Manualul e scris în baza Codului penal al Republicii Moldova din 18
aprilie 2002. Materialul e expus în concordanţă cu sistemul Părţii speciale a
noului Cod penal. Fiecare capitol include unele consideraţii generale privind
toate infracţiunile din capitolul respectiv şi a unor infracţiuni din subsistemul
acestui capitol, analiza semnelor obiective şi subiective specifice fiecărei
infracţiuni concrete şi textul ei din partea specială a Codului penal, explicarea
sensului şi arealului de aplicare a circumstanţelor agravante corespunzătoare
şi bibliografia. De aceea, pentru a face o analiză juridică completă, de
exemplu, a infracţiunii de omor intenţionat (art. 145 C.P.), trebuie studiate
concomitent trăsăturile obiective şi subiective specifice acestei infracţiuni din
p. 2.2., paragraful 2, capi-toiul 3 al acestei lucrări, consideraţiile generale
privind infracţiunile contra vieţii din p. 2.1., paragraful 2, capitolul 3
(generalităţi), precum şi analiza juridică a aceloraşi trăsături din paragraful
1, capitolul 3 (caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor
contra vieţii şi sănătăţii persoanei).
Uneori legiuitorul, pentru a determina semnele constitutive ale unor
componenţe de infracţiuni, utilizează unul şi acelaşi termen juridic. în scopul
economisirii de spaţiu, explicarea semnificaţiei şi arealului de aplicare a
acestor noţiuni juridice se efectuează o singură dată, iar atunci când ele se
repetă, cititorul va apela la explicaţiile anterioare, indicate de autor. De
exemplu, pentru analiza juridică completă a vătămării intenţionate grave a
integrităţii corporale sau a sănătăţii săvârşită de două sau de mai multe
persoane (Ut. d) alin. (2) art. 151 CP.), facem trimitere la explicaţiile circums-
tanţei agravante corespunzătoare a infracţiunii de omor intenţionat.
Pentru elucidarea noţiunilor dispoziţiilor de blanchetă, utilizăm legile şi
alte acte normative ale altor ramuri de drept, pe care cititorul trebuie sa le
studieze suplimentar.
Pentru a nu mări volumul manualului n-au fost indicate pedepsele penale,
deoarece ele nu necesită interpretări, ci numai aplicarea lor conform Codului
penal.
Fireşte, autorul nu are pretenţia exhaustivităţii, fiind pe deplin conştient că
materia în cauză poate fi completată şi de alte investigaţii ştiinţifice. Sperăm
că cercetările şi concluziile noastre vor contribui la instruirea studenţilor,
practicienilor, precum şi a tuturor persoanelor antrenate în munca de studiere
şi propagare a cunoştinţelor juridice.
Capitolul I .................. ...
..f.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A PĂRŢII SPECIALE r A
DREPTULUI PENAL
§ 1. Noţiunea părţii speciale a dreptului penal
O condiţie necesară pentru formarea unui stat bazat pe drept o constituie
lupta pentru consolidarea legalităţii, ordinii publice şi ocrotirea drepturilor
cetăţenilor. Aceste sarcini stau în faţa tuturor organelor de stat, mai ales a
organelor justiţiei. Singurul mecanism care asigură apărarea socială,
respectarea legalităţii şi a drepturilor fundamentale ale omului este legislaţia
ţării date, inclusiv şi legea penală.
Potrivit alin. 1 art. 1 al noului Cod penal, singura lege penală este Codul
penal. Termenul „drept penal" cuprinde atât esenţa legii penale, cât şi evoluţia
ştiinţei despre ea.
Dreptul penal, ca ramură de drept cu caracter unitar, reprezintă o
totalitate de norme juridico-penale, care reglementează relaţiile de apărare
prin interzicerea ca infracţiuni a faptelor prejudi ci abile şi aplicarea
pedepselor persoanelor care le săvârşesc.
Dreptul penal constă din două părţi - partea generală şi partea specială-
care, deşi strâns legate între ele, prezintă totuşi, unele particularităţi.
In Partea generală sunt expuse principiile şi i nsti tuţ iil e generale ale
dreptului penal, sunt determinate temeiurile şi condiţiile răspunderii penale,
sunt formulate scopurile pedepsei, indicate categoriile ei, ordinea de aplicare a
acesteia şi de liberare de răspunderea şi pedeapsa penală, de asemenea sunt
tratate şi alte probleme privind lupta contra criminalităţii în general. Totodată,
din punctul de vedere al calificării infracţiunilor, principiile şi dispoziţiile
Părţii generale reprezintă numai nişte condiţii, împrejurări sau fapte, în a căror
prezenţă se aplică dispoziţiile Părţii speciale a legii penale care, potrivit
dreptului penal, constituie ipoteza normei juridico-penale.
In Partea specială sunt expuse conduitele concrete ale faptelor
prejudiciabile interzise sau prescrise şi indicate pedepsele pentru comiterea
lor, adică se stipulează dispoziţia şi sancţiunea normei juridico-penale.
5
 Unii autori, îndeosebi cei francezi,1 pornind de la aceste particularităţi, sunt
înclinaţi să admită chiar existenţa unui drept penal general şi a unui drept
penal special. Asemenea opinie nu poate fi împărtăşită, deoarece dreptul penal
este o ramură de drept cu caracter unitar şi alcătuit potrivit legii penale din
două părţi: o parte generală şi una specială.
După cum am menţionat, elementele structurale ale normei juridico-penale
sunt stipulate în diferite articole ale Codului penal. Ipoteza se conţine în
articolele Părţii generale, iar dispoziţia şi sancţiunea în articolele Părţii
speciale.2 De aceea nu putem fi de acord nici cu opinia,3 potrivit căreia, atât
noţiunea Părţii Generale, cât şi cea a Părţii speciale poate fi determinată prin
sintagma "...totalitate de norme juridice...", fiindcă nici una dintre ele nu
conţine norme juridice cu toate elementele sale structurale. Această sintagmă
este valabilă numai pentru noţiunea dreptului penal, ca o ramură de drept cu
caracter unitar.
Confundarea structurii interne (logico-juridice) a normei penale cu
structura externă (tehnico-juridică) şi, prin urmare, a articolului cu norma
penală ca elemente structurale ale legii penale a generat opinia,4 potrivit căreia,
trebuie sa distingem norme-principii, norme-defmiţii, norme-sar-cini, norme-
speciale etc. D. Baltag, sintetizând în special literatura română în domeniu,
distinge norme generale, prevăzute în Partea generală şi norme speciale,
stipulate corespunzător în Partea specială a Codului penal. 5 Nu susţinem
această opinie, deoarece norma juridico-penală reprezintă o alcătuire
trihotomică : ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. Nu se poate pedepsi (sancţiona)
o conduită interzisă sau prescrisă (dispoziţia) de legea penală, fără a determina
condiţiile în a căror prezenţă (ipoteza) intră în acţiune norma penală. Dacă am
admite că norma juridică penală ar fi alcătuită numai din ipoteză sau ipoteză şi
dispoziţie, sau din dispoziţie şi sancţiune, cum susţin autorii menţionaţi, atunci
ea n-ar putea fi aplicată, ea ar constitui numai o chemare, o lozincă, o agitaţie
şi o propagandă etc.
Susţinem pe deplin noţiunea părţii speciale formulată de profesorul
1R. Merie, A. Vitu. Trate de droit criminal. Paris: Cuyus, 1 967, p. 94; G. Ştefani,
G. Lavasseur. Droit penal genera! et procedure penale. Paris: Dalloz, 1964, tome
I, p. 36-37.
2A. Borodac. Drept penal. Calificarea infracţiunilor. Chişinău: Ştiinţa, 1996, p. 31-35.
l
O. Loghin, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti: Şansa, 1994,
p. 5. yeo.joanoe npaeo POCCUUCKOU &edepauuu. OcodeimaR lac/nb. MocKBa: K)pncTb,
2001, p. 7 etc.
4 T. Carpov. Drept penal. Partea generală. Chişinău: Ştiinţa, 1994, p. 32.
5 D. Baltag. Teoria generală a dreptului. Cimişlia, 1996, p. 135-136.
A
rus L. Kruglicov6, potrivit căreia, Partea specială a dreptului penal
reprezintă o totalitate de dispoziţii juridico-penale. care determină cercul de
fapte prejudiciabile ce constituie infracţiuni si pedepse penale, care pot fi
aplicate persoanelor ce le săvârşesc.
între partea generală şi partea specială există o strânsă legătură,
o unitate organică; ele constituie părţi ale aceleeaşi ramuri de drept -
dreptul penal al Republicii Moldova care izvorăsc din aceeaşi necesitate
- lupta împotriva fenomenului criminalităţii şi urmăresc o aceeaşi finali
tate - apărarea unor valori fundamentale: omenirea, persoana, socie
tatea şi statui. \
Unitatea părţii generale şi a celei/speciale se manifestă mai concret şi mai
convingător în practica judiciară, jEn care se rezolvă problemele răspunderi i
penale a unei persoane concrete şi aplicării pedepsei penale corespunzătoare.
E de neconceput aplicarea articolelor Părţii speciale, fără aplicarea
concomitentă a acelora din Partea generală. Nu se poate rezolva corect
problema atragerii la răspundere penală potrivit unui sau altui articol din
Partea specială, fără a cunoaşte articolele Părţii generale despre forma de
vinovăţie, etapele activităţii infractorice, participaţie, cauzele care înlătură
caracterul penal al faptei sau răspunderea penală şi consecinţele condamnării
etc.
Importanţa Părţii speciale a dreptului constă în aceea că în ea legiuitorul
efectuează diferenţierea răspunderii pentru fiecare categorie de infracţiuni,
ţinând cont de gradul lor prejudiciabil. Aceasta ne dă posibilitate de a promova
o politică penală întemeiată pe respectarea strictă a cerinţelor legalităţii şi a
celorlalte principii ale dreptului penal. Orientările de bază, scopurile politicii
penale, precum şi evoluţia legislaţiei penale reies din datoria statului de a
apăra şi garanta drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, de a-şi apăra
suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială şi întreaga ordine de drept.
Noul Cod penal se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei
Republicii Moldova şi ale actelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte (alin. 3 art. 1 C.P.). Dacă există neconcordanţe cu actele
internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului, au prioritate şi se
aplică reglementările internaţionale.
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie Cu privire lapractica
aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Cons-
6 YzoRoenoe npaeo Poccuu. Hacmh OcodeMiax. MoCKBa: BEK, 1 999. p. 1.
tituţiei Republicii Moldova atenţionează instanţele judecătoreşti că „Ia
efectuarea justiţiei, instanţele judecătoreşti urmează să tină cont de
obligativitatea de a aplica dispoziţiile constituţionale cu privire la
drepturile şi libertăţile omului în concordanţă cu Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica
Moldova este parte, precum şi de prioritatea aplicării reglementărilor
internaţionale faţă de legile interne, pactele şi tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Republica Moldova este
parte."7 Tot aici se stipulează că la aplicarea tratatului, convenţiei sau
acordului internaţional, instanţele judecătoreşti verifică, prin intermediul
Ministerului Afacerilor Externe, caie este depozitarul actelor internaţionale,
dacă aceste acte sunt în vigoare, ţmându-se cont de faptul că, în conformitate
cu Legea privind modul de încheiere, aplicare, ratificare şi denunţare a
tratatelor convenţiilor şi acordurilor internaţionale nr 1137-X11 din 4 august
3 992 şi Legea privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor
oficiale nr j 73-X11 din 6 vuhc 1994, actele internaţionale intră în vigoare
5. după schimbarea instrumentelor de ratificare, dacă importanta tratatului
necesită ratificarea lui de către organele legislative,
6. după remiterea actelor aprobate depozitarului spre păstrare în
conformitate cu normele de drept internaţional,
7. în alt mod şi termene stabilite de părţile contractante
§ 2. Sistemul părţii speciale a dreptului penal
Toate legile cu privire la răspunderea penală pentru diferite categorii de
fapte prejudiciabilc sunt incluse într-un singur act legislativ codificat - Codul
penal al Republicii Moldova, la ale cărui articole se fac trimiteri atunci când
are loc calificarea infracţiunilor
Dispoziţiile jundico-penale ce pi cvăd responsabilitatea pentru anumite
infracţiuni sunt structurate în cadrul Părţii speciale într-o anumită ordine,
numită Sistemul Părtu speciale a dreptului penal
Dispoziţiile jundico-penale ce prevăd responsabilitatea pentru anumite
infracţiuni sunt integrate în capitole Drept bază a acestui sistem este luat
obiectul generic al acestor categorii de infracţiuni, iar în ceea ce
1 Cuiegei e de Ho lai an explicative H P C S J nr 2 din 30 ianuarie 1996 cu modificările
introduse prin H P C S J nr 38 din 20 decembrie 1999 Chişinău 2002, p 10
8 9
priveşte ordinea articolelor unui capitol, ea se bazează pe obiectul nemijlocit
al infracţiunii
Aşadar, sistemul Pârtii speciale a dreptului penal lepiezwta ordinea
unirii dispoziţiilor jundico-penale ce cuprind componente concrete de
infracţiuni aranjate în capitole în dependentă de obiectul atentării, adică de
valorile sociale apărate de dreptul penal
Sistematizarea dispoziţiilor Părtu speciale favorizează studieiea loi, ne
ajută să înţelegem mai bine caracterul şi gradul prejudiciabil atât al unui şir
întreg de infracţiuni omogene, cât şi al unor categorii aparte de fapte
infracţionale, înlesnind evidenţierea conţinutului diferitelor semne ale
componentelor de infracţiune, delimitarea lor sti ictă /
Astfel, sistemul Părţii speciale contribuie la calificama corectă a
infracţiunilor, totodată luând în considerare comunitatea semnelor unoi grupe
aparte de infracţiuni, el face posibilă elaborarea şi realizarea de măsuri pentru
organizarea luptei conlia criminalităţii şi prevenirii ei
Sistemul Părtu speciale a dreptului penal are un caracter variabil, deoarece,
pe măsura dezvoltării statului, perfecţionării îelatnlor sociale, se schimbă şi
importanta difenteloi valon sociale, creşte rolul unoia. se schimbă metodele şi
mijloacele de apărare ale altora etc
La sistematizarea dispoziţiilor jundico-penale ale Părţii speciale a noului
Cod penal, legiuitorul a pornit de la ierarhia valorilor fundamentale sociale
unanim recunoscute în ţările bazate pe drept omenirea, persoana, societatea,
statul.
Partea specială a Codului penal al Republicii Moldova în vigoare este
alcătuită conform următorului sistem
Capitolul întâi - Infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni
de război
Capitolul al doilea-- Infracţiuni contra victn şi sănătăţii persoanei
Capitolul al treilea-Infracţiuni contia libertăţii, cinstei şi demnităţii
persoanei
Capitolul al patrulea - Infracţiuni privind viata sexuală
Capitolul al cincilea - Infracţiuni conţi a drepturilor pol îtice, de muncă şi
alte drepturi constituţionale ale cetăţenilor
Capitolul al şaselea- Infracţiuni contra patrimoniului
Capitolul al şaptelea - Infracţiuni contra familiei şi minorilor
Capitolul al optulea - Infracţiuni contra sănătăţii publice şi convieţuim
sociale
Capitolul al nouălea - Infracţiuni ecologice
 Capitolul al zecelea - Infracţiuni economice.
Capitolul al unsprezecelea- Infracţiuni în domeniul informaticii.
Capitolul al doisprezecelea- Infracţiuni în domeniul transporturilor.
Capitolul al treisprezecelea- Infracţiuni contra securităţii publice şi
a ordinii publice.
Capitolul al paisprezecelea-Infracţiuni contra justiţiei.
Capitolul al cincisprezecelea - Infracţiuni săvârşite de persoane cu
funcţie de răspundere.
Capitolul al şaisprezecelea - Infracţiuni săvârşite de persoane care
gestionează organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale.
Capitolul al şaptesprezecelea - Infracţiuni contra autorităţilor
publice şi a securităţii de stat.
Capitolul al optsprezecelea - Infracţiuni militare.
Partea specială reprezintă elementul cel mai dinamic al dreptului
penal, punând în discuţie numeroase probleme de interpretare, de expli-
care a sensului şi a sferei de aplicare a dispoziţiilor incriminatorii.
Deci, atât în cadrul analizei teoretice, cât şi în aplicarea practică,
conţinutul dispoziţiilor juridico-penale ale Părţii speciale trebuie dezvăluit
în corespundere cu acea apreciere moral-politică şi juridică, pe care
legiuitorul a dat-o anticipat tuturor faptelor prejudiciabile similare în dispo-
ziţiile normelor penale.
Sensul şi destinaţia acestor norme sunt determinate de sarcinile pe
care le urmăreşte statul, aplicând normele dreptului penal. Scopul general
al legii penale este de a apăra împotriva infracţiunilor persoana, drepturile
şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orânduirea cons-
tituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii
Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de drept.
In felul acesta, sensul şi destinaţia dispoziţiilor Părţii speciale constau în
apărarea valorilor sociale împotriva infracţiunilor prin aplicarea pedepselor
penale persoanelor care le-au săvârşit sau prin ameninţarea de a le aplica.
Procesul evidenţierii sensului şi destinaţiei proprii unei dispoziţii a
Părţii speciale trebuie să includă un şir de împrejurări pentru a clarifica
următoarele chestiuni: a) a fost comisă o faptă prejudiciabilă; b) poate
11 ea calificată ca infracţiune şi corespunde unei norme juridico-penale;
c) poate pedeapsa penală să asigure în cazul concret atingerea scopurilor
pedepsei prevăzute de legiuitor. Dacă răspundem pozitiv la aceste chesti-
uni, vinovatul este pedepsit conform articolului corespunzător al Părţii
speciale, aplicându-i-se astfel o măsură concretă de pedeapsă penală.
10
O importanţă deosebită pentru interpretarea şi aplicarea corectă a
dispoziţiilor Părţii speciale a legislaţiei penale o are studierea şi sintetizarea
practicii judiciare.
Studierea practicii judiciare permite a releva anume acele forme
concrete prin care pot fi exprimate semnele distinctive ale componenţei
de infracţiune, prevăzute de legea penală. Aceasta le dă posibilitate
organelor de cercetare penală, de anchetă penală şi instanţelor judecăto
reşti să descopere rapid şi să califice corect infracţiunile comise. Sinteti
zarea practicii judiciare permite a constata cauzele şi condiţiile ce favo-i
rizează comiterea unor categorii aparte de infracţiuni, precum şi creşte-/
rea criminalităţii. --
Datorită sintetizării şi studierii practicii judiciare, specialiştii pot scoate
la iveală cele mai frecvente erori comise de instanţele judecătoreşti la
examinarea anumitor categorii de procese penale şi să le rectifice prin
adoptarea hotărârilor Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova. Hotărârile plenurilor joacă un rol important în munca de efec-
tuare a justiţiei: ele asigură unitatea politicii penale pe întreg teritoriul
republicii şi ajută la descoperirea lipsurilor şi lacunelor legislaţiei în vi-
goare. Deci pentru a interpreta şi aplica corect o normă penală, trebuie,
mai întâi, ţinut cont şi de indicaţiile plenurilor Curţii Supreme de Justiţie
asupra problemei date.
§ 3. Temeiurile răspunderii penale şi
calificarea infracţiunilor
Articolul 21 (prezumţia nevinovăţiei) al Constituţiei Republicii
Moldova din 29 iulie 1994 stipulează că „orice persoană acuzată de un
delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită
în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au
asigurat toate garanţiile apărării sale".
Pentru desfăşurarea acestei teze art. 51 CP. prevede că „răspunderii
penale este supusă numai persoana vinovată de săvârşirea infracţiunii
prevăzute de legea penală". Alineatul întâi al acestui articol stipulează
că „temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă
săvârşită, iar componenţa infracţiunii, stipulată în legea penală, reprezintă
temeiul juridic al răspunderii penale". Deci componenţa de infracţiune
descrisă în lege reprezintă unicui temei juridic {de jure) al răspunderii
penale, în timp ce faptul săvârşirii infracţiunii constituie unicul temei
11
real {de fado) al răspunderii penale. Această formulă a răspunderii
penale, preluată de legiuitor, pentru prima dată în literatura noastră de
specialitate a fost expusă de autorul acestei lucrări8.
Majoritatea semnelor componenţelor de infracţiuni cu al căror
ajutor sunt apreciate faptele prejudiciabile ca infracţiuni au fost
descrise în articolele Părţii speciale a legislaţiei penale. Ele
caracterizează în special fapta (acţiunea sau inacţiunea), particularităţile,
denumirea ei şi delimitarea unei categorii de infracţiuni de altele. De
exemplu, în art. 186 CP. este definită noţiunea de furt al avutului
proprietarului ca sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane ce
deosebeşte această formă de însuşire de celelalte (jaf, tâlhărie,
escrocherie etc), precum şi de toate celelalte infracţiuni (omor, vătămare
a integrităţii corporale sau a sănătăţii, huliganism, samovolnicie etc).
însă dispoziţiile articolelor Părţii speciale nu descriu toate semnele
componenţelor de infracţiune. Semnele inerente (proprii) majorităţii infra-
cţiunilor, pentru a nu le repeta de nenumărate ori, legiuitorul le trece în
Partea generală a legislaţiei penale. De exemplu, teza despre faptele
neînsemnate, care, deşi formal, conţin trăsăturile unei infracţiuni prevă-
zute de legea penală, însă, fiind lipsite de importanţă nu prezintă gradul
prejudiciabil al unei infracţiuni (alin. 2 art. 14 C.P.). în majoritatea artico-
lelor Părţii speciale nu se menţionează subiectul infracţiunii ca element
necesar al fiecărei infracţiuni (art. 21, 22 şi 23 CP.), răspunderea pentru
pregătirea unei infracţiuni (art. 26 CP.), pentru tentativa de infracţiune
(art. 27 CP.), despre caracteristica participanţilor care contribuie la săvâr-
şirea unei infracţiuni (art. 42 CP.) etc.
Astfel, componenţa fiecărei infracţiuni constă din trăsăturile
indicate atât în Partea specială, cât şi în cea generală ale legislaţiei
penale, ceea ce demonstrează încă o dată unitatea şi legătura organică
dintre ele.
Este de observat şi faptul că nu toate semnele obligatorii ale unei
componenţe concrete de infracţiuni sunt direct nominalizate de
legiuitor în articolele Părţii generale şi ale celei speciale ale Codului
penal. Indicarea tuturor semnelor componenţelor de infracţiuni în
articolele Codului penai ar duce la supraîncărcarea lor cu informaţii de
prisos, construcţia legislativă devenind extrem de voluminoasă şi
incomodă pentru aplicare în practică. De exemplu, dispoziţia art. 186
CP., definind noţiunea de furt a bunurilor altei persoane, nu
nominalizează toate semnele obligatorii
:
" A. Borodac. Op. cit., p. 29. '" :
12
ale acestei componenţe de infracţiuni. Ele se pot deduce prin confrunta-
rea dispoziţiei art. 186 CP. cu cele ale art. 126 şi 273 C.P.. din care
reiese că dispoziţia alin. 1 al art. 186 CP. arc următorul conţinut: furtul,
adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane în proporţi i esenţi-
ale, a cărei valoare este de la cincî până la cinci sute unităţi convenţionale
de amendă, săvârşită intenţionat şi cu scop de profit. Lipsa măcar a unui
semn din cele indicate exclude componenţa furtului. De exemplu, P. a
fost tras la răspundere penală potrivit alin. 4 al art. 119 CP. din 1961
pentru sustragerea a două ceasuri din aur din secţia magazinului, unde
lucra soţia sa. Examinând fapta lui P., judecata a respins incrimina^ rea
propusă de organele de anchetă şi a recalificat acţiunile lui P. conform art.
127 CP. din 1961 (nimicirea sau deteriorarea intenţionată a avutului
proprietarului). Ancheta judiciară a constatat că R, bănuindu-şi soţia de
relaţii intime cu şeful magazinului, i-a cerut sa se concedieze din
serviciu. După ce ea a refuzat, P., a sustras pe ascuns ceasurile şi Ie-a
aruncat într-un lac, crezând că deficitul de marfă apărut ca rezultat al
acţiunilor sale va servi drept temei pentru concedierea soţiei din iniţiativa
administraţiei. Recalificarea este corectă, deoarece fapta examinată n-a
urmărit scopul de profit.
Determinarea semnelor obligatorii ale fiecărei componenţe de infrac-
ţiune concretă este uneori destul de dificilă, însă credem că juriştii cu o
bună pregătire profesională vor depăşi aceste dificultăţi.
O sarcină importantă a dreptului penal o constituie aplicarea cu stric-
teţe a normelor penale. Ea depinde de calificarea corectă şi argumentată
a infracţiunii. Calificarea infracţiunii este una dintre cele mai importante
noţiuni ale ştiinţei dreptului penal, utilizate pe larg în practica organelor
justiţiei, este una dintre instituţiile principale ale dreptuiui penal.
A califica în general înseamnă a atribui unor fenomene, fapte sau
categorii, genuri anumite calităţi, semne sau particularităţi. în domeniul
dreptului a califica o faptă ca delict înseamnă a alege acea normă juridică,
prin care este prevăzută fapta dată, adică se cere a o potrivi regulii
generale corespunzătoare.
Calificarea infracţiunii în dreptul penal înseamnă determinarea
şi consacrarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei
prejudiciabile săvârşite şi semnele componenţei de infracţiune, pre-
văzute de norma juridică penală.
Calificarea infracţiunii are două semnificaţii (sensuri): a) un proces
de identificare în fapta unei persoane a caracteristicilor infracţiunii şi b)
13
o consecinţă a acestei activităţi a organelor de drept - recunoaşterea şi
consacrarea oficială în documentele juridice respective (de exemplu,
ordonanţa de intentare a unui proces penal sau de punere sub învinuire,
sentinţa judecăţii etc.) a coincidenţei semnelor faptei săvârşite cu normele
juridico-penale, invocând articolele concrete ale Codului penal.
Studiind faptele infracţionale ale oamenilor, de fiecare dată, organele
de drept trebuie să hotărască dacă ele constituie o infracţiune şi dacă
ele alcătuiesc o infracţiune unică (art. 28 C.P.), o pluralitate de infracţiuni
(art. 32 CP.) sau o concurenţă a normelor penale (art. 115 CP.). în
funcţie de aceasta, faptele infracţionale trebuie calificate în conformitate
cu un singur sau mai multe articole ale Părţii speciale a Codului penal.
Dacă o acţiune (inacţiune) sau un sistem de acţiuni (inacţiuni) nime-
resc sub dispoziţia unei singure norme penale, adică a unui articol sau a
unui alineat al unui articol al Părţii speciale a Codului penal, astfel de
fapte reprezintă o infracţiune unică. De exemplu, dacă o persoană a
sustras pe ascuns 150 lei, alta a sustras deschis de două ori din diferite
izvoare câte 100 lei, a treia i-a produs victimei vătămări intenţionate medii
ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii în procesul sustragerii averii, iar
o bandă armată a săvârşit timp de o lună zece furturi, jafuri, tâlhării,
omoruri, atunci astfel de fapte constituie fiecare o infracţiune unică, fiindcă
ele sunt încadrate pe deplin corespunzător în următoarele articole ale
Codului penal: 186 alin. 1; 187 alin. 2 lit. a); 188 alin. 1 şi 283.
Se consideră pluralitate de infracţiuni săvârşirea a două sau a
mai multor infracţiuni în acelaşi timp sau la intervale diferite de timp
de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru
vreuna dintre ele sau comiterea cu intenţie a uneia sau a mai multor
infracţiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune
săvârşită cu intenţie. Deci, pentru pluralitatea de infracţiuni este
caracteristic faptul că nici una dintre normele penale nu include fapta
comisă în întregime, ea poate primi o calificare juridico-penală corectă
numai prin aplicarea laolaltă a două sau a mai multe norme penale. De
exemplu, o persoană a dat foc casei vecinului cu scopul de a-1 lipsi de
viaţă, iar alta, după săvârşirea unui jaf, a comis un omor. O analiză juridică
completă se poate efectua numai dacă acţiunea primei persoane va fi
încadrată potrivit articolelor 145 (omor intenţionat) şi 197 (distrugerea
sau deteriorarea intenţionată a bunurilor), iar acţiunile următoarei persoane
-potrivit articolelor 145 (omor intenţionat) şi 187 (jaf).
14
Concurenţa normelor penale presupune săvârşirea, de către o
persoană sau de către un grup de persoane a unei fapte prejudicia-
bile, cuprinsă în întregime de dispoziţiile a două sau a mai multe
norme penale şi constituind o singură infracţiune. De exemplu, acţiu-
nile unui judecător, care cu bună ştiinţă a pronunţat o sentinţă ilegală,
sunt pe deplin cuprinse de art. 307 (pronunţarea unei sentinţe, decizii,
încheieri sau hotărâri contrare legii) cât şi de art. 327 (abuzul de putere
sau abuzul de serviciu). Insă potrivit art. 116 CP. acţiunile acestui jude-
cător trebuie calificate numai în baza art. 307 CP.
Calificarea infracţiunilor reprezintă numai o etapă în procesul de
aplicare a normelor juridice. Aplicarea normelor juridice ca o formă de
realizare a dreptului include atât procesul calificării infracţiunilor, cât şi
stabilirea pedepselor penale şi executarea lor.
Calificarea justă are o mare importanţă pentru promovarea politicii
penale şi în mare măsura determină succesul luptei contra
criminalităţii, consolidarea ordinii de drept, ea este o condiţie absolut
necesară pentru respectarea legalităţii şi este o garanţie a drepturilor
cetăţenilor.
Calificarea incorectă creează o imagine falsă despre caracterul şi
gradul prejudiciabil al fraudei comise. Ea exclude individualizarea core-
ctă a răspunderii şi a pedepsei penale şi are consecinţe juridice negative
pentru vinovat: imposibilitatea aplicării amnistiei, imposibilitatea graţierii,
reabilitării, condamnării condiţionale, liberării de pedeapsă înainte de
termen, aplicării incorecte a regimului şi a categoriilor penitenciarilor în
care se execută pedeapsa cu închisoarea etc.
Prin urmare, calificarea corectă este o garanţie: a) a drepturi lor
cetăţenilor; b) a politicii statului privind pedepsirea infracţiunilor; c) a
autorităţii justiţiei; d) a statisticii judiciare. De exemplu, calificarea unei
lipsiri de viaţă din imprudenţă ca un omor intenţionat constituie o
încălcare flagrantă a drepturilor cetăţenilor, deoarece în acest caz
infractorului, conform art. 59 CP., nu i se poate aplica liberarea
condiţionată de răspundere penală.
Trebuie menţionat faptul că chiar dacă o calificare incorectă n-a
atras după sine aplicarea unei măsuri de pedeapsă necorespunzătoare
faptei comise, şi în asemenea caz vinovatul nu este indiferent faţă de
aprecierea juridică şi social-politică legată de calificare - a fost
condamnat ca o persoană care a nimicit în mod intenţionat avutul
proprietarului (art. 197 CP.) sau ca diversionist (art. 343 CP.), ca o
persoană care a
15
participat la dezordini de masă* (art. 285 CP.), sau ca organizator al
uzurpării puterii de stat (art. 339 CP.), ca o persoană care a manifestat
neglijenţă în serviciu (art. 329 CP.) sau ca o persoană care a abuzat de
putere sau de serviciu (art. 327 CP).
Calificarea corectă a infracţiunilor ridică autoritatea justiţiei, menţine
prestigiul ei în faţa tuturor cetăţenilor. După cum s-a remarcat, calificarea
corectă a infracţiunilor are o mare importanţă şi pentru statistica judiciară,
deoarece erorile comise pot forma opinii greşite despre situaţia şi structura
criminalităţii în ţară, iar aceasta, la rândul său, influenţează corespunzător
asupra politicii penale a statului şi asupra evoluţiei legislaţiei penale.
Procesul calificării se efectuează la toate etapele procedurii penale
şi se finalizează cu stabilirea concordanţei exacte între trăsăturile faptei
comise şi semnele componenţei de infracţiune descrise de una sau de
mai multe norme penale.
Şi în sfârşit, trebuie să menţionăm faptul că pentru a demonstra că
infracţiunea, din punctul de vedere al calificării, n-a fost dusă până la
capăt, este necesar să facem trimitere la art. 26 C.P., care conţine
noţiunea pregătirii unei infracţiuni sau la art. 27 CP, care conţine noţiunea
tentativei de infracţiune, alături de articolul corespunzător al Părţii speci-
ale a Codului penal. Dacă la săvârşirea infracţiunii participă şi alte per-
soane cu roluri de organizator, instigator sau complice, atunci acţiunile
lor trebuie calificate ţinând cont de situaţia concretă, potrivit art. 42 CP.
şi articolul corespunzător al Părţii speciale a Codului penal.
§ 4. Obiectul părţii speciale ca
disciplină ştiinţifico-didactică
Obiectul Părţii speciale ca disciplină ştiinţifico-didactică îl consti-
tuie normele legislaţiei penale, ce determină semnele diferitelor
categorii de infracţiuni şi măsurile de pedeapsă pentru ele, precum şi
sistematizarea acestor norme.
Obiectul dreptului penal ca disciplină ştiinţifico-didactică nu trebuie
confundat cu obiectul dreptului penal ca ramură de drept al cărui obiect
îl constituie relaţiile sociale ce se nasc, prin săvârşirea infracţiunilor,
între stat şi infractori. Obiectul dreptului penal ca disciplină ştiinţifico-
didactică îl constituie însuşi dreptul penal ca ramură de drept. Altfel
spus, disciplina în cauză trebuie sa înarmeze pe cei ce aplică normele
* dezordini în masă (n.n.).
16
penale cu cunoştinţe necesare pentru a examina fiecare dintre faptele
prevăzute de normele penale, pentru a asigura înţelegerea justă şi aplica-
rea lor uniformă de către toate organele judiciare, în strictă concordanţă
cu voinţa legiuitorului, pentru formarea aptitudinilor de a face o calificare
corectă a faptelor prejudiciabile, aceasta asigurând legalitatea în realiza-
rea sarcinilor justiţiei. De aceea în cadrul disciplinei sunt studiate nu
numai normele legislaţiei penale, dar şi modul în care aceste norme
sunt aplicate de instanţele judecătoreşti în varietatea cazurilor concrete
oferite de realitatea vieţii.
Partea specială a ştiinţei dreptului penalQ trebuie să cerceteze dispozi-
ţiile articolelor Părţii speciale a Codului penal sub aspectul evoluţiei
istorice, precum şi în corelaţie cu cauzele, cu condiţiile care le explică
apariţia, existenţa, modificarea, altfel zis, ea trebuie să studieze partea
specială a dreptului penal ca ramură de drept în conexiunea sa cu cele-
lalte fenomene şi procese din cadrul societăţii şi, îndeosebi, cu fenomenul
criminalităţii. O asemenea cercetare contribuie la o mai bună înţelegere
a normelor penale, a factorilor care le-au determinat, a influenţei pe
care aceste norme o exercită asupra relaţiilor din cadrul societăţii. Stu-
diind astfel normele penale, trebuie să ajungem la o cât mai deplină
cunoaştere a ceea ce determină existenţa şi dezvoltarea dreptului penal,
pentru a putea prefigura evoluţia sa ulterioară. în sfârşit, partea specială
a ştiinţei dreptului penal trebuie să-şi aducă contribuţia, alături de partea
generală a ştiinţei dreptului penal, la promovarea unor idei noi, moderne,
privind perfecţionarea principiilor şi a instituţiilor, a tuturor celorlalte
reglementări penale, pentru a li se asigura o eficienţă sporită în lupta
dusă de organele judiciare împotriva fenomenului criminalităţii.
Un rol de o mare importanţă în perfecţionarea dispoziţiilorjuridico-
penale ale Părţii speciale îl joacă jurisprudenţa comparată şi, mai întâi
de toate, analiza experienţei de aplicare în practică a acestor dispoziţii,
împrumutată de la alte state bazate pe drept.
Octavian Loghin, Tudorel Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti:
Şansa,I994, p. 11.
17
 Subiecte pentru evaluare o :;.: ^
8. Pot fi numite norme penale dispoziţiile articolelor Părţii speciale a!0$îului .-!;•*;,■..;-.ac- ' Capitolul
II : i ; ■ ■ : ,■
penal? ' -v *- '&
9. Care este corela
ţia dintre norma penală şi articolul legii penale?>.n<x-:': - INFRACŢUiN* CONTRA PĂCII Şl SECURITĂŢII OMENIRII, -
10.Formulaţi noţiunea Părţii speciale a dreptului penal. > •';:•< &,*** INFRACŢIUNI DE RĂZBOI Jii ,f
11.E corect noul sistem alărţii
P speciale a dreptului penal?
12.întotdeauna denumirea articolului Părţii speciale coincide cu conţinutul ziţieidispo § 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi sistemul
acestuia ? Dacă nu, aduceţi exemple. infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii şi
13.Coincid oare noţiuniledreptul penal, legea penala, legislaţia penală, Codul penali infracţiunilor de război
14.Formulaţi noţiunea calificării infracţiunilor.
15.Determinaţi obiectul părţii speciale ca disciplină ştiinţifico-didactică.'
JU*;
Coexistenţa paşnică a statelor, menţinerea păcii şi a securităţii omenirii
16.Care este locul calific
ării infracţiunilor în procesul aplicării normelor juridicd-penale? constituie valori de o importanţă primordială pentru toate popoarele lumii.
.' * ■^ Ocrotirea acestor valori şi prin intermediul mijloacelor de drept penal a fost
10. Ce fel de norme juridice sunt specifice dreptului penal? r>. -:;.' .."fi
preluată de ţările democratice, în special, în urma celui de-al doilea război
mondial. în legislaţia penală a Republicii Moldova ocrotirea acestor valori a
Bibliografie fost determinată de noul Cod penal din l 8 aprilie 2002.
1. A. Borodac.Curs de drept penal. Partea special ă. Voi. I. Chişinău: Ştiinţa, Izvorul dreptului internaţional despre răspunderea penală pentru inf-
1996. Orice altă ediţie apărută în Republica M oldova. racţiunile contra păcii, securităţii omenirii şi infracţiunile de război se
17.A. Borodac.Drept penal. Calificarea infrac ţiunilor.Chişinău: Ştiinţa, 1994. consideră Statutul tribunalului militar internaţional pentru criminalii militari
18.O. Loghin, T. Toader. Drept penal rom â n. Partea specială.Bucureşti: Şansa,
principali din Germania, vinovaţi de declanşarea celui de-al doilea război
1994. Orice altă ediţie românească.
4. Yzonoenoe npaeo Poccuu. *Jacmb OcoQenHan. MocKBa: BEK, 1999. Orice mondial, precum şi Statutul Tribunalului militar internaţional din Tokio. în
altă ediţie rusească. .^T,_ > - , , , , V 1. ,-- .^ - .I^ - .^MU ; .-., ,., aceste documente se formulează temeiul răspunderii penale pentru astfel de
infracţiuni şi se indică clasificarea acestora. Importanţa universală a statutelor
acestor tribunale a fost confirmată prin rezoluţiile speciale ale Adunării
Generale a O.N.U din 1946 şi î 947.' Lista infracţiunilor contra păcii,
securităţii omenirii şi infracţiunilor de război a fost completată de Statutele
tribunalelor internaţionale pentru Iugoslavia şi Ruanda.2
După procesele de la Nîirenberg şi Tokio, au fost adoptate un şir de
documente juridico-intemaţionale, în care printre infracţiunile contra omenirii
au fost clasificate asemenea fapte ca genocidul (Convenţia despre
preîntâmpinarea genocidului şi pedepsirea lui din 1948), colonialismul
(Declaraţia din 1960 despre acordarea independenţei popoarelor şi ţărilor
coloniale), despre interzicerea aplicării armei

' JlyKamyK H. H. Me.ycdynapodHoe npaeo. OcofietiHax nacmb. MocKBa, 1997. p. 240.

