Tinerii liberali, nr.

17, Costesti
Site-uri utile:
http://www.tnlcostesti.xhost.ro
http://arges.tnl.ro
http://2012.tnl.ro

Ziua sarbatoriri femeii,

ca multe alte obiceiuri tra-
ditionale isi are radacinile
in cultura antica greaca.
Pe atunci, acestia alaturi
de zeii din Olimp o sarba-
toreau pe Rhea, consider-
ata zeita-mama a tuturor
si asociata de multe ori cu
pamantul.
Astfel, traditia s-a
transmis in timp si a ramas
cunoscuta ca ziua mamei,
in semn de respect si
apreciere fata de femei.
Daca pana in 1989,
doar se vorbea de ziua
mamei, dupa revolutie, in
Romania s-a stabilit data
de 8 martie ca zi a acestei
sarbatori.
Caseta tehnica: O primavara Bancuri
Dan Serban - redactor sef frumoasa!
Colaboratori:
pag. 5
Elena Caragea pag. 2
Marian Latzar
VIZITATI›NE P.N.L. Costesti Cu Bizonu’ in ...
respecta femeile parc
pag. 2 pag. 6

Partidul Bizonisme ...4

pag. 4 pag. 7

100 decuriozitati, pag. 8

1
 O primavara frumoasa!

Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti

acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita
de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si
in ceilalti.
Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt
date, si da in countinuare altora dragostea pe care o pri
mesti. Fii multumita de felul in care esti tu, asa cum esti.
Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in
maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica,
dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru
noi toti."
O primavara frumoasa!

Ella.

De 8 martie
P.N.L. Costesti respecta femeile
Duminica, 6 martie, cu ocazia zilei femeii,
liberalii din Costesti au organizat un eveniment
care de la an la an devine din ce in ce mai cunos-
cut. Ca si in anii trecuti, pe langa omniprezentele
martisoare si flori oferite, liberalii i-au invitat pe
toti cei care au dorit sa participe, in special pe
doamne, la Clubul Kmi, pentru a sarbatori ziua fe-
meii.
Chiar daca vremea de afara a fost
innorata,iarna dand semne ca nu ar vrea sa plece,
invitatii au venit insotiti de multa voie buna si ala-
turi de membrii organizatiei liberale au petrecut
pana seara tarziu.
Invitatii au fost serviti cu aperitive si bau-
turi traditionale, toate acestea cosumandu-se pe
ritmurile placute ale muzicii populare.
Astfel ca inca odata, P.N.L. Costesti
dovedeste ca stie sa respecte, sa aprecieze si sa
puna in valoare femeile chiar de ziua lor.
Totodata pe aceasta cale, dorim sa multumim
gazdei, fara de care nu s-ar fi putut organiza acest
evemiment.
de Dan Serban

