RCIS NR 23 Din 2008

Universitatea „Al. I.
Cuza”, Ia[i Holt Rom=nia

Departamentul de Sociologie Programul pentru Promovarea
[i Asisten]\ Social\ Asisten]ei Sociale
Revista de cercetare
[i interven]ie social\
Volumul 23
decembrie 2008
Review of Revue de
Research and Recherche et
Social Intervention
Intervention Sociale
www.asistentasociala.ro
Editura Lumen, 2008
3
REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 23/2008
Revista de cercetare
[i interven]ie social\
acreditat\ CNCSIS, cod 657
Director: prof.dr. Vasile MIFTODE
Redactor [ef: conf. dr. {tefan COJOCARU
Secretar general de redac]ie: lect. dr. Daniela COJOCARU
International Advisory Board

prof.dr. Nadji RAHMANIA – USTL Lille, Fran]a
prof.dr. Patrick LeGuirriec – Université Tours, Fran]a
prof.dr. Victor Groze – Case Western University, Cleveland, SUA
prof.dr. Einar Helander – Lisabona, Portugalia
prof.dr. Karl Garber – ENSP Rennes, Fran]a
dr. Lindi Endicott – Planned Parenhood, SUA
prof.dr. Vicky Buchan, Colorado State University, SUA
prof. dr. Catherine SELLENET, Université of Nantes, France
prof. dr. Gérard NEYRAND, Université de Toulouse, France
Consultan]i pentru domeniul protec]iei copilului

[i a familiei
Pintilii PENCIUC/Director Executiv Adjunct DGASPC Ia[i,
Maria Felicia MIHAI/Director Executiv DGASPC Boto[ani,
Ionel {tef\nic\ ARMEANU/Director Executiv DGASPC Vaslui,
Marian LOSPA/Director Executiv DGASPC Neam], Sorin
BRA{OVEANU/Director Executiv DGASPC Bac\u
Colectivul de redac]ie
Antonio SANDU, Asocia]ia Lumen; Iuliana Z|GAN, Holt
Rom=nia; Elena MOCANU, Holt Rom=nia; lect. dr. Nicoleta
NEAM}U, Universitatea Babe[-Bolyai Cluj Napoca;
M\d\lina Constantin, DGASPC Ia[i; Raluca Popescu, ICCV
Bucure[ti
ISSN: 1583-3410 (varianta tiparit\);
ISSN: 1584-5397 (varianta online)
Editura Lumen, Ia[i
Adresa redac]iei: Holt România FCSSCF Filiala Ia[i, Ia[i,
str. Bistri]a, nr. 7, Bl. B13, parter, ap.3, tel./fax: 0332.402515,
email: redactia@asistentasociala.ro
4
Revista de cercetare [i interven]ie social\
Realitatea pe masa de disec]ie
Parentalité et dignité sociale en situation de précarité et de contrôle judiciaire

[Parenthood and social dignity when in precarious and judicial control]
Catherine SELLENET .......................................................................... 7
Migra]ia rom=nilor `n Uniunea European\
[The migration of Romanians in European Community]
Ion I. IONESCU.................................................................................. 23
Perspective interna]ionale în asisten]\ social\
[International perspectives in social work]
Doru BUZDUCEA .............................................................................. 37
Teorii despre...
Fenomenului migra]iei ilegale [i specificul lui în România

[The illegal migration phenomenon and his
specificity for Romania]
Marius Iulian PREDESCU ................................................................. 51
Violen]a familial\ – factor de risc în delincven]a juvenil\
[Domestic violence – a risk factor in juvenile delinquency]
Maria SANDU .................................................................................... 63
5
Din experien]a practicienilor
Definirea serviciilor [i selectarea metodelor de interven]ie social\

pentru copilul aflat în dificultate în unit\]ile sanitare. Provoc\ri [i limite
[Defining the services and selecting the methods of intervention
for children in difficulty abandoned in medical units.
Challenges and limits]
Anca CLIVE} ..................................................................................... 83
Prezent\ri organiza]ionale...
Centrul Virtual de Resurse `n Asisten]a Social\ .................................... 101

Expert Projects ...................................................................................... 103
6
Working together
Parentalité et dignité sociale en situation de

précarité et de contrôle judiciaire
[Parenthood and social dignity when in

precarious and judicial control]
PhD Catherine SELLENET
Professeur en sciences de l’éducation
chercheur au Labécd, Université de Nantes
Abstract
Some parents suffer from a combination of difficulties. They are both

precarious, or even excluded from the work sphere, and vulnerable within the
family sphere and child welfare measures show it. Yet, work and family spheres
are supposed to frame any normally integrated individual. Without these two
foundations, the risk of no longer belonging increases. To counter the risk of
breakdown of social cohesion numerous interventions now put the emphasis on
supporting parents, enhacing parental skills, looking for a more balanced and
respectful partnership regarding parents’role. They must, as the expression goes,
‘be ackowledged’ to retain their social dignity. But, what is beyond the phrase
‘being ackowledged’? Which forms does it take within parenthood register in the
eyes of the professionals? And, what do parents say about this strange experience
which summons them to be helped, whether they like it or not, bring up and
educate their children?
Keywords: parenting, social dignity, stigmatisation, social care of childhood
Problématique
Selon le rapport de l’Oned de 2005, 138 335 enfants dépendent de la Protection

de l’enfance (chiffres 2003) dont 112 403 confiés à l’Aide sociale à l’enfance, soit
par mesure administrative (28 586) soit par mesure judiciaire (83 817). Si on
ajoute aux enfants placés, les aides éducatives en milieu ouvert, le nombre des
enfants protégés atteint 215 849, soit 1,7% de l’ensemble des moins de dix huit
ans. C’est un pourcentage que l’on peut trouver modeste sur le plan national, mais
7
pour les parents concernés la mesure vient signifier un écart par rapport à la
norme qui veut que l’État n’intervienne qu’à titre subsidiaire dans la vie des
familles et l’éducation des enfants. Être le parent d’un enfant placé n’est pas
anodin et l’on peut penser que cette expérience peut jouer comme une stig-
matisation suscitant des sentiments d’indignité et une atteinte de l’estime de soi
(Croizet-2003). Par définition être stigmatisé, c’est posséder une identité dé-
valorisé, jugée inférieure par les autres (Crocker - 1998). C’est également être
acculé au bas de l’échelle sociale (Link - 2001). Quoique sommaire, cette défi-
nition rend bien compte des caractéristiques de la population étudiée dans cette
recherche. La valeur que nous nous attribuons en tant qu’individu n’est pas
absolue. Elle est le produit de dynamiques interpersonnelles et sociales complexes.
Si l’estime de soi est en partie le reflet des évaluations de soi par autrui, une
attention particulière doit être portée aux effets des évaluations des travailleurs
sociaux sur les parents concernés. Les rapports Bianco Lamy puis celui plus
récent de Naves-Cathala (2000) sont venus dénoncer l’éviction des parents et
combien il paraissait “abusif de parler de contractualisation de l’action éducative”.
La conclusion du rapport de Naves-Cathala était édifiante : “En conclusion, la
mission estime que, si des progrès indéniables ont été faits au cours des vingt
dernières années pour le bien-être des enfants et adolescents concernés par des
mesures de protection, des lacunes majeures demeurent quant à l’aide qu’il
convient d’apporter à leurs parents. C’est donc aussi à leur égard, en raison des
droits fondamentaux qu’ils possèdent, et dans l’intérêt de leurs enfants, malgré et
à cause de leurs défauts et de leurs qualités, qu’il convient de porter une attention
renouvelée.”. La recherche que nous présentons s’inscrit dans cette perspective,
elle pose le problème du devenir de la parentalité dans les situations de contrôle
administratif ou judiciaire, que ce contrôle prenne la forme d’une AEMO, d’un
placement en famille d’accueil ou institution, ou d’un placement judiciaire au
domicile des parents, formule nouvelle expérimentée dans quelques départements.
Reprenant les travaux sur la parentalité initiés par le Ministère dans les années
1990 (Houzel-2002), nous interrogeons dans cette recherche les trois axes de la
parentalité (axe de l’exercice de la parentalité, axe de l’expérience subjective de
la parentalité, axe de la pratique de la parentalité) sous l’angle de la reconnaissance
sociale. Les parents sont-ils reconnus du point de vue de leurs droits (axe de
l’exercice de la parentalité, de leur expérience sensible de la parentalité (émotions-
axe de l’expérience), de leurs pratiques éducatives (axe de la pratique) ? Comment
s’exprime cette reconnaissance, au moment même où le législateur (loi 2002-2 du
2/01/2002 rénovant l’action sociale) rappelle les droits fondamentaux de la per-
sonne aidée comme :
- le respect de sa dignité, de son intégrité, de sa vie privée, de son intimité et
de sa sécurité;
- le libre choix entre les prestations adaptées qui lui sont offertes ;
8
REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE
- une prise en charge et un accompagnement individualisé de qualité favorisant

son développement, son autonomie et son insertion, adaptés à son âge et à ses
besoins, respectant son consentement éclairé qui doit systématiquement être
recherché lorsque la personne est apte à exprimer sa volonté et à participer à la
décision ;
- la confidentialité des informations la concernant ;
- l’accès à toute information ou document relatif à sa prise en charge, sauf
dispositions législatives contraires ;
- une information sur ses droits fondamentaux et les protections particulières
légales et contractuelles dont elle bénéficie, ainsi que sur les voies de recours à sa
disposition ; la participation directe ou avec l’aide de son représentant légal à la
conception et à la mise en œuvre du projet d’accueil et d’accompagnement qui la
concerne.”
Sur le plan théorique, cette recherche s’appuie sur les nombreux travaux sur la
parentalité en milieu précaire, cités dans cette même revue par Zaouche-Gaudron.
Nous y ajoutons les écrits de Gérard Neyrand (2004) et de Claude Martin (2004)
sur la monoparentalité précaire. Tous ces travaux mettent l’accent sur l’impact
des dimensions socio-économiques et culturelles sur la parentalité et sur les
difficultés à être parent en contexte précaire. Pour ce qui concerne les théories de
la reconnaissance, les supports conceptuels ne manquent pas. Ils vont de Hegel à
Axel Honneth (2000), en passant par Paul Ricœur (2004) pour une approche
philosophique. Pour une approche plus sociologique des sentiments d’exclusion
liés à un défaut de reconnaissance, nos auteurs de référence ont été Vincent de
Gaulejac pour la lutte des places (1994) et les sentiments de honte (1996) et Serge
Paugam pour les stratégies développées par les parents face à la disqualification
sociale (1991 et 1996). L’approche que nous proposons est multidimensionnelle
et transdisciplinaire, faisant appel à la fois à la psychologie, la sociologie et aux
sciences de l’éducation, trois disciplines auxquelles nous appartenons. Cet article
présente les principales conceptions de la reconnaissance utiles à notre objet de
recherche, et les premiers résultats d’une recherche qui porte sur 300 enfants
placés.
Méthodologie
La méthodologie utilisée est à la fois quantitative et qualitative. Dans une

recension des recherches effectuée en 2004 (18 thèses et 32 rapports de recherche),
Michel Boutanquoi fait un constat sévère : “nos connaissances, tant en ce qui
concerne les caractéristiques socio-économiques des familles qu’en ce qui con-
cerne plus précisément les enfants pris en charge, demeurent approximatives.
Non pas que nous ne sachions rien mais ce que nous savons repose sur des
9
agencements incertains de données éparses et parcellaires.”. Par un questionnaire

rempli par l’éducateur référent, nous avons collecté l’ensemble des données
concernant chaque enfant, dans la logique du modèle de Bronfenbrenner. La
recherche a été effectuée au sein de la Sauvegarde de l’enfance 44, à partir de
chaque structure d’intervention : placement familial, internats, aemo, placement
judiciaire à domicile, prises en charge des jeunes majeurs. Tous les enfants
présents à la date de la recherche ont été compris dans le corpus, soit 300 enfants.
Chaque questionnaire comprend 150 items permettant de cerner le milieu familial,
le parcours de l’enfant, son développement, les diverses interventions proposées
à la famille, les pratiques de suppléance de la structure prenant en charge l’enfant,
les interventions dites de “travail avec les familles”. Les données ont été analysées
avec le logiciel Sphinx. Secondairement, nous avons procédé à des entretiens
semi-directifs avec des parents vivant soit un placement de leur enfant, soit une
mesure de placement judiciaire à leur domicile, supposant une présence im-
portante de l’intervenant dans leur intimité. Ces entretiens ne sont pas repré-
sentatifs du corpus, mais illustratifs, dans la mesure où les parents-témoins ont été
proposés par la Sauvegarde et non tirés au hasard statistique. Les entretiens ont
été enregistrés et anonymés (15 entretiens), puis traités par repérage des unités
sémantiques. Chaque entretien présentait les mêmes étapes : remémoration des
causes amenant l’intervention des professionnels de l’enfance, explicitation des
interventions proposées sous l’angle de la méthode et de la rythmicité, analyse
des rapports professionnels-parents, expression des émotions ressenties lors des
interventions, modifications et devenir de la parentalité dans le cadre imposé,
propositions de modifications dans les interactions parents-professionnels. Cette
partie consacrée aux entretiens est toujours active, le corpus devant être augmenté.
Présentation de quelques résultats
Du point de vue de l’emploi
Ce que nous percevons de l’origine socio-économique des familles confirme

leur précarisation. Pour notre corpus, la profession du père est non connue par les
professionnels dans 20 % des cas. Le père appartient à la catégorie “ouvrier” dans
un tiers des situations, mais il est au chômage indemnisé ou non pour tous les
autres (soit la moitié). Les professionnels signalent un père reconnu comme
handicapé dans 2 % des cas et une marginalisation proche du quart monde pour
6 % d’entre eux. Les mères sont encore plus précaires, moins de 10 % se déclarent
au travail (15 % si on compte le travail saisonnier), 30 % sont au foyer, toutes les
autres se déclarent sans emploi (38 %) ou bénéficiaires du RMI, de l’API ou
d’allocations cotorep (10 %). À l’évidence, les mères sont mieux connues que les
pères, car le taux de non réponse est pour elles de 7,8 % seulement. Au vu de ces
résultats, nous pouvons sans peine appliquer à cette population la lecture de
10
Robert Castel sur la désaffiliation. Les théoriciens de l’exclusion, comme Robert

Castel et Serge Paugam, accordent à la sphère du travail et à la sphère familiale
une importance de premier poids. Ce sont ces deux sphères qui garantissent une
insertion. Que l’une d’entre elles soit fragile et la désaffiliation pointe son nez. En
1991, Robert Castel donne cette définition de l’exclusion : “c’est un processus de
désaffiliation d’une population mise à l’écart de l’emploi et mal inscrite dans des
cadres de solidarité concrètes”. C’est selon Robert.Castel la solidarité de voisinage
et la solidarité familiale qui évitent de glisser totalement dans l’exclusion. La
perte du logement n’est que la conséquence visible de cette mauvaise inscription
familiale. À partir de cette définition, Robert Castel propose une typologie des
modalités d’existence. On y trouve la zone d’intégration, favorable aux individus
jouissant de tous leurs droits et d’un bon réseau de sociabilité ; la zone de vul-
nérabilité où se trouvent les personnes à la fois précaires dans la sphère de l’emploi
et fragiles du point de vue relationnel ; la zone d’assistance des sans emploi
faisant jouer la solidarité collective et familiale ; enfin la zone de désaffiliation
qui conjugue l’absence d’emploi et l’isolement relationnel. Avec une autre ter-
minologie Serge Paugam (1991) distingue également quatre catégories : les inté-
grés, les fragiles qui sont les vulnérables de Robert Castel, les assistés et les
marginaux qui sont les désaffiliés pour Castel. Plus intéressant encore, Serge
Paugam décline des sous-groupes dans ces populations et distingue parmi les
fragiles ceux qui ont intériorisé cette fragilité (vécu de honte, d’humiliation, de
désarroi, de repli) de ceux qui la négocient (l’infériorité du statut est vécue comme
temporaire). De même, dans la zone d’assistance, Serge Paugam repère trois
types de bénéficiaires : ceux qui pratiquent une assistance différée et refusent le
plus possible l’aide des services sociaux ; ceux qui sont installés dans l’assistance
et négocient habilement avec les professionnels de l’enfance ; ceux qui reven-
diquent l’assistance, en retournant le stigmate et en accusant la société de tous les
maux. Enfin, la marginalité peut être conjurée lorsque l’individu reste motivé par
une éventuelle réinsertion sociale, elle est par contre organisée lorsqu’un nouveau
cadre culturel a été élaboré par la personne lui permettant de résister symbo-
liquement à la stigmatisation.
Du point de vue des solidarités relationnelles
La lecture de nos statistiques montre que peu de parents appartiennent à la

catégorie des intégrés. La plupart des parents sont dans la zone de vulnérabilité,
dans la zone d’assistance voire de marginalisation sur le plan de l’emploi. Il en est
de même sur le plan familial. 20 % des parents de notre corpus sont en couple,
50 % sont séparés, 5 % sont en cours de séparation et 15 % en familles recom-
posées. À noter que 4 % des mères vivent en centre maternel, 4 % sont accueillis
dans la famille élargie (contre 2 % des pères). La solidarité familiale ou amicale
n’est pas absente mais elle est relative : 33 % des familles sont dites isolées, 45 %
sont entourées et peuvent trouver de l’aide, et 17 % sont entourés d’amis mais
11
également démunis, dans 5 % des cas on ne sait rien de l’environnement familial.

Ces chiffres sont sans doute à lire avec précaution car ils sont le reflet des
représentations des professionnels et ne concordent pas forcément avec la per-
ception parentale. Certains réseaux de sociabilité restent invisibles pour les pro-
fessionnels, soit parce qu’ils sont volontairement masqués, soit parce que les
professionnels ne savent pas les repérer. Les professionnels imaginent souvent
que la précarisation ou la marginalisation est synonyme de crise ou de rupture du
lien social. Or il ne faut pas confondre le lien social (comme modèle d’intégration)
et les liens sociaux. Vivre sur les marges ne veut pas dire être en rupture de liens
sociaux. Vivre sur les marges ne veut pas dire être exclu. Certains parents ont un
réseau d’entraide qui échappe à la connaissance des travailleurs sociaux. Ceci
étant dit, nous avions fait en 2001 une recherche directement auprès des parents
d’enfants placés (N=202) où cette question de l’aide possible ou exclue appa-
raissait. Or sur 202 parents, 22 % avaient répondu être seuls, sans recours, pour
éduquer leur enfant. La solitude est donc parfois au rendez-vous des trajectoires et
rend difficile la parentalité.
Atypiques sur le plan de l’inclusion, ces familles le sont également sous l’angle
des naissances. Le nombre d’enfants né d’un même couple est le suivant : 21 %
avec un unique enfant, 28 % avec deux enfants, 22 % avec trois enfants, 20 %
avec quatre à six enfants, 6 % avec plus de six enfants (3 % de non réponse).
Avoir des enfants, c’est peut-être la seule richesse et la seule façon d’exister
socialement pour ces familles, aussi mesure-t-on mieux l’atteinte ressentie lorsque
la disqualification s’opère sur le terrain de la parentalité, le sentiment d’indignité
qui en résulte et l’extrême sensibilité à toute intervention mettant à mal le sen-
timent de reconnaissance.
Que veut dire être reconnu ?
Les auteurs qui ont marqué nos travaux, par leur approche philosophique ou
politique, ont été principalement Richard Sennett (2003) et Paul Ricœur (2004)
L’ouvrage de Richard Sennett intitulé Respect, de la dignité de l’homme dans un
monde d’inégalité s’ouvre par un constat : “les clients de l’Aide sociale se plai-
gnent souvent d’être traités sans respect. Mais le manque de respect dont ils font
l’expérience ne vient pas seulement de ce qu’ils sont pauvres, âgés ou malades.
La société moderne manque d’expressions positives du respect et de la recon-
naissance d’autrui.”. Pour Richard Sennett, qui utilise l’exemple de l’orchestre
musical pour expliciter ce qu’est le respect, celui-ci est avant tout le “fait de
prendre au sérieux les besoins de l’autre”. Sennett distingue ensuite ce qui est dû
au statut ou au rang, notant que “ce sont les besoins du supérieur qui comptent,
c’est lui qui obtient la reconnaissance”. Le “prestige”, est un autre aspect de la
reconnaissance. “Il renvoie aux émotions que le rang suscite chez les autres, mais
12
la relation entre statut et prestige est compliqué. Un rang élevé ne dicte pas
invariablement un grand prestige”. Pour Richard Sennett, le respect et la recon-
naissance sont synonymes. Reprenant les écrits de John Rawls, R.Sennett note
que la reconnaissance signifie “respecter les besoins de ceux qui sont inégaux”.
Chez Jürgen Habermas, “c’est respecter les vues de ceux que leurs intérêts condu-
isent à ne pas être d’accord”.
Cette première approche peut aisément être illustrée par le témoignage de
Monsieur D, recueilli en 2005 : “Ma fille a été placée en famille d’accueil à l’âge
de deux ans, en raison de l’alcoolisme maternelle. C’est moi qui ai demandé le
placement parce que j’étais infirmier psychiatrique et je me rendais compte que
l’enfant était en danger. Ma fille a aujourd’hui huit ans, et je ne la vois qu’une
heure tous les quinze jours en présence d’un éducateur. Je n’ai jamais vu où elle
habite, elle a été hospitalisée pour ses oreilles et je n’ai eu que le droit de signer
l’autorisation d’opérer sans droit de visite supplémentaire. Les cadeaux, comme
les vêtements sont refusés, ils ne sont pas du goût de la famille d’accueil. A ma
demande de baptême pour ma fille, on m’a répondu que ce serait fait sur le temps
de visite, ce qui enlève tout sens au sacrement. Je voulais que ma fille apprenne
à faire du vélo, j’en ai amené un dans le coffre de la voiture, il y est resté, on m’a
dit que nous n’avions pas le temps. Pour la demande d’autorisation de sport, j’ai
noté que c’était l’adresse de la famille d’accueil qui figurait et non la mienne.
Bref je suis un père en pointillés, entre parenthèses, je n’ai pas le droit de
rencontrer les institutrices de ma fille. Je me sens humilié, on me présente comme
quelqu’un de dangereux alors qu’on oublie que je suis à l’origine de la demande
de placement. Ce placement, c’est pour moi comme un nodule cancéreux avec
lequel je vis, je suis dans la vase et je m’y enfonce. Je suis comme dans une prison
avec des interdits partout, une prison virtuelle mais pire qu’une prison réelle car
là je ne sais pas combien de temps va durer la peine. C’est comme une verrue qui
vous gratte tous les jours, ma vie tourne autour de cela. Je reste sans doute le père
aux yeux de ma fille, mais elle a huit ans et je n’ai jamais pris un repas avec elle,
j’en rêve…”)
Les besoins et les valeurs de Monsieur D ne sont pas reconnus comme tels. Ni
les désirs de baptême, ni les goûts, ni les apports éducatifs ne sont compris, ce qui
suscite un sentiment explicite d’humiliation. L’humiliation est une blessure de
l’amour propre, la perte de l’honneur. En ce sens Pierre Bourdieu, dans le sens de
l’honneur (2000) pouvait noter : “l’honneur suppose un individu qui se saisit
toujours sous le regard des autres, qui a besoin des autres pour exister, parce que
l’image qu’il forme de lui-même ne saurait être distincte de l’image de soi qui lui
est renvoyée par les autres”. Dans cet entretien, Monsieur D dénonce l’image qui
lui est renvoyée dans le regard des professionnels de l’enfance, celle d’un père
dangereux, inutile, en pointillés.
La lecture de Paul Ricœur apporte de nouvelles pistes de réflexion. Pour Paul
Ricœur, la reconnaissance a trois visages.
13
Reconnaître signifie identifier
La reconnaissance, c’est d’abord identifier, reconnaître une personne, se remettre

dans l’idée quelqu’un ou quelque chose que l’on connaît. Ce quelque chose ou ce
quelqu’un est reconnu à l’aide de marques, de signes distinctifs. Cette première
piste interroge nos représentations concernant les parents, les signes auxquels
nous sommes sensibles pour les désigner comme “cas sociaux”. Cette piste serait
également intéressante à creuser pour comprendre l’extrême sensibilité des parents
à toute action des professionnels sur le corps de l’enfant. La fameuse coupe des
cheveux, décidée unilatéralement par les familles d’accueil, déclenche souvent
des réactions parentales explosives. Mais si on se rappelle que reconnaître c’est
identifier à des signes distinctifs, on mesure combien l’enfant métamorphosé
devient un étranger pour les siens.
La reconnaissance comme responsabilité, se reconnaître soi-même

capable de…
Le deuxième temps de la reconnaissance introduit une dimension réflexive sur

soi-même. Reconnaître, c’est admettre pour vrai, avouer, confesser une faute ou
une erreur, être reconnu comme coupable ou comme capable, c’est pouvoir dire et
pouvoir faire, pouvoir raconter et se raconter. La reconnaissance de soi, selon
Paul Ricœur, suppose que l’homme se reconnaisse agissant. Ce deuxième temps
de la reconnaissance débouche sur l’imputabilité, la reconnaissance de la respon-
sabilité. Le sujet est comptable de ses actes au point de pouvoir se les imputer à
soi même. Cette reconnaissance de soi, requiert à chaque étape, l’aide d’autrui,
l’identité ne se construisant que dans un rapport à l’Autre. Cette seconde étape
interroge cependant l’analyse faite par le professionnel de la situation du parent.
La question de l’imputabilité n’est pas neutre. De quoi le parent est-il responsable,
de quoi doit-il se reconnaître coupable? Lorsque nous avons demandé aux pro-
fessionnels de nommer les causes de l’intervention, nous avons obtenu les résultats
suivants, classés par ordre hiérarchique de citation (choix multiples) :
- Les carences éducatives (49 %).
- Les difficultés d’encadrement (41 %)
- Les problèmes de couple (29 %)
- Les problèmes relationnels avec l’enfant de type fusion (29 %)
- Un climat de violence (29 %)
- Une absence de règles (27,5 %)
- Des négligences graves (25 %)
- De la maltraitance psychologique (23 %)
- Des problèmes de type psychiatrique (19 %)
- Des relations parents-enfants de type rejet (17 %)
- De la maltraitance sexuelle (17 %)
14
- Des actes délictueux (14 %)

- De la pauvreté (12 %)
- De la précarité (12 %)
- Du désintérêt (10 %) et de la maltraitance physique (10 %)
Sur quinze propositions, la pauvreté et la précarité n’apparaissent qu’en douze
et treizième position. Cette longue liste montre la multiplicité des problèmes
rencontrés mais confirme une lecture psychologique voire psychologisante des
problèmes. La pauvreté et la précarité ne sont citées qu’en fin de liste, plus
comme un épiphénomène que comme une cause réelle. L’individu d’aujourd’hui
est bel et bien celui qui “doit s’en sortir”, qui doit savoir gérer sa vie et la réussir
indépendamment du contexte réel d’existence. C’est lui qui est faillible, lui qui
éprouve des difficultés relationnelles, lui qui ne sait pas donner les repères. Du
point de vue de la reconnaissance comme responsabilité, imputabilité, les choses
sont claires. Seul l’individu est responsable, l’environnement n’est qu’une ultime
touche pour comprendre les difficultés rencontrées. Dès lors, les parents hésitent
à demander de l’aide. Se conformant au modèle de l’individu autonome et res-
ponsable, ils omettent d’évoquer leurs difficultés “Je n’ai pas sollicité mes pa-
rents, je pensais m’en sortir toute seule, je cachais tout. J’avais envie d’être
reconnue comme parfaite. Pour Jules, je voulais qu’il ait tout.” (Mère d’un
enfant placé). Dans l’idéologie de la performance, cette maman montre combien
le modèle de la perfection a fonctionné, jusqu’à l’épuisement, jusqu’à la rupture
et la “fatigue d’être soi” pour reprendre l’expression d’Alain Ehrenberg (2000).
La disqualification sociale décrite par Serge Paugam, est dès lors peu pensée,
par les professionnels de l’enfance. Ce qui fait dire à Richard Sennett “quand on
presse les clients de l’Aide sociale de retrouver le respect d’eux-mêmes, cela veut
dire en général qu’ils doivent devenir matériellement autonomes”. Or le “respect
de soi ne saurait se gagner de la même façon qu’on gagne de l’argent”. Dans ce
deuxième temps de la reconnaissance, les entretiens dévoileront toutes les formes
de doute et d’acceptation avec réticence de l’imputabilité, de déni, de construc-
tions imaginaires, de résistances et de retournement du stigmate, pour ne pas
reconnaître ce que l’on est ou comment on est perçu. Ces mêmes entretiens feront
apparaître combien la deuxième proposition de la reconnaissance, être reconnu
capable de, est peu active. Si les parents sont reconnus coupables de défaillances
multiples, ils sont à l’inverse peu reconnus capables de, comme s’en plaindra
cette mère de deux enfants placés :
“Je m’attendais à ce que des éducateurs viennent chez moi, c’était normal pour
protéger les enfants. Je comprenais qu’ils évaluent mes compétences. Avec tout
ce que l’on voit dans les journaux, je comprends leurs craintes. On ne peut pas
admettre la récidive. Je sais qu’il y a des parents qui se croient capables et qui ne
le sont pas. Si c’était dans le but de récupérer mes enfants, je me pliais à cette
intervention. Mais en contrepartie, il faut pointer les efforts des parents, leurs
15
progrès. Il faut différencier les parents qui veulent s’en sortir des autres. Les
droits des parents sont bafoués. Il faut les aider, ne pas les juger de suite.”
La reconnaissance comme réciprocité ou reconnaissance mutuelle

Surgit en fin de parcours du terme “reconnaissance” un hôte inattendu, la
reconnaissance comme gratitude, avoir de la reconnaissance pour quelqu’un. Pour
Ricoeur, la reconnaissance peut devenir mutuelle, réciproque. Reconnaître l’autre,
et être reconnu par lui, tel est pour chacun l’enjeu fondamental. Comment et sous
quelles formes arrive-t-on à cette reconnaissance mutuelle, fortement souhaitée
par les professionnels qui attendent des parents qu’ils aient “une demande” qu’ils
pourront “travailler” si possible, voire satisfaire ?
À cette question, ce sont surtout les travaux d’Honneth qui nous serviront de
fil directeur. La question de la demande de reconnaissance sociale est analysée
par Axel Honneth dans un ouvrage intitulé La lutte pour la reconnaissance publié
en 1992 en Allemagne. Reprenant les travaux de Hegel, de Mead et de Winnicott,
Honneth propose une théorie des rapports humains basés avant tout sur une lutte
pour la reconnaissance, qui conditionne le développement à la fois du sujet et de
la société humaine. Disons d’emblée que pour Axel Honnett, la reconnaissance
est une lutte, et qu’il existe trois formes vitales de reconnaissance pour l’individu :
la reconnaissance affective ; la reconnaissance juridique ; la reconnaissance- es-
time sociale. Pour Honneth, le premier mode de reconnaissance est un mode de
reconnaissance affectif : vivre et exister aux yeux de quelqu’un, être digne d’amour,
être aimé et aimant. Ne pas être reconnu digne d’affection, reste une blessure
narcissique souvent indépassable. La reconnaissance juridique est la relation dans
laquelle l’alter et l’ego se respectent réciproquement comme des sujets de droits,
parce qu’ils ont l’un comme l’autre connaissance des normes sociales qui pré-
sident dans leur communauté à la répartition légitime des droits et des devoirs.
Selon Honneth, l’expérience de la discrimination juridique conduit à un sentiment
paralysant de honte sociale, dont on ne parvient à se libérer que par le militantisme
et la résistance. Rares sont les parents d’enfants placés qui entrent en résistance de
manière collective. Toutefois des expériences comme la création de l’association,
le fil d’Ariane, regroupant 400 familles d’enfants placés (chiffres 2003) en est
peut-être le prélude. Par contre, presque tous les parents évoquent des sentiments
de honte et élaborent des stratégies pour cacher le départ des enfants. Perdre la
face sur le plan de la parentalité, perdre le dernier statut social valorisé est une
épreuve qui atteint l’estime de soi au plus profond comme le note cette maman
toxicomane “je voulais au moins bien faire avec les enfants, réussir au moins cela
même si pour le reste cela ne va pas. J’avais besoin qu’on me dise que j’avais
échoué là aussi, j’avais besoin qu’on me dise stop, mais pas qu’on me fasse honte
comme cela”
16
Ou cette autre “J’avais peur des interprétations extérieures, des regards, le

regard de l’autre est terrible. On ne peut pas se lâcher. Une voisine m’a même dit
que je ferai mieux de ramper vu ce que j’avais fait, qu’on ne me voit pas. Ce sont
des paroles très humiliantes.”
Enfin, “pour parvenir à établir une relation ininterrompue avec eux-mêmes, les
sujets humains n’ont pas seulement besoin de faire l’expérience d’un attachement
d’ordre affectif et d’une reconnaissance juridique, ils doivent aussi jouir d’une
estime sociale qui leur permet de se rapporter positivement à leurs qualités et à
leurs capacités concrètes” Pour qu’il y ait estime sociale, une communauté de
valeurs entre alter et ego est nécessaire. Nous ne trouvons estimables que les
qualités reconnues dans un groupe, selon une hiérarchie toujours fluctuante. Pour
Honneth, il y a lutte entre les groupes pour définir cette hiérarchie de valeurs.
Pour le thème de la parentalité, nous pourrions alors poser cette question :
qu’est-ce qu’un parent estimable ? À quelles qualités doit-il répondre ? De quelles
compétences devra-t-il faire preuve pour être considéré comme un parent “suffi-
samment bon”, et pour que l’intervention au sein de sa famille prenne fin ? Quel
parent performatif faut-il être pour être reconnu par un autrui approbateur ?
L’enjeu est important puisque selon Honneth “les individus ne se constituent en
personnes que lorsqu’ils apprennent à s’envisager eux-mêmes, à partir du point
de vue d’un autrui-approbateur ou encourageant, comme des êtres dotés de qua-
lités et de capacités positives. L’étendue de telles qualités, et donc le degré de
cette relation positive à soi-même, s’accroît avec chaque nouvelle forme de
reconnaissance que l’individu peut s’appliquer à lui-même en tant que sujet”.
(2000)
Discussion
L’examen des 300 questionnaires et l’analyse des entretiens nous permettent

de dessiner quelques pistes de réflexion en resituant les réponses dans le contexte
sociétal des années 2000. Autrefois, nous pensions la société en termes d’iné-
galités, de “haut et de bas”, en termes d’échelle, ce qui servait de support à des
luttes dites de classes (les pauvres contre les riches). Aujourd’hui, nous pensons la
société en termes d’espaces, de dedans et de dehors (les inclus et les exclus), et
donc en terme d’horizontalité, ce qui gomme toute lecture conflictuelle, car chacun
peut alors vivre dans l’idée qu’il se situe sur un continuum. La dimension éco-
nomique est dès lors fortement minorée dans les rapports sociaux au profit d’une
lecture qui fait la part belle à l’anamnèse, à la personnalité des parents, aux
pathologies. Il faut faire un réel effort de décodage des rapports pour retrouver la
trace d’un métier, d’une inscription dans la sphère sociale, comme si la parentalité
était seulement une affaire de sentiments et de compétences. Dans une société qui
compte près de deux millions d’enfants pauvres (selon l’indicateur européen de la
17
pauvreté-rapport n’°4-2004) et qui n’ignore pas qu’il y a une fois et demi plus
d’enfants de moins de 25 ans pauvres dans les familles nombreuses et dans les
familles monoparentales, tout est fait pour gommer l’impact de ces données sur la
parentalité. La pauvreté est un phénomène multidimensionnel, et si la pauvreté
monétaire est le concept le plus souvent retenu, il ne mesure qu’imparfaitement la
réalité de l’exclusion ou de l’indignité vécues. Faute de savoir ou de pouvoir
éradiquer cette pauvreté, notre société a changé d’objectif normatif. C’est plutôt
l’atteinte à la dignité ou la prévention du mépris, la dignité ou le respect, et non
plus la répartition équitable des biens ou l’égalité matérielle qui constituent
aujourd’hui l’enjeu essentiel. Nancy Fraser (2000) a qualifié ce changement de
“passage de l’idée de redistribution à l’idée de reconnaissance”. Tandis que le
premier concept est associé à l’idée de justice, et vise la mise en place de la justice
sociale à travers la redistribution des biens, conçus comme vecteurs de liberté, le
second concept définit les conditions d’une société ayant pour objectif la reconna-
issance de la dignité individuelle de tout un chacun. Ce nouveau paradigme qui
émerge dans tous les rapports de l’Aide sociale à l’enfance, et qui se matérialise
dans certaines lois comme la loi de 2002-2, est-il opérant sur le terrain et dans les
pratiques ? Les premiers résultats de notre étude nous incitent à nuancer le propos.
Dans les discours et dans les projets d’établissement, la norme s’affiche comme
étant celle du partenariat, de la coéducation, du travail avec les parents. Dans les
faits, les pratiques de substitution résistent. Si nous reprenons les trois axes de la
parentalité, nous constatons des atteintes à la dignité et des entorses à la reconna-
issance parentale.
Sur l’axe de l’exercice de la parentalité, à savoir l’exercice des droits et des
devoirs attribués à tout parent, les atteintes sont les plus massives. Fréquentes
sont les plaintes concernant la non visualisation des lieux d’accueil par les parents,
l’absence d’informations transmises lorsque l’enfant est malade, absent à l’école…
Sur l’axe de l’expérience subjective de la parentalité, le sentiment de ne pas
être compris, reconnu comme parent, perdure au niveau des témoignages.
Enfin l’axe de la pratique de la parentalité enregistre les plus graves distorsions.
Si nous reprenons le référentiel des tâches parentales proposé par Paul Durning,
force est de constater que la substitution l’emporte sur la suppléance, même si
cette posture professionnelle progresse.
18
1- Tâches domestiques Repas, entretien du linge, ménage…

