Sunteți pe pagina 1din 9

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Organul de maşină este o piesă simplă sau complexă, ce intră în componenţa


maşinilor, a instalaţiilor, având un rol funcţional şi constructiv bine determinat.
Fiecare organ de maşină poate fi studiat, proiectat şi executat în mod independent.

După destinaţie organele de maşini pot fi clasificate în:


• Organe de maşini de uz general
• Organe de maşini speciale
1. Organele de maşini de uz general:
• Organe de asmblare: şuruburi, piuliţe, ştifturi, bolţuri,
pene, arbori şi butuci canelaţi, arcuri.
• Organe pentru transmiterea mişcării:
o Organe auxiliare transmisiilor: osii şi arbori,
lagăre, cuplaje.
o Transmisii mecanice: transmisii prin curele, prin
lanţuri, angrenaje.
2. Organele de maşini speciale: cilindri de motor, pistoane, arbori
cotiţi, trolii, fitinguri, armături, recipiente, etc.

Disciplina “Organe de maşini” are drept obiectiv, stabilirea bazelor teoretice pentru
calculul şi construcţia organelor, ţinând cont de cerinţele funcţionale ale maşinii
(instalaţiei) din care acestea fac parte.

Etapele proiectării unui organ de maşină sunt următoarele:


• Stabilirea încărcărilor( forţe, momente) ce acţionează asupra organului,
precum şi a condiţiilor de lucru cele mai dezavantajoase.
• Stabilirea formei constructive şi a materialului, luând în considerare
cerinţele funcţionale, tehnologia de fabricare preconizată, standardele şi
normele specifice în vigoare.
• Determinarea rezistenţelor admisibile, luînd în considerare materialul
utilizat, forma piesei, tipul solicitării (statică sau variabilă), condiţiile de
exploatare.
• Calculul secţiunilor specifice (etapa de predimensionare).
• Calculul de verificare.
• Adoptarea unor dimensiuni standardizate
• Elaborarea desenului de execuţie a organului de maşină.
1.OSII ŞI ARBORI
1.1. Definire; rol funcţional; materiale

Osiile şi arborii sunt organe de maşini ce au rolul de a susţine organele aflate în


mişcare de rotaţie.

Osiile nu transmit şi momente de răsucire, fiind solicitate exclusiv la încovoiere.


Suplimentar, arborii au şi rol de transmitere a mişcării prin intermediul organelor
pe care le susţin (roţi dinţate, roţi de curea, roţi de lanţ, cuplaje, etc.). Prin urmare
arborii sunt supuşi unor solicitări complexe, de încovoiere şi răsucire.

Osiile (fig.1.1) pot fi clasificate (după gradul de mobilitate) în:


• Osii fixe
• Osii rotative (cele care se rotesc solidar cu organele de maşină fixate pe
acestea)

Arborii pot fi clasificaţi (după domeniul de utilizare) în:


• Arbori cu destinaţie generală (fig.1.2): sunt arbori drepţi, de regulă cu
secţiune cilindrică (netezi sau în trepte), arbori canelaţi, arbori pinion, etc.
• Arbori cu destinaţie specială: care în afară de rolurile de susţinere a
organelor de maşină şi de transmitere a momentelor de răsucire, au şi rolul
de a transforma mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie (arbori cotiţi,
arbori cu came, arbori cu excentric, etc.).

Arborele I: este solicitat la încovoiere şi răsucire pe tronsonul D-C şi exclusiv la


răsucire pe tronsonul C-B.
Arborele II: este solicitat la încovoiere pe trosonul A-C, la încovoire şi răsucire pe
tronsonul C-B şi exclusiv la răsucire pe tronsonul B-E.