2
 Partidul Democrat-Liberal
Desi martie ar trebui sa fie o luna in care
cinstim si sa respectam femeia, realitatile cotidiene
ne distrag treptat de la acest lucru si ne pun in
centrul atentiei probleme sociale, din ce in ce mai
apasatoare.
Oricat de mult timp ar trece, amintirea
regimului devine din ce in ce mai prezenta. 21 de
ani s-au scurs mai repede decat credeam, dar pun-
tea pe care am traversat-o ne-a dus in locul din
care am plecat inainte de ’89. Partidul conduce,
noi suntem controlati.
In tot acest timp, memoria colectiva a
societatii a somat. N-a vazut si n-a auzit, si-a imag-
inat schimbarea dar n-a stiut ce inseamna ea cu
adevarat, n-a facut comparatii iar acum, dintr-o
data se trezeste regretand trairile comuniste pe
care le-a demonizat de atatea ori. Aflati la rascruce
de drumuri atat in 1944 cat si in 1989 ne-am ucis
conducatorii, am renuntat la monarhie si am ramas
fara o privire vizionara asupra viitorului si fara so-
lutii la problemele sociale provocate de saracie, din
ce in ce mai adanci. Aici ne-au adus cele aproxi-
mativ 6 decenii de supunere, o natiune invinsa,
aflata in plina disolutie.
Daca intrebi pe oricine, intre atunci si
acum, ar alege atunci, fara sa-si dea seama ca de
fapt intre atunci si acum exista doua diferente: de
forma si ca erau ceva mai tineri. In schimb, banii
tot mai putini, educatia foarte slaba, sistemul med-
ical precar, iluzia unui viitor mai bun si grija zilei
de maine sunt din ce in ce mai apasatoare si om-
niprezente. Rezultatele se vad. Partidul isi face
treaba foarte bine: bruiaza comunicatiile, calca in
picioare partenerii sociali pe care ar trebuii sa-i
consulte inainte de a lua o decizie, denigreaza
presa, protejeaza clanurile si loveste in cei mici
fara mila, pestii cei mari fiind surse bune de
finantare a campaniilor electorale.
Toata lumea este dezamagita, dar asta nu in-
seamna ca se va produce o schimbare. Spiritul de
popor invins, limitat la conditia zilei de maine a
permis si permite desfasurarea hamului de con-
strangeri iesit din tiparele democratiei.
Modelul social acceptat este acela al nepo-
tismelor si al capului plecat. Nu ajungi nicaieri
daca spui lucrurilor pe nume si nu iti apleci capul
atunci cand nu ar trebui.
Asa s-a ajuns sa traim intr-o societate care
Motto: “Furau mai cu bun simt cei dinaintea ta!”
prezinta in constructia ei foarte multe dezechilibre
sociale si valori rasturnate.
Cu gandul la un viitor mai bun, pe masura
ce ne apropiem de o noua batalie electorala, ies la
iveala “realizarile” alesilor, reflectate in declaratiile
de avere.
Promisiunile spuse cu atata convingere in
campanii de cei care inca de pe acum se pregatesc
sa-si inlantuie scaunul cald din piele din birourile
primariilor, consiliior judetene si parlamentului
au capatat forma minciunilor.
Generatia de sacrificiu s-a transformat in
natiunea de sacrificiu, datoriile externe au crescut,
numarul milionarilor care lucreaza pentru stat a
crescut. Tentaculele Partidului au prins radacini.
Modelul este acelasi, numai ca este condimentat in
exces cu manelarie si coruptie.
Partidul Democrat-Liberal face parte din
acest model. Ramasitele trecutului, setea de putere,
manipularea, incompetenta si pupincurismul com-
pun un peisaj macabru.
Criza economica saraceste si mai mult cea
mai ramas din resursele de odinioara, populatia si
odata cu acest lucru degradarea, depravarea morala
capata proportiile Evului Mediu.
Doream sa inchei prin a spune: Partidul con-
duce, oala fierbe, dar pana cand?, insa imi dau
seama ca este o incheiere idealista, departe de ceea
ce urmeaza sa se intample.
Inevitabil, istoria isi urmeaza cursul ire-
versibil si repetabil, dar cum poporul roman a
dovedit de atatea ori ca are memoria scurta, va
avea multe de indurat. Saracia si mizeria
reprezinta doar inceputul. Ce e mai greu inca nu a
venit iar daca acum nu este prevenit, o sa ne ia mai
mult timp sa revenim la normalitate.
Din pacate nu ne cunoastem potentialul pe
care fiecare din noi il are si preferam sa facem ceea
ce ne spun altii. Aceasta slabiciune alaturi de
multe altele ne va costa scump, foarte scump.
de Dan Serban
3
 Românii au nevoie de un erou

Frunzărind o carte de Istorie Universală, loc să avem un … să zicem … maghiaroctonul.