1
MewdyHapodHoe nyd.iuHHoe npaao. CGopmtK doKVMeHmoQ. COCT. K. A, BeKHitJCB.
A. r. XoaaKOB. T. 2. MocKBa, 1996, p. 102-117.

19
nucleare(Declaraţia Adunării Generale a O.N.U. din 1961 despre interzicerea
aplicării armei nucleare în scopul războiului) etc. In prezent Comisia Dreptului
internaţional a O.N.U. elaborează proiectul Codului infracţiunilor contra păcii şi
securităţii omenirii în baza rezoluţiei 177 a Adunării G enerale a O .N .U. din 1947.
Conform art. 6 al Statutului Tribunalului de laN urenberg ţiunile
infraccontra
omenirii au fost clasate în trei grupe: 1) infracţiuni contra păcii; 2) infracţiuni
contra securităţii om enirii şi 3) infracţiuni de război.
Trebuie sa m en ţionăm că unele infracţiuni din lista infracţiunilor contra
om enirii, determ inată de Statutele arătate m ai sus, legiuitorul nostru le-a clasat în
alte capitole ale Părţii speciale a Codului penal. De exemplu, fabricarea sau
punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false (art. 236 CP.) şi
contrabanda (art. 248) au fost prevăzute în capitolul X (infracţiuni econom ice),
terorism ul (art. 278) şi pirateria (art. 289) - în capitolul XIII (infracţiuni contra
securităţii publice şi a
ordinei publice) etc.
Gravitatea prejudiciabil ă a infracţiunilor contra om enirii reiese din natura
valorilor sociale vătămate sau periclitate. Ele lovesc în bunurile cele m ai de preţ
ale popoarelor - coexistenţa paşnică a ţărilor, securitatea omenirii. Aceste
infracţiuni pot fi îndreptate spre exterm inarea în masă a oam enilor, supunerea lor,
prin orice m ijloace, la tortură sau tratam ente inum ane, declanşarea sau purtarea
războiului, aplicarea arm elor de cire
nimiîn masă etc.
O biectul general al infracţiunilor contra om enirii îl form ează însăşi societatea
concepută ca ansam blu al relaţiilor sociale, m ai binereagazis, înt
ordine de drept a
Republicii M oldova. Este de observat, totodată, ca infracţiunea ca act de conduită
individuală nu poate fi îndreptată împotriva tuturor relaţiilor sociale concom itent.
In realitate, actul infrac
ţional este îndreptat contra unei anum ite valori, prin el
vătam ând sau punând în pericol, m ai mult sau m ai puţin, întreaga ordine de drept.
Precizarea valorii sociale vătăm ate sau periclitate se face cu ajutorul celorlaltor
categorii de obiecte ale infracţiunii.
Obiectul generic sau de grup al acestor infrac
ţiuni îl constituie relaţiile
sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de ocrotirea
securităţii colectivităţii umane.
O biectul nem ijlocit al infracţiunilor contra om enirii îl constituie relaţiile
sociale concrete, care formează în ansam blu relaţiile ce ocrotesc existenţa întregii
colectivităţi: coexistenţa paşnică a ţărilor sau securi-
20
tatea omenirii oriVela ţiile sociale ce asigură obligaţiunile internaţionale
despre război. iv > ■■> <
Obiectul m aterial.Infracţiunile contra om enirii au, în m area lor
m ajoritate,şi un obiect m aterial. Acesta constă, fie în corpul persoanelor privit ca
o totalitate de funcţii şi procese organice care m enţin individul în viaţă, fie în
bunul asupra căruia se exercită acţiunea incrim inată.
Există infracţiuni contra om enirii în cazul cărora nu întâlnim un obiect
material. De exem plu, propaganda de război.
Latura obiectiv ă a infracţiunilor contra păcii, securităţii omenirii sau
infracţiunilor de război se realizează, de regulă, printr-o acţiune activă, capabilă să
producă o stare de pericol pentru valorile apărate, nefiind necesară producerea
unei vătăm ări efective, num ai ecocidul cere survenirea unei catastrofe ecologice.
D eci, majoritatea acestor infrac ţiuni sunt form ulate ca com ponenţe de
infracţiuni formale. Ele se consideră consum ate din momentul rii săvârşi
acţiunilor
descrise de legea penală, indiferent de survenirea consecin ţelor prejudici abile.
Ecocidul reprezintă o componenţă m aterială şipunzător cores se consideră
consum at numai daca acţiunile descrise au generat o catastrofa ecologică.
Infracţiunile contra omenirii se pot realiza, în unele cazuri, şi prin inacţiune,
de exem plu, tratam entele inum3.ane
Tim pul, locul, m etoda şi situaţia săvârşirii infracţiunilor contra om enirii nu
sunt, de regulă, semne obligatorii ale laturii obiective, dar au m are importanţă
pentru individualizarea răspunderii penale şi pedepsei penale. A celaşi lucru
trebuie observat şi în cazul consecinţelor survenite ca urmare a comiterii
infracţiunilor ce au componenţe de infracţiuni form ale fără im portanţă pentru
calificarea infracţiunilor, dar care determină în m are m ăsură gravitatea
prejudiciabilă a faptelor com ise.
în unele cazuri, metoda şi situaţia săvârşirii infracţiunii devin sem ne
obligatorii ale laturii obiective. De exem plu, la aplicarea m ijloacelor şi metodelor
interzise de purtare a războiului (art. 143 CP.) se cere ca infracţiunea să fie com isă
prin m etode interzise de purtare a războiului şi numai în cazuri de conflict armat
sau de acţiuni m ilitare.
Potrivit art. 16 CP. infrac ţiunile contra păcii, securităţii om enirii şi
infracţiunile de război se consideră infracţiuni grave, deosebit de grave sau
excepţional de grave.
J O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 617. . ?,.,'■■
21
 Latura subiectivă a infracţiunilor contra omenirii, formulate ca com-
ponenţe formale de infracţiuni se caracterizează numai prin intenţie
directă, iar a ecocidului atât prin intenţie directă, cât şi indirectă.
în unele cazuri, legea condiţionează existenţa infracţiunii de săvârşire
a faptei într-un anumit scop. De exemplu, nimicirea în totalitate sau în
parte a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios la comiterea genocidu-
lui, scopul provocării războiului sau a complicaţiilor internaţionale la să-
vârşirea atacului asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de
protecţie internaţională.
Nu interesează motivul săvârşirii acestor infracţiuni, decât doar în
privinţa individualizării pedepsei.
Subiectul infracţiunilor contra păcii, securităţii omenirii şi a infracţiu-
nilor de război poate fi o persoană fizică responsabilă care, în momentul
săvârşirii infracţiunii, a împlinit vârsta de 16 ani. Doar la unele infracţiuni
legea prevede ca autorul lor să aibă un anumit statut, cum ar fi acela de
şef sau subordonat în cazul încălcării dreptului umanitar internaţional
(art. 138 CP.). Dacă la săvârşirea infracţiunilor contra omenirii au parti-
cipat persoane cu vârste de la 14 la 16 ani, ele pot fi trase la răspundere
penală numai în cazul în care acţiunile lor sunt prevăzute de componenţa
altei infracţiuni, pentru care se prevede răspunderea penală de la 14 ani.
De exemplu, dacă o persoană în vârstă de 14-16 ani a fost atrasă de un
infractor de o vârstă mai mare la săvârşirea genocidului, atunci acţiunile
acestei persoane pot fi calificate nu conform art. 135 (genocidul), ci
conform articolelor privind infracţiunile contra persoanei.
Rezumând analiza trăsăturilor generale ale infracţiunilor contra
păcii şi securităţii omenirii, precum şi a infracţiunilor de război, putem
defini noţiunea acestor infracţiuni.
Infracţiuni contra păcii, securităţii omenirii şi infracţiuni de război
se consideră faptele prejudiciabile, prevăzute de legea penală,
săvârşite intenţionat împotriva coexistenţei paşnice a ţărilor, secu-
rităţii omenirii şi menţinerii păcii, capabilă să producă o stare de
pericol sau să aducă un prejudiciu securităţii colectivităţii umane.
Pentru a evidenţia semnele înrudite ale infracţiunilor contra omenirii,
caracterul şi gradul lor prejudiciabil, precum şi pentru a determina deose-
birile ce există între ele, aceste infracţiuni trebuie expuse conform unui
anumit sistem. Baza acestuia, conform doctrinei penale, poate fi numai
obiectul nemijlocit de atentare.
Potrivit obiectelor nemijlocite de atentare, precum şi art. 6 al Statutului
22
Tribunalului de la Niirenberg, infracţiunile în cauză pot fi sistematizate
în următoarele grupuri:
19.infracţiuni contra păcii: planificarea, pregătirea, declanşarea sau
ducerea* războiului - art. 139 C.P.; propaganda războiului" - art.
140 C.P.; atacul asupra persoanelor sau instituţiilor care
beneficiază de protecţie internaţională - art. 142 C.P.;
20.infracţiuni contra securităţii omenirii : genocidul - art. 135 CP.;
ecocidul - art. 136 CP.; donarea - art. 144 CP.;
21.infracţiunile de război: tratamente inumane - art. 137 CP.; încăl-
carea dreptului umanitar internaţional - art. 138 CP.; aplicarea
mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a războiului - art. 143
CP.
§ 2. Infracţiuni contra păcii i iv;
2.1. Planificarea, pregătirea, declanşarea sau
ducerea războiului (art. 139 CP.)
Planificarea, pregătirea, declanşarea sau purtarea războiului este o
infracţiune excepţional de gravă, prevăzută de legea penală.
Obiectul nemijlocit al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale
a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de apărarea
păcii şi coexistenţei paşnice a ţărilor.
Latura obiectivă a infracţiunii constă din patru acţiuni prejudiciabile:
planificarea, pregătirea, declanşarea sau purtarea războiului. Este de
observat că, deşi legiuitorul n-a precizat caracterul războiului, este vorba
de un război agresiv, adică de o agresiune.
Potrivit art. 1 al Rezoluţiei nr. 3314/XXIXdin 14 decembrie 1974 a
Adunării Generale a O.N.U., agresiunea este definită ca folosirea
forţei armate de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii
teritoriale ori a independenţei politice a unui alt stat sau în orice mod
incompatibil cu carta O.N.U.
Este de observat că noţiunea agresiunii este formulată ca o îndrumare
pentru Consiliul de Securitate al O.N.U. şi nu ca o noţiune pentru a fî
utilizată de instanţele judecătoreşti. De aceea, potrivit practicii internaţio-
nale, pentru intentarea unei urmăriri judiciare a persoanelor fizice pentru
o agresiune e necesar ca mai întâi Consiliul de Securitate al O.N.U. să
adopte o hotărâre despre faptul că ţara dată a săvârşit o agresiune.
' purtarea (n.n.). ■ » ■ .-. ■ ■ r ■. .
" propaganda de război (n.n.). »'qt-.
23
 24
Planificarea războiului înseamnă elaborarea planului de
declanşare şi de purtare a războiului concret asupra unei ţări. Exemplu
poate servi elaborarea şi aprobarea directivelor planului „Barbarosa"
despre atacul prin surprindere al Germaniei asupra Uniunii Sovietice.
Prin pregătirea războiului agresiv se înţelege comiterea acţiunilor
pentru asigurarea realizării planurilor de începere şi purtare a războiului.
Ele pot consta în creşterea capacităţii producţiei industriale de război, pregă-
tirea surplusurilor de hrană, medicamente, carburanţi, creşterea numărului
subdiviziunilor armatei active, activizarea serviciului de informaţii şi contra-
informaţii împotriva altei ţări, săvârşirea antrenamentelor apropiate de luptele
reale planificate, formarea unor detaşamente militare speciale etc.
Declanşarea războiului agresiv prevede acţiuni concrete de înce-
pere şi realizare a primului act de agresiune.
în conformitate cu Hotărârile Adunării Generale a O.N.U., precum şi a
proiectului Codului infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii, acte de
agresiune, indiferent de declararea sau nedeclararea acestora, se consideră:
a) invadarea sau atacarea armată a teritoriului unui stat străin sau
orice formă de ocupaţie militară, precum şi orice anexare din teritoriul
statului atacat;
b) bombardarea teritoriului altei ţări sau îndreptarea oricăror altor
arme asupra teritoriului unei alte ţari;
c) blocarea porturilor şi frontierelor statului de către forţele armate
ale altui stat;
d) atacul de către forţele armate ale unui stat a trupelor terestre,
maritime sau aeriene ale altui stat;
22.folosirea armatei altui stat, aflate în baza unor acorduri pe teritoriul
statului atacat sau orice prelungire a aflării ei după încetarea acţiunii
acordului;
23.acţiunea statului care permite ca teritoriul oferit altei ţări să fie
folosit de această ţară pentru comiterea actului de agresiune
asupra
unei terţe ţări;
g) trimiterea bandelor de mercenari pentru aplicarea forţelor armate;
h) orice alte fapte, calificate de Consiliul de Securitate ca acte de
agresiune.4
Prin noţiunea de purtare a războiului se înţelege prelungirea războ-
iului deja început. Purtarea războiului reprezintă o activitate intenţionată
4 A. Barbăncagră. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Chişinău, 2003,
p. 290; Vzonoanoe npaeo POCCUUCKOU <t>edepau~uu. Oco6ennaii vacmb. MocKBa:
K)pncTb, 2001, p. 530.
de realizare a planurilor criminale, elaborate la etapa de planificare şi
pregătire a acestuia.
Fiind o componenţă de infracţiune formală, ea se consumă odată cu
comiterea acţiunilor, descrise de iegea penală.
Locul, timpul, metoda şi situaţia săvârşirii infracţiunii, interesează
doar în privinţa individualizării pedepsei.
Latura subiectivă a infracţiunii de planificare, pregătire, declanşare
sau purtare a unui război agresiv se caracterizează numai prin intenţie
directă. Motivul şi scopul infracţiunii n-au importanţă pentru calificare,
dar trebuie luate în considerare la individualizarea pedepsei penale.
Subiect al infracţiunii poate fi preşedintele ţării, preşedintele parla
mentului sau primul ministru. , , . / -. ; ■ ■ ■
2.2. Propaganda războiului* (art. 140 CP.)
Războiul, pacea şi coexistenţa paşnică a ţărilor sunt unele dintre cele
mai importante chestiuni ale contemporaneităţii. Războiul este lupta armată
între state, naţiuni, clase sociale pentru realizarea unor scopuri politice sau
economice. Orice război, mai ales ultimele două războaie mondiale şi cele
declanşate ca rezultat al destrămării sistemului socialist, precum şi cele
declanşate de terorismul internaţional, aduce pagube enorme omenirii,
păcii şi coexistenţei paşnice a ţărilor.
Istoria dovedeşte că pentru a începe, a dezlănţui un război agresiv e
necesară o pregătire îndelungată şi sistematică, o propagare a unor idei
fasciste, naţionaliste, şoviniste etc. pentru otrăvirea conştiinţei oamenilor.
Lupta insistentă a forţelor progresiste ale omenirii pentru interzicerea
propagandei de război a condiţionat adoptarea de către Comitetul Politic al
Adunării Generale a O.N.U. la 28 octombrie 1947 a unei rezoluţii, în care
se arată că Adunarea Generală condamnă propaganda de război sub orice
formă şi în orice ţară.
Obiectul nemijlocit al propagandei de război îl constituie relaţiile
sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de
ocrotirea păcii şi coexistenţei paşnice a ţărilor.
Prin pace, ca valoare socială apărată de lege, se înţelege situaţia în
care viaţa societăţii omeneşti nu este tulburată de războaie. Pacea este
condiţia necesară a relaţiilor internaţionale, a coexistenţei paşnice între
ţări cu diferite orânduiri sociale.
Coexistenţa paşnică a ţărilor presupune, mai întâi de toate, renun-
* Propaganda de război (n.n.).

25
tarea la război ca metodă de soluţionare a problemelor discutabile, adop-
tarea de către toate ţările a unor angajamente de a nu încălca integritatea
teritorială şi suveranitatea reciprocă sub nici o forma, sub nici un pretext,
renunţarea la amestecul în afacerile interne ale altor ţări cu scopul de a
schimba orânduirea de stat sau modul de viaţă al acestora. Coexistenţa
paşnică prevede, de asemenea, ca relaţiile economice şi politice între
ţări să fie bazate pe egalitatea deplină a părţilor şi pe avantaje reciproce.
Trebuie, totodată, de avut în vedere faptul că dreptul statului la autoapă-
rare, acţiunea de a-şi exercita acest drept în nici un caz nu înseamnă
atentarea la pace încălcată unilateral de agresor.
Menţinerea păcii în toată lumea este o condiţie şi de ocrotire a securi-
tăţii externe a Republicii Moldova. Acest lucru a oferit prilej profesorului
rus A. Piontcovskii5 să considere obiectul nemijlocit al propagandei de
război drept securitatea externă a statului, egalând infracţiunea în discu-
ţie cu trădarea de patrie şi spionajul ca atentate la securitatea externă şi
capacitatea de apărare a statului. în ceea ce ne priveşte, nu putem fi
complet de acord cu această opinie, deoarece securitatea externă a
statului este numai o condiţie a menţinerii păcii şi a coexistenţei paşnice
dintre ţări.
Latura obiectivă a propagandei de război se poate realiza prin una dintre
cele trei acţiuni prevăzute alternativ în textul de incriminare: 1) propaganda
de război; 2) propagarea de informaţii tendenţioase ori inventate,
instigatoare la război; 3) orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui
război. Toate acţiunile menţionate pot fi săvârşite verbal, în scris, prin
intermediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace.
Prin aceste alte mijloace trebuie de înţeles internetul, telefonul, faxul etc.
Prin propagandă de război se înţelege răspândirea în public a unor idei
şi concepţii în favoarea unui război, care e îndreptată spre aţâţarea
spiritelor militariste, care, în ultima instanţă, pot declanşa un război.
Răspândirea de informaţii tendenţioase sau inventate, instiga-
toare de război înseamnă o activitate de propagare în public a unor
informaţii tendenţioase, adică prezentate deformat, denaturat, care nu
sunt obiective, sau a unor informaţii pur şi simplu inventate de făptuitor,
prin care se trezeşte şi se întreţine un spirit războinic, se încearcă crearea
unei psihoze de război.
Prin orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război
- Kypc cosemcKoeo yeonomozo npaea. T. IV. MocKBa: HAVKA, 1970, p. 105.
26
se au în vedere săvârşirea de alte acţiuni, decât cele de propagandă sau
de răspândire a ştirilor tendenţioase ori inventate, de natură să servească
aceluiaşi scop, şi anume dezlănţuirea unui război. Se manifestă aici
grija legiuitorului de a nu lăsa neacoperită, sub raportul reglementării,
nici o formă sub care s-ar putea în viitor înfăţişa activitatea făptuitorului.
Chemările la declanşarea unui război prin una sau prin mai multe
acţiuni dintre cele menţionate mai sus pot fi deschise, demonstrative
sau camuflate. Pentru calificare nu interesează faptul chemărilor la
declanşarea unui război în general sau contra unui oarecare stat
concret, grup de state. Componenţa propagandei de război va fi
prezentă atât în cazul chemării la război contra Republicii Moldova, cât şi
în cazul chemării la război contra altor state.
Legea penală a Republicii Moldova nu conţine menţiuni concrete
privind agitaţia de război. Unii autori prin propagandă înţeleg propagarea
unor idei într-un cerc restrâns de persoane, iar prin agitaţie - propagarea
unei singure opinii într-un cerc larg de persoane6. Noi considerăm că
noţiunea de propagandă, utilizată de legiuitorul nostru, are un sens destul
de cuprinzător şi include toate formele de propagare a unor idei. concep-
ţii, indiferent de numărul lor şi de numărul persoanelor în prezenţa cărora
s-a desfăşurat această activitate.
Infracţiunea de propagandă se consumă o dată cu săvârşirea măcar a
uneia dintre acţiunile descrise de legea penală. Pe cât de reuşit a fost
desfăşurată propaganda, a putut oare vinovatul să influenţeze asupra
conştiinţei acelora pe care acesta a încercat să-i molipsească cu ideile
militarismului sau încercarea sa a fost curmată de la bun început, au
survenit oarecare consecinţe negative - toate acestea pot fi luate în
considerare la individualizarea răspunderii penale şi a pedepsei penale.
Doar pentru individualizarea răspunderii penale şi pedepsei penale
au importanţă şi timpul, şi locul, şi metoda şi situaţia săvârşirii infracţiunii.
Latura subiectivă a propagandei de război se caracterizează numai
prin intenţie directă. Făptuitorul îşi dădea seama de caracterul prejudicia-
bil al acţiunii sale, care creează o stare de pericol, a prevăzut consecinţele
prejudiciabile pentru menţinerea păcii şi le-a dorit.
Nu interesează motivul sau scopul urmărit de autor. Aceste
elemente vor fi utile la determinarea gradului prejudiciabil al faptei în
vederea individualizării corespunzătoare a pedepsei.
' B. A. KypHHOB. CoeemcKoeyeo.ioenoe npano. Ocodeunax lacmb. Ml Y, 1971, p. 45.
27
 Subiect al propagandei poate fi orice persoană, care în momentul
săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Alineatul 2 art. 140 CP. prevede propaganda de război, săvârşită de o
persoană cu înaltă funcţie de răspundere. Vedeţi noţiunea acestei per-
soane în alin. 2 art. 123 CP. şi explicaţiile acestei noţiuni din caracteristica
generală a infracţiunilor săvârşite de persoane cu funcţie de răspundere.
2.3. Atacul asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de
protecţie internaţională (art. 142 CP.) Drept bază juridică pentru
protecţia persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de protecţie
internaţională în dreptul internaţional servesc prevederile Convenţiilor
internaţionale ; Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice
din 18 aprilie 1961, Convenţia de la Viena cuprivire la relaţiile
consulare din 24 aprilie 1963, Convenţia cuprivire la prevenirea şi
reprimarea infracţiunilor contra persoanelor care se bucura de o
protecţie internaţională, inclusiv agenţii diplomatici, din 14 decembrie
1973, Convenţia privind reprezentarea statelor în relaţiile cu
organizaţiile internaţionale cu caracter universal, din 1975 de la Viena,
Convenţia europeană asupra terorismului din 1976 etc.7 Obiectul
nemijlocit de bază al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale, care
condiţionează ocrotirea păcii şi coexistenţei paşnice a ţărilor, a persoanelor
sau a instituţiilor care beneficiază de protecţie internaţională.
In cazul atacului asupra acestora în calitate de obiect nemijlocit
suplimentar poate fi viaţa, sănătatea, onoarea şi demnitatea persoanei,
precum şi proprietatea.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin atacul asupra unui
reprezentant al unui stat străin sau asupra unui colaborator al unei organi-
zaţii internaţionale, persoane care beneficiază de protecţie internaţională,
conform prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte, precum şi asupra oficiilor sau locuinţelor acestora, dacă atacul
are drept scop provocarea războiului sau a complicaţiilor internaţionale-
Prin atac asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de
protecţie internaţională se înţelege o acţiune ofensivă, o agresiune . prin
aplicarea violenţei fizice sau psihice, îndreptată asupra acestora. Noţiunea
persoanei care se bucura de protecţie internaţională este stipulată în art. 122
CP., de aceea vă facem trimitere la dispoziţia acestui articol.
1 A. Barbăneagră. Op. cit., p. 293-294.
Infracţiunea se consumă din momentul atacului, de aceea cauzarea
vătămărilor intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
omorul acestor persoane, precum şi distrugerea sau deteriorarea intenţio-
nată a bunurilor acestora nu sunt cuprinse de dispoziţia art. 142 CP. şi
trebuie calificate de sine stătător, potrivit art. 145, 151 sau 197 CP.
Timpul, locul şi împrejurările au importanţă numai pentru individualiza-
rea răspunderii penale şi pedepsei penale.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă. Alt element obligatoriu al laturii subiective îl constituie scopul
provocării războiului sau complicaţiilor internaţionale.
Prin provocare de război se înţelege acţiunea orientată spre discredi-
tarea statului reprezentat de o asemenea persoană sau a oricărui alt stat
cu scopul de a fi atras în conflicte militare. Prin complicarea relaţiilor
internaţionale se înţelege întreruperea relaţiilor contractuale, relaţiilor
economice, relaţiilor diplomatice, a aîtor relaţii dintre statele implicate.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică, responsabilă,
care a atins vârsta de şaisprezece ani.
§ 3. Infracţiuni contra securităţii omenirii .,:•;; ■
3.1. Genocidul (art. 135 CP.)
Săvârşirea unor acţiuni în scopul distrugerii unei colectivităţi constituie,
fără îndoială, una dintre cele mai grave şi mai odioase fapte prej udiciabi le,
îndreptate contra păcii şi omenirii. Articolul 16 CP. determină genocidul
ca pe o infracţiune excepţional de gravă.
Faptele de genocid au fost incriminate ca urmare a obligaţiilor asumate
de ţara noastră prin ratificarea Convenţiei cu privire la prevenirea şi
combaterea genocidului din 9 decembrie 1948.
Obiectul nemijlocit de bază îl constituie relaţiile sociale a căror
existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea securităţii
colectivităţilor umane şi a grupurilor naţionale, etnice, rasiale şi religioase.
Ca obiect nemijlocit suplimentar pot fi relaţiile sociale a căror
existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea vieţii,
sănătăţii sau libertăţii persoanei.
Obiectul material îl constituie corpul fizic aî persoanei ca o totalitate
de funcţii şi procese organice ce menţin individul în viaţă.
Latura obiectivă a genocidului se realizează prin săvârşirea, în
scopul de a nimici în totalitate sau în parte un grup naţional, etnic, rasial
sau
29
religios, şi presupune următoarele fapte: fi i.
24.omorârea membrilor acestui grup; "'■"■
25.atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului;
26.luarea de măsuri pentru scăderea natalităţii în sânul grupului;
27.traficul copiilor care fac parte din grupul respectiv;
e) supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care
conduc la exterminarea lui fizică totală sau parţială.
în prima modalitate, genocidul constă dintr-o acţiune sau inacţiune
de omorâre* a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios. Aseme-
nea activitate este identică cu cea a omorului intenţionat. De aceea aici
sunt valabile explicaţiile date la infracţiunea de omor (art. 145 CP.) cu
deosebirea că acţiunea de omor, în cazul genocidului, trebuie să fie
îndreptată împotriva mai multor persoane.
Atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor
grupului presupune o acţiune sau o inacţiune prin care se realizează o
vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Vor fi valabile, şi
aici explicaţiile date cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 151 CP.,
cu deosebirea că în cazul genocidului, acţiunea trebuie să fie îndreptată
împotriva mai multor persoane.
Luarea de măsuri pentru scăderea natalităţii în sânul grupului
presupune acţiuni de avort forţat, de sterilizare, castrare, interzicerea,
sub sancţiune, a raporturilor sexuale sau alte asemenea măsuri prin care
se nimiceşte posibilitatea reproducerii în sânul grupului.
Traficul de copii ce ţin de grupul respectiv constă în transferarea
forţată a copiilor aparţinând unui grup în alt grup, diferit de cel căruia
aparţin copiii, adică ruperea lor de la locul de origine.
Supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care
conduc la exterminarea lui fizică totală sau parţială se realizează
prin neasigurarea asistenţei medicale, condiţii inumane de hrană,
îmbrăcăminte, locuinţă etc.
Constituind modalităţi alternative, oricare dintre acţiunile examinate
mai sus pot realiza latura obiectivă a infracţiunii de genocid.
Genocidul se consumă în momentul în care executarea oricăreia dintre
acţiunile descrise de legea penală este dusă până la capăt, producându-
se urmarea prejudiciabilă a faptei, adică starea de pericol pentru existenţa
grupului a cărui distrugere în întregime sau în parte o urmăreşte făptuitorul.
' exterminare (n.n.).
Nu interesează pentru calificare locul, timpul, metoda săvârşirii infracţiunii.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă şi printr-un scop
urmărit de făptuitor - nimicirea în totalitate sau în parte a unui grup naţional,
etnic, rasial sau religios. Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca scopul
urmărit de către făptuitor să fîe efectiv realizat.
Subiect al genocidului poate fi orice persoană fizică responsabilă care a
împlinit vârsta de şaisprezece ani. Dacă la comiterea genocidului au participat
persoane în vârstă de la paisprezece la şaisprezece ani, ele pot fi trase la
răspundere penală pentru infracţiuni contra persoanei.
Infracţiunea de omor sau de vătămare gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii este cuprinsă complet de dispoziţia art. 135 CP. şi nu cere o calificare
suplimentară potrivit art. 145 sau 151 CP.
3.2. Ecocidul (art. 136 CP.)
Comiterea infracţiunii de ecocid are consecinţe ireversibile pentru mediul
ambiant şi chiar pentru existenţa omenirii. Problema determinării ecoci-dului
ca o infracţiune internaţională de sine stătătoare a apărut în timpul războiului
din Vietnam, când în unele raioane ale ţării a fost distrus practic tot ce era viu
cu diferite substanţe chimice şi pesticide. In mai 1977 a fost semnată
Convenţia internaţională despre interzicerea mijloacelor militare sau a
altor mijloace ostile de acţiune asupra mediului înconjurător. Ulterior au
fost adoptate un şir de alte convenţii: Carta Mondială pentru natură, adoptată
la New York la 28 octombrie 1982; Convenţia privind evaluarea impactului
asupra mediului în zonele transfronta-liere, adoptată la Espoo, Finlanda, la 25
februarie 1991 etc.
Articolul 137 din Constituţia Republicii Moldova stipulează ca fiecare om
are dreptul la un mediu neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă
şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive.
Obiectul nemijlocit al infracţiunii de ecocid îl constituie relaţiile sociale
ale căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea
securităţii ecologice a omenirii.
Obiect material al atentării pot fi flora, fauna, atmosfera, resursele
acvatice sau tot mediul natural de viaţă al omenirii.
Latura obiectivă a ecocidului se realizează prin distrugerea intenţio
nată în masă a florei sau a faunei, intoxicarea atmosferei ori a resurselor
acvatice, precum şi săvârşirea altor acţiuni ce pot provoca sau au provo
cat o catastrofa ecologică. ÎM'!
31
 Prima modalitate de săvârşire a ecocidului presupune distrugerea
intenţionată a florei sau a faunei, adică acţiuni de nimicire în masă a
speciilor de animale sau a plantelor care pot provoca sau au provocat o
catastrofa ecologică. Flora reprezintă totalitatea plantelor care cresc
într-o anumită regiune a globului, într-o anumită perioadă geologică
sau într-un anumit mediu. Prin faună se înţelege totalitatea speciilor de
animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică.
A doua modalitate de comitere a ecocidului constă în intoxicarea
atmosferei ori a resurselor acvatice, care se realizează prin impurifi-
carea aerului, apelor cu pesticide, erbicide sau cu alte substanţe chimice,
cu deşeuri ale întreprinderilor industriale, agricole, comunale şi de altă
natură, care depăşesc limitele şi normele stabilite de legislaţie, acţiuni
ce pot provoca sau au provocat o catastrofa ecologică.
A treia modalitate de comitere a infracţiunii de ecocid implică alte acţiuni
ce pot provoca sau au provocat o catastrofă ecologică, care se pot
realiza prin aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de tratatele inter=
naţionale de purtare a războiului, inclusiv şi a armelor de nimicire în masă
sau în procesul acţiunilor de genocid. Atare acţiuni vor constitui un concurs
de infracţiuni, care trebuie încadrate potrivit art. 135, 136 şi 143 CP.
Prin catastrofă ecologică se înţelege un eveniment tragic de mari
proporţii, cu consecinţe dezastruoase, ireversibile pentru mediul înconju-
rător şi fiinţa umană.
Constituind modalităţi alternative, oricare dintre acţiunile examinate
mai sus poate realiza singură latura obiectivă a infracţiunii.
între acţiunea incriminată şi urmarea cerută de lege trebuie să existe
o legătură de cauzalitate.
Infracţiunea de ecocid se consumă atât în momentul în care s-a
produs catastrofa ecologică, cât şi în momentul creării unei stări de
pericol că ea se va produce. / ca urmare a obligaţiilor asumate de ţara noastră prin aderarea la Conven-
Timpul, locul, metoda şi situaţia săvârşirii infracţiunii de ecocid ri-au
importanţă pentru calificare, dar se iau în considerare la individualizarea
pedepsei penale.
Latura subiectivă a infracţiunii de ecocid se caracterizează prin
intenţie directă sau indirectă. Nu interesează pentru calificare motivul
şi scopul infracţiunii, decât pentru individualizarea răspunderii penale şi
pedepsei penale.
Subiect al infracţiunii de ecocid poate fi orice persoană fizică respon-
sabilă, care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
32
3.3. Clonarea (art. 144 CP.)
Crearea fiinţelor umane prin donare afectează grav securitatea ome-
nirii. Consecinţele acestei infracţiuni nu pot fi prezise şi controlate.
Pornind de la chemările Organizaţiei Naţiunilor Unite, Adunării Parla-
mentare a Consiliului Europei, Comisiei Europene şi a altor organizaţii
internaţionale de a interzice crearea fiinţelor umane prin donare, legiui-
torul nostru a determinat infracţiunea de donare ca pe o infracţiune
gravă contra securităţii omenirii.
Obiectul nemijlocit al donării îl constituie relaţiile sociale a căror
existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de ocrotirea securităţii'
omenirii.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin crearea fiinţelor
umane prin donare.
Prin donare se înţelege izolarea din clon a indivizilor care vor deveni
cap de linie pentru noi generaţii. Clonul reprezintă totalitatea indivizilor
identici proveniţi dintr-un singur organism, pe cale asexuală.
Clonarea se consumă în momentul creării măcar a unei clone pe
cale asexuală.
Locul, timpul şi situaţia săvârşirii infracţiunii n-au importanţă pentru
calificarea infracţiunii.
Latura subiectivă a infracţiunii de donare se caracterizează numai
prin intenţie directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a atins vârsta de şaisprezece ani.
§ 4. Infracţiunile de război * J r ;
'-"v<
4.1. Tratamente inumane (art. 137 CP.) ,, v;, r
Infracţiunea de tratamente inumane a fost introdusă în codul penal
ţiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru ameliorarea soartei răniţilor
şi bolnavilor şi pentru tratamentul prizonierilor de război.
Gradul prejudiciabil al faptelor incriminate derivă nu numai din carac-
terul acţiunilor săvârşite, susceptibile să aducă grave atingeri vieţii şi
sănătăţii persoanei, dar şi din faptul că aceste acţiuni se săvârşesc faţă
de persoanele căzute sub puterea adversarului.
Obiectul nemijlocit de bază al infracţiunii de tratamente inumane
îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală
sunt condiţionate de ocrotirea principiilor de umanitate în timp de război
faţa de persoanele căzute sub puterea adversarului.
Obiectul nemijlocit suplimentar îl constituie viaţa, sănătatea şi
libertatea persoanei.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie corpul fizic al persoanei ca o
totalitate de funcţii şi procese organice ce menţin individul în viaţă.
Latura obiectivă a infracţiunii de tratamente inumane se realizează prin
supunerea prin orice metode, la tortură sau tratamente inumane pentru a
cauza în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări grave ale integrităţii
corporale sau sănătăţii răniţilor, bolnavilor, prizonierilor, persoanelor civile,
membrilor personalului sanitar civil sau al Crucii Roşii şi al organizaţiilor
asimilate acesteia, naufragiaţilor, precum şi oricărei alte persoane căzute
sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienţe medicale,
biologice sau ştiinţifice care nu sunt justificate de un tratament medical în
interesul lor.
De aici rezultă că infracţiunea de tratamente inumane se poate comite
prin trei modalităţi de acţiuni alternative.
într-o primă modalitate, elementul material al laturii obiective al
infracţiunii constă dintr-o acţiune de torturare a oricărei persoane că-
zute sub puterea adversarului (noi n-am repetat toate categoriile de
persoane enumerate exemplificativ în dispoziţia art. 137, deoarece acea-
stă listă se consumă cu sintagma - oarecare altă persoană căzută sub
puterea adversarului - care le cuprinde şi pe cele anterioare) pentru a le
cauza în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări grave integrităţii
corporale sau sănătăţii.
Torturarea se manifestă prin acţiuni care produc dureri insuportabile
repetate sau îndelungate prin lovire, pişcături, biciuire, împunsături cu
obiecte înţepătoare, cauterizări cu agenţi termici sau chimici etc.
Prin mari suferinţe se înţeleg durerile insuportabile repetate sau
îndelungate ca rezultat al torturii.
Noţiunea de vătămări grave ale integrităţii corporale sau sănătă-
ţii este explicată în comentariul la art. 151 CP.
A doua modalitate de săvârşire a infracţiunii în cauză presupune
supunerea prin orice metode la tratamente inumane pentru a cauza
în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări grave integrităţii corporale
sau sănătăţii oricărei persoane căzute sub puterea adversarului.
Prin supunerea prin orice metode la tratamente inumane vom
înţelege nişte acţiuni de chinuire, schingiuire care provoacă victimei
34
mari suferinţe prin lipsirea de hrană, de locuinţă, îmbrăcăminte, de căl-
dură, de apă sau prin abandonarea victimei în condiţii insuportabile pentru
viaţă şi care sunt umilitoare pentru cei ce sunt siliţi să le suporte.
Consecinţele acestor două modalităţi de acţiuni constau în crearea
stării de pericol pentru survenirea marilor suferinţe sau vătămării grave
a integrităţii corporale sau sănătăţii. In cazul în care prin aceste fapte s-
au produs aceste consecinţe, se va aplica circumstanţa agravantă din
alineatul trei al acestui articol.
în sfârşit, ultima modalitate de comitere a infracţiunii de tratamente
inumane constă în supunerea acestor persoane la experienţe medi
cale, biologice sau ştiinţifice, care nu sunt justificate de un trata
ment medical în interesul lor. ^—
Supunerea persoanelor căzute sub puterea adversarului la experienţe
medicale, biologice sau ştiinţifice presupune folosirea persoanei ca „material
viu" pentru astfel de experienţe. Observăm că asemenea experienţe nu
sunt admise nici dacă s-ar demonstra utilitatea lor pentru dezvoltarea ştiinţei.
Pentru existenţa infracţiunii se prevede ca experienţele la care este supusă
persoana să nu fie justificate de un tratament medical în interesul ei.
Infracţiunea de tratamente inumane se consumă în momentul în care
a fost epuizată măcar una dintre cele trei modalităţi de acţiuni care a
produs starea de pericol pentru survenirea marilor suferinţe sau vătămării
grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanelor căzute sub pute-
rea adversarului.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie dire-
ctă. Motivul şi scopul n-au importanţă pentru calificare.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Alineatul 2 al art. 137 CP. prevede următoarele circumstanţe agravante:
28.constrângerea persoanelor căzute sub puterea adversarului
de a satisface serviciul militar în forţele armate ale
adversarului, care presupune forţarea, obligarea acestora de a se
încadra efectiv în forţele armate ale adversarului, lucru pe care nu
l-ar face de bună voie;
29.luarea de ostatici a persoanelor căzute sub puterea adversa-
rului este identică cu explicaţiile luării de ostatici la art. 280
C.P.;
30.deportarea persoanelor căzute sub puterea adversarului
constă în deplasarea acestora de pe teritoriul unde se aflau, pe alt
teritoriu al statului străin sau aflat sub ocupaţia inamicului. Nu
interesează numărul persoanelor deportate şi nici durata acestei
perioade;
35 31.dislocarea sau judecată legală
lipsirea de libertate a (dreptul la apărare,
persoanelor căzute dreptul liber la
sub puterea justiţie, dreptul de a
adversarului. Spre nu fi judecat sau
deosebire de pedepsit de două ori
deportare, dislocarea pentru una şi aceeaşi
presupune deplasarea faptă etc.).8
acestor persoane dintr- Alineatul 3 art. 137
o localitate în alta, dar prevede răspunderea
în interiorul aceluiaşi penală pentru torturarea,
stat. Noţiunea lipsirii mutilarea, exterminarea
de libertate sau executarea fără o
corespunde cu judecată legală a persoa-
explicaţiile privaţiunii nelor căzute sub puterea
ilegale de libertate la adversarului.
art. 166 CP. Nu are Noţiunea de torturare a
relevanţă nici în acest fost explicată la alineatul
caz, durata dislocării întâi al acestui articol.
sau lipsirii de libertate Deosebirea ultimei de
şi numărul persoanelor prima constă în faptul că
dislocate sau private ultima produce mari
de libertate; suferinţe sau vătămări
32.condamnarea de grave ale integrităţii
către o instanţă de corporale sau sănătăţii.
judecată constituită Prin mutilare se
în mod ilegal fără înţelege desfigurarea,
judecată prealabilă şi schilodirea, tăierea sau
fără respectarea amputarea unei părţi a
garanţiilor juridice corpului care produce mari
fundamentale suferinţe sau vătămarea
prevăzute de lege, gravă a integrităţii
înseamnă pronunţarea corporale sau a sănătăţii
unei sentinţe de victimei.
condamnare, Exterminarea
nerespectându-se persoanelor căzute sub
procedura legală puterea adversarului însea-
stabilită de lege şi mnă acţiunea de a nimici, a
neglijându-se ucide, a masacra, a stârpi în
mijloacele prin care se masă persoanele
asigură învinuiţilor o în cauză.
 în sfârşit, executarea fără
judecată legală a
persoanelor căzute ;
sub puterea adversarului
presupune ducerea la
îndeplinire a unei/ hotărâri de
condamnare la moarte, luată
de o instanţă ilegală.
în cazul circumtanţelor
agravante enumerate, între
acţiunea incriminată şi
urmarea prevăzută de lege,
trebuie să existe o legătură
de cauzalitate.
4.2. încălcarea dreptului
umanitar internaţional (art.
138 CP.)
Gravitatea prejudiciabilă
deosebită a faptelor
incriminate la art. 138 CP.
reiese din însăşi valoarea
consecinţelor prejudiciabiîe
prevăzute de lege.
Deoarece consecinţele
infracţiunii de încălcare a
dreptului umanitar
internaţional sunt aceleaşi ca
şi a tratamentelor inumane,
drept obiect
s A. Barbăneagră. Op. cit., p. 287.
nemijlocit al infracţiunii
analizate îl constituie relaţiile
sociale ce ţin de apărarea
principiilor umanitare de
purtare a războiului
Latura obiectivă a deţinută, militarii în raporturi
infracţiunii de încălcare a
dreptului umanitar
internaţional se realizează
prin comiterea măcar a uneia
dintre următoarele trei
modalităţi de acţiuni sau
inacţiuni:
33.executarea unui ordin
care conduce la
săvârşirea infracţiunilor
prevăzute la art. 137 CP.
(alin. 1 art 138 CP,);
34.darea de către un şef
unui subordonat în
timpul conflictului
armat sau a acţiunilor
militare a unui ordin
vădit nelegitim, orientat
spre săvârşirea de
infracţiuni prevăzute la
art. 137 CP., dacă
lipsesc semnele unei
infracţiuni mai grave
(alin. 2 art. 138 CP);
35.neîndeplinirea sau
îndeplinirea
necorespunzătoare de
către şefa obligaţiunilor
de preîntâmpinare a
săvârşirii de către
subordonaţi a infrac-
ţiunilor prevăzute la art.
137 CP. (alin. 3 art.
138 CP.).
Articolul 33 al
Regulamentului serviciului
interior al Forţelor Armate
ale Republicii Moldova
stipulează că în dependenţă
de gradele militare şi funcţia
reciproce pot fi şefi sau
subordonaţi.
Şeful are dreptul să dea
ordine subordonatului şi să
ceară executarea lor.
Subordonatul este obligat să
execute necondiţionat ordinele
şefului cu excepţia celor vădit
nelegitime, deoarece
neexecutarea ordinului sau a
dispoziţiei ilegale exclude
răspunderea penală (alin. (6)
art. 364 CP.), iar executarea
ordinului nelegitim care
conduce la săvârşirea
infracţiunilor prevăzute la art.
137 CP. constituie infracţiune
de război prevăzută la alin. 1
art. 138 CP.
Ordinul este o dispoziţie
obligatorie a şefului indicată
subordonaţilor, care cere
executarea unor acţiuni,
respectarea unor reguli sau a
3 3
6
unei ordini stabilite. Prin
ordin nelegitim se înţelege
dispoziţia şefului
(comandantului) ce
depăşeşte competenţa
funcţională a emiţătorului.
Prima acţiune a încălcării
dreptului umanitar
internaţional constă în
executarea unui ordin
nelegitim, care conduce la
săvârşirea infracţiunilor
prevăzute la art. 137 CP.
Este vorba de executarea de
către subordonaţi a unor
acţiuni sau reguli vădit
ilegale emise de şefi.
Observăm că comiterea
acestor acţiuni constituie un
concurs de infracţiuni
prevăzute de art. 138 şi 137
CP.
A doua acţiune constă în
darea de către şef unui
subordonat în timpul
conflictului armat sau a
acţiunilor militare a unui
ordin vădit nelegitim,
orientat spre săvârşirea de
infracţiuni prevăzute

