Sunteți pe pagina 1din 2

Cap.

54
DESPRE TAINA SFÂNTULUI MIR

Sectarul: Pentru care pricină voi, ortodocşii,


practicaţi Taina Mirului, căci Sfânta Scriptură nu
pomeneşte nimic despre o astfel de Taină,
împărtăşită prin ungere cu mir? Care vă sunt vouă
mărturiile biblice referitoare la practicarea acestei
Taine?
Preotul: Această Taină a Mirului la început se
făcea prin „punerea mâinilor” pentru primirea
Darului Duhului Sfânt de către cei noi botezaţi (vezi
Fapte 8, 14–19; 19, 1–6; Efes. 4, 30 ş.a.). Iar fiindcă
în Biserica Ortodoxă mai există o taină care se
împărtăşeşte tot prin punerea mâinilor, anume
„preoţia”, pentru a nu se face confuzie între aceste
două Taine, Biserica a numit-o pe cea din urmă
„punerea mâinilor preoţiei” (I Tim. 4, 14).
Mărturiile biblice ce atestă înfiinţarea de către
Mântuitorul a acestei Sfinte Taine şi practicarea ei
în felul în care o practică Biserica Ortodoxă, sunt
acestea:
1. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înfiinţat
această Sfântă Taină atunci când a zis: Cel ce
crede în Mine, precum a zis Scriptura: Râuri de apă
vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o
despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce
cred în El (Ioan 7, 38–39).
Aici este vorba în chip destul de limpede
despre împărtăşirea Duhului Sfânt celor ce vor
crede, adică celor botezaţi, de aceea în Biserica
Dreptmăritoare a lui Hristos, această Sfântă Taină
se administrează îndată după Botez. Caracterul ei
de Taină reiese din aceea că prin această Sfântă
Ungere se împărtăşeşte Duhul Sfânt celui nou
209 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

botezat (vezi Fapte 8, 14–19 şi 19, 1–6).


2. Această Taină a Sfântului Mir se mai
numeşte „ungere”, „vărsare” sau „pecetluire”,
deoarece în multe locuri ale Sfintei Scripturi ea este
denumită în aceste feluri (vezi II Cor. 1, 21–22; Ioan
7, 38–39; I Ioan 2, 20, 27 ş.a.).
3. Pe temeiul celor spuse mai sus înţelegem de
ce forma împărtăşirii acestei Taine – care la început
s-a arătat că se făcea prin „punerea mâinilor” – s-a
înlocuit cu „ungerea cu Sfântul Mir”. Ritualul
aplicării ei îl pot împlini numai preoţii de la parohii,
ca delegaţi ai episcopilor, care ţin în Biserică locul
Sfinţilor Apostoli. La Romano-catolici, această
Sfântă Taină se face numai de episcopi; fiecare în
cadrul eparhiei sale.
4. Formula prin care se împărtăşeşte această
Sfântă Taină a Mirului este: „Pecetea Darului
Duhului Sfânt”, după mărturia Sfintei Scripturi, care
o numeşte „pecetluire” (II Cor. 1, 21–22; Efes. 4, 30
ş.a.).
(Despre Taina mirului, vezi mai pe larg la cap.
18 al acestei lucrări).