'il

Cornel Mihai Ionescu, Generația lui Neptun (Grupul '63),

r'" , ' .'.', '
.':1
Uf~l'Uff~umttU»limtuwmmmun)mfijuItUUJ1tlUUlUmUUmHmUlJjmUUUlJ:llllUUUl1llJm1JlUillUmnmmnmnmiJUIiIIiIRIIIII .. ', . _ .. _,. IwuUmUJUI~ll,UmUU,mj.uu. m,llU ,UU,',',,",I
,
, '/,

București, ELU, 1967

'Ii
"

q
il
Angelo Guglielmi - AVANGARDA SI EXPERIMENTAI.lSM I

Un mod destul de raspîndit de a Întelege "avangarda"

literara, care reflecta d€ altfel modurile si termenii În care
ea se configureaza istoric, este sa o concepi ca pe o
miscare ce tinde, În esenta sa se opuna unei situatii expre-
sive epu!zate si consumate ce Împiedica, prin rezistenta
inertiei ei, orice noua forma stilistica si de limbaj. De buna
seama, "avangarda" nu i'nseamna numai acest moment
polemic si de ruptura cu un trecut devitalizat. Ea ar trebui
sa contina În sine si celalalt element, adica, acela al in-
staurarii noului, al descoperirii unor mijloace de expresie
mai vitale, a unor noi posibilitati de comunicatie. 1n reali-
tate Însa, aceste doua momente coexista cu greu, Încît,
cel putin În experientele istorice de care dispunem pîna
i'n prezent, avangarda s-a identificat Întotdeauna cu primul
moment, acela al rupturii cu trecutul, al denuntarii struc-
turilor stilistice traditionale. 1n schimb În cazurile În care
cele doua momente coexista În unul si acelasi autor ne
aflam cu totul În afara hotarelor adevarate si proprii lite-
raturii de avangarda, ÎntruCÎt În cazurile amintite, al doilea
moment, acela de instituire a noului, este atît de, puternic
ÎnCÎt absoarbe si ÎI anuleaza pe cel dintîi ca mon'1ent au-
tonom. Astfel. ÎnCÎt, nu se obisnuieste În genere, sa se
spuna ca Proust, Eliot sau Joyce sînt scriitori deavan-
garda, chiar daca au adoptat o pozitie polemica În raport
cu literatura precedenta si s-au aventurat i'n domenii ideo-
logice si expresive de o noutate violenta. 1n schimb fac
parte i'n mod obisnuit din avangarda Marinetti, Soffici,
futuristii rusi, dadaistii, suprarealistii etc. Deci avangarda
s-ar limita, se pare, la rezultate care, daca din punct de
vedere cultural au fost fara Îndoiala importante, ÎntruCÎt au
161 Add€nda

c()ntribuit la provocarea crizei definitive a cîtorva valori

traditionale golite de înteles, nu par tot atît de importante
din punctul de vedere al reliefului lor artistic. Fireste,
aici, o repetam, noi facem o descriere obiectiva a terme-
nului de avangarda, adica o descriere conventionala. ti
rugam pe cititor sa evite deocamdata judecata asupra
credibilitatii acestei descrieri. Mai ales pentru ca, scopul in-
terventiei noastre nu este, dupa cum vom vedea, aceasta
descriere. Descrierea pe care am dat-o este pasibila de
ori/ce corectie. Dar aceasta· soarta ar avea-o orice alta
descriere pe care am vrea sa o dam fenomenului. De
aceea e mai bine sa Iasam la o parte orice preocupare de
definitie si. sa. îndrumam discutia spre feluritele aspecte si
continuturi pe care fiecare, cu un discernamînt aparte, le
recunoaste ca fiind proprii avangarzii.
Acceptînd deci conventia indicata, adica interpretarea
limitata a notiunii de avangarda, interpretare care-i atribuie
mai cu seama continuturi polemice si de ruptura cu
situatiile preexistente, putem deduce, în sensul posibilitatii
(necesitatii) existente azi de a actiona În direCtia avan-
garzii, urmatoarele consecinte: Primo, nu exista în situatia
culturala actuala temeiuri suficiente pentrl1 reluarea unei
miscari de avangarda. Secondo, acolo unde aceasta s-ar
întîmpla, ea ar fi contrariul unei selectii (scelta) "active"
în masura sa asigure progresul culturii. Terzo, astazi avem
nevoie .de o mai mare constiinta critica menita sa ne ajute
sa identificam (si sa folosim) indicatiile pozitive sau, mai
simplu, avertismentele pe care ni le-au transmis avangar-
deie literare din prima jumatate a secolului XX si mai cu
seama elaborarile succesive la care le-au supus cîtiva mari
scriitori europeni. I

