Sunteți pe pagina 1din 9

1.

Definirea ofertei turistice

Oferta turistică reprezintă ansamblul atracţiilor naturale şi antropice, care pot motiva
deplasarea turiştilor şi a elementelor destinate să le valorifice, să satisfacă cererea. Ea este
percepută de către cerere sub forma unei imagini construite prin acumularea şi
sintetizarea informaţiilor primite prin diferite mijloace şi filtrate în funcţie de
caracteristicile specifice fiecărui segment de consumatori.
Oferta cuprinde, în afara atracţiilor, a resurselor şi echipamentul de producere şi
comercializare a produsului turistic, bunurile şi serviciile destinate consumului turistic,
condiţiile de comercializare a acestora, infrastructura turistică şi forţa de muncă necesară
activităţii turistice.
Prin analogie cu clasificarea resurselor turistice, oferta turistică se împarte în
primară, care cuprinde totalitatea valorilor (resurselor) naturale şi secundară, incluzând
ansamblul resurselor create de mâna omului (valori istorice, arhitecturale, culturale,
folclorice etc.).
Ansamblul ofertei primare şi secundare constituie oferta turistică potenţială a unui
teritoriu, care va deveni ofertă reală (efectivă) numai în măsura în care va întruni o serie
de caracteristici pentru stimularea consumului turistic, respectiv atunci când se vor
dezvolta condiţiile necesare de primirea turiştilor şi de petrecere a sejurului lor în
ambianţa caracteristică a resurselor primare şi secundare, ca rezultat al dezvoltării bazei
materiale a turismului şi a infrastructurii sale tehnice.
Oferta primară nu are valoare intrinsecă: ea se distinge de oferta turistică secundară
(produsă de mâna omului) prin faptul că resursele naturale nu pot fi reproduse artificial,
ele fiind create de natură, atât în spaţiu, cât şi în timp.
Oferta turistică primară şi secundară constituie deci "materia primă" pentru
industria turismului, care se va modela în diferite produse turistice numai printr-un
consum efectiv de muncă vie, înglobată în prestaţiile de servicii turistice specifice pentru
fiecare produs turistic.
În literatura de specialitate se regăsesc şi sub numele de resurse turistice antropice.
Această "materie primă", deşi abundentă în aparenţă, devine din ce în ce mai limitată,
ceea ce îngustează "spaţiul turistic" şi deci posibilitatea folosirii unui teritoriu în scopuri
preponderent sau exclusiv turistice. în acest context, se impune o identificare realistă a
resurselor turistice corespunzând motivaţiilor efective, ca şi evaluarea corectă a
posibilităţilor de a transforma resursele potenţiale şi resursele utilizabile în scopuri
turistice.
Cererea şi oferta turistică se găsesc în relaţii de cauzalitate, atât oferta, cât şi
cererea putându-se situa una faţă de cealaltă pe poziţie de factor determinant de evoluţie
sau pe poziţie de rezultantă a acestei evoluţii.
Din această cauză, particularităţile produsului turistic imprimă şi ofertei turistice
anumite particularităţi specifice, adaptate ca volum, structură şi ca diversitate direcţionate
spre satisfacerea cererii de consum a clientelei participante la diferite forme de turism, cu
luarea în considerare a factorilor care stimulează sau limitează circulaţia turistică.

2
Oferta turistică se caracterizează printr-un ansamblu de bunuri şi servicii, a căror
materializare este o funcţie a capacităţilor receptoare. Deoarece capacităţile de primire
limitează oferta turistică în spaţiu, aceasta se caracterizează printr-o rigiditate relativă în
comparaţie cu elasticitatea cererii turistice.
Oferta turistică are şi anumite limite de ordin temporal, putând avea caracter
permanent sau sezonier, în funcţie de condiţiile minime pe care le întrunesc resursele
naturale pentru a putea fi acceptate de turişti într-o anumită perioadă din an.
Interesul pentru consumaţia turistică nu este ceva înnăscut: el apare în contextul
factorilor de influenţare a cererii turistice la locul de origine a turiştilor potenţiali. Aceste
condiţii, conjugate cu impulsurile de ordin personal (deci strict individualizate) ale
fiecărui consumator de servicii turistice, provoacă interesul turistic, cu alte cuvinte -
motivaţiile turistice.
Analiza interdependenţei diferiţilor factori motivaţionali care stimulează sau frânează
circulaţia turistică permite adaptarea mai operativă a ofertei turistice la nevoile de
consum ale populaţiei pentru serviciile turistice.