la art. 137, dacă lipsesc semnele unei infracţiuni mai grave. Această
acţiune presupune emiterea de către şef a unei dispoziţii, care în mod
vădit depăşeşte competenţa sa funcţională. Prin infracţiuni mai grave
decît cele ale tratamentelor inumane prevăzute la art. 137 se înţeleg
infracţiunile pentru care este prevăzută aplicarea detenţiunii pe viaţă,
adică a infracţiunilor excepţional de grave. Şi aici trebuie menţionat faptul
că comiterea acestor acţiuni formează un concurs de infracţiuni indicat
la explicaţiile primei acţiuni.
în sfârşit, încălcarea dreptului umanitar internaţional se poate realiza
şi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către
şef a obligaţiilor de preîntâmpinare a săvârşirii de către subordo-
naţi a infracţiunilor prevăzute la art. 137 CP. Pentru elucidarea
noţiunilor de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare vă facem
trimitere la explicaţiile art. 329 CP. (neglijenţa în serviciu).
Infracţiunea încălcării dreptului umanitar internaţional se consumă în
momentul săvârşirii acţiunilor sau inacţiunilor descrise de legea penală, care
creează pericolul real de comitere a infracţiunilor prevăzute la art. 137 CP.
Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute de alin. 1 sau 2 art. 138
CP. se caracterizează numai prin intenţie directă, iar a celor prevăzute
la alineatul 3 se caracterizează numai prin imprudenţă în ambele forme
ale ei: încrederea exagerată în sine sau neglijenţa.
Subiect al încălcării dreptului umanitar internaţional poate fi orice
persoană care îşi face serviciul militar: comandant, şef sau subordonat.
Subiectul infracţiunii prevăzute la alin. 1 poate fi numai un subordonat,
iar la alin. 2 sau 3 - numai un comandant sau un şef.
4.3. Activitatea mercenarilor (art. 141 CP.) Activitatea
mercenarilor este interzisă prin Declaraţia Adunării Gene-' rale a O.N.U.
de la 24 octombrie 1979 despre principiile dreptului internaţional privind
relaţiile de prietenie şi colaborare dintre ţări în corespundere
cu Carta O.N.U.
Obiectul nemijlocit al activităţii mercenarilor îl constituie relaţiile
sociale ale căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de
ocrotirea principiilor umanitare de purtare a războiului.
Latura obiectivă a activităţii mercenarilor se realizează prin comite-
rea măcar a uneia dintre următoarele două categorii de acţiuni:
36.Participarea mercenarului într-un conflict armat sau la acţiuni militare.
37.Angajarea, instruirea, finanţarea sau altă asigurare a mercenarilor,
38
precum şi folosirea lor într-un conflict armat sau în acţiuni militare.
într-o primă modalitate, elementul material al laturii obiective al
infracţiunii constă dintr-o acţiune de participare a mercenarului într-
un conflict armat sau la acţiuni militare, adică ia acţiuni de luptă sau
la alte ostilităţi cu scopul de a obţine un câştig.
Noţiunea de mercenar este stipulată de art. 130 CP.
Potrivit alin. 1 art. 1 al Convenţiei internaţionale despre lupta cu
recrutarea, finanţarea şi instruirea mercenarilor din 4 decembrie
1989, termenul „mercenar" înseamnă orice persoană, care: a) este spe-
cial recrutată în ţară sau în străinătate pentru a lupta într-un conflict
armat; b) participă într-un conflict armat, conducându-se în general de
dorinţa obţinerii unui avantaj personal şi căreia îi este efectiv promisă,
de către o parte la conflict sau în numele ei, o remunerare superioara
aceleia promise sau plătite combatanţilor, având un grad şi o funcţie
analoagă în forţele armate ale acestei părţi; c) nu este cetăţean al părţii
Ia conflict, nici persoană ce domiciliază permanent pe teritoriul controlat
de partea ce se află în conflict; d) nu este membru al forţelor armate ale
unei părţi la conflict; e) nu a fost trimisă de către un stat, altul decât cel
parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forţelor armate ale
statului respectiv.
Potrivit alin. 2 art. 1 al Convenţiei menţionate termenul „mercenar",
pe lângă cele expuse mai sus, înseamnă, de asemenea, orice persoană
care în orice altă situaţie este special recrutată pentru participarea în
comun la acţiuni violente, îndreptate spre răsturnarea guvernului sau
altă atingere a orânduirii constituţionale a statului sau spre ştirbirea invio-
labilităţii teritoriale a ţării.
Nu se consideră mercenari militarii acelei ţări care nu este parte la
conflict şi care sunt trimişi pentru onorarea obligaţiunilor oficiale, de
exemplu, instructorii militari, consilierii trimişi în alte ţări în baza acordu-
rilor bilaterale pentru ajutorarea pregătirii cadrelor militare etc.
A doua modalitate de acţiuni, ce realizează latura obiectivă constă
în angajarea, instruirea, finanţarea sau altă asigurare a
mercenarilor, precum şi folosirea lor într-un conflict armat sau în
acţiuni militare.
Angajarea reprezintă o activitate de recrutare a uneia sau a două ori
mai multe persoane pentru participarea într-un conflict armat sau la
acţiuni militare în calitate de mercenar. Ea se poate manifesta prin înro-
larea doritorilor, propagandă, îndreptarea lor Ia locul de instruire sau de
dislocare etc.
39
 Instruirea constituie activitatea de pregătire a mercenarului deja
angajat pentru participarea în conflicte armate sau în acţiuni militare.
Ea se poate manifesta prin însuşirea procedeelor de luptă, de mânuire a
armelor, de efectuare a diversiunilor, de organizare a şcolilor speciale,
depozitelor, câmpurilor de exerciţii, taberelor de instrucţii etc.
Finanţarea mercenarilor presupune crearea unei baze materiale pen-
tru recrutarea, instruirea şi folosirea mercenarilor în conflicte armate
sau în acţiuni militare prin asigurarea lor cu mijloace băneşti. De exem-
plu, deschiderea conturilor în bănci pentru mercenari, remunerarea în
bani, alocarea mijloacelor pentru întreţinerea mercenarilor etc.
Prin altă asigurare a mercenarilor se înţelege asigurarea acestora
cu patrimoniu militar sau cu altă avere: armament, tehnică, muniţii, unifor-
me militare sau alte echipamente etc.
Folosirea mercenarilor constă în atragerea lor nemijlocită în confli-
cte armate sau acţiuni militare atât în locul acţiunilor militare, cât şi în
afara acestora.
Activitatea mercenarilor se consumă în momentul comiterii oricărei
acţiuni prevăzute de art. 141 CP.
Latura subiectivă a activităţii mercenarilor se caracterizează prin intenţie
directă. Motivul şi scopul este de a obţine profit sau alte avantaje personale.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană care a împlinit vârsta
de şaisprezece ani. Subiect al infracţiunii prevăzute de alin. 1 art. 141
CP. poate fi numai un mercenar.
4.4. Aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise deducere* a
războiului (art. 143 CP.) Potrivit Convenţiei despre interzicerea
elaborării, producerii, acumulării şi aplicării armei chimice şi despre
distrugerea ei din 13 ianuarie 1993, Convenţiei despre interzicerea
elaborării, producerii şi acumulării armei bacteriologice şi a armei
toxice, otrăvitoare şi despre distrugerea /ordin 10 aprilie 1972 , precum
şi a altor convenţii, declaraţii, protocoale sau rezoluţii ale O.N.U.9, dreptul
penal internaţional nu permite aplicarea în cadrul conflictelor armate sau al
acţiunilor militare a mijloacelor şi metodelor interzise de purtare a
războiului, precum şi a armelor de nimicire în masă interzise de tratatele
internaţionale.
* purtare (n.n.).
9 KoMMeumapuu K Yeo.ioffHOMy KodeKcy P0 c nncmameunbiMU MamepuanaMU u
cydeOtioit npai<muKoii. Mocnea: MeHe;ţ)Kep, 2001, p. 1095-1110.
40
Obiectul nemijlocit al infracţiunii analizate îl constituie relaţiile
sociale ale căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de
ocrotirea principiilor de umanitate în situaţii de conflicte armate sau al
acţiunilor militare.
Latura obiectivă a infracţiunii date se realizează prin două modalităţi
de acţiuni alternative: 1) aplicarea în cadrul conflictului militar sau al acţiu-
nilor militare a mijloacelor şi metodelor de purtare a războiului interzise
de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte (alin. I
art. 143 CP.); 2) aplicarea armei de nimicire în masă, interzisă de tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte (alin. 2 art. 143 CP.).
în prima modalitate, latura obiectivă se realizează prin aplicarea mij-
loacelor şi metodelor interzise de ducere (purtare) a războiului.
Prin mijloace de ducere (purtare) a războiului trebuie înţeles arma-
mentul şi altă tehnică militară, aplicată la distrugerea forţei vii şi mijloacelor
materiale ale adversarului, reprimarea puterii lui de a opune rezistenţă.
Metodele de ducere (purtare) a războiului reprezintă ordinea,
procedeele şi modul utilizării mijloacelor de purtare a războiului.
Din mijloacele interzise de purtare a războiului fac parte armele,
muniţiile şi substanţele care pot produce suferinţe şi distrugeri inutile,
precum şi daune colosale, de lungă durată şi excesive mediului înconjură-
tor, utilizarea gloanţelor dum-dum, gazelor asfixiante, toxice sau a armelor
otrăvite, proiectilelor cu schije nelocalizate, bombelor incendiare. Dintre
metodele interzise de purtare a războiului fac parte, de asemenea, atacu-
rile asupra persoanelor care au încetat să participe la acţiuni militare,
deportarea populaţiei civile, comportarea inumană cu prizonierii militari
şi populaţia civilă, omorul premeditat al acestora, forţarea lor de a satis-
face serviciul militar în forţele armate a!e inamicului etc.
A doua modalitate de comitere a infracţiunii analizate constă în aplica-
rea armei de nimicire în masa, interzisă de tratatele internaţionale.
Conform dispoziţiilor Convenţiilor indicate anterior dintre armele
de nimicire în masă fac parte armele chimice, bacteriologice, nucleare,
termonucleare, radiante, infrasunet, genetice, psihotrope, geofizice etc.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul comiterii uneia
dintre acţiunile descrise de legea penală.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie dire-
cta. Nu interesează motivul şi scopul, decât pentru individualizarea răs-
punderii penale şi a pedepsei penale.
41
 Subiect al infracţiunii de aplicare a mijloacelor şi metodelor interzise
de purta re a războiului poate fi orice persoană fizică responsabilă, care
a împlinit vârsta de şaisprezece ani. -" '-''■'■
Subiecte pentru evaluare *. ţ, t
38.Cum credeţi, e corectă criminalizarea donării fiinţelor umane?
39.Care este temeiul sistematizării infracţiunilor contra păcii sau securităţii ome-
nirii şi infracţiunilor de război ?
40.Cum trebuie formulată corect noţiunea obiectului nemijlocit al infracţiunilor
de război?
4. Ce trebuie să înţelegem prin sintagma infracţiuni mai grave din dispoziţia
art. 138 CP.?
41.De ce latura subiectivă a componenţelor de infracţiune formale se caracte-
rizează numai prin intenţie directă?
42.Ce arme de nimicire în masă cunoaşteţi şi care este principiul lor de
funcţionare?
7. Care este sensul termenului torturare din alin. 1 şi 3 ale art. 137 CP.?
43.Prin ce se deosebesc noţiunile de deportare şi dislocare a persoanelor
căzute sub puterea advers arului!
44.Ce înţelegeţi prin ordin vădit nelegitim! . *..,..
10. Formulaţi noţiunea termenului mercenar. ......... '"
Bibliografie
1. Codul penal al Republicii Moldova. Partea specială. Capitolul I. Chişinău:
Cartier, 2002.
2. A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Voi. 1. Chişinău: Ştiinţa,
1996.
3. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub redacţia lui A. Barbă-
ncagră. Chişinău: ARC, 2003.
4. L. Octavian, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti:
Şansa, 1994.
5. Codul penal al României. Comentat si adnotat. Partea specială. Voi. II. Sub
conducerea lui T. Vasiliu. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977.
6. VzoRoenoe npaao Poccuu. ^acmb Ocodenuan. TTofl peu. Jl. KpyniHKOBa.
MocKBa:EEK,1999.
45.KoMMeumapuu K YzojweHOMy KodeKcy P0 c nocmameuHbiMu MamepuanaMU
ucyde6nou npai<muKoii. Uojxpen. C HuKyjiHHa. MocKBa: MeHe^wep, 2001.
46.PeineTOB K). A. Bopbda c MewcdyHapodHbiMU npecmyn.ieHua.Mu npornue
Mupa u 6e3onacHOcmu. MocKBa, 1983.
47.C. flfeHKOB, A. Hr-HaiteB, M. KapnyuniH. Orneemcrneennocmb 3a zocydapcm-
senubie npecmynnenuH. MocKBa, 1988.
Al
Capitolului INFRACŢIUNI CONTRA
VIEŢII Şl SĂNĂTĂŢII PERSOANEI
§ 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi sistemul
infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei
Drepturile şi libertăţile omului au fost şi sunt ocrotite în orice orânduire
socială. însă cea mai mare atenţie se acordă ocrotirii sub toate aspectele a
drepturilor şi libertăţilor omului în statele de drept şi democratice.
Potrivit art. 1 al Constituţiei Republicii Moldova din 29 iulie 1994,
„Republica Moldova este stat de drept, democratic, în care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea
şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate". Respectarea
şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. în procesul
realizării drepturilor şi libertăţilor fiecare persoană poate fi supusă doar acelor
restricţii stabilite de lege exclusiv în scopurile asigurării respectării drepturilor
şi libertăţilor altora, satisfacerii echitabile a cerinţelor societăţii, menţinerii
ordinii publice şi prospe-rării generale.
Legislaţia Republicii Moldova consfinţeşte şi reglementează relaţiile
sociale dintre persoană şi societate, din orice domeniu, precum şi raporturile
conjugale şi familiale etc. în toate cazurile legea serveşte drept reglor al
relaţiilor ce apar între persoane, precum între persoană şi societate.
Viaţa, sănătatea, inviolabilitatea sexuală, libertatea, onoarea şi demnitatea
persoanei, drepturile ei politice, de muncă, patrimoniale şi alte drepturi
constituţionale sunt apărate de legea penală, chemată să lupte împotriva celor
mai periculoase atentate contra drepturilor fundamentale ale omului.
Dacă în codul anterior numai trei capitole ale Părţii speciale ocroteau
direct drepturile constituţionale ale persoanei, atunci Codul penal din 18
aprilie 2002 consacră direct apărarea drepturilor constituţionale ale persoanei
în şase capitole şi anume în capitolele II-VII ale Părţii speciale.
Trebuie menţionat faptul că norme juridico-penale cu privire la răs-
punderea pentru o serie de atentate la drepturile persoanei conţin şi celelalte
capitole, în care viaţa, sănătatea, demnitatea sau libertatea
43