Materialele utilizate la arbori şi osii sunt alese în funcţie de condiţiile de


funcţionare impuse şi de tehnologia de fabricare adoptată.
• La arborii supuşi solicitărilor uşoare şi medii se utilizează oţeluri carbon:
OL50, OL60, OL70 (SR500); aceste materiale nu necesită alte tratamente
termice în afară de normalizare.
• La arborii supuşi unor solicitări medii, dar care suplimentar trebuie să
îndeplinească cerinţe de duritate ridicată pentru unele suprafeţe, sunt
utilizate oţelurile carbon de calitate: OLC35, OLC45, OLC50 (SR880);
aceste oţeluri necesită un tratament termic de îmbunătăţire.
• La arborii puternic solicitaţi sunt utilizate oţelurile aliate: 41MoCr11,
40Cr10, 51VMnCr11 (SR791).
• În cazul arborilor de dimensiuni mari, având forme complexe, se utilizează
fonte cu grafit nodular: Fgn800, Fgn900, Fgn1000 (SR ISO 1083), precum şi
fontele maleabile perlitice: Fmp450, Fmp500, Fmp550 (SR ISO 5922).
Semifabricatele acestori arbori (realizaţi din fontă) se obţin prin turnare.

1.2. Calculul arborilor şi osiilor

Osiile şi arborii trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:


• Condiţia de rezistenţă la solicitări:
σn ≤ σa
o
cn ≥ ca
unde: σ n -tensiunea nominală; σ a -tensiunea admisibilă; cn- coeficient
de siguranţă nominal; ca- coeficient de siguranţă admisibil.
• Condiţii de rigiditate: se referă la limitarea deformaţiilor de încovoiere
(săgeţi- f, sau unghiuri- ϕ ), precum şi a deformaţiilor la răsucire ( θ )
fn ≤ fa
o ϕn ≤ ϕa
θn ≤ θa
• Condiţii de stabilitate la vibraţii:
o Evitarea fenomenului de rezonanţă
o Limitarea de formaţiilor dinamice (cauzate de prezenţa vibraţiilor)
• Condiţii de stabilitate la flambaj.

Metodica de calcul presupune următoarele aproximări succesive: efectuarea unei


predimensionări urmată de proiectarea concretă, iar apoi efectuarea calculului de
verificare. În cursul efectuării calculului de verificare se poate creea situaţia de a
modifica dimensiunile stabilite anterior. Prin urmare, la proiectarea arborilor şi
osiilor se vor parcurge următoarele etape:
I. Stabilirea sarcinilor a modelului de calcul şi a regimurilor şi categoriilor
de solicitări.
II. Predimensionarea pe baza datelor iniţiale, folosind ipoteze şi calcule
simplificatoare. Calculul se face în toate secţiunile importante, stbilind
dimensiunile din condiţiile de rezistenţă la solicitările respective.
III. Proiectarea formei concrete pe baza dimensiunilor stabilite în etapa
anterioară, ţinând seama de următoarele criterii:
a. Dimensiunea adoptată trbuie să aibă o valoare superioară celei
calculate să aparţină seriei dimensiunilor nominale standardizate.
b. Cerinţe de asamblare.
c. Considerente tehnologice
d. Cerinţe impuse de tehnologia de montaj.
IV. Verificarea la alte condiţii: rezistenţa la oboseală, limitarea deformaţiilor,
verificarea la vibraţii, împiedicarea flambajului, etc.

1.2.1. Stabilirea regimurilor şi a categoriilor de solicitare ale arborilor şi


osiilor

În tabelul 1.1 sunt prezentate regimurile şi categoriile de solicitare la încovoiere


pentru osiile fixe.

În tabelul 1.2 sunt prezentate regimurile şi categoriile de solicitare la încovoiere


pentru osii mobile şi arbori, iar în tabelul 1.3 regimurile şi categoriile de solicitare
la răsucire pentru arbori.
1.2.2. Predimensionarea osiilor şi arborilor solicitaţi la încovoiere

Pentru fiecare secţiune, a arborelui sau osiei, se pune condiţia de rezistenţă la


solicitarea de încovoiere (relaţia de verificare):

Mi
σ ni = ≤ (σ ai )nσ ;(1.1)
W

unde: Mi[Nmm]- momentul încovoietor din secţiunea de calcul;


W[mm3]- modulul de rezistenţă axial;
(σai)nσ[N/mm2]- tensiunea admisibilă la încovoiere pentru categoria de
solicitare nσ.

