Sunteți pe pagina 1din 3

Cap.

67
DESPRE VEŞNICIA CHINURILOR IADULUI

Sectarul: Voi ortodocşilor, vă înşelaţi


socotind despre chinurile iadului că ar fi veşnice.
Acest lucru este cu neputinţă, deoarece citim în
Sfânta Scriptură că: Vrăjmaşul cel din urmă, care
va fi nimicit, este moartea (I Cor. 15, 26). De aici
rezultă că moarte nu va fi şi deci ceea ce se
numeşte iad sau moartea cea veşnică, nu va fi
altceva decât o distrugere sau o nimicire a celor
păcătoşi, spre a nu mai fi în veci (Apoc. 20, 9).
Iadul propriu-zis nu este altceva decât
evreiescul „şeol” (groapă de mormânt) sau
latinescul „hades” (infern, adică loc sub pământ,
locuinţa celor morţi), iar expresiile „foc veşnic”
sau „chin veşnic” nu înseamnă ceva fără de
sfârşit, ci numai o moarte, o aruncare în pământ,
căci omul nu este cu suflet nemuritor, şi de aceea
moartea înseamnă numai o întoarcere în pământ.
Care vă sunt vouă mărturiile şi temeiurile
biblice în susţinerea învăţăturii despre veşnicia
chinurilor iadului?
Preotul: Mărturiile şi temeiurile biblice despre
veşnicia chinurilor iadului sunt prea multe. Dintre
acestea însemnăm aici puţine:
1. Sfântul şi marele Prooroc Isaia zice: Şi când
vor ieşi, vor vedea stârvurile celor ce s-au răzvrătit
împotriva Mea, căci viermele lor nu va muri şi focul
lor nu se va stinge. Şi ei vor fi pentru toată făptura
privelişte de groază (Isaia 66, 24).
2. Şi marele prooroc al lui Dumnezeu, Daniil,
adeverind despre veşnicia chinurilor iadului, zice:
Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor
3 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

deştepta: unii pentru viaţa veşnică, iar alţii spre


ocară şi osândă veşnică (Dan. 12, 2).
3. Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos
arătând veşnicia chinurilor iadului, zice: Iar dacă
mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi-l
aruncă de la tine, că mai bine este pentru tine să
intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având
amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii
aruncat în focul cel veşnic (Matei 18, 8).
4. Mântuitorul nostru Iisus Hristos numeşte
pedeapsa iadului de-a dreptul şi categoric „foc
veşnic” sau „foc nestins” (Marcu 9, 43).
5. Mântuitorul nostru Iisus Hristos arătând
veşnicia chinurilor iadului, care va fi hotărâtă la
Judecata cea de apoi asupra celor păcătoşi, zice:
Atunci va zice (Împăratul) celor de-a stânga Sa:
Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel
veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui
(Matei 25, 41), şi în continuare arată rezultatul
Judecăţii de apoi, zicând: Şi vor merge aceştia la
osândă veşnică, iar cei drepţi la viaţă veşnică
(Matei 25, 46).
6. Mântuitorul nostru Iisus Hristos iarăşi
arătând veşnicia chinurilor iadului, zice: Gheena,
focul cel nestins unde viermele nu moare şi focul
nu se stinge (Marcu 9, 43–48), şi iarăşi: gheena
focului (Matei 5, 22), sau simplu: gheena (Matei 5,
29).
7. La Apocalipsă, dumnezeiescul Evanghelist
Ioan Teologul aude glasul unui înger pedepsitor,
care strigă că oricine se va închina fiarei se va
chinui în foc şi în pucioasă şi fumul chinurilor lor se
suie în vecii vecilor şi nu au odihnă nici ziua, nici
noaptea (Apoc. 14, 9–11).
Şi iarăşi acelaşi înger zice despre soarta
diavolului şi a celor ce i-au urmat lui: Iar diavolul,
care-i amăgise pe Gog şi Magog, a fost aruncat în
iezerul cel de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi
DESPRE BISERICĂ 4

proorocul cel mincinos. Şi vor fi chinuiţi acolo zi şi


noapte în vecii vecilor (Apoc. 20, 8–10).
8. În iad chinurile sunt veşnice (vezi Daniel 12,
2; Matei 5, 29; 25, 46; Marcu 3, 29; 9, 44; II Tes. 1,
9; Iuda 1, 6; Apoc. 14, 11; 20, 10 ş.a.).
9. Cei păcătoşi vor fi aruncaţi în muncile cele
veşnice (Isaia 66, 24; Matei 3, 12; 11, 23; 13, 50;
Luca 3, 17; 10, 15; Evrei 10, 27; Iuda 1, 7, 13; Ps.
54, 23).
Deci din cele de până aici, înţelege omule
rătăcit, împreună cu toţi cei ce cugetă asemenea
ţie, că chinurile iadului sunt veşnice. Nu mai
amorţiţi conştiinţele oamenilor necunoscători ai
Sfintelor Scripturi cu părerea voastră nebună şi
rătăcită, prin care susţineţi neadevărul despre
veşnicia chinurilor iadului.
(Despre veşnicia chinurilor iadului a se vedea
mai pe larg la cap. 31 al acestei lucrări).

S-ar putea să vă placă și