persoanei constituie doar obiectul nemijlocit suplimentar al infracţiunii.
De exemplu: infracţiunile contra păcii, securităţii omenirii şi infracţiunile
de război, înşelarea clienţilor, terorismul, luarea de ostatici, huliganismul,
acte de violenţă asupra şefului etc.
In capitolul de faţă vom examina numai infracţiunile contra persoanei din
capitolul II, şi anume, infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei.
Gradul prejudiciabit al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei se
determină conform (art. 15 CP.) semnelor ce caracterizează elementele
infracţiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă. Viaţa şi
sănătatea persoanei sunt valorile cele mai de preţ ale individului, ele
constituind condiţia indispensabilă a existenţei şi perpetuării lui. Faptele
care aduc atingere acestor valori nu periclitează numai existenţa unui
individ aparte, dar şi pe cea a întregii colectivităţi. Nu este posibilă
desfăşurarea normală a relaţiilor sociale tară ocrotirea acestor valori, care
de fapt nu mai pot fi recompensate. Conform cunoscutei expresii a lui K.
Marx „omul este ansamblul relaţiilor sociale'1, deci fără oameni n-ar
exista nici colectivitatea umană şi nici relaţiile
sociale ale ei.
Obiectul general al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei
îl constituie relaţiile sociale ale căror existenţă şi desfăşurare normală
sunt condiţionate de ocrotirea ordinii de drept a Republicii Moldova ce
reglementează existenţa întregii colectivităţi.
Obiectul generic sau de grup al acestor infracţiuni este persoana
ca o totalitate de relaţii sociale ale cărei existenţă şi desfăşurare normală
sunt determinate de ocrotirea celor mai importante valori ale fiecărui
individ.
Obiectul nemijlocit al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei
îl constituie relaţiile sociale concrete: viaţa sau sănătatea persoanei.
Obiectul material al acestor infracţiuni este corpul persoanei, privit ca
o totalitate de funcţii şi procese organice care menţin individul în viaţă.
Latura obiectivă a infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei e
formulată, de regulă, ca componente materiale de infracţiuni şi se
realizează atât prin comiterea unor acţiuni (inacţiuni), care, de obicei,
nu se nominalizează în lege, cât şi prin survenirea consecinţelor concrete
(moartea victimei sau daune reale aduse sănătăţii persoanei). De regulă,
nu interesează locul, timpul, metoda săvârşirii infracţiunii, însă ele pot
constitui circumstanţe agravante ale infracţiunii. De exemplu, omor cu
o deosebită cruzime, cu mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea
mai multor persoane etc.
44
Atare infracţiuni se consumă în momentul survenirii consecinţelor
direct determinate de legea penală.
Latura subiectivă a infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei
e caracterizează atât prin vinovăţie intenţionată, cât şi prin imprudenţă.
s
Nu interesează, de obicei, motivul şi scopul infracţiunii, însă, ca şi la
latura obiectivă, ele pot constitui circumstanţe agravante ale infracţiunii.
De exemplu, omor din motive de duşmănie sau ură socială, naţională,
rasială sau religioasă, omor cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori
comercializa organele sau ţesuturile victimei etc.
Subiectul. Persoanele care au săvârşit infracţiunile prevăzute de
articolele 145, 147, 151 şi 152 CP. sunt trase la răspundere penală,
dacă în momentul comiterii infracţiunii au împlinit vârsta de paisprezece
ani. Subiect al celorlalte infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei
poate fi o persoană fizică responsabilă, care în momentul comiterii infrac-
ţiunii a atins vârsta de şaisprezece ani.
în baza celor relatate, putem defini noţiunea acestor infracţiuni.
Infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei se consideră
acţiunile sau inacţiunile prejudiciabile, prevăzute de legea penală,
săvârşite intenţionat sau din imprudenţă, care produc daune conc-
rete vieţii sau sănătăţii persoanei.
Infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei pot fi sistematizate
după obiectul nemijlocit de atentare după cum urmează:
48.infracţiuni contra vieţii: omorul intenţional (art. 145 CP.); omorul
săvârşit în stare de afect (art. 146 CP.); pruncuciderea (art. 147
CP.); lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia, art. 148
CP.); lipsirea de viaţă din imprudentă (art. 149 CP.);
determinarea la sinucidere (art. 150 CP.);
49.infracţiuni contra sănătăţii: vătămarea intenţionată gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii (art. 151 CP.); vătămarea
intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art. 152
CP.); vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a
sănătăţii (art. 153 CP); maltratarea intenţionată sau alte acte de
violenţă (art. 154 CP.); vătămarea gravă ori medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii în stare de afect (art. 156 CP.);
vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii
cauzată din imprudenţă (art. 157 CP.);
5) infracţiuni care pun in pericol viaţa sau sănătatea persoanei:
ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau
a sănătăţii (art. 155 CP.); constrângerea persoanei la prelevarea
45
organelor sau a ţesuturilor pentru transplantare (art. 158 C.P.); provoca-
rea ilegală a avortului (art. 159 C.P.); efectuarea ilegală a sterilizării
(art. 160 C.P.); efectuarea fecundării artificiale sau a implantării
embrionului fără consimţământul pacientei* (art. 161 C.P.);neacordarea
de ajutor unui bolnav (art. 162 C.P.); lăsarea în primejdie (art. 163 C.P.).
§ 2. Infracţiuni contra vieţii
2.1. Generalităţi . .
Cele mai periculoase atentate la adresa persoanei sunt infracfilflaŞle'
contra vieţii. în urma săvârşirii lor survine cea mai gravă conse-6iHţ& —
decesul persoanei care nu mai poate fi recuperată. Isf'yjita»1
Viaţa constituie bunul cel mai de preţ al persoanei, faţă de care mi'
pot fi concepute nici celelalte atribute ale acesteia, ca: integritatea corpo-
rală, sănătatea, inviolabilitatea sexuală, libertatea, onoarea şi demnitatea.
Atentatele contra vieţii persoanei pun în pericol nu numai existenţa indivi-
dului izolat, dar şi a întregii societăţi. Se poate concluziona că nu este
posibilă desfăşurarea normală a relaţiilor sociale fără ocrotirea vieţii
persoanei. De aceea apărarea acestei valori sociale constituie una dintre
îndatoririle supreme ale fiecărui stat. Această obligaţiune este determi-
nată în art. 24 al Constituţiei Republicii Moldova, „statul garantează
persoanei dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică".
Viaţa omului este apărată de normele de drept şi, în special, ale
dreptului penal, ca fiind un drept absolut al individului, dar şi o valoare
socială pe care dreptul o ocroteşte în interesul întregii societăţi.
Codul penal al Republicii Moldova distinge o serie de infracţiuni contra
vieţii. Dintre acestea fac parte:
50.omorul intenţionat (art. 145 C.P.); -v
- "> •{ / i
51.omorul săvârşit în stare de afect (art. 146 CP.); ~ , >,> '",
52.pruncuciderea (art. 147 C.P.); .,5? -; '. [i-
53.lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia,
54.lipsirea de viaţă din imprudenţă (art. 149 CP.); /, ^R{i^ >;-&■;'<
55.determinarea la sinucidere (art. 150 CP.).
Toate faptele enumerate au drept rezultat suprimarea vieţii altei per-
soane. Dacă suprimarea vieţii altei persoane nu e dorită de făptuitor, ci
numai admisă, determinată sau înlesnită de el şi este săvârşită chiar de
victimă, atunci un astfel de atentat este denumit de legislator ca determi-
nare la sinucidere. ' fecundarea artificială sau implantarea embrionului fără consimţământul
pacientei (n.n.).
46
Este de observat că în privinţa celorlalte atentate la viaţa persoanei
în dreptul penal există două opinii. Prima susţine că prin omor se înţelege
lipsirea ilegală de viaţă a altei persoane, săvârşită cu intenţie sau din
imprudenţa1. A doua opinie2 declară că omorul reprezintă lipsirea ilegală
de viaţă a altei persoane săvârşită numai cu intenţie.
Menţionăm că la determinarea atentatelor contra vieţii persoanei
legiuitorul nostru în noul Cod penal a preluat a doua opinie, întitulând
atentatele intenţionate contra vieţii persoanei omoruri, iar atentatele
imprudente - lipsirea de viaţă, cu o singură excepţie, eutanasia.
Aceasta fiind un atentat intenţionat e denumită tot lipsire de viaţă,
reieşindu-se, probabil, din esenţa ei: metodă de provocare a unei morţi
nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă
îndelungată şi grea.
Obiectul nemijlocit al infracţiunilor contra vieţii îl constituie relaţiile
sociale ale căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de
ocrotirea vieţii persoanei împotriva faptelor prin care se aduce atingere
acestei valori sociale.
Deoarece obiectul omorului este viaţa persoanei, e necesar ca omul,
la a cărui viaţă se atentează, să fie născut şi încă în viaţă. Eliminarea
fătului prin orice mijloace nu constituie un omor, ci o efectuare ilegală a
avortului (art. 159 C.P.). De asemenea nu poate fi victimă a unei
infracţiuni contra vieţii un cadavru. Asupra cadavrului pot fî comise
acte de profanare (art. 222 CP.), cu excepţia unei tentative la un obiect
nul.
Stabilirea momentului naşterii şi a momentului încetării din viaţă a cons-
tituit şi mai continuă să constituie încă o chestiune extrem de discutată.
După opinia unora, momentul naşterii pruncului coincide cu separarea
lui de corpul mamei-1, după a altora, - cu momentul inspirării aerului în
plămâni4 sau cu momentul expulzării lui5 sau cu momentul în care copiiui
MeHflejibcoH T. A. yeonoenan omsemcmeeHHocmb 3ayduucmeo u menecubie noa-
peotcdeum. MocKBa, 1962, p. 5; rio6eraHJ]o 3. O. yMbiiuneuHbie y6uucm<ia u
6opb6a c HUMU. BopOHOK, 1965, p. 8; PoiiJKa K. W. HnifipaKiiuynb xonmpa nepcoa-
neu. KHiiiHHay, 1979, p. 9; S. Brânză. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii
si demnităţii persoanei. Chişinău. 1999, p. 9.
UJapropoACKHfi M. J\. ripecmynjieHUH npomue DICU3HU U 3doposbn. MocKBa, 1948, p.
194; A. Borodac. Curs de drept penal Partea specială. Voi. I. Chişinău, 1996, p. 131. ^ UI
apropo AC KHH M. fl. Op. cit., p. 59.
yeojtoeHoe npaeo POCCUUCKOU 0eâepaiţuu. Ocodenuax >iacmb. UQJX pe.ziaKu.neH ;
3jjpaBOMbicjioBa B. B. MocKBa, 1996, p. 20-21.
U. Loghin. Dreptul penal român. Partea specia/ă. Voi. i. Bucureşti: Universul.
1994, p. 70.
47
ţe fi vătămat tară o traumatizare a corpului mamei/1 pe care şi noi o
ciderăm mai oportună. Deşi, după părerea noastră, este imposibil a din
punct de vedere teoretic, momentul apariţiei vieţii copilului, 1 ngrece
acest moment este condiţionat de particularităţile procesului ,terii în
fiecare caz, viaţa copilului trebuie apărată din clipa în care n ggta ar putea
fi vătămat fără o traumatizare a corpului mamei. şi mai complicată este
chestiunea privind stabilirea momentului înce-. ;i din viaţă. După cum se
cunoaşte, moartea poate fi clinică sau biolo-. £, Rezultatele cercetărilor
întreprinse au confirmat că încetarea func-■ iOr Ş' proceselor vitale nu are
loc imediat. în ultimii ani această prob-: .aâ a devenit deosebit de
importantă, ţinându-se cont de posibilitatea f losirii organelor vii ale
persoanelor decedate pentru efectuarea transpăru lor. încetarea respiraţiei
şi a bătăilor inimii se numeşte moarte <-rtică. Există şi cazuri când, după
survenirea morţii clinice, se reuşeşte aabilirea respiraţiei şi a ritmului
cardiac, omul fiind astfel reanimat7. i prezent momentul încetării din
viaţă poate fi considerat moartea biologa, care presupune că procesele şi
funcţiile vitale ale organismului nu nt fi restabilite prin nici o intervenţie
medicală.
Obiectul material al acestor infracţiuni este corpul fizic al persoanei ao
totalitate de funcţii şi procese organice ce menţin individul înviată.
Latura obiectivă a infracţiunilor contra vieţii se compune din trei
iminente: 1) dintr-o acţiune de rănire, otrăvire, ardere, aţâţarea unor ani-
male sălbatice, lovire, utilizarea unor agenţi chimici, provocarea unei sperie-,rj
etc. Sau dintr-o inacţiune, când făptuitorul nu săvârşeşte acţiunile, pe are
era obligai să le săvârşească, de exemplu, o mamă nu-şi hrăneşte opiiut
pentru ca acesta să moară; 2) urmările prejudiciabile - moartea fictimet;
3) legătura cauzală dintre acţiuni (inacţiuni) şi moartea victimei. Omorul se
consideră infracţiune consumată o dată cu survenirea 0rţii victimei. Fapta
vinovatului îndreptată spre lipsirea de viaţă a unei nersoane, dacă din
cauze ce nu depind de voinţa făptuitorului nu s-a irodus efectul dorit, va
constitui tentativă de infracţiune. De exemplu, făptuitorul, intenţionând
să omoare o persoană, o loveşte cu un topor,
jpsă o răneşte numai.
Pentru existenţa infracţiunii nu au relevanţă metodele de suprimare
.vieţii victimei. In unele cazuri ele pot alcătui o circumstanţă agravantă
"KoBaneB M. H. y^ojioanbiu xodexc PC0CP. Haytiibiu KOMMeumapuu. T. 2. CBepa-
JIOBCK, 1962, p. 126. S. Brânză. Op. cit,, p. 14.
?
48
a omorului intenţionat, de cele mai multe ori influenţând asupra individua-
lizării răspunderii penale şi pedepsei penale.
Omorul este recunoscut infracţiune numai în cazul în care acţiunile
persoanei, care au cauzat moartea, au fost ilicite. De aceea nu se consi-
deră omor lipsirea de viaţă a infractorului săvârşită în stare de legitimă
apărare, (art. 36 CP.) sau lipsirea de viaţă a infractorului în cazul în
care acesta nu putea fi reţinut fără a fi neutralizat prin alte mijloace
(art. 37 CP.).
Latura subiectivă a infracţiunilor contra vieţii se caracterizează
atât prin vinovăţie intenţionată, cât şi din imprudenţă. De regulă, pentru
existenţa oricăreia dintre infracţiunile contra vieţii nu are nici o relevanţă
motivul care l-a determinat pe infractor să acţioneze sau scopul urmărit
de acesta. Uneori ele pot forma circumstanţe agravante ale omorului.
Subiect al infracţiunilor contra vieţii poate fi o persoană fizică res-
ponsabilă, care a atins vârsta de şaisprezece ani. iar pentru omor intenţio-
nat şi pruncucidere - de paisprezece ani.
Analizând semnele obiective şi subiective, putem stabili trei categorii
de infracţiuni contra vieţii: omorurile, art. 145, 146, 147 CP.; lipsirea de
viaţă, art. 148 şi 149; determinarea la sinucidere, art. 150 CP.
Prin infracţiuni contra vieţii înţelegem privarea ilegală de viaţă
a altei persoane, săvârşită intenţionat sau din imprudenţă.
2.2. Omorul intenţionat (art. 145 CP.)
Latura obiectivă a omorului intenţionat se realizează prin uciderea
unei persoane, adică prin orice activitate ilegală care pricinuieşte moartea
unui om. De cele mai multe ori acest lucru constă dintr-o acţiune de
împuşcare, strivire, înjunghiere, otrăvire, ardere, lovire, provocare a unei
sperieturi, provocarea unei emoţii, despre care făptuitorul ştie că îi va
provoca victimei moartea, aţâţarea unor animale sălbatice, folosirea
unor alte forţe puse în acţiune de făptuitor etc. Omorul poate fi săvârşit
şi prin inacţiune, dar numai în acele cazuri în care făptuitorul avea obliga-
ţiunea de a acţiona pentru a opri moartea persoanei. De exemplu, medicul
nu acordă asistenţă bolnavului aflat în îngrijirea sa etc.
Intre activitatea de ucidere şi moartea victimei trebuie să existe un
raport de cauzalitate.
Deosebim trei categorii de omor: a) simplu (alin. 1 art. 145 CP.); b)
agravat (alin. 2 art. 145 CP.); c) deosebit de grav (alin. 3 art. 145 CP.).
Omorul simplu săvârşit fără circumstanţe agravante şi atenuante,
49
prevăzut de alin. 1 art. 145 CP., poate fi comis din motive de gelozie,
invidie, din motive de răzbunare şi din alte imbolduri josnice, cu excepţia
intenţiilor huliganice şi interesului material, precum şi pe baza de relaţii
personale, din cauza certurilor, în timpul unei bătăi, al efectuării unui
experiment ştiinţific etc.
Victimă a omorului din gelozie poate fi unul dintre soţi, fraţi sau
surori, un concurent real sau fictiv.
Omorul din invidie presupune că făptuitorul doreşte ceva ce aparţine
victimei, de exemplu, pentru a-i ocupa postul etc.
Pentru omorul din răzbunare e specific motivul răsplăţii, răfuielii pen-
tru conduita anterioară a victimei sau a apropiaţilor ei.
în cazul omorului pe bază de relaţii personale, din cauza certurilor
sau în timpul unei bătăi la care participă mai multe persoane apar două
probleme destul de dificile. Prima constă în faptul că apare situaţia în
care chestiunea răspunderii penale a unei persoane din cele care parti-
cipă la bătaie pentru omor e foarte greu de stabilit, iar uneori e chiar
imposibil. Pornind de la faptul că în dreptul penal nu există răspundere
penală solidară ca în dreptul civil, practica judiciară ia în considerare că
numai faptul participării la bătaie, în timpul căreia s-a comis un omor,
nu este un temei pentru a recunoaşte acţiunile tuturor participanţilor la
încăierare drept participaţie la omor, ceea ce de fapt corespunde princi-
piului caracterului personal al răspunderii penale din art. 6 CP.
A doua problemă constă în faptul că în omorurile analizate trebuie de
deosebit omorul din intenţii huliganice, care este determinat ca un omor
grav. Potrivit indicaţiilor Plenului Judecătoriei Supreme „Despre
practica judiciară asupra dosarelor privind omorul premeditat11 din 15
noiembrie 19938 ca omor din intenţii huliganice urmează a fi calificat
omorul intenţionat, săvârşit în baza lipsei evidente de respect faţă de
societate şi de normele morale curente, dacă comportamentul vinovatului
este o provocare deschisă la încălcarea ordinii publice şi e determinat de
dorinţa de a se opune celor prezenţi, de a demonstra atitudinea dispre-
ţuitoare faţă de ei. Deci în lipsa celor indicate de Plen, când omorul este
săvârşit pe bază de relaţii personale, cele comise trebuie încadrate
conform alin. 1 art. 145 CP.
Potrivit alin. 3 art. 40 CP., omorul în urma efectuării unui experiment
ştiinţific poate fi încadrat în prevederile alin. 1 art. 145 CP. numai dacă
Culegere de Hotărâri explicative. Chişinău, 2002, p. 308.
50
acesta era îmbinat cu bună ştiinţă cu pericolul pentru viaţa persoanei şi făptui-
torul n-a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea morţii victimei.
Omorul agravat din alin. 2 art. 145 CP. se poate manifesta prin
următoarele circumstanţe agravante: a) cu premeditare; b) din interes mate-
rial; c) cu intenţii huliganice; d) în legătură cu îndeplinirea de către victima
a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti; e) profitând de starea de neputinţă a
victimei; f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic.
Omorul săvârşit cu premeditare (lit. a) alin. 2 art. 145 CP.) presu-
pune întrunirea concomitentă a trei condiţii. O primă condiţie este trece-
rea unui interval de timp din momentul luării deciziei şi până la momentul
efectuării omorului. Durata acestui interval este apreciată în flecare caz
în funcţie de calităţile subiective ale făptuitorului, precum şi de celelalte
împrejurări ale cauzei. O persoană poate avea nevoie de un interval mare
de timp pentru a chibzui, pe când o altă persoană poate pune la cale un
omor cu multa eficienţă chiar într-un interval de timp foarte scurt. O a
doua condiţie ţine de activitatea psihică a făptuitorului: de reflectare,
chibzuire asupra modului în care va săvârşi infracţiunea. Dacă
făptuitorul nu a avut posibilitatea să mediteze, să cântărească şansele de
realizare a deciziei, fiind într-o activitate continuă, circumstanţa
premeditării se exclude. în sfârşit, pentru existenţa premeditării se mai
cere ca, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii
infracţionale şi momentul începerii executării ei, făptuitorul să treacă la
săvârşirea unor acte de pregătire de natură să consolideze decizia luată
şi să asigure realizarea ei. De exemplu, pregătirea instrumentelor şi a
mijloacelor pentru săvârşirea omorului. Dacă lipseşte vreuna dintre condi-
ţiile menţionate, omorul nu este agravat, ci este simplu. Premeditarea
atribuie omorului caracter agravant, deoarece, presupunând, pe de o parte,
o concentrare a forţelor psihice ale făptuitorului, iar pe de altă parte, o
pregătire a comiterii faptei, asigură acestuia şanse sporite de reuşită.
Omorul săvârşit din interes material (lit. b) alin. 2 art. 145 CP)
este cel săvârşit în scopul de a obţine un folos, un avantaj sau un benefi-
ciu de natură patrimonială, fiind un interes egoist, josnic.
Potrivit pct. 10 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, indicată
mai sus, drept omor săvârşit din interes material urmează a fi calificat
omorul intenţionat, săvârşit cu scopul de a obţine un venit material pentru
vinovat sau pentru alte persoane (bani, bunuri materiale sau drepturi de
a
le obţine, dreptul la spaţiu locativ, remunerare din partea unei terţe
persoane etc.) sau cu intenţia de a fi scutit de cheltuieli materiale (restitui-
51
rea bunurilor, datoriei, plătirea serviciilor, onorarea obligaţiunilor patrimo-
niale, plătirea pensiei alimentare etc).
Nu este necesar ca interesul material din al cărui imbold a acţionat
făptuitorul să fîe realizat, este suficient ca acest interes sa fi existat în
momentul săvârşirii crimei.
Omorul în scopul de a păstra averea nu poate fi considerat omor din
interes material, pentru că lipseşte intenţia de a dobândi un câştig mate-
rial, în acest caz făptuitorul îşi păstrează averea pe care el deja o posedă.
Dacă omorul intenţionat a fost săvârşit concomitent cu un atac de
tâlhărie, fapta trebuie calificată în concurs de infracţiuni (lit. b) alin. 2
art. 145 CP. şi lit. c) alin. 3 art. 188 CP.), deoarece tâlhăria nu este
prevăzută de dispoziţia art. 145 CP.
Este greşită ipoteza pct. 22 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993,
potrivit căreia omorul intenţionat, săvârşit de participanţii unei bande în scopul
atacării trebuie calificat drept un concurs de infracţiuni (banditism şi omor
intenţionat), deoarece contrazice regula generală de calificare a infracţiu-
nilor în cazul concurenţii dintre o parte şi un întreg, prevăzută de art. 118 CP.
Omorul săvârşit cu intenţii huliganice (lit. c) alin. 2 art. 145 CP.)
stipulează că imboldurile huliganice conţin caracteristica generală a unui
grup întreg de motive diferite, pentru care este comună lipsa de respect
faţa de societate. Din rândul lor fac parte motive ca ştrengăria, străduinţa
de a sfida opinia publică, bravadă manifestată la beţie, demonstrarea bru-
tală şi făţişă a forţei fizice faţă de cei din jur, umilirea şi intimidarea lor etc.
Conform pct. 11 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, drept omor
din intenţii huliganice trebuie calificat omorul săvârşit din imbold
huliganic de un făptuitor ce manifestă lipsă de respect faţă de societate,
neglijează regulile de convieţuire socială şi normele morale, fara vreun
pretext sau din cauze neînsemnate pentru un omor intenţionat.
Intenţiile huliganice sunt un semn obligatoriu, constitutiv al componen-
ţei omorului săvârşit din intenţii huliganice, de aceea un concurs ideal al
huliganismului (art. 287 CP.) şi omorul din intenţii huliganice (lit. c) alin. 2
art. 145 CP.) se exclud. Anume asemenea indicaţii sunt menţionate în
Hotărârea Plenului din 15 noiembrie 1993: „Dacă vinovatul pe lângă
omorul din intenţii huliganice a mai săvârşit şi alte acţiuni intenţionate
care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o lipsă vădită de respect
faţă de societate, atunci faptele comise trebuie calificate potrivit art. 145
şi 287 CP." Cu alte cuvinte, este posibil numai un concurs real de infrac-
ţiuni, dacă omorul e precedat sau după ei au urmat acţiuni huliganice.
52
Deseori intenţiile huliganice se îmbină cu asemenea motive ca mânia,
gelozia, răzbunarea, pasiunea, lăcomia etc, care nu sunt semne constitutive
le componenţei omorului din intenţii huliganice. Eie trebuie luate în
a
considerare numai la individualizarea răspunderii penale şi pedepsei penale.
Omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a
obligaţiunilor de serviciu sau a celor obşteşti (lit. f) alin. 2 art. 145
C.P.) presupune uciderea unui reprezentant al unei organizaţii nestatale
sau a oricărui cetăţean (fiindcă uciderea unui reprezentant ai autorităţii
publice ori a unui militar constituie un omor deosebit de grav, a se vedea
prevederile lit. c) alin. 3 art. 145 CP.), pentru a-i împiedica să realizeze
acţiuni ce ţin de activitatea lor de serviciu sau de cea obştească. Un
asemenea omor poate fi săvârşit şi din motive de răzbunare împotriva
victimei pentru faptul că mai înainte ea, în general, şi-a onorat datoria
de serviciu sau pe cea obştească.
Dacă atentarea la viaţă este săvârşită în legătură cu acţiunile ilegale
ale victimei, de exemplu-aceasta şi-a depăşit atribuţiile de serviciu, un
atare omor nu se încadrează în aceasta circumstanţă agravantă, fiindcă
acţiunile ilegale nu constituie onorarea datoriei. Cele săvârşite, în lipsa
altor circumstanţe agravante, constituie un omor simplu.
Potrivit pct. 12 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, responsabi-
litatea pentru omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a
îndatoririlor de serviciu sau a celor obşteşti survine, indiferent de timpul
când au fost săvârşite acţiunile care au servit drept pretext pentru răzbunare.
Omorul săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei (lit.
e) alin. 2 art. 145 CP.). Pentru aplicarea acestei circumstanţe agravante,
e necesară satisfacerea cumulativă a două condiţii: a) victima se află în
stare de neputinţă de a se apăra şi b) făptuitorul profită de această stare a
victimei.
Sunt în neputinţă de apărare persoanele care, din cauza unei stări
fizice sau psihice ori a altor împrejurări, nu pot reacţiona împotriva agre-
sorului (persoanele care suferă de o infirmitate fizică sau psihică, cele
de vârstă fragedă sau de o vârstă foarte înaintată, cele aflate în totală
stare de epuizare fizică, cele care dormeau, cele aflate în stare de beţie
cumplită etc). Starea de neputinţă de apărare a victimei trebuie să fie
exterioară activităţii făptuitorului, adică să nu se datoreze acestuia. Acte-
le de natură să pună victima în neputinţă de apărare, săvârşite de
făptuitor, constituie acte de pregătire sau de tentativă de omor, care,
după săvârşirea omorului, sunt absorbite de infracţiunea consumată de
omor.
53
 A doua condiţie de aplicare a circumstanţei agravante constă în faptul
că făptuitorul a folosit conştient starea de neputinţă a victimei pentru a
o ucide. Dacă victima a fost în stare de neputinţă de apărare, dar
făptuitorul nu a cunoscut această stare a ei, circumstanţa agravantă nu
este aplicabilă.
Omorul săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de
ostatic (lit. f) alin. 2 art. 145 CP.) presupune ca răpirea sau luarea de
ostatici sunt săvârşite anterior omorului sau coincid cu timpul comiterii, sau
omorul este săvârşit nemijlocit sau imediat după săvârşirea faptelor
menţionate. In toate aceste trei cazuri lipsirea de viaţă a victimei are
rolul unei circumstanţe de înlesnire a acestor infracţiuni sau a unei răzbu-
nări, sau al ascunderii acestor activităţi infracţionale.
La săvârşirea omorului cu răpirea sau luarea de ostatici se încalcă nu
numai relaţiile sociale care condiţionează ocrotirea vieţii persoanei, dar
şi relaţiile sociale ale căror existenţă şi desfăşurare normală condiţio-
nează ocrotirea libertăţii persoanei sau a securităţii publice. De aceea,
susţinem teza Plenului Judecătoriei Supreme a Federaţiei Ruse, care în
pct. 7 al Hotărârii sale „Cu privire la practica judiciară în cauzele despre
omor", stipulează că omorul săvârşit în legătură cu răpirea sau luarea
persoanei în calitate de ostatic formează un concurs de infracţiuni şi
trebuie calificat în baza art. 145 şi 164 sau 280 CP.
Alineatul 3 art. 145 CP. determină următoarele categorii de omor
deosebit de grav: a) asupra a două sau a mai multor persoane; b) asupra
soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate; c) cu bună-ştiinţă asupra unei
femei gravide; d) cu bună-ştiinţă asupra unui minor; e) asupra unui
reprezentant al autorităţilor publice ori asupra unui militar în timpul sau
în legătură cu satisfacerea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu; f) de
două sau mai multe persoane; g) de către o persoană care a mai săvârşit
un omor intenţionat prevăzut la alin. 1 sau 2; h) cu o deosebită cruzime,
precum şi din motive sadice; i) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune
sau de a înlesni săvârşirea ei, precum şi însoţită de viol; j) din motive de
duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă; k) prin mijloace
periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane; 1) cu scopul
de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile
victimei; m) la comandă.
Omorul săvârşit asupra a două sau a mai multor persoane (lit. a)
alin. 3 art. 145 CP.) presupune uciderea a doi sau a mai multor oameni.
Există două opinii asupra acestei circumstanţe agravante. Potrivit
54
primei opinii9, moartea a două sau a mai multor persoane trebuie să fie
rezultatul unei singure acţiuni. De exemplu, punerea de otravă în mân-
carea destinată mai multor persoane, urmată de moartea a cel puţin
două dintre acele persoane. A doua opinie, susţinută şi de Plenul Judecă-
toriei Supreme a R.M. în pct. 13 al Hotărârii sale din 15 noiembrie
1993, presupune că rezultatul prevăzut de lege poate să se producă şi
prin acţiuni diferite, dar cuprinse de unitatea intenţiei şi săvârşite, de
regulă, concomitent.
Mai veridică credem că e prima opinie, deoarece ea oferă posibilitate
de a delimita strict această circumstanţă agravantă de cea prevăzută la
lit. g) alin. 3 art. 145 CP. (omorul săvârşit în mod repetat), care, evident,
presupune săvârşirea omorurilor prin acţiuni diferite.
Circumstanţa agravantă este aplicabilă numai dacă are loc decesul a
cel puţin două persoane. Dacă atentatul la viaţa a două sau mai multe
persoane nu produce moartea nici uneia dintre acele persoane, avem de
a face cu prezenţa tentativei unui omor deosebit de grav, art. 27 şi lit.
a) alin. 3 art. 145 CP.
Dacă rezultatul prevăzut de lege se produce numai parţial, în sensul
că încetează din viaţă doar o singură persoană, unitatea infracţională
creată de legiuitor dintr-un concurs formal de omoruri consumate nu
mai există, deci circumstanţa agravantă nu este aplicabilă. Faptele men-
ţionate, constituite dintr-un omor consumat şi o tentativă de omor, ur-
mează a fi calificate separat, cel consumat potrivit literei şi alineatului
corespunzător al art. 145 CP., iar tentativa de omor - potrivit art. 27,
literei şi alineatului corespunzător al art. 145 CP, cu excepţia literei a)
alin. 3 art. 145 CP. Aceste noi principii de calificare rezultă din stipulările
Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor
Fundamentale ale Omului la care Republica Moldova este parte din 24
iulie 1997. Potrivit C.E.D.O. condamnările anterioare trebuie luate în
considerare doar la individualizarea pedepsei penale.
Din aceste considerente trebuie modificate indicaţiile incorecte ale
Plenului din 15 noiembrie 1993 (p. 13 alin. 2), potrivit cărora omorul
unei persoane şi tentativa de omor a altei persoane trebuie calificate
conform prevederilor art. 89 sau 88 şi art. 15 şi p. 4 art. 88 CP. al R.M.
din 1961, fiindcă nu putem lua în considerare pentru calificare de două
°ri una şi aceeaşi faptă.
O. Loghin, A. Fitipaş. Drept penal român. Partea specia/â. Bucureşti: Şansa,
55
 Omorul săvârşit asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate
(Iit. b) alin. 3 art. 145 C.P.). Circumstanţa agravantă se referă la calitatea
de soţ sau de rudă apropiată a făptuitorului în raport cu victima infractorului.
Calitatea de soţ (soţie) rezultă numai dintr-o căsătorie legal încheiată şi
trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. Nu interesează dacă la
data săvârşirii omorului soţii să fi convieţuit de fapt. Dacă calitatea de soţ
a încetat ca urmare a divorţului, sau dacă căsătoria făptuitorului cu victima
a fost anulată, sau dacă făptuitorul şi victima erau legaţi printr-o căsătorie
nulă, fapta, în lipsa altor circumstanţe agravante, constituie un omor simplu.
Omorul săvârşit asupra concubinului este de asemenea un omor simplu.
Potrivit alin. 4 art. 134 C.P., sunt rude apropiate părinţii, copiii, înfieto-rii,
copiii înfiaţi, fraţii şi surorile, bunicii şi nepoţii lor.
Calitatea de soţ (soţie) sau de rudă apropiată a făptuitorului în raport
cu victima este o circumstanţă personală, de aceea în caz de săvârşire a
omorului cu participaţie, ea nu se răsfrânge asupra participanţilor 10. De
exemplu, inculpatul care îşi ucide soţia, în timp ce alt inculpat, prieten al
primului inculpat, ţinea victima pentru a nu se putea apăra, răspunde
pentru omor deosebit de grav (lit. b) alin.3 art. 145 CP.), iar participantul,
în lipsa altor circumstanţe agravante, - pentru omor săvârşit de două sau
mai multe persoane (lit. f) alin. 3 art. 145 CP.).
Omorul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide (lit. c)
alin. 3 art. 145 CP.) presupune suprimarea vieţii unei femei care mai
poartă o viaţă, aceea a fătului. Acţiunile prejudiciabile ale făptuitorului
sunt îndreptate asupra unei femei gravide, care, de regulă, are posibilităţi
reduse de apărare. Este necesar ca starea de graviditate să fie reală,
indiferent de termenul gravidităţii şi ca vinovatul să ştie cu certitudine că
femeia este în această stare. Dacă făptuitorul a crezut că femeia este
gravidă, fapt care 1-a determinat să săvârşească acest omor, dar în rea-
litate sarcina era inexistentă, cele săvârşite trebuie calificate ca o ten-
tativă (art. 27 şi lit. c) alin. 3 art. 145 CP.). Dacă inculpatul nu a ştiut, în
momentul săvârşirii faptei, că victima este o femeie gravidă, cele săvârşite,
în lipsa altor circumstanţe agravante, trebuie calificate ca un omor simplu.
Omorul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor (lit. d) alin. 3
art. 145 CP.) presupune uciderea unei persoane, care nu a împlinit
vârsta de optsprezece ani, cu excepţia pruncuciderii care este un omor
cu circumstanţe atenuante. Este necesar ca vinovatul să ştie că victima
10 O. Loghin, A. Filipaş. Op. cit., p. 39. 'i',',',"-',''':' '''''' '[ ''''],....
«ii a împlinit vârsta de optsprezece ani. Se cere verificată, atât obiectiv
cât şi subiectiv, situaţia cunoaştem cu certitudine de catre vinovat ca
victima este un minor. Dacă făptuitorul a crezut că ucide un minor, dar
în realitate a omorât o persoană vârstnică, cele săvârşite trebuie cal i fi cate
ca o tentativă (art. 27 şi lit. d) alin. 3 art. 145 C.P.). Dacă făptuitorul nu
a ştiut, în momentul săvârşirii faptei, că victima este un minor, cele
săvârşite, în lipsa altor circumstanţe agravante, trebuie calificate ca un
omor simplu.
Omorul unui reprezentant al autorităţii publice ori al unui militar în
timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiunilor
de serviciu (lit. e) alin. 3 art. 145 CP.) se deosebeşte de omorul în
legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiunilor de serviciu sau a
celor obşteşti numai prin statutul victimei, de aceea vă facem trimitere la
explicaţiile circumstanţei agravante prevăzute la lit. d) alin. 2 art. 145 C.P.
Reprezentanţi ai autorităţii publice sunt funcţionarii organelor de stat
învestiţi cu dreptul de a înainta cerinţe, precum şi de a lua decizii obligatorii
pentru executare de către cetăţeni, întreprinderi, instituţii şi organizaţii
publice, indiferent de apartenenţa şi subordonarea lor departamentală (de-
putaţii, conducătorii, adjuncţii şi membrii Consiliilor raionale şi locale, jude-
cătorii, procurorii, lucrătorii organelor de poliţie, inspectorii de stat etc.
Drept militari se consideră militarii Forţelor Armate, militarii din orga-
nele securităţii naţionale, ai afacerilor interne, alte persoane, pentru care
există indicaţii speciale în legislaţie.
în cazul omorului săvârşit de două sau mai multe persoane (lit.
f) alin. 3 art. 145 C.P.) se cer luate în considerare faptele la care:
56.au participat două sau mai multe persoane, dintre care cel puţin
două, potrivit alin. 6 art. 42 C.P., trebuie să întrunească semnele
subiectului infracţiunii;
57.ele s-au înţeles să comită un omor împreună, până a începe
desfăşurarea actului sau chiar în acelaşi moment, dar nu mai
târziu de consumarea omorului;
58.au participat nemijlocit la realizarea laturii obiective a omorului
două sau mai multe persoane, dintre care cel puţin doi
participanţi ai infracţiunii au acţionat în calitate de coautori.
Dacă Ia săvârşirea omorului participă şi alte persoane în calitate de
organizatori, instigatori sau complici, acţiunile lor trebuie calificate conform
situaţiei concrete - potrivit art. 42 şi alin. I art. 145 sau art. 42 şi lit. f)
a
u'n. 3 art. 145 C.P. Aceasta corespunde ipotezei lit. b) alin. 2 art. 45
57
CP. în caz contrar legiuitorul ar fi numit circumstanţa agravantă în internaţional nr. 12-2d/2000 din 29 septembrie 2000, potrivit cărora con-
cauză - omor săvârşit prin participaţie, la care n-ar avea importanţă câte damnările anterioare trebuie luate în considerare doar la individuali-
persoane realizează latura obiectivă a infracţiunii, una, doua sau mai zarea pedepsei penale. Deci, în calitate de repetare a unei infracţiuni
trebuie luate în considerare numai faptele pentru care făptuitorul încă
multe persoane.
nu a fost condamnat.
Daca instigatorul a determinat o altă persoană să săvârşească un omor,
Dacă făptuitorul a săvârşit mai întâi un omor prevăzut de alin. 3 art.
acţiunile autorului trebuie calificate potrivit alin. 1 art. 145 C.P., iar acţiunile
145 CP-, iar după aceea - un omor prevăzut de alin. 1 sau 2 din acest
instigatorului - potrivit art. 42 şi alin. 1 art. 145 CP. în cazul în care
articol, faptele săvârşite trebuie calificate separat.
instigatorul a implicat două persoane la realizarea laturii obiective a
Orice pregătire sau tentativă de omor trebuie calificate separat, deoa-
omorului, acţiunile lui trebuie calificate potrivit art. 42 şi lit. f) alin. 3 art.
rece pentru ele, conform noului Cod penal, pedeapsa penală este cu
145 CP., iar acţiunile coautorilor - potrivit lit. f) alin. 3 art. 145 CP.
mult mai mică, iar de vreme ce faptele sunt condamnate în aşa fel, ele
Omorul săvârşit de o persoană care a mai săvârşit un omor
nu pot fi luate în considerare la săvârşirea după ele a unui omor consumat,
intenţionat prevăzut la alin. 1 sau 2 este stipulat de lit. g) alin. 3 art.
deci în aceste cazuri circumstanţa agravantă în cauză nu este aplicabilă.
145 CP. Potrivit art. 31 CP., se consideră repetare a infracţiunii săvârşi-
Din contra, dacă sunt repetate două pregătiri de omor sau două
rea a două sau a mai multor infracţiuni identice sau omogene, prevăzute
tentative de omor, circumstanţa agravantă poate fi aplicată conform art.
de aceeaşi normă penală, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată
26 sau 27 şi lit. g) alin. 3 art. 145 CP.
pentru vreuna din ele şi nu a expirat termenul de prescripţie.
Pentru calificare nu are importanţă dacă făptuitorul a acţionat în
Este de observat că se consideră omor repetat cazul în care persoana
calitate de autor, organizator, instigator sau complice.
a mai săvârşit un omor prevăzut numai de alin. 1 sau 2 art. 145 CP., dar
în cazul unui omor săvârşit cu deosebită cruzime, precum şi din
nu şi un omor prevăzut la alin. 3 art. 145 CP.
motive sadice (lit. h) alin. 3 art. 145 CP.), noţiunea de deosebită
Toate aceste noi principii de calificare au fost aduse în concordanţă
cruzime presupune acţiuni sadice, adică acţiuni cu tendinţă anormală
cu standardele internaţionale. Prin Hotărârea nr. 1298-X1U din 24 iulie
spre cruzime, plăcere bolnăvicioasă de a vedea pe cineva suferind sau
1997, Parlamentul R.M. a ratificat Convenţia Europeană pentru Apă-
de a pricinui suferinţe.
rarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului (C.E.D.O.),
Potrivit pct. 15 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, semnul
precum şi Protocolul nr. 7 al ei. Iar conform art. 4 din Constituţia
unei cruzimi deosebite există în cazurile în care, înainte de a-i curma
Republicii Moldova, dispoziţiile constituţionale privind dreptu-rile şi
viaţa sau în procesul săvârşirii crimei, victima este supusă torturilor,
libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu
schingiuirilor, batjocurii sau omorul a fost săvârşit prin metode care cu
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (D.U.D.O.), cu pactele şi cu
bună-ştiinţa vinovatului au fost îmbinate cu aplicarea faţă de victimă a
celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
unor suferinţe deosebite (aplicarea vătămărilor corporale, folosirea
Potrivit alin. 1 art. 4 al Protocolului nr. 7, nimeni nu poate fi
unei toxine cu acţiune chinuitoare, arderea de viu, înecarea, înăbuşirea,
urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru
lipsirea îndelungată de hrană, apă etc). O cruzime deosebită se poate
săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat
manifesta de asemenea prin săvârşirea omorului în prezenţa rudelor
printr-o hotărâre definitivă conform legii procedurii penale a acestui
apropiate ale victimei, când vinovatul îşi dă seama că prin acţiunile sale
stat.
le pricinuieşte acestora mari suferinţe.
Aceste indicaţii şi recomandări au fost preluate de Plenul Curţii Sup-
Nimicirea sau dezmembrarea cadavrului cu scopul de a ascunde
reme de Justiţie a R.M. în Hotărârea sa „Privind aplicarea în practica
•^tracţiunea nu poate servi drept bază pentru calificarea omorului ca
judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale
săvârşit cu o deosebită cruzime.
Constituţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fun-
Cruzime deosebită se consideră şi cazurile în care victimei i-au fost
damentale" din 19 iunie 2000 nr. 17, precum şi de Procurorul General al
R.M. în indicaţiile sale cu privire la aplicarea stipulărilor dreptului 59
58

