Grupuri si comunitati Sendresc Catalin

Anul I

Interventie pe grup

Grupul in care mi-am propus experimentul este un grup relativ nou de prieteni, fiind compus din
trei fete: Almira, Bianca si Mara si un baiat, Ciprian, el neapartinand grupului decat de 1
saptamana, fiind noul prieten al Marei. Scopul principal al intalnirii a fost o incalzire pentru
seara de petrecareala care urma dar mie mi s-a parut un moment oportun pentru a incerca jocul.

Am fost placut surprins de entuziasmul lor de a ma ajunta in aceasta privinta, Bianca in mod
special, ea zicand ca acuma e randul ei sa ma ajute fiindca si eu o ajutasem intr-un fel de proiect
asemanator pentru un curs de-al ei de psihologie.

Dupa primul rand de shoturi de palinca am inceput organizarea jocului, lucrul cel mai dificil a
fost gasirea unei coli de hartie pe care sa putem fiecare sa scriem. Eu fiind “Ludi Magister” am
hotarat sa nu mai legam o sfoara de foi si sa le punem la spate ci sa impart eu biletele cu numele
celorlalti, rand pe rand. A fost o decizie spontana luata in baza fricii ca daca am cautat 10 minute
dupa o coala de hartie, oare cat ar fi durat sa gasesc niste bucati de sfoara?

Le-am explicat regulile jocului, sa scrie pe biletelul fiecarui nume un lucru pe care ar dori sa il
spuna persoanei in cauza dar nu au avut ocazia sau nu au stiut cum sa faca asta. Le-am expus
preferinta unui lucru pozitiv si toata lumea a fost de accord.

Este de notat dinamica grupului. Cele 3 fete se cunosc de 5 ani de zile si se vad aproape zilnic.
Intre ele este chiar posibil sa nici nu existe cuvinte nespuse, ele trecand prin multe de-alungul
timpului. Toate 3 incercand nonconformismul, Mara este visatoarea grupului, artista, careia ii
place sa analizeze si reanlizeze tot in legatura cu oamenii din jurul ei, cine, ce a facut si cu ce
intentie, ce spune acel lucru despre acea persoana si asa mai departe. Lucru nu neaparat benefic
pentru ea. Almira este spiritul liber, razvratita, in cautarea adevarului absolut. Bianca este mama
grupului, spiritul critic constructiv, calculata si constiincioasa, are grija de celalalte doua. Despre
Ciprian nu se stiu foarte multe, el lucrand la teatru, este putin mai timid dar daca ii va permite
timpul cred ca va reusi sa iasa din carapace, pare un om bun. Cat despre mine in legatura cu
fetele, le cunosc din vedere de mai mult timp iar de vreo 6 luni ne intalnim mai regulat sa iesim
in oras sau sa petrecem timp impreuna.

Atmosfera nu era tensionata, mai ales ca mancasem inainte o prajitura minunata facuta de Bianca
si am discutat despre ce vom face in continuare. Cu toate acestea sa scri lucruri pozitive despre
un foarte bun prieten sau despre unul pe care nu il cunosti aproape de loc e la fel de neobisnuit.
Rand pe rand am scris fiecare, unii gandidnu-se mai mult, altii mai putin, fiecare la randul lui
razand despre ce scrisesera cei dinaintea sa. Fiecare mai putin de primul, evident. Nimeni nu s-a
suparat.

Marai i-au fost scrise: Pentru a putea fi respectata de ceilalti, trebuie sa-I respecti si tu. Invata sa
nu mai fi atat de rea; Accepta-ti semenii…daca ai putina rabdare…; Cateodata cred ca ai 15 ani;
Te straduiesti sa pari indiferenta dar iubirea vine neconditionat; In rasete raspunsul ei, dupa ce a
citit ce ii fusese scris a fost “Vai, voi nu ma cunoasteti deloc!”

Almirei i-au fost scrise: Nu ai nici un loc de care sa aparti; Fugi, fugi si pana la urma te prinzi din
urma; Prezenta-te; Gaseste-te, multumeste’te! Desigur toata lumea a sesizat atitudinea Almirei in
legatura cu cautarea necontenita a acesteia de a gasi raspunsul la viata.

Biancai i-au fost scrise: Pura, voioasa si limpede ca lacrima, urmat de un zambet; Activeaza-te! ;
Vointa este intaiul; Nu stiu nici acum daca ochii tai sunt albastri sau verzi. Reactia ei cand a citit
biletelul a fost o roseata in obraji urmat de un “hihi” scurt

Lui Ciprian, cel mai nou din grup, i-au fost scrise: Esti dubios; Surprinde’te!; Trebuie sa MRB
(MeRem Bem); Sunt curioasa de ce sculpturi ai face tu liber; Precum asteptarile, nimic
conclusive legat de persoana lui si despre interactiunile dintre el si restul. Cam toate au fost
spuse intr-un mod glumet, fara vreo implicatie emotionala.

Mie mi-au fost scrise: Da-ti! Desuperficializeaza-te!; Cunoasterea este prezentul; Inca nu ne-ai
gatit; Nu-l mai taia si mentine-l curat. Cred ca ultima fiind mai mult decat o aluzie la parul meu.

Oarecum nimeni nu se astepta la marturisiri extraordinare sau critici nemeritate, poate Mara a
primit unele critici constructive dar a decis sa le ignore facand haz de necaz. Toata lumea a fost
multumita iar la sfarsitul jocului am simtit o usoara degajare a atmosferei si un semtiment de
usurare care vroia sa spuna “In sfarsit, acum putem merge la petrecere”.