Lucrările sale satirice (”Fier forjat”, ”Cumpăraţi-vă creier”, ”Animalul”),
ne introduc într-un univers propriu aleatoriu, plin de forme şi elemente
interpretabile, o explozie de sentimente şi reacţii asupra a ceea ce ne
înconjoară, din punct de vedere personal, dar plin de încărcătură SATIRIC.
Diversele încercări plastice, prin folosirea unor combinaţii diferite de
materiale, a texturilor şi efectelor create de acestea, a unor materiale
neconvenţionale cum ar fi efectele tridimensionale apărute de la ceara
colorată, ne arată preocupările artistei spre perfecţionare în artele vizuale.
Gestualismul (de amintit pictorul Jackson Pollok) ca ideologie modernă
de realizare, ne şochează prin directa exprimare a unor trăiri de moment,
folosind elemente de realizare incontrolabile, ne transmit direct mesajul
plastic scontat de către autoare.

Prof. Mircea
Munteanu

Timea Konya
Cl. a XI-a A
Timea Konya
Cl. a XI-a A
”Ţinta supremă a oricărei râvne este fericirea de acasă”
– Samuel Johnson

De-a lungul istoriei, oamenii au căutat comuniunea


cu Divinitatea şi au încercat să introducă energie sacră în
spaţiul cotidian. Vechii agricultori aduceau ofrande zeilor ca
să-şi asigure bogăţia roadelor de pe câmpuri. Pescarii
cereau binecuvântarea pentru corăbiile lor, ca să li se
umple năvoadele şi să-şi poată hrăni copiii. Preoţii
vindecători se rugau în temple pentru ca harul divin să
coboare prin operele lor din marmură, pe pânză sau hârtie.
Ceea ce le uneşte pe toate, fie ele câmpuri, corăbii, temple
sau instrumente de artist, este caracterul lor de recipiente
ale esenţei divine pe Pământ. Oamenii ştiau că libaţiile,
focul ceremonial şi alte forme de adoraţie aveau să le
aducă abundenţă, creativitate, sănătate şi o convieţuire
armonioasă din clipa în care energia sacră venea să le
umple vieţile.
Deşi nu ne vine să credem, pentru că aici ne
pretrecem viaţa „de zi cu zi” , o casă modernă poate deveni
un recipient pentru energia sacră la fel de bine ca un
templu. Cu trecerea timpului, ne-am obişnuit să credem că
Dumnezeu locuieşte doar în biserici, sinagogi si temple. Pentru că aceste locaşuri
sunt deseori superbe şi înălţătoare, câteodată cu tavane înalte şi boltite, cu vitralii
şi odoare de aur, este uşor să uităm că nu sunt singurele puncte focale în care se
poate celebra esenţa divină. Şi casa noastră poate deborda de sacralitate dacă ştim
să îi acordăm atenţia cuvenită. De fapt, casa reprezintă aproape întotdeauna o
oglină în care se reflectă ceea ce preţuim şi iubim cel mai mult: persoanele cele mai
apropriate, noi înşine, amintirile dragi şi cele mai îndrăzneţe aspiraţii. De ce să nu
celebrăm Divinitatea şi să nu ne bucurăm de binecuvântările sale în spaţiile în care
trăim zi de zi ?
În sens tradiţional, sanctuarele sunt
locurile cele mai sacre din cadrul templului.
Într-o biserică creştină, de pildă, sanctuarul
este zona în care se află altarul. Intr-o
sinagogă, este locul în care se păstrează
Arca. Dacă privim mai departe în adâncul
istoriei, vom descoperi că toate vechile
temple egiptene aveau o cameră interioară
numită „cea mai sacră din camerele sacre”,
destinată exclusiv sacerdoţilor şi preoteselor.
Indiferent de epocă sau de religie, aceste
spaţii au fost venerate şi considerate
sacrosancte. Sanctuarele sunt, în acelaşi
timp, locul de refugiu din faţa pericolelor şi
locuri în care ne putem ascunde de
impurităţile lumii.
Orice încăpere din casă poate deveni un adevărat sanctuar pentru sufletul
nostru. Locuinţa este un adăpost intim în care ne putem refugia de zarva lumii,
putem lăsa garda jos şi încetini pasul, relaxându-ne alături de cei dragi. Este locul
în care ne putem exprima creativitatea şi spontaneitatea şi ne putem răsfăţa
simţurile. Ne putem exprima în voie emoţiile sau putem fi tăcuţi, fără să ne facem
griji că deranjăm pe cineva sau că nu acordăm suficientă atenţie celor din jur. Dar
cum se poate ajunge la această împlinire şi linişte sufletească în propriile noastre
case, cum putem face din casele noastre un sanctuar al sufletului nostru? Există o
artă care poate să răspundă la aceste întrebări şi care ne poate ajuta să ne creem
singuri mediul care ni se potriveşte cel mai bine, care răspunde cerinţelor sufletului
nostru; şi anume feng shui.
Feng shui (pronunţat fang şuei) reprezintă studiul energiei vitale sau chi
(pronunţat ci) şi al modului în care aceasta se mişcă în jurul nostru şi în mediul în
care trăim. Totul in Univers are la baza alcătuirii sale această energie
fundamentală, care coboară, curge şi se întâlneşte cu sine insăşi dupa diferite
tipare. Chi este însufleţit, posedă inteligenţă şi, indiferent ce formă asumă – o
pajişte, un râu, un animal sau o clădire, simple bule de săpun sau un altar sacru -,
este întotdeauna în relaţie cu toate celelalte lucruri şi din acest motiv poate fi
influenţat de ele. Practicanţii feng shui sunt conştienţi de aceste relaţii şi astfel se
explică posibilitatea omului de a orienta, regulariza şi intensifica fluxul de energie
pozitivă din mediile în care trăieşte.
Arta feng shui s-a născut acum mai bine de 4000 de ani în China, fiind
iniţiată de vindecătorii şi conducătorii spirituali care îşi asumaseră responsabilitatea
de a proteja sănătatea şi prosperitatea populaţiei. Aceasta implica înainte de toate
alegerea unor aşezăminte pentru sate şi ferme la adăpost de vânt şi în aproprierea
apei. Sintagma feng shui se traduce literal prin
„vânt şi apă”. De-a lungul veacurilor de
observare atentă a naturii, chinezii au
descoperit fenomenele naturale benefice şi au
enunţat principii în acest sens. S-au dezvoltat
mai multe şcoli de gândire. Şcoala Formei s-a
concentrat pe caracteristicile terenului; Şcoala
Busolei a inventat un instrument care împărţea
mediul în sectoare corespunzătoare direcţiilor
cardinale, dar şi un instrument antic de
divinaţie mistică numit I Ching (cunoscut de
asemenea sub numele de Cartea Schimbărilor).
Toate vechile principii împreună cu alte metode
specifice feng shui care s-au adăugat în timp
au fost transmise mai departe practicanţilor
moderni.
Deoarece trăim într-o lume în care timpul
zboară fără a-i păsa de noi, sufletul strigă de
singurătate şi aşteaptă ajutor. Haideţi să ne
hrănim sufletele, să le dăm odihnă şi atenţie
începând cu un lucru mărunt: fericirea de acasă!

Larisa Indrieş
Cls. a XII-a A
Zodicaul vesel

Berbec (21.03-20.04)

Voi guvernaţi capul, drept pentru care sunteţi experţi în a vă arunca cu


capul înainte, a face doar ce vă taie capul şi a da cu capul de pragul de sus.
Nimeni n-are voie să vă contrazică, în timp ce vă păstraţi dreptul inalienabil
de a contrazice pe toată lumea.
Iubire : În planul iubirii se întrezăreşte o perpendiculară ce trece prin
punctul L prim. Desigur, iubirea aceasta va devia mai târziu într-o mulţime
de factori cum ar fi : Ioana prim, Daniela prim...chiar şi Dan secund...
Şcoala : În privinţa şcolii, toate merg strună! Aşteptaţi-vă să fiţi chemaţi în
biroul directorului,poate pentru a fi felicitat deoarece se pare că sunteţi un
elev/ă foarte silitor/silitoare(puţin probabil).
Bani : Berbecilor le vor fi tăiate sume importante din alocaţii, în funcţie de
mărimea coarnelor.

Taur (21.04-21.05)
Pentru tauri nu se întrevede nimic special sub soare ,peste soare
poate, dar sub el, nimic. Aveţi grijă pe unde călcaţi! S-ar putea să intraţi
într-un... NOROC MARE !
Astrele va surâd exagerat de tare...eu în locul lor mi-aş face griji.
Iubire : Legat de iubire: feriţi-vă de roşcate în perioadele calde!
Şcoala: Se dărâmă în faţa voastră numai când pufăiţi pe lângă dânsa.
Bani : Din punct de vedere financiar ,treceţi printr-o perioadă de criză(ar
trebui să vă amanetaţi coarnele ca să treceţi cu bine).

Gemeni (22.05-21.06)
Sunteţi foarte isteţi, sprinteni şi îndemânatici: dispar când ţi-e lumea
mai dragă şi pot face nevăzute diverse obiecte care li se par interesante.
Iubire : nu vă daţi întâlnire niciodată cu o fată care are o sora geamană... e
periculos atât pentru tine, cât şi pentru corpul tău, în cazul în care fata cu
care aveai întâlnire află că o înşeli !
Şcoala : niciodată nu v-a mers mai bine ca acuma ! Se pare că unul din
profesori vi-a fost geamăn într-o viaţă anterioară! Ţine capul sus şi coatele
jos de pe bancă, privirea către tablă şi nu vei avea probleme..mari.
Bani: Ţine-ţi banii întotdeauna în şoseta geamănului tău...nu se ştie când te
tentează să cheltui! Fii tare pe poziţii şi nu ceda !