pricinuite suferinţe fizice de scurtă durată, însă acţiunile făptuitorului
mărturisesc despre sălbăticia lui, de exemplu, tăierea capului, dezmemb-
rarea corpului etc.
In alte cazuri, autorul omorului săvârşit cu deosebită cruzime nu
urmăreşte scopul suprimării imediate a vieţii victimei, ci doreşte să-i
provoace o moarte lentă, folosind procedee de natură să pricinuiască
victimei suferinţe chinuitoare şi îndelungate până la încetarea din viaţă,
de exemplu, numeroase răni, arsuri, smulgerea unghiilor, părului etc.
Este de observat că mulţimea rănilor la omor sau la tentativă de omor
încă nu poate servi drept mărturie de săvârşire a omorului cu deosebită
cruzime. Trebuie constatată intenţia comiterii unui asemenea omor.
Omorul intenţionat, comis în stare de afect, ca urmare a actelor de
violenţă sau a insultei grave din partea victimei chiar dacă conţine sem-
nele unei deosebite cruzimi trebuie calificat numai potrivit art. 146 CP.
Acest lucru este arătat în ipoteza de la lit. a) art. 117 CP.
Omorul săvârşit cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a
înlesni săvârşirea ei (lit. i) alin. 3 art. 145 CP.) prevede uciderea
martorului, a persoanei care deţine mărturii ale infracţiunii, cu scopul de
a le sustrage şi de a le nimici, precum şi suprimarea vieţii persoanei care,
conform imaginaţiei ucigaşului, poate să împiedice înfăptuirea infracţiunii
ori să contribuie la descoperirea sau demascarea făptuitorului. Prin
ascundere se înţelege atât tăinuirea infracţiunii, cât şi a infractorului. Legea
nu precizează dacă infracţiunea ascunsă sau a cărei comitere a fost
înlesnită trebuie să prezinte o anumită gravitate. Nu interesează dacă
ucigaşul a reuşit efectiv să ascundă sau să înlesnească săvârşirea altei
infracţiuni sau dacă mijlocul ales era potrivit să realizeze acest lucru,
este suficient să se constate că el a comis omorul în scopul arătat. Prin
omor intenţionat însoţit de viol (lit. i) alin. 3 art. 145 CP.) trebuie
înţeles omorul săvârşit în momentul violării, în procesul luptei cu victima
şi prin învingerea rezistenţei ei sau nemijlocit după viol, pentru a evita
demascarea, precum şi omorul comis, de exemplu, din motive de
răzbunare pentru rezistenţa opusă.
Potrivit pct. 17 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, în cazul
omorului intenţionat, însoţit de viol se săvârşesc două infracţiuni de sine
stătătoare, de aceea faptele comise trebuie calificate conform lit. i) ; alin.
3 art. 145 şi lit. f) alin. 3 art. 171 CP.
în cazul omorului săvârşit din motive de duşmănie sau ură so-.
cială, naţională, rasială sau religioasă (lit. j) alin. 3 art. 145 CP), sunt
60
- te atru circumstanţe agravante, prezenţa a doar uneia este suficientă
ar tru aUgmentarea răspunderii penale. Aceste circumstanţe agravante
aracterizează prin intoleranţa faţă de persoanele altei naţionalităţi,
ase religii şi reprezentanţilor lor, bazată pe ideologia superiorităţii sale şi,
dimpotrivă, imperfecţiunea altor naţiuni, rase sau confesiuni.
Este necesar a se dovedi faptul că ucigaşul şi victima aparţin unor
diverse pături sociale, naţiuni, rase sau confesiuni. Este important sa
existe duşmănie pe această bază sau ură socială, cel puţin din partea
vinovatului, în momentul atentatului şi anume aceasta să constituie mobi-
lul crimei. în unele cazuri concrete nu se exclud situaţiile de conflict
dintre persoanele naţiunilor ostile în alte baze, de exemplu, în baza condi-
ţiilor de trai - nu pot împărţi sectoarele pentru păşunatul vitelor, nu se
pot înţelege în privinţa ordinii aprovizionării cu apă sau a altor condiţii
de trai. De regulă, victime ale infracţiunii devin persoanele altor etnii,
confesiuni decât cea de care aparţine făptuitorul. E posibilă şi situaţia în
care victima devine un coreligionar sau o persoană de aceeaşi naţionalitate
sau rasă. De exemplu, din răzbunare pentru pasivitate, conciliere cu cei
de altă etnie sau uciderea în scopul de a da vina pentru cele săvârşite pe
altă parte pentru a stârni duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau
religioasă.
Omorul săvârşit prin mijloace periculoase pentru viaţa ori să-
nătatea mai multor persoane (lit. k) alin. 3 art. 145 CP.) presupune
folosirea pentru comiterea omorului a unor mijloace de natură sa pună
în pericol viaţa mai multor persoane: substanţe explozive, toxice, bombe,
grenade, incendierea caselor, tragerea unui foc de armă într-o mulţime
de oameni etc.
Potrivit p. 16 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, pentru
calificarea omorului intenţionat, săvârşit prin mijloace periculoase pentru
viaţa mai multor persoane, este necesar să fie stabilit dacă vinovatul,
realizând intenţia de omor a unei persoane anumite, îşi dădea seama că
a folosit mijloace de omor periculoase nu numai pentru viaţa unei singure
persoane. In cazul aplicării vătămărilor integrităţii corporale sau a sănă-
tăţii altor persoane, acţiunile vinovatului trebuie calificate, în afară de
circumstanţa agravantă în cauză, şi în baza art. 151, 152 sau 153 CP.,
care prevăd responsabilitatea pentru aplicarea intenţionată a
vătămărilor integrităţii corporale sau ale sănătăţii.
Omorul săvârşit cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comer-
cializa organele sau ţesuturile victimei (lit. 1) alin. 3 art. 145 CP.)
61
presupune uciderea persoanelor care se află în tratament sau a persoane-
lor aduse în instituţiile medicale din locurile incidentelor (avarii, catast-
rofe, accidente, încăierări etc), sau a altor persoane în scopul de a le
preleva şi/sau a le utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile.
Autori, coautori ai acestei infracţiuni, de regulă, sunt medicii, deoarece
sunt necesare cunoştinţe speciale pentru prelevarea organelor în procesul
omorului. Dar nu se exclude că în calitate de autor, coautor poate fi şi o altă
persoană, care a luat consultaţii corespunzătoare la specialişti.
Lista organelor şi ţesuturilor, utilizate pentru transplant este
aprobată de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova.
Nu interesează în ce mod se planifică utilizarea organelor sau
ţesuturilor prelevate, de exemplu, pentru transplant, comercializare sau
pentru alte avantaje personale etc.
Comiterea omorului în scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercia-
liza organele sau ţesuturile victimei, de obicei, are drept scop profitul
ori salvarea vieţii sau a sănătăţii unei persoane apropiate sau efectuarea
unui experiment medical.
Omorul săvârşit la comandă (lit. m) alin. 3 art. 145 CP.) presu-
pune, de obicei, uciderea persoanei la comanda unei persoane în scop
de profit, adică pentru o anumită plată, remunerare, despăgubire. Dar
pot exista şi alte motive: din solidaritate cu persoana care a comandat
omorul sau din motive de luptă cu eterodoxia etc.
Persoana care a comandat omorul, a instigat făptuitorul pentru a-1
comite sau care a contribuit la săvârşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii,
prestare de informaţii, acordare de mijloace etc. trebuie trasă la răspun-
dere penală potrivit art. 42 şi lit. m) alin. 3 art. 145 CP
In sfârşit, trebuie să menţionăm un şir de recomandări generale ale
Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, de care trebuie ţinut cont la
calificarea unui omor intenţionat.
Omorul intenţionat săvârşit în circumstanţe agravante prevăzute de
două sau mai multe litere ale unui singur alineat, urmează să fie calificate
conform tuturor acestor litere. în aceste cazuri pedeapsa nu va fi aplicată
pentru fiecare literă separat, însă la fixarea ei se va lua în considerare
prezenţa câtorva circumstanţe agravante.
Ţinând cont de acest lucru şi luând în considerare noile prevederi
ale Codului penal, menţionăm că dacă omorul intenţionat este prevăzut
de diferite circumstanţe agravante din alin. 2 şi alin. 3 art. 145 CP,
atunci, potrivit lit. c) art.117 C.P., calificarea se va efectua numai în
62
baza circumstanţei agravante din alin. 3 art. 145 CP De exemplu, a fost
săvârşit un omor la comandă în scop de profit. Acesta seva califica
numai în baza lit. m) alin. 3 art. 145 CP., indiferent dacă el este prevăzut
s
i de lit- b) alin. 2 art. 145 CP. Bineînţeles, este vorba de acţiuni infracto-
r
ice ideale, fiindcă dacă aceste acţiuni vor fi săvârşite separat, atunci ele
vor constitui un concurs real de infracţiuni şi vor fi calificate separat.
Acţiunile vinovatului care a săvârşit un omor intenţionat cu exces de
putere sau cu depăşirea atribuţiilor de serviciu, vor fi calificate conform
concursului de infracţiuni, prevăzute de art. 145 CP. şi lit. d) alin. 3 art.
328 CP. sau lit. b) alin. 3 art. 336 CP.
Omorul intenţionat, săvârşit de către o persoană care-şi ispăşeşte pe-
deapsa, prin terorizarea deţinuţilor care au pornit pe calea corectării sau
săvârşirea atacurilor asupra administraţiei penitenciarelor, urmează să fie
calificat prin concurs de infracţiuni, conform art. 145 CP şi art. 286 CP,
deoarece curmarea vieţii nu este prevăzută în dispoziţia art. 286 CP
Acţiunile vinovatului, care a avut intenţia de a omorî o anumită per-
soană, dar care din greşeală a omorât o altă persoană, urmează să fie
calificate ca un omor intenţionat.
Judecarea dosarului despre omor tară cercetarea medico-legală a
cadavrului este admisibilă doar în cazuri excepţionale, dacă este imposibil
de a găsi cadavrul.
Instanţele judecătoreşti nu au dreptul să modifice calificarea acţiunilor
vinovatului dintr-o literă în alta a alineatelor art. 145 CP, cu excepţia
unui alineat care stipulează un omor mai puţin periculos.
Latura subiectivă a omorului intenţionat se caracterizează numai
prin vinovăţie intenţionată. Intenţia poate fi atât directă în cazurile în
care legiuitorul cere prezenţa obligatorie a unui motiv sau scop indicat
în lege, cât şi indirectă în celelalte cazuri.
Deoarece pentru prima dată omorul cu premeditare este considerat
ca o circumstanţă agravantă a omorului intenţionat, trebuie să ne amintim
Şi de alte modalităţi ale intenţiei elaborate de doctrina penală. Potrivit
doctrinei române intenţia poate fi: simplă şi calificată; iniţială şi supravenită;
unică şi complexă; spontană (subită) şi premeditată11. Doctrina rusă, printre
alte modalităţi ale intenţiei, indică că aceasta poate fi: subită şi preme-
j^^concretizată şi neconcretizată; simplă şi alternativă12.
Costica Bulai. Manual de drept penal. Partea generală. Bucureşti: ALL, 2000. p. 161^162
oeemcKoe yeojiosHoe npaeo. Otman tacmb. TIOR pen. B..A. Mem>iijarHHa. H..JI.
AypMaHOBa, T. A. KpHrepa. MocKBa: MVY, 1969, p. 170-171.
63
 După cum se vede din toate aceste modalităţi ale intenţiei, legislatorul
nostru a preluat numai clasificarea intenţiei în spontană şi premeditată.
Şi deoarece omorul cu premeditare este o circumstanţă agravantă a
omorului simplu, latura lui subiectivă se caracterizează prin intenţie
atât directă, cât şi indirectă, dar săvârşită numai spontan, în mod subit.
Subiect al omorului intenţionat poate fi o persoană fizică respon-
sabilă, care a atins vârsta de paisprezece ani.
2.3. Omorul săvârşit în stare de afect (art. 146) >■
Omorul săvârşit în stare de afect este un omor cu circumstanţe atenu-
ante, iar, potrivit art. 16 CP., este o infracţiune mai puţin gravă.
Latura obiectivă se realizează prin omorul săvârşit în stare de afect,
survenit în mod subit, provocat de acte de violenţă sau de insulte grave
ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut
sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau pentru rudele lui.
Starea de afect constituie o asemenea stare a psihicului omului,
când acesta, deşi îşi dă seama de acţiunile sale, în mare măsură, pierde
controlul asupra propriilor sale acţiuni şi capacitatea de a le controla, în
acest caz omul acţionează în stare de afect fiziologic. în această ordine
de idei, important este a nu confunda starea de afect fiziologic cu starea
de afect patologic, când psihicul făptuitorului se află în stare de
iresponsabilitate, adică persoana nu poate să-şi dea seama de acţiunile sale
sau să le dirijeze din cauza unei patologii psihice. In stare de afect
fiziologic persoana poartă răspundere penală pentru acţiunile sale, dar
această stare este considerată un omor cu circumstanţe atenuante, dacă
acestei stări îi premerg acţiunile ilegale ale victimei asupra celui vinovat
sau rudelor acestuia (art. 146 CP.). însă, în cazul în care starea de afect
a fost provocată de acţiunile ilegale ale altor persoane, cele săvârşite
trebuie calificate, în lipsa circumstanţelor agravante, ca un omor
intenţionat simplu (alin. 1 art. 145 CP).
în articolul 146 CP sunt numite trei categorii de acţiuni ilegale ale victimei:
1) acte de violenţă; 2) insulte grave; 3) alte acte ilegale sau imorale. Prin
acte de violenţă trebuie înţeles atât violenţa fizică, adică orice atentat
la integritatea corporală sau sănătate (lovituri, bătăi, vătămări ale
integrităţii corporale sau ale sănătăţii, tentativă de omor etc.), cât şi
violenţa psihica - ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice. Aceste acte
de violenţă sunt cuprinse în dispoziţia art. 146 CP numai atunci când nu
au fost folosite drept mijloc de apărare contra violenţei ilegale, pentru
64
că în acest caz ele trebuie calificate conform regulilor legitimei apărări.
Insulta gravă presupune cuvinte şi acţiuni ale victimei, care. din
punct de vedere moral, se consideră deosebit de grave şi care au provo-
cat ucigaşului o stare de afect, ca rezultat al umilirii grosolane a
onoarei şi demnităţii vinovatului sau a rudelor acestuia.
Prin alte acte ilegale sau amorale ale victimei se înţelege orice
acţiune ilegală sau imorală care a avut sau a putut să aibă consecinţe
grave pentru vinovat. De exemplu, incendierea casei, călcarea cu auto-
mobilul a unui copil, distrugerea unui bun material important, închiderea
unicului drum spre casă, o înşelare grosolană din partea unei persoane
apropiate, infidelitate conjugală etc.
Răspunderea pentru omorul în stare de afect poate fi stabilită numai
în cazul în care starea de afect şi intenţia de a săvârşi omorul apar subit,
spontan în timpul comportării ilegale a victimei sau imediat după aceasta
se trece la comiterea faptei. Dacă însă starea de afect nu a apărut imediat
după acţiunile ilegale ale victimei sau omorul a fost comis după un anumit
răstimp, omorul nu poate fi calificat potrivit art. 146 CP.
Conform indicaţiilor Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, omorul
săvârşit în stare de afect şi în prezenţa circumstanţelor agravante prevă-
zute de alin. 2 sau 3 ale art. 145 CP, precum şi în prezenţa omorului
simplu din alin. 1 al acestui articol, trebuie calificat numai potrivit art. 146
CP. Aceasta rezultă şi din prevederile Codului penal, lit. a) art. 117.
Subliniem că starea de afect, luată în considerare la calificarea infrac-
ţiunii, nu poate fi utilizată şi la individualizarea răspunderii penale şi a
pedepsei penale.
Latura subiectivă a omorului săvârşit în stare de afect se caracteri-
zează prin intenţie directă sau indirectă, survenite numai în mod subit,
adică spontan.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă care a
împlinit vârsta de şaisprezece ani.
2.4. Pruncuciderea (art. 147 CP.)
Pruncuciderea este un omor intenţionat cu circumstanţe atenuante,
iar potrivit art. 16 CP. este o infracţiune gravă.
Latura obiectivă a pruncuciderii se realizează prin omorul copilului
n
°u-născut, săvârşit în timpul naşterii sau imediat după naştere de către
ania
> care se află într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminua-rea
discernământului, cauzată de naştere.
65
 Durata stării de copil nou-născut (prunc) se dă diferit în diferite
legislaţii; de exemplu, în Franţa - trei zile, în Italia - cinci zile etc. Legea
noastră nu stabileşte nici o durată formală ce ar determina starea de
copil (prunc) nou-născut, lăsând ca problema în cauză să fie rezolvată
în mod concret în baza expertizei medico-legale, pornind de la prevederile
art. 147 C.P., potrivit cărora timpul stării de prunc nou-născut este limitat
de noţiunile: timpul naşterii sau imediat după aceasta.
Pruncuciderea, fiind o varietate de omucidere, se comite prin orice
acţiune (inacţiune) în măsură să suprime viaţa victimei; sufocarea, lovi-
rea, abandonarea în frig, îngroparea de viu, neacordarea la timp a îngrijiri-
lor absolut necesare vieţii, lipsirea de hrană etc. Fapta trebuie să fie
comisă în timpul naşterii sau imediat după naştere, când pe corpul copilu-
lui să mai fi existat urmele naşterii recente. Dacă uciderea a avut loc
mai târziu, mama răspunde potrivit lit. d) alin. 3 art. 145 CP. Dacă
moartea s-a produs până la expulzarea fătului, ca urmare a unor acţiuni
de întrerupere a gravidităţii în condiţii ilegale, efectuate de către alte
persoane, avem de a face cu un avort ilegal, art. 159 CP.
O trăsătură obligatorie a componenţei pruncuciderii este starea de
tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului, cau-
zată de naştere. Această stare psihofiziologică este provocată exclusiv
de procesul naşterii şi poate apare ca urmare a unor acţiuni determinate
de toxicoze în perioada de gestaţie, a şocului hemoragie, a naşterii copi-
lului în condiţii neobişnuite sau din cauza ruşinii, a fricii de consecinţele
sociale, familiale, de reacţia părinţilor, ostilităţii celor din jur etc.
Circumstanţa atenuantă (fiind de ordin personal) se atribuie doar
mamei şi nu se răsfrânge asupra participanţilor la pruncucidere. Oricare
altă persoană (tatăl copilului, părinţii, rudele, prietenii etc.) care ar ucide
pruncul nou-născut sau ar instiga-o, ar ajuta-o pe mamă să-şi omoare
pruncul, va răspunde pentru omor excepţional de grav, potrivit lit. d)
alin. 3 art. 145 CP.
Latura subiectivă a pruncuciderii se caracterizează numai prin vino-
văţie intenţionată. Omorul din imprudenţă a copilului nou-născut nu atra-
ge răspunderea penală.
Subiect al pruncuciderii poate fi numai mama copilului nou-născut,
care a împlinit vârsta de paisprezece ani.
f,f.
2.5. Lipsirea de viată la dorinţa persoanei (eutanasia)
(art. 148 CP.)
Eutanasia este o acţiune de omucidere cu circumstanţe atenuante,
iar potrivit art. 16 CP. este o infracţiune gravă.
Latura obiectivă a eutanasiei se realizează prin lipsirea de viaţă a
unei persoane din cauza unei maladii incurabile sau cu insuportabile
suferinţe fizice, dacă a existat dorinţa victimei sau, în cazul minorilor, a
rudelor acestora. Aceste prevederi sunt determinate de art. 34 din Le-
gea nr. 411-XIII din 28 martie 1995 despre ocrotirea sănătăţii13.
în Codul penal din 1961 eutanasia se consideră un omor simplu,
săvârşit tară circumstanţe atenuante sau agravante.
Fiind o formă atenuantă a omorului, lipsirea de viaţă la dorinţa persoa-
nei se realizează ca şi omorul, printr-o acţiune de ucidere (a se vedea
explicaţiile corespunzătoare la art. 145 CP.).
Pentru circumstanţa atenuantă în cauză, legea înaintează două cerinţe
cumulative:
59.omorul persoanei care suferă de o maladie incurabilă sau cu
caracter insuportabil al suferinţelor fizice. Prin maladie
incurabilă se înţelege o boală care nu mai poate fi vindecată.
60.omorul săvârşit la dorinţa victimei sau a rudelor acesteia în
cazul minorilor. Nu interesează cum a fost exprimată dorinţa
victimei de a fi lipsită de viaţă: verbal, în scris sau concludent.
Latura subiectivă a eutanasiei se caracterizează numai prin
vinovăţie intenţionată.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a
împlinit vârsta de şaisprezece ani.
2.6. Lipsirea de viaţă din imprudenţă (art. 149 CP.)
Dreptul la viaţă necesită ocrotire penală şi împotriva faptelor săvârşite
din imprudenţă. Aceste fapte, deşi sunt mai puţin periculoase, decât
cele comise cu intenţie, produc, de asemenea, moartea unui om. Potrivit
art. 16 C.P., lipsirea de viaţă din imprudenţă este o infracţiune gravă.
Latura obiectivă a lipsirii de viaţă din imprudenţă, ca şi omorul
intenţionat, constă dintr-o acţiune sau inacţiune susceptibilă să producă
direct sau indirect moartea unei persoane. De asemenea, este necesar sa
existe legătura de cauzalitate dintre acţiunile sau inacţiunile faptuitoru-lu' şi
moartea persoanei.
"Monitorul Oficial nr. 34/373 din 26 iunie 1995. ... ='
67
 Lipsirea de viaţă din imprudenţă poate avea loc atunci când făptuitorul
n-a prevăzut posibilitatea morţii victimei ca rezultat al acţiunii sau inac-
ţiunii sale, deşi trebuia şi putea s-o prevadă (neglijenţa criminală). De
exemplu, un muncitor, făcând curăţenie într-o clădire în curs de
finisare, a aruncat de la etajul nouă nişte rămăşiţe de beton, care au
nimerit în capul unui pieton, cauzându-i moartea.
Lipsirea de viaţă din imprudenţă poate fi şi un rezultat al încrederii
exagerate în sine, când făptuitorul prevede că acţiunea sau inacţiunea sa
poate avea ca urmare moartea victimei, dar considera că o va evita.
Calculul, conform căruia moartea victimei ar putea fi evitată, presupune
întotdeauna planificarea unor circumstanţe concrete, care ar putea, după
părerea infractorului, să zădărnicească posibilitatea provocării consecin-
ţelor fatale prevăzute de el. Asemenea circumstanţe ar putea fr. acţiunile
sale (profesionalismul, isteţimea etc), acţiunile altor persoane, acţiunea
forţelor naturii etc. Dar speranţa făptuitorului se dovedeşte neîntemeiată şi
moartea totuşi survine. De exemplu, un ofiţer a tras cocoşul armei, crezând
că e descărcată, şi a provocat moartea unui soldat; un halterofil şi-a" ridicat
prietenul deasupra unei balustrade pentru a se distra şi 1-a scăpat de la
etajul şapte etc.
Potrivit art. 20 CP., dacă persoana n-a prevăzut şi nici nu trebuia să
prevadă că rezultatul acţiunii sale poate provoca moartea unui om, în
acest caz moartea este pricinuită fără vinovăţie, şi răspunderea penală
este exclusă. De exemplu, un tractorist care ara noaptea în câmp, a
călcat un om beat căzut în brazdă.
Acţiunile criminale, ce au provocat moartea, pot fi socotite ca lipsire
de viaţă din imprudenţă numai în acel caz, în care vinovatul nu avea
intenţii de a pricinui moartea persoanei şi nici vătămări grave ale integri-
tăţii corporale sau ale sănătăţii. Dacă însă se va stabili că vinovatul
intenţiona să provoace vătămări grave ale integrităţii corporale sau ale
sănătăţii în urma cărora a survenit moartea, atunci, potrivit alin. 4 art.
151 CP., asemenea acţiuni trebuie calificate drept vătămare intenţionată
gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii urmată de moartea victimei
din imprudenţă, ce reprezintă o infracţiune mai primejdioasă decât lipsirea
de viaţă din imprudentă.
Pentru determinarea răspunderii pentru lipsirea de viaţă din imprude-
nţă trebuie ca acţiunea vinovatului să fie cauza morţii, însă nu se cere
ca ea să fie unica cauză. Dacă la acţiunea vinovatului au participat din
imprudenţă şi alte persoane, inclusiv şi victima, atunci aceasta exclude
68
răspunderea pentru lipsirea de viaţă din imprudenţă, cu excepţia
cazului în care cineva a folosit intenţionat imprudenţa lui.
Dispoziţia art. 149 CP. concurează cu un şir întreg de norme penale
în care se prevăd drept consecinţe decesul persoanei din imprudenţă.
De exemplu, alin. 4 art. 151; lit. c) alin. 2 art. 159; lit. c)alin. 3 art. 160;
lit. b) alin. 2 art. 162; lit. b) alin. 3 art. 164; lit. e) alin. 3 art. 171; lit. b)
t. 216; lit. b) alin. 3 art. 224; lit. b) alin. 3 art. 264; lit. b) alin. 3 art.
ar
278 ş.a.m.d. în aceste cazuri, potrivit alin. 1 art. 116 CP., art. 149 CP.
este o normă generală, iar articolele menţionate sunt norme speciale şi,
în cazul concurenţei dintre norma generală şi cea specială, se aplică
numai norma specială.
Omorul a două sau a mai multor persoane este mai primejdios
decât decesul unei singure persoane. Circumstanţa agravantă se referă
la rezultatul produs. Nu interesează dacă moartea a survenit din impru-
denţă simplă ori din imprudenţă profesională, ori dacă făptuitorul s-a
aflat în stare de ebrietate, dar toate aceste circumstanţe raportate la
situaţiile amintite vor stabili limitele legale de pedeapsă.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă care a
împlinit vârsta de şaisprezece ani.
2.7. Determinarea la sinucidere (art. 150 CP,) încercarea de
sinucidere nu constituie o infracţiune, deoarece printr-o asemenea faptă
autorul nu aduce atingere unei relaţii sociale. Viaţa unei persoane
constituie o relaţie socială numai în raport cu vieţile celorlalţi membri ai
societăţii.
Determinarea la sinucidere se apropie în multe privinţe de omor,
deoarece făptuitorul săvârşeşte acţiuni, al căror rezultat este decesul
victimei. Potrivit art. 16 CP., determinarea la sinucidere simplă este o
infracţiune mai puţin gravă, iar cea agravantă - o infracţiune gravă.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin determinarea la
sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin persecutare, clevetire ori
jignire din partea celui vinovat.
Prin determinare la sinucidere sau la tentativa de sinucidere se
înţeleg acţiunile care fac victima să ia o hotărâre de sinucidere sau una
de încercare de sinucidere.
rin persecutare se înţelege urmărirea victimei cu scopul de a-i
Pucmuiun rău, de a-i provoca necazuri, lipsuri, nedreptăţi, de a o prigoni.
Persecuta, asupri, urgisi.
 Prin clevetire se înţelege difuzarea şi propagarea unor ştiri minci-
noase ce defăimează onoarea şi demnitatea victimei.
Prin jignire se înţelege lezarea intenţionată a onoarei şi demnităţii
persoanei prin diferite gesturi, acţiuni verbale sau scrise.
Este necesar ca făptuitorul, prin persecutare, clevetire sau jignire, să
fi făcut ca victima să ia hotărârea de a se sinucide. Pentru existenţa
infracţiunii se mai cere ca acţiunea făptuitorului să aibă ca rezultat
sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei. Intre acţiune şi
rezultat trebuie să existe un raport de cauzalitate.
Determinarea la sinucidere se consumă în momentul sinuciderii victi-
mei sau încercării acesteia de a se sinucide.
Alineatul 2 art. 150 CP. prevede următoarele circumstanţe agravante
ale determinării la sinucidere: a) a soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate;
b) a unui minor; c) a unei persoane care se află într-o dependenţă
materială sau altă dependenţă faţa de cel vinovat; d) prin comportare
plină de cruzime; e) prin înjosirea* sistematică a demnităţii victimei.
Determinarea la sinucidere a soţului (soţiei) sau a unei rude apro-
piate (lit. a) alin. 2 art. 150 CP.) are aceeaşi explicaţie ca şi circumstanţa
agravantă de la lit. b) alin. 3 art. 145 C.P., de aceea vă facem trimitere
la aceste explicaţii.
Determinarea la sinucidere a unui minor (lit. b) alin. 2 art. 150 CP.)
după semnele sale obiective are aceeaşi explicaţie ca şi circumstanţa
agravantă corespunzătoare de la lit. d) alin. 3 art. 145 CP., dar se deose-
beşte după semnele sale subiective. Omorul cu bună-ştiinţă a unui minor
se caracterizează numai prin intenţie directă, pe când determinarea la
sinucidere a unui minor presupune numai intenţie indirectă sau imprudenţă
în forma încrederii exagerate în sine.
Determinarea la sinucidere sau la tentativa de sinucidere a unei
persoane care se afla într-o dependenţă materială sau în altă depe-
ndenţă faţă de cel vinovat (lit. c) alin. 2 art. 145 CP). Prin dependenţă
materială se înţelege că victima a fost întreţinută material de vinovat sau
că ajutorul lui material a constituit una din principalele surse de
existenţă ale victimei. Drept altă dependenţă trebuie înţeleasă depen-
denţa de serviciu, dependenţa de domiciliu, de raporturile conjugale etc.
Determinarea la sinucidere sau la tentativa de sinucidere prin com-
portare plină de cruzime (lit. d) alin. 2 art, 150 CP.) presupune lipsirea
* umilirea(n.n,). ■■ , ■
70
victimei de hrană, de îmbrăcăminte, de libertate, expunerea acesteia la
bătaie cu vergi, pişcarea, biciuirea, cauterizarea cu agenţi termici sau
chimici şi alte acţiuni ce produc suferinţe fizice şi psihice, dureri crunte.
Determinarea la sinucidere sau la tentativa de sinucidere prin
înjosirea (umilirea) sistematică a demnităţii victimei (lit. e) alin. 2
art. 150 CP.) presupune lezarea intenţionată a onoarei şi demnităţii
persoanei prin diferite acţiuni verbale sau în scris, gesturi, săvârşite
sistematic, adică de cel puţin trei ori.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
indirectă sau încredere exagerată în sine. Intenţie directă nu poate fi,
pentru că, dacă vinovatul doreşte moartea victimei, atunci determinarea
de el a victimei la sinucidere trebuie calificată ca omor.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă care a
împlinit vârsta de şaisprezece ani. "'i ^ .....- —
§ 3. Infracţiuni contra sănătăţii > ■ >>J. "
3.1. Generalităţi
Ca infracţiuni contra sănătăţii persoanei sunt incriminate faptele
care aduc atingere integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei, şi
anume toate categoriile vătămărilor integrităţii corporale sau ale
sănătăţii, precum şi maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă.
Explicaţiile trăsăturilor obiective şi subiective date infracţiunilor contra
vieţii şi sănătăţii din paragraful întâi al acestui capitol sunt valabile şi pentru
infracţiunile contra sănătăţii. Aducem următoarele explicaţii suplimentare
cu privire la noţiunea şi criteriile de clasificare a acestor infracţiuni.
Potrivit art. 2 al Regulamentului de apreciere medico-legală o
gravităţii vătămării corporale, aprobat prin ordinul Ministerului Sănă-
tăţii nr. 99 din 27 iunie 200314, prin vătămare a integrităţii corporale
sau a sănătăţii se înţelege prejudiciul cauzat sănătăţii prin dereglarea
integrităţii anatomice a organelor şi ţesuturilor sau a funcţiilor acestora,
provocate de acţiunea diferiţilor agenţi externi: mecanici, fizici, chimici,
biobgici, psihici.
In conformitate cu art. 25 al acestui Regulament se stabilesc urmă-
toarele grade de gravitate ale vătămării integrităţii corporale sau ale
sănătăţii: grave, medii, uşoare şi fără cauzarea prejudiciului sănătăţii.
H Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. i 70-1 72 din 8 august 2003. , .
71
Menţionăm aici, că pentru primele trei grade s-a stabilit răspundere penală, iar
pentru ultimul grad se prevede răspundere administrativă.
A doua categorie de infracţiuni contra sănătăţii este maltratarea in-
tenţionata sau alte acte de violenţă, care sunt arătate în art. 75 al Regu-
lamentului ca un gen specific de acţiune asupra organismului.
Conform laturii subiective, legislaţia penală cunoaşte vătămări intenţionate
ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii şi vătămări corporale cauzate din
imprudenţă.
Potrivit Codului penal, clasificarea şi semnele obiective ale vătămărilor
integrităţii corporale sau ale sănătăţii sunt următoarele:
I. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art.
151 CP.):
61.Periculoasă pentru viaţă.
62.Care a provocat:
63.pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea
funcţionarii acestuia;
64.o boală psihică;
65.o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o
treime din capacitatea de munca;
66.întreruperea sarcinii;
■ e) o desfigurare iremediabilă a feţii şi/sau a regiunilor adiacente.
II. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii
(art. 152 CP.):
67.Nepericuloasă pentru viaţă.
68.Fără antrenarea urmărilor prevăzute la art. 151 CP.
69.Care a provocat o dereglare îndelungată a sănătăţii (mai mult de
21 zile).
4. Care a provocat o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţin de
o treime din capacitatea de muncă (de Ia 10% până la 33%).
I I I . Vătămarea intenţională uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii
(art. 153 CP):
1. O dereglare de scurtă durată a sănătăţii care durează nu mai mult
de 21 de zile.
2. O pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă în
volum de până la 10%.
Rezumând semnele obiective şi subiective ale vătămărilor integrităţii
corporale sau ale sănătăţii, putem da noţiunea acestor infracţiuni contra
sănătăţii.
72
prin vătămări ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii se înţelege
provocarea ilegală cu intenţie sau din imprudenţă de către o persoană a unui
prejudiciu sănătăţii altei persoane prin lezarea integrităţii anatomice a
organelor şi ţesuturilor sau prin dezechilibrarea funcţionării normale a
organelor corpului omenesc, provocata prin intermediul diferiţilor agenţi
externi: mecanici, fizici, chimici, biologici, psihici.
potrivit alin. 1 art. 276 al Codului de procedură penală din 2003, în cazul
săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 152alin. 1, 153, 155 şi 157 alin. 1
CP., urmărirea penală se declanşează numai în baza plângerii prealabile a
victimei. In căzui împăcării părţii vătămate cu bănuitui, învinuitul, inculpatul,
urmărirea penală încetează.
3.2. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii (art. 151 CP.)
'
■
Latura obiectivă a vătămărilor integrităţii corporale sau a sănătăţii se
poate realiza prin provocarea a cel puţin unui prejudiciu din cele stipulate de
alin. 1 art. 151 CP:
70.acţiuni periculoase pentru viaţă în momentul săvârşirii lor;
71.pierderea vederii;
72.pierderea auzului;
73.pierderea graiului;
74.pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia; ! - ■ '■ ■ ■
75.o boală psihică; <r '
76.pierderea stabilă a cel puţin unei treimi din capacitatea de muncă;
77.întreruperea sarcinii;
78.desfigurare iremediabilă a feţii şi/sau a regiunilor adiacente.
Din rândul acţiunilor periculoase pentru viaţă în momentul săvârşirii
lor fac parte vătămările corporale, care prezintă pericol iminent, tardiv sau
potenţial, aşa încât vătămarea să determine moartea, indiferent dacă acest
pericol a fost înlăturat printr-un tratament medical sau datorită reactivităţii
individuale a organismului.
Ipoteza în cauză e concepută de legiuitor ca o componenţă de infracţiune
formală, spre deosebire de toate celelalte prejudicii provocate sănă-sţn
persoanei, deoarece infracţiunea se consideră consumată odată cu ^avarşirea
acţiunilor primejdioase prin ele însele pentru viaţa victimei în omentul
producerii lor, indiferent de prejudiciul cauzat sănătăţii persoa-'• f>e exemplu,
plăgile abdomenului fără lezarea organelor interne Pot necesita pentru
vindecare doar câteva zile.
73
 Potrivit art. 28-52 ale Regulamentului din 27 iunie 2003, prin vătămări comunicarea canalului de rănire cu cavitatea pleurală este
corporale grave, periculoase pentru viaţă, se consideră: suspectă;
- fracturile deschise ale craniului, inclusiv fără lezarea creierului şi
a membranelor meningiene;
- fracturile închise ale oaselor bolţii sau bazei craniului, cu excepţia
oaselor scheletului facial şi ale fisurilor izolate ale laminei externe a
bolţii craniului;
- contuzia cerebrală gravă cu sau fără compresia creierului, contuzia
cerebrală medie însoţită de semne obiective de afectare bulbară;
- hemoragiile intracraniene: hemotom extra - sau subdural, hemoragii
subarahnoidiene obiectivizate prin semnele neurologice şi neurochirurgi-
calc respective;
- leziunile penetrante ale coloanei vertebrale, inclusiv cele fără leza
rea măduvei spinale;
- fractura-lux aţii le şi fracturile corpurilor sau ambelor arcuri ale ver-
tebrelor cervicale, precum şi fracturile unilaterale ale arcurilor
vertebrelor cervicale 1 sau II, fractura apofizei odontoide a
vertebrei cervicale II, inclusiv cele fără dereglarea funcţiei
măduvei spinale;
- luxaţiile şi subluxaţiile vertebrelor cervicale;
- leziunile închise ale regiunii cervicale a măduvei spinării;
- fracturile şi fracturo-îuxaţia unei sau a câtorva vertebre toracice
sau lombare, leziunile închise ale segmentelor toracice, lombare
sau sacrale ale măduvei spinării asociate cu un şoc spinal
confirmat clinic sau cu dereglarea funcţiilor organelor bazinului;
- leziunile penetrante ale faringelui, laringelui, traheii, esofagului (din
partea tegumentelor sau a mucoasei);
- fracturile închise ale cartilajelor laringiene sau ale traheii cu lezarea
mucoasei, asociate cu un şoc grav sau dacă sunt însoţite de o stare
primejdioasă pentru viaţa victimei;
- fracturile închise ale osului hioid, lezarea glandelor tiroidă şi paraţi-
roidă însoţite de dereglarea respiraţiei cu semnele unei hipoxii
cerebrale profunde sau altei stări primejdioase pentru viaţă;
- leziunile cutiei toracice penetrante în cavităţile pleurale, pericardică,
cu sau fără lezarea organelor interne;
- emfizemul subcutanat localizat, constatat în cazul leziunilor torace-
lui, nu poate fi considerat drept semn cert al leziunilor penetrante,
atunci când lipsesc simptomele hemo-pneumotoracelui, iar
 - leziunile abdomenului penetrante în cavitatea peritoneală cu sau tară
lezarea organelor interne; plăgile deschise ale organelor spaţiului
retro-peritoneal (rinichilor, suprarenalelor, pancreasului etc); leziunile
penetrante ale vezicii urinare, ale segmentelor superior şi mediu ale
rectului;
- leziunile închise ale vaselor magistrale ale organelor cavităţii tora-
cale, abdominale şi bazinului, ale organelor spaţiului retroperitoneal,
diafragmei, prostatei, uretrelor, inclusiv rupturile subcapsulare ale
organelor, confirmate obiectiv prin semnele primejdioase pentru
viaţă;
- fracturile deschise ale oaselor tubulare lungi (humerus, femur şi
tibiei), leziunile deschise ale articulaţiilor coxofemurale şi ale
genunchiului; fracturile închise ale osului femural;
-gravitatea vătămării corporale în cazul fracturilor deschise ale radi-
usului, ulnei si fibulei, ale fracturilor închise ale articulaţiilor mari (scapulo-
humerală a cotului, radiocarpiană, talocrurală) se apreciază în funcţie de
pericolul pentru viaţă sau de gradul incapacităţii permanente de muncă;
- fracturile oaselor bazinului, asociate cu un şoc grav sau cu ruptura
porţiunii membranoase a uretrei;
- leziunile însoţite de un şoc grav sau de o hemoragie abundentă
74
internă sau externă ce antrenează un colaps; de o embolie grasă
ori gazoasă clinic confirmată; de o toxicoză traumatică cu
fenomene de insuficienţă renală acută, precum şi alte stări
periculoase pentru viaţă;
- lezarea unui vas sangvin mare: aorta, arterele carotidiene, subclavi-
culare, auxilare, branhiale, cubitale, iliace, femurale, poplitee,
precum şi ale venelor ce le însoţesc;
- aprecierea gravităţii vătămării corporale în cazul lezării altor vase
sangvine periferice se efectuează în mod individual în funcţie de
pericolul care-1 prezintă pentru viaţă;
- arsurile termice de gradul III şi IV cu lezarea a mat mult de 15%
din suprafaţa corpului; arsurile de gradul II cu antrenarea a mai
mult de 30% din suprafaţa corpului, precum şi arsurile cu o
suprafaţă mai mică, dar asociate cu un şoc grav; arsurile căilor
respiratorii cu fenomene de edem şi structură ale glotei;
-barotrauma, electrocuţia, hipotermia şi arsurile chimice (prin acizi
concentraţi, baze alcaline, diverse substanţe cauterizante) care au gene-
ral pe lângă modificările locale şi manifestări patologice generale, pericu-
loase pentru viaţă;
_ ~ compresia organelor gâtului, precum şi alte genuri de asfixie meca-'
as
°cmte cu un complex pronunţat de fenomene periculoase pentru
75
viaţă (dereglarea circulaţiei sangvine cerebrale, pierderea cunoştinţei,
amnezia etc), confirmate prin date obiective;
- stări periculoase pentru viaţă, condiţionate de acţiuni traumatice în
regiunile şocogene- plexul sinocarotid al gâtului, ciliar, organele genitale
masculine etc.
Gradul de gravitate al vătămărilor grave ale integrităţii corporale
nepericuloase pentru viaţă se determină în baza consecinţelor aces-
tora, de aceea celelalte categorii ale vătămărilor corporale grave sunt
calificate de legiuitor drept componenţe de infracţiuni materiale.
Prin pierderea vederii se subînţelege orbirea completă stabilă la
ambii ochi sau o asemenea stare când are loc diminuarea acuităţii vederii
până la enumerarea degetelor (a o distanţă de doi metri şi mai puţin
(acuitatea vederii 0,04 dioptrii şi mai mică).
Pierderea vederii la un singur ochi are drept consecinţă o incapacitate
permanentă de muncă cu mai mult de o treime, de aceea face parte din
vătămările grave.
Gradul de gravitate a vătămării, în cazul lezării unui ochi orb ce presu-
pune enucleaţia acestuia, se apreciază în funcţie de durata dereglării
sănătăţii şi deci poate fî numai o vătămare corporală medie sau uşoară.
Pierderea auzului constă în surditatea completă sau prevede o ase-
menea stare ireversibilă, când victima nu percepe vorbirea obişnuită de
la o distanţă de 3-5 cm de la pavilionul urechii.
Pierderea auzului numai la o ureche antrenează o incapacitate permanentă
de muncă mai puţin de o treime şi face parte din vătămările de grad mediu.
Pierderea graiului presupune pierderea capacităţii de a-şi exprima
gândurile prin sunete articulate, recepţionate clar. Această stare poate fi
condiţionată de pierderea limbii, de afecţiuni anatomo-funcţionale ale
coardelor vocale sau poate fi de origine nervoasă (a centrelor respective
din sistemul nervos central).
Pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia
presupune pierderea unei mâini, a unui picior sau a funcţiilor acestora
şi a capacităţii de reproducere.
Prin pierderea anatomică a unei mâini se înţelege detaşarea
completă de la trunchi a mâinii mai sus de articulaţia radio-carpiană
sau pierderea funcţiei acesteia, de exemplu, paralizia sau o altă stare ce
exclude funcţionarea ei.
Pierderea unui picior presupune detaşarea completă de la trunchi a
unui picior de la nivelul articulaţiei talocrurale sau pierderea funcţiilor acestuia.
76
Celelalte cazuri de pierdere a unei mâini sau a unui picior trebuie
considerate drept o pierdere a unei părţi a membrului, având drept criteriu
tfe calificare incapacitatea permanentă de muncă.
Pierderea capacităţii de reproducere constă în pierderea capaci-
tăţii de coabitare, fecundare, concepere şi naştere.
întreruperea sarcinii face parte din vătămările corporale grave,
dacă nu este o consecinţă a particularităţilor individuale ale organismului
(uter infantil, plasmoză, devieri anatomice ale bazinului etc.) şi dacă se
află în dependenţă cauzală directă cu trauma.
Expertiza medico-legală în astfel de cazuri se efectuează în prezenţa
medicului obstetrician-ginecolog.
Desfigurarea ireparabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente
(pavilioanelor urechilor, regiunilor anterioare şi anterior-laterale ale gâtu-
lui). Medicul legist nu califică vătămarea feţei şi a regiunilor adiacente
drept desfigurare (sluţire), deoarece aceasta este o noţiune cu caracter
nemedical si nu ţine de competenţa medicinii. Expertul evaluează doar
caracterul leziunii şi gradul de gravitate al vătămării corporale în cores-
pundere cu prevederile prezentului Regulament, constatând dacă aces-
tea sunt sau nu reparabile.
Prin vătămare reparabilă se înţelege o reducere considerabilă a gradului
de modificare morfologică (a cicatricei, deformaţiei, a dereglării mimicii etc.)
în timpul sau sub influenţa mijloacelor de tratament conservativ, nechirurgical.
Dacă însă pentru înlăturarea vătămării ori a consecinţelor acesteia
este necesară o intervenţie chirurgicală (o operaţie cosmetică), vătăma-
rea este considerată ireparabilă.
Boala psihică este o infirmitate psihică postagresională, ce se stabile-
şte în cadrul expertizei psihiatrice în prezenţa medicului legist şi în confor-
mitate cu Regulamentul respectiv, ţinându-se cont de legătura de cauzali-
tate dintre traumă şi dereglarea psihică.
Altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel
puţin o treime din capacitatea de muncă presupune orice vătămare a
integrităţii corporale sau a sănătăţii, care a condiţionat o incapacitate
de muncă în volum considerabil, dar nu mai mică de 33%.
Prin pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă
se
înţelege pierderea acesteia pe toată viaţa.
p'erderea totală a capacităţii profesionale de muncă se stabileşte in
ontormitate cu Regulamentul în vigoare şi numai în caz de necesitate, prin
e*a sau prin hotărârea judecătoriei. Această necesitate poate apărea,
77
după opinia noastră, în cazul în care se va dovedi că vinovatul a avut intenţia
de a lipsi victima anume de capacitatea sa de muncă profesională.
La invalizi incapacitatea generală şi permanentă de muncă, generată
de vătămarea corporală, se evaluează ca şi la persoanele practic sănă-
toase, indiferent de invaliditate şi grupa acesteia.
La copii incapacitatea de muncă se apreciază ca şi la persoanele
adulte, conform Regulamentului în vigoare.
Infracţiunea vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau
a sănătăţii se consumă o dată cu comiterea acţiunilor periculoase pentru
viaţă în momentul săvârşirii lor, indiferent de consecinţe pentru sănătatea
victimei sau o dată cu survenirea prejudiciilor cauzate victimei, arătate
în alin. 1 art. 151 CP.
Alineatul 2 art. 151 CP. agravează răspunderea penală, dacă acţiu-
nile din alin. 1 sunt săvârşite: a) asupra soţului (soţiei) sau a unei rude
apropiate; b) asupra unui minor; c) asupra unei persoane în legătură cu
îndeplinirea de către aceasta a obligaţiunilor de serviciu sau obşteşti; d)
de două sau de mai multe persoane; e) prin schingiuire sau tortură; f)
prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
g) din interes material; h) cu intenţii huliganice; i) din motive de duşmănie
sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă.
Circumstanţele agravante prevăzute de literele a), b), c), d), f), g), h)
şi i) din alin. 2 art. 151 CP. au aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţele
agravante corespunzătoare de la art. 145 CP., de aceea, pentru a exclude
repetarea, facem trimitere la aceste explicaţii.
Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
săvârşită prin schingiuire sau tortură (lit. e) alin. 2 art. 151 CP.) nu
prezintă o categorie aparte de vătămări corporale, ci determină originea
acestora, metodele de cauzare a lor. Nu interesează dacă daunele pro-
duse sănătăţii, prevăzute de alin. 1 art. 151 CP., sunt rezultatul acţiunilor
de schingiuire sau torturare sau dacă aceste acţiuni se săvârşesc după
producerea vătămărilor menţionate.
Schingiuirea reprezintă nişte acţiuni care provoacă victimei suferinţe
prin lipsirea de hrană, de băutură sau de căldură ori prin abandonarea
victimei în condiţii insuportabile pentru viaţă etc.
Torturarea se manifestă prin acţiuni care produc dureri insuportabile
repetate sau îndelungate prin pişcături, biciuire, împunsături cu obiecte
ascuţite, cauterizări cu agenţi termici sau chimici etc.
Alineatul 3 art. 151 CP. stabileşte unele circumstanţe agravante, dacă
78
acţiunile prevăzute la alin. 2 sau 3 sunt săvârşite: a) repetat; b) asupra a
două sau mai multe persoane; c) de un grup criminal organizai sau de o
or
aanizaţie criminală; d) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercia-
liza organele sau ţesuturile victimei; e) la comandă.
Circumstanţele agravante prescrise de literele a), b), d) şi e) alin. 3
art. 151 CP. au aceleaşi explicaţii ca şi cele de Ia art. 145 CP., de
aceea, pentru a exclude repetarea, vă facem trimitere la aceste explicaţii.
Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii
săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie crimi-
nală este calificată de lit. c) alin. 3 art. 151 CP. Noţiunea grupului
criminal organizat este dată în art. 46 CP., iar a organizaţiei criminale -
în art. 47 CP., de aceea vă facem trimitere la aceste reglementări.
Vătămările intenţionate grave ale integrităţii corporale sau ale
sănătăţii prevăzute la alin. 1, 2 sau 3, care au provocat decesul
victimei (alin. 4 art. 151 CP.) constituie o infracţiune unică complexă,
ce constă din două acţiuni infracţionale: a) vătămarea intenţionată
gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, prevăzută de alin. 1, 2 şi 3
art. 151 CP., şi b) lipsirea de viaţă din imprudenţă, prevăzută de art.
149 CP. De aceea latura subiectivă a infracţiunii date trebuie
determinată separat pentru fiecare acţiune infracţională menţionată.
Potrivit art. 19 CP., aceasta nu reprezintă o a treia formă de vinovăţie
(intenţie şi imprudenţă).
Deci trebuie să determinăm dacă intenţia făptuitorului a fost îndrep-
tată numai spre cauzarea vătămării grave şi dacă decesul victimei a
survenit din imprudenţă.
Dacă la pricinuirea vătămării corporale a existat intenţia în cauzarea
morţii, atunci fapta trebuie calificată potrivit art. 145 CP. Chiar dacă
moartea n-a survenit, fapta trebuie calificată ca tentativă de omor.
Este de observat că nu are importanţă faptul dacă moartea a survenit
imediat după cauzarea vătămării grave sau după un anumit timp.
Legislaţia noastră penală nu cunoaşte aşa-numita incriminare obiec-
tiva. De aceea survenirea morţii ca o consecinţă a vătămării intenţionate
grave, săvârşită în circumstanţe, în care subiectul nu numai că n-a prevăzut,
ar nicl n_a
putut să prevadă producerea ei, nu trebuie incriminată. Răspundea
penală pentru provocarea vătămării intenţionate grave în asemenea Cazun
tre
buie aplicată numai conform alin. I, 2 sau 3 art. 151 CP.
Potrivit p. 8 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, trebuie să
imităm omorul intenţionat şi lipsirea de viaţă din imprudenţă de vătăma-
intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, în urma
79
căreia a survenit moartea victimei. Această delimitare trebuie făcută
numai potrivit laturii subiective a faptei comise.
Plenul Judecătoriei Supreme a Federaţiei Ruse în Hotărârea sa din
27 ianuarie 1999, indicată anterior, subliniază că la delimitarea acestor
fapte trebuie să reieşim şi din totalitatea circumstanţelor cauzei. In spe-
cial, trebuie luată în considerare metoda şi mijloacele săvârşirii infracţiunii,
numărul, caracterul şi localizarea vătămărilor, cauzele încetării acţiunilor
infractorice, precum şi conduita făptuitorului şi a victimei atât până la
comiterea infracţiunii, cât şi după consumarea ei, relaţiile lor reciproce.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a
împlinit vârsta de paisprezece ani.
3.3. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale
sau a sănătăţii (art. 152 CP.) Latura obiectivă a
vătămării intenţionate medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii se
realizează prin vătămări:
79.care nu sunt periculoase pentru viaţă;
80.care n-au provocat consecinţele arătate în art. 151 CP.;
81.urmate de dereglarea îndelungată a sănătăţii;
82.urmate de o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţim de o
treime din capacitatea de muncă.
Deci, pentru vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale
sau a sănătăţii, legiuitorul subliniază mai întâi faptul că ea nu este pri-
mejdioasă pentru viaţă şi nu provoacă consecinţele caracteristice
vătămării corporale grave.
în al doilea rând, se indică, că semnele specifice ale vătămării corporale
medii sunt dereglarea îndelungată a sănătăţii sau pierderea consi-
derabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă.
Printr-o dereglare îndelungată a sănătăţii se subînţeleg consecin-
ţele determinate de vătămări (maladii, dereglări de funcţii etc), care au
o durată de peste trei săptămâni (mai mult de 21 zile).
Gradul de gravitate al vătămării corporale medii după criteriul dereglării
sănătăţii se determină conform timpului necesar pentru restabilirea sănă-
tăţii. Deşi Regulamentul indică numai termenul minim al acestui timp, e
bine cunoscut faptul că termenul maxim nu trebuie să depăşească patru
luni, deoarece numai până la patru luni se eliberează buletinele de boală,
după care se determină volumul incapacităţii permanente de muncă, adică
se ia în considerare al doilea criteriu de calificare a vătămării
corporale.
80
Prin pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de
inuncă se înţelege o incapacitate generală de muncă în volum mai mare
de 10%, dar nu mai mare de 33%.
Volumul incapacităţii stabile de muncă se evaluează în conformitate
cu Regulamentul organelor de expertiză medicală a vitalităţii din Repub-
lica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului R.M. nr. 470 din 29
august 1991. Expertiza medico-legală în baza acestui criteriu se efectu-
ează numai după definitivarea consecinţelor vătămării corporale, confir-
mate prin date obiective.
După cum s-a menţionat, Regulamentul arată că pierderea auzului la
o ureche antrenează o incapacitate de muncă stabilă mai puţin de o
treime, din care cauză ea face parte din vătămările corporale medii.
Enucleaţia ochiului orb se apreciază în funcţie de durata dereglării sănă-
tăţii- Deci dacă enucleaţia ochiului orb dereglează sănătatea victimei
mai mult de 21 de zile, ea constituie o vătămare corporală medie.
Infracţiunea vătămării intenţionate medii a integrităţii corporale sau
a sănătăţii se consideră consumată odată cu survenirea consecinţelor
determinate de lege.
Subiect al infracţiunii arătată în alin. 1 art. 152 CP. poate fi o per=
soană fizică responsabilă care a atins vârsta de şaisprezece ani.
Alineatul 2 art. 152 CP. agravează răspunderea penală, dacă vătă-
marea corporală medie este săvârşită: a) repetat; b) asupra a două sau
mai multe persoane; c) asupra soţului (soţiei) sau asupra unei rude apro-
piate; d) asupra unei persoane în legătura cu îndeplinirea de către ea a
obligaţiilor de serviciu sau obşteşti; e) de două sau de către mai multe
persoane; f) prin schingiuire sau tortură; g) prin mijloace periculoase
pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane; h) din interes material;
i) cu intenţii huliganice; j) din motive de duşmănie sau ură socială, naţio-
nală, rasială sau religioasă; k) la comandă.
Explicaţiile circumstanţelor agravante arătate corespund cu explica-
ţiile circumstanţelor agravante corespunzătoare din art. 145 şi 151 CP.,
de aceea vă facem trimitere la aceste articole.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
Subiect al vătămărilor corporale intenţionate medii cu circumstanţe
agravante poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta
d
e paisprezece ani.
81