2. Caracteristicile ofertei turistice

Aşa cum rezultă şi din definiţiile prezentate, oferta turistică are un caracter
complex şi eterogen, fiind alcătuită din mai multe componente, ce se pot structura astfel:
a) potenţialul turistic, ca element de atracţie a cererii turistice, format din totalitatea
resurselor naturale şi antropice ale unei zone;
b) echipamentul turistic, alcătuit din ansamblul activelor fixe şi circulante ce
concură la satisfacerea nevoilor turiştilor;
c) serviciile prestate turiştilor şi bunurile oferite acestora spre consum, bunuri cu
destinaţie turistică exclusivă;
d) forţa de muncă, cea care transformă din potenţiale, în efective, celelalte elemente
sus-menţionate.
Complexitatea ofertei turistice (şi a producţiei, în egală măsură), este dată şi de
numărul mare de prestatori sau „fabricanţi” ai produselor turistice. Faptul că produsul
turistic este format dintr-un ansamblu de servicii, fiecare cu specificul său, face adeseori
imposibilă furnizarea, de către un singur producător, a tuturor prestaţiilor generate de
consumul turistic. De aceea, prestatorii sunt puternic specializaţi, au profile diferite,
uneori chiar interese diferite şi, chiar, un mod de organizare distinct. Astfel, la realizarea
produsului turistic participă societăţi comerciale ce au ca obiect de activitate cazarea,
masa, transportul, agrementul, „fabricarea” călătoriilor turistice (tur-operatorii); de
asemenea, pot participa organisme şi asociaţii cu vocaţie socială, organisme locale şi
teritoriale etc.
Pe lângă această specializare puternică a prestaţiilor de servicii turistice, trebuie să
menţionăm şi faptul că, între aceştia, predomină întreprinderile mici şi mijlocii, fapt care
a şi dus la o fărâmiţare excesivă a ofertanţilor de servicii turistice. Aşa cum se poate
constata, însă, aceasta nu exclude posibilitatea regrupării lor în organisme puternice, bine
individualizate, ce pot domina piaţa turistică, la un moment dat.
O altă caracteristică a ofertei turistice, cu multiple implicaţii în realizarea actului
turistic, o reprezintă rigiditatea acesteia. Această particularitate este datorată, în primul

3
rând, inadaptabilităţii (adaptabilităţii reduse) la variaţiile cantitative şi calitative ale
cererii turistice.
Imposibilitatea deplasării ofertei, ce presupune mobilitatea consumatorului, şi nu
a produsului turistic, constituie o altă particularitate a ofertei turistice. De asemenea,
oferta turistică nu poate fi stocată – odată neconsumată, ea se pierde, ceea ce presupune
cheltuieli suplimentare pentru agenţii economici ofertanţi, în sensul promovării
produselor turistice şi adaptării acestora la mutaţiile intervenite în structura cererii.
Oferta turistică este dependentă de echipamentele turistice, de numărul şi
structura forţei de muncă. Investiţiile (atât materiale, cât şi umane) în industria turistică,
sunt foarte costisitoare, fapt ce nu permite înlocuirea rapidă a acestora, pentru a se adapta
la mobilitatea cererii turistice.
După cum se poate observa din analiza caracteristicilor ofertei şi producţiei
turistice, neconcordanţa, în timp şi spaţiu, a cererii, cu oferta turistică, poate fi
generatoarea unor efecte economice şi sociale de mare amploare, ce se concretizează în:
satisfacerea necorespunzătoare a aşteptărilor turiştilor, neutilizarea echipamentelor
turistice şi, ca atare, prelungirea duratei de amortizare a acestora şi încetinirea ritmului de
înlocuirea a capacităţilor uzate fizic sau moral etc.
Dar, prin eforturile conjugate ale organizatorilor şi prestatorilor de servicii
turistice, printr-o bună cunoaştere a tendinţelor în evoluţia cererii turistice, se poate
profita, în anumite limite, de o altă caracteristică a ofertei turistice: posibilitatea
substituirii unui tip de ofertă cu altul. Acestea presupune, însă ca, şi motivaţiile turistice
să se poată substitui, la un moment dat, dar mai ales ca elementele componente ale ofertei
să aibă un caracter polifuncţional, să satisfacă alternative de consum diverse.