2- Tâches techniques Réparations courantes, aménagement des
lieux…
3- Tâches de garde Surveillance, présence auprès de l’enfant…
4 –Tâches d’élevage Nourrir, laver, habiller, soigner, consoler…
5- Tâches éducatives et socialisantes Apprentissages, acquisitions de
comportements sociaux, stimulations…
6- Tâches de suivi et référence sociale Représentations de l’enfant auprès des
instances extérieures (ex : suivi de scolarité),
prise de décisions...
Synthèse proposée par Paul DURNING
La suppléance nous semble progresser à la marge seulement. Pour exemple,

nous citerons le champ du médical. Dans cette sphère sensible, où l’enfant est
demandeur d’une présence attentive, c’est le plus souvent l’assistante familiale ou
l’éducateur qui remplit ce rôle. Les structures d’accueil s’organisent pour déléguer
au lieu d’accueil les visites au médecin généraliste. Restent dans la sphère pa-
rentale, les visites au spécialiste, plus rares et programmables. Cette organisation
n’exclut pas les parents, elle les reconnait comme des interlocuteurs potentiels,
mais comme des interlocuteurs de l’exception, de l’extraordinaire, et non du
quotidien. La reconnaissance est partielle, délimitée, de telle sorte qu’elle soit
symboliquement effective sans être gênante. La reconnaissance a ainsi ses petits
arrangements, censés maintenir la dignité des parents concernés. Mais une re-
connaissance à géométrie variable est-elle encore une reconnaissance ? Certains
parents s’en contenteront, d’autres en dénonceront l’illusion.
Conclusion
Ces témoignages montrent combien la dignité sociale peut-être mise à mal lors
des interventions. Au moment où se pose la question de la redéfinition de la
protection de l’enfance et des modes d’interventions, les travaux sur l’estime de
soi en situation de précarité ont à notre avis un intérêt non négligeable. Il ne
suffira pas de parer les interventions de nouveaux vocables comme ceux de
coéducation, de partenariat, de bientraitance, pour modifier en profondeur les
pratiques des professionnels Nous interroge également l’usage qui peut être fait
du concept de reconnaissance sous l’angle de l’imputabilité. Une forte tendance
actuelle se profile pour encadrer la parentalité et faire de ce concept le support
19
d’une nouvelle police des familles. De la reconnaissance des compétences pa-

rentales à la recherche des responsabilités voire des culpabilités, il n’y a qu’un pas
facilement franchi. Richard Sennett termine son livre par cet enjeu social : “il faut
(dit-il) renoncer à la politique de la compassion et à son double, la mentalité
d’assisté, afin de forger de véritables liens, qui ne soient ni d’assistance ni de
dépendance, mais de réciprocité.”. Pour l’instant, la réalité est autre, les faits sont
têtus.
Résumé
Certains parents cumulent les difficultés. Ils sont à la fois précaires voire
exclus de la sphère du travail et vulnérables dans la sphère familiale, ce dont
témoignent les mesures de protection qui touchent leurs enfants. Or la sphère de
l’emploi comme celle de la famille sont censées enserrer tout individu nor-
malement intégré. Sans ces deux ancrages, le risque de désaffiliation est majoré.
Pour lutter contre ce risque de rupture du lien social, de nombreuses interventions
mettent aujourd’hui l’accent sur le soutien à la parentalité, la valorisation des
compétences parentales, la recherche d’un partenariat plus équilibré et plus res-
pectueux de la place des parents. Ces derniers doivent, selon la formule consacrée,
“être reconnus” pour conserver leur dignité sociale. Mais qu’appelle-t-on “re-
connaissance”, quelles formes prend-t-elle dans le registre de la parentalité du
point de vue des professionnels? Que disent les parents de cette expérience
singulière qui les assigne à être aidés de gré ou de force dans l’éducation de leurs
enfants ?
Mots clés : parentalité, dignité sociale, stigmatisation, Aide sociale à l’enfance
Bibliographie
Bourdieu, P., 2000, “Le sens de l’honneur” (1966), Esquisse d’une théorie de la pratique,
Paris, Le Seuil, 2000 [1972], p. 32.
Boutanquoi, M. ; Minary, J.P. ; Demiche, T., 2004, La qualité des pratiques en protection
de l’enfance. Université de Franche Comté. 119 p.
Castel, R., 1995, Les métamorphoses de la question sociale, Paris, Fayard
Crocker, J., Major, B.; Steele, C.M., 1998, Social Stigma. In D.Gilbert, S.T.Fiske.;
G.Lindzey (eds), Handbook of social psychology (4th ed.,pp. 504-553), Boston,
McGraw Hill.
Croizet J-C.; Leyens J-P., 2003, Mauvaises réputations. Réalités et enjeux de la
stigmatisation sociale, Paris, Armand Colin.
De Gaulejac, V., 1994, La lutte des places, Paris, Hommes et perspectives.
De Gaulejac, V., 1996, Les sources de la honte, Paris, Desclée de Brouwer.
20
Ehrenberg, A., 2000, La fatigue d’être soi. Dépression et société, Paris, Odile Jacob
poches.
Fraser Nancy, “Rethinking recognition”, New Left Review 3, May-June 2000
Honneth, A., 2000, La lutte pour la reconnaissance, Edition CERF.
Houzel, D., Les enjeux de la parentalité, Paris, Erès.
Link, B.G.; Phelan, J.C., 2001, Conceptualizing stigma. Annual Review of Sociology, 27,
363-385.
Naves, P. ; Cathala, B., 2000, Accueils provisoires et placements d’enfants et
d’adolescents: des décisions qui mettent à l’épreuve le système français de
protection de l’enfance et de la famille, Paris, 103 p.
Neyrand, G.; Martin, C.; Rossi. P., 2004, “Le désarroi des professionnels face à la précarité
monoparentale. In Femmes seules avec enfants face à la précarité. Revue Dialogue
no.163, pp. 3-17.
Oned (direction Durning, P., 2006, Premier rapport annuel au parlement et au
gouvernement de l’observatoire national de l’enfance en danger, Paris, 101 p.
Paugam, S., 1991, La disqualification sociale, Paris, PUF.
Ricœur, P., 2004, Parcours de la reconnaissance, Paris, Sock.
Sennett, R., 2003, Respect, de la dignité de l’homme dans un monde d’inégalité, Paris,
Albin Michel.
21
22
Working together
Migra]ia rom=nilor `n Uniunea European\
[The migration of Romanians in European

Community]
PhD Ion I. IONESCU
Professor, „Alexandru Ioan Cuza” University
Ia[i, Romania, Blv. Carol 11
Phone: 0232.201054
Email: ion_soc@yahoo.com
Abstract
Labor migration in Europe is much more complex today. Migration is a

phenomenon known for major changes both in content and form. Free movement
of persons, one of the four fundamental freedoms (along with the free movement
of goods, services, capital) is restated in the new European treaties. Legal mi-
gration is a factor of economic growth for the country of reception, for the origin
of migrants and for the migratory people - if managed effectively. Basically, they
experienced evident difficulties. It was postulated a massive influx of people in
the EU-15 after accession states from Central and Eastern Europe. In fact, de-
velopments have been different, as the reactions of countries to the “migratory
waves” were different. It maintains that access control and good dose of labor
from Eastern Europe. Many Romanian went abroad. Now it requires serious
research to identify those set permanently abroad, their intentions to migrate, to
return to Romania, what Romanian migrants have been doing while they were
abroad etc. The existing analyses show positive and negative effects of migration,
steps in shaping the migration phenomenon, the predominant directions of mi-
gration, migration routes, methods of insertion in the country of destination, the
solutions for those concerned with migration “fleet” such as employers.
Key words: Free movement of persons, labor migration, the migration

phenomenon, direction of migration, migration routes, methods of insertion at
destination, children alone at home.
23
1. Libera circula]ie [i migra]ia for]ei de munc\ în Uniunea

European\
Libera circula]ie a persoanelor a fost [i este un mijloc de a crea o pia]\ a for]ei

de munc\ european\, mai flexibil\ [i în folosul lucr\torilor, angajatorilor [i statelor
membre. Migra]ia for]ei de munc\ în Europa este îns\ mult mai complex\ la ora
actual\. Dreptul de liber\ circula]ie a fost recunoscut prin Declara]ia Universal\
a Drepturilor Omului (art. 13: Oricine are dreptul s\ se deplaseze liber [i s\-[i
stabileasc\ re[edin]a pe teritoriul oric\rui stat; oricine are dreptul s\ p\r\seasc\
o ]ar\, inclusiv cea de origine, cu condi]ia respect\rii tuturor tratatelor), dar
fenomenul migratoriu a cunoscut importante schimb\ri de con]inut [i form\.
– Între 1950-1960 a început reconstruc]ia dup\ r\zboi, fapt care a necesitat
enorm\ for]\ de munc\. Statele interesate [i firmele private au recrutat muncitori
str\ini pentru industria grea, construc]ii, activit\]i publice etc. Primele state mem-
bre ale uniunii occidentale au încheiat acorduri bilaterale cu alte ]\ri ale Europei
privind circula]ia for]ei de munc\ (conform statisticilor OCDE, între 1950-1960,
peste 30 milioane de lucr\tori str\ini au intrat în Comunitatea Economic\ Euro-
pean\1).
– Anii 1970-1975 cunosc crizele economice datorate cre[terii pre]ului pe-
trolului. Acest fapt a determinat unele state europene s\ nu mai recruteze for]\ de
munc\ str\in\ (au crescut costurile recrut\rii, au fost stabilite cote anuale pentru
for]a de munc\ importat\ din str\in\tate, lucr\torii imigran]i au fost „încuraja]i” s\
se întoarc\ pe la ]\rile lor2...).
– La sfâr[itul anilor 1980 are loc o diversificare a ]\rilor primitoare [i de
origine ale migran]ilor. }\ri recunoscute ca fiind de emigra]ie: Spania, Italia,
Irlanda, Grecia, Portugalia, au devenit ]\ri de imigra]ie. Nu nu au venit aici doar
migran]i din fostele colonii, ci [i din alte ]\ri ale lumii (s-au intensificat fluxurile
migratorii cu scopul reunific\rii familiilor, iar dup\ pr\bu[irea blocului comunist
a început migra]ia dinspre Europa Central\ [i de Est).
– Dup\ 1990, a crescut migra]ia permanent\ [i temporar\ [i datorit\ dezvolt\rii
tehnologiilor informa]iei [i comunica]iilor, s\n\t\]ii [i educa]iei etc. care necesitau
for]\ de munc\ înalt calificat\, dar [i datorit\ cererii de mân\ de lucru necalificat\
(pentru agricultur\, construc]ii, servicii casnice3). În timp ce migran]ii din Europa
1
Pân\ la începutul anilor 80, num\rul str\inilor în Europa de Vest s-a triplat fa]\ de anii 50,
ajungând la 15 milioane [i la peste 20 milioane lucr\tori str\ini în 2000, reprezentând 5,4% din
totalul popula]iei. Dup\ r\zboi, etnicii diferitelor ]\ri, înso]i]i de alte persoane, au început s\ se
întoarc\ în ]\rile de origine.
2
Regresul economic din ]\rile gazd\ nu a dus la întoarcerea masiv\ a imigran]ilor în ]\rile de
origine. Conform estim\rilor Na]iunilor Unite, doar 10% dintre lucr\torii migran]i s-au întors
în ]\rile de origine dup\ criza petrolului din 1973.
3
A crescut ponderea femeilor în rândul migran]ilor.
24
Central\ au plecat spre Vest, locul lor a fost luat de migran]ii Europei de Est. A
ap\rut pe agenda politic\ necesitatea de limitare a efectelor negative ale „exodului
creierelor” (dinspre ]\rile s\race înspre cel bogate, dezvoltate). Migran]ii tineri,
cu cele mai diverse specializ\ri, caut\ acum ... ce locuri de munc\ g\sesc: în
agricultur\, construc]ii, inginerie civil\, industrie u[oar\, turism, sectorul hoteluri,
restaurante, catering, activit\]i casnice etc.
Libera circula]ie a persoanelor, una dintre cele patru libert\]i fundamentale
(al\turi de libera circula]ie a m\rfurilor, a serviciilor, a capitalurilor4) este re-
afirmat\ în noile tratate europene. În Tratatul de la Maastricht5 se înt\re[te faptul
c\ to]i cet\]enii Uniunii Europene au posibilitatea s\ circule [i s\-[i stabileasc\
re[edin]a în cadrul Uniunii. În alte acte normative6 se reglementeaz\ cet\]enia,
recunoa[terea reciproc\ a calific\rilor profesionale, a profesiilor din cele mai
diferite sectoare (avocat, arhitect, medic, farmacist, asistent medical etc.), a drep-
turilor cet\]enilor Uniunii Europene (cet\]enia european\, dreptul de vot etc.),
coordonarea sistemelor de securitate social\ etc. Accesul la pie]ele for]ei de munc\
din statele membre UE presupune egalitate de tratament în privin]a condi]iilor de
munc\, a integr\rii sociale, economice [i culturale, a securit\]ii sociale, dar imi-
gran]ii sunt mai vulnerabili la [omaj decât autohtonii (de[i [omajul difer\ [i în
func]ie de na]ionalitate, de tendin]ele economice, de natura activit\]ilor desf\[urate
de str\ini, de vârsta lor, de sex, aptitudini, experien]\ profesional\, de durata
[ederii [i de cunoa[terea limbii oficiale a ]\rii de primire).
Migra]ia legal\ constituie un factor de cre[tere economic\ pentru ]ara de
primire [i pentru cea de origine, cu impact pozitiv la nivel economic, social,
cultural, dac\ este gestionat\ eficient, dac\ exist\ o concertare a politicilor în
domeniu. Concret, s-au manifestat [i se manifest\ numeroase dificult\]i: insu-
ficient\ flexibilitate administrativ\ în privin]a situa]iei migran]ilor, lipsa unei
politici coerente privind migra]ia, a unor politici comune referitoare la cele mai
diverse aspecte ale migra]iei etc.
În ]\rile de primire, o dat\ cu cre[terea rezervei de for]\ de munc\, poate
încetini cre[terea salariilor (în teorie, migra]ia ar putea înceta când salariile ar
deveni egale în ]\rile de primire [i de origine, dar ramurile [i sectoarele de
activitate nu se dezvolt\ în acela[i mod: exist\ segmente consumatoare de capital,
segmente consumatoare de for]\ de munc\, de unde diferen]ele în privin]a cererii
4
Actul Unic European (1987)
5
www.europa.eu.int
6
Legea nr. 123/2001 privind regimul str\inilor în România (Monitorul Oficial, nr. 168/03.04.2001);
Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Conven]iei Europene asupra cet\]eniei, adoptat\ la
Strasbourg, la 6 noiembrie 1997 (Monitorul Oficial nr. 490/09.07.2002); Ordonan]a Guvernului
nr. 35/ 2001 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României [i Guvernul Republicii
Portugheze privind [ederea temporar\, în scopul angaj\rii lucr\torilor români pe teritoriul
acestui stat; Ordonan]a Guvernului nr. 36/2001 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul
României [i Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg privind schimbul de stagiari etc.
25
de for]\ de munc\, declinul angaj\rii muncitorilor autohtoni [i cre[terea [omajului

în rîndul acestora etc.). Afluxul de str\ini (care muncesc !) este benefic pentru
activit\]ile pe care pia]a intern\ a muncii nu le poate acoperi din cauza lipsei de
personal calificat, din cauza lipsei de interes a autohtonilor pentru anumite sec-
toare de activitate. Nu trebuie neglijat\ nici cre[terea consumului în ]\rile de
primire, dar nici resursele financiare, umane [i materiale suplimentare pentru a
preveni/solu]iona tensiunile [i problemele sociale legate de fenomenul migratoriu
etc.
În statele de origine impactul pozitiv poate fi datorat banilor trimi[i, repatrierii
know-how-ului migran]ilor etc. Sumele de bani trimise în ]ar\ pot s\ creasc\
efectiv baza de impozitare, pot determina cre[terea veniturilor la bugete (de stat,
locale). Prin plecarea migran]ilor scade rata [omajului, deci scade presiunea asupra
bugetului asigur\rilor de [omaj [i asupra sistemului de asisten]\ social\, sînt
facilitate schimburile economice [i culturale, poate fi promovat\ [i pozitiv iden-
titatea na]ional\ etc. Dar statele de origine: pierd for]\ de munc\ (înalt) calificat\,
cheltuie pentru rezolvarea consecin]elor migra]iei ilegale, pentru integrarea în
societate [i pe pia]a muncii a celor repatria]i sau/[i reveni]i în ]ar\ cînd bîntuie
recesiunea în ]\rile de primire etc.
Lucr\torii migran]i î[i pot g\si un loc de munc\ pl\tit cu un salariu mai mare
decât în ]ara de origine, chiar în func]ie de aptitudini, calific\ri [i competen]e.
Efectele pozitive pot cre[te pentru ei dac\ avantajele b\ne[ti, sociale etc. ce le sînt
acordate sunt similare cu cele acordate autohtonilor, dac\ particip\ la cursuri de
formare profesional\, dac\ intr\ în contact cu adev\rata civiliza]ie [i cultur\ a
acestor state de primire, dac\ dobândesc experien]e, cuno[tin]e, abilit\]i, obiceiuri
ce pot avea efect pozitiv asupra dezvolt\rii individuale [i comunitare ulterioare.
Efectele negative sînt legate de incertitudinea evolu]iei profesionale pe termen
mediu [i lung (mai ales atunci cînd fac compromisuri în privin]a activit\]ii pe care
o desf\[oar\ peste hotare, în raport cu studiile [i calific\rile dobândite în ]ar\: de
exemplu, cînd o inginer\ în România, devine „badant\” în Italia), de faptul c\, la
întoarcerea în ]ar\ pot s\ nu beneficieze de securitate social\, s\ nu li se ia în
seam\ vechimea în munc\ etc., ca s\ nu mai vorbim de faptul c\ pot fi victime ale
necunoa[terii legilor [i distan]ei culturale, victime ale traficului de fiin]e umane,
c\ p\r\sirea (chiar temporar\) a familiilor poate avea efecte (negative) asupra
acestora, asupra educa]iei copiilor.
2. Temeri [i tendin]e privind migra]ia esticilor
A fost postulat un aflux masiv de persoane în UE-15 dup\ aderarea statelor din
Europa Central\ [i de Est. În realitate, evolu]iile au fost diverse, iar reac]iile ]\rilor
fa]\ de „valurile migratorii” au fost diferite dup\ 2004 [i 2007. Vechile state
membre nu au putut discrimina nou-veni]ii pe baza na]ionalit\]ii, dar au f\cut tot
felul de aranjamente tranzitorii, au luat tot felul de m\suri de restric]ionare
26
(invocînd „situa]ia economic\ dificil\”, „îngrijor\rile” privind cre[terea [omajului

etc.). La rîndul lor, noile state membre au încercat s\ ob]in\ derog\ri în privin]a
m\surilor de restric]ionare a for]ei de munc\. A fost justificat\ frica de „invazia”
lucr\torilor din Est ? În contextul îngrijor\rilor legate de crize pe diferite planuri,
vechile state membre au solicitat ca dreptul de acces pe pia]a muncii a vechilor
state membre s\ fie acordat cet\]enilor din noile state membre conform unei
legisla]ii compatibilizate (care ar trebui utilizeze formule de genul 2+2+3 7 etc.),
de[i, în ansamblu, rapoartele Comisiei Europene privind libera circula]ie dup\
extindere au eviden]iat c\ „mobilitatea lucr\torilor din Statele Membre ale UE din
Europa Central\ [i de Est spre UE-15 a fost în majoritatea ]\rilor mai pu]in
important\ cantitativ decât se prev\zuse [i a avut în cea mai mare parte efecte
pozitive”8. [i în aceste rapoarte, ca s\ nu mai vorbim de legisla]iile specifice, se
men]ine ideea accesului controlat [i bine dozat al for]ei de munc\ dinspre Est
(unele amîn\ [i în noiembrie 2008 accesul românilor [i bulgarilor), marea pro-
blem\ fiind cea a imigran]ilor ilegali, a celor care nu se duc acolo s\ munceasc\,
a impactului acestora asupra nivelului salariilor, [omajului, în condi]iile glo-
baliz\rii [i recesiunii economice actuale.
3. Românii migran]i în UE
Am fost obi[nui]i s\ [tim c\ sîntem o na]iune numeroas\ (a doua din Estul

Europei, a [aptea în Uniunea European\9). Dup\ 1990, rata natalit\]ii (men]inut\
artificial ridicat\ prin decretul din 1966 care interzicea avortul) a început s\
scad\. Numero[i români au plecat în str\in\tate. Sînt [i acum necesare cercet\ri
serioase de identificare a celor stabili]i definitiv în str\in\tate, a inten]iilor de a
migra, de a se întoarce în România, a ceea ce au f\cut migran]ii români în perioada
petrecut\ în str\in\tate etc. Sînt analize ale schimb\rilor de domiciliu, privind
num\rul permiselor de munc\, sînt estim\ri prin sondaje etc., dar toate pleac\ de
la cei care emigreaz\ legal. Sînt numero[i îns\ cei f\r\ permis de munc\ dar
muncesc, cei care nu au permis de reziden]\ [i totu[i locuiesc în ]\ri de destina]ie,
sînt numero[i cei despre care nu se [tie ce fac pe meleagurile acelor ]\ri de
primire10. Institutul Na]ional de Statistic\ arat\ c\ între 1990-2004, 351.692
7
În primii doi ani dup\ aderare, acceptarea lucr\torilor dintr-un nou stat membru se face pe baza
legisla]iei na]ionale. La doi ani dup\ aderare, Comisia European\ redacteaz\ un raport pe
aceast\ tem\, iar statele membre trebuie s\ anun]e decizia lor privind legisla]ia pe care o vor
folosi în continuare. Se poate men]ine o clauz\ de salvgardare pentru cazul în care se produc
perturb\ri semnificative pe pia]a muncii. Dup\ al]i trei ani de tranzi]ie statele care nu [i-au
deschis complet pia]a for]ei de munc\ vor putea s\ solicite continuarea impunerii permiselor
de munc\ numai dac\ vor demonstra c\ se confrunt\ cu serioase dezechilibre.
8
www.europa.eu.int/eurostat
9
State of world population. Unleashing the potentialurban growth, UNFPA (2007)
10
www.unfpa.ro/declinul_demografic&viitorul_populatiei_Romaniei.pdf
27
români [i-au schimbat domiciliul (cu înregistrare de facto în actele de identitate).

Acest num\r este mai curînd un indicator al migra]iei definitive, al migra]iei
etnice. Pe baza datelor recens\mintelor din 1992 [i 2002, V. Ghe]\u11 propune un
volum al migra]iei externe de 700.000 persoane (pe lîng\ num\rul înregistrat
oficial), deci ar fi un milion de români pleca]i din ]ar\. O estimare recent\ care
utilizeaz\ surse combinate de date (date din aria de origine [i din aria de destina]ie)
con]ine dou\ milioane de români în str\in\tate12... Dac\ facem „triangula]ie” –
apel\m la surse de date din ]\rile de destina]ie, dar [i din diferitele zone ale ]\rii -
lucrurile se complic\ [i mai mult. De exemplu, Institutul Spaniol de Statistic\
pleac\ de la datele înregistrate anual de prim\riile localit\]ilor [i consemneaz\ (în
2006) circa 400.000 români13. În Italia, num\rul românilor cu permise de reziden]\
era (în 2006) de 324.20014. Pentru a [ti câ]i, unde, când au plecat [i ce au lucrat sau
lucreaz\ acolo românii migran]i, putem folosi [i datele unor sondaje la nivel local,
precum [i studiile de caz15. Astfel, o alt\ cercetare recent\16 arat\ c\ între 1990-
2007, cel pu]in o persoan\ din fiecare dintre dou\ milioane [i jum\tate de gos-
pod\rii ale ]\rii (o treime din totalul gospod\riilor) a fost sau este plecat\ în
str\in\tate. Aceste aspecte pot fi identificate [i în procesul migra]iei din micro-
regiuni (de exemplu, Foc[ani [i Alexandria17).
Plec\rile (la munc\) în str\in\tate sunt regionalizate. Moldova a devenit un
important exportator de migran]i, ca [i Muntenia, Cri[ana-Maramure[, Banat [i
Oltenia. Migran]ii din Moldova s-au orientat mai ales spre Italia [i Israel, cei
din Transilvania spre Ungaria, muntenii spre Turcia, bucure[tenii spre Grecia.
În ultimii ani, Italia a devenit principala destina]ie.
11
Vasile Ghe]\u, Popula]ia României la sfâr[it de secol [i mileniu, 2001; Year 2050: will Romania’s
population fall bellow 16 million inhabitants? Editura Alpha MDN, Buz\u 2004; Declinul
demografic [i viitorul popula]iei României, Editura Alpha MDN, Buz\u 2007.
12
D. Sandu, C. Radu, M. Constantinescu, O. Ciobanu, Romanian Migration Abroad: Stocks and
Flows after1989, http://www.migrationonline
13
Instituto Nacional de Estadística, http://www.ine.es/
14
Ministerio dell Interno, http://www.ismu.org
15
Dumitru Sandu, “Emerging Transnational Migration from Romanian Villages”, în Current
Sociology, 53 (4) 2005, pp. 555-582; Dumitru Sandu (coord.), Via]a social\ în România
urban\, Polirom, 2006.
16
E[antionul de 1400 persoane la nivel na]ional a fost proiectat pe o schem\ probabilist\, bistadial\,
cu stratificare în primul stadiu (sec]ia de votare, persoana pentru intervievat). Schema a
intersectat aria cultural\ cu tipul de localitate [i nivelul ratei de emigrare temporar\ în str\-
in\tate. Datele au fost culese din 109 localit\]i (63 comune [i 46 ora[e) din 31 jude]e. 74% din
intervieva]i au fost selecta]i din listele electorale, restul prin metoda drumului aleatoriu (16%)
sau din alte liste (10%).
17
Locuirea temporar\ în str\in\tate. Migra]ia economic\ a românilor: 1990-2006; Pia]a for]ei de
munc\ din Romania [i imigra]ia, http://soros.ro/ro/publicatii.ph
28
Au plecat sau pleac\ (la munc\) în str\in\tate mai curînd b\rba]ii, comparativ
cu femeile, tinerii, comparativ cu adul]ii [i vârstnicii, tinerele din rural fa]\ de cele
din urban, femeile adulte din urban fa]\ de cele din rural. Dac\ la început au plecat
mai curînd b\rba]ii c\s\tori]i, cu [coal\ profesional\ sau liceu, din mediul urban,
ulterior, fluxurile migratorii s-au diversificat (ponderea femeilor s-a triplat, nu-
m\rul s\tenilor pleca]i a ajuns s\-l egaleze pe cel al or\[enilor, a crescut de patru
ori ponderea migran]ilor nec\s\tori]i ca [i a absolven]ilor de gimnaziu sau cu
studii mai pu]ine). A crescut continuu ponderea ]iganilor migran]i.
Dac\ analiz\m datele, constat\m cîteva etape în conturarea fenomenului mi-
gratoriu: între 1990-1995, ratele de emigrare anual\ nu au dep\[it 5‰; a fost o
etap\ „exploratorie”. Între 1996-2000, rata de emigrare a ajuns la 6-7‰, iar dup\
2001-2002, la 10‰ - 25‰ (exist\ varia]ii la nivel regional).
Direc]ia de migra]ie predominant\ s-a modificat în timp. Dac\ în prima etap\,
cinci destina]ii erau predilecte: Israel,Turcia, Italia, Ungaria, Germania, în etapa a
doua, la cele cinci ]\ri s-au ad\ugat Canada [i Spania (românii explorau extre-
mit\]ile continentului european [i c\utau c\ile spre continentul american). În a
treia etap\, dup\ ce au testat diverse condi]ii (de munc\ [i) de via]\, românii s-au
decis, într-un num\r tot mai mare, pentru Italia [i Spania (a contat limba vorbit\,
apropierea cultural\, legisla]ia etc.).
Cei care urm\resc prin cercetare modalit\]ile de plecare din ]ar\, traseele de
migra]ie, modalit\]ile de inser]ie la destina]ie, cei preocupa]i de migra]ia „clan-
destin\”18, pot identifica:
18
În Italia s-au format comitete de cartier prin care autohtonii au cerut eliminarea taberelor de ]igani,
„focar de agresivitate [i ilegalitate”. Este vorba de ]iganii care au trecut fraudulos frontierele la
începutul anilor 1990 (cu autocare pân\ în Cehoslovacia [i apoi pe jos pân\ în Germania, Fran]a,
Italia (unde exist\ mii de ]igani români, sârbi, italieni, bosniaci etc. ce stau în condi]ii subumane,
în locuri de o promiscuitate greu de imaginat, f\r\ electricitate, ap\ curent\ etc.). În unele locuri,
Asesoratul pentru Politici Sociale a instalat rulote, containere, du[uri, au pavat c\ile de acces [i
incintele taberelor. Prim\riile încearc\ s\ desfiin]eze ghetto-urile ilegale, dar nu [tiu unde i-ar
putea transfera pe locatari. În Italia, cea mai mare parte a proiectelor de interven]ie socio-
cultural\, sanitar\, pentru imigran]i, sunt gestionate de ONG-uri, asocia]ii de voluntariat, asocia]ii
culturale, cooperative sociale. De exemplu, o tab\r\ ce cuprinde 30 de containere tip vagoane de
tren, o cas\ cu 14 camere, 30 de corturi, 19 microbuze [i dou\ rulote s-au adunat ]igani din
Craiova: c\r\midari, ursari, tism\nari (]igani româniza]i), ]igani nomazi, este considerat\ o
experien]\ reu[it\ de integrare a ]iganilor. Situa]ia celor din corturi r\mîne dramatic\, mai ales
pentru copiii cu vârste între o lun\ [i doi ani. Cei din astfel de „comunit\]i” nu pl\tesc nimic,
chirie sau factur\. Înainte ca num\rul lor s\ devin\ din ce în ce mai mare, erau aprecia]i ca l\utari.
Acum, majoritatea cânt\ prin metrou, cer[esc în intersec]iile semaforizate ori în diferite locuri
publice. Unii se mai ocup\ cu nego]ul de ma[ini, specul\, furturi, prostitu]ie; al]ii recupereaz\
produse din pubele, le spal\ [i le vând în târg. Comunicarea ]iganilor cu ]ara se realizeaz\ prin
intermediul microbuzelor private, care încarc\ pachete [i bani pentru a le transporta în familiile
de origine (transportul e scump: doi euro la kilogram, 5% comision în cazul în care trimit bani la
rude, dar ]iganii sunt bucuro[i c\ [oferii sunt de încredere. Se pl\te[te 300-400 de euro de
persoan\ la venirea din România [i 150 de euro la întoarcerea în ]ar\ (sume mari, având în vedere
c\ biletele de avion ajung la 100 euro dus-întors, dar majoritatea au probleme cu documentele,
prefer\ microbuzele, [oferul fiind mediator între ei [i vame[ii din toate ]\rile...).
29
- migra]ia particular\ care s-a conturat prin specularea bre[elor legislative

