Sunteți pe pagina 1din 3

Cap.

70
DESPRE VORBIREA CU MORŢII
(NECROMANŢIA)

Dumnezeu opreşte cu desăvârşire „vorbirea cu


morţii” şi ne dă în Sfânta Scriptură numeroase
mărturii în acest sens:
1. Mântuitorul ne spune: Fericiţi cei ce nu au
văzut şi au crezut (Ioan 20, 29; Luca 1, 45).
2. Trebuie să umblăm prin credinţă, nu prin
vedere (II Cor. 5, 7).
3. Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite
şi dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11, 1).
4. Dumnezeu a pedepsit pe împăratul Saul cu
moarte năpraznică, fiindcă a chemat spiritele
morţilor, prin vrăjitoarea din Endor (I Regi cap. 28 şi
31; I Paral. 10, 13–14).
5. Dumnezeu porunceşte israeliţilor, zicând: Să
nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori
să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei (Lev. 19, 31).
6. Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi
sau de vor vrăji, să moară neapărat, cu pietre să fie
ucişi, că sângele lor este asupra lor (Lev. 20, 27).
7. Chemarea spiritelor morţilor este urâciune
înaintea lui Dumnezeu şi o mare răzvrătire
împotriva voii Lui (Deut. 18, 9–14; IV Regi 21, 6; I
Regi 15, 22–23).
8. Diavolul şi slugile lui ca să înşele pe oameni,
se prefac în îngeri ai luminii şi slujitori ai dreptăţii (II
Cor. 11, 14).
9. Dumnezeiescul Ioan Evanghelistul ne face
atent să nu dăm crezare oricărui duh, ci să ispitim
duhurile de sunt de la Dumnezeu (I Ioan 4, 1–3).
10. Chiar la cazul lui Saul cu vrăjitoarea din
Endor nu a venit din morţi Samuil – cum ceruse
22 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

Saul – ci satana în chipul lui Samuel (vezi la Sfântul


Grigorie de Nyssa, Cuvânt pentru pitonistă, cap. 6).
11. Pentru toate aceste pricini Sfinţii Părinţi
opresc cu desăvârşire a crede cineva în vedenii şi
visuri sau în nălucirile prin care satana înşeală pe
mulţi. Sintetizând această învăţătură a Sfinţilor
Părinţi, Sfântul Ioan Scărarul zice: „Cela ce tuturor
vedeniilor şi visurilor nu crede, este filosof
duhovnicesc” (Scara, cuv. 3), după cum dimpotrivă,
„dracii slavei deşarte şi ai mândriei, pe cei slabi de
minte în vedenii şi în visuri îi fac prooroci”.
Şi iarăşi spune: „Crede numai dacă visurile îţi
vestesc ţie muncă şi judecată, iar dacă te duc la
deznădejde cu aceste arătări, şi acestea sunt tot de
la draci” (idem).
12. Dacă în Sfânta Scriptură se arată apariţia
unor feţe cereşti (sfinţi sau îngeri), ca de exemplu:
– la Schimbarea la Faţă a Domnului, proorocii
Moise şi Ilie (Matei 17, 3);
– la moartea Domnului s-au sculat mai mulţi
sfinţi adormiţi din morminte (Matei 27, 52–53);
– la vestirea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul
(Luca 1, 11–20);
– la naşterea Mântuitorului (Luca 2, 9–15);
– la suferinţele lui din Grădina Ghetsimani
(Luca 22, 43);
– la Învierea Domnului (Matei 28, 2–7; Luca 24,
4 ş.a.; vezi şi la Fac. cap. 19; Tobit cap. 5 şi 12;
Fapte 1, 10; 5, 19–20; 12, 7–9 ş.a.); ei au comunicat
cu oamenii pe faţă, iar alteori prin vis (Matei 1, 20;
2, 13 ş.a.). Dar toate aceste apariţii nu s-au făcut la
voia şi chemarea oamenilor, ci la porunca lui
Dumnezeu. Ele confirmă nemurirea sufletelor şi
posibilitatea lor de a se arăta oamenilor, printr-o
poruncă şi misiune dată lor de la Dumnezeu, dar
nicidecum nu confirmă dreptul omului de a chema
morţii.
DESPRE BISERICĂ 23

13. Marele Apostol Pavel a fost categoric


împotriva ghicirilor şi a vrăjilor, căci vedem că
atunci când duhul cel pitonicesc sălăşluit în acea
slujnică din Filipi, spunea adevărul, zicând: ...Aceşti
oameni sunt slujitori ai Dumnezeului cel Preaînalt,
care vă vestesc vouă calea mântuirii (Fapte 16, 17).
Pavel – arată Sfânta Scriptură –, mâniindu-se şi
întorcându-se, a zis duhului: În numele lui Iisus
Hristos, îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas
a ieşit (Fapte 16, 18).
De aici se vede că şi dracii spun uneori
adevărul spre a înşela pe oameni, dar nu trebuie
crezuţi, ci alungaţi de la noi.
14. Nu este adevărat ceea ce susţin spiritiştii,
care cheamă spiritele morţilor (sau mai bine zis ale
diavolilor), că Ilie Proorocul s-a reîncarnat în Ioan
Botezătorul, căci la întrebarea ce i-au pus-o
Sfântului Ioan Botezătorul leviţii şi preoţii trimişi la
el spre a-l cerceta dacă el este Ilie, au primit din
partea Sfântului Ioan, Botezătorul Domnului, un
răspuns categoric: Nu sunt Ilie (Ioan 1, 21).
(Despre spiritism şi necromanţie a se vedea
mai pe larg în cap. 34 al acestei lucrări).