3.Atractivitatea ofertei turistice

Elementele de atractivitate ale ofertei include elementele naturale si elementele


antropice.In cadrul elementelor naturale enumeram:peisajul, flora si fauna.
Elementele antropice: monumentele istorice si de arta, religia, obiectivele economice:
Oferta turistică poate fi grupată, de exemplu, în funcţie de motivaţia pe care o satisface
cum ar fi de exemplu:
o oferta turismului de vacanţă: recreere, odihnă, sport;
o oferta turismului de sănătate: tratament profilactic, balnear;
o oferta turismului de afaceri;
o oferta turismului cultural: de studii, artistic, religios;
o oferta turismului de reuniuni, de festivaluri etc.

3.1 Destinaţia turistică

Prin destinaţie turistică se înţelege locul sau spaţiul geografic unde un vizitator
sau turist se opreşte cel puţin pentru o noapte, sau punctul terminus al unor vacanţe (ţară,
regiune, zonă, localitate) şi reprezintă o atracţie turistică.
Destinaţia Turistică constituie legătura ce uneşte, menţine şi propulsează toate sectoarele
industriei turistice (transportul, cazarea, alimentaţia publică, agrementul şi tratamentul

4
balnear). În general, putem distinge macrodestinaţii şi microdestinaţii adică un produs sau
mai multe produse (exemplu: ţări, zone şi regiuni, oraşe, staţiuni etc).
De exemplu:
- Macrodestinaţie: România
- Microdestinaţie: litoralul românesc al Mării Negre, zona Braşovului,
Bucovina, Maramureşul, Delta Dunării, Băile Herculane,
Porţile de Fier etc.
sau:
- Macrodestinaţie: litoralul românesc
- Microdestinaţie: staţiunile Mamaia, Eforie Nord, Venus, Saturn etc.
Destinaţia turistică se constituie atât ca entitate fizică, localizată geografic, cât şi
ca entitate socio-culturală intangibilă, reprezentată prin locuitorii săi, cu
tradiţiile,obiceiurile, stilul de viaţă, cultura şi relaţiile lor sociale. Imaginea destinaţiei
poate fi influenţată de fenomene, mituri şi evenimente ce se petrec în interiorul sau
exteriorul graniţelor ei. Exemplu: eclipsa de soare din 1999 - a constituit o atracţie
deosebită pentru turismul extern al României.