(sau de aplicare a legisla]iei), prin îmbinarea/suprapunerea elementelor de le-
galitate [i clandestinitate (ie[irea din ]ar\ legal\ - [ederea temporar\ pe teritoriul
]\rii de destina]ie legal\ – munc\ în clandestinitate). A[a a fost cu prec\dere la
începutul anilor ’90, cînd au fost numeroase [i solicit\rile de azil (pe „motive
politice”, datorit\ „mineriadelor”), ie[irile cu viz\ turistic\ (tranzitarea unei ]\ri
pentru care îndeplineau condi]iile de intrare legal\ [i continuarea c\l\toriei spre o
destina]ie dorit\). În toate aceste cazuri au avut rol important re]elele de migran]i
formate din rude, prieteni, vecini etc.
- migra]ia legal\ mediat\ de particulari - care au „speculat dorin]a românilor
de a munci” în str\in\tate [i nevoia de lucr\tori str\ini în ]\ri vest-europene.
Ie[irea din ]ar\ se f\cea în baza unui contract legal (dar, perioada legal\ putea fi
urmat\ de altele „la negru”, în clandestinitate).
- migra]ia legal\ mediat\ de c\tre stat - interven]ia statului român prin
ONRPFMS/OMFM.
- Migra]ia legal\ nemediat\ - plec\ri legale, f\r\ interven]ia unui agent de
mediere, pe baza contactului direct al migrantului cu angajatorul str\in (modalitate
utilizat\ de migran]ii înalt califica]i).
Istoriile vie]ii, interviurile etc. pot face inteligibil în profunzime fenomenul
migratoriu, îl pot descrie [i explica mai bine. Astfel, re]elele personale s-au extins,
a crescut num\rul migran]ilor care au beneficiat de sus]inere [i ajutor din partea
rudelor, prietenilor [i cunoscu]ilor din localitatea de origine; de g\sirea unui loc
de munc\ s-au ocupat firme de intermediere (pentru 22% dintre migran]ii pe-
rioadei) [i prietenii (25%), Oficiul pentru Migra]ia For]ei de Munc\ [i rudele
stabilite deja în str\in\tate; locurile de munc\ au fost predominant în construc]ii
(b\rba]ii), în gospod\rii particulare pentru activit\]i menajere (femeile care, în
majoritate, muncesc ilegal ca menajere), în agricultur\. 884 chestionare aplicate
în Birourile de Consiliere pentru Cet\]eni (în 200519) arat\ c\ responden]ii [tiu
despre al]ii c\ au lucrat sau lucreaz\ în statele Uniunii Europene, circa 60 % legal,
20% lucreaz\/au lucrat la negru; c\ ]\rile UE în care emigreaz\ cu prec\dere
lucr\torii români sînt: Italia (29,51%), Spania (22,40%), Germania (13.57%),
Ungaria (5.80%), Fran]a (5.53%), Marea Britanie (4.61%), Austria (4.48%),
Portugalia (1.98%), Irlanda (1.32%). Motivele 20 invocate de românii care caut\
de lucru în alt\ ]ar\:
19
http://www.soros.ro/publicatii.php?cat
20
Dac\ ne raport\m la teoria lui Maslow distingem: I. nevoi fiziologice: hran\, ap\,
caldur\, mediu propice vie]ii; II. nevoi de siguran]\: securitate, stabilitate, s\n\tate,
lipsa de pericole; III. nevoi sociale de afiliere [i dragoste: apartenen]\ la grup, la
un cuplu marital, la o familie; IV. nevoi de stim\: stima de sine, recunoa[terea
celorlal]i, respectul celorlal]i, recunoa[terea valorii; V. Nevoi de autoîmplinire:
autonomie, libertate, realizarea poten]ialului personal.
30
- nevoia de stim\ (75%), mai exact: un salariu mai bun (51,49%), un nivel
de trai mai ridicat (20%), studii mai bune (1,13%), ca [i: plecarea în interes
de serviciu (1%), înv\]area unei limbi str\ine (0,19%). Invoc\ astfel de
motive tinerii între 19-35 de ani (77%), persoanele cu studii medii (76%).
- nevoia de siguran]\ (13%): în ]ar\ nu aveau un loc de munc\, nu puteau
tr\i decent (în special persoanele de peste 50 de ani care au cele mai mari
dificult\]i în a-[i p\stra sau a a g\si loc de munc\);
- nevoia de autoîmplinire (s\ fie liberi, autonomi, s\ scape de o lume în ale
c\rei valori21 nu se recunosc): 8%; (tinerii - 8,4%, persoanele de sex mas-
culin -9,7%, persoanele cu studii superioare - 8,8%);
- nevoia social\ de afiliere [i dragoste (4%): emigrare pentru a se c\s\tori,
pentru a reîntregi familia, pentru apropierea de rude.
Din povestirile vie]ii lor22 afl\m c\ nemul]umirea fa]\ de via]a pe care o duc în
]ar\, condi]iile din comunit\]ile în care tr\iesc determin\ plecarea pentru bani.
Unii întrev\d posibilitatea reîntoarcerii în ]ar\ (a[a se explic\ investi]iile în p\mînt
[i locuin]e în ]ar\). Este adev\rat c\ acelea[i persoane fac efortul s\-[i cumpere
locuin]e [i în ]ara de destina]ie. Pentru a ob]ine veniturile care s\ le permit\ un trai
care compenseaz\, justific\ costurile pe care le presupune dep\rtarea de cas\,
românii (care lucreaz\) au (î[i fac) un program de lucru cu pu]in timp liber. Atunci
se odihnesc, se întîlnesc pentru întrajutorare, pentru schimburi de informa]ii. În
anii din urm\, se întîmpl\ mai des ca românii imigran]i s\ nu primeasc\ ajutor
efectiv din partea celor care le-au promis acest lucru, care sînt mai vechi în
comunit\]i de destina]ie (cei care au întâmpinat greut\]i pân\ au reu[it ei s\ aib\ o
situa]ie relativ stabil\, nu accept\ s\ cheltuie cu non[alan]\ timp, capital social [i
bani pentru a sprijini pe noii veni]i). Imigran]ii români pot locui în apartamente
subînchiriate de titulari (cu acte în regul\) ai unor contracte de închiriere (uneori
stau [i cîte 10 persoane într-un apartament de 2-3 camere, împart baia, buc\t\ria,
aparatele electrocasnice sau terasa pentru uscat rufe, a[a explicîndu-se conflicte în
cuplu, între cupluri, între familii.
Emigran]i însingura]i
Migra]ia este o experien]\ individual\, care poate fi grea, grav\, cu nea[teptate

probleme [i solu]ii aflate la întâmplare. Fiecare pe cont propriu. Când ajunge într-
o ]ar\ str\in\, românul caut\ unde s\ locuiasc\. Dac\ prietenii sau rudele nu-l
ajut\, „se lipe[te de al]i români”, î[i construie[te bar\ci în p\duri, în spa]ii virane,
pe unde apuc\... Nou-venitul nelegal nu poate închiria un apartament, nu poate
lucra legal, nu are dreptul la servicii de s\n\tate, tr\ie[te cu frica poli]i[tilor,
gardienilor, cu frica altor români afla]i în situa]ia lui etc. Caut\ „depozite” (locuri
21
Dorin]a de a sc\pa de birocra]ia [i corup]ia din România, nerespectarea drepturilor omului etc.
22
http://www.soros.ro/ro/publicatii.php?cat=20
31
în care se adun\ pentru a c\uta ceva de munc\: în apropierea unor depozite,

magazine cu materiale de construc]ii, unde patronii cump\r\ materiale [i oameni
pentru diverse munci, în sta]ii mari de autobuze, în „cimitire de ma[ini”, „pe
câmp”), locuri cunoscute de c\tre oficialit\]i. Pove[tile vie]ii multora con]in
cuvintele cheie: foame, frig, singur\tate, fric\ de autorit\]i, locuri de munc\ aflate
cu greu [i instabile, patroni care nu pl\tesc la timp sau deloc. De cînd se poate
circula liber, multe sate au îmb\trînit, s-a intensificat traficul de fiin]e umane,
numero[i întreprinz\tori nu mai g\sesc personal calificat. Se deterioreaz\ rela]iile
între so]i, cre[te num\rul divor]urilor între cei pleca]i, se destructureaz\ rela]iile
cu copiii.
Copii singuri acas\
Migra]ia poate reduce s\r\cia. Cei care cî[tig\ î[i pot cump\ra sau construi o
cas\, î[i pot cump\ra o ma[in\, î[i pot da copiii la o [coal\ mai bun\, pot pune pe
picioare o afacere, î[i pot schimba mentalitatea etc. Sînt numeroase efectele
pozitive ale emigr\rii p\rin]ilor pentru bun\starea elevilor: veniturile p\rin]ilor
sunt folosite pentru îmbun\t\]irea condi]iilor de locuire, pentru înzestrarea cu
bunuri de folosin]\ îndelungat\; copiii ai c\ror p\rin]i sînt pleca]i au mai multe
telefoane portabile, computere, jocuri video, biciclete, mp3 playere etc. decît cei
f\r\ p\rin]i pleca]i; ace[ti copii au experien]a c\l\toriilor în str\in\tate, la p\rin]i
etc. Plecarea unuia sau ambilor p\rin]i la munc\ în str\in\tate poate avea influen]\
pozitiv\ asupra perspectivelor benefice concrete (cred în mai mare m\sur\ c\-[i
vor putea continua studiile etc.). Apar îns\ mai evidente [i efectele negative:
divor]uri mai multe, copii singuri acas\ cu toate riscurile asociate: absenteism
[colar, abandon, infrac]ionalitate sporit\ etc. Prin sondaje f\cute printre elevii de
gimnaziu, putem afla informa]ii despre stilul lor de via]\, dac\ au p\rin]i pleca]i,
cu cine stau, care le sînt performan]ele [colare, starea de s\n\tate, comporta-
mentele, valorile, modelele. La sfâr[itul lui iunie 2007, Autoritatea Na]ional\
pentru Protec]ia Copilului indica un num\r de 82 464 copii cu p\rin]i pleca]i în
str\in\tate. Pe baza declara]iilor a 2037 copii, a directorilor din 200 de [coli ale
unui e[antion de [coli cu clasele V-VIII, din 8 regiuni [i 5 categorii de localit\]i 23,
se estimeaz\ circa 170 000 copii cu p\rin]i pleca]i din cei aproape un milion de
copii înscri[i în clasele V-VIII (circa 35 000 au ambii p\rin]i pleca]i, 55.000 au
doar mama plecat\, iar 80 000 au doar tat\l plecat în str\in\tate). În e[antionul
amintit, 21% tr\iesc f\r\ tat\l lor de 2-4 ani, iar 28% chiar de mai mult de 4 ani.
Dac\ tat\l este plecat, copii r\ma[i în ]ar\ se afl\ în grija mamelor. 15% dintre
copii tr\iesc în absen]a mamelor de mai bine de 4 ani, iar 21% de 2-4 ani. Pentru
cei a c\ror mam\ este plecat\, familia extins\ este un sprijin important (doar 58%
dintre ei locuiesc cu tat\l lor). 65% se afl\ în grija bunicilor, 24% sunt îngriji]i de
m\tu[i sau unchi, iar restul de 11% de alte persoane. Povestirile vie]ii acestor
23
Regiunile cele mai afectate de fenomen sunt Banat, Cri[ana, Maramure[ [i Moldova (circa 25%).
32
copii încep s\ semene: neglijare, deteriorarea rela]iei copilului cu p\rintele r\mas

acas\, înmul]irea simptomelor de deprimare, suferin]e din cauza abuzurilor ver-
bale, umilin]elor, amenin]\rilor, agresiunilor fizice. Poate cre[te consumul de
tutun, alcool, pot apare probleme cu poli]ia în rîndul copiilor singuri acas\, cu
„p\rin]i de carton”, care petrec mult timp în fa]a televizorului care le influen]eaz\
valorile (î[i pot alege ca modele maneli[ti, cânt\re]i, indivizi care apar mai des la
televizor s\-[i pun\ sub reflectoare fizicul, buricul, „]oalele”, mai mult decât
educa]ia, inteligen]a).
Pentru a limita efectele negative ale migra]iei p\rin]ilor, sînt necesare politici
publice coerente de identificare [i monitorizare a copiilor afla]i în situa]ie de risc,
concomitent înt\rirea leg\turilor dintre [coal\ [i asisten]a social\, cu existen]a
unor servicii sociale care pot oferi consiliere special\, ajutor în procesul de
înv\]are, activit\]i recreative organizate.
4. Planuri de viitor
Pentru urm\torii doi-trei ani emigran]ii au în plan: s\ se mute în alta localitate,

în alte apartamente, s\ cumpere terenuri, s\ deschid\ afaceri, s\ continue studiile,
s\-[i schimbe felul de via]\ etc. Cînd sînt întreba]i de priorit\]i, românii vizeaz\ în
primul rînd îmbun\t\]irea condi]iilor de locuit, investi]ia în cas\ sau în apar-
tamentul în care stau/locuiesc. „Dac\ a]i câ[tiga o sum\ mare de bani, ce a]i face
cu cea mai mare parte a acestor bani?”, au fost întreba]i emigran]ii români. În
esen]\, aspira]iile se îndreapt\ spre consum [i acumulare (50% ar cheltui banii
pentru diverse nevoi, 13% i-ar depune la banc\) [i mai pu]in sunt orienta]i spre
antreprenoriat (21%). Banii lor contribuie la cre[terea sumelor de bani din b\nci,
la dezvoltarea comunit\]ilor locale etc. Sînt numeroase satele se reconstruiesc
prin banii migran]ilor, mai mult decât prin ac]iuni colective [i proiecte finan]ate.
{ti]i dac\ aceste persoane inten]ioneaz\ s\ se întoarc\ în ]ar\ ?24 Circa o
treime din emigran]i n-ar mai dori s\ se întoarc\. „Situa]iile grele” din ]ara de
origine [i din cea de primire nu se compar\. A]i fi interesat(\) s\ g\si]i un loc de
munc\ într-una din ]\rile Uniunii Europene? Da, sunt interesat(\) (33,48%), sunt
interesat(\) dac\ mi s-ar oferi un loc de munc\ acolo (21,15%), nu sunt in-
teresat(\) (29,07%), nu r\spund (0,68%). În ce ]ar\ a Uniunii Europene a]i vrea
s\ lucra]i ? În Italia, Spania, Germania, Fran]a, Marea Britanie. 19,25% ar vrea s\
se [i stabileasc\ în aceste state, 36,23% ar prefera s\ munceasc\ în UE un anumit
timp, s\ adune bani [i s\ se întoarc\ în ]ar\. Dac\, teoretic, se afirm\ c\ migra]ia se
dezvolt\ dup\ o curb\ în form\ de clopot (cu pant\ ascendent\, punct maxim,
sc\dere treptat\), se pare c\ în cazul migra]iei românilor trendul este (înc\)
ascendent25. Practic, emigra]ia românilor pare s\ nu fi atins punctul de maxim\
24
http://www.soros.ro/publicatii.php?cat
25
www.stranieriinitalia.it
33
cre[tere nici chiar în condi]iile actuale de criz\ financiar\ ([i nu numai). Sînt
numero[i cei care ar dori sa ia calea emigr\rii temporare pentru a-[i g\si de lucru
în anul urm\tor. Segmentul cel mai dinamic este cel al tinerilor de 18-29 de ani
(doresc emigrare temporar\ pentru bani). Aproximativ 40% dintre cei care au mai
lucrat ar dori s\ plece din nou în afara ]\rii. Conteaz\ în inten]ia de emigrare
experien]a proprie [i cea a familiei26. Sînt mul]i care au numai inten]ia de a pleca
la lucru în str\in\tate dar nu [i un plan sau resurse suficiente. Este vorba de mul]i
frustra]i de situa]ia lor material\ (nu sunt s\raci, dar au un nivel de aspira]ii mai
ridicat). Gradul de structurare a inten]iei de a pleca depinde de rela]ii, de cu-
noa[terea limbilor str\ine etc.
Sc\derea popula]iei prin reducerea natalit\]ii duce la procesul de îmb\trânire a
popula]iei, la cre[terea num\rului de pensionari, concomitent cu sc\derea nu-
m\rului celor care muncesc în produc]ie. Dificult\]ile datorate plec\rilor din ]ar\
se vor manifesta cu intensitate în momentul în care genera]iile „ceau[eilor”
(„decre]eilor”) - n\scu]i ai anilor 1967-1968 - vor dep\[i perioada vârstei active
(spre sfâr[itul anilor 2020 [i începutul anilor 2030)27.
La sfâr[itul lunii septembrie 2007, industria textil\ pierduse aproape 10% din
volumul for]ei de munc\ (circa 30.000 de angaja]i), construc]iile [i HORECA,
26,7% (62.400). Deficitul de for]\ de munc\ afecteaz\ dezvoltarea firmelor prin
reducerea capacit\]ii acestora de a r\spunde cererii existente pe pia]\, prin cre[terea
fluctua]iei personalului [i cre[terea costurilor legate de for]a de munc\. Ce solu]ii
posibile28 v\d angajatorii? Aproape 2/3 dintre ei au afirmat c\ (în 2007) le-a fost
greu s\ g\seasc\ lucr\tori atunci când au avut nevoie. Faptul c\ România a devenit
un exportator important de munc\ în Europa explic\ în mare parte aceste greut\]i,
dar [i slaba preg\tire a absolven]ilor, concuren]a [i nivelul salariz\rii, continu\
ei. Solu]iile pot fi: aducerea de for]\ de munc\ din zone în care reprezint\ o
resurs\ în exces, din Moldova, de exemplu; migra]ia intern\; deplasarea ac-
tivit\]ilor companiilor c\tre zone bogate în resurse de for]\ de munc\; atragerea
unor categorii de indivizi care nu sunt în mod necesar, în momentul respectiv,
interesa]i de intrarea/reîntoarcerea pe pia]a for]ei de munc\ (sunt în procesul
26
În Moldova rural\, spre exemplu, ponderea celor care ar dori s\ plece temporar la lucru în
str\in\tate este de 17% fa]\ de numai 12% la nivelul ora[elor din aceea[i regiune; b\n\]enii de
la sate doresc mai mult decât cei de la ora[e s\ emigreze pentru munc\ (19% în rural fa]\ de
13% în urban).
27
Vasile Ghe]\u, Declinul demographic [i viitorul popula]iei României. O perspectiv\ din anul
2007 asupra popula]iei României în secolul 21, Editura ALPHA MDN, 2007
28
Aducerea de for]\ de munc\ din str\in\tate 1%; deschiderea unei filiale/punct de lucru în alt\ ]ar\
1,4%; mutarea activit\]ilor în alt\ localitate din ]ar\ 3%; angajarea de români care lucreaz\ în
str\in\tate 3,5%; deschiderea unei filiale/punct de lucru în alt\ localitate din ]ar\ 6,4%;
aducerea de for]\ de munc\ din alt\ regiune a ]\rii 7%; modificarea programului de lucru/
num\rului de ore suplimentare 8,4%; angajarea cu program redus de pensionari; studen]i
11,4%; subcontractare a activit\]ii altei/altor 10,4%; investi]ia în tehnologizare 22,7%; in-
vesti]ia în cre[terea productivit\]ii 24,8%.
34
educa]ional, au ie[it la pensie) prin ofert\ specific\ (program redus, program

flexibil); dezvoltarea [i utilizarea la nivel maxim a resurselor existente; ex-
ternalizarea unei p\r]i a activit\]ilor companiei (transferul unor activit\]i c\tre
ter]e companii); întoarcerea românilor din str\in\tate, aducerea de for]\ de munc\
din str\in\tate. Imigra]ia nu pare s\ constituie o op]iune serioas\: numai 7%
dintre firme inten]ioneaz\ s\ aduc\ for]\ de munc\ din str\in\tate, un procent
similar (9%) se declar\ indecise, f\r\ s\ resping\ aceast\ posibilitate29. De ce nu se
ia în considerare - decât în mic\ m\sur\ – aceast\ op]iune? Explica]iile sunt
multiple: costurile suportate de angajator (taxe, salarii care trebuie garantate la un
anumit nivel, investi]ie de timp în procedurile care trebuiesc parcurse, noua
situa]ie de ]ar\ membr\ a Uniunii Europene [i de grani]a extern\ a Uniunii30 etc.
Managementul migra]iei interna]ionale31 poate fi considerat una dintre provoc\rile
începutului de mileniu. Pentru România nou integrat\ în structura Uniunii Euro-
pene, provocarea este mai consistent\. De unde provin cet\]enii str\ini afla]i legal
în România pentru lucru? Din China, Turcia, Filipine, India, Senegal, Tunisia,
Republica Moldova32, Irak, Papua Noua Guinee etc. Intrarea, [ederea [i p\r\sirea
teritoriului Romaniei de c\tre str\ini trebuie reglementate prin documente com-
patibile cu acquis-ul comunitar.
29
O. Voicu, G. Toth, S. Guga, Imigrant în România: perspective [i riscuri, 2008 (www.soros.ro/
publicatii). Sunt câteva cazuri m mai cunoscute la noi: turcii de pe [antierele Bechtel, chinezii
de la fabrica de confec]ii din Bac\u sau din „complexul Europa” din Bucure[ti, docherii
asiatici din Constan]a etc.
30
Se are în vedere c\ posibilele ]\ri de origine pentru imigra]ia în România ar fi: fosta Iugoslavie,
China, India, Moldova, Pakistan, Tailanda, Ucraina etc.
31
http://www.migrationinformation.org/Profiles/display.cfm?ID=325
32
Începând cu 1 ianuarie 2007, basarabenii trebuie s\ aib\ viz\ pentru a intra în România, fapt care a afectat
rela]iile dintre etnicii români de pe cele dou\ maluri ale Prutului: pentru cei care aveau o rela]ie direct\
cu România (munc\, comer], studii etc.) consecin]ele resim]ite au fost de natur\ economic\ [i social\,
pentru basarabeni, în general, impactul a fost [i emo]ional. Dreptul la dubla cet\]enie a fost aprobat
prin lege de c\tre Republica Moldova abia în anul 2002, ca reac]ie la faptul c\ un num\r semnificativ
de basarabeni renun]aser\ la cet\]enia moldoveneasc\ în favoarea celei române[ti. Punctele de vedere
ale autorit\]ilor sunt adesea contradictorii sau divergente, iar tensiunile diplomatice dintre Bucure[ti [i
Chi[in\u continu\ (mai ales dup\ ce oficiali UE [i-au m\rturisit îngrijorarea fa]\ de acordarea cet\]eniei
române unui num\r mare de cet\]eni din afara UE). Vizele se ofer\ gratuit moldovenilor, dar procedura
este anevoioas\ [i îndelungat\, în special pentru cei care doresc s\ ob]in\ o viz\ de scurt\ [edere. La
Consulatul României din Chi[in\u cozile sunt foarte mari, iar oamenii petrec zile întregi a[teptând s\-
[i depun\ dosarul. Mul]i tineri basarabeni au ales s\ studieze în România începând cu 1991, când
universit\]ile din România [i-au deschis por]ile pentru str\ini. Ob]inerea unei diplome de studii de la o
institu]ie de înv\]\mânt acreditat\ în România reprezint\ pentru mul]i moldoveni speran]a ob]inerii
unei slujbe mai bune [i asigurarea unui viitor mai promi]\tor. Angajarea unui cet\]ean moldovean
presupune îns\ costuri mari, atât din partea angajatului (costuri de dosar, taxa de 200 euro etc.) [i
angajatorului (care trebuie s\ pl\teasc\ taxe suplimentare la stat, s\ dovedeasc\ faptul ca nu a g\sit un
angajat român care s\ ocupe postul respectiv etc.). Micul trafic la frontiera era o surs\ de venit în
special pentru cei care locuiau în apropierea grani]ei cu România. Întrucât România a refuzat s\
recunoasc\ existen]a limbii moldovene[ti [i s\ semneze Tratatul de frontier\ prin care s-ar recunoa[te
juridic frontiera româno-moldoveneasc\, guvernul de la Chi[in\u refuz\ s\ semneze Conven]ia privind
micul trafic de frontier\...
35
36
Working together
Perspective interna]ionale în asisten]\ social\

[International perspectives in social work]
PhD Doru BUZDUCEA
Ass. Profesor, Universitatea of Bucharest
Facultaty of Sociology and Social Work
Str. Schitu Magureanu 9 sector 5, Bucuresti
Tel.: + (4021) 315.31.22
Email: dbuzducea@yahoo.com
Abstract
The modern social work systems created at the end of the last century are now
facing post-modern challenges — on one hand the global social trends, and on
the other hand the local practices. Structurally, all social work systems have
commonalities, but they differ, sometimes fundamentally, in their degree of de-
velopment. While the social work systems in the West Europe and North America
have achieved remarkable results, the social work systems in Asia and Africa are
fighting the burden of poverty, malnutrition, infant mortality, HIV/AIDS or other
infectious diseases, limited access to running water, starvation, illiteracy etc.
Key words: social work systems, globalization, international social work,
socio-cultural specificity
Un concept lansat în perioada postbelic\, marginal pân\ prin anii ’90 este cel
de asisten]\ social\ interna]ional\. Schimb\rile sociale înregistrate la nivel global
au reintrodus conceptul pe agenda public\. Asisten]a social\ interna]ional\ este un
concept complex (Healy, 2008) [i multidimensional ce cuprinde: analize com-
parative, probleme sociale globale, practici interna]ionale, asisten]\ interna]ional\
public\ [i privat\, conferin]e [i colabor\ri profesionale interna]ionale, rela]ii inter-
guvernamentale, viziune global\.
Starea actual\ a sistemelor moderne de asisten]\ social\ trebuie privit\ în
contextul mai larg al globaliz\rii întrucât aceasta, prin formele sale moderne de
manifestare influen]eaz\ în mod direct sistemele de asisten]\ social\ prin dez-
voltarea managementului [i a infrastructurii moderne, a re]elelor globale de co-
municare, crearea condi]iilor de dezvoltare a capitalului uman performant [i cu
37
expertiz\ în domeniu, apari]iei a noi probleme sociale [i implicit a noi categorii

de beneficiari.
F\r\ îndoial\ c\ fenomenul globaliz\rii prin formele sale moderne de ma-
nifestare influen]eaz\ în mod direct sistemele de asisten]\ social\: management [i
infrastructur\ modern\, re]ele globale de comunicare, capital uman performant [i
expertiz\, noi probleme sociale [i implicit categorii noi de beneficiari.
Interdependen]a global\ a creat deopotriv\ noi arii de responsabilitate [i opor-
tunit\]i interna]ionale pentru asisten]a social\ (Dominelli, 2008). Conceptul este
materializat prin ac]iunile întreprinse de forurile de specialitate interna]ionale, de
network-ingul în domeniu precum [i de problemele sociale globale. „Cu alte
cuvinte, a venit timpul s\ redefinim misiunea [i formele asisten]ei sociale [i
educa]iei profesionale pentru a deveni relevante noilor condi]ii globalizante”
(Lyons et al., 2006: 204).
În continuare analiz\m punctual câteva aspecte ce constituie obiectul asisten]ei
sociale interna]ionale:
- problemele sociale globale provocate în mod special de c\tre r\zboaie [i
dezastre naturale. Conflicte [i evenimente dramatice înregistrate la nivel in-
terna]ional ca atacuri teroriste [i calamit\]i naturale gen uragane [i tornade, cu-
tremure devastatoare, incendii [i inunda]ii de mari propor]ii ce au generat noi
probleme sociale [i implicit victime, noi categorii de beneficiari ai sistemelor de
asisten]\ social\. Câteva dintre acestea sunt arhicunoscute datorit\ magnitudinii
lor: atacurile teroriste asupra SUA, de la 11 septembrie 2001; tsunami din Asia,
uraganele [i tornadele ce au devastat ora[e ca New Orleans - uraganul Katrina, cel
mai devastator uragan din istoria Americii; cutremurele devastatoare din ultima
vreme din Turcia, Iran [i China; incendiile ce au distrus mari zone sau chiar ora[e
întregi; r\zboaiele mondiale; inunda]iile prezente mai ales în Europa - amintim
inunda]iile recente din Banat iar lista evenimentelor [i a dezastrelor produse poate
continua.
- problemele sociale clasice (s\r\cie, inegalitate social\ [i economic\ etc.)
îmbrac\ noi fa]ete solicitând practici [i interven]ii inovatoare în sfera serviciilor
sociale. Majoritatea statelor se confrunt\ cu probleme de locuire, îmb\trânire,
modificarea structurilor familiale, [omajul, dependen]\ social\, comunit\]i de
refugia]i, HIV/SIDA, probleme de mediu, etc. „Revenind la problemele sociale,
suger\m c\ asisten]a social\ trebuie s\ recunoasc\ oportunit\]ile [i responsa-
bilit\]ile interna]ionale [i s\-[i asume rolul în schimb\rile sociale de la nivelurile
na]ional [i interna]ional” (idem).
- ac]iunile militare, economice [i sociale ale unui stat afecteaz\ în mod direct
întreaga lume (cre[terea exponen]ial\ a pre]ului barilului de petrol, dezechilibre
pe pie]ele financiare, interven]ia militar\ a Rusiei în Georgia, grevele agricultorilor
[i fermierilor, grevele studen]ilor francezi).
38
TEORII DESPRE...
- interna]ionalizarea pierderilor [i a consecin]elor acestora. Pierderea este un

concept cu relevan]\ interna]ional\ pentru sistemele de asisten]\ social\ întrucât
afecteaz\ familiile, grupurile, comunit\]ile [i chiar na]iunile. Un exemplu în acest
sens este situa]ia provocat\ în 2004 de tsunami-ul din Oceanul Indian ce a produs
dezastre de magnitudini nemaiîntâlnite afectând grupuri mari de popula]ie, pro-
vocând traume [i pierderi uria[e la toate nivelurile. Dar, durerea [i suferin]a o
întâlnim [i în [coli, în centrele de plasament, în ad\posturi sociale, în c\minele
pentru vârstnici [i spitalele pentru persoanele infectate cu HIV/ISDA. Pierderile
multiple se leag\ [i de s\r\cie, de exploatare [i excludere social\. Cele mai evidente
situa]ii în care suferin]a [i pierderile pot fi relevate sunt cele ale pacien]ilor afla]i
în faza terminal\, ale copiilor abuza]i, maltrata]i [i exploata]i, ale comunit\]ilor de
refugia]i care se confrunt\ cu dezr\d\cinarea [i cu schimbarea stilului de via]\
precum [i cele ale comunit\]ilor aflate în conflict armat.
- comunicare global\: posibilit\]ile de interac]iune profesional\ între comu-
nit\]ile de asisten]i sociali au întrecut pân\ [i profe]iile lui Jules Verne (internet,
wireless, baze de date interna]ionale, motoare de c\utare avansat\, PDA, video-
conferin]e).
- asisten]\ interna]ional\ public\ [i privat\: men]ion\m aici organiza]iile
interna]ionale gen UNICEF, USAID, UNAIDS, UNDP, etc. ce dezvolt\ programe
de asisten]\ tehnic\ pentru ]\rile aflate în curs de dezvoltare. Pe lâng\ aceste
organiza]ii sus]inute de c\tre ONU sau alte guverne na]ionale sau federale amintim
[i alte organiza]ii interna]ionale private ca United Way [i World Vision care
dezvolt\ proiecte sociale în diverse state ale lumii ale c\ror servicii sociale sunt
insuficient dezvoltate pentru a oferi solu]ii problemelor sociale existente în co-
munit\]ile respective. Exist\ [i acorduri bilaterale între state cu privire la anumite
aspecte ale vie]ii sociale, inclusiv acorduri referitoare la protec]ie social\. Amintim
programele europene PHARE, POSDRU iar în domeniul cercet\rii programele
LLP, FP7, ENOTHE.
- conferin]ele interna]ionale de specialitate frecvent desf\[urate pe diverse
teme, fie sub egida IFSW fie organizate de alte structuri na]ionale dar cu par-
ticipare interna]ional\. Sunt extrem de importante întrucât faciliteaz\ inter-cu-
noa[terea, schimbul de know how, diseminarea rezultatelor cercet\rilor de ex-
celen]\ [i a practicilor de specialitate, dezvoltarea re]elelor formale [i informale în
domeniu, dezbateri pe teme recente. Spre exemplu, în septembrie 2008 s-a des-
f\[urat la Baltimore (SUA) conferin]a interna]ional\ „International Social Work
in the 21st Century” unde s-au discutat eviden]e practice din asisten]a social\,
aspecte interna]ionale ale bun\st\rii copilului, repatriere, imigra]ie, locuire, adop-
]ie [i alte probleme transna]ionale din asisten]a social\ iar în aprilie 2009 se va
desf\[ura în Croa]ia conferin]a european\ „Social Action in Europe: Different
Legacy and Common Challenges?”. Am men]ionat doar câteva asemenea întâlniri
dar, anual se desf\[oar\ sute de astfel de manifest\ri na]ionale, regionale sau
39
interna]ionale pe teme globale sau specifice din asisten]a social\. Denumirea

organiza]iilor arat\ tematica [i preocup\rile interna]ionale ale comunit\]ilor asis-
ten]ilor sociali; men]ion\m în acest sens re]eaua profesional\ „International
Consortium for Social Development”.
- viziune global\: tocmai aspectele prezentate anterior contribuie la dezvoltarea
unei viziuni globale în asisten]\ social\, strategii [i programe inovatoarea care s\
dezvolte servicii pentru remedierea consecin]elor produse [i prevenirea apari]iei
altor probleme sociale care se manifest\ global. IFSW ca reprezentat interna]ional
al asisten]ei sociale are asocia]ii afiliate în 80 de state [i 470.000 de membri ce
provin din Europa, America de Nord, America de Sud, Asia, Africa, ]\rile din
fosta URSS.
Sisteme moderne de asisten]\ social\
Per ansamblu, asisten]a social\ este influen]at\ de modelul anglo-american dar

vom vedea c\ exist\ [i alte tipuri de sisteme de asisten]\ social\. Cu toate c\ în
literatura academic\ se discut\ de modelul anglo-american, sistemele europene de
asisten]\ social\ sunt totu[i construc]ii diferite comparativ cu sistemele din Ame-
rica de Nord. Chiar dac\ s-au intersectat la un moment dat ca mi[care social\
formând un front comun în dezvoltarea profesiei, totu[i în timp s-au format relativ
diferit, evolu]ia social\, economic\ [i politic\ a celor dou\ continente punându-[i
amprenta [i asupra sistemelor de asisten]\ social\. Spre exemplu, dac\ în America
de Nord sunt dezvoltate în mod special - chiar supraformalizat - serviciile de
asisten]\ social\, în Europa predomin\ presta]iile sociale ceea ce conduce la
birocra]ie.
O alt\ distinc]ie se face între sistemele de asisten]\ social\ din ]\rile occidentale
[i sistemele de asisten]\ social\ din ]\rile în curs de dezvoltare. Diferen]ierea se
face de aceast\ dat\ pe criterii administrative, curricul\ de înv\]\mânt, mana-
gement, grad de dezvoltare al serviciilor de specialitate, modernizarea institu]iilor
reziden]iale, num\r de asisten]i sociali cu diplom\ universitar\ de specialitate,
voin]\ politic\.
O distinc]ie net\ în privin]a caracteristicilor sistemelor de asisten]\ social\,
comparativ cu cele anglo-americane întâlnim la ]\rile africane [i asiatice a c\ror
cultur\, religie [i stil de via]\ constituie factori determinan]i în concep]ia arhi-
tectural\ a sistemelor de asisten]\ social\. Mai specifice sunt sistemele de asisten]\
social\ de pe continentul African unde rata foarte ridicat\ a s\r\ciei absolute
stagneaz\ elementul civilizator. Cunoscu]i cercet\tori [i comentatori interna]ionali
ai asisten]ei sociale se confrunt\ cu dilema specificit\]ii sistemelor africane de
asisten]\ social\ dat fiind c\ întregul arsenal academic construit de anglo-
40
TEORII DESPRE...
americani (teorii, metodologie, etic\, principii [i valori) nu poate fi aplicat întocmai