3.4. Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a
sănătăţii (art. 153 CP.) Latura obiectivă a vătămării intenţionate
uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii se realizează fie printr-o
dereglare de scurtă durată a sănătăţii, fie printr-o pierdere neînsemnată,
dar stabilă a capacităţii
de muncă.
Dereglarea sănătăţii de scurtă durată este determinată direct de
vătămarea corporală şi nu durează mai mult de 21 de zile (trei săptămâni).
Conform Regulamentului vechi acest termen era de la 6 zile până la 21 zile
şi credem că era mai optim pentru delimitarea vătămărilor corporale uşoare
de cele neînsemnate, care în prezent sunt prevăzute de Codul
contravenţiilor administrative, deoarece ultimele prevedeau o dereglare a
sănătăţii de până la 6 zile. Conform Regulamentului nou, vătămările
corporale neînsemnate, numite leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului
sănătăţii, presupun vătămările ce nu generează o dereglare a sănătăţii sau o
incapacitate temporară de muncă.
Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
urmată de o dereglare de scurtă durată a sănătăţii reprezintă vătămări
sub formă de zgârieturi, vânătăi, achimoze etc, care se încheie cu restabilirea
completă a sănătăţii iniţiale într-un termen nu mai mare de 21 de zile.
Printr-o pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă
se înţelege o incapacitate generală de muncă în volum de până la 10%.
Termenul „neîsemnat" înseamnă o incapacitate generală de muncă în
volum de până la 10%, iar termenul „stabil'1 presupune pierderea capaci-
tăţii de muncă în volum de până la 10% pe tot restul vieţii.
Infracţiunea vătămării intenţionate uşoare a integrităţii corporale sau a
sănătăţii se consumă odată cu survenirea consecinţelor prevăzute de lege.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care
a atins vârsta de şaisprezece ani.
3.5. Maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă
(art 154 CP.) Maltratarea intenţionată sau alte
acte de violenţă reprezintă nişte atentate la sănătatea persoanei ce nu
sunt considerate genuri deosebite de vătămări corporale. Ele nu indică
decât originea sau modul de producere a vătămărilor corporale. Scopul
provocării vătămărilor corporale îl constituie cauzarea unei daune
sănătăţii persoanei, iar scopul maltratării
82
intenţionate sau a altor acte de violenţă este de a pricinui persoanei
numai dureri fizice.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin maltratarea intenţio-
nată sau aplicarea altor acte de violenţă, care n-au provocat vătămări
corporale grave, medii sau uşoare ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii.
prin maltratarea intenţionată se înţelege comportamentul crud,
brutal cu victima pentru a-i provoca dureri fizice prin aplicarea loviturilor
multiple şi repetate (bătăilor) cu pumnul, cu palma, cu bastonul etc.
sau aplicarea altei forţe pe care o pune în acţiune (de exemplu, asmuţă
un câine care trânteşte victima etc), precum şi prin aplicarea acţiunilor
insuportabile sau de tortură.
Bătăile se caracterizează prin aplicarea loviturilor multiple şi repetate.
Chinuirea (schingiuirea) reprezintă acţiuni care provoacă victimei
suferinţe prin privaţiunea de hrană, băutură sau căldură, ori prin plasarea
sau abandonarea victimei în condiţii insuportabile de viaţă.
Torturarea se manifestă prin acţiuni care produc dureri permanente,
repetate sau îndelungate (prin pişcături, biciuiri, prin împunsături cu obie-
cte înţepătoare, prin cauterizări cu agenţi termici sau chimici etc).
Prin aplicarea altor acte de violenţă în măsură să producă dureri
fizice înţelegem faptele săvârşite fără aplicarea acţiunilor de maltratare
(bătăi, schingiuiri sau torturi), dar care pot să genereze dureri fizice.
De exemplu, strângerea sau frângerea mâinilor, tragerea de păr, îmbrân-
cirea şi punerea de piedică unei persoane, oferirea unui scaun stricat,
de pe care victima, aşezându-se, cade şi se loveşte, determinarea victi-
mei să folosească un aparat electric, deşi făptuitorul ştia că este
defectat şi îi va provoca dureri fizice, oferirea de către făptuitor
victimei a unui pahar de apă conţinând o substanţă vomitivă, sperierea
persoanei, pentru ca aceasta, căzând, să fie supusă unei loviri etc.
Maltratarea sau un alt act de violenţă poate produce victimei echi-
moze (vânătăi). Prin echimoze se înţelege un revărsat sanguin mai
mult sau mai puţin întins, localizat în grosimea tegumentului, în ţesutul
celular subcutant sau mai profund. De regulă, echimozele nu necesită
tratament medical pentru vindecare. Un asemenea tratament se impune
numai în cazul unor echimoze foarte întinse, însoţite de edem. Dacă
ele necesită lngnjiri medicale, în raport cu durata acestora, fapta poate fi
încadrată ca vătămare uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a
sănătăţii.
Lovirile reciproce nu sunt o circumstanţă care exclude răspunderea
Penală a fiecăruia dintre vinovaţi.
în
 Infracţiunea se consideră consumată din momentul săvârşirii unora
dintre acţiunile menţionate.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.
Alineatul 2 art. 154 CP. agravează răspunderea penală dacă acţiunile
analizate sunt săvârşite: a) asupra soţului (soţiei) sau a unei rude
apropiate; b) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide; c) asupra unui
minor; d) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a
obligaţiilor de serviciu sau obşteşti; e) de către două sau mai multe
persoane; f) profitând de starea de neputinţă a victimei; g) cu folosirea
unor instrumente speciale de tortură; h) la comandă.
Circumstanţele agravante din alin. 2 art. 154 CP., arătate la literele
a), b), c), d), e), f) şi h) au aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţele agravante
corespunzătoare de la art. 145 şi 151 CP., de aceea vă facem trimitere
la
aceste interpretări.
Maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă săvârşite cu folosi-
rea unor instrumente speciale de tortură (lit. g) alin. 2 art. 154 CP.)
presupune folosirea unor asemenea instrumente care produc dureri
constante şi îndelungate. De exemplu, diferite obiecte înţepătoare, elec-
trice care se încălzesc până la o temperatură insuportabilă, instrumente
speciale pentru frângerea mâinilor sau altor organe ale persoanei, biciu-
rile, cauterizanţi termici sau chimici etc.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a
împlinit vârsta de şaisprezece ani.
3.6. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale
sau a sănătăţii în stare de afect (art. 156 CP.) Legislaţia penală
în vigoare, ca şi pentru omor, atenuează răspunderea penală pentru
cauzarea vătămărilor corporale grave sau medii săvârşite
în stare de afect.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin vătămarea gravă
ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare de afect, survenită
în mod subit, provocată de acte de violenţă, de insulte grave ori de alte
acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi
putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau pentru rudele lui.
în ceea ce priveşte explicaţiile privind noţiunea vătămărilor grave
sau medii, facem trimitere la explicaţiile date semnelor constitutive ale
acestora, prevăzute la art. 151 şi 152 CP.
Circumstanţele săvârşirii acestei infracţiuni şi ale condiţiilor stării
84
, afect sunt aceleaşi ca şi la omorul în stare de afect. A se vedea
aplicaţiile corespunzătoare de la art. 146 CP.
Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie intenţionată.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
3.7. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a
sănătăţii cauzată din imprudenţă (art. 157 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin vătămarea gravă
ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă.
La explicaţiile date noţiunii semnelor constitutive ale vătămărilor corporale
grave sau medii de Ia art. 151 şi 152 CP. adăugăm următoarele explicaţii
suplimentare privind latura subiectivă a acestei infracţiuni.
în condiţiile cauzării vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii
din imprudenţă înseşi imprudenţa se poate exprima sub formă de încre-
dere exagerată în sine sau de neglijenţă criminală.
în cazul încrederii exagerate în sine făptuitorul prevede posibilita-
tea pricinuirii vătămării corporale grave sau medii în urma acţiunii sau
inacţiunii sale prejudiciabile, însă contează uşuratic pe evitarea lor. Dar
speranţa făptuitorului se dovedeşte a fi neîntemeiată, uşuratică şi conse-
cinţele prejudiciabile survin.
Provocarea vătămărilor corporale grave sau medii din neglijenţă cri-
minală presupune că vinovatul n-a prevăzut posibilitatea survenirii conse-
cinţelor prejudiciabile, stipulate de lege, deşi trebuia şi putea să ie prevadă.
Pentru pricinuirea din imprudenţă a unei vătămări uşoare a integrităţii
corporale sau a sănătăţii răspunderea penală se exclude.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a atins vârsta de şaisprezece ani.
§ 4. Infracţiuni care pun în pericol viaţa
sau sănătatea persoanei ^ ^^n
4.1. Generalităţi / ',
Infracţiunile care pun în pericol viaţa sau sănătatea persoanei se
deosebesc de infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii prin aceea că ele nu
tentează nemijlocit la viaţa şi sănătatea oamenilor şi de cele mai multe
0n
nu provoacă moartea sau vătămări corporale, dar creează primejdia
f
eală de a cauza asemenea daune.
A Obiectul nemijlocit al acestor infracţiuni îl constituie atât
sănătatea, Cat Şi viaţa şi sănătatea persoanei.
R5
 Latura obiectivă a infracţiunilor care pun în pericol viaţa şi sănăta-
tea persoanei constă, de obicei, dintr-o acţiune sau de cele mai multe
ori dintr-o inacţiune. în unele cazuri pricinuirea urmărilor grave constituie
semnele calificative (agravante) ale infracţiunilor, de exemplu, lit. b) şi
c) alin. 2 art. 159 CP. (provocarea ilegală a avortului).
Latura subiectivă a acestor infracţiuni se caracterizează prin inten-
ţie directă.
La multe articole sunt necesare semne speciale ale subiectului.
Infracţiunile care pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor se împart
în două grupuri: 1) infracţiuni care pun în pericol viaţa şi sănătatea
persoanei (ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii - art. 155 C.P.; constrângerea persoanei la
prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare - art. 158 CP.;
provocarea ilegală a avortului - art. 159 CP; efectuarea ilegală a steri
lizării chirurgicale - art. 160 CP.; neacordarea de ajutor unui bolnav -
art. 162 CP.; lăsarea în primejdie - art. 163 CP.; 2) infracţiuni care
pun în pericol sănătatea persoanei (efectuarea fecundării artificiale sau
a implantării embrionului fără consimţământul pacientei - art. 161 CP.).
Potrivit alin. 1 art. 276 al Codului de procedură penală din 2003,
în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 161 şi 170 CP. urmări
rea penală se intentează numai în baza plângerii prealabile a victimei şi
încetează în momentul împăcării părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul
sau inculpatul. -»
4.2. Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii (art. 155 CP.) Latura obiectivă a
infracţiunii se realizează prin ameninţarea cu omor ori cu vătămarea
gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, dacă a existat pericolul
realizării acestei ameninţări.
Prin ameninţare se înţelege o acţiune de influenţă psihică prin care
făptuitorul insuflă victimei frica de a i se produce o vătămare gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie lipsirea de viaţă. Metodele
ameninţării pot fi diferite: orale, în scris, prin gesturi, la telefon, prin
intermediul altor persoane, prin semne simbolice etc.
Acţiunea de ameninţare trebuie să fie de natură să-1 alarmeze pe cel
ameninţat, să fie percepută de el ca reală, serioasă, prezentând
suficiente temeiuri că se va realiza într-un viitor nu prea îndepărtat.
Dacă din acţiunea făptuitorului nu rezultă că acesta va trece la înfaptui-
86
rea ameninţării sau dacă ameninţarea în mod obiectiv nu poate fi reali-
zată, fapta nu constituie infracţiunea în cauză.
Infracţiunea dată trebuie deosebită de descoperirea intenţiei crimi-
nale, care constituie o etapă infracţională ce nu se pedepseşte penal.
Dispoziţia art. 155 CP. ne permite să constatăm că realizarea intenţiei
se manifestă prin acţiuni concrete de ameninţare, la a căror săvârşire nu
poate fi vorba numai de o descoperire de intenţie.
Infracţiunea se consumă în momentul în care victima, conştientizează
pericolul şi este cuprinsă de frică, stare ce-i răpeşte libertatea morală.
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
4.3. Constrângerea persoanei Ia prelevarea organelor sau
ţesuturilor pentru transplantare (art. 158 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin constrângerea per-
soanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare sau în
alte scopuri, săvârşită cu aplicarea violenţei ori cu ameninţarea aplicării ei.
Pentru reglementări mai detaliate ale acestor acţiuni vă facem trimi-
tere la Legea nr. 473-XIV privind transplantul de organe şi ţesuturi din
25 iunie 1999'- şi la ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 297 din 16
decembrie 1999 despre aplicarea Legii privind transplantul de organe
şi. ţesuturi umane în Republica Moldova.16
Conform acestor reglementări, prelevarea organelor sau ţesuturilor
pentru transplantare este posibilă numai cu condiţia că donatorul şi-a
expus în scris liber şi intenţionat dorinţa în acest sens.
Victimă a acestei infracţiuni poate fi orice persoană aleasă de făptuitor
în calitate de donator. Nu se admite prelevarea organelor şi ţesuturilor de
la persoanele minore, bolnave de SIDA, de boli venerice şi de alte boli
mfecţioase ce prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea recipientului.
Constrângerea persoanei pentru prelevarea organelor sau ţesuturi-
lor în scopul transplantării sau în alte scopuri presupune silirea, forţarea,
obligarea persoanei să facă un lucru pe care nu l-ar face de bună voie.
Această constrângere trebuie să fie efectuată atât prin aplicarea violenţei
fizice, cât şi prin ameninţarea aplicării ei.
Prin aplicarea violenţei fizice se înţelege uzul forţei fizice asupra
|* Monitorul Oficial, nr .94-95/474 din 26 august 1999. ": ' i f\ ^ ''■ '■ '■ »': :*■
Monitorul Oficia! m. 29-30/99 din 16 martie 2000. ' =:. . i! " i ■ ; . .' .■ '
87
I
victimei prin aplicarea loviturilor sau a altor acte de violenţă, care provoacă o daună
sănătăţii victimei sub formă de maltratări, vătămări uşoare, medii sau chiar grave ale
integrităţii corporale sau ale sănătăţii. Dacă în urma constrângerii cu aplicarea
violenţei se produc dureri fizice, vătămări uşoare sau medii ale integrităţii corporale sau
ale sănătăţii, prevăzute de art. 152, 153 sau 154 C.P., fapta săvârşită se încadrează
numai în baza alin. 1 art. 158 C.P., iar dacă victimei i se produc vătămări grave ale
integrităţii corporale sau ale sănătăţii, fapta săvârşită constituie un concurs de infrac-
ţiuni prevăzut de alin. 1 art. 158 şi alin. 1 art. 151 CP.
Prin ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice se înţelege ameninţarea victimei cu
cuvinte sau acţiuni, din care reiese clar intenţia făptuitorului de a aplica imediat
violenţa fizică faţă de victimă. Violenţa psihică trebuie să fie reală şi destul de
serioasă pentru ca victima să aibă motive de a se înfricoşa de realizarea ei.
Ameninţarea cu distrugerea averii sau propagarea unor zvonuri calomnioase nu este
condamnabilă penal. Infracţiunea se consumă din momentul constrângerii în scopul
prelevării organelor sau a ţesuturilor pentru transplantare sau în alte scopuri. Dacă
făptuitorul a reuşit, în urma constrângerii, să preleveze organele şi ţesuturile
victimei, infracţiunea dată intră în concurs real cu vătămările corporale
corespunzătoare, în funcţie de dauna produsă, prevăzute de art. 151, 152 sau 153
CP.
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Un semn
obligatoriu al laturii subiective al infracţiunii date este scopul ei: pentru
transplantare sau în alte scopuri.
Prin transplantare se înţelege înlocuirea printr-o intervenţie chirurgicală a unui
ţesut sau a unui organ bolnav cu acelaşi ţesut sau organ sănătos de la altă persoană.
Alte scopuri de prelevare a organelor sau ţesuturilor pot fi cele experimentale,
ştiinţifice etc.
Alineatul 2 art. 158 CP. agravează răspunderea penală pentru constrângerea
persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor în scopul transplantării săvârşite
asupra unei persoane despre care cel vinovat ştia cu certitudine că se află în
stare de neputinţă ori în dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de el.
Noţiunea stării de neputinţă este explicată la lit. e) alin. 2 art. 145 CP., iar
noţiunea de dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de făptuitor este
aceeaşi ca şi a elementului arătat la lit. c) alin. 2 art. 150 CP., de aceea vă facem
trimitere la aceste interpretări.
88
Subiect al infracţiunii poate ft orice persoană fizică r
^abilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani. bor1"
4.4. Provocarea ilegală a avortului (art. 159 Q
Probleme cu privire la faptul dacă poate femeia să dispu, ■) .septul
de a întrerupe sarcina ori trebuie să nască copilul concept de ^ g t i t u i t
timp îndelungat obiectul unor serioase controverse ce s-^co' /Jat cu
soluţii legislative foarte diferite. în antichitate Aristotel a^ So* voitul
atunci când creşterea populaţiei era prea mare, cu condjt|\a ^meia
ă se afle la începutul sarcinii. Biserica creştină a combat ca ,-tul în
s
toate cazurile, considerând întreruperea sarcinii drept un p^ av^-eptu-
rile femeii la întreruperea gravidităţii au început să fie rec^M. V odată
cu apariţia statelor democratice contemporane. în prezent • ^cut, te ţări
prin anumite acte legislative se permite întreruperea sarci nu* unele
cazuri: când viaţa sau sănătatea femeiei este în pericol (a Vţi ii î^ical);
când unul dintre părinţi sau ambii suferă de o alienaţie ^ ^rn^ /avort
eugenie); când femeia a rămas însărcinată ca urmare a un,\\& 4 sau a
unui incest (avort etic); când femeia suportă greutăţi ma^1, vicari are
mai mulţi copii (avort social). Unele state au admis toate aee '^le />ePPu
alte legislaţii le-au acceptat numai parţial. \ c/
în Republica Moldova, de asemenea, femeii i se garam septul
de a dispune de fructul procreării. Pentru a nu cauza da^ă fătaţii femeii, avorturile
în afara spitalului sunt interzise, efectua^ ^ s^ ^.ţiîlor pentru întreruperea artificială
a sarcinii fiind admise nurnaj^p^^ale şi în instituţiile curative în conformitate cu
Regulamentul des \ sp^ctua
VSV
rea avorturilor a Ministerului Sănătăţii. întreruperea sarCj\ ef e pe1"'
misă tuturor femeilor care s-au adresat cu rugămintea de a \ e^/ectua
această operaţie, cu excepţia acelora, cărora atare operaţi \e $ $ con
traindicată. Efectuarea avortului se admite numai în institm ^ es^ ţ-ative
staţionare. Orice alt avort e considerat ilegal. ij
le c»>
Latura obiectivă a avortului ilegal se realizează pnn - perea
sarcinii prin orice mijloace, săvârşită în vreunul din următ0Vei'>zurr.
83.în afara instituţiilor medicale autorizate în acest sc0Ale ^
84.de către o persoană care nu are studii medicale superj0 ; ,ciale;
85.când sarcina depăşeşte 12 săptămâni; \ sf
) in cazul contraindicaţilor medicale pentru efţv-, unei
asemenea operaţii; \0?
e) în condiţii antisanitare.
89
victimei prin aplicarea loviturilor sau a altor acte de violenţă, care provoacă
o daună sănătăţii victimei sub formă de maltratări, vătămări uşoare, medii
sau chiar grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii. Dacă în urma
constrângerii cu aplicarea violenţei se produc dureri fizice, vătămări uşoare
sau medii ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii, prevăzute de art. 152,
153 sau 154 C.P., fapta săvârşită se încadrează numai în baza alin. 1 art.
158 C.R, iar dacă victimei i se produc vătămări grave ale integrităţii
corporale sau ale sănătăţii, fapta săvârşită constituie un concurs de infrac-
ţiuni prevăzut de alin. 1 art. 158 şi alin. 1 art. 151 CP.
Prin ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice se înţelege ameninţarea
victimei cu cuvinte sau acţiuni, din care reiese clar intenţia făptuitorului
de a aplica imediat violenţa fizică faţă de victimă. Violenţa psihică
trebuie să fie reală şi destul de serioasă pentru ca victima să aibă motive
de a se înfricoşa de realizarea ei. Ameninţarea cu distrugerea averii sau
propagarea unor zvonuri calomnioase nu este condamnabilă penal.
Infracţiunea se consumă din momentul constrângerii în scopul prele-
vării organelor sau a ţesuturilor pentru transplantare sau în alte scopuri.
Dacă făptuitorul a reuşit, în urma constrângerii, să preleveze organele şi
ţesuturile victimei, infracţiunea dată intră în concurs real cu vătămările
corporale corespunzătoare, în funcţie de dauna produsă, prevăzute de
art. 151, 3 52 sau 153 CP.
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Un
semn obligatoriu al laturii subiective al infracţiunii date este scopul ei;
pentru transplantare sau în alte scopuri.
Prin transplantare se înţelege înlocuirea printr-o intervenţie chirurgi-
cală a unui ţesut sau a unui organ bolnav cu acelaşi ţesut sau organ
sănătos de la altă persoană.
Alte scopuri de prelevare a organelor sau ţesuturilor pot fi cele
experimentale, ştiinţifice etc.
Alineatul 2 art. 158 CP. agravează răspunderea penală pentru const-
rângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor în scopul
transplantării săvârşite asupra unei persoane despre care cel vinovat
ştia cu certitudine ca se află în stare de neputinţă ori în dependenţă
materială sau altă dependenţă faţă de el.
Noţiunea stării de neputinţă este explicată la lit. e) alin. 2 art. 145
C.P., iar noţiunea de dependenţă materială sau altă dependenţă faţă
de făptuitor este aceeaşi ca şi a elementului arătat la lit. c) alin. 2 art.
150 C.P., de aceea vă facem trimitere la aceste interpretări.
9,9,
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
4.4. Provocarea ilegală a avortului (art. 159 CP.)
probleme cu privire la faptul dacă poate femeia să dispună de dreptul
He a întrerupe sarcina ori trebuie să nască copilul conceput a constituit
timp îndelungat obiectul unor serioase controverse ce s-au soldat cu
soluţii legislative foarte diferite. în antichitate Aristotel admitea avortul
atunci când creşterea populaţiei era prea mare, cu condiţia ca femeia să
se afle la începutul sarcinii. Biserica creştină a combătut avortui în
toate cazurile, considerând întreruperea sarcinii drept un păcat. Dreptu-
rile femeii la întreruperea gravidităţii au început să fie recunoscute odată
cu apariţia statelor democratice contemporane. în prezent în multe ţări
prin anumite acte legislative se permite întreruperea sarcinii în unele
cazuri: când viaţa sau sănătatea femeiei este în pericol (avort medical);
când unul dintre părinţi sau ambii suferă de o alienaţie mintală (avort
eugenie); când femeia a rămas însărcinată ca urmare a unui viol sau a
unui incest (avort etic); când femeia suportă greutăţi materiale ori are
mai mulţi copii (avort social). Unele state au admis toate aceste excepţii,
alte legislaţii le-au acceptat numai parţial.
In Republica Moldova, de asemenea, femeii i se garantează dreptul
de a dispune de fructul procreării. Pentru a nu cauza daune sănătăţii
femeii, avorturile în afara spitalului sunt interzise, efectuarea operaţiilor
pentru întreruperea artificială a sarcinii fiind admise numai în spitale şi
în instituţiile curative în conformitate cu Regulamentul despre efectua-
rea avorturilor a Ministerului Sănătăţii. întreruperea sarcinii este per-
misă tuturor femeilor care s-au adresat cu rugămintea de a Ii se efectua
această operaţie, cu excepţia acelora, cărora atare operaţie le este con-
traindicată. Efectuarea avortului se admite numai în instituţiile curative
staţionare. Orice alt avort e considerat ilegal.
Latura obiectivă a avortului ilegal se realizează prin întreruperea
sarcinii prin orice mijloace, săvârşită în vreunul din următoarele
cazuri:
86.în afara instituţiilor medicale autorizate în acest scop;
87.de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;
c) când sarcina depăşeşte 12 săptămâni;
«) in cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei
asemenea operaţii;
e) în condiţii antisanitare. ■ ' '
RQ
 Unele reglementări privind ordinea efectuării avorturilor, în afară de
Regulamentul menţionat, sunt prevăzute şi de Legea ocrotirii sănătăţii
nr. 4U-XUI din 28 martie 1995'7.
Sintagma avort săvârşit în afara instituţiilor medicale autorizate
în acest scop (lit. a) alin. 1 art. 159 CP.) elucidează sensul de întreru-
pere a sarcinii femeii în orice alte locuri decât cele medicale, care dispun
de autorizaţii pentru a efectua asemenea operaţii chirurgicale. Conform
Regulamentului menţionat, efectuarea avortului se admite numai în insti-
tuţiile curative staţionare. Orice avort săvârşit, de exemplu, acasă la
medic, acasă Ia victimă sau în orice alt Ioc, se consideră ilegal.
Ipoteza avortul săvârşit de către o persoană care nu are studii
medicale superioare speciale (lit. b) alin. 1 art. 159 CP.) presupune că
operaţia a fost săvârşită de către o persoană care nu este competentă,
care nu este licenţiată în obstetrică şi ginecologie. Avortul se admite a
fi efectuat numai de un medic obstetrician-ginecolog. De aceea avortul
efectuat de către orice alt lucrător medical sau de către orice altă per-
soană se consideră avort ilegal. Săvârşirea avortului de către un medic
obstetrician-ginecolog în afară de spital, sau cu încălcarea altor
condiţii, presupune numai răspundere disciplinară.
Orice avort săvârşit în cazurile sarcinii ce depăşeşte 12 săptămâni
(lit. c) alin. 1 art. 159 CP.) şi nu este prescris de medici, este periculos
pentru viaţa sau sănătatea victimei şi este considerat avort ilegal.
întreruperea sarcinii în cazul în care există contraindicaţii
medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii (lit. d) alin. 1 art.
159 CP.) prezintă un pericol deosebit de grav pentru viaţa sau sănătatea
victimei, deoarece poate provoca daune grave sănătăţii victimei sau
chiar poate duce la decesul ei.
Avortul săvârşit în condiţii antisanitare (lit. e) alin. 1 art. 159 CP.)
presupune întotdeauna infectarea victimei şi prezintă un pericol deosebit
pentru viaţa şi sănătatea acesteia.
Provocarea ilegală a avortului se consumă în momentul în care, în
urma acţiunii făptuitorului, a fost întreruptă sarcina şi a fost nimicit
fătul, indiferent de dauna cauzată sănătăţii femeii.
Latura subiectivă a avortului ilegal se caracterizează numai prin
intenţie directă.
Alineatul 2 art. 159 CP. agravează răspunderea penală dacă avortul
17 Monitorul Oficial nr. 34/373 din 22 iunie 1995.
90
ilegal: a) este săvârşit repetat; b) a cauzat din imprudenţă o vătămare
gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) a provocat
din imprudenţă decesul victimei.
Avortul ilegal săvârşit în mod repetat presupune săvârşirea a două
sau a mai multor avorturi ilegale până la condamnarea vinovatului şi,
bineînţeles, dacă n-au expirat termenele de prescripţie pentru urmărirea
penală stabilită de lege. Pentru detalii vă facem trimitere Ia art. 145 CP
Avortul ilegal care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă
ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii reprezintă o infracţi-
une cu două forme de vinovăţie, deoarece circumstanţa agravantă dată
e compusă din două activităţi infractorice: 1) întreruperea ilegală a sarcinii
şi nimicirea fătului săvârşită cu intenţie directă şi tot prin aceleaşi acţiuni
2) cauzarea unei vătămări grave sau medii a integrităţii corporale sau a
sănătăţii din imprudenţă. Noţiunea vătămărilor corporale grave şi medii
este dată în art. 151 şi 152 CP.
Avortul ilegal care a provocat din imprudenţă decesul victimei
are aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţa agravantă prevăzută de alin. 4
art. 151 CP.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
4.5. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale (art. 160 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin efectuarea ilegală a
sterilizării chirurgicale de către medic în afara condiţiilor determinate de
prevederile Legii ocrotirii sănătăţii nr. 411-XHI din 28 martie 1995,
deja menţionată de noi, precum şi ale Legii cu privire la ocrotirea sănă-
tăţii reproductive şi planificarea familială nr. 185-XV din 24 mai 2001,s.
Prin sterilizare se înţelege acţiunea chirurgicală în urma căreia omul
devine steril, incapabil de a procrea. Adică, victima e supusă unei ope-
raţii chirurgicale de extirpare a glandelor sexuale. Este necesar ca ace-
astă operaţie să fie efectuată de către un medic cu studii superioare
speciale. Dacă extirparea glandelor sexuale sau pierderea funcţiilor lor
s-a efectuat fără o operaţie de sterilizare chirurgicală de către alte
persoane, răspunderea penală va surveni potrivit art. 151 C.R, iar dacă
extirparea n-a reuşit, atunci în dependenţă de dauna concretă cauzată
sănătăţii persoanei, cele comise se vor încadra în prevederile art. 152
sau 153 CP.
IS Monitorul Oficial nr. 90-91/697 d i n 2 august 2001.
91
 Infracţiunea se consideră consumată din momentul extirpării
glandelor sexuale sau încetării funcţiilor lor.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă.
Alineatul 2 art. 160 CP. agravează răspunderea penală, dacă efec-
tuarea ilegală a sterilizării chirurgicale este săvârşită: a) în unităţi medico-
sanitare nespecializate; b) de către o persoană fără studii medicale
superioare speciale.
Alineatul 3 art. 160 CP. agravează şi mai mult răspunderea penală, în
cazul în care acţiunile prevăzute la alin. 1 sau 2: a) au fost săvârşite
repetat; b) au cauzat din imprudenţă o dereglare îndelungată a sănătăţii
ori o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) au provo-
cat din imprudenţă decesul pacientului. Aceste circumstanţe agravante
au aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţele agravante corespunzătoare de
laart. 145, 151 şi 152 CP., de aceea vă facem trimitere la aceste explicaţii.
Subiect al infracţiunii poate fi numai un medic, fiindcă alte persoane
pentru daunele provocate sănătăţii vor răspunde pentru infracţiune contra
vieţii sau sănătăţii persoanei.
4.6. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării
embrionului fără consimţământul pacientei (art. 161 CP.) Latura
obiectivă a infracţiunii se realizează prin efectuarea de către un medic a
fecundării artificiale sau a implantării unui embrion fără consimţământul
în scris al pacientei, cu excepţia condiţiilor determinate de prevederile
Legii ocrotirii sănătăţii nr. 41 l-XIII din 28 martie 1995 şi ale Legii cu
privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială nr.
185-XV din 24 mai 2001, menţionate anterior.
Prin fecundare se înţelege înzestrarea pe cale naturală sau
artificială a unei femei cu celule de sex masculin în vederea procreării.
Fecundarea artificială sau implantarea embrionului, efectuată
de către un medic, presupune înzestrarea cu ajutorul unor instrumente,
aparate medicale sau printr-o operaţie chirurgicală a unei femei cu celule
de sex masculin în vederea procreării.
Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului poate
fi săvârşită doar cu consimţământul în scris al pacientei.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul contopirii a două
celule de sex opus şi al apariţiei unui embrion.
92
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă. :-■ . i. -
Subiect al infracţiunii poate fi numai un medic.
4.7. Neacordarea de ajutor unui bolnav (art. 162 CP.)
în conformitate cu legislaţia penală privind ocrotirea sănătăţii, lucrătorii
medicali şi farmaciştii sunt obligaţi să le acorde cetăţenilor ajutor medical
nu numai în timpul serviciului, dar şi în timpul călătoriilor, în stradă, în
locurile publice, la domiciliu etc. In caz că bolnavului nu i se acordă asisteniă
medicală fără motive temeinice, legea prevede răspundere penală.
Latura obiectivă a neacordării de ajutor unui bolnav se realizează
printr-o inacţiune, ce constă în neacordarea de ajutor, tară motive înte-
meiate, unui bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau a
regulilor speciale, era obligată să îl acorde.
Neacordarea de ajutor persoanei care are nevoie de asistenţă medi-
cală din cauza unei traume grave, intoxicare, otrăvire, apendicită puru-
lentă, de infarct sau de alte boli periculoase pentru viaţă, se poate
manifesta prin neprezentarea lucrătorului medical la bolnav, prin
refuzul de a-1 consulta, refuzul de a-i administra medicamente etc.
Legea prevede neacordarea de ajutor din motive întemeiate. Motive
întemeiate se consideră cataclismele naturale, extrema necesitate, efec-
tuarea în acelaşi timp a unei operaţii altei persoane etc.
Nu se consideră ca motive întemeiate aflarea medicului în concediu,
la odihnă, la o nuntă, sfârşitul zilei de muncă etc.
Infracţiunea se consumă din momentul neacordării ajutorului medical,
indiferent de dauna cauzată sănătăţii bolnavului.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă.
Subiecţi ai infracţiunii pot fi numai medicii şi alţi lucrători medicali, a
căror sarcină este de a îngriji bolnavii (felceri, obstetriceni-ginecologi,
farmaciştii, moaşele, asistenţii medicali, infirmierii etc). Alineatul 2 art.
162 CP. prevede două situaţii agravante. Neacordarea de ajutor unui
bolnav, care a provocat din imprudenţă 0 vatămare gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii (lit. a) alin. art. 162 CP.) presupune
constatarea a două momente concomitent: 1) auzarea vătămării
corporale grave, a cărei noţiune este dată la art. 15 1 ^•P-; 2)
imprudenţa faptei, ale cărei explicaţii le găsiţi la art. 157 CP.
93
 Neacordarea de ajutor unui bolnav, care a provocat din imprudenţă
decesul victimei, (lit. b) alin. 2 art. 162 CP.) are aceeaşi explicaţie ca şi
circumstanţa agravantă corespunzătoare de la alin. 4 art. 151 C.P., de aceea vă
facem trimitere la aceste explicaţii.
4.7. Lăsarea în primejdie (art. 163 CP.)
Latura obiectivă a lăsării în primejdie se realizează prin lăsarea, cu bună-
ştiinţă, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru
viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede sau
înaintate, a unei boli sau a neputinţei, în cazurile în care cel vinovat fie că a
avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate, fiind obligat sa îi poarte
de grijă, fie că el însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentru viaţă.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca victima să se afle într-o stare
periculoasă pentru viaţa, de exemplu - ea este rănită, se îneacă şi nu poate
înota, în condiţiile unui cataclism natural sau ale unui accident de producţie şi
în alte condiţii care expun victima unor vătămări imediate.
Lăsarea în primejdie este condiţionată de două circumstanţe: a) făptuitorul
era obligat să-i poarte de grijă victimei; b) vinovatul însuşi a pus victima într-o
situaţie periculoasă pentru viaţă.
Obligaţiunea de a îngriji victima poate să apară, atunci când există
legături de rudenie (grija părinţilor de copiii minori, datoria copiilor maturi de
a-şi îngriji părinţii de vârstă înaintată), îndatoriri profesionale (ale medicului,
pompierului, poliţistului etc), raporturi contractuale (dădaca, paza personală
etc), fapte concludente (şoferul, maşinistul etc).
Obligaţiunea de a îngriji victima apare şi în cazul în care făptuitorul
însuşi, prin acţiunile sale, a pus victima într-o situaţie periculoasă pentru
viaţa. De exemplu, vinovatul şi-a luat îndatorirea să treacă victima cu luntrea
peste un râu, iar luntrea s-a răsturnat, şi victima nu poate înota; o persoană s-a
angajat călăuză pentru o trecere prin munţi şi s-a rătăcii împreună cu victima; o
persoană i-a produs altei persoane din greşeală o vătămare corporală, s-a
speriat şi a fugit etc.
Părăsirea locului accidentului rutier, lăsând în primejdie victima acci-
dentată, se încadrează în prevederile art. 266 CP.
Infracţiunea se consumă din momentul părăsirii cu bună-ştiinţă a persoanei
care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă, dacă făptuitorul era obligat
să-i poarte de grijă sau el însuşi a pus victima într-o situaţie periculoasă pentru
viaţă.
94
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin vinovăţie
intenţionată.
Subiect al infracţiunii poate fi numai o persoană fizică responsabilă, care a
atins vârsta de şaisprezece ani.
Alineatul 2 art. 163 CP. agravează răspunderea penală, dacă lăsarea
intenţionată în primejdie a provocat din imprudenţă: a) o vătămare gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii; b) decesul victimei.
Aceste circumstanţe agravante au aceleaşi explicaţii ca şi cele de la lit. a) şi
b) alin. 2 art. 162 CP., de aceea vă facem trimitere la aceste explicaţii.
Subiecte pentru evaluare H
88.Determinaţi sistemul infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei..'.,,
89.Ce înţelegeţi prin omori .ţ ''.. -
90.Determinaţi momentul începerii şi sfârşitului vieţii unui om. 1!ţ -. ;ft
91.Ce categorii ale omorului simplu cunoaşteţi? ,«,'., v;
92.Care este corelaţia dintre omorurile din interes material, la comandă, săvârşite
prin acte de tâlhărie, banditism sau şantaj ?
93.Ce înţelegeţi prin circumstanţa agravantă personală'?
94.Care sunt semnele caracteristice ale omorului săvârşit în mod repetat?
95.Cum trebuie calificat omorul intenţionat prevăzut de diferite circumstanţe
agravante ale unui singur alin. al art. 145 C.P.?
96.Cum trebuie calificat omorul intenţionat prevăzut de diferite circumstanţe
agravante ale alin. 2 şi 3 art. 145 C.P.?
97.Cum trebuie calificate acţiunile vinovatului, care a avut intenţia de a omorî
o anumită persoană, dar care din greşeală a omorât o altă persoană ?
98.Cum trebuie calificat omorul în stare de afect, survenit în mod subit, provocat
de alte persoane decât victima?
99.De ce omorul din imprudenţă a Codului penal din 1961 a fost denumit de
noul Cod penal lipsirea de viaţă din imprudenţă!
100.Când se consideră consumată vătămarea corporală gravă comisă prin acţiuni
periculoase pentru viaţă?
101.Care sunt gradele de gravitate ale vătămării integrităţii corporale sau ale
sănătăţii?
l->- Prin ce se deosebeşte vătămarea integrităţii corporale de vătămarea sănătăţii?
Ce înţelegeţi prin vătămare ireparabilă a feţei? 7- Ce înţelegeţi
prin termenul „stabil" din dispoziţia art. 153 CP.? o- Determinaţi
noţiunea maltratării intenţionate.
- Ce înţelegeţi prin alte acte de violenţă din dispoziţia art. 154 C.P.?
- Ce înţelegeţi prin dereglarea îndelungată a sănătăţii?
95
102.Prin ce se deosebeşte tentativa de omor de ameninţarea cu omor?
103.Ce înţelegeţi prin alte scopuri ale constrângerii la prelevarea organelor
sau ţesuturilor pentru transplantare?
104.Care este obiectul nemijlocit al provocării ilegale a avortului?
105.Ce înţelegeţi prin sterilizare chirurgicală?
106.Care sunt circumstanţele care condiţionează răspunderea penală pentru
lăsarea în primejdie?
Bibliografie
107.Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002. Cap. II. Chişinău,
2003.
108.A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Cap. II. Chişinău,
1996.
109.Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbă-
neagră. Chişinău: ARC, 2003.
110.S. Brânză. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii
persoanei. Chişinău: USM, 1999.
111.K. PouiKa. HufipaKiţuyHb Konmpa nepcoaneu. KHIHHH3V, 1979.
112.O. Loghin. T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti:
Şansa,
1994.
113.YaoROHiioe npaeo Poccuu. TOM 2. OccOenuan nacmb. TIOR peji. A. H. MrHa-
TOBa H IO. A. KpacuKOBa. MocKBa: HopMa, 1999.
114.AH,n;peeBa JI. A. KeajiudiuKauuHyCmucme, coeepuieHHbix npu
ommnafouţux odcmonmejibcmsax. CI16,1998.
115.Bopo,nHH C. B. OmsemcmeeHHOcmb 3ay6uucmso: Ksajiud)UKau_u% u
naKa3a-Hueno poccuucKOMy npaey. MocKBa, 1994.
116.BopucoB B. H. H Kyu B. H. UpecmynnenuR npomue DICU3HU U 3dopoebn:
aonpocbi KeajiudmKaiţuu. XapbKOB, 1995.
117.KpacHKOB A. H. YeoJioeHo-npaaoean oxpaua npae u ceoâod H&ioeeKa e
Poccuu. CapaTOB, 1996.
118.TimiKeBHH H. C. KeajiuqhuKaiiim npecmynneHUU npomueoicmnu. MHHCK, 1991.
119.TKaneHKO B. H. Omeemcmeennocmb 3ayMbiuuienHbie npecmynjienuH npomue
JICU3HU u 3dopoebH coGcpuienubie e cocmoRHUU ad)(peKma. MocKBa, 1979.
96
Capitolul IV
INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII,
CINSTEI Şl DEMNITĂŢII PERSOANEI
§ 1. Caracterizarea generală,
noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra libertăţii,
cinstei şi demnităţii persoanei
Dreptul la libertate, cinste şi demnitate reprezintă valori supreme ale
persoanei, o condiţie a dezvoltării personalităţii şi a societăţii în ansamblu.
Potrivit art. 3 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi art. 9 al
Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, orice fiinţă
umană are dreptul la libertate şi securitate personală. Articolul 1 al D.U.D.O.
declară că toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în
drepturi. Articolul 16 al Constituţiei Republicii Moldova proclamă că toţi
cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică sau de origine socială. Aceste principii sunt
stipulate şi în art. 5 al Codului penal din 2002. Din toate acestea reiese că
nimeni nu poate fi arestat, reţinut, percheziţionat, ţinut în sclavie sau robie în
mod arbitrar. Articolul 25 al Constituţiei Republicii Moldova prevede
garanţiile menite să apere libertatea individuală şi siguranţa persoanei.
Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii
persoanei decurge din natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Fără
dreptul la libertate, cinste şi demnitate, omul nu-şi poate găsi afirmarea, iar
toate celelalte drepturi, inclusiv dreptul la viaţă, sănătate. iŞi pierd,
considerabil, valoarea, deoarece numai omul liber se poate bucura pe deplin
de viaţă şi de drepturile sale.
Obiectul general al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii
persoanei îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare
sunt condiţionate de ocrotirea ordinii de drept a ţării, ordine ce reglementează
existenţa întregii colectivităţi.
Obiectul generic de grup al acestor infracţiuni este persoana ca o 0 alltaţe
de relaţii sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt 6 erminate de
ocrotirea libertăţii, cinstei şi demnităţii fiecărui individ.
97
 Obiectul nemijlocit al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demni-
tăţii persoanei îl reprezintă relaţiile sociale concrete: libertatea sau cinstea
şi demnitatea persoanei care, împreună cu viaţa, sănătatea şi inviolabili-
tatea sexuală, formează, în ansamblu, persoana.
Obiectul material al acestor infracţiuni îl formează corpul
persoanei privit ca o totalitate de funcţii şi procese organice care menţin
individul
în viaţă.
Latura obiectivă a infracţiunilor date o realizează acţiunile active
descrise de legea penală. Majoritatea infracţiunilor sunt formulate drept
componenţe formale de infracţiuni. Doar calomnia prevăzută în art. 170
CP. are o componenţă materială. Deci primele se consumă, în mod
corespunzător, din momentul comiterii acţiunilor stipulate de lege, iar
calomnia — o dată cu survenirea consecinţelor.
Latura subiectivă a infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnită-
ţii persoanei se caracterizează prin intenţie directă, iar calomnia - prin
două forme de vinovăţie.
Subiect al răpirii unei persoane şi al privaţiunii ilegale de libertate în
circumstanţe agravante poate fi orice persoană, care a împlinit vârsta de
paisprezece ani, iar al celorlalte infracţiuni, care a împlinit vârsta de
şaisprezece ani.
în baza celor relatate putem defini noţiunea acestor infracţiuni.
Infracţiuni contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei sunt
considerate faptele prejudiciabile, prevăzute de legea penală,
săvârşite cu intenţie sau cu două forme de vinovăţie îndreptate
împotriva libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei.
Infracţiunile contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei pot fi
sistematizate în două grupe: 1) infracţiuni contra libertăţii persoanei
(răpirea unei persoane - art. 164 CP.; traficul de fiinţe umane - art. 165
CP.; privaţiunea ilegală de libertate-art. 166 CP.; sclavia şi condiţiile
similare sclaviei - art. 167 CP.; munca forţată - art. 168 CP; internarea
ilegală într-o instituţie psihiatrică - art. 169 CP.); 2) infracţiuni contra
cinstei şi demnităţii persoanei (calomnia - art. 170 CP.).
98
§ 2. Infracţiuni contra libertăţii persoanei !i
'
2.1. Răpirea unei persoane (art. 164 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii reprezintă răpirea unei persoane.
Prin răpirea unei persoane înţelegem capturarea ei, contrar dorinţei
sau voinţei sale, însoţită de schimbarea locului de reşedinţă ori de aflarea
temporară în alt loc şi de privarea ei de libertate.
In majoritatea cazurilor se presupune prezenţa a trei acţiuni succe-
sive: capturarea, permutarea şi reţinerea ulterioară a victimei, în unele
cazuri însă la răpirea persoanei e posibilă numai o acţiune violentă, şi
anume: reţinerea ilegală a victimei. De exemplu, o persoana este adusă,
prin înşelăciune, în locul în care ea este reţinută contrar voinţei sale.
Nu are importanţă timpul reţinerii persoanei răpite (ore, zile,
săptămâni, luni sau chiar mai mult timp).
De obicei, răpirea unei persoane se face printr-o îmbinare a ei cu alte
acţiuni infracţionale: ameninţări, violenţă, privarea de libertate, vio!, şantaj
etc. Potrivit regulii generale, care depinde de rigoarea pedepsei penale, o
calificare suplimentară pentru acţiunile infracţionale menţionate se cere
doar în cazul în care este comisă o infracţiune mai gravă decât răpirea
persoanei sau există un concurs real de infracţiuni. De exemplu, vătămarea
gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, omor, viol, şantaj etc.
Răpirea persoanei are trăsături asemănătoare cu privaţiunea ilegală
de libertate (art. 166 CP.) şi cu luarea de ostatici (art. 280 CP.), însă
există şi deosebiri.
Privaţiunea ilegală de libertate se deosebeşte de răpirea persoanei
prin faptul ca ea nu este însoţită de schimbarea locului de aflare a vic-
timei. Privaţiunea în cauză se manifestă prin reţinerea persoanei în lo-
cul unde ea se afla de bună voie.
Spre deosebire de răpirea persoanei, luarea de ostatici are alt obiect de
atentare - securitatea publică, precum şi alt conţinut al cerinţelor
înaintate, dacă există acestea. La răpirea persoanei acestea nu se afişea-
ză, vinovatul se străduieşte să acţioneze pe ascuns, inclusiv de autorităţi.
Metodele răpirii pot fi diferite: a) pe ascuns (de exemplu a unei
Persoane care dormea); b) deschis (prin aplicarea violenţei fizice: legare,
cnidere într-o încăpere sau a violenţei psihice: ameninţare cu violenţă
a, răspândirea unor informaţii pe care victima nu le dorea); c) prin
ln
Şelăciune sau abuz de încredere.
u constituie răpire a persoanei captivarea copilului sau sau a celui
săi
99
înfiat contrar voinţei celuilalt părinte sau a rudelor apropiate, la care se
afla copilul. în acest caz n-are importanţă a fost făptuitorul lipsit sau nu
de drepturile părinteşti. Nu este considerată răpire a persoanei şi răpirea
copilului contrar voinţei părinţilor sau a rudelor apropiate, dacă aceste
acţiuni sunt săvârşite în interesul copilului, inclusiv a celor înţelese greşit1.
Răpirea persoanei este considerată consumată din momentul luării cu
forţa, schimbării locului de aflare şi de reţinere a victimei, contrar
acordului şi voinţei sale.
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.
Motivele pot fi diferite: răzbunare, gelozie, huliganism, carierism, dorinţa
de a săvârşi unele tranzacţii în perioada privării de libertate etc. Cele
mai răspândite sunt motivele acaparatoare. Motivele se iau însă în consi-
deraţie numai la individualizarea pedepsei penale.
Alineatul 2 al art. 164 CP. prevede răpirea unei persoane săvârşită:
a) repetat; b) asupra a două sau mai multor persoane; c) asupra unei
femei gravide; d) cu bună-ştiinţă asupra unui minor; e) de două sau mai
multe persoane; f) din interes material; g) cu aplicarea armei sau a altor
obiecte folosite în calitate de armă.
Interpretarea noţiunilor de circumstanţe agravante de la lit. a), b), c),
d), e) şi f) alin. 2 art. 164 este aceeaşi ca şi a circumstanţelor agravante
corespunzătoare omorului săvîrşit cu intenţie. A se vedea explicaţiile la
art. 145 CP.
Răpirea persoanei săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte
folosite în calitate de armă (lit. g) alin. 2 art. 164 CP.). Potrivit lit. a)
pct. 1 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 31 din 9 noiemb-
rie 1998 Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre
purtarea, păstrarea, transportarea, fabricarea, comercializarea,
sustragerea armelor de foc, a muniţiilor sau a substanţelor explozive,
păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor, prin armă de foc
se înţelege arma a cărei funcţionare determină aruncarea unuia sau a
mai multor proiectile, datorită forţei de expansiune a gazelor provenite
din detonarea unei capse ori prin explozia unei încărcături. Conform lit.
b) p. 1 al aceleiaşi hotărâri, armă albă este considerată cea destinată şi
adaptată pentru a vătăma, a omorî fiinţe umane cu aplicarea forţei
musculare prin contact nemijlocit cu tăiere (săbii, tesace etc), înţepare
(baionete unghiulare, pumnale, stilete etc), prin înţepare-
1 VzonoRHoe npaeo Poceau. Oco6eHuan nacmb. TOM.2. Tiojx pzjy. A. H. HrHaTOBa
H K). A. KpacHKOBa. MocKBa: HopMa, 1999, p. 112.
100
tăiere (baionete plate, cuţite, arcuri, arbalete, pumnale cu tăiş etc), orin
spargere-fărâmiţare (box, buzdugan, mlăciu, nunciuaki etc).
Prin alte obiecte folosite în calitate de armă se înţeleg orice
obiecte care pot cauza daune considerabile sănătăţii sau vieţii
persoanei (topor, cuţit, brici, coasă, furcă sau orice obiect metalic etc).
Prin aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de
armă se înţelege utilizarea lor în timpul actelor de violenţă fizică sau
ameninţarea cu aplicarea acestor arme, care creează un pericol real
pentru viaţa sau sănătatea persoanei2.
Alin. 3 art. 164 CP. prevede două circumstanţe mai grave, în cazul
în care acţiunile prevăzute în alin. 1 sau 2: a) au fost săvârşite de un
grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală; b) au cauzat din
imprudenţă o vătămare gravă integrităţii corporale, sănătăţii ori decesul
victimei. A se vedea explicaţiile corespunzătoare de la art. 151 CP.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de paisprezece ani.
2.2. Traficul de fiinţe umane (art. 165 CP.) ,
Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane o formează cinci cate-
gorii de acţiuni de sine stătătoare legate între ele. Aceste acţiuni sunt
reglementate de Rec. Adunării Parlamentare a CE. nr. 1325 (1997) cu
privire la traficul de femei şi prostituţia forţată în statele membre ale
CE.; Rec. nr. R(2000)ll adoptată de Consiliul de Miniştri al CE. la 19
mai 2000 şi Raportul explicativ; Rec. 1526 (2001)a Adunării
Parlamentare a CE. privind traficul de minori (cazul Moldovei);
Protocolul cu privire la prevenirea, suprimarea şi sancţionarea
traficului de persoane, în special femei şi copii, care completează
Convenţia O.N.U. pentru combaterea crimei organizate transnaţio-
nale, O.N.U., 2000; Rezoluţia O.N.U. din 18 ianuarie 2000; Convenţia
O.N.U. contra crimei organizate transfrontaliere.*
Acţiunile infracţionale ale traficului de fiinţe umane pot avea următoa-
rele varietăţi: recrutarea; transportarea; transferul; adăpostirea sau pri-
mirea unei persoane.
Acţiunile enumerate trebuie comise în scop de exploatare sexuală
omercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forţate, în sclavie
3 C"leSere de Hotărâri explicative. Chişinău, 2002, p. 367-368.
ratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, seria de 29 de olume,
editată de Centrul de Drept al Avocaţilor.
101
sau în condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activi-
tăţi criminale, de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare.
Totodată, se cere ca acţiunile în scopurile indicate să fie săvârşite prin
următoarele metode:
120.ameninţare cu aplicarea violenţei sau aplicarea propriu-zisă a
violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea
persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscarea documentelor şi
prin servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu
este stabilită în mod rezonabil;
121.înşelăciune;
c) abuz al poziţiei de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare ori
primire a unor plăţi sau beneficii, pentru a obţine consimţământul unei
persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane.
Pentru realizarea laturii obiective a traficului de fiinţe umane e necesară
existenţa cel puţin a unei varietăţi din cele cinci categorii de acţiuni infrac-
ţionale determinate de lege, care urmăreşte măcar un scop din cele
enumerate şi care este săvârşită minimum prin una din metodele indicate.
Subliniem faptul că interpretarea dată aici a laturii obiective proprii
traficului de fiinţe umane este, structural, mai precisă decât interpretarea
dată de noi în noul Comentariu al Codului penal4.
Recrutarea în scopul traficului de fiinţe umane presupune antre-
narea persoanei prin selecţionare într-o anumită activitate, determinată
de scopurile şi metodele stipulate în alin. 1 art. 165 CP.
Prin transportare înţelegem deplasarea cu un mijloc de transport a
unei persoane dintr-un loc în altul în aceleaşi scopuri şi prin aceleaşi metode.
Transferul presupune mutarea persoanei de la un serviciu la alt
serviciu care permite făptuitorului a utiliza victima în scopurile menţionate,
scop realizat prin metodele indicate.
Prin adăpostire se înţelege ascunderea victimei într-un loc care să-i
permită făptuitorului a o folosi în scopurile infracţiunii analizate, comisă
prin metodele cerute de lege.
Primirea unei persoane presupune admiterea, includerea, încadra-
rea victimei într-o întreprindere, instituţie sau organizaţie ori găzduirea
ei într-un loc care să-i permită făptuitorului a o folosi în scopurile traficului
de fiinţe umane, scop realizat prin una din metodele stipulate de lege.
Scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale presu-
pune profitarea de relaţiile sexuale, contrar voinţei victimei, în interes
material sau alte interese personale.
4 Comentariul citat, p. 344. . , .
102
Noţiunea scopului exploatării prin muncă sau servicii forţate, în
sclavie sau în condiţii similare sclaviei este analizată în cadrul
interpretărilor art. 167 şi 168 CP. A se vedea aceste explicaţii.
Scopul folosirii în conflicte armate sau în activităţi criminale
presupune utilizarea serviciilor victimelor traficului de fiinţe umane în
activităţi militare sau criminale contrar voinţei lor.
Scopul de prelevare a organelor sau a ţesuturilor pentru trans-
plantare are aceeaşi esenţă ca şi cel corespunzător din cadrul art. 158
C.P-, de aceea vă facem trimitere la aceste explicaţii.
Prin violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei
înţelegem vătămările corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii (pen-
tru care se prevede răspundere administrativă), maltratarea sau alte acte
de violenţă (prevăzute în art. 154 CP.).
Noţiunea răpirii este dată în interpretările de la art. 164 C.P.
Prin confiscarea documentelor în scopul întoarcerii unei datorii
a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil înţelegem luarea
actelor de identitate ale victimei pe temeiul datoriei.
Prin servitute în scopul întoarcerii unei datorii înţelegem supune-
rea unei persoane la robie (slujire, aservire) pentru achitarea unei
datorii care nu poate fi întoarsă la moment.
înşelăciunea poate fi activă, când vinovatul comunică victimei infor-
maţii cu bună-ştiinţă false, sau pasivă, când el nu comunică victimei
informaţiile pe care era obligat să le comunice, pentru a realiza traficul
de fiinţe umane.
Abuzul poziţiei de vulnerabilitate presupune traficul de fiinţe umane
prin utilizarea părţii slabe a victimei, a trăsăturilor ei sensibile sau negative.
Noţiunea abuzului de putere, dare sau primire a unor plăţi sau
beneficii sunt asemănătoare cu interpretările acestor noţiuni de la art.
324, 325, 326, 327, 333, 334 şi 335 C.P.
Traficul de fiinţe umane este formulat ca o componenţă de infracţiune
rormală şi se consideră consumat din momentul săvârşirii a cel puţin
uneia din acţiunile infracţionale menţionate, indiferent de survenirea
consecinţelor prejudiciabile.
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă, 't
semn obligatoriu al laturii subiective este scopul traficului de fiinţe
umane, analizat mai sus.
Aceleaşi acţiuni săvârşite (alin. 2 art. 165 CP): a) repetat; b) asupra
oua sau mai multe persoane; c) asupra unei femei gravide; d) de
103