3.2 Produsul turistic

Noţiunea de produs o înglobează şi pe cea de serviciu, care deşi nu îmbracă o


formă materială, se poate totuşi consuma într-un anumit loc şi la un moment dat. Este
construit din bunuri materiale şi servicii care satisfac nevoile de turism ale oamenilor în
timpul unei călătorii.
Produsul turistic cuprinde, deci bunuri materiale ca:
- un patrimoniu de resurse naturale, culturale, artistice, istorice, arhitehtonice,
tehnologice, medicale;
- elemente de infrastructură şi/sau echipamente: hoteluri, restaurante, terenuri, săli de
sport, de spectacole, de conferinţă;
- facilităţi de acces (mijloace de transport, adică vehicule şi căi de comunicaţie).
- serviciile componente: transport, agrementul (pe plajă), alimentaţie publică etc.
- servicii suplimentare şi de informare: serviciile de organizare a consumului turistic;
serviciile intermediere; alte servicii: secretariat, traduceri, îngrijirea copiilor; servicii
aferente unor preocupări pasive; servicii aferente unor preocupări active şi semiactive
etc.
Productia turistica o definim ca ansamblul de servicii care folosesc echipamente de
productie si forta de munca si se materializeaza intr-un consum efectiv in cadrul unei
ambiante specifice. Intre productia turistica si oferta turistica exista raporturi care sunt
diferite de relatia oferta-productie pe piata bunurilor de consum. Productia turistica este
cel mult egala cu oferta.
Oferta turistica se manifesta si independent de productia turistica in timp ce productia
nu se poate realiza in afara ofertei. Structura ofertei turistice nu coincide intotdeauna cu
structura productiei.Oferta turistica exista atata timp cat exista elementele care o compun,
pe cand productia turistica exista numai atunci cand se manifesta consumul efectiv.Oferta
turistica este sustinuta de urmatorii determinanti: este vorba de teritoriul, sectorul tertiar
si baza tehnica materiala.

5
Teritoriul reprezinta elementul determinant al ofertei intrucat se constituie ca suport
al acesteia. Din punct de vedere turistic teritoriul poate fi apreciat cantitativ prin
capacitatea optima de primire a teritoriului si calitativ prin gradul de atractivitate.
Capacitatea de primire semnifica numarul maxim de turisti care pot fi primiti la un
moment dat fara a prejudicia mediul geografic si social.
O trasatura a teritoriului turistic este accesabilitatea acestuia care semnifica pozitia
teritoriului in raport cu bazinul cererii, exprimata prin distanta. Distanta sau
accesabilitatea contribuie la cresterea atractivitatii teritoriului pana la un punct de la care
atractivitatea scade ca urmare a aparitiei oboselii. Atractivitatea teritoriului poate fi pusa
in evidenta prin metoda intitulata analiza diagnostic. Aceasta metoda evidentiaza factorii
care pot stimula dezvoltarea activitatii turistice intr-o zona, iar elementele ce se au in
vedere in cazul folosirii acestei metode sunt urmatoarele:
-accesabilitatea (cai de comunicatie, mijloace de transport);
-conditii de relief;
-conditii meteorologice (puritatea aerului, frecventa zilelor insorite, durata si
grosimea stratului de zapada);
-frumusetea peisajului natural;
-valoarea terapeutica si volumul unor elemente naturale;
-patrimoniul cultural-artistic;
-conditiile demografice.
Sectorul tertiar se constituie in element determinant al ofertei intrucat grupeaza
activitati de prestari de servicii care se constituie in factori pentru dezvoltarea ofertei.
Baza tehnico-materiala cuprinde echipamentul turistic sau capacitatea de productie a
o fertei care impreuna cu forta de munca creeaza conditiile necesare desfasurarii
activitatii turistice.Dimensiunea bazei tehnico-materiale este influentata de cuantumul
resurselor natural turistice, iar efectul investitional este invers proportional cu calitatea
atractiei turistice a resurselor naturale.
Baza tehnico-materiala cuprinde:
-baza tehnico-materiala a cazarii;
-baza tehnico-materiala a alimentatiei;
-baza tehnico-materiala a agrementului;
-baza tehnico-materiala a transportului.
Baza tehnico-materiala a cazarii se apreciaza prin numarul de locuri sau numarul de
camere folosite pentru innoptare. Structurile de cazare cuprind structuri hoteliere,
structuri extrahoteliere si structuri nepermanente. Hotelaria este forma traditionala de
cazare si primire a turistilor iar principalele categorii de unitati cu cazare turistica de
O.M.T. sunt:
a.Dupa caracteristicile fundamentale exista:
-unitati hoteliere si asimilate acestora;
-unitati extrahoteliere si complementare.
b.Dupa serviciile oferite exista:
-de categorie lux: 4, 5 stele;
-de categorie medie;
-de categorie modesta. c.Dupa regimul de functionare:
-unitati deschise permanent;
-unitati sezoniere.