Rac (22.06-22.07)
Se spune că sunteţi un profitor nesătul, al cărui unic scop în viaţă e să
căraţi în bârlog tot ce vă pică în mână. Este recomandat să urmaţi cursurile
unei ţcoli de dans deoarece talentul dumneavoastră înnăscut de a o la într-o
parte va face minuni pe ringul de dans.
Iubire : În dragoste sunteţi adeptul romantismului siropos şi leşinat. Asta,
la început, căci mai devreme sau mai târziu veţi scoate la bătaie un nimicitor
arsenal de tocare măruntă a nervilor: toane, nazuri, îmbufnări, bombăneli,
bănuieli, accese masochiste şi şantaje sentimentale.
Şcoala : Singurul motiv pentru care practicaţi acest sport este de gura
părinţilor...şi a încă câtorva factori
Bani : Vine Paştele...vin musafirii ... vin şi banii... şi totuşi pleacă o data cu
musafirii ... dar nu disperaţi- urmează Crăciunul.

Leu (23.07-22.08)
Se zice că pozează tot timpul, dorm pe stânga, fiindcă profilul drept îi
aranjază mai mult şi arată cu degetul mijlociu ca să-şi expună mai bine
diamantul de multe carate.
Iubire : În planul iubirii începe să fiarbă sângele în vene,căci, odată cu
venirea primăverii, vin şi primele... capturi.
Şcoala : Şcoala vă e ca şi a doua casă. Toate celelalte animale( zodiacale )
se închină în faţa voastră ca în faţa unui rege...iar pe la spate spun glume şi
aruncă în voi cu hârtie.
Bani : Luna aceasta este a dumneavoastră în privinţa banilor. Şansele să
câştigaţi la loto sunt tot atât de mari precum e şi şansa ca Caesar să
candideze la preşedinţie în toamnă.

Fecioară (23.08-22.09)
Ţineţi foarte mult la frumuseţea dumneavoastră, de aceea preferaţi
cremele de la Avon decât cele de la Nivea.
Iubire : Iubirea e pe toate gardurile, zidurile, colţurile, atâta că trebuie să
ştiţi în plasa cui vreţi să cădeţi.
Şcoala : A-ţi face orice ca vacanţele să fie numai în weekend,iar, zilele
lucrătoare care se termină cu i să fie libere de la stat, dar staţi liniştiţi, vor
veni zielele acelea o dată cu pensia.
Bani : Cu banii staţi bine(numai că nu-i aveţi), dar nu-i nimic :vindeţi un
rinichi,sânge, plămân (sau orice aveţi în plus) pentru o cauză nobilă (bani,
bani, bani).

Balantă (23.09-22.10)
Despre Balanţă se mai spune că este o bună colaboratoare şi
sfătuitoare: în orice problemă,expune câteva zeci de soluţii, ca apoi să-l lase
pe celălalt să decidă.
Iubire : E în aer... atâta tot că nu ajungeţi deoarece e prea sus şi s-ar putea
să vă răsturnaţi balansul sărind după ea… pluteşte ca 10 în clasa pentru
care, din motive neştiute, nimeni nu se înghesuie.
Scoala : Nimic nu vă iese bine şi totul ar trebui să fie invers, de aceea
renunţaţi să mai învăţaţi în speranţa că profesorii vă vor da un 10 doar
pentru că « meritaţi ».
Bani : plutesc şi ei... numai că în buzunarele celorlalţi, aşa că :sfătuiţi-vă
prietenii să aibă grijă la buzunare.
Scorpion (23.10-21.11)
Scorpionul are foarte mult magnetism personal: atrage cuiele ruginite,
cutiile de conservă, dramele şi ghinioanele. Are emoţii intense, idei fixe şi
puterea de a deochea. Este atât de încordat, încât dă impresia că suferă, iar
încordarea lui face să se defecteze obiectele din jur.
Iubire : Toate potenţialele prietene se descurajează de a va îmbrăţişa
datorită acului mare care totdeauna fâlfâie în spatele vostru.
Şcoala : Şcoala nu e decât o joacă pentru tine. Ai grijă la chimie şi
biologie... profesorul are nevoie de subiecte pentru disecţie.
Bani : Mătuşa Tamara învie ca să scrie în testament că averea ţi-o va da
ţie....hey...trezeşte-te..iar visezi frumos...

Săgetător (22.11-21.12)
Ultima dată când aţi fost la ORL doctorul vi-a spus că aveţi nevoie de
ochelari chiar înainte de a-l săgeta pe lângă ureche.
Iubire : Cand va indragostiti, iubiti cu foc, din toata inima. Problema e ca
avand o inima mare, alesul sau aleasa se poate trezi intr-un ventricul teribil
de aglomerat.
Scoala : inca un motiv sa tintuiti profesorii cu sageti, pentru simplul motiv
ca din nou vi-a tintui inca un 3.
Bani : Se spune ca sunteti un inconstient optimist, a carui specialitate este
datul cu bata in balta: de unde scoate perle dupa perle cu un aer de savant
atotstiutor, insa nu va ajuta cu nimic in privinta banilor(dar important e
obtimismul).

Capricorn (22.12-20.00)
Adoră maşinile, pe care le conduce cu plăcere şi cu mare viteză, în cei
mai falnici pomi de pe marginea drumului, fiindcă se crede cel mai tare, se
bagă în bucluc şi trece râzând pe lângă dezastre. Scapă însă cu bine, căci
beneficiază de clauza berzei chioare, care i-a fost acordată pentru a nu
rămâne zodiacul doar cu 11 zodii.
Iubire : Se zice că fericirea este chipul tău... nu te uita totuşi în oglindă.
Şcoala : La acest capitol nu e nimic de zis...atâta tot că...a-ehM! Aveţi
probleme de comunicare cu profesorii instituţiei de învăţământ ( ei NU VOR
să înţeleagă că NU VREŢI să învăţaţi ).
Bani : Vorba cântecului : n-a rămas niciun cântec deoarece nu s-au achitat
taxele de autor.

Vărsător (21.01-19.02)
În cazul în care nu aveţi multe pungi la îndemână… evitaţi călătoriile
cu maşina.
Iubire : aşa ceva nu există deoarece vă"vărsaţi" sentimentele în cea mai
pură formă posibilă.
Şcoala : Excelaţi în domenii precum : Istoria Chiulului Colectiv, datul cu
părerea în secolul luminilor, Evoluţia societăţii în raport cu nivelul gumei de
mestecat de pe talpa profesorului...
Bani : Se spune că dau banii pe prostii de care n-a mai auzit nimeni, motiv
pentru care nu stau la ei mai mult de 10 minute, căci după 11 minute, dacă
nu-i cheltuie, va veni să –i ceară cineva.

Peşti (20.02-20.03)
Toate planurile vi se vor duce la fund dacă nu aveţi destulă apă în care
să înotaţi. Se spune că ,fiind incapabili să emită vreun argument logic, au
devenit experţi în abureală şi îmbrobodire.
Iubire : Peştii îşi exprimă iubirea într-un mod foarte alunecos :o schimbare
de priviri şi deja s-au înţeles(cine stă în tigaie şi cine pe grătar).
Şcoala : Pescuieşti ici -colo un 3, pentru că te gândeşti că e prea greu să
pescuieşti un 10... dar aştepţi... la fel ca tăcerea, răbdarea e de aur.
Bani : banii înoată, dar nu-s mirositori(pe sub apă, peştii nu put),
momentan. Totuşi, poate aveţi noroc să prindeţi ceva. ATENŢIE ! însă la
momeală, e bine de ştiut la ce oră ies pescarii dimineaţa !

Denisa Crainic şi Diana Paşc


Cl. a IX-a B
Arta de a fi,
arta de a trăi
Let`s go to Italy
Mă numesc Indrieş Larisa şi sunt elevă în clasa a XII-a A. În acest an am
avut bucuria de a lua parte la proiectul “Let`s go to Italy” , un proiect care
presupunea un schimb de experienţă cu elevii italieni şi cunoaşterea culturii
Italiei.

În dimineaţa zilei de 5 octombrie 2008, un grup mare şi somnoros format


din părinţi grijulii, elevi nerăbdători şi profesori responsabili, îşi fac simţită
prezenţa în curtea liceului. După îmbarcarea unui număr mare de bagaje
necesare pentru următoarele 2 săptămâni, ne luăm rămas bun de la părinţi
şi pornim spre Italia cu multă râvnă. Deşi am avut parte de un drum
luuuuuuuung , 15 ore de stat în autocar, peripeţii pe drum, probleme
tehnice, opriri prin parcări si benzinării pentru a mânca şi a ne dezmorţi
puţin, ajungem într-un final la locul mult aşteptat : FANO. Aici suntem
întâmpinaţi de D-l prof. Dante,cel care a fost mereu lângă noi timp de 2
săptămâni, pentru a ne face cunostinţă cu Italia şi de asemenea cu actele de
binefacere ale congregaţiei Don Orione.

Pe parcursul celor 2 săptămâni am vizitat nenumărate locuri, am luat parte


la cursurile şcolii Don Orione, zilnic având un program încărcat, care a făcut,
ca cele 2 săptămâni să fie eficiente şi bogate în informaţii.

Toate locurile vizitate au fost minunate, dar în continuare voi prezenta cele
care personal m-au impresionat nemaipomenit.