. Iar acum sa încercam sa examinam ceva mai pe larg

cele· trei puncte indicate.
Una dintre caracteristicile esentiale ale vremii noastre
este extrema confuzie, si în privinta aceasta sîntem cu totii
de acord: totusi· este vorba de o confuzie care provine
din faptul ca în domeniul nostru cultural totul ne este în-
gaduit. Aceasta se leaga într-o oarecare masura de o situ.•
atie pozitiva, de extrema libertate, de extrema toleranta.
11 - 138
Generatia lui Neptun 162

Epoca noastra este mai fecunda si mai inventiva decît ori-

care alta. Produsele cele mai extravagante sînt acceptate
si se falesc cu garantii dintre cele mai autoritare. În con-
ditii ca acestea, de absoluta disponibilita.te, ce sens poate
avea o miscare de avangarda? Ce porti vrea ea sa des-
chida, cînd toate sînt deschise? În, ce sens vrea sa forteze
situatia, daca aceasta este fortata pe toate planurile? Ade-
II
varul este ca astazi poti lucra liber, În toate directiile ,[1
,1

posibile, orientÎndu-te spre cercetarile si spre experientele :1

de expresie cele mai cutezatoare. Nimeni nu te Împiedica

s-o faci. Nu exista nici .0 limita, nici un obstacol obiectiv
pe care sa-I Înlaturi. Proust, Joyce, Musil, Picasso au ne-
tezit toate I drumurile, ÎnlaturÎnd orice rezistenta supara-
toare. Singurele piedici posibile sînt de natura exterioara:
pot veni din partea ostilitatii grupurilor culturale care de-
tin puterea si care, controlînd edituri si galerii de arta,
îndruma gustul publicului În directii interesate sau false.
Dar acestea sînt piedici pe care orice artist serios ar trebui
sa stie sa le înfrunte, lasînd la o parte faptul ca de acum
industria culturala Îsi Întemeiaza prosperitatea pe o pro-
ductie de avangarda, Sa te încapatÎnezi sa te comporti ca
si cum nu ar fi asa este o iluzie inutila. Sa crezi ca exista
inamici de Învins, oprelisti de Înlaturat si, În· sfîrsit, -o
Întreaga situatie de schimbat, este, În cel mai bun caz) o
forma de inconstienta, de insuficienta a constiintei.
Astfel În actuala situatie care este confuza, ÎntruCÎt este
fertila, orice atitudine anarhica ce nu mai poate deveni
un stimulent, Îsi pierde orice functie pozitiva, aparÎnd
dimpotriva ca moment Întîrziat, ca piedica În evolutia
culturala. Astazi terorismul, si dovada cea mai convinga-
toare ne-o ofera politica, este o miscare reactionara, Întru-
cît rezultatele lui nu sînt mijloace, cum se va fi Întîmplat În
alte epoci istorice, ci se Înfatiseaza ca scopuri. i'n aceasta
directie terorismul sfîrseste prin a deveni o modalitate
aristocratica si de distinctie.
Problema culturii contemporane este nu· combaterea
valorilor negative, ÎntruCÎt acestea nu constituie un ob-
stacol În calea valorilor pozitive. Si unele si altele coexista
pe acelasi plan. Se impune necesitatea de a Învata sa dis-
III11IllUlIjUllllltmmlllllmrnlllllllllU"UllIum.UOlUuumn.UU_IfIllJUmullltt,mUllfOl."'lfrnUlmumwummIU"'H·,m""UJmIHR_ •• ml""'''lOU'U~.m.~
__ ~ _