6
d.Dupa forma de exploatare:
-unitati in exploatare individuala;
-hoteluri asociate in lanturi hoteliere modulare;
-societati sau grupuri hoteliere cum sunt lanturile hoteliere integrate; e.Dupa forma de
proprietate:
-hoteluri in proprietate personala;
-hoteluri in coproprietate privata;
-hoteluri in proprietate de stat;
-hoteluri in proprietate mixta.
Cazarea extrahoteliera cuprinde: resedintele secundare, apartamentele mobilate si
unitatile sociale de cazare.Resedintele secundare reprezinta unitati de primire exploatate
in proprietate deplina, multiproprietate sau coproprietate. Acestea dispun de servicii de
cazare la preturi mai avantajoase decat hotelul clasic. Cele mai recunoscute sunt
condominioanele raspandite in principal pe continentul american si in Franta care
presupun programe imobiliare ce includ servicii asigurate de o societate de
gestiune.Apartamentele mobilate se constituie in oferte de primire pentru perioadele de
varf reprezentand oferte suplimentare (gasim in tarile europene).Unitatile sociale de
cazare reunesc satele de vacanta, centrele pentru tineret, hanuri pentru tineret.Structuri de
cazare nepermanenta: campingurile si zonele de agrement
Integrarea ofertei turistice:
1.Centralizarea ofertei.
2.Concentrarea ofertei.
1.Centralizarea ofertei:reprezinta fenomenul de aparitie a unor intreprinderi de
dimensiuni mari alaturi de firmele mici existente.Modalitatile de centralizare a ofertei
sunt lanturile hoteliere voluntare, franchiza turistica si asociatia profesionala.Lanturile
hoteliere voluntare reprezinta o uniune benevola de hotelieri independenti care oferind un
produs relativ omogen sub aspectul confortului si al serviciului, dar diferentiat din punct
de vedere al arhitecturii si al amenajarii promoveaza si dezvolta o munca unica.Sub
aspect financiar si juridic sunt independente. De regula, acestea apar intr-o anumita
regiune si la nivelul fiecarui lant hotelier voluntar se constituie o societate comerciala sau
asociatie fara scop lucrativ ca entitate juridica. Aceste lanturi se mai numesc si lanturi de
publicitate intrucat scopul principal al acestora este acela de a adopta si aplica strategii
promotionale si comerciale comune.
Avantajele lanturilor voluntare sunt:
-organizarea de campanii promotionale;
-editarea de ghiduri care include toate hotelurile membre, ghiduri ce se comercializeaza
atat in interiorul lantului cat si in cazul agentiilor de voiaj;
-prezenta de birouri de rezervari informatizate;
-exista posibilitatea de asociere cu o societate furnizoare de echipamente si produse
alimentare, asociere ce conduce la obtinerea unor preturi preferentiale;
-posibilitatea oferirii de asistenta tehnica si consultanta la nivelul lantului;
-posibilitati de finantare preferentiala.
Fiecare hotel care adera la lantul hotelier participa cu o taxa de aderare la care se adauga
o redeventa (suma) anuala de 0,5% din cifra de afaceri.
Franchiza turistica este o metoda de conlucrare reglementata juridic in care o
intreprindere numita franchizor extinde asupra altor intreprinderi dreptul de a efectua