Încă din prima zi am fost la Marea Adriatică, care se afla la 10 minute de


locul unde eram cazaţi. Priveliştea a fost superbă, cerul de un albastru
perfect se unea cu marea cristalină, făcându-mă a mă simţi o fiinţă mică
într-un univers atât de mare. Vremea a ţinut cu noi, timp de 2 săptămâni
soarele trăda anotimpul şi se încăpăţâna a ne face nouă şederea cât mai
plăcută.

Un alt loc vizitat este oraşul Urbino, un oraş medieval , dar cu parfum
de tinereţe, fiind plin de universităţi, tineri studenţi ce studiau pe trepţile
bisericilor sau se pierdeau pe străzile înguste.
Oraşul Assisi a fost un loc special, fiind supraaglomerat de turişti, un loc de
pelerinaj ales de oamenii care doreau să ofere ceva sufletului lor. Pe
parcursul celor 2 săptămâni am vizitat foarte multe catedrale, bazilici:
Bazilica Sf. Francisc, a Sf. Clara, Sf. Giustina, Sf. Antonio şi multe altele,
Italia având o mulţime de locaşuri pentru reculegerea sufletească.

Un alt moment care m-a impresionat a fost cel în care am cunoscut


binefacerile congregaţiei Don Orione. Am vizitat o casă de bătrâni bolnavi de
sindromul Down şi alte boli mai grave care nu le ofereau nici măcar şansa de
a şti cine sunt sau de a-i recunoaşte pe cei dragi. Am fost impresionată să
văd multă fericire în acest loc, acei oameni bucurându-se de lucruri mărunte,
care pentru inima lor de copii erau grandioase. Un alt proiect minunat este
ajutorul oferit mamelor singure care nu au pe nimeni decât copilaşii lor. De
asemenea persoanele care erau implicate în aceste proiecate m-au
impresionat prin dăruirea, dragostea, disponibilitatea cu care îşi ofereau
timpul, viaţa. Personal, am fost mişcată de acest lucru şi am învăţat o lecţie
importantă: dăruindu-ţi viaţa cu dragoste, pentru a-i face pe alţii fericiţi, vei
fi şi tu fericit.

Mulţumesc pentru oportunitatea care mi s-a acordat de a lua parte la


acest proiect şi a învăţa lucruri noi , atât pentru minte cât şi pentru suflet.

Larisa Indrieş
Cls. a XII-a A
O experienţă plăcută

În luna octombrie a anului trecut am luat parte la o excursie de două


săptămâni în Italia, organizată de Liceul “Don Orione”. Această deplasare nu
a fost o excursie obişnuită în sensul că nu am fost plecat într-o vacanţă.
Scopul deplasării a fost acela de a petrece două săptămâni într-o ţară
străină, de a merge la şcoală şi de a participa la diverse activităţi împreună
cu elevii din Italia, adică a fost un schimb de experienţă.
Am stat în oraşul Fano, pe coasta de Est a Italiei, pe malul Mării
Adriatice. Fano este un oraş mic, dar cochet, din regiunea Marche, cu
oameni foarte primitori şi o deschidere frumoasă la mare.
În timpul celor două săptămâni am fost cazaţi la şcoala “Don Orione”
din Fano, iar gazdele ne-au organizat un program vast.
Am avut ocazia să particip la orele de curs în cadrul liceului, alături de
elevi de vârsta mea, astfel am putut observa care sunt lucrurile care
deosebesc învăţământul de acolo faţă de al nostru. Ce m-a surprins în mod
plăcut este că elevii aceia nu sunt cu nimic mai pregătiţi faţă de noi, chiar
dacă beneficiază de condiţii mai bune pentru a învăţa şi a practica diversele
meserii pe care le învaţă, în cazul celor de la profilele tehnice.
În timpul rămas liber, am vizitat punctele de atracţie turistică din
împrejurimi, statul San Manino, şi oraşele Urbino, Pesaro şi Loreto. Am
profitat din plin şi de vremea frumoasă de la malul mării.
Această excursie a reprezentat pentru mine o experienţă deosebită,
deoarece am cunoscut mulţi tineri, elevi de vârsta mea, dar şi profesori cu
care am colaborat pe parcursul celor două săptămâni. A fost şi bună
oportunitate de a socializa şi de a-mi petrece într-un mod plăcut şi foarte
util timpul cât despre ieşirile din timpul liber, pot să spun că mi-a folosit
foarte mult, deoarece astfel mi-am îmbogăţit cunoştinţele despre istoria şi
cultura Italiei.

Paul Cristian Coste


Cl. a X-a ”A”
Între noi despre problematica existenţă

Omul stă şi învaţă, învaţă... şi deodată simte că rezervorul e plin, că un


cuvînt, o definiţie în plus în ziua aceea şi explodează...
După asta încep să-i circule prin craniu fel de fel de idei tâmpite. Una din
astea ne-a venit şi nouă. Prin ce existăm?
Ajungând la concluzia că existenţa noastră e redusă la nimicurile cotidiene,
am ramas dezamăgiţi. Iniţial credeam că existenţa noastră este mai profundă, mai
flozofică, mai aşa si aşa, şi altfel. Cred că momentan nu prea existăm. Paradoxal,
nu?
Curioşi să aflăm părerea altora despre asta, am început cu un telefon.
Primul răspuns a fost ferm: tonul. Cu alte cuvinte ne-a trântit telefonul,
incapabil de o conversaţie pe această temă.
Am dat un al doilea telefon. De data asta l-am luat pe departe şi ne-am bazat
pe puterea noastră de persuasiune. Cuvântul lui a fost direct şi brutal:
- Tu, de fapt, ce vrei de la mine? Să mă întrebi prin ce exist?
Nu i-am dat timp de gândire şi l-am invitat la o discuţie. Am ajuns la concluzia că
niciunul nu acceptă punctul de vedere al celuilalt şi, în sfârşit, am hotărât să
încheiem un armistiţiu şi să cerem părerea colegilor, adică am pornit la un sondaj
de opinie.
Am auzit de toate, de la ‚,hm’’-uri nedumerite, până la injurii şi ameninţări.
Primul răspuns l-am auzit de la colegul din banca din faţă.
- Stai să mă uit prin buzunare.
Din păcate buzunarul din dreapta avea o mică gaură prin care jumătate din
existenţa lui pornise să măture strada.
Răspunsul numărul doi:
- Lasă-mă-n pace! Alte întrebări mai idioate n-ai găsit?
Să mai zică cineva că băieţii sunt drăguţi!
Ne-am uitat lung la el şi am întins-o în căutare de răspunsuri.
Prima victimă (un viitor calculatorist) mi-a răspuns plin de energie:
- Eu nu exist, eu învăţ!
În momentul acela a pus şi..... mâna pe mine. Cu-n oftat am pornit amândoi în
explorare. Un răspuns care ne-a făcut praf pe amândoi:
- Aha! Exist prin mine însumi (şi se bate cu pumnul în cutia toracică). Prin
mine şi ceea ce fac!
- Aăă....Deci!(se uită la ce-am scris). Revoltat:
- Dar nu pot să spun numai aşa. Exist pentru că aşa vreau! Şi e o întrebare
tâmpită!
Se uită mirat şi o întinde in clasă. Intrăm după el şi punem
întrebarea: ,,Prin.....
- Nu exist. Joc (polo, şah, baschet, cărţi) şi în timpul liber nu exist. E
ultimul meu cuvânt!
Ieşim din clasa.... Oamenii de acolo nu se pretează la subiectul
anchetei noastre.
Pe coridor altă victimă:
- Prin ce exist? Cum prin ce? Prin ea! Şi ea, de faţă, n-a fost
tocmai de aceeaşi părere:
- Cum, mă, prin mine? Ce, eşti nebun? Doamne fereşte să fie adevărat!
Nevrând să participăm la o ceartă, ne-am retras strategic.
Cel mai măreţ răspuns a fost:
- Exist prin binele pe care-l fac pentru oameni.
Cel mai profund:
- Cogito, ergo sum!
Cel mai stereotip:
- Exist prin mine însumi!
Cel mai tăcut:
- ?!
Cel mai tandru:
- Eşti tâmpit?
Cel mai fioros:
- Dacă apar în revistă, e vai de amândoi!
Apoi s-a sunat de intrare

P.S. Reacţiile omeneşti sunt deosebit de variate şi colorate. Ele pot să


meargă de la râs nebunesc până la blesteme (scoate-te-ar la tablă la
matematică, rupe-ţi-ar picioarele de la scaun, etc.).
Am văzut că:
Nimeni nu-i dispus să filozofeze.
Rămâne la libera alegere a cititorului ce am consemnat.