două sau mai multe persoane; e) cu aplicarea violenţei periculoase pentn
viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei; f) prin folosirea torturii a
tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea
persoanei ori prin folosirea violului, dependenţei fizice, a aroiei, a amenin
ţării cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor
persoane, precum şi a altor mijloace.
Noţiunea acestor circumstanţe agravante sunt asemănătoare cu
circumstanţele agravante corespunzătoare de la art. 145-154 şi 164 C.P
A se vedea aceste explicaţii.
Alineatul 3 art. 165 C.P. determină circumstanţe agravante mai aspre
dacă acţiunile prevăzute în alin. 1 sau 2 ale acestui articol sunt: a) săvârşite
de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală; b) soldate cu
vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a persoanei
sau cu decesul acesteia.
Explicaţiile acestor circumstanţe agravante le găsiţi la explicaţiile
date la art. 151 C.P.
Alineatul 4 art. 165 C.P. stipulează liberarea de răspundere penală a victimei
pentru infracţiunile săvârşite de ea în legătură cu calitatea procesuală a ei,
dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală în cauza dată.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a
împlinit vârsta de şaisprezece ani. în cazul abuzului de putere subiectul
trebuie să fie o persoană cu funcţie de răspundere (art. 123 C.P.) sau o
persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă
organizaţie nestatală (art. 124 CP.).
2.3. Privaţiunea ilegală de libertate (art. 166 C.P.) Latura
obiectivă a privaţiunii ilegale de libertate se realizează printr-o acţiune
sau inacţiune prin care este lipsită de libertate o persoană de către alta,
prin deţinerea ei într-o încăpere (casă, subsol, sărai etc), pe o insulă, în
pădure sau în orice alt loc, unde aceasta se găsea de buna voie sau din
cauza înşelăciunii, şi reţinerea victimei acolo, împotriva dorinţei şi
voinţei sale.
Latura obiectivă a faptei există numai dacă privarea de libertate s-a
produs în mod ilegal, adică aceasta să nu fie admisă expres sau implicit
de lege. Atunci când lipsirea de libertate are caracter legal, fapta nu
constituie infracţiune. Este cazul privării de libertate a bolnavilor conta-
gioşi pentru tratament împotriva voinţei lor, a persoanelor reţinute in
carantină, a militarilor reţinuţi în cazarmă, a supravegherii de către părinţi,
104
de către educator, lipsirea de libertate a agresorului în
de către tu ^ „xrctrP a reţinerii unei persoane în stare avansată de
„ HP legitima aparaic, a iv, Su late pentru a o împiedica să facă
vreun rau etc. ebriew v libertate a persoanei trebuie să dureze atât
timp (ore,
zile, saPu""Tasa „j a acţiona în conformitate cu voinţa sa. Dacă persoana
ca
ta a se ®£ lineasc£ un anumit act şi nu 1-a putut îndeplini din cauza
LlP-S1fâmân"i, luni), încât să rezulte că persoana a fost, efectiv, împiedi-
seds
tff l i • sită'de libertate, fapta constituie infracţiune chiar dacă această 7
^re de libertate a durat extrem de puţin, de exemplu - câteva minute.
^Privaţiunea ilegală de libertate se deosebeşte de răpirea persoanei prin
fa tul că ea nu este însoţită de schimbarea locului de aflare a victimei. Ea
este efectuată prin reţinerea persoanei în locul unde ea se afla de bună voie.
Fiind o infracţiune continuă, privaţiunea ilegală de libertate se con-
sumă în momentul în care începe această acţiune şi se epuizează atunci
când ea se termină, indiferent de faptul cine a liberat victima.
Nu este calificată drept infracţiune izolarea persoanei într-un anumit
loc la dorinţa şi cu acordul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie direc-
tă. Nu interesează pentru calificare motivele infracţiunii. Ele pot fi josnice,
precum lăcomia, invidia, răzbunarea, gelozia etc, însă trebuie luate în
consideraţie la individualizarea pedepsei penale.
Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană fizică particulară,
responsabilă, care a atins vârsta de şaisprezece ani - în condiţiile alin. 1
- şi de paisprezece ani - în condiţiile alin. 2 sau 3 art. 166 C.P. Dacă
victima a fost lipsită de libertate în mod ilegal de o persoană cu funcţii
de răspundere sau care gestionează o organizaţie nestatală, atunci - în
funcţie de circumstanţele cauzei - cele săvârşite trebuie calificate ca
reţinere sau arestare ilegală (art. 308 C.P.), sau ca abuz de putere, sau
abuz de serviciu (art. 327 C.P.), sau ca exces de putere, sau depăşirea
atribuţiilor de serviciu (art. 328 CP.), sau abuz de serviciu (art. 335
C.P.), sau ca depăşire a atribuţiilor de serviciu (art. 336 CP.).
In alineatul 2 art. 166 C.P. este agravată răspunderea penală, dacă
Privaţiunea ilegală de libertate este săvârşită: a) repetat; b) asupra a
oua sau mai multe persoane; c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor; d)
oua sau de mai multe persoane; e) cu aplicarea violenţei periculoase
 u viaţa sau sănătatea persoanei; f) cu aplicarea armei sau a altor
0°iecte folosite în calitate de armă.

