Sunteți pe pagina 1din 3

c

   
 
  
c
c

Basilica Liberiana este cea mai mare biserică din Roma închinată Binecuvântatei
Fecioare Maria. Aceasta - cunoscută şi sub numele de Santa Maria Maggiore - Sfânta Maria cea
Mare - este o basilică catolică antică.
Basilica este una dintre cele patru mari basilici şi una dintre cele cinci basilici patriarhale
asociate cu Patriarhia: Sfântul Ioan Lateran, Sfântul Lawrence din-afara zidurilor, Sfântul Petru
şi Sfântul Pavel din-afara zidurilor. Basilica Liberiana este o basilică din Roma antică, fiind cu
precădere, locul în care se adunau primii crestini din capitală. Construită peste templul pagân al
zeiţei Sibila, basilica Liberiano este singura basilică romană care a reuşit sa îşi păstreze structura
de bază a arhitecturii primare, în pofida tuturor constructiilor ce au avut loc lângă aceasta şi a
cutremurului din 1348.
Construcţia acestei catedrale este o consecinţă directă a hotărârii luate la Sinodul
Ecumenic din Efes, din anul 431, anume că, Fecioara Maria este cu adevărat Maica lui
Dumnezeu. In limba greacă, această doctrină este numită "teotokos",(Născătoare de Dumnezeu).
Papa Liberius a hotărât construirea basilicii Liberiene în anul 360. Acesta şi-a dorit ca
mormântul său să fie aşezat pe locul în care o apariţie a Fecioarei Maria a avut loc - Fecioara s-a
arătat unui localnic patrician şi soţiei sale. Potrivit tradiţiei, delimitarea zonei pe care avea sa fie
ridicată basilica a fost realizată în mod miraculos, în urma unei zăpezi căzute doar pe acel loc, în
5 august 358.
Basilica a fost închinată Fecioarei Maria cu numele de Doamna Noastră a Zăpezilor,
localnicii sărbătorind miracolul în fiecare an prin aruncarea de petale de trandafiri din domul
acesteia în timpul slujbei. Clădirea actuală datează din timpul papei Sixt III (432-440) păstrând
multe mozaicuri antice din acea perioadă. Coloanele din marmură ateniană care sprijină nava
sunt chiar mai vechi decât mozaicurile. Acestea fie aparţin primei basilici, fie vreunei clădiri
antice romane.
În secolul al XVI-lea a fost refăcut tavanul, după un model realizat de catre Giuliano de
Sangallo. Se spune că tavanul ar fi placat cu aur incas, oferit de către Ferdinand şi Isabella papei
spaniol Alexandru VI (lucru ce pare imposibil, ştiut fiind faptul ca imperiul incas a fost cucerit în
timpul domniei lui Charles V). Turnul clopotnită medieval este cel mai înalt turn din Roma,
atingând aproape 75 de metri. Mozaicul de pe fatadă, care înfăţişează Încununarea Maicii
Domnului, datează de la sfârşitul secolului al XIII-lea, aparţinând unui meşter franciscan -
Jacopo Torriti. Basilica mai deţine şi unele fresce ale lui Giovanni Baglione, fresce păstrate în
capela Borghese.
În anul 1743, faţada a fost adaptată de papa Benedict XIV după o schiţă a lui Ferdinando
Fuga, păstrând însă mozaicul anterior de pe fatadă. Aripa canonică (sacristeriul) (realizată de
Flaminio Ponzio) conferă basilicii un aspect de palat îndreptat cu faţa spre Piaţa Santa Maria
Maggiore. La drepta faţadei basilicii se află un monument memorial sub formă de coloană cu
cruce în vârf: acesta a fost ridicat de către papa Clement VIII imediat după masacrul
protestanţilor din ziua Sfântului Bartolomeu, motiv pentru care, astăzi el aminteşte sfârşitul
războiului religios din Franţa.
Coloana Mariana ridicată în anul 1614, după schiţele lui Carlo Maderno a constituit