Alin Bistran,

Flaviu Enache

Cl. a XII-a B
Eminescu, noi şi eterna tinerete…
Ziua de 15 ianuarie a
devenit prilej de readucere-
aminte a celui despre care am
învăţat că este cel mai de seamă
nume al poeziei româneşti , Mihai
Eminescu. Cu totii stim ca este
cel mai mare poet roman si unul
din marii lirici ai lumii. Incepand cu
primele versuri iesite de sub pana
lui el dovedeste un talent
extraordinar , inegalabil si
inexplicabil.
Dar de ce este importanta ziua lui Mihai Eminescu ? Pentru ca este ocazia
perfecta , in primul rand , pentru a-l comemora , dar mai ales pentru a intra
in spiritul universului poeziilor sale .
La 159 ani de la venirea marelui poet pe lume , elevii din scolile romanesti
ii sarbatoresc ziua de nastere printr-o serie de evenimente : aniversari ale
scolilor ce-i poarta numele , recitare de versuri prin care elevii isi pot arata
placerea de a citi si abilitatea de a comunica, recitaluri de muzica dedicate
poetului, desene inspirate din versurile sale , creatie de poezii si alte
programe artistice inchinate acestei “sarbatori” .
De ce Eminescu si eterna tinerete ?
Pentru ca Eminescu iubise natura pe care o cantase cu o atat de tandra
afectiune
si cu un lirism induiosator . In poeziile sale frematau codrii adanci si batrani ,
susurau izvoarele , fosneau in linisti vesperale trestiile pe maluri de lacuri.
Iubise cu duiosie patria , trecutul ei maret pe care l-a cautat cu o calda
veneratie si cu accente de stima netarmurita …
Iubise limba poporului pe care el a cultivat-o si i-a dat mladieri
melodioase , facand-o capabila sa exprime cele mai subtile sentimente , cele
mai inalte ganduri , ridicand-o , prin opera sa geniala , la inaltimea limbilor
moderne ale Europei.
Viata lui Mihai Eminescu a trecut ca un meteor orbitor prin cerul
spiritualitatii romanesti, ca “un fulger ne-ntrerupt “ … El “a durat o
luminoasa punte astrala , pe care , procesiunile admiratorilor de ieri , de azi
si de maine o vor urca in eternitate “
(Perpessicius)
Elevii au fost supusi la o serie de probe care au testat cultura lor
generala cu privire la viata si opera poetului , imaginatia si creativitatea lor .
La acest concurs au participat cate patru reprezentanti din fiecare clasa .
Concursul a inceput cu prima proba in care elevii trebuiau sa raspunda la
intrebari despre viata si opera poetului. Celelalte probe au constat in
interpretare artistica unde au fost recitate poezii si interpretate scenete din
versurile sale, tragere la sorti dintr-un bol cu biletele pe care era scris cate
un cuvant , reprezentand cate o stare sufleteasca iar elevul a trebuit sa
interpreteze o poezie eminesciana in functie de starea emotionala prezentata
pe biletel si ultima proba in care fiecare clasa trebuia sa aiba pregatit un
desen inspirat din versurile lui Eminescu .
Clasele castigatoare au fost : locul I clasa XII B, locul II clasa XII A şi
locul III clasa XI A.
Elevii au reusit sa incante prin imaginatie si creativitate si ramanem cu
gandul ca fiecare sarbatoare desfasurata in incinta liceului va reprezenta o
noua provocare pentru elevii scolii noastre, pentru ca orionistii iubesc pe
Eminescu asa cum el iubise teii si miresmele lor !
Si vor exista intotdeauna admiratori ai operei sale nemuritoare. Ii intalnim
si in randul tinerilor orionisti care au organizat un concurs “Eminescu şi noi” .

Sintia Vivien Țicu


Cl. a XI-a A
Grupul Scout
Pentru mine, anii petrecuţi la Scout au fost cei mai frumoşi!

Reparto

După lungile întâmplări foarte amuzante, întrebări fara raspuns şi tot ce ţine de
grupul Lupişori, am intrat într-o altă lume, o lume în care învăţăm să făcem lucruri care nici
prin vis nu ne-au trecut, o lume cu prietenii de nedezlegat, unde cu toţii suntem foarte uniţi,
unde cu toţii am gustat din responsabilitate. După metoda Lupişorilor, urmează metoda
REPARTO, toţii tinerii având vârsta cuprinsă între 13 – 16 ani.

De aici încolo jocul se transformă într-o aventură. Se joacă, se amuză dar lucrurile se
iau mai în serios şi mai responsabil. Suntem împărţiţi în 5 grupe a câte 6-7 membri. Aici se
învaţă să se lucrul în echipă. La Reparto trebuie să îţi asumi anumite responsabilităţi, de
care trebuie să fii conştient. Învăţăm lucruri noi cu scopul de a le aplica în tabere dar şi în
viaţa de zi cu zi.

Coordonatorii mari ne învaţă tainele specialităţilor, care, poate pentru unii, vor fi
de mare ajutor în viitor: noduri, sau alte lucruri folositoare. La ”animazzione” unii dintre noi
chiar au talent la înveselirea grupului şi au idei interesante pentru scenetele de seara şi
pentru tot ce ţine de aceasta specialitate; fochistul - fără acesta n-am putea face focul de
tabăra, focul pentru mâncare, de care are mare nevoie bucătarul care, de obicei ne face
nişte mâncăruri de excepţie, chiar dacă mai există riscul ca, din nepricepere, să ne fie puţin
rău, dar nu contează, chiar şi la mâncare noi suferim împreună; orientarea - această
specialitate ne învaţă cum să ne orientăm în pădure, după soare, după muşchii copacilor,
după busolă; la prim-ajutor trebuie să ai cunoştinţele necesare pentru a-i ajuta pe cei în
nevoie, pentru a bandaja şi a dezinfecta o rană.
Toate aceste învăţături le aplicăm în tabere şi în excursii care sunt, cu siguranţă, de neuitat,
departe de traficul şi poluarea din oraş şi aproape de natură.

Noviciatul

Este primul moment în secţia Rover-Scolte în care cele trei elemente ale metodei –
Drumul, Comunitatea, Slujirea – sunt trăite la dimensiunea descoperirii şi a pregătirii.
Noviciatul durează un an. În cazuri excepţionale coordonatorii mari pot evalua posibilitatea
de a-i schimba durata. Drumul şi Comunitatea constituie momente însemnate ale
activităţilor şi tot ce se propune se concretizează în întâlniri cu ceilalţi, în ocazii pentru a se
cunoaşte mai bine pe sine şi pentru a-şi descoperi propriile limite şi potenţialuri.

Reflecţia asupra experienţelor trăite şi cunoasterea nevoilor celorlalţi trebuie să-l


conducă pe novice să răspundă cu disponibilitate şi slujire. În Noviciat experienţele de
slujire sunt făcute comunitar, iar dacă sunt individuale, vor fi de scurtă durată, sub
responsabilitatea şefilor. Clanul şi Noviciatul programează activităţi specifice în comun
pentru a garanta unitarietatea şi continuitatea educativă şi metodologică şi pentru a permite
clanului să se propună noviciatului ca şi comunitate educatoare, ale cărei gesturi sunt mai
însemnate şi mai credibile decât orice propunere verbală.

Au fost şi ei ca noi
De-a lungul anilor, C.S.O (sau vechiul C.Or.t.S ) a fost locul de întâlnire a multor
copii. Aici, copiii s-au jucat , au cântat, au fost "excursionişti", au învăţat să ridice un
trepied, să facă un foc sau să bandajeze o rană. Dar copiii au crescut, au început să
înţeleagă semnificaţia "Promisiunii" şi a "fazzoleto-ului", apoi au conştientizat
responsabilităţile pe care le au. Cei mai mulţi au ales să continue acest drum, adolescenţi
fiind încă, învăţându-i la rândul lor pe "cei mai mici" având grija de ei, fiindu-le aproape.

Lucrurile noi, pe care le-au învăţat, experienţa acumulată, evenimentele, dar şi


peripeţiile, au dus la formarea unor scoutişti în toată puterea cuvântului. Un scoutist este
fidel faţă de ţară, de aproapele, de Dumnezeu. Dar dacă ar fi să privim mai îndeaproape,
activităţile desfaşurate de tineri în acest cadru binecuvântat, au avut de fapt, scopul de a
forma oameni.

Acei tineri suntem noi… toţi cei care am trecut prin experienţa Scout îndeajuns de
mult încât să înţelegem ce se doreşte a fi. Poate, că peste ani, nu vom mai şti să facem (la
fel de repede) un nod pescăresc sau nu ne vom mai aminti exact ce înseamnă cutare semn
de pistă... Dar, ceea ce trebuie să ramână în noi este tocmai acest spirit scout. Aş adăuga şi
faptul că eu cred că suntem privilegiaţi fiindcă ne aflăm sub "protecţia" Sfântului Don
Orione, care ne îndemnă să facem binele întotdeauna şi răul niciodată nimănui.

Aşadar, fraţi scoutişti, vă îndemn să trăiţi cu dragoste şi cu atenţie momentele


acestea, pentru că vor fi dragi amintiri ce vor rezista trecerii timpului. Iar cei ce sunt
"departe" acum, fiţi siguri, că se gândesc la voi, că vă simt lipsa, dar că în viaţa lor a sosit
momentul de a-i "învăţa" şi pe alţii "mai mici" din alte medii, ce înseamnă să ai un suflet
bun, să fii curajos, să fii un om integru.

Oratoriul

Este locul unde poţi sa-ţi faci prieteni noi, iar voia bună nu lipseşte niciodată.

Ce se face la oratoriu ?

Se joacă, se fac activităţi, se merge în excursii şi tabere, se învaţă lucruri noi...Se petrece
timpul împreună.

Pentru cine e ?

Pentru toţi copiii. Nu există limită de vârstă !

Mulţumită câtorva prieteni şi câtorva colegi de la Scout, am aflat la oratoriu, acel loc
frumos în care zeci de copii şi tineri se întalneau la fiecare sfârşit de săptămână. Nu voi uita
niciodată momentul în care am intrat pentru prima dată pe poarta oratoriului. În acel
moment viaţa mea de adolescent s-a schimbat, pentru că în acea zi am început să-l cunosc
pe Don Orione. Mulţumită lui am învăţat ce înseamnă a împărţi totul cu alţii, a fi disponibil
pentru oricine, tânar sau bătrân, bogat sau sărac.
Sfârşitul de săptămână plin de jocuri distractive, retragerile spirituale de dumineca,
taberele la munte, pelerinajele, toate activităţile cu tinerii au fost momente unice, pe care le
păstrez cu grijă de la ”Centrul Don Orione”.

