Sunteți pe pagina 1din 2

Cap.

62
DESPRE CĂDIREA CU FUM DE TĂMÂIE,
ANAFORA, PRAPURII ŞI LUMÂNĂRILE

Sectarul: Dar de ce voi, preoţii şi creştinii


voştri zişi ortodocşi, folosiţi la slujbele şi rugăciunile
voastre tămâie şi anaforă, prapuri şi lumânări; şi
care vă sunt mărturiile biblice în susţinerea acestor
obiceiuri?
Preotul: Practica tămâierii la sfintele slujbe îşi
are temeiuri biblice bine întemeiate:
1. În Vechiul Testament ni se spune despre doi
heruvimi sculptaţi, aşezaţi deasupra chivotului
Legii, sau de heruvimii brodaţi în covoarele din
lăcaşul sfânt (Ieş. 25, 18–22; 26, 32 etc). Înaintea
lor se tămâia şi se făceau închinăciuni (Iosua 7, 6;
Ieş. 30, 1, 7, 8).
2. Arhiereii Vechiului Testament, când intrau o
dată pe an în Sfânta Sfintelor, tămâiau mult,
potrivit unei rânduieli dumnezeieşti, ca să nu vadă
cumva pe Dumnezeu şi să moară (Ieş. 30, 10; Lev.
16, 2, 12–13; I Regi 2, 28).
3. Naşterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
a fost vestită Proorocului Zaharia pe când acesta
slujea în templu, tămâind (Luca 1, 9)
4. Ştim că între darurile aduse de Magi la
Naşterea Domnului era şi tămâie (Matei 2, 11).
5. Apostolul Pavel vorbeşte şi el despre miros
de bună mireasmă, jertfă primită, bine-plăcută lui
Dumnezeu (Filip. 4, 18).
6. La Apocalipsă vedem că îngerul
avea ...cădelniţă de aur şi i s-a dat lui tămâie
multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile
tuturor sfinţilor, pe jertfelnicul cel de aur dinaintea
tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna
236 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu


rugăciunile sfinţilor (Apoc. 8, 3–4).
7. Iarăşi Sfântul Ioan Evanghelistul spune că în
descoperirea sa a văzut patru fiinţe şi 24 de bătrâni
având fiecare năstrape de aur pline cu tămâie, care
sunt rugăciunile sfinţilor (Apoc. 5, 8).
Deci iată temeiurile biblice ale cădirii cu fum
cu cădelniţa în Biserica lui Hristos.
Anafora îşi are originea atestată biblic în
pâinile sfinţite ale punerii înainte din Vechiul
Testament (vezi Ieş. 25, 30; 40, 23; I Regi 21, 4–6;
Matei 12, 3–4).
Prapurii sunt icoane portative care la diferite
procesiuni sunt purtate ca semne de biruinţă.
Semnificaţia lor este aceeaşi cu a steagurilor
naţionale şi a emblemelor ţării, vestind unitatea şi
biruinţa. De obicei în fruntea lor trebuie să stea
Sfânta Cruce – semnul Fiului Omului (Matei 24, 30;
Daniel 7, 13–14; Zah. 12, 10–12; Marcu 13, 26;
Num. 10, 14, 18).
Lumânările întrebuinţate în biserici la sfintele
slujbe sunt obiecte simbolice ce s-au întrebuinţat şi
în cultul Testamentului Vechi, fiind obiecte liturgice
de mare preţ (Ieş. 40, 4, 24–25). Lumina cea de la
lumânări simbolizează lumina conştiinţei noastre,
lumina adevărului, lumina harului sau chiar pe
Însuşi Dumnezeu, Care este lumină (Luca 2, 32;
Ioan 1, 5; 8, 12; 12, 35–46; Apoc. 22, 5 ş.a.).