am constatat faptul că poporul român nu Ar fi sunat la fel de frumos ca Vasile Bulgaroc-
posedă încă un personaj mitico-real pe post de tonul (împărat bizantin; „omorâtorul de bul-
brand. S-a încercat hiberbolizarea domnitoru- gari”). Şi cred că ar fi avut un efect psihologic
lui muntean Vlad III Ţepeş, apoi a lui Dracula, la fel de important.
mai târziu a lui Terente şi mai recent a Blondei
lui Băse. Cică te ajută întotdeauna, ca înaintea ta să-ţi
meargă renumele. Oare regii Assirieni nu-şi
Oare de ce nu-l apreciem pe Ion Antonescu etalau cu fiecare prilej, actele de cruzime
pentru buna politică dusă în vremurile tulburi? săvârşite în trecut. Oare Hannibal cartaginezul
De ce nu-l iubim pe regele Mihai I pentru sac- nu-şi trimitea în faţă, spioni care să-i în-
rificiul său? Majestatea Sa încă mai figurează în spăimânte pe romani cu ororile închipuit-
mentalul populaţiei inoculată ideologic de co- săvârşite. Oare despoţii orientali nu le
munişti, ca exponentul moşierilor avari, trimiteau adversarilor, prizonieri schingiuiţi.
sclavagişti şi lipsiţi de patriotism. Mareşalul
Antonescu a fost şi el stigmatizat – astăzi dacă Eeeh! ce bucuroşi am fi fost acum dacă în au-
vorbeşti despre el, porţi însemnele lui ori eşti gust 1919, trupele române de ocupaţie din Bu-
adeptul ideilor sale, eşti luat în colimatoriu de dapesta ar fi desfiinţat statul maghiar. Cât de
către Securitate. De ce? Pentru câtiva ţigani puternici am fi fost, dacă regele Carol I ar fi ac-
morţi şi un număr mic de evrei suprimaţi fizic? ceptat tronurile Bulgariei sau Poloniei? Ce s-ar
Doar pentru atât!? fi petrecut dacă românii susţineau trup şi su-
flet, oştile otomane sub zidurile Vienei (1529;
Haideţi să colindăm Globul şi să ne referim la 1689)?
alte popoare. Credeţi că Anglia l-a renegat pe
regele cruciat Richard I Inimă de Leu pentru În lipsa unor astfel de scenarii realizate, ne
cei 2.700 de musulmani sugrumaţi dintr-un mândrim cu vre-un român care a măcelărit
foc, în Orientul Apropiat? Vaticanul l-a scos câţiva bătrânei occidentali, cu violatorii şi ped-
oare din Annale pe Papa Innocentius III, care ofilii plecaţi prin ţările civilizate.
tot în vremea Cruciadelor a trimis la moarte şi
sclavie peste 20.000 de copii–soldaţi într-o ex- Ah! Era să uit. Rămânem cu şuviţele blondine
peditio infantium de tot plânsul? Spania i-a de la Cotroceni şi cu succesurile din Bruxelles
scos oare din Istorie pe conquistadorii Cortez, …
Pizzaro & Co. pentru milioanele de amerindi-
eni suprimaţi în vremurile expansiunii colo-
niale? Germanii credeţi că l-au şters definitiv de Marian Lazar
din memorie pe Adolf Hitler? Nord-americanii sursa: Buliland
i-or fi blamat pe cei vinovaţi de extincţia
atomică a japonezilor? Nu cred?

În fine! Ce mă supără pe mine e faptul că Isto-

riografia românească nu a reţinut numele unui
personaj istoric cu efect demoralizator pentru
duşmani. Noi am avut câte un Ţeastă-Goală
(Praznaglava), Şchiopul, Surdul sau Chiorul, în