Grupul Over 14

Este o secţie importantă a oratoriului. Programul grupului este foarte simplu: ne


propunem să întărim legătura noastră de prietenie cu Isus, să fim mereu disponibili şi
deschişi pentru slujire.

Antonio Dubău
Cl. a XII-a B
Gândurile unui absolvent

„Este o vorbă mai veche care spune cam aşa:


„Anii de liceu sunt cei mai frumoşi ani din viaţă!”
Dar, mai nou, o alta vorbă susţine astfel:
„Anii de liceu şi cei de facultate sunt cei mai frumoşi ani din viaţă!”
Aşadar, deşi pe undeva, această ultimă oră de dirigenţie îşi are involuntara, dar şi
necesara umbră de nostalgie, totuşi nu consider că ar trebui să fie ceva dramatic.
Desigur, e trist că peste câteva minute nu vom mai fi colegi, dar vom fi proaspăt
absolvenţi ai clasei a XII-a, ceea ce ne poate întrezări un zâmbet de bucurie.
Adevărul este că, de-a lungul celor 4 ani, în legendara clasă ZGA, s-au legat
prietenii, prietenii care, cu siguranţă, nu vor lua sfârşit odată cu încheierea
definitivă a cursurilor.
De asemenea, cu toate că multă lume susţine că nu am fost o clasă unită, eu
înclin să cred că totuşi nu este adevărat. Am avut noi un stil aparte de a forma un
colectiv unit, mai ales la extemporale şi la teze, recent chiar, şi la atestatul la
informatică; am avut o manieră oarecum tacită de a ţine unii la alţii, de a ne
înţelege spre surprinderea multor domni profesori. E adevărat, că am fost cam
dezorganizaţi, dar la fel de adevărat este şi faptul că întotdeauna găseam soluţii în al
doisprezecelea ceas… Bine, nu doar noi, ci şi „dira” ne era complice…
Cu siguranţă fiecare elev de clasa a XII-a, în astfel de momente, simte că a făcut
parte din cea mai specială şi deosebită clasă din întreaga istorie a şcolii. E şi
normal, de altfel. Şi eu, deci, simt la fel. Am cunoscut tineri completamente diferiţi
unul de celălalt, pasiuni – una şi una, stiluri interesante, dar şi caractere solide. Şi
de la fiecare am învăţat ceva! Alături de fiecare dintre ei am trăit o experienţă
interesantă ce-mi va rămâne o amintire frumoasă!
Aşadar, dragi colegi din clasa a XI-a, vă îndemn doar atât: trăiţi plenar acest
ultim an de liceu, să apreciaţi fiecare zi, să vă cunoaşteţi mai bine colegii şi să vă
bucuraţi de timpul petrecut împreună căci – credeţi-mă – acest an va trece foarte
repede … parcă prea repede.
Aş mai vrea să mulţumesc, în numele clasei, domnilor profesori pentru că au avut o
infinită răbdare cu noi, au fost înţelegători şi au încercat să educe – nu un elev, ci –
un om. Nu vom uita discuţiile pe diferite teme sociale, politice, morale, discuţii, pe
care le-am purtat cu fiecare profesor în parte de-a lungul anilor. Cu siguranţă,
peste câţiva ani, dacă nu vom activa în domeniu, formulele pentru integrale,
benzen sau radiaţii gamma vor fi ceva străin; pe când moralitatea pe care aţi
încercat să ne-o insuflaţi va fi devenit un obicei.
În încheiere, aş dori să le mulţumesc colegilor mei pentru 4 minunaţi ani de
liceu, plini cu amintiri frumoase! „Iubiţilor” (vorba dlui prof. Butiri), vă doresc tot
binele din lume – începând cu bacul – şi sper să vă găsiţi fericirea în viaţă!

Carmen Apăteanu
abolventă a Liceului ”Don Orione”
Iunie 2008
Consiliul Elevilor ”Don Orione” (C.E.D.O.)

Mă bucur că mi s-a oferit oportunitatea de a mă alătura unui minunat


colectiv numit C.E.D.O., coordonat în acea perioadă de doamna profesoară
Carmen Hărduţ. Aici, am avut ocazia să învăţ să comunic cu oameni cu
funcţii importante, să mă descurc în numeroase situaţii, să fac faţă unor
termene limită sau să găsesc soluţii inovatoare. Tot datorită CEDO am avut
şansa să aflu ce înseamnă lucrul în echipă, ce înseamnă coordonare şi
înţelegere, lupta pentru un scop comun. Dar poate cel mai important lucru
pe care l-am câştigat în aceşti 4 ani petrecuţi în cadrul CEDO sunt …
prietenii. Participând la zeci de concursuri, evenimente şi excursii, fără să
vrem şi fără să ştim, ne-am apropiat unii de alţii. Am început să ne
cunoaştem, să ne întâlnim şi în afara şedinţelor, devenind astfel amici,
ajutându-ne la greu şi sărbătorind împreună evenimentele plăcute. Şi la câte
meciuri am aplaudat şi am încurajat cu toţii echipa locală de baschet …

Cam aceasta a însemnat CEDO pentru mine! Un colectiv de elevi ai


şcolii deveniţi ulterior prieteni!

Celor – nu mai mici, ci … mai tineri decât mine – v-aş sugera să


încercaţi să căutaţi şi voi acest lucru, aceste sentimente, să vă construiţi
amintiri valoroase din această perioadă! Iar dacă acest lucru îl veţi găsi în
CEDO, cu atât mai bine! Un lucru să nu uitaţi, însă! Anii de liceu sunt cei mai
frumoşi, aşadar apreciaţi-i, implicaţi-vă ca mai târziu să puteţi spune „Da,
am trăit din plin viaţa de licean şi nu am lăsat-o să treacă fără să-mi ofere
atâtea amintiri frumoase. Că tot veni vorba, hai să-ţi mai povestesc o
întâmplare …”.

Vă doresc maturitate ca să luaţi cele mai bune decizii pentru voi şi vă


doresc să fiţi copii ca să vă puteţi bucura sincer de ceea ce vi se oferă! De
fapt, vă doresc să fiţi liceeni!