în practica de specialitate din aceste ]\ri.
Un caz special îl constituie ]\rile din fostul lag\r socialist unde sistemele de
asisten]\ social\ se afl\ într-un proces intensiv de reconstruc]ie [i aliniere la
sistemele de asisten]\ social\ din ]\rile occidental-europene, cu tradi]ie în do-
meniu. Dup\ cum se [tie, în aceste ]\ri, regimurile politice au eliminat profesia de
asistent social din nomenclatorul profesiilor reducând sistemele de asisten]\ so-
cial\ doar la institu]ii de protec]ie social\ de dimensiuni mari, unde erau de obicei
„izola]i” copiii abandona]i. Dup\ c\derea regimurilor totalitare din Europa Cen-
tral\ [i de Est, odat\ cu instaurarea democra]iei [i a economiei de pia]\, au ap\rut
[i problemele sociale negate pân\ atunci [i implicit necesitatea sistemelor de
asisten]\ social\. Acest proces de reconstruc]ie este sprijinit de globalizarea eco-
nomic\ [i socio-cultural\ care diminueaz\ diferen]ele locale [i regionale con-
tribuind la „proiectul europeniz\rii asisten]ei sociale”.
Orice sistem de asisten]\ social\, pentru a func]iona eficient ar trebui s\
con]in\ urm\toarele elemente structurale fundamentale:
- capitalul uman implicat în sistem (speciali[ti în asisten]\ social\ [i
personal de alt\ specialitate),
- beneficiarii sistemului (persoane asistate - întâlnim o mul]ime de
persoane dezavantajate social, de grupuri vulnerabile aflate în situa]ii de
risc),
- contextul social (re]eaua institu]ional\, servicii, presta]ii [i cadrul
legislativ).
Sistemele europene de asisten]\ social\
Dintotdeauna asisten]a social\ european\ a avut o dimensiune interna]ional\

contribuind la dezvoltarea profesiei [i pe alte continente. Exemplific\m aici prin
mi[carea stabilimentelor Toynbee Hall din Londra preluate mai apoi de c\tre
majoritatea statelor. Nu este lipsit de importan]\ s\ men]ion\m contribu]ia Ordi-
nelor [i a Bisericii Catolice la dezvoltarea unor institu]ii reziden]iale, spitale, [coli
pentru protec]ia s\racilor în ]\ri ca Fran]a, Germania, Italia, Spania, Portugalia,
Irlanda.
Ulterior, protestantismul a dus mai departe misiunea social\ a bisericii sus-
]inând prin diaconia asemenea institu]ii [i servicii de asisten]\ social\ în Anglia,
Sco]ia, ]\rile Scandinave, ]\rile Baltice.
Spre exemplu, prezbiterienii din Sco]ia practicau „vizitele la s\raci”, practic\
dezvoltat\ ulterior de c\tre Charity Organisation Society sub forma „case work-
ului”. În Grecia precum [i în alte state est-europene, Biserica Ortodox\ a practicat
acela[i model al diaconiei. În anumite ]\ri foste socialiste ca Ungaria, Polonia,
41
România, Lituania, biserica [i-a reluat în ultimele dou\ decenii activitatea

filantropic\ modern\. În general, mân\stirile asigurau anumite servicii de îngrijire
(hran\, îmbr\c\minte, ad\post) pentru localnici, pelerini sau cer[etori afla]i în
situa]ie de risc.
Un alt model de interven]ie în asisten]\ social\, originar în Germania dar
întâlnit [i în ]\ri ca Olanda [i Ungaria (cu aplicabilitate în mod special la institu]iile
de protec]ie a copiilor), este modelul pedagogiei sociale sau educa]iei specializate
întrucât deriv\ din pedagogie [i se bazeaz\ pe educa]ie, accentuând achizi]ia de
deprinderi [i cuno[tin]e în interiorul grupurilor sociale gen familie, comunitate,
societate ca solu]ie la rezolvarea [i remedierea problemelor [i dificult\]ilor. {i în
România s-au derulat programe de pedagogie social\ la ini]iativa organiza]iei
Pestalozzi. Una dintre criticile frecvent aduse acestei abord\ri este legat\ de faptul
c\ pedagogia social\ s-ar preta la un fel de inginerie social\ existând riscul
influen]elor politice (na]ionalism, socialism), uneori f\cându-se trimitere la trecut
[i în mod special la faptul c\ pedagogia social\ a existat în Germania [i pe timpul
nazismului, regim ce a închis [colile de asisten]\ social\ în Germania [i a ex-
terminat anumi]i beneficiari ai asisten]ei sociale.
La nivel european întâlnim la ora actual\ modalit\]i diferite de organizare a
sistemului de protec]ie social\, în func]ie de istoria fiec\rui stat, de organizarea
administrativ-teritorial\, de tradi]ie, de nivelul investi]iilor financiare, etc. În
Europa, întâlnim sistemul anglo-saxon (liberal, ex. Marea Britanie), sistemul
nordic (scandinav sau social-democratic, ex. Suedia, Danemarca, Finlanda), sis-
temul mediteranean (emergent sau sud-european, ex. Portugalia, Grecia, Spania),
modelul continental (corporatist sau Renan, ex. Germania).
Critica care se aduce în mod frecvent sistemelor europene de asisten]\ social\
este legat\ de birocra]ie, critic\ adus\ mai cu seam\ sistemului de asisten]\ social\
din Marea Britanie, mult mai dezvoltat comparativ cu sistemele de asisten]\
social\ din alte ]\ri europene.
Este cunoscut faptul c\ în perioada anilor ’60 - ‘80 asisten]a social\ a stagnat
în Europa iar vasta mi[care de reform\ social\ început\ în anii ’80 a avut drept
consecin]\ major\ descentralizarea serviciilor sociale [i transferarea responsa-
bilit\]ii în privin]a dezvolt\rii acestora autorit\]ilor publice locale.
Exist\ la ora actual\ o dezbatere interesant\ la nivel european cu privire la
noile direc]ii de dezvoltare a sistemelor de asisten]\ social\, ce anun]\ o schimbare
de paradigm\ potrivit c\reia ar trebui investit în dezvoltarea social\, în capitalul
social [i emo]ional prin programe de educa]ie [i formare profesional\, în felul
acesta societatea va fi capabil\ s\ absoarb\ problemele sociale.
La ora actual\, Europa se confrunt\ cu probleme sociale precum: rata ridicat\
a [omajului, excluderea social\ a anumitor categorii sociale ca persoanele f\r\
ad\post [i imigran]i ilegal, num\rul mare al persoanelor cu handicap grav, sc\derea
natalit\]ii [i îmb\trânirea popula]iei, s\r\cia [i polarizarea social\ etc. Este dificil
42
TEORII DESPRE...
de g\sit un r\spuns unitar la aceste probleme. Uniunea European\ ca reprezentant

institu]ional de marc\ al continentului are în prezent 27 de state membre, cu
istorie diferit\, cu administra]ie [i împ\r]ire teritorial\ diferit\. În aceste condi]ii,
ne punem întrebarea dac\ putem discuta de un model social european care s\
cuprind\ [i o sub-component\ european\ de asisten]\ social\?
De[i este frecvent men]ionat în documentele oficiale ale UE, modelul social
european înc\ nu este cristalizat ci reprezint\ mai degrab\ o sum\ de principii [i
idei comune ale sistemelor de protec]ie social\ din cadrul Uniunii, capabile s\
ofere un r\spuns unitar la problema inegalit\]ilor economice [i sociale, o viziune
comun\ a statelor europene în privin]a diferitelor aspecte ale vie]ii sociale, un set
de principii, de interese, standarde [i servicii de calitate necesare asigur\rii unui
trai decent cet\]enilor europeni, bazat pe solidaritate [i responsabilitate social\.
Toate aceste direc]ii de ac]iune anun]\ un proiect, un vis mai vechi al eu-
ropenilor de a avea un sistem unic din punct de vedere politic, economic, social [i
cultural. Pân\ la împlinirea visului european va trebui s\ ]inem cont de tradi]ia
specific\ de pe continent în privin]a sistemelor de protec]ie social\. Întâlnim dou\
mari tendin]e:
- sisteme de protec]ie social\ de inspira]ie tip Bismarck (Germania, Belgia,
Fran]a, Italia, Luxemburg) în care prevaleaz\ principiul solidarit\]ii profesionale,
sisteme în care serviciile [i presta]iile depind de cotiza]iile angaja]ilor [i an-
gajatorilor la bugetul asigur\rilor sociale;
- sisteme de protec]ie social\ de inspira]ie tip Beveridge (Danemarca, Marea
Britanie, Suedia) unde prevaleaz\ un sistem de asigur\ri generalizat [i unde
presta]iile [i serviciile sociale se acord\ diferen]iat în func]ie de necesit\]i.
Nici una dintre ]\rile membre ale UE nu au modele pure ale uneia sau alteia
dintre aceste dou\ mari tendin]e. Diferen]ele se înregistreaz\ în ceea ce prive[te
organizarea [i func]ionarea sistemului de protec]ie social\, modalitatea [i nivelul
de finan]are, nivelul presta]iilor acordate, rolul autorit\]ilor publice [i al par-
tenerilor locali în dezvoltarea serviciilor sociale, cadrul legislativ.
Fiecare stat european are o istorie aparte [i de aceea modul de organizare [i
func]ionare al ]\rilor membre ale UE în privin]a sistemelor de protec]ie social\
este diferit (vezi [i Sellick, Alexiu, 2000). Dar întâlnim [i similitudini în privin]a
form\rii profesionale a speciali[tilor, institu]iilor de specialitate din sistemul de
asisten]\ social\, tipologiei serviciilor [i presta]iilor acordate (protec]ia copilului,
invaliditate, b\trâne]e, boli cronice), cadrului legislativ.
Toate sistemele europene de asisten]\ social\ se bazeaz\ pe interven]ia statului
prin mecanismele administra]iei publice dar [i a societ\]ii civile pentru a reduce
s\r\cia [i excluderea social\, redistribuirea veniturilor, asigurarea unor niveluri
ridicate de securitate social\ [i promovarea egalit\]ii de [ans\.
43
Sistemele nord-americane de asisten]\ social\
Continentul nord-american cuprinde multe state, cele mai cunoscute fiind SUA
[i Canada. În literatura academic\ atunci când se vorbe[te despre modelul nord-
american de asisten]\ social\ se are în vedere în cele mai multe cazuri sistemele de
asisten]\ social\ din Statele Unite ale Americii. De altfel, SUA de]ine al\turi de
Anglia [i Germania pionieratul modern în asisten]a social\ iar în perioada con-
temporan\ au contribuit la dezvoltarea sistemelor de asisten]\ social\ peste tot în
lume oferind sprijin tehnic [i financiar atât prin programele sociale dezvoltate cât
[i prin bursele oferite în cadrul marilor universit\]i studen]ilor provenind în mod
special din ]\rile aflate în curs de dezvoltare.
Spre deosebire de statele europene, SUA ca [i forma]iune statal\ are o istorie
relativ recent\ [i are ca religie majoritar\ catolicismul [i de aceea lipsesc ini-
]iativele caritabile [i institu]iile dezvoltate în preajma mân\stirilor, activit\]i ce au
constituit în mare parte începuturile asisten]ei sociale în ]\rile cu influen]\ bi-
zantin\. Întâlnim îns\ implicarea bisericii [i a comunit\]ilor religioase în opera de
întrajutorare uman\.
Cu toate c\ nu are o tradi]ie îndelungat\ în acest domeniu totu[i, ca urmare a
dezvolt\rii spectaculoase din punct de vedere democratic, economic, social, po-
litic, cultural [i religios, la ora actual\ se afl\ printre primele state din lume în ceea
ce prive[te modernismul [i gradul de dezvoltare al sistemelor de asisten]\ social\.
Debutul activit\]ii de asisten]\ social\ se leag\ de vasta mi[care de voluntariat
din perioada de început de istorie a SUA. Ulterior, în perioada colonial\ familiile
se îngrijeau de cei s\raci [i nevoia[i dac\ ace[tia nu aveau o familie sau dac\
familiile nu puteau s\-i îngrijeasc\. „Prima cas\ de ajutorare a localnicului s\rac
a fost înfiin]at\ în Massachusetts în 1662. … Un alt indicator al interesului
comunitar în dezvoltarea de servicii pentru cel s\rac [i nevoia[ a fost ridicarea în
1644 în Boston a {colii Latine care oferea educa]ie gratuit\ [i era sus]inut\ de
c\tre ora[. … În 1729 în New Orleans a fost ridicat\ de c\tre Surorile Ursuline o
institu]ie pentru copiii ai c\ror p\rin]i au fost uci[i de c\tre indieni” (Farley, et al.,
2009: 22).
Activit\]ile voluntare au c\p\tat un caracter oficial pe m\sur\ ce s-au înfiin]at
organiza]ii voluntare de asisten]\ social\. Voluntarii erau recruta]i [i plasa]i în
anumite programe sociale pentru a-i ajuta pe cei afla]i în nevoie: copii f\r\ ad\post,
persoane cu handicap, s\raci, bolnavi. În perioada R\zboiului Civil (1861-1865)
au ap\rut multe probleme la nivel personal, familial [i comunitar. Se înfiin]eaz\
numeroase agen]ii [i organiza]ii pentru sprijinirea celor s\raci [i nevoia[i.
În 1877 s-a format Charity Organisation Society (COS) în Buffalo, New York
pentru coordonarea tuturor activit\]ilor de combatere [i prevenire a s\r\ciei. Pentru
o astfel de organiza]ie a lucrat în Baltimore [i Mary Richmond, având ulterior un
rol important în aceast\ nou\ mi[care social\ a asisten]ei sociale. În 1909 aceasta
44
TEORII DESPRE...
devine director al Charity Organizational Department al Funda]iei Russell Sage.

C\r]ile scrise de ea (Friendly Visiting Among the Poor [i What is Social Case
Work?) se num\r\ printre primele c\r]i de specialitate la nivel interna]ional.
Voluntarii COS erau numi]i friendly visitors (vizitatori prieteno[i), fiind in-
strui]i de c\tre organiza]ie pentru a furniza diverse servicii persoanelor [i familiilor
în dificultate. Ulterior s-au înfiin]at asemenea COS în mai multe ora[e.
În 1886, primii asisten]i sociali comunitari erau organiza]i în New York prin
înfiin]area de azile concepute dup\ modelul londonez al Toynbee Hall. Oamenii
se ofereau voluntari pentru a locui în cartierele s\race pentru a putea în]elege mai
bine problemele [i nevoile celor s\raci. Tr\ind acolo erau mai u[or [i mai repede
accepta]i de oamenii nevoia[i.
Se dezvolt\ mi[carea Settlement House Movement ce o are ca reprezentant pe
Jane Addams, singurul asistent social de]in\tor al Premiului Nobel pentru Pace.
Printre lucr\rile publicate de c\tre J. Addams se num\r\ [i Twenty Years Hull
House (1910). Noua mi[care se orienta mai degrab\ pe dezvoltarea unor „politici
sociale” în domeniu, pe sus]inerea unor m\suri legislative cu efecte globale asupra
societ\]ii dar în acela[i timp promova toate celelalte elemente structurale ale
sistemului de asisten]\ social\: formarea speciali[tilor, înfiin]area institu]iilor [i
serviciilor de asisten]\ social\.
În 1889 Jane Addams [i Ellen Gates Starr înfiin]eaz\ Hull House în Chicago,
o cas\ social\ pentru s\racii nativi [i imigran]i. Centre similare sunt înfiin]ate mai
apoi în multe ora[e americane. Acestea ofereau oportunit\]i educa]ionale [i servicii
sociale pentru persoanele cu resurse limitate.
Pân\ în anul 1910 se înfiin]eaz\ peste 400 de asemenea case de asisten]\
social\ destinate tuturor categoriilor sociale (s\raci, imigran]i, copii abandona]i,
familii numeroase). În aceea[i perioad\ s-au dezvoltat primele cercet\ri în do-
meniul asisten]ei sociale, s-au dezvoltat tribunalele pentru minori, programele de
pensii pentru v\duve, s-a promovat legisla]ie pentru protec]ia copilului iar multe
din slujbele voluntarilor au fost recunoscute [i pl\tite de c\tre stat (cf. Glicken,
2007). Spre exemplu, angaja]ii Departamentului Comisiei Sanitare erau pl\ti]i
pentru a acorda asisten]\ solda]ilor unioni[ti [i familiilor acestora în timpul R\z-
boiului Civil; în 1905 existau deja asisten]i sociali angaja]i într-un mare spital
urban. Activitatea de asisten]\ social\ s-a transformat din voluntariat în ocupa]ie.
În perioada urm\toare (1915 - 1950) asisten]ii sociali erau interesa]i de
dezvoltarea standardelor care ghidau activitatea practic\ profesional\, doreau
recunoa[terea oficial\ a profesiei de asistent social, resim]eau necesitatea ela-
bor\rii unui cod etic al asisten]ilor sociali precum [i înfiin]area unei asocia]ii
profesionale a asisten]ilor sociali.
45
Marea Depresiune din 1930 accentueaz\ rolul guvernului federal în dezvoltarea

m\surilor de asisten]\ social\ iar în 1935 este promulgat Social Security Act ce
prevedea reforme importante în domeniu.
Dup\ al doilea r\zboi mondial, asist\m la expansiunea academic\ [i profesional\
a asisten]ei sociale. Apar câteva structuri profesionale de asisten]\ social\ ca:
American Association of Hospital Social Workers, Visiting Teachers Association,
Community Organization of Social Workers, Social Work Research Group.
Dup\ 1950 s-a dezvoltat enorm re]eaua de înv\]\mânt de asisten]\ social\, se
diversific\ specializ\rile. În 1951 se înfiin]eaz\ Consiliul pentru Înv\]\mântul din
Domeniul Asisten]ei Sociale, iar organiza]iile asisten]ilor sociali au devenit tot
mai cunoscute pe plan na]ional [i interna]ional. În 1955, National Association of
Social Workers lua fiin]\ prin unificarea a [apte organiza]ii specializate în asisten]a
social\. La ora actual\ organiza]ia num\r\ 160.000 de membrii, asisten]i sociali
cu studii universitare de specialitate. În 1956 a luat fiin]\ [i International Fe-
deration of Social Workers.
Dup\ 1960 încep s\ fie dezvoltate serviciile sociale la nivel local, iar asisten]ii
sociali joac\ un rol important în dezvoltarea [i implementarea programelor anti-
s\r\cie. Se înfiin]eaz\, la ini]iativa lui John F. Kennedy, organiza]ia de voluntariat
Peace Corps. Se înfiin]eaz\ [i programul VISTA ce încuraja tinerii s\ se implice
ca voluntari în sprijinirea grupurilor vulnerabile. În timpul administra]iei Nixon
se dezvolt\ politicile sociale de sprijinire a persoanelor cu dizabilit\]i [i a per-
soanelor vârstnice cu venituri insuficiente iar în perioada administra]iilor Ford [i
Carter accentul este pus pe sprijinirea copiilor abuza]i [i neglija]i, victimele
violen]ei domestice, persoanele dependente de drog [i cele cu probleme de s\n\tate
mintal\. Finan]area programelor sociale este redus\ drastic în perioada admi-
nistra]iilor Reagan [i Bush iar administra]ia Clinton s-a eviden]iat prin promovarea
mi[c\rii de contractare a serviciilor sociale c\tre organiza]ii non-guvernamentale
(cf. Glicken, 2007).
La ora actual\, majoritatea statelor americane au dezvoltat sisteme moderne de
asisten]\ social\ cu multe similarit\]i dar [i cu diferen]e evidente, iar asisten]ii
sociali lucreaz\ în diferite sisteme ale vie]ii sociale.
Sistemele de asisten]\ social\ din Asia [i Africa
Avem pu]ine informa]ii referitoare la sistemele asiatice de asisten]\ social\.

Continentul asiatic con]ine peste 52 de state, marea lor majoritate fiind ]\ri în curs
de dezvoltare; este cunoscut ca fiind continentul cu cele mai multe religii. Întâlnim
discrepan]e semnificative între state, din toate punctele de vedere. Aici întâlnim
fie gigan]i ca Rusia, China, Japonia fie state mereu active pe agenda public\
46
TEORII DESPRE...
interna]ional\ ca Israel, Palestina, Irak, Iran, Siria dar [i state aparent neînsemnate
ca Bhutan, Bangladesh, Sri Lanka.
În general, asisten]a social\ din ]\rile asiatice este influen]at\ de sistemele de
asisten]\ social\ din SUA [i Marea Britanie (în mod special curricula [i procesul
de înv\]\mânt - se utilizeaz\ literatur\ academic\ nord-american\ [i britanic\).
Gradul de dezvoltare al sistemelor de asisten]\ social\ este diferit, cel mai
dezvoltat sistem de asisten]\ social\ din Asia îl întâlnim în Japonia. Restul statelor,
de[i se confrunt\ cu serioase probleme sociale, în mod special cu s\r\cia, au
insuficien]i speciali[ti în asisten]\ social\, o slab\ dezvoltare a infrastructurii
serviciilor de specialitate [i locuri de munc\ slab pl\tite pentru asisten]ii sociali.
Tradi]iile [i influen]ele culturale sunt puternice chiar [i în administra]ie, în unele
state, cum ar fi Singapore, întâlnim politici sociale de orientare confucianist\ care
diminueaz\ rolul asistentului social - spre exemplu, mestecatul gumei se consider\
o ofens\ iar de]inerea unei arme este considerat\ o crim\.
Un alt grup de ]\ri asiatice, cele aflate sub domina]ia [i influen]a fostei URSS
se afl\ la început de drum în configurarea sistemelor de asisten]\ social\, con-
fruntându-se cu serioase probleme de viziune [i sus]inere public\ din partea
administra]iilor na]ionale.
Africa este un continent al contrastelor, cel mai populat dup\ Asia, cu 54 de
]\ri fiind cel mai vechi loc de pe p\mânt [i totodat\ locul în care î[i are originea
rasa uman\. În continuare este preponderent agrar, iar structurile tribale mai pot fi
[i ast\zi întâlnite.
Organizarea socio-economic\ [i practicile culturale din Africa sunt total diferite
comparativ cu alte regiuni ale lumii, în special cu ]\rile occidentale. Întâlnim
triburi, familii inter-genera]ionale în aceea[i gospod\rie, credin]e, supersti]ii pu-
ternice [i practici [amanice dar [i re]ele sociale informale în care se practic\
ajutorul mutual inclusiv cel de natur\ material\ [i financiar\.
Sistemele de asisten]\ social\ africane sunt la început de drum [i greu încercate
de inciden]a ridicat\ a s\r\ciei absolute, de malnutri]ie, mortalitate infantil\, HIV/
SIDA [i alte boli cronice, acces limitat la ap\ potabil\, foamete, analfabetism, boli
contagioase, infrastructur\ precar\. Acestora li se asociaz\ cre[terea fertilit\]ii - un
aspect pozitiv în viziunea european\, unde societ\]ile se confrunt\ cu îmb\trânirea
popula]iei.
Sunt necesare noi metode [i tehnici de interven]ie în asisten]a social\, diferite
de cele utilizate în cadrul sistemelor occidentale (Laird, 2006). Spre exemplu,
comportamentul organiza]ional al Departamentului Dezvolt\rii Comunitare din
Republica Ghana utilizeaz\ tehnici neortodoxe de sf\tuire a persoanelor pentru
economisirea banilor, un fel de roat\ (obicei practicat [i în unele medii din
România) [i alte asemenea strategii [i tehnici de utilizare eficient\ a resurselor ca:
g\titul [i procesarea mânc\rii, colectarea de combustibil [i lemne, îngrijirea
47
copiilor, schimburi comerciale între gospod\rii, adolescen]ii sunt sf\tui]i cum s\

se implice în transportul bunurilor pentru a facilita activit\]ile comerciale ale
p\rin]ilor [i bunicilor (utilizarea for]ei de munc\ în rândul copiilor este indicator
al s\r\ciei), cum s\ previn\ contactarea HIV/SIDA, etc.
Laird (2008) consider\ c\ nici marile teorii în asisten]a social\ prezentate de
c\tre Payne (2005) nu pot fi aplicate în ]\rile africane ci doar teoria dezvolt\rii
sociale (Midgley, 1995) ce urm\re[te cre[terea capacit\]ii individuale în contextul
dezvolt\rii social-economice a comunit\]ilor. Totu[i, nu putem s\ nu-l men]ion\m
pe Turner (1996), un alt autor în domeniul teoriilor în asisten]a social\ care
prezint\ [i „Aboriginal Theory” ce ar putea cu siguran]\ s\ fie aplicat\ în cadrul
comunit\]ilor de cultur\ african\.
Ca r\spuns la aceast\ neconcordan]\ între corpul teoretic propus de anglo-
americani [i cultura [i realit\]ile africane, cercet\torii autohtoni au propus modelul
„developmental social work” (Gray, 2000). Un aspect al modelului ar fi în-
corporarea punctelor tari ale persoanei în cadrul modelelor de interven]ie.
Încorporarea perspectivei bazate pe punctele tari ale beneficiarilor, reprezint\
o component\ crucial\ a acestui model. Se propune renun]area la adversitate,
con[tientizarea [i utilizarea voin]ei [i a talentelor personale în dep\[irea difi-
cult\]ilor, consolidarea a[tept\rilor [i aspira]iilor personale.
În acest context ne putem întreba dac\ defini]ia dat\ asisten]ei sociale de c\tre
IFSW cu toate achizi]iile teoretice [i practice care au condus la elaborarea sa, [i
care am c\zut de acord la începutul c\r]ii c\ reprezint\ comunit\]ile interna]ionale
de asisten]\ social\, este valabil\ [i pentru sistemele africane de asisten]\ social\?
Teoretic da, dar oricât de mult am nuan]a r\spunsul este evident c\ avem în fa]\
probleme [i sisteme de asisten]\ social\ diferite, dramatismul african fiind pu]in
reprezentat în practica defini]iei asumat\ de modelele anglo-americane de asisten]\
social\. Pe de alt\ parte, nu putem abandona teoriile, metodele [i tehnicile cu-
noscute în asisten]\ social\ chiar practicând profesia pe continental African, dar
ad\ug\m interven]ii specifice [i adaptate la contextul cultural al comunit\]ilor
respective ca: training-uri voca]ionale de scurt\ durat\ pe teme diverse cum ar fi
tranzac]iile micro-financiare, literatur\ didactic\, burse [colare, transfer tehnologic
[i alte asemenea strategii [i abord\ri bazate pe comunitate.
Concluzie
Este evident c\ avem cel pu]in dou\ sisteme globale de asisten]\ social\:
modelul anglo-american prezent în Europa [i SUA [i modelul african sau chiar
afro-asiatic, prizonier al unui anumit specific socio-cultural. Nu neg\m faptul c\
exist\ state unde asisten]a social\ se afl\ în criz\ ce îmbr\ca diverse forme ca lipsa
recunoa[terii profesiei, lipsa asisten]ilor sociali profesioni[ti, e[ecul în recrutarea
48
TEORII DESPRE...
universitar\ a viitorilor asisten]i sociali, condi]ii de munc\ mai pu]in optime, o

rat\ slab\ a angaj\rii asisten]ilor sociali în institu]iile autorit\]ilor locale, erodarea
grani]elor profesiei, lipsa resurselor, etc. dar mai degrab\ consider\m c\ asisten]a
social\ parcurge o etap\ critic\ în dezvoltarea sa organiza]ional\ [i nu o criz\ de
structur\ a identit\]ii [tiin]ifice [i profesionale.
Rezumat
Sistemele moderne de asisten]\ social\ constituite la sfâr[itul secolului trecut

se afl\ acum în fa]a provoc\rilor post-modernit\]ii confruntându-se pe de o parte
cu tendin]ele sociale globale iar pe de alt\ parte cu practicile locale în domeniu.
Din punct de vedere structural, toate sistemele de asisten]\ social\ au puncte
comune dar difer\, uneori fundamental în ceea ce prive[te gradul de dezvoltare.
Dac\ sistemele de asisten]\ social\ din Europa Occidental\ [i America de Nord
înregistreaz\ rezultate deosebite nu acela[i lucru îl putem spune despre sistemele
de asisten]\ social\ din Asia [i Africa, greu încercate de s\r\cie, malnutri]ie,
mortalitate infantil\, HIV/SIDA [i alte boli infec]ioase, acces limitat la ap\
potabil\, foamete, analfabetism etc.
Cuvinte cheie: sisteme de asisten]\ social\, globalizare, asisten]\ social\
interna]ional\, specific socio-cultural
Bibliografie
Dominelli, L., 2008, „Capacity building in the profession: an issue for international social
work”, in International Social Work, Volume 51, no. 4, pp. 573-576.
Farley, O.W., Smith, L.L., Boyle, S.W., 2009, Introduction to Social Work, eleventh
edition, Pearson Education, Inc.
Glicken, M.D., 2007, Social Work in the 21 st Century, Sage Publications.
Gray, M., 2000, „Social work and the new social service professions in South Africa”, in
Social Work/Maatskaplike Werk, Volume 36, no.1, pp.99-109.
Healy, L., 2008, International Social Work. Professional Action in an Interdependent
World, 2 edition, OUP USA.
Laird, S., E., 2008, „Social Work Practice to Support Survival Strategies in Sub-Saharan
Africa”, in British Journal of Social Work, volume 38, no. 1, pp. 135-151.
Lyons, K., Manion, K., Carlsen, M., 2006, International Perspectives on Social Work.
Global Conditions and Local Practice, Palgrave, Macmillan, New York.
Sellick, C., Alexiu, T.M., 2000, Asisten]a social\ în Marea Britanie [i România - studiu
comparativ, UNICEF, Bucure[ti.
Turner, Fr., 1996, Social Work Treatment, 4th edition, The Free Press, New York.
Zamfir, C., St\nescu, coord., 2007, Enciclopedia dezvolt\rii sociale, Editura Polirom,
Ia[i.
49
50
Working together
Fenomenului migra]iei ilegale [i specificul

lui în România
[The illegal migration phenomenon and his
specificity for Romania]
PhD Marius Iulian PREDESCU

Sociologist - Psichologist
Center of Psicho-sociology MIRA
e-mail: pmi.marius@gmail.com
Abstract
Romania is now a frequent aim of the emigration plan, becoming itself a real
turn-table for this phenomenon, a condition witch depends of many internal and
external factors.
The traffic of human beings is more and more getting a phenomenon of
international features.
Keywords: Origin (native) Land, transit land, destination Land, trafficker,
victimized people.
Situarea ei la încruci[area unor importante artere interna]ionale de transport [i

comerciale face ca România s\ se confronte în modul cel mai serios cu tendin]ele
tranzit\rii sau imigra]iei temporare a unui num\r din ce în ce mai însemnat de
persoane (pornite din sud-estul Asiei, Orientul Apropiat ori Africa). În sustinerea
acestei observa]ii este suficient a se men]iona c\ dac\, dup\ 1990, volumul
traficului de c\l\tori care au trecut legal frontiera a inregistrat o dezvoltare de
circa 15 ori, num\rul str\inilor care au încercat s\ treac\ fraudulos frontiera a
crescut de 200 de ori fa]\ de perioada anterioar\ anului 1989.
Proliferarea fenomenului migra]ionist a f\cut ca num\rul ]\rilor cu poten]ial
migrator s\ creasc\ la 85, iar posibilitatea de deplasare a resortisan]ilor acestor
]\ri s\ fie facilitat\ de existen]a mijloacelor de transport ultra moderne. În aceasta
situa]ie, România este tot mai vizat\ de fluxurile de migran]i, devenind o adevarat\
plac\ turnant\, pozi]ie la care contribuie mai mul]i factori externi [i interni.
51
Factori externi:
- perpetuarea conflictelor (armate [i etnice);
- teritoriul ex-sovietic a devenit extrem de penetrabil, trecerea fiind relativ
u[oar\ pentru c\l\uzele organizate în filiere interna]ionale;
- pre]urile mai reduse practicate de companiile ruse[ti de avia]ie pentru
cet\]enii din ]\rile cu poten]ial migrator [i eliberarea cu foarte mare
u[urin]\ a vizelor de intrare în Rusia [i Ucraina;
- existen]a pe teritoriul Moldovei [i al Ucrainei (ca [i pe cel al Rusiei) a
unor re]ele care cunosc posibilitatea trecerii frauduloase a frontierei cu
România, având în componen]\ foste cadre de gr\niceri, care [tiu bine
segmentele de frontierd\ u[or penetrabile;
- persisten]a discrepan]elor între procedurile acord\rii vizelor în spa]iul
Uniunii Europene [i cele din ]\rile Europei centrale [i de est;
- atitudinea tolerant\ a autorit\]ilor statelor din flancul estic (Rusia,
Ucraina, Moldova) fa]\ de fluxurile de migran]i vizeaz\ tocmai evitarea
responsabilit\]ilor ce decurg din conven]iile interna]ionale pentru
acordarea de asisten]\ material\ grupurilor de migran]i [i aplicarea
m\surilor de returnare a migran]ilor ilegali.
Deci neimplicarea autorit\]ilor ]\rilor vecine men]ionate în eforturile de com-
batere a migra]iei ilegale face ca Romania se perceap\ întreaga amploare a efec-
telor fenomenului migra]iei ilegale din zon\:
- recesiunea economic\ resim]it\ în multe zone ale globului favorizeaz\ ex-
tinderea [i diversificarea (ramificarea) criminalit\]ii organizate (re]ele de trafic
ilicit de stupefiante [i alte materiale prohibite), care speculeaz\ fluxurile de
migranti pentru tranzitarea unor t\ri, între care [i România;
- nereu[ita politicilor de ,,imigrare pe cote” adoptate de c\tre ]\rile ocidentale
care, confruntate cu recesiunea economic\, au redus continuu necesarul de for]\
de munc\ ce se asigura cu muncitori migran]i;
- u[urin]a (rapiditatea) comunica]iilor spre ]\rile occidentale e perceput\ ca o
îmbiere de c\tre migran]i;
- indiferen]a ]\rilor de origine fa]\ de migrarea propriilor cet\]eni, chiar fa-
cilitarea acestui fenomen (cazul Turciei, Albaniei);
- absen]a cerin]ei vizei între România [i unele ]\ri vecine face ca frontiera ]\rii
noastre s\ fie considerat\ drept virtual\ grani]\ liber\, cu efect încurajator pentru
migra]ia ilegal\.
52
TEORII DESPRE...
Factori interni:
- existen]a în ]ara noastr\ a unui num\r însemnat de cet\]eni str\ini
proveni]i din Orientul Apropiat, atra[i de complexul proses al tranzi]iei
econormice, creeaz\ imigran]ilor impresia c\ România ofer\ un mediu
favorabil;
- greut\]lle tranzi]iei, corelate cu ritmul în care se realizeaz\ armonizarea
legisla]iei cu reglement\rile comunitare sunt considerate situa]ii
favorabile de c\tre migran]i, inclusiv de c\tre emisarii criminalit\]ii
interna]ionale;
- atitudinea ospitalier\ (tradi]ional\) a românilor fa]\ de str\ini este
considerat\, de asemenea, o situa]ie favorabil\ de c\tre migran]i;
- implicarea unor cet\]eni romani, indeosebi romi, în diferite fapte ce ]in
de criminalitatea organizat\ constitute un adevdrat cap de pod pentru
trafican]ii de migran]i;
- dispropor]ia tot mai evident\ dintre num\rul vizitatorilor str\ini [i
ofertele reale pentru turism, fapt ce denot\ c\ viza turistic\ e folosit\ ca
un mecanism comod pentru intrarea legal\ în Romania a unor fal[i turi[ti,
între care [i virtual migran]i;
- în zonele de frontier\, unii români [i-au creat un adev\rat mijloc de trai
sco]ând bani din disperarea migran]ilor.
În percep]ia migran]ilor, România este o ]ar\ deosebit de accesibil\ [i de
tolerant\. Un migrant interesat poate avea acces la o varietate de informa]ii, atât
oficiale, cât [i neoficiale. Se în]elege c\ informa]iile oficiale îi sunt mai putin
atractive, de multe ori chiar potrivnice, pe când informa]iile neoficiale sunt
ademenitoare [i pentru -migran]i, întrucât majoritatea acestor informa]ii sunt
lansate chiar de trafican]i sau escroci care speculeaz\ cu abilitate naivitatea unor
persoane neinformate sau care, ignor\ informa]iile oficiale. Desigur, trafican]ii nu
intr\ în contact direct cu poten]ialii migran]i, ci recurg, de regul\, la diferi]i
intermediari sau prin anumite anun]uri subtile în rubricile de mic\ publicitate din
ziare. Din analiza efectuat\ de organele specializate rezult\ c\ str\inii care încearc\
s\ treac\ fraudulos frontierele recurg la serviciile unor astfel de trafican]i or-
ganiza]i în filiere care, contra unor însemnate sume de bani, le procur\ documente
false ori îi trec clandestin peste frontiere. În ultimii ani, Rom=nia se confrunt\ în
egal\ m\sur\ cu emigrarea propriilor cet\]eni [i cu afluxul imigra]ionist provenit
din ]\rile subdezvoltate (pentru care spectrul s\rdciei [i instabilitatea constitute
principalele cauze ale fenomenului). Dat\ fiind complexitatea problematicii mi-
gra]iei ilegale, dup\ sensul de desf\[urare al migra]iei, România se prezint\ într-
o dubl\ ipostaz\: 1) ca ]ar\ de origine; 2) ca ]ar\ de tranzit.
53
România – ca ]ar\ de origine a migran]ilor
Cu coate c\ prin firea [i bogatele sale tradi]ii poporul român nu are voca]ia
emigr\rii, în ultimul timp se constat\ c\ un num\r însemnat de români pleac\ în
mod ilegal spre „p\mântul f\g\duin]ei” (cei mai mul]i în Germania, Fran]a, Italia
[i Spania). Aceste plec\ri genereaz\ serioase probleme atât ]\rilor gazd\, cât [i
României, datorit\, în principal, eforturilor financiare ocazionate de repatrierea
,,fiilor r\t\citori”. Costul return\rii migran]ilor clandestini este de ordinul sutelor
de euro de persoan\, unii dintre ace[tia fiind prelua]i în postura de infractori.
Imigran]ii prin[i de autorit\]i muncind „la negru” sunt returna]i în ]ara de origine
o data cu aplicarea interdic]iei de a reveni în acet\ ]ar\. Cet\]enii români returna]i
într-o astfel de situa]ie risc\ [i ei m\sura suspend\rii dreptului la libera circula]ie,
pe o perioad\ de câteva luni sau ani. Potrivit datelor statistice, între emigran]ii
români ponderea o formeaz\ b\rba]ii tineri între 20 [i 35 de ani, nec\s\tori]i, care
nu vor s\ emigreze definitiv, ci o anumit\ perioad\, în care s\ reu[easc\ s\
agoniseasc\ bani ori alte valori în vederea demar\rii unor afaceri în România.
Majoritatea nu are calificare înalt\, mizând pe prestarea de munc\ fizic\ grea.
[ansele de reu[it\ ale emigran]ilor ilegali români s-au diminuat dramatic în ultimul
timp, pentru c\, într-un procent masiv (aproximativ 90), îi a[teapt\, dac\ nu
returnarea imediat\, deten]ia într-un centru de imigran]i ilegali, ajungându-se la
întocmirea formalit\]ilor de repatriere. Pentru unii, aceste formalit\]i pot dura o
lun\ sau chiar dou\. Nu de pu]ine ori, actul emigr\rii interfereaz\ cu sfera cri-
minalit\]ii organizate. Între emigran]ii români, o pondere însemnat\ o au romii,
care sunt considera]i de c\tre autorit\]ile unor state a fi cei mai ,,activi”: Austria,
Germania, Fran]a, Spania, Anglia, Polonia, Cehia; ei se dedau la diferite delicte,
în special cer[itul profesional sau alte activit\]i infrac]ionale prin care ob]in
profituri însemnate. F\r\ a absolutiza rolul factorului economic în determinarea
fenomenului migra]ionist, contextul actualei evolu]ii a vie]ii interne [i inter-
na]ionale face s\ persiste influen]ele emigra]ioniste [i, inevitabil, recurgerea la
emigra]ia ilegal\ din partea multor cet\]eni români.
România – ca ]ar\ de tranzit [i spa]iu tampon pentru migran]i
În urma lu\rii m\surilor restrictive ferme de c\tre ]arile occidentale – în materie

de imigrare –, Rom=nia a devenit mai mult decât ]ar\ de tranzit pentru migran]i.
Fermitatea m\surilor antiimigra]ioniste adoptate de statele comunitare a imprimat
noi conota]ii fenomenului migra]ionist, percep]ia României fiind acum mai pro-
fund\. }ara noastr\ s-a transformat într-un spa]iu de acumulare pentru migran]ii
porni]i c\tre o ]ar\ occidental\. Aceast\ nou\ ipostaz\ rezult\ atât din forma direct\
a migra]iei ilegale (intrarea clandestin\ pe teritoriul României), cât [i din cea
indirect\ (cei intra]i legal în ]ar\ [i a c\ror [edere a devenit ulterior ilegal\). Deci,
în ambele forme de migra]ie ilegal\ (direct\ [i indirect\), str\inii respectivi stau
54
TEORII DESPRE...
ilegal în ]ara noastr\ în vederea ajungerii într-o ]ar\ dezvoltat\. În ultimul timp se
înregistreaz\ o intensificare a activit]\ii infrac]ionale desf\[urate de re]elele de
trafican]i care se ocup\ cu trecerile ilegale prin România a unor grupuri de
emigran]i racola]i din ]\rile lor [i deplasa]i spre Europa de vest (de regul\, pe ruta
Singapore – Moscova – Chi[in\u). Pentru a-[i asigura reu[ita opera]iunilor clan-
destine, trafican]ii, organizeaz\ riguros toate condi]iile, stabilind punte de sprijin
sigure pe traseele tranzitate [i, în func]ie de nivelul taxei încasate, ofer\ multiple
servicii de consultan]\ – cum s\ se comporte [i s\ procedeze migran]ii în diferite
situa]ii (spre exemplu, distrugerea documentelor). Astfel, pentru a ca[tiga cre-
dibilitate în fa]a ,,clien]ilor”, trafican]ii îi înva]\ pe migran]i cum s\ procedeze
pentru solicitarea azilului, argumentandu-le c\, dac\ ar fi depista]i, nu mai risc\ s\
fie expulza]i de autorit\]i (deoarece apar înregistra]i ca solicitan]i de azil), ci,
eventual, abia dup\ perioada de solu]ionare a cererii. Din practic\ rezult\ ca
anumite re]ele de trafican]i (migran]i) sunt preocupate ]i de folosirea canalelor
turistice. Unele societ\]i comerciale, având ca obiect de activitate turismul, tran-
sport\ persoane interesate s\ ajungd în Occident, organizând deplasarea acestora
cu autocarele unor firme transportatoare. Modalit\]ile concrete de ac]iune a fi-
lierelor de trafican]i difer\ în func]ie de itinerarele de deplasare, na]ionalitatea
(componen]a) grupurilor, posibilit\]ile migran]ilor, destina]ia final\ [.a. Ace[ti
migran]i sunt grupa]i, de regul\, în anumite zone din apropierea sau la periferia
ora[elor Bucure[ti ([oseaua Giurgiu-Bucure[ti), Arad, Timi[oara, Oradea.
Consecin]e negative ale migra]iei ilegale pentru România sunt:

- influen]area negativ\ a pie]ei for]ei de munc\ cu preponderen]\ în domeniul
comer]ului [i serviciilor, prin practicarea unor activit\]i ilicite, de regul\ la
firmele unor cona]ionali, dar [i a ,,muncii la negru”, situa]ie ce devine
critic\, în condi]iile ratei [omajului;
- posibilitatea de a se infiltra [i ac]iona pe teritoriul Rom=niei a unor grup\ri
de factur\ terorist\ sau antina]ional\ (prin crearea unor sisteme de cumulare
de fonduri, de preg\tire logistic\ [i doctrinar\ ori prin declan[area unor
ac]iuni violente);
- situa]ia critic\ a migran]ilor face ca ace[tia s\ fie recruta]i cu u[urin]\ de
structurile crimei organizate [i implicate în trafic de droguri, de arme [i
muni]ii, de autoturisme furate sau de persoane;
- prin acest gen de consecin]e, migra]ia reprezint\ un import benevol de
criminalitate;
- posibilitatea transmiterii de c\tre migran]i a unor boli specifice zonelor din
care provin (mul]i dintre ei fiind contamina]i [i eludând sistemele de pro-
tec]ie social\);
- suportarea de c\tre statul român a unor cheltuieli impov\r\toare pentru
retunarea migran]ilor ilegali în ]\rile de origine – pe lâng\ cele ce ]in de
55
cazare, între]inere [i asisten]\ acordat\ solicitan]ilor de azil [i str\inilor care

au dobândit statutul de refugiat;
- prezen]a [i consolidarea unor ,,comunit\]i” de migran]i pe teritoriul na-
]ional care, prin caracterul eterogen (din punct de vedere etnic, religios,
educa]ional), fac dificile rela]iile cu localnicii, riscând s\ degenereze în
surse de conflict, atât între grupurile de str\ini, cât [i între ace[tia [i cet\]enii
autohtoni;
- tendin]a a numero[i migran]i de a încerca s\ dobândeasc\ mijloacele de
între]inere prin s\vâr[irea de infrac]iuni – de multe ori cu implicarea unor
elemente infractoare autohtone.
Imigra]ia ilegal\ reprezint\ o surs\ de pericole pentru siguran]a statului, prin

efectele perturbatoare asupra principalelor domenii ale societ\]ii române[ti; astfel
sunt afectate structura demografic\ [i pia]a locurilor de munc\, la care se adaug\
înt\rirea economiei subterane [i proliferarea criminalit\]ii. Aceast\ categorie de
persoane prezint\ riscul de a deveni un pericol pentru ordinea public\, starea lor
precar\ predispunându-le la comiterea de fapte infrac]ionale. Încercarea de fo-
losire a teritoriului României ca spa]iu de manevr\ pentru migra]ia ilegal\ pro-
voac\ nu numai efecte negative în planul climatului social, al ordinii publice [i al
situa]iei economice, dar [i serioase repercusiuni asupra intereselor României, prin
ingreunarea demersurilor oficiale f\cute în vederea facilit\rii c\l\toriilor cet\-
]enilor români în spa]iul comunitar ([i nu numai). ]\rile Uniunii Europene au
ini]iat programul intitulat ,,Ac]iunea Comun\”, la a c\rei sus]inere au r\spuns [i
autorit\]ile române printr-o serie de m\suri pertinente, între care men]ion\m:
- s-a introdus obligativitatea ob]inerii vizei de tranzit prin zonele interna]ionale
ale aeroporturilor deschise traficului interna]ional;
- s-au suspendat unilateral acordurile de desfiin]are a vizelor de intrare în
Romania încheiate cu statele cu poten]ial migrator, introducând pentru titularii de
pa[apoarte simple obligativitatea invita]iilor [i a garan]iilor bancare. Aceasta
reprezint\ o m\sur\ cu caracter protec]ionist, vizând stoparea migra]iei ilegale
prin dublarea m\surilor de precontrol;
- m\suri ferme de securizare a frontierelor.
Principalele rute ale migra]iei ilegale
Din cazuistica existent\ la nivelul Poli]iei de Frontier\ [i din modul de ac]iune

al grupurilor de migran]i care au ac]ionat la frontierele României se desprind
urm\toarele rute principale ale migra]iei ilegale:
– ruta nord-vestic\ - ]\rile din sudul Asiei Centrale - India, Bangladesh, Sri-
Lanka, Pakistan, Afganistan - spa]iul ex-sovietic - Ucraina - nord-vestul -
56
TEORII DESPRE...
României (zone T\rna-Mare, Halmeu) [i pe Triplex Confinium spre Ungaria

spa]iul Schengen;
– ruta estic\ - ]\rile din sudul Asiei Centrale - India, Bangladesh, Sri-
Lanka, Pakistan, Afganistan, Iran, Irak, - spa]iul ex-sovietic - Republica
Moldova - România;
– ruta balcanic\ - sudic\ - ]\rile din Orientul Mijlociu [i Apropiat - Turcia
- Bulgaria - România; de regul\ aceast\ rut\ folose[te ascunderea în mij-
loacele rutiere de transport de marf\ pentru trecerea frauduloas\ a frontierei.
Odat\ ajun[i în România, cet\]enii str\ini se regrupeaz\ în Bucure[ti, la Oficiul
Na]ional pentru Refugia]i, unde solicit\ azil. Profitând de faptul c\ procedura de
acordare a azilului dureaz\ luni de zile, ace[ti cet\]eni str\ini organizeaz\ cu
ajutorul unor cona]ionali care [i-au reglementat [ederea Romania [i încearc\ s\
treac\ ilegal frontiera în Ungaria [i de acolo în spa]iu Schengen.
Principalele etape parcurse, de regul\, de filierele migra]iei ilegale:
- racolarea candida]ilor (cei care doresc s\ emigreze [i care dispun de
sumele pretinse de trafican]i);
- formarea (completarea) grupurilor de migran]i ilegali [i preg\tirea
documentelor false de identitate;
- deplasarea în ]\rile de tranzit (a[teptare), de regul\ pe canalele turistice
sub forma c\l\toriilor pentru: studii, diferite activit\]i economice sau a
c\l\torillor în tranzit;
- gruparea [i g\zduirea temporar\ pe teritoriul ]\rilor de tranzit a
migran]ilor, precum [i elaborarea legendelor [i asigurarea documentelor
de identitate (falsificate);
- stabilirea direc]iilor de deplasare, a mijloacelor de transport ce urmeaz\
a fi folosite, a procedeelor de intrare ilegale în celelalte ]\ri (România,
Bulgaria, Ungaria) [i stabilirea m\surilor suplimentare pentru eventuate
situa]ii ce ar putea influen]a derularea opera]iunii respective;
- traversarea celorlalte ]\ri de tranzit, intrarea [i instalarea în ]ara de
destina]ie.
Pe lâng\ etapele prezentate, mai putem remarca [i unele metode [i procedee

utilizate de trafican]ii de migran]i:
- prin ,,bun\voin]a” unor func]ionari de la ambasadele statelor vizate de
migran]i, ob]in vize de intrare/tranzit cu caracter colectiv, în scop turistic,
iar ulterior, dupe ajungerea la destina]ie, r\mân clandestin;
- folosirea abuziv\ a drepturilor [i legisla]iei privind statutul refugia]ilor
pentru migr\ri ilegale, abuzând de institu]ia azilului, a[teptat\ uneori ani
întregi pentru a ajunge în Occident (timp în care practic\ anumite
activit\]i ilicite);
57
- studierea (tatonarea) modului de ac]iune al organelor de control la

frontier\ pentru a risca cât mai pu]in la trecerea frauduloas\ a frontierei;
- re]elele de c\l\uze se organizeaz\ în sistem de ,,releu” prin preg\tirea
prealabil\ a migran]ilor, care, înc\ de la începutul deplas\rii, se îndreapt\
spre zonele bine precizate;
- comportamentul violent al unor c\l\uze pentru a permite migran]ilor s\
fug\.
Tendin]a de acutizare a fenomenului migra]iei ilegale este perceput\ din plin
de România (îndeosebi la frontierele sudice [i estice, pentru intrare, iar la frontiera
vestic\ [i nord-vestic\ pentru ie[ire). În încercarea de a-[i masca ac]iunile ilicite,
trafican]ii str\ini care opereaz\ [i pe teritoriul ]\rii noastre, recurg la trucul devenit
clasic – c\s\toria cu un cet\]ean român – dup\ care stabilirea domiciliului devine
un lucru firesc. În ceea ce priv[te procedeul uzitat de trafican]ii de migran]i pentru
a ob]ine vize în alb prin ,,bundvointa” unor func]ionari ai ambasadelor, se poate
spune c\ în ]ara noastr\ au fost depistate multe asemenea cazuri. Întrucât vizele
cele mai c\utate [i mai bine pl\tite sunt ale statelor din spa]iul Schengen, mai
multe ambasade ale unor state (Olanda, Belgia, Italia [i Germania) au semnalat
autorit\]ilor române furtul a mii de vize.
Principalele m\suri prin care statele comunitare î[i armonizeaz\ eforturile de
combatere a migra]iei ilegale sunt:
- omogenizarea reglement\rilor statelor membre prin adoptarea unei politici
antimigra]ioniste, constând în subordonarea politicii de vize (inclusiv
pentru tranzit) intereselor legate de securitate;
- aplicarea unor sanc]iuni penale interna]ionale pentru trafican]ii de
persoane;
- implicarea personalului agen]iilor de transport pentru a-[i asuma sarcini pe
linia combaterii migra]iei ilegale;
- returnarea rapid\ a tuturor str\inilor care au intrat ilegal sau c\rora nu li s-
a acordat azil;
- schimbul interna]ional de informa]ii;
- colaborarea interna]ional\ cu ]\rile de origine [i de tranzit;
- consolidarea colabor\rii cu aceste categorii de ]\ri prin programele PHARE
(sistem de sprijin financier pentru combaterea migra]iei);
- continuarea procesului Schengen prin incheierea Tratatului de la
Maastricht, ca un pas important, cu valoare de model de drept umanitar
(în domeniu) prin stabilirea unui tratament coerent, armonios [i uman
pentru to]i azilan]ii.
58
TEORII DESPRE...
Politica antiimigra]ionist\ adoptat\ de ]\rile occidentale s-a concretizat în dou\

modalit\]i de tratare a imigra]iei prin:
- expulzarea în ]ara de origine a imigran]ilor pe cheltuiala guvernului care ia
aceast\ m\sur\;
- retrimiterea în ]ara vecin\ ale c\rei frontiere au fost trecute fraudulos, în
deplasarea spre ]\rile occidentale (principiul return\ii în prima ]ar\ sigur\ a
solicitan]ilor de azil).
Efectele acestei practici se resimt [i asupra Rom=niei, mai ales prin exploatarea
acestui fenomen de c\tre reprezentan]ii criminalit\]ii transfrontaliere, mul]i dintre
cei expulza]i reintrând în mod clandestin în tara. ]int\. Contracararea eficient\ a
fenomenului migra]iei ilegale presupune o puternic\ sus]inere interna]ional\ printr-
un complex de m\suri juridice, administrative, logistice [i chiar de mediatizare, la
a c\ror realizare s\ fie angrenate nu numai statele, ci [i ceilal]i factori sau or-
ganiza]ii care intr\ în contact cu aceast\ categorie de migran]i: transportatori,
firme de turism, func]ionari – diplomatici/consulari, personalul din punctele de
control pentru trecerea frontierei.
Traficul de persoane
A[a cum este formulat în Protocolul Na]iumlor Unite – Conven]ia de la Palermo,

2000 – [i în Legea privind prevenirea [i combaterea traficului de persoane,
infrac]iunea în cauz\ reprezint\ „recrutarea, transportarea, transferarea, ad\pos-
tirea sau primirea de persoane, prin amenin]are sau prin utilizarea for]ei sau a
altor forme de constrângere, prin r\pire, escrocare, în[el\ciune sau abuz de putere,
prin utilizarea unei pozi]ii vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau de
beneficii pentru ob]inerea consim]\mântului unei persoane care are control asupra
alteia, în scopul exploat\rii. Exploatarea include cel pu]in prostitu]ia sau alte
forme de exploatare sexual\, munc\ sau servicii for]ate, sclavia sau practici
similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe”. Traficul de carne vie
reprezint\ o form\ de criminalitate transfrontalier\, prin care indivizi f\r\ scrupule
recruteaz\, c\l\uzesc, g\zduiesc, organizeaz\ re]ele [i fac traffic cu fiin]e umane.
Ace[tia se fac vinova]i de înc\lcarea drepturilor fundamentale ale omului, prin
impunerea unei forme de sclavie modern\. Aceast\ form\ de criminalitate produce
milioane de drame omene[ti. Prezent mai ales în zonele afectate de conflicte [i în
statele confruntate cu dificult\]i economice, traficul cu fiin]e umane a cuprins [i
Romania, atât ca ]ar\ de origine cât [i de tranzit al victimelor. Oricât de crud\ ar
p\rea al\turarea celor doi termeni „trafic” [i „fiin]e umane”, ea este real\: fiin]ele
umane sunt reduse la condi]ia de marf\, vândute [i revândute din ce în ce mai
59
scump ca simple obiecte [i exploatate. Cunoscut [i sub numele de sclavie modern\,

acest gen de trafic reprezint\ o amenin]are pentru libertatea, integritatea fizic\ [i
psihic\, precum [i pentru via]a celor care îi cad prad\. În România, victimele sunt
racolate cu predilec]ie din rdndul tinerelor femei cu vârste cuprinse între 14 [i 33
de ani în majoritatea cazurilor ele sunt fo]ate s\ accepte exploatarea sexual\, dar
[i alte forme de servitute. Traficul de carne vie cu tinere [i copii se ridic\, numai
în Europa, la cifra de 300 000 de victime anual. Acest fenomen cunoa[te în
decursul evolu]iei sale mai multe faze. Prima verig\ o reprezint\ recrutarea.
Acesta este momentul în care o persoan\ ,,binevoitoare” ademene[te victima cu
promisiuni mincinoase [i o determin\ pe aceasta s\-[i sea acordul. Activitatea se
realizeaz\ fie direct de c\tre recrutor, fie prin intermediul anun]urilor din ziare,
sub pretextul unor slujbe onorabile în str\in\tate, cum ar fi cele de baby-sitter,
osp\t\ri]\, menajer\, chelner, dansatoare, în schimbul unor venituri importante.
Exist\ cazuri în care victimele sunt r\pite de pe strad\, r\pitorii profitând de
cazurile în care tinerele au o situa]ie material\ modest\ [i despre care de]in
informa]ii c\ provin din familii dezorganizate, contând pe faptul c\ nimeni nu se
va interesa de dispari]ia lor. Urmeaz\ apoi transportul, care este organizat de c\tre
recrutor. Acesta are loc la scurt timp dup\ ob]inerea acordului, astfel încât victima
s\ nu aib\ timp s\ se r\zgândeasc\. A treia faz\ o reprezint\ trecerea ilegal\ a
frontierei, victima [i recrutorul fiind înso]ite de c\tre o c\l\uz\. Vânzarea este
etapa în care victimele sunt transformate for]at în marf\, acestea con[tientizând
abia scum pericolul. Exploatarea victimelor este faza în care acestea sunt supuse
unor tratamente inumane [i exploatate sexual în regim de sclavie. Traficantul este,
în general, o persoan\ tân\r\, îmbr\catd\ îngrijit, f\r\ a afi[a neap\rat bog\]ie.
Face impresie bun\, având ma[in\, telefon mobil etc. Nu îi lipse[te puterea de
convingere [i poveste[te despre propria lui reu[it\ sau a altora care au plecat la
munc\ în str\in\tate. Poate fi b\rbat sau femeie. Victima provine mai ales din
ora[e mari, în care lipse[te sentimentul comunit\]ii, localizate în regiunile s\race
ale ]\rii. Este foarte probabil s\ fi suferit abuzuri în mediul în care tr\ie[te.
Comunic\ foarte pu]in cu familia [i are un sentiment sc\zut de apartenen]\ social\.
Nivelul ei de educa]ie nu dep\[e[te, de regul\, studiile liceale, î[i evalueaz\
prietenii pe criteriul banilor, iar leg\tura cu Biserica este slab\. În schimb are o
dorin]\ intens\ de independen]\, în special financiar\, ceea ce, împreun\ cu lipsa
de perspective, îi alimenteaz\ dorinta de a-[i. c\uta un loc de munc\ în str\in\tate,
unde crede c\ se poate realiza mai u[or decât în România. Crede pove[tile de
succes pe care le-a auzit despre persoane care s-au realizat din punt de vedere
material în str\in\tate [i este gata s\-[i asume riscurile pe care le implic\ decizia
de a pleca peste hotare. Într-o democra]ie a tuturor posibilit\]ilor, specularea
unora dintre ele devine, pentru o anumit\ categorie de indivizi, un „modus vi-
vendi”. Proxenetismul, ca mod de existen]\, a devenit [i în România un fenomen
cu forme de organizare [i manifestare diverse: de la indivizi constitui]i în grupuri
60
TEORII DESPRE...
mici care se ocup\ de racolare, pân\ la re]elele ale c\ror tentacule se întind pe
teritoriile statelor vecine, implicând persoane care racoleaz\, c\lduzesc, g\zduiesc,
paseaz\ etc. Se poate vorbi despre o adevdrat\ industrie a proxenetismului, mergând
de la ademenirea [i plasarea pe „band\ rulant\” a fetelor destinate prostitu]iei,
panâ la alegerea lor pe baza anumitor criterii impuse de ,,consumatori”. Com-
baterea proxenetismului, în special sub aspectul traficului interna]ional de per-
soane în vederea practic\rii prostitu]iei [i exploat\rii prostituatelor, a constituit [i
constituie obiect de preocupare pentru organiza]iile interna]ionale (Conven]ia
pentru reprimarea traficului cu fiin]e umane [i a exploat\rii prostitu\rii altuia,
adoptat\ de Adunarea General\ a ONU la 2 decembrie 1949, conven]ie la care
România a aderat prin Decretul nr. 482, din 10 decembrie 1964). Privit din punctul
de vedere al gradului de pericol social pe care acesta îl reprezint\, traficul cu fiin]e
umane se consum\ sub forma unui lan] de infrac]iuni: lovirea [i v\t\marea cor-
poral\, omorul, amenintarea [i [antajul, sechestrarea [i r\pirea, violul [i prostitu]ia
for]at\ sunt faptele pe care se construiesc [i func]ioneaz\ re]elele de trafic cu fiin]e
umane. Falsul [i uzul de fals vin s\ completeze seria de infrac]iuni, al\turi de
darea de mit\, în[el\ciunea, promisiunea mincinoas\. Criteriul de selectare a
victimelor este dat de nivelul sc\zut de educa]ie, credin]a nefondat\ c\ in str\-
in\tate realizarea personal\ este mai u[oar\. Victimele provin în special din zone
s\race ale României, în special din Moldova [i Muntenia, din familii dezorganizate
sau din medii în care persoana a suferit abuzuri.
Pie]e mondiale de ,,aprovizionare” sunt:
- America de Sud: Columbia, Republica Dominican\, Brazilia; destina]ie:
Europa de sud (Spania, Italia);
- Asia de sud-est: Filipine, Thailanda, Indonezia; destina]ie: Europa
central\, Marea Britanie, Japonia, SUA;
- Africa: Ghana, Zair, Senegal, Nigeria, Etiopia, Maroc; destinatie: Europa
occidental\;
- Europa de est: Rusia, Ucraina, Polonia, România, fosta Iugoslavie;
destina]ie: Europa Occidental\;
- Traficul de persoane în Europa: 300 000 de femei implicate; origine:
America de Sud, Africa, Asia, Europa de Est;
- Cre[terea semnificativ\ a victimelor din Europa central\ [i de est; Rusia
[i Ucraina, principalele ]\ri de origine; tipul victimelor: femei între 18 [i
30 de ani; câ[tiguri ilegale anuale: 7.000 de milioane de dolari;
Conform datelor oferite de Organiza]ia Interna]ional\ pentru Migra]ie, sunt
cunoscute ca ]\ri de origine a victimelor: Republica Moldova, Ucraina [i România;
ca ]\ri de tranzit: Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Spania, Turcia, Macedonia,
Bosnia-Her]egovina, Austria, iar ca ]\ri de destinatie sunt cele situate în Europa
occidental\, Grecia, Cipru, Albania, Macedonia, Italia.
61
62
Working together
Violen]a familial\ – factor de risc

în delincven]a juvenil\
[Domestic violence – a risk factor in juvenile
delinquency]
PhD Lecturer Maria SANDU

Professor, „Alexandru Ioan Cuza” University
Department of Sociology and Social Work
Ia[i, Romania, Blv. Carol 11
Phone: 0232.201054
Email: sandum@uaic.ro
Abstract
In contemporary society, violence has become a daily constant implicit to the

phenomenon of criminality, the gravity of the matter being referred to in recent
studies and reports of specialists in the field. It is of growing concern that violence
with its forms of manifestation has invaded the family environment, giving rise to
the phenomenon of domestic violence that affects all family members from children
to seniors. This study aims at highlighting the co-ocurrent relationship between
domestic violence and child abuse, thus defining family violence, which, in certain
situations and contexts, may constitute a criminogenic risk factor in general or a
delinquency risk factor for minors. Consequently, a positive family environment
associates with factors protective from or inhibitive of delinquent behaviour
amongst minors, while a negative family environment, in particular a conflictual
one, may associate, in certain conditions, with precipitating factors or delin-
quency risk factors for minors. The argument of this study is based on the theories
of socialization and social control, showing that family violence contributes to
the deterioration of the family educational climate, which clearly deviates from
fulfilling its socialization-education and social control functions. Paradoxically,
the family environment is a security space characterized by profound affective
relations, while being, at the same time, “the most active centre of
63
aggressiveness”. As shown in recent studies, the family occupies a top position in

what concerns child victimization and revictimization.
Keywords: human aggressiveness, family violence, child abuse, child

victimization, delinquency risk factors
Agresivitatea uman\ – analiz\ conceptual\ [i modele explicative
Începutul „epocii agresionale în via]a individului” r\mâne un domeniu rezervat

strict ipotezelor. De exemplu, fizicianul Stephen W. Hawking consider\ c\ agre-
sivitatea este rezultatul selec]iei naturale din timpul locuirii în pe[teri sau mai
înainte de aceasta, instinctul agresional pare a fi transmis prin ADN (T\n\sescu,
I., 2003: 48, n. s. 1). Înc\ din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au întrebat cu
privire la cauzalitatea actelor criminale, în spe]\ a celor s\vâr[ite cu violen]\
conturând diverse teorii explicative care dau con]inut criminologiei [i mai nou,
agresologiei ca ramur\ distinct\ a acesteia al\turi de victimologie. Potrivit de-
fini]iei desprinse din documentele Congresului VIII al O.N.U. pentru prevenirea
infrac]iunilor [i tratamentul delincven]ilor, Havana, 27 august-7 septembrie 1990,
„criminologia este [tiin]a care analizeaz\ cauzele infrac]iunilor [i factorii care
influen]eaz\ comiterea acestora, elaborând politici în materie de prevenire [i
justi]ie penal\ în cadrul planific\rii sociale de ansamblu. Totodat\, se evalueaz\
costurile sociale ale fenomenului infrac]ional [i se urm\re[te realizarea unei
politici de ansamblu, pentru ob]inerea unei protec]ii eficiente, corespunz\toare
realit\]ilor [i nevoilor sociale, aflate în continu\ evolu]ie”. Astfel, agresologia
studiaz\ cauzaliatea [i modalitatea producerii actului agresional sub aspectul
conceperii, exercit\rii [i al suport\rii consecin]elor morale [i fizice. Cu alte
cuvinte, agresologia studiaz\ actul criminogen institu]ionalizat [i capacitatea
fizic\, moral\ [i intelectual\ a agresorului de a realiza aceasta activitate, adic\
forma cazurilor particulare de agresiune con[tientizate de actorii acestora. Co-
relativ este definit\ victimologia care nu face decât s\ accentueze bazele [tiin]ifice
ale criminologiei. O abordare care face trimitere expres\ [i la victime, atât din
perspectiva analizei etiologice, cât [i din cea a eficientiz\rii practicii anticriminale,
este oferit\ de Ioan Al. Iacobu]\ în definirea criminologiei ca [tiin]\ care „studiaz\
fapta, f\ptuitorul [i victima, pentru a stabili cauzele care determin\ [i condi]iile
care favorizeaz\ sau înlesnesc s\vâr[irea faptelor penale [i a recomanda m\suri de
reeducare a infractorilor [i de prevenire a infrac]ionalit\]ii (Iacobu]\, Al. Ioan,
2002: 35).
Într-un mod mai pu]in preten]ios, agresivitatea poate fi considerat\ a fi o
caracteristic\ a acelor forme de comportament orientate într-un sens distructiv, în
vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-psihologice sau mixte.
64
TEORII DESPRE...
Actul agresional este un act de violen]\ ac]ional\ sau verbal\, instantaneu sau
premeditat, executat din inten]ie sau din culp\ prin care se produc prejudicii
sociale sau individuale, cu excep]ia formelor de agresiune social\ „acceptate” (de
exemplu, competi]iile sportive). Agresiunea este un act voluntar prin care in-
dividul-agresor renun]\ la rezolvarea „ra]ional\” a conflictului reprezentând o
„abatere” premeditat\ de la regula social\ [i o „sintez\” a înzestr\rii biologice
proprii (T\n\sescu&T\n\sescu, 2003, pp. 3-4). Din perspectiv\ etiologic\, agre-
sivitatea individului este abordat\ prin prisma unor modele explicative de natur\
bio-psiho-socio-cultural\, dup\ cum urmeaz\:
a. Determin\rile generale socio-umane – începând cu agresivitatea omului
primitiv [i pân\ în prezent – au în vedere evolu]ia agresiunii, singura semnifica]ie
referindu-se la „materialitatea instrumentelor agresionale”; conform acestei con-
cep]ii, agresivitatea s-a adaptat fiec\rei epoci, variabila constând doar în „nu-
mericitatea” victimelor [i agresorilor, instinctul agresiv izvorând din „sufletul
primar”.
b. Determin\rile individuale bio-psiho-patologice sunt exprimate prin mono-
agresiune sau experien]a individual\ care aspir\ la o viabilitate necondi]ionat\
aproape pentru fiecare caz exprimat\ prin urm\toarele aspecte:
- domina]ia agresional\ – tendin]a de a substitui realit\]ii obiective
propria subiectivitate, refugiul în rezultatul faptului individual ce va fi
ridicat la rang de lege individual\;
- spiritul agresional [i cedarea victimei pe principiul salv\rii sau reducerii
suferin]ei;
- conflictul agresional (momentan, succesiv si integral) menit s\ înl\ture
libertatea victimei [i exprimarea tr\irilor interioare ale acesteia;
Literatura de specialitate acord\ o aten]ie deosebit\ cauzalit\]ii bio-patologice
directe necondi]ionate (de exemplu, schizofrenia paranoic\); directe condi]ionate
(de exemplu, boala psihic\ cronic\ cu agravare la consumul de alcool); indirecte
sau secundare (de exemplu, complica]ia în be]ia patologic\ este determinat\
toxicogen etilic pe un fond patologic, adic\ motiva]ia individual\ se transform\
într-o motiva]ie specific\ primind o nou\ verig\) (R\[canu, R., 1994, pp. 11-14).
c. Cauzalitatea socio-cultural\ cu relevan]\ criminologic\ se refer\ la ur-
m\toarele aspecte:
- schimb\rile suferite de familie în ceea ce prive[te func]iile socializatoare
[i educative în contextul mobilit\]ii societ\]ii moderne;
- nivelul de instruire [colar\ care confer\ for]a organiz\rii social-politice,
nivelul [i starea culturii; astfel, frustr\rile legate de nivelul sc\zut de
educa]ie [i cultur\ sunt compensate, uneori, prin comportamente de
fraud\ (Ungureanu, Georgeta, 2002, p 113);
65
- timpul liber (timpul de care dispune persoana dup\ ce [i-a îndeplinit

obliga]iile familiale, [colare, profesionale etc.) [i problemele legate de
inadecvata gestionare a acestuia (Amza, T., 1998, p. 182);
- starea civil\, respectiv predispozi]ia persoanelor nec\s\torite (de
exemplu, cre[te infrac]ionalitatea feminin\ în contextul intr\rii masive a
acestora pe pia]a muncii [i a câ[tig\rii independen]ei materiale în primul
rând);
- anturajul negativ cu influen]ele sale nocive;
- st\rile conflictuale acumulate în timp (de exemplu, între rude, prieteni,
colegi etc.);
- discriminarea pe diferite criterii de natur\ socio-economic\, religioas\,
etnic\, sexist\, sexual\ etc.
- Urbanizarea cu efectele sale negative în plan socio-cultural;
- Mas-media [i video-violen]a prin efectul de propagare [i multiplicare;
- Contribu]ia victimei s\vâr[irea unor agresiuni prin intermediul factorilor
de risc victimal – indiferen]\, neglijen]\, provocabilitate, neputin]\ etc.
- Dependen]a, în sens larg, de substan]e psihoactive, de persoane, de
munc\, economic\ etc.
d. Cauzalitatea economic\ eviden]iaz\ faptul c\ fenomenul agresional poate
fi cauzat atât de prosperitate cât [i de s\r\cie, printre factorii determinan]i nu-
m\rându-se [omajul [i instabilitatea în plan psiho-socio-economic generat\ de
acesta; industrializarea [i efectele secundare; nivelul de trai influen]at de cre[terea
alarmant\ a [omajului; crizele economice ca factor de risc, corela]ie evident\ pân\
la marea criz\ din 1929;
Violen]a familial\ – form\ de manifestare a agresivit\]ii umane
Violen]a este în esen]\ o problem\ psihosocial\ ca rezultat al interac]iunii

dintre ereditate [i mediu, fiind definit\ fie sinonim cu agresivitatea (accep]iunea
psihosociologic\), fie în strâns\ leg\tur\ cu transgresarea normelor sociale ca act
deviant în sens larg (accep]iunea strict sociologic\) sau fie ca parte component\ a
faptei penale ori cu justificat\ aparen]\ penal\ (accep]iunea criminologic\). Con-
form Consiliului Europei violen]a în familie „reprezint\ orice act sau omisiune
comis\ în interiorul familiei de c\tre unii dintre membrii acesteia, care aduce
atingere vie]ii, integrit\]ii corporale sau psihologice sau libert\]ii altui membru al
aceleia[i familii sau vat\m\ în mod serios dezvoltarea personalit\]ii lui”. Violen]a
in familie – accep]iunea juridic\ – reprezint\ orice ac]iune fizic\ sau verbal\
s\vâr[it\ cu inten]ie de c\tre un membru de familie împotriva altui membru al
aceleia[i familii, care provoac\ o suferin]\ fizic\, psihic\, sexual\ sau un prejudiciu
material (Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea [i combaterea violen]ei în familie).
66
TEORII DESPRE...
Violen]a domestic\ (în sens larg) – accep]iunea [tiin]elor socio-umane – este

definit\ ca orice form\ de agresiune, abuz sau intimidare, dirijat\ împotriva unui
membru de familie, unei rude de sânge sau contra altor persoane din mediul
familial. În sens larg, definirea violen]ei domestice în accep]iunea [tiin]elor socio-
umane coincide cu perspectiva juridic\ asupra violen]ei în familie bazat\ pe
definirea legal\ a familiei extinse (L 217/2003). În sens restrâns, violen]a do-
mestic\ pune accentul pe agresiunile exercitate asupra femeilor [i copiilor.
- familie – p\rin]ii [i copiii acestora (art. 4 alin 1 lit b));
- familie extins\ – copilul, p\rin]ii [i rudele acestuia pân\ la gradul IV
inclusiv (art. 4 alin 1 lit c));
- familie substitutiv\ – persoanele, altele decât cele care apar]in familiei
extinse, care, în condi]iile legii, asigur\ cre[terea [i îngrijirea copilului
(art. 4 alin 1 lit d)).
Violen]a domestic\ (în sens restrâns) se refer\ la ansamblul conflictelor din
grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului – violen]\ matrimonial\
– sau a copilului. De asemenea, constituie violen]\ în familie, împiedicarea
oric\rui membru al familiei de a-[i exercita drepturile [i libert\]ile fundamentale.
Violen]a familial\ este explicat\ în literatura de specialitate prin prisma a dou\
mari orient\ri: teoriile psihologice care explic\ violen]a prin tr\s\turi individuale
(personalitatea agresorului, personalitatea victimei, probleme psihosociale legate
de alcoolism, comunicare, s\n\tate mental\ etc.) [i teoriile sociologice c\rora se
circumscriu curentul cultural – (de exemplu, predominan]a factorilor culturali
este exprimat\ prin normele sociale care permit sau condamn\ exprimarea vi-
olen]ei în interiorul familiei) [i curentul socio-structural (corelat cu feminismul [i
eviden]iind predominan]a factorilor structurali [i discriminatori cum ar fi ine-
galit\]ile de sex, inegalit\]ile etnice,inegalit\]ile determinate de apartenen]a la o
anumit\ clas\ social\, inegalit\]ile genera]ionale etc.
Un tip particular al violen]ei în familie este reprezentat de violen]a conjugal\.
De[i fiecare caz de violen]\ conjugal\ se desf\[oar\ în condi]ii specifice [i are
cauze particulare, exist\, totu[i, o serie de „factori comuni” (R\dulescu, S. M.,
2001, pp.79-91), care definesc existen]a [i tendin]ele fenomenului la nivelul
întregii societ\]i. Ace[ti factori vizeaz\, în primul rând, atitudinile [i stereotipurile
sociale cu privire la rolul “dominant” al femeii [i cel “subordonat” al acesteia,
inegalit\]ile dintre sexe, pe scurt ceea ce se poate denumi „organizarea patriarhal\
a familiei” [i a societ\]ii, în func]ie de pozi]ia de autoritate [i putere a b\rbatului.
Rolul mediului familial în etiologia delincven]ei juvenile
Familia, ca instan]\ de socializare primar\ [i continu\ [i în acela[i timp, factor