4
 Din diversele preocupari ale tinerilor liberali
Bancuri
La scoala, invatatoarea le spune elevilor:
-Copiii, maine e 8 martie. Faceti o compunere
cu titlul: " MAMA E DOAR UNA".
A doua zi, de 8 martie:
- Ia sa auzim compunerile voastre...Costelush!
- In vacanta de vara ma jucam pe afara cu
copiii. M-am lovit, am inceput sa plang, mama m-a
auzit ...m-a spalat..m-a pansat...mama e doar una!
-Bravo...Ionel, sa auzim compunerea ta.
-Anul trecut de Craciun, mama mi-a cumparat
hainute noi, paltonas, caciulita si o masinuta
noua...mama e doar una!
-Foarte frumos...ia sa ascultam compunerea lui
Bula.
-Ieri cand am iesit de la scoala, am mers si am
ras 2 beri, 100 de rom si juma de votca.
Am venit acasa si mama mi-a spus: " Porcule,
asa se vine acasa?"
Dupa ce i-am ars doua peste bot mi s-a facut
foame si ii zic: " Da-mi de mancare ca ti-o iei
iar"..." Bula, vezi ca sunt 2 gogosi in frigider." de-
schid frigiderul si zic... " MAMA, E DOAR UNA! "
Intra prima
- Ce se mareste pana la 20 de ori cand este exci-
tata?
- Hihihi, hahaha!
- Iesi afara, ai 4!
Intra a doua.
- Ce se mareste pana la 20 de ori cand este exci-
tata?
- Hihihi, hahaha!
- Iesi afara, ai 4!
Intra toate, li se pune aceiasi intrebare si toate
iau 4.
La sfarsit intra tipul si i se pune aceiasi intre-
bare.
- Ce se mareste pana la 20 de ori cind este exci-
tata?
- Pupila.
- Bravo ai 10, du-te si spune la proastele alea
de-afara ca hihihi si hahahaâ se mareste intre 3 si 5
ori .
.La scoala Bula invata despre medicamente. In-
vatatoarea ii intreaba pe copii ce medicamente
cunosc si la ce se folosesc.Primul copil spune:
- Paracetamol.
- Bravo,si la ce se foloseste?
- Pai la febra si dureri de cap.
Al doilea spune:
- Siropul de tuse.
- Bravo,si la ce se foloseste?
- Pai cand tusesti.
Spune si Bula:
- VIAGRA.
Invatatoarea uimita:
- Bula,de unde ai invatat tu cuvantul asta? Si la
ce foloseste acest “medicament”?
- Pai…. stiti… la diaree…
- Cum?
- Pai in fiecare seara o aud pe mama zicandu-i
lui tata:
- “Mai ia si tu o VIAGRA, poate se mai intareste
cac*tul ala!”
Directorul de vânzări, directorul de marketing
şi directorul general se întorc cu toţii de la o cons-
fătuire. Pe drum, într-un parc, găsesc un lampas
vrăjit. Îl freacă şi iată că apare un spirit, care le
zice:
- Vă mulţumesc că m-aţi eliberat, şi că mulţu-
mire, voi îndeplini câte o dorinţă pentru fiecare
dintre voi!
Directorul de vânzări:
- Eu primul! Eu primul! şi spune dorinţa lui:
Vreau să fiu în Tahiti pe un vapor foarte rapid şi
fără nici o grijă….Şi pffffff,a şi dispărut.
- Acuma eu! strigă directorul de marketing.
Vreau să fiu în Las Vegas împreună cu fetele cele
mai frumoase din lume si cu saci de bani, sa mi pot
satisface toate dorintele. Şi pffff, a dispărut şi el.
- Şi dumneavoastra? zice spiritul către şeful lor.
Şeful: Aş dori că ăştia doi să fie peste o oră înapoi
în birourile lor.
MORALA: Lasă întotdeauna şeful să vorbească
primul!
5
 Cu Bizonu’ in … parc
-episodul 7-
Divorţul meu a decurs aşa cum mă aşteptasem; Liviu trecuse peste momentul meu de nebuneală şi se cer-
tase la cuţite cu toată lumea ca Nera să accepte suma de 25.000 lei. Ceva îmi spunea că-n spatele afacerii se va
vedea umbra hrăpăreaţă a Grohănelei, aliata mea conjuncturală şi nevinovată decât de propria-i lăcomie. Banii nu
i-au prisosit însă – de ei şi-a cumpărat o maşină bengoasă, pe care-a proptit-o într-un pom încăpăţânat să stea în
faţa ei. Halal afacere tată!
Nici mie nu-mi mergea mai bine însă! Fără Motănica mea, mă simţeam golit de eşenţă şi fără orizonturi.
Cineva mă sfătuise să renunţ la divorţ şi doar să iau o pauză în căsnicie. Evident, am refuzat gândul ăsta! În doar
câţiva ani, albisem cât pentru un veac şi-mi era de ajuns.
Refugiat în garsoniera mea, stăteam în hibernare, fără chef de nimic. Din când în când, eram vizitat de o
rudă îndepărtată, ce se ocupa de menaj. Cristina, o minoră zvăpăiată şi plină de umor negru, era probabil doar o