Numai bine,
Carmen Apăteanu
Preşedinte CEDO 2006-2008
Flash mob: o noţiune nouă
Sunt aproape convins că, stând, ca şi mine, în fiecare zi în faţa
monitorului sau a televizorului, câteodată lipsit de orice chef de a
vedea ce mai e nou prin lume, cu lecţii până peste cap, încă n-aţi
auzit de un fenomen social foarte interesant, care a fost inventat de
fraţii noştri de peste Atlantic. În momentul de faţă, el se apropie cu
viteza luminii sau a internetului, mai nou este totuna, de această
zonă a Europei. Numele lui este flash mob.
Flashmob-ul (pronunţat flæʃ mob, termen provenit din engleză, unde
flash = clipă; mob = mulţime) este o adunare spontană de oameni într-un
loc public, în care participanţii efectuează o anumită acţiune neobişnuită
pentru o durată scurtă de timp (de obicei câteva minute), iar după
terminarea acţiunii, ei îşi continuă activitatea normală de parcă nimic nu s-ar
fi întâmplat. Ideea a fost vehiculată în literatură în timpul secolului al XX-lea,
fiind transpusă în realitate începând cu 2003. Flashmob-ul este o prezentare
pentru spectatori accidentali, cu scopul de a le trezi sentimente de
curiozitate, uimire, de a-i face să râdă şi chiar de a încuraja publicul să
reflecteze asupra anumitor probleme de natură socială şi morală. Nu este
greu de ghicit că aceşti oameni se organizează cu ajutorul internetului în
primul rând.
Un scurt istoric
Prima acţiune flash mobbing a avut loc în iunie 2003 în New York. Fiind
coordonaţi anterior prin e-mail şi mesaje SMS, 150 de oameni au intrat în
secţia de mobilă a magazinului "Macy's" şi au cerut "un covor pentru
dragoste" la 10 mii de dolari pentru "comuna din apropierea oraşului". Au
trecut câteva zile şi 250 de oameni au venit la un hotel luxos în Manhattan şi
15 secunde au aplaudat activ şi fără niciun sens.
Evoluţie
De atunci, noul virus a început să se răspândească pe planetă. La
Roma, 300 de oameni s-au adunat la o librărie şi au cerut o carte
inexistentă. La Dortmund, Germania, participanţii la o acţiune de flash
mobbing au venit la o expoziţie de maşini de spălat şi au început să
mănânce banane. În Moscova, pe 16 august, la gara din Leningrad, la
sosirea trenului din Petersburg s-au adunat flash mobsterii cu hârtii pe care
scria "NzR178qWe". În Harkov, Ucraina, participanţii au venit în faţa statuii
lui Lenin, au tuşit 5 secunde, după care şi-au pus ochelari de soare şi au
făcut cu mâna monumentului în mod prietenos. Într-un minut, toţi au plecat.
Aglomeraţiile spontane continuă să apară în mai multe părţi ale globului,
atrăgând de fiecare dată mai mulţi oameni.
Poate că te întrebi acum: ”Oare ce-i şi cu asta?” O fi o nebuneală
comună, o ciudăţenie sau reaua voinţă a cuiva care doreşte să destabilizeze
viaţa oraşelor mari? Eu, mai degrabă, aş caracteriza-o ca fiind un fenomen al
culturii contemporane puternic globalizate. Această manifestare, care tinde
să se transforme într-o adevărată cultură, este susţinută de reţeaua de
internet care acoperă aproape tot globul, de legătura care se formează între
oamenii cu iniţiativă, dornici să realizeze ceva inedit.
Noua cultură
Totul a pornit de la capacitatea incredibilă a internetului de a informa.
Tocmai datorită acestei capacităţi ale sale, a apărut primul fenomen care a şi
dovedit-o pentru întâia dată.
Progrămelul se numea Napster şi le permitea utilizatorilor să schimbe
direct diverse mp3-uri. La scurt timp după apariţie, firma care l-a creat a
fost dată în judecată de un grup de companii majore de music recording. În
urma acestor evenimente, firma a trecut la un sistem cu plată. Napster-ul
practic a murit atunci, iar ideea lui mai trăieşte în realizări mai avansate
printre care Kazaa, Gnutella şi multe altele. În acest fel, reţeaua s-a revoltat
împotriva copyright-ului (nu a dreptului de autor, care e sfânt). Şi iată, acum
programele, muzica şi filmele circulă aproape liber pe net.
Ceea ce a urmat a fost un alt fenomen cunoscut, care se cheamă
blogging. Într-o perioadă scurtă mulţi au aflat că oricine şi-ar putea crea un
loc propriu, pe internet, unde poate să scrie, fără să se teamă de cenzură,
orice i-ar trece prin cap.
Cine mai ştie câte stereotipuri au fost schimbate de acest val în ultimii
câţiva ani. Un singur lucru este clar. Sistemele de sharing, dezvoltarea
programelor freeware, blog-urile şi manifestările flash mob sunt, fără
îndoială, verigi ale aceluiaşi lanţ. Doar că, de data aceasta, "aglomeraţiile
spontane" reprezintă un alt nivel de dezvoltare, în care oamenii sunt
încurajaţi să iasă în public şi să realizeze o acţiune deosebită. Iar acest lucru
este foarte important. Astfel de acţiuni ajung să unească societatea sau cel
puţin un grup mare de oameni, încurajând persoanele să fie inventive şi
pline de iniţiativă, iar ideea de a realiza o activitate haioasă, precum şi
posibilitatea de a scăpa măcar pentru câteva minute din mersul monoton al
vieţii sunt principalele motive care atrag oamenii.
Ieşind pe stradă, oamenii, ca orice organism viu, se revoltă împotriva
autorităţilor care au depus destule eforturi să-i subjuge. Prin flash mobbing i
se oferă fiecăruia posibilitatea de a se exprima liber cu condiţia ca el să nu
încalce legea. Într-adevăr, participanţii la un eveniment de acest gen nu fac
nimic ilegal. Fără să ceară nimic şi fără să deranjeaze pe nimeni, ei nu pot fi
acuzaţi de încălcarea ordinii publice. Din cauză că, venind la un loc, flash
mobsterii nu comunică între ei, un asemenea eveniment nu se poate clasifica
ca fiind o adunare populară sau demonstraţie. Fiind foarte greu de clasificat,
el efectiv nu poate fi interzis.
Opinii
Ca orice fenomen provenit din adâncimile internetului, flash mobbing-
ul are şi o resursă centrală a cărei adresă este flocksmart.com. Fondatorul
primului site dedicat acestui subiect, Rob Zazueta, a scris:
Imaginaţi-vă că staţi după masă într-un un parc, este vară şi este cald.
Fără avertizare, mai mult de 100 de oameni din toate direcţiile, se adună
într-un loc pe neaşteptate, construiesc o mică statuie şi apoi se dispersează
la fel de neaşteptat cum au apărut. Sau gândiţi-vă că vine Crăciunul şi vă
plimbaţi printr-un mall. Treceţi pe lângă ghereta de donaţii Toys-For-Tots.
Fără avertizare, duzini de oameni merg spre ea punându-şi donaţiile. După
aceea, aglomeraţia se mişcă mai departe, la destinaţia următoare.
Acum imaginaţi-vă că sunteţi unul dintre oamenii din acea
aglomeraţie, fiind o parte dintr-o comunitate vie şi existentă fizic. Şi mai
bine, gândiţi-vă la ideile dumneavostră, care să fie şi mai bune şi organizaţi
un asemenea eveniment voi înşivă.

Reporterii de la CNN i-au


întrebat pe unii participanţi ce
înseamnă flash mobbing-ul pentru ei.
Iată câteva răspunsuri:
„Flash mob-urile leagă lumea
online de cea reală -- ele sunt
manifestarea listei tale electronice
folosite pentru a trimite e-mail-uri în
masă”.
„Pentru unii este numai
amuzament. Pentru alţii – este şi o
mişcare socială. Lor le place să fie
undeva cu oamenii. Alţii cred că este ceva politic -- ieşirea pe străzi deja se
consideră un act politic. Mie personal îmi place faptul că reuşeşte să creeze o
anumită frumuseţe locului unde se desfăşoară flashmob-ul -- îmi place să
văd oameni zâmbitori adunându-se împreună, parcă de nicăieri.”
„Flash mob-urile sunt nostime pentru că sunt din afara obişnuitului.
Sunt o activitate comună şi o prostie în acelaşi timp.”
„La ora stabilită am explodat cu aplauze 15 secunde, aşa cum spuneau
instrucţiunile. Zâmbetele de fericire de pe feţele oamenilor au fost
incredibile. Chiar dacă mă simţeam un pic detaşat de proces, eu n-am putut
să fac nimic decât să zâmbesc şi să mă alătur. Ştiam că este ceva ce aş vrea
să fac din nou.”
Astfel, se pare că flash mob-urile sunt o sursa de amuzament, un mod
de exprimare, o posibilitate de a întrerupe pentru câtva timp rutina de zi cu
zi. De asemenea, este şi un mod de a aduna mai mulţi oameni sau de a face
parte dintr-un eveniment. Participanţii la astfel de acţiuni sunt oameni din
toate categoriile sociale şi de vârstă. Multe persoane susţin că aceste
manifestări le aduc un pic de culoare în viaţa de zi cu zi, care de cele mai
multe ori este monotonă şi tristă. Astfel, ei caută să participe la asemenea
evenimente pentru a se binedispune pe ei înşişi şi, de ce nu, pentru a aduce
un zâmbet pe buzele celorlalţi!
Alexandru Muntean
Cl. a XII-a A
Free hugs la „Don Orione”

Cu siguranţă toată lumea a auzit de Valentine’s Day (sau Ziua


Îndrăgostiţilor), sărbătorită în data de 14 februarie. Însă nu toţi ştiu că
aceasta are şi un echivalent românesc: Dragobetele.
Dragobetele, fiul babei Dochia, este sărbătorit anual în data de 24
februarie. Pentru omul arhaic, această zi probabil că înseamnă începutul
primăverii, când natura revine la viaţă, ursul iese din bârlog, păsările îşi
caută cuibul, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria primăverii.
În satele româneşti, fetele şi flăcăii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare,
se adunau în faţa bisericii şi plecau să caute flori de primăvară prin păduri şi
lunci. Tradiţia spune că cei care participau la această sărbătoare aveau să fie
feriţi de bolile anului, în special de febră.
Această zi la “Don Orione”, pentru a scăpa de febră, a fost sărbătorită
într-un mod cu totul special. Dis-de-dimineaţă, clasa a XII-a A impreună cu
dirigintele Stoica Alexandru au fost prezenţi în incinta liceului, aşteptând cu
braţele deschise toate persoanele ce aveau să intre. Astfel, ziua a fost
transformată în FREE HUGS DAY (Ziua îmbrăţişărilor gratuite). Acest clişeu
internaţional (iniţiat de Juan Mann, un australian care, revenind acasă, n-
avea pe nimeni care să-l aştepte cu braţele deschise; el a luat o bucată de
carton pe care a scris ”FREE HUGS” şi a pornit în căutarea persoanelor
dornice să-i ofere o îmbrăţişare) a avut un adevărat succes, încercând să
ofere o zi mai bună tuturor elevilor şi profesorilor.

Alexandru-Adrian Lucaci
Cl. a XII-a A
Reporteri în excursie

Februarie...A căzut un fulg, apoi altul şi altul şi apoi pe nesimţite a


început să ningă...
În jur totul era acoperit de nea. Călcând uşor covorul moale al zăpezii,
contemplam uimiţi priveliştea peisajului feeric. Câtă bucurie ne strecoară în
suflet acest anotimp!
A doua zi la şcoală... surpriză! Doamna dirigintă ne-a propus o
excursie la Stâna de Vale.
Ne-am bucurat cu toţii, deoarece era o bună ocazie de a ne detaşa de
aglomeraţia oraşului şi de a lua o gură de aer curat.
Vineri, după masă, ne-am întâlnit în curtea liceului, nerăbdători să
urcăm în microbuz şi să plecăm.
Din Oradea am pornit-o întins spre Stâna de Vale. Afară ningea foarte
tare şi, cum am intrat în porţiunea de drum cu serpentine, fiind un strat
mare de zapadă pe şosea, microbuzul nu a mai putut urca, aşa că a trebuit
să ne continuăm drumul pe jos, vreo zece kilometri. Se întunecase şi abia
într-un sfârşit am ajuns la destinaţie.
Mica şi liniştita cabană ne-a primit cu ospitalitate. Am uitat de
oboseală, de durerea de picioare şi ne-am înfruptat din mâncarea gătită
pentru noi. A doua zi ne-am trezit cu greu, dar gândul la bucuria zăpezii ne-
a înviorat. Liniştita staţiune s-a transformat dintr-o dată într-o scenă iar noi,
„actorii”, cu schiurile pe umăr, cu săniile în mâini, alergam spre pârtia mult
visată. Ne-am fixat schiurile, iar ele, conştiincioase, se îndreptau unul spre
nord, altul spre sud, voind, care mai de care, să ne demonstreze amplele
cunoştinţe de geografie însuşite pe parcurs.
Uimiţi, am consemnat pe albul imaculat al zăpezii când cu coatele,
când cu spatele, când cu vârful nasului, momentul de excepţie în care
învăţam punctele cardinale având ca profesori... schiurile.
Unii „s-au bulgărit”. Alţii au închiriat ATV-uri. Important a fost că toţi
am profitat din plin de răgazul care ni s-a oferit departe de oraş şi de stresul
acestuia.
Ziua a trecut pe nesimţite şi ne-am întors la cabană. Seara, am făcut
din acest loc un cuib al fericirii, pe ferestrele căruia glumele şi răsetele
ieşeau ca fumul din coşuri şi se răspândeau până departe.
Dimineaţa următoare ne-am întristat. Trebuia să ne pregătin de
plecare şi toată frumuseţea peisajului montan n-a putut să ne ridice moralul.
Cu ultimele poze făcute, am urcat în microbuz şi am pornit in drmul spre
casă. Staţiunea rămânea în urmă, liniştită. Gălăgioşii se îndreptau spre
Oradea. Timpul a trecut repde şi iată-ne ajunşi.
Oradea părea îmbătrânită de atâta zăpadă aşternută peste ea. Tânără,
bătrână, noi o iubim. E oraşul copilăriei noastre, al tinereţii noatre, al
visurilor celor mai îndrăzneţe...