163 Addenda

tingem. Selectia unora se transforma În moartea celor-

lalte. Armele necesare sînt o exercitare mai asidua a inteli-
gentei si dezvoltarea constiintei critice. Situatia culturii
contemporane se aseamana cu aceea a unui oras din care
dusmanul a fugit dupa ce l-a ÎmpÎnzit cu mine. Ce va
face Învingatorul care se afla la portile orasului? O sa
trimita trupe de asalt ca sa cucereasca un oras deja
cucerit? Daca ar face-o ar mari haosul, provocînd noi
ruine inutile si moarte. Mai degraba va aduce din spatele
frontului detasamente specializate care vor Înainta În
orasul parasit nu cu mitraliere ci cu aparate Geiger. Si
multumita noilor drumuri pe care le vor deschide (drumuri
fireste extraordinare, construite În locuri neprevazute si
deosebite de cele traditionale) va putea fi reluata circulatia
În oras. Va fi fara Îndoiala o circulatie anevoioasa, obosi-
toare, nesigura. Va simti nevoia sa "Încerce" treceri si
drumuri mereu noi. Va fi o circulatie experimentala.
Cu siguranta experimentalismul este stilul culturii actu-
ale. Este forma ei cea mai fireasca si mai sincera.
Totusi experimentalismul de care vorbim se opune
avangarzii istor:ce printr-o evidenta deosebire de scopuri.
Pentru a ne da seama de aceasta, ramînînd În cadrul cul-
turii italiene, sa luam cazurile (cu totul opuse) ale lui Mari--
netti si Gadda. Avangardismul celui dintîi provine din pre-
texte polemice, fara baza ideologica clara si fara serioase
intentii de expresie. Revolutiile lingvistice ale futuristilor sînt
zgomotoase si superficiale. Ele actioneaza asupra structurii
exterioare a limbajului traditional cu scopul de a-I antrena
Într-o criza ireversibila si de a-i denunta sterilitatea esen-
\iaIa. Nucleul intern saU ideologic al limbii ramîne neatins
sau mai bine zis scapa violentei lor. În fond, daca ne gîndim
bine, nicicînd simtul limbii nu a fost mai absent decît În
cazul scriitorilor de avangarda. Sa ne gîndim la beatnicii
americani de azi sau la "tinerii furiosi" englezi. Revolta
scriitorilor de avangarda are În genere ca punct de plecare
un Înteles contenutistic emotional. Interesul pentru forma,
În ciuda oricarei aparente contrarii, ocupa un loc secundar.
Noul experimentalism este de cu totul alt tip. Din mo-
mentul În care sistemul lingvistic a intrat definitiv În criza
Generatia lui Neptun 164

se pune problema Încercarii de a-I recupera. Fireste recu-

perarea priveste functia si nu instrumentul. Instrumentul
este uzat pentru totdeauna. Orice contact Între cuvînt si
lucru a fost Întrerupt. Limba ca reprezentare a realitatii este
de acum un mecanism dereglat. Totusi, scopul scrisului
ramîne recunoasterea realitatii. Dar cum va putea sa se
efectueze? Limba care a instituit pîna În prezent raporturi
de reprezentare cu realitatea, situÎndu-se fata de aceasta
Într-o pozitie frontala, de oglinda În care ea se reflecta În
mod direct, va trebui sa-si schimbe punctul de vedere. Sa
se mute adica În inima realitatii, transformÎndu-se din
oglinda reflectoare Într-un minutios Înregistrator al procese-
lor, chiar si al celor mai irationale, ale formarii realului;
sau, continuînd sa ramîna la exteriorul realitatii, sa puna
Între ea si aceasta un filtru prin care lucrurile a'mplificîn-
du-se În imagini suprareale sau alungindu-se În forme halu-
cinante, sa se dezvaluie. Aceasta este' operatia esentiala a
noului experimentalism. Si În acest sens cele mai' bune
rezultate le-a dobîndit pîna acum În Italia Carla Emilio
Gadda. (Dar la orizont se profileaza altii, fireste pe urmele
lui. Sa ne gîndim la Încercarile lui Arbasino si ale lui Leo-
netti, unde tiparul gaddian este chiar prea vadit; sau la
cazuri care par mai independente În raport cu Îndrumarile
plurilingvismului lui Gadda, ca de pilda a lui Volponi sau a
grupului 1 Novissimi) care au reusit sa stabileasca un raport
de aprofundare atît de dificil si riscant cu realitatea pentru
ca au profitat de elanul sau mai bine zis de eliberarea pe
care II Pasticciaccio a adus-o În cultura italiana.)
Oricum, pentru a reveni la discutia noastra, aceasta ope-
ratie a noilor experimentatori nu se dovedeste a fi' pole-
mica, Întrucît ea cere mai curînd efortul constiintei decit
energia efervescentei. Este o interventie rabdatoare orien-
tata spre cautarea unor noi structuri expresive, spre desco-
perirea unor noi combinatii stilistice, În care se varsa "ma-
terialele" cele mai neprevazute si deschise contaminarilor
lexicale cele mai cutezatoare. Este o interventie care trebuie
sa se desfasoare În laborator cu hotarîre si În acelasi timp
cu prudenta. Succesul sau depinde de gradul de "orga-
nizare" a laboratorului. Acesta va trebui sa se bizuie pe
165 Addenda