unealtă în mâna părinţilor ei. „ – Merde, nenorociţii!” simţiseră că mă ramolisem şi credeau c-am să mă păcălesc şi
să-i las copilei averea.
Într-o dimineaţă, mă îmbrăcasem şi eram gata de plecare. „ – Unde pleci unchiule?” m-a întrebat Criss. „
– Până-n parc, să mă aerisesc”, am răspuns. „Zi-mi şi mie cum arăt azi?” Copila m-a scanat amănunţit şi mi-a
răspuns râzând: „ – Ca un boschetar, unchiule! Cu părul ăla vâlvoi, barba stufoasă şi hainele alea vechi de 2 ani,
nici mucii nu i-aş da pe tine!” „ – Perfect, nepoată!” „ – De ce e perfect?” întrebase ea nedumerită. „Au trecut 6
săptămâni! de ce nu te aranjezi şi tu?” „ – N-am nevoie, am răspuns. Mie îmi trebuie linişte şi pace. Am nevoie de
banalitate, de a mă pierde-n mulţime.” „ – De ce?” „ – Când vei creşte, vei înţelege!” am zis zâmbind amar. „Am
plecat!” şi-am dat să deschid uşa. „ – Encule!!!” m-a strigat Criss de pe hol, cu apelativul miştocăresc pe care-l
folosea ca să mă îmbuneze. „Baftă-n toate!”
Şi mulţumindu-i pentru urare, am coborât treptele cu capul plin de gânduri. Trecuseră zilele de doliu, dar
nu simţeam nevoia de a ieşi din starea mea de spirit. Nu mai aveam serviciu de ceva vreme şi resursele-mi scădeau
vertiginos. Criss venea din ce în ce mai des pentru menaj şi nu credeam că avea nevoie de bani pentru Bac; mă în-
grijora hormonita cronică de care suferea! Mama era din ce în ce mai bolnavă şi se mutase la munte, căci i se reco-
mandase să schimbe aerul. O ştiam cu sănătatea şubredă, dar cred că se supărase şi mai rău de divorţul meu.
Şi îngândurat cum eram, am ajuns în parc şi m-am aşezat pe o bancă. Am scos telefonul să-mi planific câtă
vreme urma să stau şi-am luat zona la scanat: copii, tineri, bătrâni, sugari. Toţi profitau de timpul frumos şi-ncer-
cau să simtă aroma primăverii. Pe-o bancă se odihnea o proaspătă mămică, legănându-şi plodul. Mai încolo, doi
îndrăgostiţi se giugiuleau, minţinându-se reciproc şi făcându-şi planuri pentru un viitor fals-fericit. Dincolo, un
fost profesor de matematică, ieşit la pensie, vorbea singur, certându-se cu himerele trecutului. Asta ne e soarta,
tată: o să murim nebuni!
Prin faţa mea se perindase şi o bătrânică uscăţivă ce-şi muştruluia nepoata de zor, să-nţeleagă oarece. „ –
Nu, nu”, zbiera mucoasa, bătând din picioare. „Nu vreau acasă! mi-ai promis că mă împingi pe role …” „ – Las’ că
te-mping eu pe scări dacă vrei! i-am zis în gând, şi-un rid de pe fruntea-mi încordată, s-a descreţit timid. Şi-ncet–
ncet, am început să simt cum un val de căldură îmi învăluie capul. „ – Ce râzi bă fasolea?” m-a întrebat imediat un
tânăr belciugat din faţa mea. „Nu-ţi place cerceii mei din nas?” „ – Sîmîsî!” i-am răspuns, înfuriindu-l. „ – Ce-ai zis
bă c* pensat? că vin la tine acuma …” „ – Vreau să trimit un sms şi nu ştiu cum. M-ajuţi?”, l-am întrebat cu blân-
deţe, în vreme ce degetele-mi trosneau în palton, din strânsura violentă a pumnului. „ – Să-l trimită mă-ta!” a
bombănit caricatura aceea de om şi s-a ridicat înjurându-mă de tot neamul.
N-am mai stat să-l scutur puţin de fumuri, căci alt gând mă cuprinsese: îmi revenise umorul! Merde, ce tare!
Şi parcă de bucurie că eram în toane bune, telefonul mi-a zbârnâit a mesaj. Pe ecran am văzut numărul kolegutzei
mele din liceu şi curios, i-am dat citire: „ – Iarta-ma de deranj dar sambata am si eu nunta. Daca nu-ti arde da-mi
de stire ca nu ma supar! Daca vii pana joi pls confirma-mi. Capu sus si privirea-n parbriz” urmat de trei emoti-
conuri zâmbăreţe. „ – Merde! Uitasem de nuntă. Chiar dacă nu-mi ardea, n-aş fi lipsit pentru nimic în lume!” Aşa
că mi-am făcut repede calculele, şi-am început să sun în stânga şi-n dreapta:
„– Alo, Criss? Mâine mergi cu mine să-ţi iei o rochie de ocazie că sâmbătă mergem la o nuntă”; şi-am închis
brusc, ca o dovadă irefutabilă a gândurilor mele. Şi zâmbind, mi-am ridicat ochii din telefon.
Pe banca din faţa mea, Motănica îmi zâmbea cald şi mă aproba din priviri …