Au consemnat,
Vlad Pusta şi Vlad Meluţ
Cls. a X-a A
Sărbatoarea bobocilor

Afară e toamnă târzie. Aerul e rece şi ruginiu. De mult a trecut


vacanţa şi iată-ne ajunşi la un eveniment important din viaţa liceului nostru,
Balul Bobocilor.
Generaţii după generaţii au simţit fiori adânci în seara când se numară
bobocii. Au uitat pentru o clipă emoţia orelor de curs, ca peste ani să-şi
aducă aminte cu nostalgie de o filă dragă din cartea adolescenţei.
Am fost şi noi, organizatorii, boboci, am simţit şi noi această emoţie
vie, dar a trecut an după an şi iată-ne plini de zâmbet şi lumină,
încurajându-I cu înţelegere şi dăruire pe cei care au păşit anul acesta pragul
şcolii. Astfel am încercat să facem un bal mai aparte. Gândurile au fost
mari, însă… am întâmpinat puţine probleme tehnice şi emoţiile…
Până la urmă acţiunea a decurs bine. A fost un concurs cu premii,
dar elevii au trebuit să îşi arate talentul muzical la o probă de “Karaoke” şi
să-şi dezvăluie simţul tactil în proba ”Acvariile misterioase”. O altă probă a
fost “Oul şi seringa”, probă, la care bobocii trebuiau să extragă conţinutul
unui ou cu ajutorul unei seringi, urmată de alte probe de îndemânare
(legarea nodului la cravată, popice cu verze etc). În cea din urmă probă, cea
a dansului, bobocii s-au dezgheţat de tot, impresionând care mai de care
prin talentul de dansator.
Între probe atmosfera a fost întreţinută de trupa ”Line 6”, trupa de
dans ”Innovation” şi, nu în ultimul rând, de dansul unui fost absolvent. Un
alt moment artistic a fost realizat de iluzionistul Eduard Maliţa, care a reuşit
să ne impresioneze cu diversele lui trucuri.
După lungi dezbateri, juriul a deliberat şi au fost premiaţi Miss
Eleganţă, Mister Popularitate,
Perechea Potrivită, Miss Boboc
şi Mister Boboc.
Evenimentul s-a
încheiat prin dans, muzică,
veselie, într-un cuvânt a fost
tinereţe.
Credem că prin această
serbare dedicată lor, bobocii s-
au apropiat de colegii mai mari.
A fost frumos şi am
transformat o seară tristă de
toamnă într-o seară luminoasă a
tinereţii.

Laurenţiu Sasu
Cl. a XI-a B
Caldă umanitate...

Sângerând, piciorul şi-l trage după sine... braţele-i atârnă; hainele-i


sunt rupte, murdare, sudoarea-i curge pe frunte, sudoarea omului ce-
aşteaptă mângâiere...
A omului care cere cu disperare ajutor, care cere un strop de apă, nu
strop de viaţă şi de lumină...
Îşi cere un crâmpei de soare şi-şi cere toate acestea ca să uite de
noapte, de furtună, de foame. şi mai cere şi-o fărâmă de bine ca să-ndure,
orice asprime. El strigă după înţelegerea ta!
Căldură şi umanitate – cuvinte profunde! Clasele a X-a B şi a XII-a B
au înţeles sensul lor. Cu ocazia sfintelor sărbători pascale au vizitati oamenii
aciuaţi pe lângă groapa de gunoi. De altfel, acţiuni de felul acesta au început
de mult timp.
Ştiam de la scoutiştii din cadrul
Comunităţii ,,Don Orione”, că acolo, la
groapă, locuiesc adulţi şi copii. Aşa s-a
născut ideea mersului la groapa de gunoi.
Să încerci să descrii săracia şi lipsa totală a
celor de acolo este imposibil. Trebuie să
vezi cu ochii ca să poţi întelege lipsurile
enorme în care trăiesc, bebeluşi, copii si
adulţi. Viaţa copiilor de acolo ne-a
impresionat şi am hotărât să mergem
regulat, o dată sau de două ori pe lună, în
vizită la acei oameni, ducându-le de fiecare dată mâncare. În timpul verii pe
lânga mâncare le duceam apă şi fructe, iar iarna, ceai cald şi îmbrăcăminte
pentru copii. De-a lungul anilor s-a stabilit între noi o relaţie de prietenie.
Când mergem în vizită suntem primiţi cu căldură şi totul decurge într-o
atmosferă foarte firească. De multe ori, după ce împărţim mâncare şi
lucrurile pe care le ducem, mai stăm puţin de vorbă cu ei sau uneori vara
organizăm câteva jocuri cu copiii. În timpul
sărbătorilor de iarnă, Moş Crăciun vine
negreşit şi la ei. E deosebit să reuşeşti să
aduci zâmbet pe faţa acelor copii, care în
afară de sărăcie nu au nimic.
De aceea, omule, fii alături de OM! Când
îţi aminteşti de toate, de rele, de bune, şi mai
rele şi mai bune, de oameni şi umbre, de
mamă şi soră, de ură şi fiară, de om şi de
viaţă, de bucurie şi de greu... când îţi
aminteşti de toate acestea, mereu, mereu
simţi nevoia să ai lângă tine Omul, Omul-
lumină, Omul-OM... şi lângă el totul îţi pare alb, uimitor de alb şi de curat...

Clasele
a XII-a B şi a X-a B
ARGUMENT

Ca dascăli, simţim nevoia să ocrotim şi să ne apropriem cu înţelegere


şi căldură de copii şi tineri. Atunci când în jurul nostru există şi copii aflaţi în
dificultate avem datoria morală nu numai de a-i ajuta, dar şi de a sădi în
sufletul copiilor pe care îi educăm, dragostea pentru semeni.

Copiii trebuie deprinşi de mici să-i ajute pe cei cu care soarta nu a fost
foarte generoasă, să nu-i uite, pentru că ajutându-i dovedesc dreapta
credinţă, bunătatea, prietenia şi omenia – toate acestea fiind valori morale
de înaltă ţinută.

Dacă lecţiile de educaţie civică şi de religie îi învaţă pe copii cum să se


comporte, să fie mai buni şi mai atenţi cu cei din jur, acestea nu sunt
suficiente. Este necesar să realizăm adesea alte activităţi extraşcolare,
educaţionale prin care copiii sunt determinaţi să fie mai apropriaţi de cei
care au nevoie de ajutor.

Sperăm că acţiunile întreprinse în cadrul acestui proiect, vor avea ecou


în sufletele micuţilor, iar ceea ce învaţă la lecţii, în sala de clasă, să pună în
practică şi cu alte ocazii şi, mai ales, să o facă din proprie iniţiativă. Am dorit
ca proiectul să-i sensibilizeze mai ales pe elevi care nu ştiu să aprecieze la
adevărata valoare ceea ce au: o familie iubitoare, o condiţie materială bună,
posibilităţi diverse de a creşte, de a fi educţi, de a se dezvolta.

Iată fapte care dovedesc realismul proiectului:


Deschidere sufletească

Elevii a două clase primare de la


Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea
(clasele a III-a B şi E, îndrumate de inst.
Maria Duma şi inst. Liliana Maghiari) au
dorit să aducă vineri, 13 martie 2009, un
strop de bucurie celor care locuiesc într-o
zonă mai puţin cunoscută a oraşului, lângă
groapa de gunoi a Oradiei.
Acţiunea s-a desfăşurat la iniţiativa
preşedintelui Societăţii de Binefacere ,,Don
Orione”, preotul Mihai Facheta, şi face
parte din calendarul acţiunilor parteneriatului dintre societatea de binefacere
şi Liceul Pedagogic ,,Iosif Vulcan”.
Elevii au donat haine, încălţăminte, jucării şi alimente, ba chiar au
decis să renunţe, vineri, la porţia lor de lapte şi corn pentru a le dărui celor
nevoiaşi, ajunşi la ... groapa de gunoi a municipiului. Unora le-au dat
lacrimile văzând sărăcia şi mizeria care domneau peste tot...
Zece familii au avut vineri mai multe alimente şi mai bune, haine mai
călduroase şi încălţăminte mai arătoasă!
La întoarcere, elevii au fost mult mai tăcuţi ca de obicei, pesemne că
ceea ce au văzut i-a marcat într-un fel sau altul.
,,Trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru familia în care ne-am născut şi
să nu mai cerem părinţilor atâtea lucruri, să apreciem ceea ce avem, pentru
că alţii nu au nimic şi totuşi sunt mulţumiţi cu ce li se dă, ei i-au mulţumit,
astăzi, lui Dumnezeu pentru că ne-au trimis pe noi cu ajutoare”, spunea
Silviu Curtui.
Cu deschiderea cunoscută a
pedagogiştilor spre acţiuni de voluntariat,
după acest episod, s-a hotărît ca în
următoarele trei luni, săptămânal, o altă
clasă a liceului se va strădui să aducă
bucurie în sufletele sărmanilor copii de la
groapa de gunoi a oraşului.
Dragi pedagogişti, ne-aţi lăsat fără
replică. Felicitări!