maxima disponibilitate a materialelor intelectuale, facîndu-le

sa afluiasca cu cea mai mare libertate, din traditiile cultu-
rale cele mai Îndepartate si mai deosebite. Nu este Întîm-
plator faptul ca diagrama acelor repechages culturale facute
de marii experimentatori ai epocii noastre este foarte frînta
si neregulata: trece prin Dante, Homer, Rabelais, vechile
texte chineze, mastile negre etc. In fata unei atît de mari
disponibilitati pentru cultura trecutului vom fi tentati sa ra-
mînem scandalizati si sa nutrim banuiala de superficialitate
daca nu am sti ca acele "repescuiri" nu Înseamna În nici
un chip, reluari de stil, ci recuperari de materiale ce vor fi
utilizate ca instrumente În noi experiente expresive.
Prin urmare În raport cu avangarda care, asa cum s-a
configurat istoric, tinde În general sa creeze o noua retorica
a continuturilor, noul experimentalism este dominat de un,
interes esential pentru forma, un interes unic si primordial,
care nu se opune totusi sferei intereselor ideologice si de
continut, fiind dovedit ca orice cautare de continut nu
poate fi decît o cautare de nivele expresive. De altfel, din-
colo de motivele indicate care afirma ruptura unora de cei-
lalti În numele unei deosebiri substantiale de scop, noii;
experimentatori difera de scriitorii de avangardasi din alte
motive, mai exterioare dar tot atît de semnificative. Si pe
acestea le-am amintit, dar aici intentionam,sa le comentam
mai pe larg.
Difera Înainte de toate atitudinea psihologica pe care
fiecare din ei o adopta fata de trecut. Sa Încercam sa ne
imaginam cum trebuie sa fi reactionat Joyce În fata clasi-
cilor. In ei nu afla, fireste, indicatii de expresie care sa
poa:ta fi fdliOs:ilteÎn mod imediat. Isi da seama curînd ca
limba lor (felul lor de a vorbi despre lume) nu mai poatp
fi si a lui. Dar În dipa În care Joyce se vede constrîns s;a
o paraseasca,nu-si poate ascunde un sentiment deamara-
dune. In ea recunoastem tulburarea produsa de faptul ca
a pierdut o posibilitate de exprimare deplina, fericita si
directa si constiinta vadit amara ca orice efort artistic al
sau va Însemna În fond nu atît o crestere În raport cu des-
coperirea ulterioara a lumii, cît mai ales o recuperare.
Scriitorul de avangarda are cu totul alta parere. Fara a dis-
Generatia lui Neptun 16b

pretui asa zisa traditie, el adopta fata de ea o atitudine de

orgoliu retoric si de sfidare trufasa: el va izbuti sa faca
ceea ce stramosii lui, traditia, n-au reusit. Ne va da În
sfîrsit criteriul adevarului. Nu-i trece prin cap ca problema
este aceeasi pentru Dante, Balzac si pentru el (facînd deo-
sebirile de valoare cuvenite) : adica aceea de-a intra Într-un
raport de comunicare cu realitatea. Singura diferenta este
ca din nenorocire, in aceasta operatie care ÎI apropie scrii-
torilor care l-au precedat, el nu poate folosi instrumentele
pe care i le ofera cultura traditionala. Acestea sînt uzate În
mod iremediabil.
In al doilea rînd, noii experimentatori se deosebesc de
scriitorii de avangarda prin felul deosebit În care evalueaza
situatia În care actioneaza si, În consecintâ, prin felul dife-
rit În care pun problemele de politica culturala. Noii expe-
rimentatori nu cunosc iconoclastia. Ils sont desmagiciens.
Si dupa ce s-au Întrebat mult timp si În amanunt cu pri-
vire la aceasta, Îsi dau seama ca traiesc Într-o epoca (l'ntr-o
situatie cultu rala) care nu pedepseste magia. Atunci pentru
ce ar trebui sa Înceapa o "vînatoare de vraji,toare" În sens
invers? Poate ca activitatea lui Cassole o tulbura pe aceea
a lui Calvino ? Activitatea lui Pratolini o Împiedica pe aceea
a lui Gadda? Situatia nu se schimba nici daca avem I'n ve-
dere pe scriitorii 1ncepatori. Fara I'ndoiala ca acestia se
formeaza În I'mprejurari favorabile. Si desi pare ciudat, cea
dintîi Îi ajuta chiar industria culturala, care atingÎnd un
asemenea grad de dezvoltare ÎnCÎt cresterea ei ulterioara
poate avea loc pe planul superfluitatii si al snobismului,
Încurajeaza produsul extraordinar În orice chip, fara a im-
pune limite de calitate. Astazi Proust nu ar fi asteptat zece
ani pîna sa publice pe cheltuiala lui primul volum din A la
recherche, nici Faulkner n-ar fi primit Înapoi de la editor,
cu un aviz negativ, manuscrisul romanului Zgomotul si furia.
In felul acesta, actiunea politica a noilor experimentatori
nu este concentrata În expeditia, În asaltul organizat, preo~
cupat numai sa loveasca, atît de drag scriitorilor de avan-
garda. Alegerea unei asemenea forme de a interveni, actio-
nînd Într-o situatie deja tulbure, sfî'rseste prin a o tulbura
si mai mult. Fara a mai socoti ca situatia, pe lînga faptul
167 Addenda