În cazul secţiunilor circulare pline, de dimametru d, va rezulta:

π ⋅d3
W= ≅ 0,1 ⋅ d 3 ;(1.2)
32

În cazul secţiunilor inelare, cu diametrul interior d0, va rezulta:


π ⋅ ( d 3 − d 03 )
≅ 0,1⋅ d 3 ⋅ (1 − k 3 ) ; k =
d0
W= ;(1.3)
32 d

Înlocuind expresiile (1.2) respectiv (1.3) în (1.1) vor rezulta relaţiile de


predimensionare (1.4) şi (1.5) ce se referă la secţiunile circulare pline respectiv la
secţiunile inelare:

10 ⋅ M i
d≥ 3 ;(1.4)
(σ ai )nσ
10 ⋅ M i
d≥ ;(1.5)
(1 − k 3 ) ⋅ (σ ai )nσ
3

1.2.3. Predimensionarea arborilor solicitaţi exclusiv la răsucire

Pentru fiecare secţiune a arborelui, solicitată exclusiv la răsucire, se pune condiţia


de rezistenţă (relaţia de verificare):

Mr
τ nr = ≤ (τ ar )nτ ;(1.6)
Wp

unde: Mr[Nmm]- momentul de răsucire în secţiunea de calcul;


Wp[mm3]- modulul de rezistenţă polar;
(τar)nτ[N/mm2]- tensiunea admisibilă la răsucire pentru categoria de solicitare
nτ.
Modulul de reziztenţă polar, Wp, va avea următoarele expresii pentru secţiuni
circulare pline, (1.7), iar pentru secţiuni inelare (1.8):

π ⋅d3
Wp = ≅ 0, 2 ⋅ d 3 ;(1.7)
16
π ⋅ ( d 3 − d 03 )
Wp = ≅ 0, 2 ⋅ d 3 ⋅ (1 − k 3 ) ;(1.8)
16

Înlocuind expresiile (1.7) respectiv (1.8) în (1.6) vor rezulta relaţiile de


predimensionare (1.9) şi (1.10) ce se referă la secţiunile circulare pline respectiv la
secţiunile inelare:

5⋅ Mr
d≥ 3 ;(1.9)
(τ ar )nτ

5⋅ Mr
d≥ ;(1.10)
(1 − k 3 ) ⋅ (τ ar )nτ
3

1.2.4. Predimensionarea arborilor supuşi solicitărilor compuse (încovoiere cu


răsucire)

Solicitările compuse sunt cele mai des manifestate în cazul arborilor. Abordarea
acestui aspect presupune mai întâi stabilirea unei tensiuni echivalente la
încovoiere, σei. Aceasta, conform relaţiei de verificare, va fi comparată cu
tensiunea admisibilă la încovoiere:

σ ei = f (σ ni ,τ nr ) ≤ (σ ai )nσ ;(1.11)

“Rezistenţa materialelor” a stabilit mai multe ipoteze de rezistenţă la rupere. În


cazul oţelurilor, cea mai potrivită este ipoteza III-a (aplicabilă materialelor
tenace), conform acestei ipoteze va rezulta:

σ ei = σ ni2 + 4 ⋅ (α III'' ⋅τ nr ) ;(1.12)


2

M ei = M i2 + (α III ⋅ M r ) ;(1.13)
'' 2

unde: α III'' - coeficient de corecţie corespunzător teoriei a III-a din rezistenţa


materialelor. Acesta se determină prin următoarea expresie:
(σ ai )nσ
α III'' = ;(1.14)
2 ⋅ (τ ar )nτ

Ţinând cont de relaţiile (1.11), (1.12) şi (1.13) va rezulta relaţia de verificare :

2 2
⎛M ⎞ ⎛ M ⎞ 1
σ ei = ⎜ i ⎟ + 4 ⎜ α III'' ⋅ r ⎟ = ⋅ M i2 + (α III'' ⋅ M r ) = ei ≤ (σ ai )nσ ;(1.15)
2 M
⎝W ⎠ ⎝ 2 ⋅W ⎠ W W

Dacă în această relaţie vom introduce expresiile modulului de rezistenţă axial (1.2)
respectiv (1.3), vor rezulta relaţiile de predimensionare (1.16) şi (1.17) utilizate la
secţiuni circulare pline, respectiv la secţiuni inelare :

10 ⋅ M ei
d≥ 3 ;(1.16)
(σ ai )nσ
10 ⋅ M ei
d≥ ;(1.17)
(1 − k 3 ) ⋅ (σ ai )nσ
3