7
operatii de productie si comercializare in principal in domeniul hotelier.
Caracteristicile franchizei turistice sunt urmatoarele:
-hotelurile franchizate dispun de o mai larga autonomie in functionare decat in cazul
incheierii unui contract de management.
-conlucrarea reprezinta exclusivitatea teritoriului si planul organizarii;
-franchizatul se foloseste de marca si notorietatea franchizorului pentru care ii achita
acestuia un drept de participare sau taxa de afiliere sub forma unei sume
forfetare precum si redevente anuale.
Principalele servicii pe care le asigura franchizorul sunt:
-servicii de baza: asistenta tehnica, consultanta, controale periodice, actiuni promotionale,
comunicare verbala prin strategii de formare si comunicare scrisa prin manuale de
proceduri standard.
-servicii ocazionale care constau in consultanta pentru publicitatea locala, experti in
gestiune si relatii publice.
2.Concentrarea ofertei: se realizeaza prin urmatoarele modalitati:
a.Concentrarea orizontala;
b.Concentrarea verticala;
c.Conglomeratul.
a.Concentrarea orizontala se realizeaza intre intreprinderi ce participa la acelasi stadiu
al procesului de productie (Ex: lanturi hoteliere care controleaza unitatile ce le poarta
numele, devenind trusturi cu un singur centru de decizie).
Semnifica gruparea prin fuziune, achizitie sau acord de cooperare a unor societati
care practica acelasi gen de activitate in scopul sporirii beneficiilor prin economiile de
scara.
Lanturile hoteliere integrate de categorie economica se caracterizeaza prin faptul ca isi
pastreaza arhitectura, standardele, capacitatile de cazare si tariful care se transforma intr-
o norma de produs.Lanturile hoteliere integrate de categorie superioara se caracterizeaza
prin faptul ca elimina standardele rigide si conceptia unica de arhitectura si amenajare
interioara, fiecare hotel avand o identitate proprie, ceea ce determina ca lantul hotelier
respectiv sa fie mai atractiv pentru potentialii aliati.
In cazul extinderii in spatiu a lanturilor hoteliere se pot evidentia situatiile:
-lanturi hoteliere care acopera numai teritoriul national (Ex: Hilton Hotels si Ibis);
-lanturi nationale angajate ulterior in spatiul international ca urmare a legaturii cu
companii aeriene (Ex: Sofitel) sau ca urmare a saturarii nationale;
-lanturi hoteliere orientate de la inceput catre destinatii externe (Ex: Intercontinental
Hotel) sau ca urmare a diversificarii ofertei pe piata turistica (Ex: Group
Mediteraneean).Marile grupuri hoteliere includ mai multe lanturi hoteliere integrate.
Acestea recurg la segmentarea ofertei, pietei pentru a satisface cerintele mai multor
grupuri de consumatori. Segmentarea ofertei determina aparitia unor lanturi hoteliere
integrate care propun produse proprii.
Grupurile hoteliere se constituie in urmatoarele categorii:
-Grupurile hoteliere ce reunesc mai multe lanturi potrivit optiunii strategice de
segmentare a ofertei (Grupul Hotelier Hilton);
-Grupurile hoteliere care dezvolta in lant independent unic (Ex: lantul hotelier
Intercontinental);

8
-Grupuri hoteliere care si-au creat o retea de unitati cu activitate hoteliera de tip club (Ex:
Mediteraneean).
b. Concentrarea verticala reuneste in acelasi grup intreprinderi complementare care
intervin in diferitele stadii ale procesului de productie turistica.
Concentrarea verticala poate fi:
-ascendenta atunci cand se porneste de la un T.O.;
-descendenta cand se porneste de la transportator.
c.Conglomeratul se realizeaza prin fuziunea unor firme sau cumpararea unor
intreprinderi care nu includ activitati inrudite din punct de vedere industrial sau comercial
(Ex: firma care se ocupa de telecomunicatii si care include in structura sa lantul hotelier
Sheradon si o intreprindere de locatie de autoturism Abis…).
Oferta turistica cuprinde resursele naturale si antropice, echipamentul de "productie" a
serviciilor turistice,forta de munca specializata in activitati specifice, infrastructura
turistica si structurile de primire,conditiile de comercializare (preturi, tarife, facilitati
etc.).

9
BIBLIOGRAFIE

Boghean Carmen, ECONOMIA TURISMULUI, note de curs, Universitatea Suceava


Gheorghilas A., Ionescu I.- Marketing turistic, note de curs, Universitatea Bucuresti,
Juganaru I.D - ECONOMIA TURISMULUI , note de curs, Universitatea Ovidius. An
universitar 2009/2010
Nedelea Al., Piata turistic, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 2003

10