Preluat de pe
www.ovidan.ro
OLIMPICII NOȘTRI – ANUL ŞCOLAR 2008-2009

Nr. Numele Faza Faza Profesor


Disciplina Clasa
Crt. elevilor judeţeană naţională pregătitor

1 Lb. engleză Ionescu Vlad XII A Premiul I Ene Camelia

2 Lb. engleză Gogâltan Eugen XA Premiul III Ene Camelia

3 Informatică Ionescu Vlad XII A Premiul II MENŢIUNE Omer Ismet

4 Informatică Lucaci Alexandru XII A Premiul III Omer Ismet

Oancea
5 Informatică XII A Menţiune Omer Ismet
Alexandru

6 Autocad Piroska Tiberiu XI B Premiul I MENŢIUNE Luncan Radu

7 Autocad Mircea Popa XII B Menţiune Luncan Radu

8 Autocad Miklo Norbert XI B Premiul II Luncan Radu

Szilagyi
9 Autocad XII B Premiul II Luncan Radu
Alexandru

10 Mecatronică Martin Andrei XI B Premiul I LOCUL II Luncan Radu

11 Mecatronică Sasu Laurenţiu XI B Premiul II Luncan Radu

12 Mecatronică Dubău Antonio XII B Premiul I Luncan Radu

13 Tehnic Derecskei Imre XB Menţiune Luncan Radu


”FARE DEL BENE SEMPRE” ....................................................................................................................... 3

pr. Fechetă Mihai - Ce fel de Paşte vrem să celebrăm? ........................................................................ 1

Tinerii Scoutişti - Vizita Excelenţei Sale Francisco-Javier Lozano ........................................................... 3

prof. ing. Miheller Martin Peter - Credinţă, inocenţă şi curaj... ............................................................. 4

prof. Ene Camelia - PROIECTE EUROPENE, la Liceul „Don Orione”, Oradea ........................................... 7

LA CEASUL ZBORULUI ALB ....................................................................................................................... 9

Ionescu Vlad - ¿ ¿ ¿ ? ? ? .................................................................................................................... 10

Ionescu Vlad - Pentru cei de mâine .................................................................................................... 11

Modog Andrei - Libertatea ................................................................................................................. 12

Dan Andreas - Rădăcini şi ramuri ...................................................................................................... 13

Ionescu Vlad - Iluzii fără dor ............................................................................................................... 14

Naghi George - A SCRIE ..................................................................................................................... 15

Naghi George - DOAR EU ................................................................................................................... 15

Popa Mircea - Tinereţe fără reguli şi carieră fără succes ..................................................................... 16

Fortiş Carmen - Două lumi ................................................................................................................. 17

Fortiş Carmen - Negru … .................................................................................................................... 17

Mustăţea Alexandra - O fată a visat bucurie pură............................................................................... 18

Muţiu Mircea - Un loc ........................................................................................................................ 19

Modog Andrei - Plictiseală într-o zi de mai ......................................................................................... 20

Ionescu Vlad - Resentimente ............................................................................................................. 21

Ionescu Vlad - Refuz inutil .................................................................................................................. 21

Naghi George - Florile zăpezii............................................................................................................. 22

Naghi George - Gânduri răzleţe.......................................................................................................... 22

Herţeg Larisa - Destăinuire… .............................................................................................................. 23

Fortiş Carmen - Muzeul râsetelor....................................................................................................... 24

Fortiş Carmen - Lume pierdută .......................................................................................................... 24

Konya Timea - Sclavi ai succederii ...................................................................................................... 25


Muţiu Mircea - Senilitate juvenilă ...................................................................................................... 26

Popa Mircea - Caută-mă... ................................................................................................................. 28

Gherman Bianca - M-am descoperit într-un vis .................................................................................. 29

Modog Andrei - A iubi sau a nu iubi... ................................................................................................ 30

Modog Andrei - Gândeşte pozitiv....................................................................................................... 31

Fortiş Carmen - Plimbându-te pe lângă viaţă...................................................................................... 31

Muţiu Mirceva - Infailibilul elev Popescu şi principiul ciuciu ............................................................... 32

Knoya Timea - Generaţia McDonald's ................................................................................................ 33

Vâşcan Alexandru - Duminica în oraş ................................................................................................. 34

prof. Rittinger Ioana - Scrisoare către colegi... .................................................................................... 35

Anonim - Oameni şi locuri.................................................................................................................. 38

PAŞI SPRE CUNOAŞTERE ........................................................................................................................ 39

prof. ing. Gligor Dorin - Philips a inventat iluminatul stradal pe bază de energie solară ...................... 40

prof. ing. Gligor Dorin - Energie solară ............................................................................................... 41

Ionescu Vlad - Cum au fost construite piramidele egiptene ................................................................ 44

Ionescu Vlad - Joc de inteligenţă ........................................................................................................ 45

Mustăţea Alexandra - Ce ar trebui să ştim despre pentagramă .......................................................... 46

Mustăţea Alexandra - Cei mai vestiţi astronomi ................................................................................. 48

Martin Andrei - Ce ştim despre ”găurile negre”.................................................................................. 51

Cernat Cristian - Sintetizatoare .......................................................................................................... 53

Silaghi Nelu - Diferenţa dintre WRC şi IRC .......................................................................................... 54

Puie Cristian - Îndemânare şi pasiune ................................................................................................ 56

Chiş Alin şi Gomboş Francisc - Lumea jocurilor de azi ......................................................................... 61

Gorgan George şi Mocuţa Dragoş - Ecrane ”vii” ................................................................................. 64

Mierluţ George - Datarea cu carbon radioactiv .................................................................................. 66

Naghi George - Rusaliile – Ielele ......................................................................................................... 68


SPORT ................................................................................................................................................... 70

prof. Stoica Alexandru - ACTIVITĂŢILE FIZICE ŞI EDUCAŢIA FIZICĂ ....................................................... 70

Naghi George - Istoria B-Boying-ului (Breakdance) ............................................................................. 75

Hodişan Horea - Dansul, bucuria mea….............................................................................................. 77

Balog Niki şi Silaghi Nelu - Skate `n` bike `n` rock`n`roll ...................................................................... 80

Hodişan Tudor - Arte marţiale............................................................................................................ 83

FRUMOSUL COTIDIAN ........................................................................................................................... 84

prof. Munteanu Mircea, Konya Timea [Desene] - Talent şi pasiune .................................................... 85

Indrieş Larisa - ”Ţinta supremă a oricărei râvne este fericirea de acasă” – Samuel Johnson ............. 87

Paşc Diana şi Crainic Denisa - Zodicaul vesel ...................................................................................... 89

Arta de a fi, arta de a trăi ....................................................................................................................... 93

Indrieş Larisa - Let`s go to Italy........................................................................................................... 93

Coste Paul Cristian - O experienţă plăcută.......................................................................................... 95

Bistran Alin şi Enache Flaviu - Între noi despre problematica existenţă............................................... 96

Ţicu Sintia Vivien - Eminescu, noi şi eterna tinerete… ......................................................................... 98

Dubău Antonio - Grupul Scout ......................................................................................................... 100

Apăteanu Carmen - Gândurile unui absolvent .................................................................................. 103

Apăteanu Carmen - Consiliul Elevilor ”Don Orione” (C.E.D.O.).......................................................... 104

Muntean Alexandru - Flash mob: o noţiune nouă ............................................................................ 105

Lucaci Alexandru - Free hugs la „Don Orione” .................................................................................. 108

Meluţ Vlad şi Pusta Vlad - Reporteri în excursie ............................................................................... 109

Sasu Laurenţiu - Sărbatoarea bobocilor ........................................................................................... 111

Caldă umanitate... ........................................................................................................................... 112

Deschidere sufletească .................................................................................................................... 115

OLIMPICII NOȘTRI – ANUL ŞCOLAR 2008-2009 ................................................................................. 116

Colectivul de redacţie ...................................................................................................................... 120


Colectivul de redacţie:

• Vlad Ionescu, cl. a XII-a A


• Alexandru Szilagyi, cl. a XII-a B
• George Naghi, cl. a XII-a B

Colaboratori:

• Alexandru Oancea, cl. a XII-a A


• Larisa Indrieș, cl. a XII-a A
• Antonio Dubău, cl. a XII-a B
• Alexandra Mustățea, cl. a XI-a B
• Daniel Szilagyi, cl. a XI-a B
• Vlad Pusta, cl. a X-a A
• Vlad Meluț, cl. a X-a A
• Cristian Petric, cl. a X-a A
• Nelu Silaghi, cl. a IX-a B

Profesori:

• Ioana Rittinger
• Ofelia Şipoș

Liceul „Don Orione” Oradea

Str. Cazaban nr. 49/E, Cod postal 410282, Tel: 0359/409 729,

Tel/Fax: 0359/409 728, Fax: 0295/467 563

donorione@rdsor.ro