al controlului social în cadrul societ\]ii, reprezint\ „o condi]ie sine-qua-non a
împlinirii personalit\]ii [i a realiz\rii profesionale” (Jinga, I., Negre], I., 1999, p.
67
127). Dar pe lang\ aceste calit\]i, familia poate reprezenta [i un grup în care au loc
tensiuni [i conflicte, care nu vor trece far\ urm\ri în via]a copilului. F\r\ îndoial\
c\ familia, primul mediu de via]\ al copilului exercit\ o influen]\ considerabil\
asupra dezvolt\rii acestuia. Istoria fiec\rei familii, cu problemele ei specifice
care-i confer\ o not\ proprie în raport cu toate celelalte, contribuie în mod ho-
t\râtor la conturarea profilului personalit\]ii copilului, acest „candidat la uma-
nitate”, cum admirabil îl define[te Pieron (Iancu, Stela, 2000, p. 23). Drept urmare,
studiile de specialitate relev\ rela]ia direct\ dintre climatul educativ familial (stilul
educativ familial, atmosfera familial\, tehnici de influen]\) [i integrarea social\,
definit\ ca situa]ia în care un individ se manifest\ ca membru al unei colectivit\]i,
fiind capabil s\ participe la via]a acesteia, s\ recepteze [i s\ prelucreze informa]ia
specific\, s\ comunice printr-un sistem simbolic împ\rt\[it de to]i, s\ ocupe pozi]ii
[i s\ î[i asume roluri legitime. Integrarea presupune totodat\ [i o anume implicare
emo]ional\ a individului, încredere, sentiment de securitate, posibilitatea de a
conserva respectul de sine [i al celorlal]i. Studiile lui Saxton indic\ o corela]ie
înalt\ între stilurile educative parentale [i dezvoltarea afectiv\, deci între stilurile
educative [i integrare (St\ciulescu, Elisabeta, 1997: 108).
Dispunem de pu]ine anchete care s\ coreleze direct stilurile educative parentale
cu devian]a comportamental\ sau cu delincven]a, ca manifest\ri sau consecin]e
ale unui grad sc\zut de integrare. În cele mai multe cazuri, aceast\ rela]ie este
mediat\ de variabile mai u[or de pus în eviden]\ [i de m\surat cum ar fi structuri
familiale disimetrice, conflicte [i violen]e conjugale asociate aproape în toate
cazurile cu conflicte între p\rin]i [i copii [i cu maltratarea acestora din urm\ etc.
O cercetare relevant\ în acest sens este cea efectuat\ de Michel Gilly în 1976 care
a avut ca obiectiv stabilirea influen]ei climatului educativ familial asupra com-
portamentului elevilor [i randamentului [colar. Cercet\torii au plecat de la ipoteza
fundamental\ conform c\reia [colarul are nevoie de un cadru general de via]\ în
care s\ se simt\ în siguran]\. „Pentru aceasta el are nevoie de p\rin]i calmi,
în]eleg\tori, afectuo[i, destul de maleabili în raporturile lor cu copilul, f\r\ a da
dovad\ îns\ de sl\biciune. El are nevoie s\ simt\ c\ p\rin]ii se ocup\ de el, c\ iau
parte la micile lui necazuri [i la problemele care îl intereseaz\ [i c\ nu se de-
zintereseaz\ de ceea ce se întâmpl\ la [coal\. Dar în acela[i timp el are nevoie de
un cadru de disciplin\ destul de ferm pentru a nu-l l\sa s\-[i închipuie c\ libertatea
lui este f\r\ margini [i, totodat\, s\ [tie c\ p\rin]ii s\i împ\rt\[esc acela[i nivel de
exigen]\” (Gilly, M., 1976, pp. 38-39). Autorul reu[e[te s\ eviden]ieze influen]ele
negative exercitate asupra elevilor slabi de climatul familial care, la rândul lui,
este determinat de o serie de factori cum ar fi lipsa de autoritate din partea mamei;
lipsa acordului dintre p\rin]i asupra problemelor de autoritate; lipsa de calm [i
stabilitate în comportamentul p\rin]ilor; intoleran]a p\rin]ilor fa]\ de anumite
comportamente ale copilului care tulbur\ atmosfera familial\ (fa]\ de zgomot [i
dezordine, fa]\ de nesupunere [i lipsa de respect); pedepse corporale [i priva]iuni;
68
TEORII DESPRE...
interven]ii verbale sub forma ridic\rii tonului vocii [i amenin]\rilor (Gilly, M.,
1976, pp. 237-254).
Delicven]a juvenil\ este adesea asociat\ cu abuzul asupra copilului [i cu
neglijarea. Este cunoscut faptul c\ exist\ o inciden]\ ridicat\ a abuzului [i neglij\rii
în cadrul popula]iilor delincvente, precum [i o inciden]\ ridicat\ a delincven]ei în
rândul adolescen]ilor maltrata]i. Preocupat de efectele pe care le are deficitul de
control social asupra unor forme [i inadaptare social\, Travis Hirschi a elaborat o
teorie a controlului social care consider\ delincven]a juvenil\ ca fiind determinat\
fundamental de „e[ecul de socializare” realizat de familie, [coal\ [i comunitate.
Acest e[ec const\ în absen]a sau intensitatea sc\zut\ a modelelor parentale, lipsa
scopurilor educa]ionale [i respingerea validit\]ii normelor morale. Dup\ Hirschi,
orice proces de socializare trebuie s\ favorizeze conformarea la regulile sociale,
asigurând formarea unor leg\turi puternice între individ [i societate. În cazul
socializ\rii tinerilor, aceast\ leg\tur\ trebuie s\ se caracterizeze prin câteva ele-
mente esen]iale privind ata[amentul (acesta reflect\ rela]iile afective pe care tinerii
le nutresc fa]\ de persoanele semnificative din via]a lor), angajamentul în forme
de activitate conven]ional\ [i legitim\, implicarea sau participarea efectiv\ a
tân\rului la activit\]i conven]ionale, precum [i convingerea sau credin]a în va-
liditatea socio-moral\ a normelor [i valorilor sociale. Teoria lui T. Hirschi subli-
niaz\, în fapt, ideea c\ între delincven]i [i societatea legitim\ nu se pot stabili
leg\turi care s\ includ\ cele patru elemente circumscrise controlului social [i c\
posibilitatea de adopta o conduit\ delincvent\ scade pe m\sur\ ce tân\rul inter-
nalizeaz\ valorile conven]ionale ale modelului cultural socializator [i este con-
trolat prin intermediul leg\turilor sociale men]ionate (R\dulescu, S. M., 2004,
pp.59-60). Având în vedere natura extrem de complex\ [i variat\ a factorilor care
produc, determin\ sau favorizeaz\ fenomenul de delincven]\ juvenil\, atât so-
ciologia delincven]ei cât [i criminologia, cuprind o multitudine de modele cauzale,
ipoteze, teorii, interpret\ri, orient\ri, fiecare dintre ele cu o anumit\ utilitate pentru
interpretarea determinantelor care conduc la conduita delincvent\. Deoarece fe-
nomenul de delincven]\ juvenil\ are o serie de condi]ion\ri [i determin\ri cauzale
multiple, exist\ multe tentative de explicare a acestuia, precum [i multe modele
teoretice în acest domeniu. Speciali[tii în domeniul delincven]ei juvenile clasific\
teoriile explicative în trei mari categorii apar]inând orient\rilor biologice (în care
predomin\ factorii cu caracter genetic-ereditar), psiho-sociologice (factori psiho-
socio-culturali explicând conduita dobândit\) [i mixte, cea din urm\ combinând
mai multe elemente etiologice (Grecu, Florentina, R\dulescu, S. M., 2003). A[a
cum rezult\ din tabelul urm\tor, abordarea sociologic\ este cea avut\ în aten]ie
deoarece pe baza acesteia se fundamenteaz\ [i explica]iile cu privire la etiologia
conduitei delincvente în cazul analizat. Punctul comun al acestor teorii este
încercarea de a explica actul delincvent, prin prisma factorilor socio-culturali care
transcend individul [i care argumenteaz\ în fapt ideea c\ r\spunderii socio-juridice
personale îi inculc\ o puternic\ latur\ social\ identificat\ mai ales în rândul
minorilor [i tinerilor.
69
MODELE EXPLICATIVE ŞI TEORII FACTORII DE RISC DELINCVENŢIONAL

REPREZENTATIVE ÎN DELINCVENŢA
JUVENILĂ
ORIENTAREA BIO-ANTROPOLOGICĂ • Factori bioconstituţionali,
neuropsihici şi ereditari în geneza
actului infracţional
ORIENTAREA PSIHIATRICĂ- • Capacităţile intelectuale, structura

PSIHOLOGICĂ personalităţii şi dezvoltarea
personalităţii;
Teoriile psihologice • Conflictele interne, probleme
Terii psihanalitice emoţionale sau sentimentele de
Teorii psihiatrice insecuritate şi inferioritate;
• Patogenia psiho-nervoasă în
explicarea fenomenului infracţional
ORIENTAREA SOCIOLOGICĂ 1. Mediul familial

• Deficienţe de relaţionare şi comunicare
Modelul consensual • Scăderea sau lipsa controlului parental şi a
supravegherii
1. Teoria dezorganizării sociale (Şcoala de la • DEZERTISMUL FAMILIAL – relaţiile
Chicago) conflictuale şi violenţa intrafamilială
2. Teoriile controlului social • Metode disciplinare bazate pe sancţiuni
• Teoria ataşamentului (T. Hirschi) • Reacţii critice şi modele negative de
• Teoria abţinerii (W. Reckless) raspuns la sancţiuni
• Teoria circumstanţelor (D. Matza)
3. Teorii de esenţă culturalistă 2. Mediul şcolar
• Teoria asociaţiilor diferenţiate (E. • Eşec şcolar
Sutherland) • Deficienţe de relaţionare şi comunicare
• Teoria conflictelor de cultură (T. • Devianţă şcolară
Sellin) • Abandon şcolar
• Teoria „subculturilor delincvente”
(A. Cohen) 3. Grupul de egali
4. Teorii de esenţă funcţionalistă • anturaj negativ – frecvenţă şi durata
• Teoria tensiunilor sociale sau crescută
motivaţională (R.K. Merton) 4. Mass-media şi video-violenţa
• Teoria oportunităţilor diferenţiate
(Clowar şi Ohlin) 5. Contextul socio-cultural – „cultura sărăciei”
(sistem negativ de valori, mentalităţi retrograde, stil
Modelul conflictual de viaţă caracterizat de dependenţă etc.)
• Teoria etichetării (F. Tannenbaum,
E. Lemert, H. Becker) 6. Contextul socio-economic – inegalităţile sociale
(sărăcia acţionând prin prisma factorului socio-
cultural şi moral).
Fig. 1 - Teorii explicative [i factori de risc în delincven]a juvenil\1
1
Pentru detalii privitoare la teoriile explicative de factur\ sociologic\ a se vedea Cristian Laz\r,
„Elemente de criminologie”, în Durnescu, I., 2002, pp. 173-215.
70
TEORII DESPRE...
Victimizarea copilului în mediul familial – factor de risc

delincven]ional
Violen]a domestic\ [i abuzul asupra copilului sunt v\zute ca fiind dou\

probleme sociale distincte, dar cercet\rile au ar\tat c\ în multe familii acestea
coexist\, între cele dou\ fenomene existând multiple corela]ii. Pentru anumi]i
autori, chiar dac\ copilul nu este abuzat sau neglijat în mod direct, îns\[i expunerea
la violen]a domestic\ este o form\ de « molestare » din cauza efectelor negative
asupra dezvolt\rii copilului. Astfel, copiii expu[i violen]ei domestice sunt inclu[i
de serviciile sociale în categoria celor neglija]i, din cauza lipsei de protec]ie a lor.
Cercet\ri recente au permis identificarea unei tipologii a dinamicilor familiale în
situa]ii coocurente dup\ cum urmeaz\ (Appel [i Holden, 1998):
- Tat\l este responsabil atât de violen]a domestic\ cât [i de maltratarea
copilului – violen]\ familial\ direct\ asupra copilului;
- Tat\l este violent fa]\ de mam\, care, la rândul s\u, reac]ioneaz\ la
victimizarea sa prin neglijarea copilului – violen]\ familial\ indirect\
asupra copilului;
- Violen]a conjugal\ (între so]i) coexist\ cu maltratarea copilului de c\tre
ambii p\rin]i;
- Violen]\ domestic\ bidirec]ional\ – violen]\ conjugal\ asociat\ atât cu
maltratarea copilului de c\tre ambii p\rin]i, cât [i cu violen]\ din partea
copilului spre ambii p\rin]i.
Asisten]ii sociali, cei care lucreaz\ în domeniul protec]iei copilului, se con-
frunt\ zilnic cu familii care nu ofer\ o îngrijire adecvat\ copiilor lor. Copiii sunt
expu[i unor tipuri diferite de neglijare, precum [i unor comportamente abuzive
din punct de vedere emo]ional, fizic [i/sau sexual (Miftode, V, 2002, p. 211).
Abuzul familial este comis chiar de membrii familiei copilului, acesta este grav
deoarece are loc o „o dubl\ traumatizare”- în urma abuzului propriu-zis [i trauma
în ceea ce prive[te ata[amentul fa]\ de persoanele în care avea încredere [i pier-
derea sentimentului de securitate oferit de familie (Constantin, M\d\lina, 2004,
pp. 53-54). Fenomenul de abuz asupra copilului este considerat un fenomen
multidimensional fiind prezent în toate societ\]ile [i la toate nivele acestora [i
rezultând din interac]iunea mai multor elemente: particularit\]i ale copiilor [i
p\rin]ilor, rela]iile care se stabilesc în cadrul intrafamilial, contextul cultural,
comunitar [i societal. Copilul face parte din categoria persoanelor cu vulne-
rabilitate victimal\ crescut\, din cauza particularit\]ilor psihocomportamentale [i
de vârst\ specifice – lipsa aproape complet\ a posibilit\]ilor fizice [i psihice de
ap\rare, capacitatea redus\ de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau
ale altora, în special ale adul]ilor, capacitatea empatic\ redus\, imposibilitatea de
a discerne între inten]iile bune sau rele ale altor persoane, nivelul înalt
71
sugestibilitate [i credulitate, sinceritatea [i puritatea sentimentelor, gândurilor [i

inten]iilor lor etc. Din cauza acestor caracteristici ei pot fi u[or antrena]i în ac]iuni
victimizante, pot fi manevra]i, min]i]i, determina]i s\ comit\ acte ale c\ror con-
sencin]e negative nu pot s\ le prevad\ (Iacobu]\. I. A., 2005, p. 301). Prin abuz
asupra copilului se în]elege orice ac]iune voluntar\ a unei persoane care se afl\
într-o rela]ie de r\spundere, încredere sau de autoritate fa]\ de acesta, prin care
este periclitat\ via]a, dezvoltarea fizic\, mental\, spiritual\, moral\ sau social\,
integritatea corporal\, s\n\tatea fizic\ sau psihic\ a copilului (art. 89, alin 1 din
Legea nr. 272 din 2004 privind protec]ia [i promovarea drepturilor copilului).
Rezult\ de aici c\ abuzul asupra copiilor poate lua mai multe forme – neglijare,
abuz fizic, abuz sexual [i abuz emo]ional – acestea întâlnindu-se mai des în
diverse combina]ii decât singure (art. 89, alin 2 din Legea nr. 272 din 2004
privind protec]ia [i promovarea drepturilor copilului). Sub aspectul consecin]elor
abuzului asupra copilului, nu exist\ diferen]e de la o cultur\ la alta, ceea ce se
atinge în maltratare fiind structurile de baz\ ale fiin]ei umane. Acestea con-
di]ioneaz\ capacitatea individului de a se adapta eficient, de a avea o via]\
autonom\, ceea ce înseamn\ inteligen]\ [i creativitate în g\sirea solu]iilor la micile
[i marile probleme ale adapt\rii, [i de a cre[te copii s\n\to[i [i normali (Muntean,
Ana, Popescu, M, Popa, S., 2001, p. 65). Copiii care cresc într-un mediu familial
violent dezvolt\ atitudini [i comportamente ce-i fac u[or de recunoscut, ei pre-
zentând probleme legate de dezvoltare, s\n\tate fizic\ [i mental\, adaptare la
mediul familial [i [colar, dependen]\ etc. (Neam]u, G., 2004, pp. 693-695).
Conduita antisocial\ a copilului este corelat\ în literatura de specialitate cu

diferite tipuri de familie – dezorganizat\, conflictual\ hiperautoritar\ sau hiper-
permisiv\ – stabilite în func]ie de modul de organizare [i rela]iile intrafamiliale.
Cercet\rile contemporane care coreleaz\ direct structura familial\ [i compor-
tamentul delincvent sunt într-un num\r foarte sc\zut, îns\ se consider\ c\ „de-
zorganizarea familiei” este un factor predictor al delincven]ei juvenile pentru
faptul c\ aceasta influen]eaz\ un num\r crescut de variabile ale interac]iunii
p\rinte-copil (Wells [i Rankin, 1986; Goetting 1994; Chen [i Kaplan, 1997 apud
Kierkus, C. A., Baer, D, vol. 44, nr. 4 din 2002, pp. 425-458, [i p. 430). Astfel, în
func]ie de factorii familiali care determin\ devian]a [i delincven]a juvenil\, li-
teratura de specialitate distinge între patru modele sau paradigme ale func]ion\rii
familiei [i anume:
- „paradigma neglij\rii parentale” (neglect paradigm) este propus\ drept
cadru de analiz\ a familiilor caracterizate prin lipsa de implicare a p\rin]ilor – în
special a tat\lui – [i diminuarea sau absen]a supravegherii parentale;
- „paradigma conflictului familial” (conflict paradigm) are în vedere ana-
lizarea familiilor în care p\rin]ii [i copii se reg\sesc într-o re]ea de conflicte
constante; cel pu]in la nivel conceptual, acest model poate include [i „paradigma
72
TEORII DESPRE...
familiei perturbate” (disruption paradigm), în situa]ia unui dezechilibru rela]ional

continuu;
- „paradigma familiei deviante” (deviant behaviour and values paradigm) este
cadrul de analiz\ al familiilor în care p\rin]ii au comportamente deviante [i chiar
delincvente, determinându-i s\ tolereze sau chiar s\ încurajeze aceste compor-
tamente la copiii lor.
Structura familiei
CLIMAT EDUCATIV FAMILIAL
Sistemul de Control Dezertismul Metode ReacĠii úi

relaĠii úi parental úi familial úi disciplinare – modele de
comunicarea supraveghere VIOLENğA sancĠiuni úi raspuns la
FAMILIALĂ recompense sancĠiuni
Abuzul
asupra
copilului
Efectele
SITUAğIA SOCIO-PROFESIONALĂ abuzului úi SITUAğIA SOCIO-ECONOMICĂ ùI
factorii de LOCATIVĂ
risc victimial
FACTORI DE RISC ÎN
DELINCVENğA JUVENILĂ
MEDIUL GRUPUL DE
ùCOLAR MASS- EGALI
MEDIA
Fig. 2 Rolul mediului familial în etiologia delincven]ei juvenile
Îns\, chiar în categoria familiilor „organizate”, putem diferen]ia familii ca-

racterizate prin accentuate st\ri conflictuale de intensitate [i durat\ diferite (cearta,
neîn]elegerile, contrazicerea ascu]it\, refuzul unor obliga]ii conjugale sau familiale
[i chiar agresivitatea fizic\, alungarea din domiciliu, existen]a unor rela]ii adul-
terine). În situa]iile în care intensitatea, con]inutul, forma de manifestare [i frec-
ven]a conflictelor intraconjugale [i intrafamiliale cresc semnificativ, acestea cap\t\
valen]e dezorganizatoare în microgrupul familial, devenind simptome ale „sin-
dromului disfunc]ional familial”. (Mitrofan, Iolanda, 1989). În fiecare din aceste
tipuri de familie, copiii, datorit\ marii lor sensibilit\]i, recepteaz\ [i tr\iesc deosebit
73
de intens orice eveniment intervenit între p\rin]ii lor. „Coparticiparea” lor la

certurile, neîn]elegerile, conflictele, agresivit\]ile [i violen]ele manifestate în
cadrul familiei le este total nefavorabil\. Dup\ cum demonstreaz\ diferite cer-
cet\ri, efectul principal al rela]iilor interpersonale conflictuale din cadrul familiei
asupra personalit\]ii copiilor îl constituie „devalorizarea modelului parental” [i
pierderea posibilit\]ii de identificare cu acest model. Mai mult, modelul parental
poate fi respins activ de c\tre copii astfel devenind un „model negativ” care
treptat poate conduce la stimularea [i dezvoltarea agresivit\]ii [i comportamentului
antisocial. Consecin]ele pe termen lung ale victimiz\rii copiilor sunt evidente mai
ales în plan psihic (t\ceri înc\p\]ânate, reac]ii nea[teptate, fenomene depresive,
inhibi]ii aparent nemotivate, fric\ de via]\, capacitate de activitate productiv\
redus\, sentimentul de a fi respins de cei din jur, încerc\ri suicidare etc.) fiind
fenomene care ar putea s\ apar\ pân\ în cel de-al patrulea deceniu de via]\ al
victimei [i care, numai dup\ o analiz\ minu]ioas\, ar putea fi identificate drept
consecin]e ale unor victimiz\ri suferite în timpul copil\riei sau adolescen]ei
precoce (Iacobu]\ I. A., 2005, p. 304).
Evaluarea factorilor de risc delincven]ional [i identificarea formelor

de abuz din cadrul familiei – studiu de caz
Argumenta]ia studiului de fa]\ se bazeaz\ pe teoriile socializ\rii [i controlului

social ar\tând c\ dezertismul familial [i violen]a familial\ contribuie la dete-
riorarea mediului familial – cu efecte negative asupra copilului. Paradoxal, familia
poate deveni din mediu socio-educativ un mediu în care copilul este victimizat [i
revictimizat. Dar intensitatea agresivit\]ii în mediul familial este foarte greu de
m\surat, ceea ce determin\ [i limitele cadrului metodologic al prezentului demers.
Scopul demersului investigativ a constat în eviden]ierea rela]iei coocurente dintre
violen]a domestic\ [i abuzul asupra copilului care în anumite situa]ii [i contexte –
factori personali [i sociali – se poate constitui în factor de risc delincven]ional
pentru minori. Obiectivele specifice se reg\sesc în opera]ionalizarea conceptelor
de climat educativ familial pozitiv [i negativ; factori protectivi [i factori de risc
delincven]ional constând în atingerea urm\toarelor aspecte:
- Identificarea factorilor de risc delincven]ional din cadrul mediului
familial
- Identificarea formelor de manifestare a violen]ei în familie [i consecin]e
asupra minorilor.
- Identificarea factorilor pozitivi (protectivi) din mediul familial care
contracareaz\ efectele negative asupra minorilor.
- Identificarea factorilor care influen]eaz\ conduita general\ a minorului.
- Identificarea de solu]ii specifice în vederea interven]iei sociale asupra
minorului [i familiei acestuia.
74
TEORII DESPRE...
Analiza de caz are în vedere o situa]ie tipic\ de violen]\ familial\ direct\ [i

indirect\ asupra minorului care a comis o fapt\ penal\ [i vine s\ argumenteze în
fapt, necesitatea dezvolt\rii activit\]ii de preven]ie a delincven]ei juvenile în
serviciile de proba]iune în parteneriat cu departamentele pentru prevenirea [i
controlul violen]ei familiale [i serviciile de mediere a conflictelor intrafamiliale.
Prezentarea faptei penale comis\ de c\tre minor
Minorul a fost coinculpat în leg\tur\ cu s\vâr[irea infrac]iunii de „v\t\mare

corporal\” fiind cercetat ca urmare a plângerii depus\ la poli]ie de c\tre victim\.
Astfel, a[a cum rezult\ din rechizitoriu, minorul în vârst\ de 15 ani, f\r\ an-
tecedente penale, a participat, pe timp de noapte, al\turi de al]i doi minori, la
comiterea unei fapte cu violen]\ – lovirea unui tân\r. Minorul recunoa[te în
totalitate s\vâr[irea faptei sub aspectul ini]iativei spontane [i al asum\rii rolului
infrac]ional, insistând totodat\ pe caracterul provocator al conduitei p\r]ii v\-
t\mate. Drept urmare, în leg\tur\ cu cercetarea acestei cauze – comiterea in-
frac]iunii de „v\t\mare corporal\” parchetul a solicitat serviciului de proba]iune
de pe lâng\ tribunal întocmirea unui referat de evaluare psihosocial\ privind pe
inculpatul minor.
Întocmirea referatului de evaluare psihosocial\
A. Identificarea factorilor de risc delincven]ional din mediul familial

A[a cum rezult\ din referatul de evaluare, minorul în vârst\ de 15 ani, provine
dintr-o familie biparental\ în curs de divor]. Acesta locuie[te împreun\ cu tat\l,
mama [i sora sa în apartamentul proprietate personal\ a p\rin]ilor, în condi]ii
adecvate de trai. Veniturile lunare ale familiei, constituite din salariile p\rin]ilor [i
dou\ aloca]ii de stat, sunt considerate a fi îndestul\toare pentru un trai decent –
aspect eviden]iat mai ales de c\tre mama minorului care a dezvoltat de-a lungul
timpului o pronun]at\ dependen]\ financiar\ ([i nu numai) fa]\ de tat\l minorului.
Dificult\]ile minorului au ap\rut odat\ cu manifest\rile violen]ei familiale –
violen]\ conjugal\ (între p\rin]ii minorului) asociat\ cu abuz emo]ional [i fizic
asupra copiilor – concomitent cu introducerea ac]iunii de divor] de c\tre mam\ [i
separarea locativ\ provizorie a acesteia. Ca efect imediat s-a putut observa, pe
fondul diminu\rii autorit\]ii materne [i implicit a supravegherii minorului, apari]ia
unor manifest\ri atitudinal-comportamentale cu aspect pre-delincven]ional, cu
referire strict\ la lipsa de acas\ pe timp de noapte asociat\ cu frecventarea unui
anturaj negativ din care f\ceau parte [i minori cu o conduit\ antisocial\, ab-
senteism corelat cu sc\derea randamentului [colar. În general, în familie exist\
un climat negativ, caracterizat prin tensiuni, conflicte [i violen]\ conjugal\, De-
seori, tat\l minorului manifest\ reac]ii impulsive fa]\ de to]i membrii familiei –
abuz emo]ional, fizic [i sexual fa]\ de so]ie; abuz emo]ional [i fizic fa]\ de copii.
75
De asemenea, mama minorului î[i agreseaz\ atitudinal-verbal so]ul [i uneori,

copiii (neglija]i ca efect al violen]ei conjugale) manifestând reac]ii de retragere [i
abandon în fa]a agresiunilor de ordin emo]ional, fizic [i sexual. Ca atare, minorul
manifest\ un ata[ament declarat fa]\ de tat\l s\u, pe care îl ascult\ mai mult,
precum [i o reac]ie de respingere fa]\ de mama sa, a c\rei prezen]\ în locuin]\ o
asociaz\ cu tensiunile [i conflictele existente în familie. Mama relateaz\ despre
minor c\ este cam sup\r\cios pe fondul unei firi impulsive la fel ca a tat\lui s\u
(de men]ionat c\ tat\l minorului a fost victima abuzurilor din familia de origine),
aspecte confirmate de c\tre minor. Aceast\ conduit\ anun]\ practic comporta-
mentul infrac]ional al minorului, care s-a manifestat ca o criz\ de scurt\ durat\, în
contextul sus amintit. În aceste condi]ii, mama î[i explic\ comportamentul in-
frac]ional al minorului prin reac]ia impulsiv\ pe care acesta a avut-o la provocarea
p\r]ii v\t\mate [i de aceea, mama este solidar\ cu fiul s\u sprijinindu-l moral pe
perioada procesului penal. Dimpotriv\, tat\l manifest\ agresivitate crescut\ fa]\
de minor, aplicându-i nenum\rate corec]ii fizice, mai ales ca reac]ie la comiterea
faptei penale de c\tre acesta. Prin urmare, se poate concluziona cu privire la
climatul educativ familial care este marcat de urm\toarele aspecte:
- Prezen]a climatului familial negativ – dezertism [i violen]\ – pe o perioad\
îndelungat\ de timp, caracterizat de tensiuni [i conflicte care izbucnesc periodic
prin atitudini [i comportamente violente între p\rin]ii minorului (violen]\ con-
jugal\) – violen]\ verbal\ (manifestat\ cu predilec]ie de c\tre mam\), sexual\ [i
fizic\ (manifestat\ cu predilec]ie de c\tre tat\);
- Prezen]a abuzului direct asupra minorului – fizic [i emo]ional din partea
tat\lui; verbal, emo]ional [i neglijare din partea mamei;
- Prezen]a abuzului indirect asupra minorului prin faptul c\ acesta asist\ la
scenele violente dintre p\rin]i; mai mult, minorul este folosit [i manipulat (mai
ales de c\tre tat\l s\u) în vederea rezolv\rii problemelor de cuplu (inclusiv cele
procesual-civile [i penale).
Efectele imediate ale climatului familial negativ [i deci abuziv asupra mi-
norului constau în urm\toarele aspecte:
- Sentimente ambivalente în rela]ia cu ambii p\rin]i – fric\ fa]\ de tat\
asociat\ cu neîncrederea [i sl\birea ata[amentului fa]\ de mam\;
- Agresiune atitudinal-verbal\ (mergând pân\ la amenin]are) a minorului
fa]\ de mama sa;
- Manifestarea unui fals ata[ament al minorului fa]\ de tat\, condi]ionat de
fric\ [i siguran]a material\ pe care tat\l s\u o promite
- Sl\birea controlului parental [i a supravegherii minorului de c\tre p\rin]i,
aspect contracarat de c\tre tat\ prin exacerbarea autorit\]ii [i for]a fizic\,
iar de c\tre mam\ prin neglijare, retragere [i abandon
76
TEORII DESPRE...
- Prezen]a frustr\rii afectiv-comunica]ionale în rela]ia cu ambii p\rin]i

asociat\ cu tendin]a minorului de a-[i g\si refugiul în anturajul de la bloc
sau cel din cartier.
B. Identificarea factorilor de risc delincven]ional din mediul [colar
Minorul este elev în clasa a X-a la un liceu din localitatea de reziden]\. Astfel,
începând din clasa a IX-a (odat\ cu intentarea divor]ului între p\rin]i), minorul a
înregistrat o sc\dere progresiv\ a randamentului [colar, cauzat în principal, de
absenteism [i rela]iile tensionate cu unii colegi din [coal\. Diriginta îl carac-
terizeaz\ pe minor ca fiind o persoan\ ascult\toare, harnic\ [i modelabil\ dac\
este abordat\ cu tact, r\bdare [i fermitate [i totodat\, o persoan\ impulsiv\,
independent\ [i foarte influen]abil\. Minorul este pasionat în general de sport –
dore[te s\ practice fotbalul [i boxul; în vacan]e [i în timpul liber, minorul merge
în general la bunicii paterni din mediul rural.
C. Identificarea factorilor de risc delincven]ional din grupul de egali
Minorul nu frecventeaz\ un anume anturaj, acesta având, ca [i membrii familiei
sale, o bun\ reputa]ie în cadrul comunit\]ii. În general, minorul î[i petrece timpul
liber ie[ind cu prietenii – printre care se num\r\ [i martorii în cauz\ – în cartier,
ie[iri prilejuite de plimbarea câinelui. Câteodat\, mai ales duminica, minorul î[i
înso]e[te mama (la insisten]ele acesteia) la biserica din cartier. Îns\, în ultima
perioad\, odat\ cu amplificarea conflictelor intrafamiliale, minorul manifest\
tendin]a de a se asocia cu persoane necunoscute din cartier.
D. Identificarea factorilor de risc delincven]ional în rela]ia cu victima
Din informa]iile culese rezult\ c\ minorul a s\vâr[it fapta ca reac]ie la pro-
vocarea p\r]ii v\t\mate, care se afla în stare de ebrietate. Din analiza atitudinal-
comportamental\ a minorului, anterior s\vâr[irii faptei rezult\ c\ de[i acesta are o
fire interiorizat\ [i impulsiv\, a reu[it întotdeauna s\ se controleze în mediul
social – familie, [coal\, comunitate. Astfel, minorul relateaz\ c\ este foarte sensibil
la agresiunile verbale [i fizice fa]\ de persoanele, animalele sau lucrurile (în
general) la care ]ine foarte mult – de exemplu, câinele s\u. Drept r\spuns, prima
tendin]\ de reac]ie a minorului este agresiunea verbal\, iar în ceea ce prive[te
agresiunea fizic\ reu[e[te s\ o controleze. – Când eram mai mic se întâmpla s\ m\
iau la b\taie cu b\ie]ii…, acum îns\ reu[esc s\ m\ ab]in. În acest sens, minorul
relateaz\ c\ autocontrolul agresivit\]ii se bazeaz\ pe elemente cum ar fi: evitarea
suferin]ei personale (remu[c\ri); evitarea suferin]ei ce ar putea fi provocat\ celor
apropia]i; în]elegere [i toleran]\ fa]\ de persoanele cunoscute (nu merit\ s\ r\spund
la provoc\rile unui prieten). Minorul regret\ fapta comis\, atât sub aspectul
implica]iilor juridice, cât [i sub aspectul pierderii controlului la provocarea unei
persoane în stare de ebrietate. Totu[i, minorul nu este dispus s\ în]eleag\ per-
spectiva victimei, manifestând chiar nep\sare [i respingere fa]\ de aceasta, ceea
ce implic\ v\ditul rol corector atribuit faptei sale.
77
E. Factorii favorizan]i ai comportamentului infrac]ional