ca este tulbure este si foarte deschisa. Adica, incerta, schim-

batoare, nestabila. In aceste conditii, cînd dai drumul sa-
getii nu stii unde loveste. Tinta ochita s-ar putea sa nu
mai fie acolo sau sa se fi camuflat. Poti risca sa nu o
atingi niciodata. Cu alte cuvinte, pentru a' distruge o pozi-
tie puternica, cu gîndul sa o înlocuiesti prin alta, nu trebuie
sa o Înfrunti În cîmp deschis. Pentru ca are infinite posi-
bilitati de fuga, de camuflare. Ar parea mai nimerit În
schimb sa te comporti În actuala situatie culturala ca În
fata unei solutii impure în care plutesc resturi si corpi
straini. Cel mai bine e sa-i faci sa se depuna, fara sa o
agiti dupa aceea, ba dimpotriva, ajutînd procesul de decan-
tare, sa introduci mereu acizi care sa dizolve fragmentele
mai tari. Este vorba de acizi critici, a caror preparare cere
cunoasterea obiectiva a obiectului asupra carora trebuie sa
actioneze. O cunoaste~e obiectiva În sensul ca este facuta
din punctul de vedere al obiectului însusi. Prin urmare nu
otravurile obisnuite care, ca atare, nu mai ucid nici macar
mustele.
Limpezirea situatiei pe care o urmaresc este de altfel un
obiectiv pe care noii experimentatori Îl destina nu securitatii
muncii lor particulare - care, În ciuda anumitor dificultati,
cunoaste o dezvoltare garantata - cît mai ales sistemului
însusi al culturii. Este vorba prin urmare de un obiectiv
supraindividual. Apartine categoriei datoriilor morale. Intre
timp, pe drumul acestei Iimpeziri, noii experimentatori
Încep sa afirme diferentele care-i opun scriitorilor de avan-
garda. I ntr--adevar astazi în Iiteratu l'a itai iana nu exista peri-
colele pe care le-am aratat pîna acum; adica În literatura
italiana nu exista o situatie de avangardism, În sensul ne-
gativ la care am limitat termenul. Putem gasi pericole de
acest fel cel mult in artele figurative. Dar de acum si litera-
tura s..a pus În miscare, orientÎndu-se catre o exprimare mai
complexa si mai adecvata. Si, cu siguranta, echivocurile nu
vor întîrzia sa se produca. Cîteva au si Început sa se faca
simtite. Un mijloc de a ne apara, cel putin În parte, de
echivocuri este sa retinem ceea ce am spus: ca avangarda
istorica (pitoresca si întemeiata pe manifeste) este o mis-
care anacronica, dispunînd de instrumente de actiune, prac-
Generatia lui Neptun 168

tica si ideologica, ce nu mai corespund si nu mai sînt adec-

vate. Tot binele pe care ÎI poate face, l-a facut. Sau, orien-
tÎnd discutia În alt sens, putem spune ca avangarda este
o forma artificioasa de Întelegere a realitatii culturale
contemporane: problemele pe care le pune aceasta si
solutiile pe care le prevede sînt atît de dificile si de dra-
matice, ÎnCÎt adaptarea la ele cere un efort de constfinta si
angajarea unei capacitati de care dispun foarte putini oa-
meni. Pentru toti ceilalti, exista avangarda care acopera,
printr-un salt iresponsabil, distanta enorma pîna la înte-
legere. In acest sens avangarda slujeste celor mai putin
"avuti" sa-si ascunda îmbracamintea grosolana si elemen-
tara În forme mai moderne si mai complicate. Cu ajutorul
ei, acestia îsi pot închipui ca intra în contact cu idei si
realitati din care sînt În mod fiziologic exclusi. Ei se pot
adresa marilor protagonisti ai epocii noastre. De buna
seama, nu primesc nici un raspuns.