Jean-Michel François, viconte de Biz on U

Reacţii: aidatoriilamine@yahoo.com

6
 Bizonisme (... 4)

Decesul părintelui meu a aruncat familia noastră într-o mare vrajbă. Bunicul nu o simpatizase vre-
odată pe mama şi acum găsise momentul oportun să o izgonească din clan. Şi după multe discuţii aprinse
– da care am aflat ulterior, am părăsit locurile cunoscute şi ne-am stabilit într-o ţară francofonă – Româ-
nia.
Atunci, în ’92, am găsit o ţară abia ieşită din comunism, cu odemocraţie firavă. Revoluţia din ’89
mirosea a lovitură de stat, iar mineriadele păreau a fi sângeroase încercări de muşamalizare a petelor noii
puteri. „Reforma” era cuvântul de ordine într-un stat care încerca să realizeze descentralizarea, liber-
tismul, privatizarea şi să integreze în capitalism. Poporul se dovedea înfometat de „occidentalism” însă
din păcate, îşi însuşise din vest doar lucruri negative.
În acest context, sosirea noastră pe plaiuri mioritice a fost un şoc cultural. Mamei nu i-a plăcut în
Capitală şi a decis să ne orientăm spre Provincie, unde era mai multă linişte şi unde încă se mai păstrau
tradiţiile populare. Aici traiul era mai dulce şi te integrai mai repede în comunitate. Lumea era curioasă
în privinţa celor doi franţuzi, dornică să le afle poveştile şi privindu-i ca pe şansa vieţii lor de a pleca în
străinătate. Copiii m-au acceptat rapid în gaşcă şi chiar dacă au mai fost conflicte, s-au convins imediat
de instrucţia mea de cazarmă. Felul meu de a fi a atras atenţia şi şefilor de cartiere, care încercau să mă
implice în tot felul de şmecherii.
Cel mai puternic dintre ei era un „capo di tutti capi” în toată regula. Mic de statură, bine clădit şi-
mbrăcat numai cu ţoale de firmă, degaja un aer de „Godfather”. Vorbea puţin dar de fiecare dată era as-
cultat cu mare atenţie şi respect. Era bine informat şi avea dosare stufoase pentru fiecare om care-l
interesa. Când purta o discuţie, avea un fel special de a te asculta „cu sprâncenele”, ale căror „grimase”
hotărau cursul dialogului. Oamenii lui îi înţelegeau „din ochi” ordinele şi nimeni nu avea curajul de a se
înfăţişa a doua oară în faţa lui, fără să-şi fi făcut treaba. Niciodată nu semna acte sau scrisori, căci cuvân-
tul lui era literă de lege. Toată lumea îl privea cu teamă şi respect, dar mie nu-mi trezea nici-un interes.
Până-ntr-o zi, când lângă mine s-a oprit merţu’ lui lat ca un tact şi luxos ca un palat de maharad-
jah. Şoferul a coborât grăbit şi deschizând portiera din spate, mi-a zis pe un ton vehement că „– Şeful cel
Mare vrea să-ţi vorbească”. Statura lui bine lucrată în sala de fiare nu m-a speriat şi nici privirea tăioasă
ce mă-ndemna să mă conformez; însă ceva m-a împins să urc în maşină. Am dat bineţe şi mi s-a răspuns
cu o înclinare uşoară din cap. Marele Mahăr m-a scrutat rapid din cap până-n picioare şi-apoi mi-a zis
autoritar: „– Mergi cu noi până undeva. Stai liniştit că până-n 5 când vine mă-ta, eşti înapoi acasă”. Şi-a
urmat un drum scurt până la halele defunctelor fabrici de stat, pe al căror acoperiş aplatizat ne-am urcat
în tăcere. De sus vedeam toată agitaţia oraşului iar oamenii păreau nişte furnicuţe agitate. Lângă mine,
interlopul trăgea adânc pe nări aerul rece. – Eeeh! făcu el într-un final, ce-mi place mie aerul ăsta curat.
Dacă nu eram o viaţă de om la-nălţime, muream de mult! Şi-ntorcându-se din trunchi în direcţia mea,
m-a întrebat ce văd în faţa ochilor. – Oameni grăbiţi, am răspuns. – Greşit, nepoate. Fraieri! Asta vedem
jos. Acum trage aer în piept şi zi-mi, ce miroşi? m-a întrebat imediat. – Aer curat. – Greşit din nou.
Miroase a bani, a şansă de înbogăţire şi de a avea tot ce-ţi doreşti. Înveţi multe la şcoală, dar pe stradă lu-
crurile stau altfel. Stai lângă mine şi-n 2-3 ani o sa te-nvăţ tot ce ştiu. Văd în tine un tânăr demn de a-mi
urma la tron. – Dar eu ... , am încercat să spun ceva. – Ştiu nepoate, mi-a retezat el imediat vorba, ai să
zici că nu vrei să te amesteci, că ai bani şi că trăieşti cinstit. Însă nu ai putere. Şi zâmbind pe sub
mustăţile-i groase de turcalete, m-a bătut prieteneşte pe umăr, zicând: – Fii pentru o zi Koça-bey şi vor-
bim apoi ...
Şi-n acea zi, tânărul inocent îşi dădea obştescul sfârşit, pentru a-i lăsa locul unuia lipsit de
scrupule ...