Minorul recunoa[te în totalitate s\vâr[irea faptei sub aspectul ini]iativei spon-
tane [i al asum\rii rolului infrac]ional, insistând totodat\, pe caracterul provocator
al conduitei p\r]ii v\t\mate – starea de ebrietate, precum [i agresiunea verbal\ (m-
a înjurat de mam\) [i fizic\ (a dat cu piciorul în câinele meu). Este interesant de
men]ionat c\, de[i minorul a r\spuns ini]ial prin agresivitate verbal\ (ce ai cu
câinele meu?), atitudine men]inut\ [i dup\ injuriile aduse de c\tre victim\ mamei
minorului, reac]ia agresiv\ de lovire a fost declan[at\ de sunetele scoase de câine
– Când câinele a început s\ latre, am lovit cu palma [i mi-am continuat drumul,
f\r\ s\ m\ mai intereseze ceva. În continuarea relat\rii, minorul a men]ionat c\
era prea nervos ca s\ se mai gândeasc\ la starea p\r]ii v\t\mate, cu toate c\ de
obicei nu-i bag\ în seam\ pe oamenii be]i [i îi evit\ pe cât posibil.
F. Analiza [i sinteza factorilor psihosociali ai conduitei generale
Din aceast\ perspectiv\ au fost contura]i în cadrul referatului de evaluare
presenten]ial, factorii psihosociali pozitivi ai conduitei generale, respectiv in-
hibitori ai comportamentului infrac]ional, contrabalansa]i de c\tre factorii negativi
ai conduitei, respectiv precipitatori ai comportamentului infrac]ional, dup\ cum
urmeaz\:
- Existen]a caracteristicilor personale care permit un nivel crescut de
adaptare [i integrare social\, precum [i disponibilitatea manifest\ c\tre
schimbarea atitudinal-comportamental\ în sensul controlului
agresivit\]ii;
- Suport emo]ional (mai ales din partea mamei) [i material din partea
familiei l\rgite asociat cu disponibilitatea acesteia pentru supravegherea
minorului (tat\l împreun\ cu rudele din partea acestuia);
- Încadrarea într-o form\ de înv\]\mânt asociat\ cu dorin]a de continuare
a studiilor [i de ob]inere a unei calific\ri profesionale;
- Lipsa antecedentelor penale;
- Temperament interiorizat [i impulsiv asociat cu predispozi]ia c\tre
reac]ii agresive ca r\spuns la provoc\ri;
- Existen]a problemelor de comunicare între p\rin]i [i p\rin]i-minor pe
fondul unui climat familial negativ caracterizat prin tensiuni, conflicte
[i violen]\;
- Diminuarea autorit\]ii parentale asociat\ cu agresivitatea tat\lui în
familie [i cu slaba implicare a mamei în reechilibrarea climatului
familial;
- Diminuarea controlului [i a supravegherii din partea p\rin]ilor;
- Sc\derea randamentului [colar cauzat\ în mare parte de absenteism;
78
TEORII DESPRE...
- Tendin]a de a frecventa un anturaj negativ din care fac parte [i tineri cu

antecedente penale, asociat cu gradul crescut de influen]abilitate al
minorului;
- Predispozi]ia spre consumul de alcool, înso]it sau nu de impulsivitate;
- Lipsa empatiei fa]\ de victim\ asociat\ cu reac]ii de etichetare [i
respingere a acesteia.
Pe baza analizei factorilor statici [i evolutivi care influen]eaz\ conduita ge-
neral\ a minorului se poate estima un risc crescut de a comite infrac]iuni de
acela[i gen [i un risc mediu pentru siguran]a public\.
G. Conturarea perspectivelor de reinser]ie social\
În consecin]\, ]inându-se cont de caracterul evolutiv al factorilor psihosociali,
cu relevan]\ asupra conduitei generale, au fost conturate perspective realiste
privind reinser]ia social\ a minorului, în acest caz acestea fiind legate de supra-
vegherea atent\ a minorului prin intermediul unui serviciu specializat în co-
laborare cu familia [i [coala. Obiectivele supravegherii trebuie s\ fie axate pe
urm\toarele aspecte:
- Controlul frecvent\rii cursurilor [colare;
- Controlul anturajului [i al petrecerii timpului liber.
- De asemenea, s-a considerat necesar ca în acela[i timp, minorul s\ fie
inclus în programe de asisten]\ psihosocial\ axate pe schimbarea
atitudinal-comportamental\ care s\ vizeze atingerea urm\toarelor
obiective :
- Înv\]area de tehnici de a rezista la presiuni externe [i alegerea unui
anturaj adecvat nevoilor minorului;
- Prevenirea [i controlul agresivit\]ii [i eventual, a consumului de
alcool;
- Con[tientizarea gravit\]ii faptelor [i din perspectiva victimei, precum
[i prevenirea recidivei.
Rezumat
În societatea contemporan\ violen]a a devenit o constant\ cotidian\ implicit\

fenomenului de criminalitate, problem\ asupra gravit\]ii c\reia se refer\ studiile
recente [i rapoartele speciali[tilor în domeniu. Devine tot mai îngrijor\tor faptul
c\ violen]a cu formele ei de manifestare a invadat mediul familial luând amploare
fenomenul de violen]\ domestic\ care afecteaz\ pe to]i membrii familiei de la
copii pân\ la persoanele vârstnice. Prezentul studiu eviden]iaz\ rela]ia coocurent\
dintre violen]a domestic\ [i abuzul asupra copilului definind astfel, violen]a în
familie care, în anumite situa]ii [i contexte, se poate constitui în factor de risc
criminogen, în general sau în factor de risc delincven]ional pentru minori. În
79
consecin]\, mediul familial pozitiv se asociaz\ factorilor protectivi sau inhibitori

ai conduitei delincven]ionale în rândul minorilor, în timp ce, mediul familial
negativ, în spe]\ conflictual, poate fi asociat, în anumite condi]ii, factorilor
precipitatori sau de risc delincven]ional pentru minori. Argumenta]ia studiului se
sprijin\ pe teoriile socializ\rii [i controlului social ar\tând c\ violen]a în familie
contribuie la deteriorarea climatului educativ familial care se îndep\rteaz\ vizibil
de la îndeplinirea func]iilor de socializare-educa]ie [i de control social.
Paradoxal, mediul familial este un spa]iu securizant caracterizat prin profunde
rela]ii afective [i totodat\, „cel mai activ centru de agresivitate”. A[a cum arat\
[i studiile recente familia se situeaz\ printre primele locuri în ceea ce prive[te
victimizarea [i revictimizarea copilului. Intensitatea agresivit\]ii intrafamiliale
fiind dificil de m\surat (ceea ce determin\ [i limitele cadrului metodologic al
lucr\rii) – manifest\rile sale constituind de foarte multe ori un secret bine p\zit
care se asociaz\ p\str\rii unei imagini pozitive a grupului familial – ne limit\m s\
exemplific\m printr-o analiz\ de caz sugestiv\ din perspectiva rela]iei dintre
violen]a în familie [i delincven]a juvenil\.
Cuvinte cheie: agresivitate uman\, violen]\ familial\, abuz asupra copilului,

victimizarea copilului, factori de risc delincven]ional.
Bibliografie
Abraham, P., Dersidan, E., 2004, Codul penal al României: comentat [i adnotat, Na]ional,
Bucure[ti.
Amza, T., 2002, Criminologie. Tratat de teorie [i politic\ crimonologic\, Lumina Lex,
Bucure[ti.
Butoi, T. (coord.), 2004, Victimologie. Curs universitar – perspectiva psihologiei victimale
asupra cuplului penal victim\-agresor, Editura Pinguin Book, Bucure[ti.
Constantin, M\d\lina, 2004, Maltratarea copilului între cunoa[tere [i interven]ie, Editura
Lumen.
Dragomirescu, V., 1976, Psihosociologia comportamentului deviant, Editura [tiin]ific\ [i
enciclopedic\, Bucure[ti.
Dublea A., [.a., 2005, Ghid de practici institu]ionale în instrumentarea cauzelor cu minori,
Asocia]ia Alternative Sociale, Ia[i.
Durnescu, I. (coord.), 2002, Manualul consilierului de reintegrare social\ [i supraveghere,
Ed. Themis, Funda]ia European\ „Nicolae Titulescu”, Filiala Craiova.
Ferréol, G., Neculau, A. (coord.), 2003, Violen]a. Aspecte psihosociale, Polirom, Ia[i.
Ferreol, G., Neculau, A., 2003, Violen]a. Aspecte psihosociale, Editura Polirom, Ia[i.
Foucault, M., 1995, A supraveghea [i a pedepsi, Editura Humanitas, Bucure[ti.
Gilly, M., Zazzo, R., 1976, Elev bun, elev slab, E.D.P., Bucure[ti.
Grecu, Florentina, R\dulescu, S., M., 2003, Delincven]a juvenil\ în societatea
contemporan\. Studiu comparativ între Statele Unite [i România, Lumina Lex,
Bucure[ti.
80
TEORII DESPRE...
Iacobu]\, Al. I., 2005, Criminologie, Editura Junimea, Ia[i.

Iancu, Stela, 2000, Psihologia [colarului. De ce merg unii elevi încrunta]i la [coal\?,
Editura Polirom, Ia[i.
Institutul Na]ional de Criminologie, 2004, “Studiu privind evaluarea aplic\rii unor
elemente de justi]ie restaurativ\ în România”, în Evaluarea sistemului de justi]ie
restaurativ\ în România, Editura Oscar Print, Bucure[ti, pp. 89-117.
Jinga, I., Negre], I., 1999, Familia, acest miracol în[el\tor, Editura Didactic\ [i
Pedagogic\, Bucure[ti.
Kierkus, C. A, Baer, D., 2002, “A social control explanation of the relationship between
family structure and delinquent behaviour”, în Canadian Journal of Criminology,
volumul 44, nr. 4, Ottawa, pp. 425-458.
Miftode, V. (coord.), 2002, Popula]ii vulnerabile [i fenomene de automarginalizare –
strategii de interven]ie [i efecte perverse, Lumen, Ia[i.
Miftode, V., 2003, Tratat de metodologie sociologic\. Tehnici de investiga]ie de teren.
Elaborarea proiectelor de interven]ie, Lumen, Ia[i.
Miftode, V., 2004, Sociologia popula]iilor vulnerabile. Teorie [i metod\, Editura Univer-
sit\]ii „Alexandru Ioan Cuza”, Ia[i.
Mitrofan Iolanda, 1989, Cuplul conjugal. Armonie [i dizarmonie, Editura [tiin]ific\ [i
enciclopedic\, Bucure[ti.
Mitrofan, Iolanda, Ciuperc\, C., 1998, Incursiuni în psihosociologia [i psihosexologia
familiei, Editura Press Mihaela., Bucure[ti.
Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T., 2000, Psihologie judiciar\, Casa de Editur\ [i
Pres\ „{ansa” S.R.L., Bucure[ti.
Muntean, A., Popescu, M., Popa, S., 2001, Victimele violen]ei domestice: copiii [i femeile,
Editura Eurostampa, Timi[oara.
Neam]u, Cristina, 2003, Devian]a [colar\. Ghid de interven]ie în cazul problemelor de
comportament ale elevilor, Polirom, Ia[i.
Neam]u, G. (coord.), Stan, D., 2005, Asisten]a social\. Studii [i aplica]ii, Editura Polirom,
Ia[i.
P\unescu, C., 1994, Agresivitatea [i condi]ia uman\, Editura Tehnic\, Bucure[ti.
Poledna, Sorina (coord), 2002, Modalit\]i de interven]ie psiho-social\ în activitatea de
proba]iune, Presa Universitar\ Clujean\.
Poledna, Sorina (coord.), 2004, Raport de cercetare. Comportamentul delincvent. Factori
de risc [i factori protectivi, Anul III, nr. 11 din 2004, E.D.P., R.A., Bucure[ti.
R\dulescu S., 2001, Sociologia vie]ii (intra)familiale: victime [i agresori, Editura Lumina
Lex, Bucure[ti.
R\dulescu, S., Banciu, D., 1990, Introducere în sociologia delincven]ei juvenile, Editura
Medical\, Bucure[ti.
R\dulescu, S.,Banciu, D., 1996, Sociologia crimei [i criminalit\]ii, Editura „{ansa”,
Bucure[ti.
R\[canu, R., 1994, Psihologia comportamentului deviant, Editura Universit\]ii,
Bucure[ti.
Rotariu, Noela, Rotariu, I., 2005, Violen]a domestic\ în drepul penal roman, Princeps
Edit, Ia[i.
81
Sandu, Maria, 2005, „Aspecte asisten]iale din perspectiva dezvolt\rii sistemului românesc
de proba]iune”, în Petru Ilu], Laura Nistor, Traian Rotariu, România social\.
Drumul schimb\rii [i al integr\rii europene, vol. III, EIKON, pp. 311-330.
Sandu, Maria, 2007, „Cercetarea criminologic\ între practica [i politica anticriminal\”, în
Revista de Cercetare [i Interven]ie Social\, volumul 19/2007, pp. 43-60.
St\nciulescu, Elisabeta, 1997, Sociologia educa]iei familiale, vol. I, Editura Polirom, Ia[i.
T\n\sescu, I., 2003, Criminologie. Agresologie. Victimologie. Detentologie, All Beck,
Bucure[ti.
*** Codul de procedur\ penal\, Editura All Beck, Bucure[ti.

*** Hot\rârea Guvernului nr. 1239 din 2000 privind aprobarea Regulamentului de
aplicare a dispozi]iilor OG 92 din 2000 pentru organizarea [i func]ionarea
serviciilor de reintegrare social\ [i supraveghere.
*** Legea nr. 217 din 2003 pentru prevenirea [i combaterea violen]ei în familie.
*** Legea nr. 294 din 2004 privind executarea pedepselor [i a m\surilor dispuse de
organele judiaciare în cursul procesului penal.
*** Ordonan]a Guvernului nr. 92 din 29 august 2000 privind organizarea [i func]ionarea
serviciilor de reintegrare social\ a infractorilor [i de supraveghere a sanc]iunilor
neprivative de libertate.
*** Legea nr. 129 din 20 martie 2002 pentru adoptarea [i modificarea OG 92/2000
pentru organizarea [i func]ionarea serviciilor de reintegrare social\ [i supraveghere.
*** Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele m\suri pentru asigurarea
protec]iei victimelor infrac]iunilor.
*** Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protec]ia [i promovarea
drepturilor copilului.
*** Legea nr. 301 din 28 iunie 2004 privind adoptarea noului Cod penal.
*** Legea nr. 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului din serviciile
de proba]iune.
*** Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea [i organizarea profesiei
de mediator.
82
Working together
Definirea serviciilor [i selectarea metodelor

de interven]ie social\ pentru copilul aflat
în dificultate în unit\]ile sanitare.
Provoc\ri [i limite
[Defining the services and selecting the methods
of intervention for children in difficulty
abandoned in medical units.
Challenges and limits]1
Social worker, Anca CLIVE}
Spitalul Clinic de Urgen]\ pentru Copii, Cluj-Napoca
Telefon: 0744-659315
Email: muslik4sky@yahoo.com
Abstract
The dynamics of the social work departments, among the pediatric hospitals,
have shown by their evolution and development, the importance of the holistic
perspective and of the systemic theory that can satisfy different needs of every
“child in difficulty”. In this context the relationship between the social worker
and his client can not be accomplished without contextualization and without
adapting the service to the hospitalized children, which are considered to be the
main beneficiaries. Most of the time, these children can not participate to the
dialogue that defines their services, because of their “development limits”, and
during this process it is a challenge to transform them into clients and difficult to
avoid the bad consequences for the child and his family. Many ethical dilemmas
derive from this perspective regarding the decisions we take in the name of the
children but also the importance of defining the social service and combining the
optimal social methods for the hospitalized child from the first day that assures
1
Lucrarea a fost prezentat\ la Conferin]a Na]ional\ „Nevoi, drepturi [i responsabilit\]i. Aspecte
etice [i juridice ale rela]iei profesionale cu persoanele aflate în dificultate”, Cluj-Napoca, 27
septembrie 2008, organizat\ de Universitatea „Babe[-Bolyai”
83
the safety, the stability and the harmony of the family environment ( the place
where the child will be discharged, after his medical recovery).
Keywords: social health, children in need, holistic perspective, ethical
dilemmas
Schimb\rile sociale, economice, demografice, [i politice au determinat
schimb\ri semnificative [i asupra domeniului actual de asisten]\ social\. Aceste
tendin]e au dat na[tere la noi provoc\ri dar [i la noi oportuni]\]i care s\ influen]eze
forma, con]inutul [i modul în care sunt puse în practic\ serviciile sociale spe-
cializate pentru copii afla]i în dificultate interna]i în sec]ii de pediatrie. Perioada
de spitalizare a unui copil poate determina condi]iile propice pierderii echilibrului
socio-emo]ional al familiei sale, cu consecin]e negative în mod special asupra
copilului, acesta fiind expus indiferen]ei, neglij\rii (de lung\ sau de scurt\ durat\),
relelor tratamente sau chiar abandonului paternal. Momentul în care când p\rin]ii
afl\ de starea medical\ grav\ a copilului lor devine un moment „înghe]at în timp”.
Ei experimenteaz\ o varietate de emo]ii [i sentimente, de la fric\ la mânie, de la
ner\bdare la u[urarea sufleteasc\ c\ exist\ un diagnostic [i un tratament. De
reac]iile lor emo]ionale la aceast\ veste [i de ac]iunile lor depinde definirea
serviciilor, a metodelor de asisten]\ social\ [i prin urmare recuperarea holistic\ a
copilului. Nu pu]ine au fost cazurile în care o familie pus\ în fa]a crizei create de
perioada de spitalizare prelungit\ a copilului [i-au pus problema abandonului sau
cel pu]in nu s-au mai interesat de starea copilului luni de zile. Astfel, copii
polispitaliza]i devin „nedori]ii”, stârnind compasiunea asistentelor medicale, care
încearc\ s\ le men]in\ un nivel minim de dezvoltare a abilit\]ilor sociale. Dup\
Muntean (2006, p.196) rela]iile dintre p\rin]i [i copii „se construiesc gradual” [i
ata[amentul sau leg\tura afectiv\ dintre „copil [i îngrijitor” sau „figura de ata-
[ament” (Bowlby,1988, p.) sunt vitale pentru dezvoltarea lor. Chiar [i „o perioad\
scurt\ de internare într-o sec]ie de pediatrie poate fi tulbur\toare” (Papalia, Wen-
dkos, 1992, p. 166) mai ales pentru copii de pân\ la 3 ani, [tiind c\ ata[amemtul
devine activ „dup\ 6 luni” (Muntean, 2006, p.196). Prezen]a p\rin]ilor în via]a de
familie este benefic\ procesului de „comunicare social\ [i psihic\ cu copii”
(Croitor, 2006, p.144) iar calitatatea acestora determin\ calitatea procesului de
dezvoltare a abilit\]ilor sociale. Dac\ nu primesc aten]ie [i servicii specializate de
la cei care sunt reponsabili de îngrijirea lor medical\, social\ [i emo]ional\,
reac]iile lor cognitive [i sociale pot fi afectate pân\ la externarea din unitatea
sanitar\. De aceea, serviciile trebuie s\ fie specializate pe nevoile clientului, s\
]in\ cont de complexul circumtan]elor, a evenimentelor, a culturii [i a familiei
fiec\rui copil internat. Totu[i, ce se întâmpl\ atunci când copilul provine dintr-o
familie disfunc]ional\ [i aceasta are nevoie de ajutor? Este el un actor activ în
procesul de luare a deciziilor atunci când vârsta îi permite s\ fac\ o alegere?
Contextul familial al acestui copil este unul neclar [i instabil, unde dreptul lor de
exprimare este oprimat chiar înainte de a fi pus în discu]ie. În astfel de condi]ii,
ceilal]i „adul]i” din afara familiei, hot\r\sc soarta lui: un copil bolnav, neglijat,
abandonat, uitat... Dar oare, cine are interes [i curaj s\ asculte opinia copilului?
84
DIN EXPERIEN}A PRACTICIENILOR
Asisten]a social\ în unit\]ile sanitare
A[a cum pacea dintr-o ]ar\ nu reprezint\ numai absen]a r\zboiului, la fel nici
s\n\tatea unui individ nu este simpla absen]a a bolii. Defin]ia complex\ a s\n\t\]ii
a fost aprobat\ oficial de c\tre Organiza]ia S\n\t\]ii Mondiale în 1946, care a
subliniat dimensiunile diverse ale s\n\t\]ii: emo]ional\, intelectual\, fizic\, social\
[i spiritual\. Atunci când o dimensiune este afectat\ cel mai probabil [i celelalte
au de suferit iar în cazul unui copil bolnav aflat în dificultate cel mai adesea
familia întreag\ a acestuia este afectat\. Dimensiunea s\n\t\]ii sociale reprezint\
abilitatea de a îndeplini rolul social, mai întâi desemnat [i apoi asumat, de a se
bucura, de a-l cultiva [i de a-l dezvolta prin rela]ii cu persoane semnificative.
Astfel, ob]inerea s\n\ta]ii sociale presupune confirmare, comunicare, privilegii,
responsabilit\]i, drepturi, obliga]ii dar [i riscuri. În cazul unui copil acesta î[i
asum\ aceste riscuri în mod incon[tient [i atunci când acesta este expus aban-
donului într-o unitatea sanitar\ îi este amenin]at\ identitatea [i s\n\tatea social\: el
nu mai are rolul social de copil în raport cu p\rin]ii s\i ci devine un „orfan uitat”,
„un copil abandonat”. Deoarece „interac]iunile familiale influen]eaz\ fiecare
individ, influen]a resim]indu-se în comportament” ({erban, 2006, p.37), atunci
când acestea sisteaz\ într-un mod brusc, consecin]ele asupra bun\st\rii emo]ionale,
fiziologice [i sociale ale copilului pot fi chiar ireversibile. Perspectiv\ holistic\
care sus]ine „ireductibilitatea întregului la suma p\r]ilor” (Marcu, 2000), poate fi
aplicat\ în în]elegerea unei familii, în perceperea s\n\t\]ii unui copil, în bun\starea
clien]ilor direc]i [i indirec]i, în rezultatele cooper\rii dintre personalul medical [i
personalul din serviciul de asisten]\ social\. Tot aceast\ perspectiv\ sus]ine ideea
c\ atunci când o dimensiune a vie]ii unui copil este periclitat\ de anumi]i factori
nocivi (din punctul de vedere al consecin]elor lor) atunci s\ fim preg\ti]i s\
ac]ion\m atât asupra sistemului direct afectat cât [i asupra celorlalte care suport\
schimb\ri negative. Cu alte cuvinte, sistemul „familie” reprezint\ mai mult decât
persoanele care îl compun, iar „modific\rile/schimb\rile realizate într-o com-
ponent\ a sistemului vor produce modific\ri/schimb\ri” (Buzducea, 2005, p.135)
la nivelul celorlalte componente/persoane. Aportul familiei la recuperarea me-
dical\ [i social\ este esen]ial iar „evaluarea familiei este necesar\ pentru a avea o
imagine de ansamblu a func]ion\rii familiei ca grup, cât [i pentru a evalua mo-
dalit\]ile în care familia poate fi implicat\”(Alexandru, 2007, p.90) activ în
procesul recuperator. De aceea atunci când apare o criz\, un sistem familial deschis
se poate închide, poate deveni disfunc]ional sau dimpotriv\ o criz\ poate înt\ri
subsistemele unei familii. De cele mai multe ori în urma intern\rii în pediatrie
asistentul social nu dispune preluarea din familie a copilului, [i deoarece „]inta”
diverselor servicii oferite este bun\starea copilului, atunci aceasta trebuie per-
ceput\ ca bun\starea întregii familii sau a persoanei care îl îngrije[te, f\r\ îns\ ca
nevoile copiilor [i cele ale p\rin]ilor lor s\ fie identice: „copii nu sunt doar o
extensie a celor care îi îngrijesc, ci sunt indivizi distinc]i cu propriile drepturi”
(Schaffer, 2005, p.25).
85
Rolul asistentului social în sec]iile de pediatrie
Argumentele prezentate mai sus au avut ca scop sublinierea importan]ei

asisten]ei sociale preventive, constructive, principiu care justific\ în mod legitim
[i încurajeaz\ existen]a serviciilor de asisten]\ social\ în unit\]ile sanitare pe-
diatrice. Astfel, provocarea vine din analizarea rolului asistentului social în uni-
t\]ile sanitare, pentru a preveni abandonului copiilor atunci când ace[tia sunt
interna]i în sec]iile de pediatrie, din definirea (sintagma „definirea serviciilor”
trebuie în]eleas\ în sens larg, în încercarea de contextualizare a serviciilor în
func]ie de mediul de practic\ - fiecare sec]ie de pediatrie este diferit\ [i în func]ie
de fiecare caz în parte) selectarea [i apoi combinarea serviciior [i a metdelor
utilizate de acesta. În tabelul 1 sunt prezentate teoriile [i metodele de interven]ie
pe baza c\rora se ofer\ serviciile clien]ilor direc]i [i indirec]i:
- utilizarea metodei de interven]ie în criz\ presupune suprinderea diferitelor
dimensiuni ale „crizei” din perspectiva holistic\; doar „stând aproape de
clien]i” (Rose, 2004, p.104), aflând nevoile lor cele mai critice [i cele mai
urgente se poate ajunge la diferen]ierea net\ între serviciile sociale spe-
cializate [i personalizate i cele care sunt oferite f\r\ un process de adaptare
la nevoile specific ale clientului.
- strategiile de empowerment se îmbin\ cu metoda centr\rii pe sarcin\ (mai
ales când sprijinim mamele copiilor s\ intre în legalitate cu actele de
identitate proprii [i apoi cu actele de identitate pentru copii - stabilim
responsabilit\]i [i sarcini împreun\ pentru ca la urm\torul copil s\ cunoasc\
procesul de înregistrare [i de întocmire a certificatului de na[tere), în ve-
derea evit\rii situa]iei de dependen]\ social\ fa]\ de serviciul de asisten]\
social\. Clien]ii direc]i -copiii- [i cei indirec]i – p\rin]ii [i familia acestora
- sunt sprijini]i în luarea deciziilor, dar nu li se ofer\ solu]ii. Atribuirea unui
rol duce la împuternicire [i a insista asupra rolurilor [i sarcinilor, atât ale
asistentului social cât [i ale clientului, determin\ implicarea activ\ a acestora
din urm\, motiva]i de faptul c\ sunt agen]i ai schimb\rii. Deci împu-
ternicirea copilului [i a familiei sale este o modalitate de a defini serviciul
„a-i înv\]a s\ se ajute” s\-[i rezolve problemele prin simpla valorificare a
poten]ialului de care dispun.
- Teoria sistemic\ pune baza serviciilor de consiliere a copiilor [i a p\rin]ilor
în dificultate, evaluând familia ca sistem (deschis sau închis), evaluând
nevoile copilului [i a celorlalte subsisteme care îl pot afecta sau ajuta.
86
Teorii la baza practicii Perspectiva holistică
Teoria sistemică
Strategii de empowerment
Metode de intervenţie Intervenţia în criză
socială Metoda centrării pe sarcină
Servicii oferite - Consiliere copii şi părinţi
- Oferirea de supor emoţional pentru familia copilului internat
- Acomodare la procedurile şi tratamentul medical şi la cerinţele unităţii
sanitare (de ex.: în lipsa certificatului de naştere al copilului trebuie
semnată o declaraţie de către un părinte pentru a justifica lispa acestuia)
- Mediere şi menţinerea comunicării între echipa medicală şi părinţi şi
între alte instituţii şi părinţii copilului.
- Împuternicirea şi creşterea nivelului de echilibru socio-emoţional şi de
independenţă al întregii familii.
Tabel 1. Teorii, metode, servicii - asisten]\ social\ în sec]iile de pediatrie
Serviciile oferite deriv\ din rolurile asistentului social pe care le are prev\zute
în fisa postului dar si din nevoile specifice ale clientului. Astfel, ne confrunt\m cu
provocarea de a pune la dispozi]ie servicii personalizate, care vor fi mai pu]in
m\rul discordiei în disputele reglement\rilor legislative dar în acela[i timp vor
prezenta un grad mai mare de risc.
Copilul aflat în dificultate internat în unit\]i sanitare
Calitatea din prisma serviciilor sociale prezint\ o not\ specific\ enun]at\ de

leg\tura existent\ între caracteristicile serviciului [i satisfac]ia beneficiarilor: un
serviciu este de calitate în m\sura în care acesta sprijin\ calitatea vie]ii be-
neficiarilor. (Burton, Kellaway, 1998, p.19). Dar, cum se pot ob]ine servicii sociale
de calitate în domeniul asisten]ei sociale, un domeniu ce este confundat [i uneori
identificat cu pilda samariteanului, cu lipsa de fonduri, cu victima sistemului
politic [i economic sau cu domeniul unde „oferim ce avem” f\r\ preten]ii de
calitate. Cum se pot oferi servicii de asisten]\ social\ copiilor, o categorie de
87
clien]i a c\rui nivel de satisfac]ie este dificil de evaluat? A presupune [i a în]elege

o rela]ie simpl\ între un client [i un asistent social cere în prealabil r\spunsul la
multe întreb\ri cu privire la client iar aflarea identit\]ii clientului nu este în mod
sigur un demers facil în cazul unui copil abandonat sau p\r\sit. [i din cauza
acestor elemente necunoscute rela]ia dintre un asistent social [i clientul-copil,
este întotdeauna unic\. Aceasta implic\ un sistem [i o istorie proprie, ambii având
propriile lor caracteristici obiective sau subiective. În final, rela]ia î[i va cl\di
fundamentul pe calitatea presta]iei, cercetarea inova]iei [i pe gradul de implicare
din partea actorilor direc]i în dialogul definirii serviciilor sociale. Totu[i, în acest
context al serviciilor sociale mul]i beneficiarii pot manifesta „dizabilit\]i emo-
]ionale” (sentimente de fric\, team\, alienare, singur\tate, disperare, stress cronic
etc.), dizabilit\]i psihice sau fizice care „le rezerv\ un loc” în grupurile persoanelor
vulnerabile [i defavorizate. Astfel, teoria rela]iilor dintre asistentul social [i client
nu poate fi aplicat\ de exemplu, f\r\ contextualizare [i adaptare, la copii care sunt
considera]i „clien]ii institu]iilor” dar care nu pot s\ participe la dialogul mai sus
men]ionat din cauza unor limit\ri legate de dezvoltarea lor ceea ce îngreuneaz\
procesul trasform\rii ideii de client (de exemplu într-o sec]ie pediatric\ sau într-
un centru maternal, copiii mici nu pot fi considera]i clien]i clasici iar în definirea
serviciilor lor se ]ine cont de nivelul de satisfac]ie al mamelor) [i sintagma
„satisfacerea clietului-copil” devine realitate în domeniul social prin mult\ cer-
cetare, inova]ie [i ingeniozitate. Starea de s\n\tate a copilului afecteaz\ starea
familiei indiferent de reac]ia pozitiv\, protectiv\ sau cea negativ\, del\s\toarea a
acesteia, care se resfrânge într-un cerc vicios înapoi asupra copilului. Pentru a
putea în]elege provoc\rile [i dilemele etice care apar în selectarea serviciilor [i a
metodelor de interven]ie social\ pentru copilul în dificultate internat în pediatrii
este necesar\ cel pu]in o perspectiv\ de ansamblu asupra schimb\rilor de men-
talitate: ce a însemnat un copil în trecut [i ce înseamn\ acum, ce drepturi au ace[tia
[i dac\ aceste drepturi le-a schimbat radical statutul [i deci le-a influen]at nivelul
de bun\stare. În secolul XV copiii existau pentru adul]i, fiind o extensie a acestora,
„ni[te adul]i în miniatur\” (Schaffer, 2005, p.20) care nu erau percepu]i ca per-
soane autonome sau cu drept de opinie. De la felul în care erau îmbr\ca]i (hainele
copiilor nu se deosebeau ca stil de cele ale adul]ilor ci doar prin m\rime), pân\ la
felul în care erau folosi]i, exploata]i prin munc\, sau chiar vându]i, copiilor nu li
s-au recunoscut nevoile speciale de protec]ie [i de implicare. Îns\ trecutul nu ne
intereseaz\ decât în m\sura în care putem explica anumite e[ecuri ale prezentului
[i ne arat\ ce s\ evit\m în viitor pentru a îmbun\t\]i sistemul de servicii sociale
destinat copiilor în dificultate. O perpectiv\ mai constructiv\ este aceasta: ce
putem schimba? ce putem face diferit în viitor? Particularizând întrebarea la
subiectul lucr\rii de fa]\ ne putem întreba „ce putem face acum pentru a avea
servicii sociale de calitate pentru copii afla]i în dificultate interna]i în unit\]ile
sanitare?” Formularea de r\spunsuri [i propuneri eficiente la aceast\ provocare
presupune în]elegerea sensului drepturilor copiilor [i a dilemelor etice ce deriv\
din respectarea [i promovarea lor. Ideea drepturilor copiilor este de data recent\
88
iar pe m\sur\ ce copiii au început s\ fie recunoscu]i ca persoane în proces de

dezvoltare [i nu „în miniatur\”, nevoile lor au devenit clar definite [i din punct de
vedere legislativ transformate în drepturi.
Respectarea drepturilor copilului a devenit o prioritate pe agenda politic\ a
României, declarat\ oficial prin adoptarea Conven]iei ONU cu privire la Drep-
turile Copilului în 1989. Conform acestei conven]ii rolul pentru protec]ia [i
ocrotirea copilului este conferit familiei care este sus]inut\ de comunitatea în care
tr\ie[te, [i doar în faz\ final\ intervin institu]iile [i organiza]iile specializate prin
m\suri de protec]ie speciale în cazul în care cre[terea [i dezvoltarea copilului în
cadrul familiei sale este grav periclitat\. Drepturile copilului a[a cum sunt enun]ate
în Conven]ie pot fi împ\r]ite în dou\ mari categorii:
- drepturi care le definesc statutul de persoane autonome: art. 6- dreptul la
via]\, art. 12- dreptul de a-[i exprima liber opinia asupra oric\rei probleme
care îl prive[te, art.13, dreptul la libertatea de exprimare, art. 15- libertatea
de asociere, etc. Important este [i dreptul copilului de a depune singur
plângeri referitoare la înc\lcarea drepturilor sale fundamentale fiind in-
format asupra drepturilor sale precum [i asupra modalit\]ilor de exercitare
a acestora.
- drepturi care cer statelor ca prin ac]iunile lor [i prin legisla]ii care le adopt\
s\ protejeze [i s\ apere copiidin cauza st\rii lor accentuate de dependen]\,
de vulnerabilitate: art. 2- respectarea [i garantarea drepturilor, art.4- apli-
carea drepturilor recunoscute, art. 7- aplicarea dreptului la un nume, o
cet\]enie, art. 8- dreptul de a-[i p\stra identitatea, art.9- evitarea separ\rii de
p\rin]i, art.11- combaterea ac]iunilor ilegale de transferare [i de împiedicare
a reîntoarcerii copiilor în/din str\in\tate, art. 17-asigurarea accesului co-
pilului la informa]ie, art. 19 – m\suri împotriva oric\ror forme de violen]\
etc.
Acela[i „paradox” între drepturile care presupun protec]ia copilului [i drep-
turile care implic\ participarea lor la demersuri, evenimente sau ac]iuni care îi
afecteaz\, se poate observa [i în Legea 272 din 2004. Defini]ia a ceea ce înseamn\
un copil se aseam\n\ cu cea din Conven]ie: „copilul este persoan\ care nu a
împlinit vârsta de 18 ani [i nu a dobândit capacitatea deplin\ de exerci]iu, în
condi]iile legii”. Articolul 6 prevede c\ aceste drepturi sunt garantate prin „pro-
movarea cu prioritate a interesului superior al copilului”, „prin ascultarea opiniei
copilului [i luarea în considerare a acesteia, ]inând cont de vârsta [i de gradul s\u
de maturitate” dar în acela[i timp din anchetele sociale realizate de asisten]ii
sociali de la domiciliul copilului, opinia acestuia nu este consemnat\ sau clar
definit\ pentru a putea ]ine cont de p\rerea acestuia. Totu[i, oricât de clar\ este
legisla]ia care define[te ceea ce înseamn\ un copil sau oricât de logice ar p\rea
metodele, principiile [i tehnicile formulate de c\tre adul]ii care îl îngrijesc, nu
putem s\ nu ne întreb\m dac\ aceste demersuri încearc\ s\ limiteze dreptul de
89
exprimare al copilului, dreptul la o opinie, puterea de a ac]iona, la un set de

circumstan]e care stabilesc standarde generale pentru cazurile sociale, când de
fapt toate cazurile sunt unice [i calitatea vie]ii copilului este fluctuant\ [i depinde
de factori [i de circumstan]e diferite.
Provoc\ri [i limite ale asistentului social – dileme etice
Dilemele etice ce deriv\ din acest proces au leg\tur\ cu leg\tura controversat\

dintre autoritatea unui adult de a lua decizii pentru sau în numele unui copill [i a
respecta dreptul acestuia de a-[i exprima opinia [i de a o lua în considerare a[a
cum cere actul legislativ:
- Cât de etic este s\ externezi un copil f\r\ s\ te intereseze mediul familial
unde ajunge?
- Siguran]a copilului „primeaz\” în fa]a altor drepturi (de ex. dreptul s\u
de a locui cu p\rin]ii s\i)!
- Legea îi denume[te „minori” în încercarea de a-i proteja dar oare copii
nu devin mai vulnerabili tocmai datorit\ acestui statut?
Transformarea elementelor valorice ce compun bun\starea unui copil în tipare
standardizate, pot limita identificarea complexit\]ii factorilor care ar putea duce
la îmbun\t\]irea vietii unui copil aflat în dificultate, dac\ nu sunt formulate [i
definite corect. Aceste dileme etice vor r\mâne provoc\ri de viitor deoarece copii
vor fi considera]i ca [i acum persoane cu nevoi speciale de protec]ie dar în acela[i
timp statele vor încerca garantarea dreptului lor de se exprima liber. Studiul de
caz prezentat va sublinia provoc\rile [i dificult\]ile întâmpinate de c\tre asistentul
social în vederea împlinirii nevoilor dar [i a exercit\rii drepturilor copilului aflat
în dificultate, cazuri care au fost percepute prin prisma familiei, contextului [i a
culturii din care face parte.
Studiu de caz
Descrierea identit\]ii asistatului (identitatea cazului)
Descrierea sistemului client: Numele copilului: A.M.I., Gen: feminin, Data