modelul pentru viitoarele coloane mariane ridicate în ţările catolice, drept mulţumire a încheierii
plăgii din era barocă. (Un exemplu este coloana Sfintei Treimi din Olomouc, Republica Cehă).
Coloana în sine este singura rămasă din Basilica lui Maxenţiu şi Constantin din Campo Vaccino.
Coloana din piaţă aminteşte de faimoasa icoană a Fecioarei Maria din capela paulină a
Basilicii. Aceasta este cunoscută ca "Sănătatea poporului roman", datorită minunii în urma căreia
icoana a ţinut plaga departe de oraş. Icoana are o vechime foarte mare, şi, conform tradiţiei,
aceasta ar fi fost pictată de către Sfântul Apostol Luca. Potrivit cercetărilor cu carbon, aceasta a
fost datată cu o vechime de aproximativ 2000 de ani.
După pontificatul de la Avignon, şi odată cu întoarcerea scaunului papal la Roma,
Basilica ×      a devenit pentru un timp Palatul Papal, mai ales datorită faptului
că Palatul Lateran era destul de deteriorat. Reşedinta papală fiind mutată mai târziu în Palatul din
Vatican - astăzi, oraşul Vatican. De atunci, sa format tradiţia ca în fiecare an,la sărbătoarea
Adormirii Maicii Domnului, suita papală, să oficieze Sfânta Liturgie la această catedrală.
Un altar special facut pentru papă este folosit numai de acesta, o excepţie facând un
număr redus de preoţi special aleşi şi un arhiepiscop. Papa a încredinţat conducerea bisericii unui
arhiepiscop, de obicei unui arhiepiscop facut cardinal în consistoriu. Arhiepiscopul era numit
formal Patriarhul Latin de Antiohia, titlu abolit în anul1964.
În secolele ce au trecut, vremea a fost cel mai mare duşman al basilicii Liberiane. Vremea
caldă şi umedă a verii, cât şi iernile moi au afectat destul de mult clădirea. Cu secole înainte ca
primul vehicul să îsi împrăştie aburii prin oraş, mai exact spre sfârşitul secolului al XVI-lea, un
număr de biserici ale Vaticanului au fost renovate şi redecorate.
Basilica însăşi a fost renovată şi extinsă de către mai mulţi papi, printre care: papa
Eugeniu III (1145-1153), Nicolae IV (1288-1292), Clement (1670-1676) şi Benedict XIV (1740-
1758), care, în anul 1740 l-a însarcinat pe Ferdinando Fuga cu ridicarea prezentei fatade şi cu
modificarea interiorului. Interiorul catedralei Liberane a fost renovat între anii 1575 şi 1630.
Printre obiectele de valoare din basilică se găsesc: mormântul funerar al papei Clement
IX, realizat de Carlo Rainaldi, alături de bustul papal realizat de Domenico Guidi; catafalcul lui
Filip IV al Spaniei realizat în anul 1665 de către Reinaldi; mormântul funerar al papei si altarul
lui Pitro Bracci (c. 1750).
Sub sanctuarul basilicii Santa Maria Maggiore se află cripta Betleem, unde sunt îngropate
multe din figurile semnificative ale Bisericii Romano-Catolice. Cripta este împodobită cu un
altar pregătit pentru celebrarea Euharistiei. O bucăţica de relicvă dintr-o iesle este considerată a
fi chiar din ieslea Naşterii Domnului. Devotat Naşterii, Sfantul Ignaţiu de Loyola a săvârşit
prima sa slujbă ca preot în cripta Betleem la data de 25 decembrie anul 1538. Mai târziu, acesta
va înfiinţa ordinul iezuit.
În cripta Betleem este înmormântat Fericitul Ieronim, Doctor al Bisericii, care a tradus
Biblia în limba latină în secolul al IV-lea - Vulgata. Tot aici mai este înmormântat şi papa Pius al
V-lea, alături de Gian Lorenzo Bernini.
Basilica Santa Maria Maggiore este cel mai mare şi cel mai important loc de rugăciune
închinat Fecioarei Maria.