Sunteți pe pagina 1din 3

Cap.

63
DESPRE MÂNCĂRURI CURATE ŞI NECURATE

Sectarul: Pentru care pricină voi, ortodocşii,


nu faceţi deosebire între mâncăruri curate şi
necurate („spurcate”), pe care le oprea Legea
Testamentului celui Vechi? Sfânta Scriptură în
această privinţă ne dă porunci răspicate şi clare, la
care noi nu ne putem împotrivi, deoarece provin din
porunca lui Dumnezeu, după cum se poate vedea la
Levitic, capitolul 11, Deuteronom, capitolul 14 ş.a.
Deci aş vrea să ştiu care vă sunt vouă ortodocşilor,
mărturiile biblice în baza cărora voi dezlegaţi legea
lui Dumnezeu cea rânduită pentru abţinerea de la
mâncăruri „necurate” („spurcate”)?
Preotul: Mărturiile şi temeiurile scripturistice
relative la susţinerea învăţăturii Bisericii Ortodoxe
în privinţa mâncărurilor curate şi necurate, sunt
acestea:
1. Cei din Testamentul Nou sunt scoşi de sub
regimul poruncilor grele şi nefolositoare ale
Testamentului celui Vechi (Fapte 10, 9–16).
2. Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om
(Matei 15, 11, 17–20).
3. Toate sunt curate celor curaţi (Tit 1, 15).
4. Orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi
nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumită
(rugăciune). Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui
Dumnezeu şi prin rugăciune (I Tim. 4, 2–5).
5. Dacă mănânc dintr-o mâncare şi mulţumesc
(mă rog) lui Dumnezeu, de ce să fiu hulit tocmai
pentru lucrul pentru care mulţumesc? (I Cor. 10,
30).
6. Nimeni deci să nu vă judece pentru
mâncare sau băutură... Dacă aţi murit împreună cu
238 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

Hristos pentru înţelesurile cele slabe ale lumii,


pentru ce atunci, ca şi cum aţi vieţui în lume,
răbdaţi porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu te
atinge – Toate lucruri menite să piară prin
întrebuinţare –... Unele ca acestea... n-au nici un
preţ... (Col. 2, 16–23).
Iată explicaţii prea clare, care s-au scris direct
în legătură cu mâncărurile.
7. Numai din punct de vedere subiectiv se mai
poate face deosebire între mâncări, dar această
deosebire tocmai pentru că este subiectivă, este
greşită. Căci obiectiv (în sine) toate mâncărurile
sunt curate (Rom. 14, 14).
8. Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui
Dumnezeu. Căci nici dacă mâncăm, nu avem
câştig, nici dacă nu mâncăm, nu avem pagubă (I
Cor. 8, 8). Deci e ceva indiferent, bun sau rău, după
gustul omului (adică ceva subiectiv) (Gal. 5, 13; I
Cor. 6, 13; 10, 25 ş.a.).
9. Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi
băutură (Rom. 14, 17). ...căci bine este să vă
întăriţi prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de
la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu
ele (Evrei 13, 9).
10. Dacă mâncarea sminteşte pe fratele meu,
nu voi mânca în veac carne (jertfită), ca să nu
smintesc pe fratele meu (I Cor. 8, 4–13; Rom. 14,
14–23).
11. Sfântul Apostol Petru, în vedenia pe care a
avut-o, a primit poruncă să mănânce din animalele
pe care Testamentul cel Vechi le numeşte
„spurcate” (Fapte 10, 10–16; 11, 5–10).
12. Dumnezeu Însuşi l-a asigurat pe marele
Apostol Petru că a curăţit mâncărurile ce erau
socotite în Testamentul Vechi ca „necurate” (Fapte
10, 15; 11, 9 ş.a.).
13. Marele Apostol Petru a fost învinuit de
iudeo-creştini prin cuvintele: Ai intrat la oameni
DESPRE BISERICĂ 239

netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei (Fapte 11, 3).


14. La Sinodul Apostolic ţinut mai apoi în
Ierusalim în legătură cu obligativitatea Legii Vechi,
marele Apostol Petru ia cuvântul şi susţine –
bazându-se şi pe vedenia ce i s-a arătat – că
poruncile Testamentului Vechi, deci şi cele cu
privire la mâncăruri, nu mai trebuie ţinute în
Testamentul Nou (Fapte 15, 7–11).
(Despre mâncăruri curate şi necurate a se
vedea mai pe larg la cap. 27 al lucrării).