7
 100 de curiozitati despre lumea in care traim

Ultima strigare pentru cei curiosi

91. Durerea are si ea o unitate de masura. Aceasta se numeste "dol" iar instrumentul menit sa masoare
durerea se numeste dolorimetru.

92. Se estimeaza ca in Rusia exista mai multe bancnote de 100 de dolari decat pe teritoriul Statelor
Unite ale Americii.

93. V-ati intrebat ce a fost mai intai, oul sau gaina? Biblia a raspuns deja la aceasta intrebare. Conform
Genezei 1:20-22, gaina a aparut inaintea oului.

94. In absolut toate tarile lumii, indiferent de cultura, religie sau zona geografica, soldatii executa
salutul numai cu mana dreapta.

95. Intr-un studiu cu privire la relatiile interfamiliale, 80% dintre barbatii casatoriti au declarat ca si-
ar lega destinele de aceeasi femeie daca ar putea da timpul inapoi. Doar 50% dintre femei au declarat
acelasi lucru.

96. 90% dintre speciile de pasari sunt monogame. Doar 3% dintre mamifere au aceleasi preferinte.

97. De fiecare data cand linge un timbru, un om consuma 1/10 dintr-o calorie.

98. Un sfert dintre oasele unui organism uman se afla numai in picioare.

99. In urma cu 3.000 de ani, majoritatea egiptenilor antici nu traiau mai mult de 30 de ani.

100. Unghiile de la degetele mainilor unui om cresc de patru ori mai repede decat cele de la picioare.