na[terii: 14 aprilie 1999. Copilul a fost internat în sectia Unitatea de Primire în
Urgen]\ din cadrul Spitalului Clinic de Copii Cluj-Napoca, la data de 02.04.2008,
pezentând urmele unei agresiuni fizice, fiind `nso]it\ de o M.M. (bunica fetei).
Prezentarea problemelor (perspectiva clientului [i cea a asistentului social):
90
Perspectiva clientei: În momentul în care feti]a a iesit din com\, speriat\ [i

nerecunoscând locul unde se afl\ (UPU, Cluj), a început s\ strige speriat\ c\
„mama M.” (mama vitreg\) a fost cea care i-a f\cut du[ cu ap\ rece [i a b\tut-o
(feti]a a fost auzit\ de c\tre medicul curant [i de c\tre infirmiere prezente). Totu[i,
dup\ ce bunica vitreg\ care a înso]it feti]a la Cluj, a putut s\ o viziteze, fetita [i-a
schimbat „total povestea” [i nu mai recuno[tea nimic din ceea ce afirmase ini]ial.
Mai mult, ca „s\ conving\” medicii [i asisten]ii sociali c\ rela]iile sale cu familia
mamei vitrege sunt „foarte bune”, pe perioada intern\rii în spital, feti]a a început
s\ ]in\ un jurnal în care „a scris povestea vietii ei” [i s\ deseneze inimi care s\ ne
arate natura sentimentelor ei fa]\ de mama sa vitreg\ [i fa]\ de „bunic\” (nu am
aflat pân\ la acest moment dac\ aceat\ ini]iativ\ a fost a feti]ei sau a fost o
propunere a bunicii vitrege”). Din perspectiva fetei nu exista o problem\ real\, ea
fiind cea vinovat\ (ca [i în trecut când a c\zut cu rolele, când a c\zut din dud etc)
c\ a alunecat în baie.
Perspectiva asistentului social asupra problemelor clientei în cauz\ s-a conturat
în jurul urm\toarelor trei dimensiuni:
- situa]ia incert\ a familiei feti]ei – P\rin]ii feti]ei, tat\l P.V. [i mama A.I. sunt
desp\r]iti de când feti]a avea 3 ani. La pu]in timp dup\ aceasta mama a plecat în
Ungaria, (unde s-a rec\s\torit [i mai are 3 copii) iar tat\l a plecat în ianuarie 2008
în Spania pentru a lucra temporar. În urma acestor evenimente, locuin]a actual\ a
feti]ei a devenit familia mamei vitrege P.M. (concubina tat\lui s\u plecat în
Spania), bunica vitreg\ [i al]i 2 fra]i ai mamei vitrege, dar f\r\ s\ existe un act
legal care s\ dea dreptul acestei familii s\ o îngrijeasc\ pe feti]\ (plasament sau
adop]ie).
- semnele unei agresiuni fizice asupra feti]ei –semnele agresiunii fizice erau
pe mâini, picioare, spate, burt\- acestea erau dovezile clare c\ A.M.I. nu beneficia
de un climat familial optim în familia în care a fost „plasat\” de c\tre tat\l acesteia.
- rezultate din ce în ce mai slabe la [coal\ – A.M.I. frecventeaz\ cursurile
unei [coli din Zal\u unde a ob]inut calificativele foarte bune, mai pu]in în ultimele
2 s\ptamâni, înainte de internarea feti]ei în spital, înv\]\toare fiind cea care a
observat [i schimb\ri de comportament [i de atitudine la feti]\ (oboseal\, a]ipea la
ore, nu mai reu[ea s\ ob]in\ calificative bune la teste, se enerva foarte repede pe
colegi etc.).
Copilul î[i folose[te propriile resurse pentru a supravie]ui [i pentru a face fa]\
cât poate de bine haosului zilnic, lipsei de siguran]\, indiferen]ei, respingerii prin
negarea existen]ei unei probleme fa]\ de persoane „str\ine” familiei în care aceasta
se afl\.
Specificarea problemei aupra c\rora s-a lucrat în procesul de asistare social\
– abuz fizic [i emo]ional. Copilul a fost transferat de la Spitalul Zal\u la Unitatea
de Primire în Urgen]\ din cadrul Spitalului Clinic de Copii Cluj-Napoca, la data
91
de 02.04.2008, cu diagnosticul de com\ gr I, prezentând semnele unei agresiuni

fizice, cu politraumatisme prin agesiune, suspect de TCC gr.0, fiind înso]it\ de
numita M.M, care mai apoi este identificat\ de feti]\ ca fiind „bunica vitreg\”.
Concluziile medicilor de la cele dou\ sec]ii de pediatrie au fost clare: este vorba
despre un abuz fizic, provocat de catre o persoana din anturajul copilului (urmele
degetelor pe corp, un traumatism nazal produs prin lovire cu un corp dur, vân\t\i
pe abdomen [i pe spate pe linia coloanei vertebrale etc.). Prin urmare, problema
specific\ asupra c\reia s-a axat procesul de asistare social\ a fost abuzul fizic [i
emo]ional la care era supus\ feti]a în familia în care se afla, caz în care este
necesar\ preluarea persoanei abuzate din mediul în care abuzatorul/agresorul are
autoritate.
Istoria problemei
Circumstan]ele în care s-a recurs la asisten]a social\. Copilul a fost transferat

de la Spitalul Zal\u la Unitatea de Primire în Urgen]\ din cadrul Spitalului Clinic
de Copii Cluj-Napoca, la data de 02.04.2008. Fiind vorba despre un abuz fizic
medicii au sesizat Serviciul de Asisten]\ Social\, prilej cu care asistentul social s-
a prezentat la sec]ie pentru un prim contact cu bunica vitreg\, care era internat\
împreun\ cu copilul s\u. Dup\ culegerea tuturor informa]iilor pe partea medical\
(respectiv analiza documentelor), s-a început un prim interviu cu bunica vitreg\ [i
apoi un interviu cu feti]a.
Eforturile anterioare ale clientului. Din [edin]ele de consiliere cu feti]a, a
c\ror scop a fost cl\direa încrederii în asistentul social, am aflat c\ în urm\ cu
prox. 3 luni, feti]a dup\ ce a fost „pedepsit\” de c\tre mama vitreg\ a fugit de
acas\, dar pentru c\ nu [tia unde s\ mearg\, a apelat la o m\tus\ de-a sa din partea
mamei din Zal\u, care a convins-o dup\ cateva ore s\ se reîntoarc\ „acas\”.
Deoarece feti]a a fost foarte aten]\ în detaliile oferite – desigur de teama
amenin]\rilor venite din partea mamei [i bunicii vitrege, nu am putut descoperi
alte eforturi ale clientei de a ie[i din acel mediu disfunc]ional sau persoana care o
agreseaz\ fizic.
Evaluarea ini]ial\ – capacit\]i, resurse, caracteristici, nevoi, sl\biciuni
Subsistemul individual
Caracteristici fizice, biologice. Clienta A.M.I. prezenta numeroase semne de
v\t\mare pe tot corpul, (bunica punea aceasta sensibilitate pe seama unei mal-
forma]ii cu care s-a n\scut la ficat), semne care au reprezentat principalul motiv
de suspiciune a unui abuz fizic, [i preg\tirea unei interven]ii pentru a prelua
copilul din aceast\ „familie”.
92
Caracteristici mentale, cognitive. Feti]a prezenta rezultate bune la scoala [i

abilit\]i bune de rela]ionare la colegi [i la înva]\toare. Chiar [i atunci când a fost
pus\ în situa]ia de a vorbi numai ea cu asistentul social, feti]a [i-a men]inut
„povestea” cu o claritate [i o fermitate mai rar întâlnit\ la un copil de vârsta ei.
Caracteristici motiva]ional-emo]ionale. Feti]a în urma experien]elor [i în urma
rela]iilor dezvoltate cu familia [i cu prietenii prezent\ stima de sine redus\,
sentimente de ru[ine [i vinov\]ie, neîncredere [i team\, comportamente u[or
agresive, comportamente „de evadare”, tulbur\ri de somn, fobii [i tulbur\ri de
alimenta]ie.
Experien]e anterioare de via]\. Experien]ele anterioare al feti]ei au marcat-o [i
[i-a creat imaginea [i chiar identitatea în jurul sintagmei de copil „p\r\sit”, („mama
mea nu m\ iube[te c\ m-a l\sat când aveam numai 3 ani”, „eu o am doar pe bunica
[i pe mama Mihaela”) [i comportamentul [i atitudinea mamei [i a tat\lui au afectat-
o foarte tare. În acela[i timp, a r\mas în feti]\, senitmentul [i dorin]a întâlnit\ la
orice copil, de a avea o familie. Unul din motivele pentru care feti]a nu vroia s\
recunoasc\ abuzul a fost [i pentru c\ o dat\ cu aceast\ recunoa[tere, ea r\mânea
„f\r\ familie”.
Nevoile individului. Nevoile clientei cele mai urgente vizau siguran]a [i pro-
tec]ie ei care dac\ nu erau împlinite puteau afecta viitorul [i personalitatea ei pe
termen lung. O alt\ nevoie care deriv\ din privarea acestor nevoi pân\ la momentul
în care cazul a fost sesizat Serviciului, este cea de consiliere a feti]ei cu privire la
abuzul fizic suferit. Mai apoi, urmau s\ fie îndeplinite, nevoia ei de reintegrare
social\ (la [coal\) [i posibilitatea de a relua leg\tura cu mama ei natural\.
Subsistemul familial [i interpersonal

Rela]iile cu familia, prieteni, cu persoane resurs\, conflicte interpersonale.
P\rin]ii feti]ei, tat\l P.V. [i mama A.I. sunt desp\r]iti de când feti]a avea 3 ani. La
pu]in timp dup\ aceasta mama a plecat în Ungaria, (unde s-a rec\s\torit [i mai are
3 copii) [i tat\l a plecat în ianuarie 2008 în Spania pentru a lucra temporar. Deci,
rela]iile feti]ei cu tat\l s\u erau slabe [i vorbeau foarte rar la telefon, când acesta
suna acas\, iar cu mama sa nu mai vorbise de aprox 2 ani. La prima vedere, o
persoan\-resur\ pentru feti]\ p\rea s\ fie bunica vitreg\, care a stat cu feti]a în
spital în luna februarie [i în luna aprilie, dar apoi s-a dovedit c\ aceasta o abuza [i
o [antaja emo]ional, pentru ca feti]a s\ nu m\rturiseasc\ nimic din ceea ce i s-a
întâmplat. Tot de la feti]\ am aflat, c\ adevarata ei persoan\ resurs\ era o colega de
la [coal\ cu care obi[nuia s\-[i scrie temele de [coal\ împreun\ [i s\ petreac\
timpul liber.
A[tept\ri de rol. Feti]a de[i se sim]ea p\r\sit\ avea disponibilitatea [i dorin]a de
a-[i îndeplini rolul de fiic\ [i de sor\ chiar [i în aceast\ familie disfunc]ional\,
chiar în aceste circumstan]e în care era abuzat\ fizic. Aceste sentimente care
93
duceau la îndeplinirea acestui rol erau mai puternice decât con[tientizarea efectelor
negative ale violen]ei la care era supus\. Din acest caz putem deduce cât de
important este pentru un copil integritatea s\n\t\]ii sociale [i împlinirea rolului
social, încât A.M.I a fost gata s\ o sacrifice pe cea cea fizic\.
Date privind situa]ie financiar\. Familia care a primit-o pe feti]\ dispunea de
un apartament de 2 camere în care uneori st\teau [i 6 persoane. Nici mama
vitreg\, nici bunica nu lucrau, ci primeau resurse de la tat\l feti]ei din Spania [i de
la fra]ii mamei vitrege.
Subsistemul organiza]ional
Rela]iile cu institu]iile, organiza]iile [i comunit\]ile. În cazul acestei cliente nu
se poate vorbi decât de rela]iile sale cu [coala, colegi [i înv\]\toare, care erau în
general, rela]ii bune, pân\ când înv\]\toarea a sesizat comportamentul [i atutidinea
del\s\toare [i oboseala feti]ei pe care le manifesta la ore. Alte rela]ii al feti]ei cu
alte institu]ii sau organiza]ii nu au fost posibile din cauza amenin]\rilor pe care le
primea în familia „adoptiv\”.
Subsistemul mediului ecologic

Influen]a mediului climatic, reliefului, mediului de reziden]\, cartier, locuin]ei,
vecini]\]ii. Influen]a mediului [i a locuin]ei sunt legate tot de consecin]ele abuzului
fizic care au fost men]ionate mai sus.
Definirea problemei centrale [i a direc]iilor de ac]iune
Stabilirea factorilor care au influen]at apari]ia/rezolvarea problemei. Com-

portamentul [i atitudinea violen]\ [i de [antaj emo]ional al mamei [i bunicii vitrege,
pe de o parte, cât [i indiferen]a tat\lui natural pe de alt\ parte au contribuit la
apari]ia problemei. Nesatisfacerea nevoilor de baz\ emo]ionale, disciplin\ ne-
adecvat\, familia disfunc]ional\, sunt factorii care au perturbat imaginea de sine a
feti]ei.
Prezentarea factorilor care au ac]ionat ca resurse ale procesului de asisten]\.
Factorii care au ac]ionat ca o resurs\ în procesul de asistare social\ au fost
urm\torii:
- faptul c\ atunci când feti]a s-a trezit din com\ a recunoscut cine era
agresorul;
- colaborarea cu speciali[tii din sistemul sanitar a fost un punct forte:
ace[tia ne-au pus la dispozi]ie infoma]ii din fi[a medical\, ne-au oferit
dovezi cu privire la abuzul fizic, ne-au oferit sal\ pentru consilierea
feti]ei, etc.
- colaborarea cu institu]ia de protec]ie a copilului de la domiciliul feti]ei;
- faptul c\ bunica nu a plecat pe ascuns cu feti]a din spital.
94
Conexiunile dintre problema aleas\ [i celelalte probleme. Implicatiile unui

abuz fizic [i psihic au determinat la A.M.I. apari]ia unor probleme compor-
tamentale [i emo]ionale, incluzând tulbur\ri de ata[ament, lipsa sensibilit\]ii
sociale [i a empatiei, agresivitate cu cei de aceea[i vârst\, emo]ii estompate. În
aceast\ perioad\ de pre-adolescen]\, copiii încep s\ devin\ din ce în ce mai
independen]i, s\-[i în[u[easc\ unele reguli sociale, de asemenea este perioada
întâlnirilor cu limitele lumii înconjur\toare [i a limitele proprii, iar în cazul fetei
A.M.I. limita pe care ea nu putea s\ o dep\[easc\ era s\ ias\ din cercul abuzatorilor
dar în acela[i timp s\ r\mân\ s\ fac\ parte dintr-o familie.
Prezentarea obiectivelor [i a planului de interven]ie
Cum a fost abordat\ problema? Obiectivele, definirea planului de interven]ie

[i rezolvarea problemelor au avut la baz\ art. 91 alin (1) [i (2) din Legea 272/
2004: Orice persoan\ care, prin natura profesiei sau ocupa]iei sale, lucreaz\
direct cu un copil [i are suspiciuni în leg\tur\ cu existen]a unei situa]ii de abuz
sau de neglijare a acestuia este obligat\ s\ sesizeze serviciul public de asisten]\
social\ sau direc]ia general\ de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului în a c\rei
raz\ teritorial\ a fost identificat cazul respectiv. De asemenea problema principal\
a feti]ei A.M.I. a respectat perspectiva holistic\ [i teoria sistemic\ întru-cât au fost
analizate toate dimensiunile care vor fi afectate de preluarea din familia „adop-
tiv\”: cercul de prieteni, consecin]ele emo]ionale ale abuzului, continuarea stu-
diilor [colare, adaptarea la sistemul de protec]ia copilului prin luarea de m\suri
speciale de protec]ie, posibilitatea reîntregirii în familia natural\, de preferin]\
mama natural\. Opinia clientei a fost de asemenea ascultat\, respectându-se art.
12 din Conven]ia pentru Drepturile Copilului, [i a art. deoarece demersurile luate
de asistentul social urma s\ afecteze via]a [i bun\starea ei. Totu[i întrucât feti]a se
afla într-o stare accentuat\ de negare [i de fric\ cauzat\ de amenint\rile primite
din partea „bunicii” (de ex. „Dac\ recuno[ti ce s-a întâmplat, î]i vindem organele
în Canada”) interesul suprem al copilului era de a fi preluat din familia care
oricum nu de]inea nici un act legal de încredin]are al copilului din partea unuia
dintre p\rin]ii naturali.
Probleme suplimentare care au ap\rut. Colaborarea dintre personalul medical
[i asistentul social al sec]iei, cât [i cea dintre asistentul social de la Direc]ia de
Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului de la domiciliul feti]ei, [i sec]iile de poli]ie
[i asistentul social al sec]iei, au avut rolul de a preveni eventualele probleme
suplimentare care puteau ap\rea: de ex. nu s-au dat prea multe detalii la feti]a sau
la „bunica vitreg\” care era internat\ cu feti]a în spital despre decizia prelu\rii din
familie deoarece exista riscul ca bunica s\ fug\ din sec]ie cu feti]a.
95
Prezentarea problemei Abuzul fizic şi emoţional de lungă

durată asupra fetiţei de către toţi
membrii familiei
Obiective Planul de intervenţie(Cum?) Roluri (Cine?)
Pe termen scurt
Preluarea fetiţei din familia -sesizarea DGASPC de la Asistentul social de la
concubinei tatălui natural domiciliul fetei (sesizarea clinica de pediatrie
Serviciului de Abuz)
- Consiliere pentru fetiţă pentru a
o pregăti pentru preluarea din
familie
- Interviuri succesive cu bunica şi Asistentul social de la
cu fetiţa pentru a observa clinica de pediatrie
eventualele neconcordanţe
Pe termen mediu
Adaptarea fetiţei la situaţia - confruntarea fetei cu posibilitatea -Fetiţa
nou creată de luarea măsurii de a sta la un centru şi evaluarea -Asistentul social al secţiei
speciale de protecţie reacţiilor ei (tehnica confruntării)
- stabilirea unei relaţii de încredere -Asistentul social al secţiei

între asistentul social de la clinică şi psiholog
şi fetiţă pentru ca aceasta să
recunoască cine este agresorul
Evaluarea tuturor -consiliere cu fetiţa pentru a -Asistentul social al secţiei
dimensiunilor afectate de evalua consecinţele abuzului fizic şi psiholog
preluarea din familie şi emoţional din perspectivă
holistică (cum i-a influenţat cercul
de prieteni, rezultatele la şcoală
etc).
Pe termen lung
Reintegrarea în familia -Restabilirea relaţiei dintre mama -Asistentul social de la
naturală, reluarea legăturii cu naturală şi A.M.I. secţie în colaborare cu
mama naturală -Consiliere mama naurală pentru a asistentul social DGASPC
evalua punctele tari şi cele slabe a
reîntregirii fetei în familia mamei.
Asigurarea stabilităţii şi -Reluarea cursurilor şcolare şi
continuităţii în îngrijirea, discutarea cu învătătoarea -Asistentul social
creşterea şi educarea copilului telefonic şi personal DGASPC şi învăţătoarea
Leg\turi noi stabilite care au contribuit la rezolvarea problemei date: leg\tura

cu mama natural\ [i leg\tura cu asistentul social de la Spitalul Clinic de Urgen]\
pentru Copii, si cu cel de la Centrul de Abuz de la DGASPC Zal\u.
Ce deficien]e s-au constatat în sistemul clientului sau în contextul s\u de via]\
care au afectat rezolvarea cazului? Rela]iile de dependen]\ dintre feti]\ [i bunic\,
sau mai bine zis de codependen]\: pe durata spitaliz\rii copilului la clinica de
pediatrie, „bunica” nu o l\sa o clip\ singur\ pe feti]\ [i întotdeauna „îi d\dea idei”
cum s\ r\spund\ la întreb\rile asistentului social. (consilierea feti]ei cu privire la
96
consecin]ele abuzului [i la preg\tirea pentru preluarea din familie s-a realizat în

absen]a bunicii). Dup\ o s\pt\mân\ de internare [i de consiliere feti]a a fost
preluat\ de speciali[tii de la DGASPC de la domiciliul fetei [i de[i atât bunica cât
[i feti]a au început s\ plâng\, acest demers a fost un succes, luându-se o decizie în
numele copilului dar [i în interesul suprem al acestuia.
Concluzii [i provoc\ri pentru viitor
La nivelul sistemul românesc de servicii sociale se pot observa dimensiunile

pozitive care s-au realizat prin introducerea standardelor generale de calitate
pentru serviciile sociale cu caracter obligatoriu [i standardele specifice pentru
tipuri diferite de servicii. Nevoile de fomare [i dificult\]ile de implementare a
serviciilor sociale de c\tre asisten]ii sociali care lucreaz\ în cadrul unit\]ilor
pediatrice ar putea fi considerate ca urm\toarele puncte de plecare în dezvoltarea
serviciilor pentru copii afla]i în dificultate. La nivelul clien]ilor-copii o interven]ie
în vederea cre[terii nivelului de satisfac]ie [i de bun\stare este realizabil\ [i realist\
doar prin acceptarea unei interven]ii ini]iale la nivelul personalului. Prin urmare,
aceast\ abordare a lan]ului valoric - clien]ii externi (copii [i familiile lor) nu pot
primi calitate dac\ nu exist\ calitate între cei interni (cooperarea dintre personalul
medical, psihologul [i asistentul social al sec]iei). Cu alte cuvinte, nu te po]i
angaja s\ oferi servicii de calitate dac\ nu [i se ofer\ un cadru de dezvoltare
profesional\ continu\ [i o recunoa[tere a aspectelor specifice aduse de dimen-
siunea asisten]ei sociale în recuperarea holistic\ a copilului în dificultate. Cu
adev\rat evaluarea m\surii în care servciile sociale sprijin\ calitatea vie]ii, sau
m\sura în care acestea elimin\ riscul excluziunii sociale a copiilor în dificultate
nu reprezint\ demersuri facile sau tehnice în întregime. De asemenea atunci când
clien]ii sunt copii care conform actelor legislative nu dispun de autoritatea de a
lua decizii pentru via]a lor, devine dificil procesul lor de de motivare [i de
implicare activ\ Deseori aceste structuri legale îi fac pe copii s\-[i resimt\ din plin
statutul lor vulnerabil, lipsit de putere [i control. Solu]ia cea mai bun\ în astfel de
situa]ii este s\ se con[tientizeze eficien]a real\ a serviciilor, s\ se întrebe „ce
schimb\ri determin\” (Gunther, Hawkins, 1998, p. 532) [i prin ce elemente de
originalitate pot promova drepturile copilului de a-[i exprima opinia. R\spunsul
corect ar trebui s\ includ\ [i pe cei pentru care serviciul este pus în aplicare,
beneficiarii principali, copiii. Orice alt fel de r\spuns care nu cuprinde acest
element esen]ial poate ar\ta c\ organiza]ia sau institu]ia ofertant\ [i-a neglijat
definirea corect\ a serviciilor specifice sau mai grav, [i-a pierdut sensul existen]ei.
97
Rezumat
În cadrul unit\]ilor sanitare pediatrice, existen]a serviciilor de asisten]\ social\,

prin dinamica evolu]iei [i a dezvolt\rii lor au subliniat importan]a perspectivei
holistice [i cea a teoriei sistemelor prin care pot fi satisf\cute nevoi diverse ale
copiilor afla]i în dificultate. În acest context rela]ia dintre asistentul social [i
client nu poate fi aplicat\ f\r\ contextualizare [i f\r\ adaptare sistemului de
servicii la copiii internati, principalii beneficiari ai serviciilor. De cele mai multe
ori ace[ti copii nu pot participa la dialogul definirii serviciului din cauza unor
limite legate de dezvoltarea lor, ceea ce îngreuneaz\ procesul transform\rii lor în
client fiind dificil astfel s\ evi]i consecin]ele negative pentru copil [i familie.
Deriv\ de aici numeroase dileme etice cu privire la deciziile luate pentru copiii
dar [i importan]a serviciului social a c\rui definire poate fi ini]iat\ de la in-
ternarea copilului într-o unitate sanitar\, care se asigur\ c\ mediul copilului,
temporar sau definitiv, este unul stabil [i armonios (unde va ajunge dup\ re-
cuperarea medical\ [i externare).
Cuvinte cheie: s\n\tate social\, copil aflat in dificultate, perspectiva holistic\,
dileme etice.
Bibliografie
Alexandru, M., 2007, „Importan]a consilierii familiei consumatorului de drog pentru

dep\[irea situa]iei de criz\” în Revista de asisten]\ social\, nr. 1-2, Ed. Catedra de
Asisten]\ Social\ [i Psihologie Social\, Facultatea de Sociologie [i Asisten]\ So-
cial\, Universitatea din Bucure[ti.
Burton, K., 1998, Developing and Managing High Quality Services for People with
Learning Disabilities, Ed. Ashgate, Aldershot.
Buzducea, D., 2005, Aspecte contemporane în asisten]a social\, Ed. Polirom, Bucure[ti.
Cojocaru, {., 2005, Metode apreciative în asisten]a social\. Ancheta, supervizarea [i
managementul de caz, Polirom, Ia[i.
Conven]ia cu privire la drepturile copilului, adoptat\ de Adunarea Generala a Organizatiei
Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 (republicata in Monitorul Oficial nr. 314
din 13 iunie 2001)
Coulson, T., 1997, „Process management in a hospital and health care context” în Business
Process Management Journal, vol.3. nr 2.
Croitor, E., 2006, „Interven]ia social\ apreciativ\ în supravegherea specializat\ a mi-
norului”, în Revista de cercetare [i interven]ie social\, vol. 13, Ed.Lumen, Ia[i.
Hawkins, F., Gunther, J., 1998, „Managing for Quality”, în Edwards, R., Yankey, Altpeter,
- Skills for effective management of nonprofit organizations, Ed. NASH Press,
Washington.
98
Hot\rârea de Guvern nr. 1440 din 2 septembrie 2004 privind condi]iile [i procedura de
licen]iere [i de inspec]ie a serviciilor de prevenire a separ\rii copilului de familia
sa, precum [i a celor de protec]ie special\ a copilului lipsit temporar sau definitiv
de ocrotirea p\rin]ilor s\i.
Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, nr. 272/2004 în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 557 din 23/06/2004
Marcu, F., 2000, Marele dic]ionar de neologisme, Editura Saeculum.
McMurtry, S., 2000, L, „The Client Satisfaction Inventory: Results of an Initial Validation
Study” în Research on Social Work Practice, Vol. 10, No. 5, pp. 644-663.
Papalia, D., Olds-Wendkos, S.,1992, Human Development, Ed. McGraw-Hill, New York
Rose, C., Raduan, 2004, „Hospital quality service, a managerial challenge” în Inter-
national Journal of Health Care Quality Assurance, vol 17, nr.3.
Schaffer, R., 2005, Introducere în Psihologia Copilului, Ed. ASCR, Cluj-Napoca
{erban, E., 2006, „Modele de interven]ie în asisten]a social\ a p\rin]ilor adolescen]i”, în
Revista de cercetare [i interven]ie social\, vol. 13, Ed.Lumen, Ia[i.
99
100
PREZENT|RI ORGANIZA}IONALE
Centrul Virtual de Resurse `n Asisten]a Social\

Portalul www.asistentasociala.ro este un Centru Virtual de Resurse în A-
sisten]a Social\.
asistentasociala.ro `ncurajeaz\ pe to]i cei interesa]i de acest domeniu s\

devin\ membri ai portalului, acest lucru contribuind nu numai la accesul
personal la o serie de informa]ii cu caracter profesional dar [i la dezvoltarea
unei comunit\]i care s\ poat\ sprijini performan]ele personale sau colective
prin resursele [i sprijinul tuturor membrilor s\i. Comunitatea asistenta-
sociala.ro este în permanen]\ atent\ la cerin]ele membrilor s\i, dar [i a
celorlal]i vizitatori ai portalului www.asistentasociala.ro, urm\rind s\ a-
copere prin serviciile implementate nevoile [i solicit\rile acestora.
asistentasociala.ro `[i propune s\ consolideze o Comunitate a
profesioni[tilor din domeniul serviciilor sociale ca form\ de comunicare,
sprijin [i participare.
asistentasociala.ro este:
Un centru de informare [i documentare,
Oportunitate pentru `ncurajarea comunic\rii între profesioni[ti,
Ocazie pentru afirmarea tuturor membrilor comunit\]ii,
Centru de instruire on line,
Forum al profesioni[tilor din domeniul social,
Permanenta leg\tur\ între profesioni[ti,
Bibliotec\ virtual\,
Oportunitate de exprimare a opiniilor profesionale,
Mediere pentru g\sirea unui loc de munc\/voluntariat,
Posibilitate sporit\ a organiza]iilor de a g\si cele mai potrivite resurse umane,
Participare [i motivare în dezvoltarea profesional\,
Construirea unei identit\]i profesionale,
Acces la informa]ii de specialitate la un cost redus.
asistentasociala.ro este construit de [i pentru membrii Comunit\]ii profe-
sionale, iar accesul la resursele oferite se face numai în favoarea membrilor.
Pentru a putea beneficia de serviciile Comunit\]ii asistentasociala.ro orice
profesionist în domeniul social are posibilitatea de a se înscrie ca membru.
asistentasociala.ro vine în întâmpinarea Comunit\]ii Virtuale cu o serie de
servicii care s\ ajute membrii s\i în desf\[urarea activit\]ii lor profesionale.
Pe lâng\ legisla]ia actual\, sunt în preg\tire servicii privind oferte [i cereri
de locuri de munc\, consultan]\ în elaborarea proiectelor, surse de finan]are,
101
traininguri online, servicii de monitorizare a presei pentru domeniul social

etc.
asistentasociala.ro î[i ]ine la curent membrii în paginile sale cu [tiri despre
diverse apari]ii editoriale, proiecte [i programe în desf\[urare, oferte [i
cereri ale comunit\]ii asisten]ilor sociali.
asistentasociala.ro dore[te s\-[i informeze membrii în mod regulat despre
cele mai importante evenimente din domeniul asisten]ei sociale. S\pt\m=nal
vom trimite comunit\]ii o sintez\ a nout\]ilor [i evenimentelor relevante.
asistentasociala.ro pune la dispozi]ia membrilor un forum de discu]ii al
portalului pentru a propune teme noi de discu]ii sau pentru a participa la
cele existente. Se vor solicita în mod frecvent membrilor Comunit\]ii asis-
tentasociala.ro s\ participe la dezbateri online cu privire la evenimente
sociale, ini]iative legislative, metodologii de lucru etc, constituindu-se într-
o platform\ unde profesioni[tii î[i pot expune ideile [i pot dezbate temele
de actualitate pentru profesiunea lor.
asistentasociala.ro utilizeaz\ un sistem de „puncte” pentru a gestiona ac-
tivitatea membrilor s\i în cadrul portalului. Aceste puncte dau dreptul unui
membru s\ acceseze anumite servicii disponibile `n paginile portalului. La
înscriere fiecare membru care a completat câmpurile solicitate în formularul
de înscriere prime[te BONUS din partea Comunit\]ii asistentasociala.ro
99.000 puncte.
Comunitatea asistentasociala.ro
102
PREZENT|RI ORGANIZA}IONALE
epi h EXPERT PROJECTS

arta PRECEDE teritoriu l
WWW.expertprojects.ro
Concepere propuneri de finanţare
Sondaje de Opinie
Consultanţă pentru Campanii Electorale
Campanii de Promovare
Metode Apreciative în Management
Evaluare Programe Sociale
Consultanţă pentru Implementarea

Proiectelor
Cercetare în domeniul social
Dezvoltare resurse umane şi evaluări

organizaţionale
Contact:
epi@expertprojects.ro
www.expertprojects.ro
tel. 0744.788779
103
Acest volum a ap\rut în cadrul Programului de Promovare a Asisten]ei

Sociale în Rom=nia derulat de Asocia]ia Lumen cu sus]inere financiar\ din partea
Centrului Virtual de Resurse în Asisten]a Social\ asistentasociala.ro, [i a firmei de
consultan]\ EXPERT PROJECTS.
epi hEXPERT PROJECTS l

arta PRECEDE teritoriu
WWW.expertprojects.ro
Www.asociatialumen.ro
Acest material este protejat de legile copyright-ului în vigoare.

Orice multiplicare neautorizat\, indiferent de suport, este interzis\
[i va fi pedepsit\ conform legii.
104

RCIS NR 23 Din 2008

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RCIS NR 23 Din 2008

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea „Al. I.

Cuza”, Ia[i Holt Rom=nia

Editura Lumen, 2008

International Advisory Board

Consultan]i pentru domeniul protec]iei copilului

Realitatea pe masa de disec]ie

Parentalité et dignité sociale en situation de précarité et de contrôle judiciaire

Fenomenului migra]iei ilegale [i specificul lui în România

Din experien]a practicienilor

Definirea serviciilor [i selectarea metodelor de interven]ie social\

Centrul Virtual de Resurse `n Asisten]a Social\ .................................... 101

Parentalité et dignité sociale en situation de

[Parenthood and social dignity when in

Some parents suffer from a combination of difficulties. They are both

Selon le rapport de l’Oned de 2005, 138 335 enfants dépendent de la Protection

- une prise en charge et un accompagnement individualisé de qualité favorisant

La méthodologie utilisée est à la fois quantitative et qualitative. Dans une

agencements incertains de données éparses et parcellaires.”. Par un questionnaire

Présentation de quelques résultats

Du point de vue de l’emploi

Ce que nous percevons de l’origine socio-économique des familles confirme

Robert Castel sur la désaffiliation. Les théoriciens de l’exclusion, comme Robert

Du point de vue des solidarités relationnelles

La lecture de nos statistiques montre que peu de parents appartiennent à la

également démunis, dans 5 % des cas on ne sait rien de l’environnement familial.

Que veut dire être reconnu ?

Reconnaître signifie identifier

La reconnaissance, c’est d’abord identifier, reconnaître une personne, se remettre

La reconnaissance comme responsabilité, se reconnaître soi-même

Le deuxième temps de la reconnaissance introduit une dimension réflexive sur

- Des actes délictueux (14 %)

La reconnaissance comme réciprocité ou reconnaissance mutuelle

Ou cette autre “J’avais peur des interprétations extérieures, des regards, le

L’examen des 300 questionnaires et l’analyse des entretiens nous permettent

1- Tâches domestiques Repas, entretien du linge, ménage…

Synthèse proposée par Paul DURNING

La suppléance nous semble progresser à la marge seulement. Pour exemple,

d’une nouvelle police des familles. De la reconnaissance des compétences pa-

Migra]ia rom=nilor `n Uniunea European\

[The migration of Romanians in European

Labor migration in Europe is much more complex today. Migration is a

Key words: Free movement of persons, labor migration, the migration

1. Libera circula]ie [i migra]ia for]ei de munc\ în Uniunea

Libera circula]ie a persoanelor a fost [i este un mijloc de a crea o pia]\ a for]ei

de for]\ de munc\, declinul angaj\rii muncitorilor autohtoni [i cre[terea [omajului

2. Temeri [i tendin]e privind migra]ia esticilor

(invocînd „situa]ia economic\ dificil\”, „îngrijor\rile” privind cre[terea [omajului

Am fost obi[nui]i s\ [tim c\ sîntem o na]iune numeroas\ (a doua din Estul

români [i-au schimbat domiciliul (cu înregistrare de facto în actele de identitate).

- migra]ia particular\ care s-a conturat prin specularea bre[elor legislative

Migra]ia este o experien]\ individual\, care poate fi grea, grav\, cu nea[teptate

în care se adun\ pentru a c\uta ceva de munc\: în apropierea unor depozite,

Copii singuri acas\

copii încep s\ semene: neglijare, deteriorarea rela]iei copilului cu p\rintele r\mas

Pentru urm\torii doi-trei ani emigran]ii au în plan: s\ se mute în alta localitate,

educa]ional, au ie[it la pensie) prin ofert\ specific\ (program redus, program

Perspective interna]ionale în asisten]\ social\

expertiz\ în domeniu, apari]iei a noi probleme sociale [i implicit a noi categorii

- interna]ionalizarea pierderilor [i a consecin]elor acestora. Pierderea este un

interna]ionale pe teme globale sau specifice din asisten]a social\. Denumirea

Sisteme moderne de asisten]\ social\

Per ansamblu, asisten]a social\ este influen]at\ de modelul anglo-american dar

americani (teorii, metodologie, etic\, principii [i valori) nu poate fi aplicat întocmai