105

Aceste circumstanţe agravante sunt de aceeaşi natură ca şi cele cores-
punzătoare de la art. 145, 151 şi 164 CP. A se vedea aceste explicaţii.
Alineatul 3 art. 166 CP. determină nişte circumstanţe şi mai grave, în cazul
în care acţiunile prevăzute în alin. 1 sau 2 ale acestui articol sunt însoţite de
cauzarea unei vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii ori soldate cu
decesul victimei din imprudenţă. A se vedea explicaţiile circumstanţelor
agravante corespunzătoare de la art. 159 CP. 2.4. Sclavia şi condiţiile
similare sclaviei (art. 167 CP.) Latura obiectivă a infracţiunii se distinge
prin punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană
domină asupra celeilalte sau, apelând la înşelăciune, constrângere, violenţă
sau ameninţare cu violenţa, o determină să se angajeze sau să rămână în
raport de concubinaj sau să accepte o căsătorie.
A pune o persoană în stare de sclavie înseamnă a o transforma
dintr-o persoană liberă într-un simplu obiect de proprietate, prin utilizarea
înşelăciunii, constrângerii, violenţei sau ameninţării cu violenţa.
A ţine o persoană în stare de sclavie înseamnă a exercita preroga-
tivele dreptului de proprietate, prin aceleaşi mijloace, asupra unei per-
soane ajunsă în stare de sclavie.
A determina o persoană la condiţii similare sclaviei înseamnă a
face ca o persoană ajunsă în stare de sclavie, prin utilizarea înşelăciunii,
constrângerii, violenţei sau a ameninţării cu violenţa, să ia, aparent, o
hotărâre ca ea să se angajeze la muncă la vinovat ori să rămână în
raport de concubinaj, sau a se căsători cu el. Făptuitorul exercită asupra
persoanelor indicate prerogativele dreptului de proprietate.
Prin utilizarea înşelăciunii se înţelege inducerea în eroare a victimei,
transmiţînd unele informaţii false.
Constrângerea persoanei la sclavie presupune aplicarea violenţei
fizice sau psihice. A se vedea interpretările corespunzătoare de la art.
158 CP.
Consumarea infracţiunii are loc din momentul în care o persoană
este pusă, ţinută sau determinată la condiţiile sclaviei. Fiind o infracţiune
continuă, sclavia se epuizează atunci când încetează starea de sclavie
a victimei.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Motivele
n-au importanţă pentru calificare, însă vor fi utilizate la
individualizarea pedepsei penale.
106
Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană fizică particulară,
responsabilă, care a împlinit vârsta de şaisprezece ani. Dacă infracţiunea
ste comisă de o persoană cu funcţie de răspundere, cele săvârşite
e
trebuie încadrate potrivit dispoziţiilor art. 327 sau 328 CP, iar dacă este
comisă de o persoană care gestionează o organizaţie nestatală, cele
săvârşite vor fi încadrate potrivit dispoziţiilor art. 335 sau 336 CP
2.5. Munca forţată (art. 168 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin patru acţiuni alter-
native: a) forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei
sale; b) forţarea la muncă obligatorie; c) ţinerea persoanei în servitute
pentru achitarea unei datorii; d) obţinerea muncii sau a serviciilor prin
înşelăciune, constrângere, violenţă sau ameninţare cu violenţa.
Prin forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorin-
ţei sale se înţelege determinarea unei persoane prin constrângere să
îndeplinească o muncă pe care, din propria voinţă, ea nu ar îndeplini-o.
Prin forţarea Ia o muncă obligatorie înţelegem punerea unei per-
soane prin constrângere în situaţia de a presta o muncă la care nu este
obligată, de parcă ar avea îndatorirea să o presteze.
Ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii
înseamnă supunerea unei persoane prin constrângere la robie (slujire,
aservire) pentru achitarea unei datorii care nu poate fi întoarsă la moment.
Obţinerea muncii sau a serviciilor prin înşelăciune, constrân-
gere, violenţă sau ameninţare cu violenţa presupune dobândirea
pentru sine sau în interesul altor persoane a unei munci sau servicii prin
eforturile menţionate.
Fiind o infracţiune continuă, munca forţată se consumă din momentul
m care persoana este supusă la muncă, la servicii forţate sau obligatorii
Şi se epuizează în momentul în care persoana îşi redobândeşte libertatea
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Motivele
n-au importanţă pentru calificare.
Subiectul poate fi o persoană fizică particulară, responsabilă, care a
atins vârsta de şaisprezece ani.
2.6. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică (art. 169 CP)
Latura obiectivă a infracţiunii o constituie internarea într-o instituţie
Psihiatrică a unei persoane vădit sănătoasă din punct de vedere psihic.
odul şi condiţiile de internare a persoanei în instituţia psihiatrică sunt
107
reglementate de Legea privind asistenţa psihiatrică nr. 1402 din 16
decembrie 1997.
Spitalizarea într-o instituţie de psihiatrie poate fi aplicată numai în
prezenţa concomitentă a trei condiţii: a) persoana suferă de o boală
psihică; b) persoana necesită îngrijiri medicale; c) există rugămintea
sau consimţământul bolnavului sau din partea reprezentanţilor lui legali.
Internarea într-o instituţie de boli mintale se efectuează în baza înche-
ierii unui consiliu de psihiatri sau a hotărârii instanţei de judecată.
Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică se poate manifesta prin:
a) spitalizarea forţată a unei persoane sănătoase sau b) spitalizarea
persoanei cu tulburări psihice, dar fără temeiuri legale.
Reţinerea într-o instituţie psihiatrică a persoanei care a primit îngrijirile
medicale şi nu necesită mai departe această izolare poate fi încadrată ca
o privaţiune ilegală de libertate sau ca o infracţiune comisă de o
persoană cu funcţii de răspundere.
Infracţiunea se consumă din momentul internării ilegale într-o institu-
ţie psihiatrică a unei persoane vădit sănătoasă din punct de vedere psihic.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie direc-
tă. Motivele n-au importanţă pentru calificare.
Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană oficială din instituţiile
curative sau un medic specialist în psihiatrie, învestit cu dreptul de a
decide internarea într-un spital de boli mintale.
Prin alineatul 2 art. 169 CP. este agravată răspunderea penală, dacă
internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică a cauzat, din imprudenţă: a) o
vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii; b) decesul victimei.
Circumstanţele agravante date sunt identice cu cele corespunzătoare
de la art. 151 şi 159 CP. A se vedea aceste interpretări.
§ 3. Infracţiuni contra cinstei şi demnităţii persoanei
3.1. Calomnia (art 170 CP.)* Latura obiectivă a
calomniei o reprezintă răspândirea cu bună-ştiinţă a unor scorniri,
minciuni ce defăimează o altă persoană, însoţită de învinuirea de
săvârşire a unei infracţiuni deosebit de gravă sau excepţional de gravă
ori soldată cu urmări grave.
* Articolul 170 a fost exclus din Codul penal prin Legea nr. III-XV din 22.04.2004
(Monitorul Oficial al R.M. nr. 73-76/391 din 07.05.2004). Deoarece noţiunea de
calomnie îmbină semne constitutive sau circumstanţe agravante ale altor infracţiuni
am considerat necesar să nu excludem acest paragraf.
108
După cum se vede, născocirile trebuie să fie ireale, adică să nu
corespundă adevărului şi, în plus, să conţină date care defăimează o
altă persoană. Cinstea şi demnitatea sunt nişte categorii estimative. A
nega sau a minimaliza aceste calităţi proprii altei persoane înseamnă a 0
ponegri, a o bîrfi în faţa altor persoane. Estimarea faptului dacă datele
răspândite sunt defăimătoare este efectuată în fiecare caz aparte de
către instanţa de judecată, în conformitate cu normele morale şi cu
regulile de convieţuire, pe baza conştiinţei juridice5 şi a legii penale.
Prin răspândire se înţelege comunicarea cel puţin unei persoane,
afară de victimă, a unor informaţii ce nu corespund realităţii. De exemplu,
că persoana cutare şi-a construit casa cu mijloace neprovenite din mun-
ca proprie sau că ia mită.
Scornirile calomnioase comunicate numai victimei, în lipsa altor per-
soane, nu constituie o calomnie, ci poate fi vorba de o insultă.
Răspândirea unor informaţii adevărate care, deşi dezonorează per-
soana, corespund parţial sau total realităţii, nu constituie componenţa
unei infracţiuni.
Defăimătoare sunt considerate orice scorniri despre săvârşirea de
către o persoană a unor acţiuni sau fapte concrete ce încalcă normele
morale şi de convieţuire.
Răspândirea scornirilor, minciunilor trebuie să conţină afirmaţia cu
privire la unele fapte care ar fi existat sau există în prezent şi nu despre
unele fapte care ar putea să se producă în viitor. Aceste afirmaţii nu
trebuie să reprezinte nişte noţiuni estimative, de evaluare, ca, de exemplu,
„el este un student slab", „un profesor ce posedă calităţi profesionale
proaste", „un om mărginit" etc.
Victimă a calomniei poate fi orice persoană matură, minoră, în vârstă
fragedă responsabilă sau iresponsabilă etc, întrucât demnitatea ei este apre-
ciată indiferent de faptul dacă posedă sau nu sentimentul propriei demnităţi.
Nu este considerată răspândire scornirile defăimătoare divulgate în
prezenţa unor oameni care nu posedă limba sau a surzilor, copiilor mici,
a
persoanelor incapabile să înţeleagă sensul celor comunicate din cauza
unor boli psihice etc.
Răspândirea scornirilor bârfitoare ce defăimează altă persoană poate
Pedepsită penal dacă e însoţită de învinuirea de săvârşire a unei infracţi-
eosebit de gravă sau excepţional de gravă, adică a unor infracţiuni
$S-Brânză. Op. Cit.,p. 220-221. ■■'■;,;* ^
109
pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen
ce depăşeşte 15 ani sau cu detenţiune pe viaţă.
în acest caz, calomnia e formulată ca o componenţă formală şi se consideră
consumată o dată cu comunicarea scornirilor ponegritoare altei persoane
despre învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de gravă sau
excepţional de gravă, indiferent de faptul dacă persoana calomniată a aflat
despre aceste scorniri sau nu.
Alte consecinţe ale calomniei sunt urmările ei grave. Prin urmări grave
înţelegem îmbolnăvirea psihică a victimei, sinuciderea, naşterea prematură de
către o femeie gravidă, o maladie periculoasă pentru viaţă, alte îmbolnăviri
grave etc.
în acest caz, calomnia reprezintă o componenţă materială şi se consumă
numai în momentul survenirii urmărilor grave, cerute de lege.
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Motivele
calomniei pot fi diferite: invidia, răzbunarea, gelozia, ştrengăria etc, însă
pentru calificare ele nu prezintă interes.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani. ■ * ■ (■
■n'.if.: •:,. * .; ■ ■ ' ■ : ' M . f i './■; i >
Bibliografie
137.Codul penal al R.M. din 2002. Partea specială. Cap. III. Chişinău, 2003.
138.A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Voi. I. Chişinău:
Ştiinţa. 1996.
139.S. Brânză. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii per-
soanei. Chişinău: USM, 1999.
140.Codul penal al R.M. Comentariu. Sub redacţia lui A. Barbăneagră.
Chişinău: ARC, 2003.
141.O. Loghin, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti:
Şansa, 1994.
142.KoMMenmapuu K YzojioenoMy Kodexcy P.0. c
nocmameuHUMuMamepuajiaMU u cydednou npaKmuimu. Uojx pe^. C. H.
HnKyjiHHa. Mocraa: MeHejpKep, 2001.
143.KpacHKOB A. H. YzonoeHO npaeoean oxpana npae nejioaem e Poccuu.
Ca-paTOB, 1996.
144.KpyranKOB JI. JT. UpecmynnenuH npomue mmHOcmu. flpocjiaBJTb, 1998.

•'■■'•■•'■ ' <3 tfi "•

t

' Subiecte pentru evaluare ''','■ .*.

122.Definiţi noţiunea următorilor termeni juridici: libertatea, cinstea şi
demnitatea persoanei.
123.Prin ce se deosebeşte răpirea unei persoane de privaţiunea ilegală de
libertate'?
124.Prin ce diferă răpirea unei persoane de luarea de ostaticii
125.Care este durata privării de libertate, necesară tragerii făptuitorului la
răspundere penală?
126.Cum poate fi determinat gradul prejudiciabil al traficului de fiinţe umane?
127.Ce înţelegeţi prin servitute?
128.Ce înţelegeţi prin abuz al poziţiei de vulnerabilitate?
129.Ce înţelegeţi prin sclavie? 'f' • ' " •' "
130.Ce înţelegeţi prin condiţii similare sclaviei? * • '< •-'' '- !-
131.Prin ce se deosebeşte munca forţată de sclavie?
132.Care sunt condiţiile de spitalizare într-o instituţie de psihiatrie? ,-:
133.Cum trebuie calificată reţinerea într-o instituţie psihiatrică a persoanei
pare a primit îngrijirile medicale şi nu necesită mai departe această izolare?
134.Prin ce se deosebeşte calomnia de insultă?
■..
135.Când este considerată consumată calomnia?
136.Ce înţelegeţi prin defăimarea persoanei? > ,. ,. ,

110

Capitolul V
INFRACŢIUNI PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ
§ 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi
sistemul de infracţiuni privind viaţa sexuală
Libertatea individuală include, pe lângă aspectele la care ne-am referit
în capitolul precedent, libertatea şi inviolabilitatea sexuală, adică posi-
bilitatea persoanei, indiferent de sex, de a lua hotărâri în domeniul vieţii
sexuale la dorinţa sa, fără a se teme că i s-ar putea produce prejudicii,
specificând, totodată, ca această libertate să nu fie exercitată în mod
arbitrar, adică prin încălcarea inviolabilităţii altei persoane.
Gradul prejudiciabil al infracţiunilor privind viaţa sexuală rezidă în
faptul că ele aduc pagube serioase libertăţii şi inviolabilităţii sexuale ale
persoanei, sănătăţii lor, dezvoltării morale şi fizice normale a minorilor, cinstei
şi demnităţii persoanei, împiedică desfăşurarea normală a vieţii sexuale a
membrilor societăţii, creează o stare de dezechilibru în relaţiile sociale.
Academicianul rus V. N- Kudreavţev sublinia just că necesitatea
sexuală nu constituie cauza infracţiunilor sexuale, iar noi nu condamnăm
vinovatul pentru această necesitate, ci pentru satisfacerea ei prin metode
antisociale (violenţă, pervertire a minorilor etc).
Obiectul general al infracţiunilor privind viaţa sexuală îl constituie
relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate
de ocrotirea ordinii de drept a Republicii Moldova ce reglementează
existenţa întregii colectivităţi-
Obiectul generic de grup a' acestor infracţiuni îl constituie relaţiile
sociale referitoare la ocrotirea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei.
Libertatea sexuală reprezintă relaţiile sociale ce condiţionează posi-
bilitatea persoanei de a dispune de sine în domeniul relaţiilor sexuale cu
alte persoane.
Inviolabilitatea sexuală a persoanei presupune interzicerea, asigu-
rată de legea penală, de a întreţine relaţii sexuale cu o altă persoană
fără consimţământul ei şi contrar voinţei ei'.
JI. A. AHflpeeBa. Cocmae npecmynneuuR u3Hacuno6amiH e coeemcKOMyzonoenoM
npaee. ABTopecjjepaT KaHaHflaTCKoS flHCcepxauHH. JI., 1962, p. 5.
112
Obiectul nemijlocit de bază al infracţiunilor privind viaţa sexuală
îl constituie în fiecare caz concret fie libertatea sexuală, fie inviolabilitatea
sexuală a persoanei, fie ambele relaţii sociale analizate.
în afara relaţiilor sociale referitoare la viaţa sexuală pe care le anali-
zăm, prin săvârşirea unora dintre aceste infracţiuni, pot fi vătămate şi
alte relaţii sociale: relaţiile sociale privind integritatea corporală sau sănă-
tatea persoanei, cinstea şi demnitatea ei, dezvoltarea morală şi fizică
normală a minorilor sau chiar viaţa persoanei. Toate aceste relaţii sociale
formează obiectul nemijlocit secundar al infracţiunilor privind viaţa
sexuală.
Obiectul material al acestor infracţiuni este corpul persoanei privit ca
o totalitate de funcţii şi procese organice ce menţin individul în viaţă.
Latura obiectivă a infracţiunilor privind viaţa sexuală se realizează
numai prin acţiuni active de constrângere a unei persoane la raporturi
sexuale, homosexualism, lesbianism ori la săvârşirea altor acţiuni cu
caracter sexual, uneori profitând de dependenţa materială, de serviciu
sau de altă natură a victimei, precum şi prin săvârşirea unor acte de
perversiune sexuală.
Oricare din infracţiunile privind viaţa sexuală are ca urmare prejudicia-bilă
o stare de încălcare a libertăţii şi/sau inviolabilităţii persoanei. Prin
săvârşirea unora dintre infracţiunile privind viaţa sexuală se pot provoca
şi alte urmări prejudiciabile cu caracter secundar: sinuciderea victimei, vătă-
mări ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii ori chiar moartea persoanei,
în cazul urmărilor principale, raportul de cauzalitate nu trebuie stabilit în
mod special, deoarece existenţa sa rezultă din însăşi săvârşirea de către
făptuitor a acţiunii incriminate. Acest raport trebuie stabilit numai în
cazul producerii urmărilor cu caracter secundar la care ne-am referit2.
Latura subiectivă a infracţiunilor privind viaţa sexuală se caracteri-
zează numai prin intenţie directă. Unele din formele agravante ale infrac-
ţiunilor de care ne ocupăm sunt săvârşite cu două forme de vinovăţie.
De exemplu, violul care a provocat din imprudenţă o vătămare integrităţii
corporale sau sănătăţii ori decesul victimei.
Latura subiectivă a acestor infracţiuni nu include vreun motiv special,
însă din dispoziţiile legii penale reiese că ele sunt săvârşite în scopul
satisfacerii necesităţilor sexuale ale făptuitorului sau ale altor persoane
prin metode antisociale (violenţă, pervertire a minorilor etc).
2 O. Loghin, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti: Şansa, 1994,
p. 162.
113
 CV
> G
> cr a c
CV_
c a c a "3 5 cv •-- T) CT o ca e IV
c r» CoV
cr ca c o xcae CD a
C -S -3 5 "8 c C D tri ._s
c l a s CD
r
-
i
~ £ ca 'S -^ CV
PO CQ ■»-»
CV
"35 .3-9 ' cr-2 o cr
" cp cp .C cv ^ OT CD
ca u-
.G 'o53 § S„ fSc v XI CD
f
c '-5
c
acr c ^
c i
5 c a CD CV cr 4- ■
> X3 CD S o
n> > c a > c a o CD O S>« p5
C
e D o x;
r 2. - > X o •- •- o «
gn
CD Câ
a ^
f I a c a o c a o c a<QS
o a o SS rs «a cr
2
>
>ca \
i -2- ci-ia c~a 3 fi o a > c a s fi fi > f o
'3*'3 S I < 5« » c .a ?-n S c a . C D —
c >ca cv-
H
a
.S -S -CD2 c £a " 3 5 U ca 3 £ o i-i> e=3 "CD> ca :
a a
' "35 O
8 ca P 20
cv = 1 ff> o c a
a « > c a o« 3 fi ;5 •=C "-S =
cv- c
j
* CD
• o .9 3 ca «
'i
- C
O o
? fi "S fCcD) C Dc v e2 -Ocă" oxi »ca tr ca C D g
. (fi H O >M
.
D
c C D r^, cr
fi X co a x
.
ac > CD xO 2- t-i >< 4 • K x x^ ^ -^ " x CD i- p
i _ C D p o c aCaDof" fi r O i LL
-
a i
-1
. '3 fi cr CD C8
o -ni2 -S
CV u, -S C xi # > ; ,ca ca S "o c a CD
3-fi\. CD f-i
[o ci cr Kl <SJ
f- CV
i 9 8 e
<-o fi D C
o —
"3 .2
= A- M tv —' "
&
cv c a • " fi CV CD a ■s » ■s o
D '.^Z s
In CD „ X ^ S i w. S-c a O" 5 pn PO . cr
CD
"
c
'
a x— , e Cc ao cr cr r o3 .a c r, P — • C o cr, w » w
a I
c cv O
o o-;
ca
^ a
'3
>ca ca
cr "35
o
" icq

CD t--«^ 10 h -3 c v > c a .»■ C oc a G"1

CD -P q >ca•-
a
=
4
•S r> CD ""
o X fi
B «a
fi o
c x3 ca O C X cr
li a o ca cr; ■ CD • O
cr o ____ ca ^ c a > c a ca S -^ P O Sa| a fi CD O >« i—j <ca
ca CD
*-* o £ »* 2
• — ca
o CV £ o o
o
<S7 tr « S 3-3 .3-5 C V *c cr c a *"'
ca D
cr o ca .S -
cp n <» a O O I- 2 ? « - -3 cr c <" c ac2a w O
S e *^
si S-S" Si ^ <n a -s v a - a â
g
"< " i
C
e o ca CD > CD <5
- 3 ' <ca V a -5 3 "5 ca 2 J^ CD
. CD
ca x ca icâ -a Cq
5 PO X f- .G

l
ca cr CD c a > 'o *CD * 3

i
O) x ca CD -S
si
PC g > X o 'a
8
-S -^ C D . 2< c a
"5 5 c - - G O
£ cv 'P CD c ^
?J ^ a <_ o ■§
^.
"
i c
CD CV .3 PO
ca o

' 3 a ci'c - CD
~
2
o u
c a c a XI CD - I o
g
x <o x, o CD
&s
CD o cr - O
yj r ca
o tr. c a ^ 3 a ^„PO., ■3" C
c <n iS r+ ^
'o
D
r >ca ac:Ga 4 '-G <ca O
O S *c
CD
PO
CD5
X
C « .a
a
î 5
3o >«
.5 < n e
CV
ca S a G CD
ca ca a O
a cCD
t-i
a
l o^
r*
1 S cv
-1 o ^ )« cq
«
s s CDC C >ca
■
"
o -f a i
D
ca .-<

n
C
D
O
2
B l 3 ~
S) <"
. .2* .2" H
C
D o£ c
O > fi ""-
c r
" =..-
a « t
a i
.- CD .C S.S
2 cr e CD w CD
I-
1
CD I< p c r«ac a I ^■ - > csr
cr ^ a -a ^ ,2 c a
.c S tv a ca ^
O o '- 3 c 5T J2
> ca o o
e
fi CD

> «fi "

S 'p .a s
ca >ca
'
CD CD s8: o
3 c "ca"
i r C
S
>3 o D
 J2 '3 § o > a ;-> a CD ca a a -a. 2
'3 ^ iă
Ss
3-
£g»C a
o
M
•>
ca
o
° CD X O
2 o *- O
a fi ca —i -S - n
g?Sa "~ D ca .'â, ~-~ o cr ,- x
>ca CD >3" o
o
po
o ■" ca
cv O cv >ca ■
_ > UJ ,ca =8 t-
ca ^ !-i CD cr < ca =
C D .2
i-i CD aaV.S cr -
fi cr a
. a
.% fi 4 -B .2 f
i
ca cv ca cr o ° o ^ ~ 3
x CT t-< <-3 cv cv - o & 2 -5 cr o o>-a > ca- .- v .' o CD O n r* O — ^ >ca P
CD
a a UJ
O

^".2 "îî CD p CDK ca ca ^&><:fifi

CD g
c
.O a 3 >< x .-cr a CD CD 0
CD g o a a c 2a xo > -( _ o
c f
^ O* &
c
-3 3 ca
•3 .*3 1§
CD CD X *~l S ^f3
ca -a o ca a cr
-p tr ¥ =a
CV
> c a> 1 a fi J2 - . O f - H' « -■ a fi "a 'o g
< c a ou ca(- o ca
c v - cac a f a
o (-1 § « t a c a '
e '-
3 " S « <D x "*
CD l CD .2
a A (« Cca
f-i -
- ca X 'a fi x ca
ca O CD
cr .a- ,5 -^ «a D O
< r> < r> o
a n
^ CD ^' CD O cv a g «i w3 a «Ts^iS 23fi pa,B
«■o o a a x .Z o cr fi
~

^1 >
•- *H " ~
•g « o' c a t - '^ > c a C c
o c 'C D P O "8 CV icâ" '
S CD G ica ca CD 3 -^ ^
CD "o X
> - car cCDa C • — > c ag c a c a ^ S ^ . S c a >
a CD -° ^
> £ fi >3 3 3 w ^ "3 ^ O -S | <ca
CV o o
«fie M CD c a CD O
CV
a aa
I-I
cv-
CD
3 X B 2.
ca
g 3 > c a ■o- - a ca i-i O Q -- cr a cv- O ^ o
.t3' fi ca c rC D o
ga
„
o _ o 3 ca
r^ M a gr x ca _ _ CD
CD ■— i O j8 a o*?- tr
<« ^ S c v c a 3 o '3a cv a CD cr'a CD CD C ■" CD 2
i- ■ — i
2
CD |-= ţa -o a .2 cv -s ~ g' D
X
OD o » ' S S g
q-8
x S « c>ca^ o-
C
D a ca ^^ ^ »ca 2o wca»j oS >S a ca ca c
O
CD
< ?. C?P
ca -s ^' ^ >c a
;::: Q
D — acţ^'— p n s a ^ ^ io -B xi a 2 o
xf^>
fi cv S J CD > 3 r
C D1 2o a a cri e 2fi ta ca P
CD
C D> c a cr
c a
"" = o c. > " x g ca 3 53 o CD
P
c
C a- -a x <" S -" 5 ca fi *-r "t^ *—i ca
G
G
cr o 'V
2 CD
'CD C fi
CD CD > - " fi x £ ~ ■a a cr
c v > c a la CV •— <
2 a3 D" • >ca t-p .s •- CD
2 ca c^xcv ;2 i« O K a o ca
S fi o E.o ^co--S a ca > >ca
o.cafi d-i a
<- g 3 o 3 o 8~ '=8 n ><c a a ^ =aC
5 -a fi ° caD a
CD .a e
o a •x CV
fi -S > a
CD ■ —
CD _Q
ca fi >
=
"5 ca >cq
Sca- ^ c n o ^ ^ a c a r a E £"fi |
C1D
l- ca r- fi* O
p fi -B a c; 3jr a CD C D >C8
cv fi CV
C
a x ca »cacag cv =8 _ r-
c a > c CaD 'a
fi <r '"
"C D
> o|a s 3I § S o a_
B
-
ic a * - ca 'c a
o 3
^ »V X7 O > c ţqo fi_ Sg J a s . K§5 1 <s s | cr <5"
a
03 Vi x .&
5x
cf y^- 'jâ C D fi* C D
^ .^
I S ?J 2 -l S cv- ÎS fi
cr- <n .ar- '5
fi
S =5 a
i? ■— r- CD 5 >ca r\ fi cac, • o■
C CD CD »-
ca 3
cg
g -ca a
'2
C
D 2 a. '-a "o o
a!-
c a c v&
.a o- « D
- c - ca 2 o o a .- >g pp
cv .C a g 35 i2 . iS ja fi P [Z In a
fi. ca o ' B a fi
C
- CD V
a I § 8 # £ I > ■ a rs t-' -fc
K
o .2 fi c CD Pp >ca c cv .^- >ca o
a .2 35" C D o <" r^ a a
a .C rv-
a CD <ia "s ^ >ca <n C D_ ^ .i2 x c
.2 >3 "■
fi £7" 3 .ia <c «rt _ n r CD
2 -ă .- a — x fi
CD a .£
> fi 3 • o CD 3 o ca tr
~ a PO p. O fi ca
o a
a '?> > c
a fi o ■a
oP
r X .a
- to
o ca
«i
ca
s 2 ^ .ş6. cr 5. >ca
C
^'S
D o C cn — n 3 .> ca
.
. ca
o ca D

fi c*3" ^ " a
c c
r o O g
- v
r *^ ' £ 3 '-fi
J « fi '£ -
3 a
> CD 1
;
c '— CJD
a

1 " I li ^ s
CD -l- 3
a
a
PO
g
>ca .tZ- CD
fi -; 'S fi S - O CD =8 f
CD r- cr _ c
o a ^ x O c a c r a o i
a ţo
 Victima nu este obligată să opună rezistenţă sau s-o continue dacă
îşi dă seama că împotrivirea este zadarnică şi poate duce la daune extrem
de grave, fiind suficient că prin comportarea sa i-a demonstrat vinovatului
că refuză categoric raportul sexual.
A doua modalitate de constrângere - violul săvârşit prin constrân-
gere psihică - folosită ca mijloc de învingere a rezistenţei victimei în
scopul de a o viola, presupune ameninţarea cu aplicarea violenţei
fizice.
Potrivit pct. 5 al Hotărârii Plenului din 29 august 1994, prin ameninţa-
rea aplicată ca mijloc de înfrângere a rezistenţei victimei se înţelege spe-
rierea victimei cu asemenea acţiuni sau vorbe, care dezvăluie intenţia
reală a vinovatului de a aplica forţa fizică faţă de victimă şi copiii ei,
rudele apropiate sau alte persoane. Ea se manifestă şi prin acţiunile amenin-
ţătoare ale vinovatului, de exemplu, prin demonstrarea armei (pistolului,
cuţitului, briciului era). Deoarece ameninţarea victimei sau a rudelor ei
apropiate cu omor sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii este elementul necesar al lit. g) alin. 2 art. 171 C.P., nu este
nevoie de o calificare suplimentară a acţiunilor vinovatului în baza art.
155 CP. Dacă ameninţarea cu omor, cu pricinuirea vătămărilor corporale
grave a fost exprimată după viol sau tentativă la el în scopul, de exemplu,
de a speria victima şi a-i împiedica astfel de a se adresa cu o cerere
despre cele întâmplate în cazul existenţei temeiurilor suficiente de a se
teme de realizarea acestei ameninţări, acţiunile vinovatului urmează a fi
calificate în baza art. 155 CP. şi alineatul respectiv al art. 171 CP.
Constrângerea psihică trebuie să fie reală şi destul de serioasă, pentru
ca victima să aibă motive de a se teme de realizarea acestei ameninţări.
Ameninţarea se poate manifesta concret sau sub formă generală,
prin cuvinte, gesturi ori să rezulte din situaţia creată (dacă, bunăoară,
într-un loc pustiu un grup de persoane atacă o persoană şi cer de la ea
să li se supună dorinţei lor sexuale, ameninţarea de a se răfui cu ea
reiese din situaţia săvârşirii infracţiunii).
Ameninţarea cu violenţă psihică se poate manifesta, de asemenea, şi
prin ameninţarea cu privaţiune de libertate (închiderea într-un subsol)
sau cu aplicarea unor anumite măsuri fizice (legarea victimei de un
copac în pădure), dacă aceste acţiuni pot prezenta pericol pentru victimă.
în literatura de specialitate a fost expusă opinia profesorilor ruşi M.
Şargorodski, A. Piontkovski şi V. Menşaghin4, potrivit căreia ameninţa-
4 A. A. rinoHTKOBCKHH, B. J\. MeHbiuaruH. Kypc coeemcKozo yzonoenozo npaea.
OcoâeHHan nacrnb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 630; M. j\. IIIapropoflCKHB. yzonoeHuu
mdeKc PC0CP 1960 KoMMeHmapuu. JlTY, p. 234.
i 1 fi
rea în scopul de viol se poate manifesta şi prin ameninţarea cu distrugerea
averii sau cu răspândirea unor informaţii ce defăimează victima.
Practica judiciară şi doctrina penală n-au acceptat însă opinia menţio-
nată, deoarece aceste fapte sunt, pe bună dreptate, mai puţin primejdi-
oase pentru societate decât cele ce caracterizează violul şi nu creează
victimei nici o vicisitudine. De aceea, trebuie avut în vedere că la viol
se referă numai ameninţări cu violenţă fizică în măsură să-i creeze
victimei un impas egal cu starea de neputinţă.
în a treia modalitate, violul poate fi săvârşit profitând de imposibili-
tatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
Potrivit pct. 6 al Hotărârii Plenului din 29 august 1994, violul se consi-
deră săvârşit cu profitarea de starea de neputinţă a victimei în acele
cazuri în care ea, din cauza stării psihice sau fizice (vârsta minoră,
deficienţe fizice, tulburări sufleteşti, altă stare de neputinţă sau inconştie-
nţă etc), nu a putut înţelege caracterul şi esenţa acţiunilor săvârşite faţă
de ea sau nu a putut opune rezistenţă vinovatului şi acesta, intrând în
raport sexual, înţelegea că victima se află în asemenea stare. Pentru a
recunoaşte violul săvârşit cu folosirea stării de neputinţă a victimei, nu
are importanţă faptul dacă însuşi vinovatul a adus victima la aşa stare
(i-a dat băuturi spirtoase, substanţe narcotice, somnifere etc.) sau ea se
afla în stare de neputinţă, independent de acţiunile lui.
Profesorul rus A. Ignatov5 distinge patru forme de stare de neputinţă
a părţii vătămate:
145.Starea de neputinţă se poate, mai întâi, manifesta prin
incapacitatea victimei de a înţelege realitatea înconjurătoare şi
aspectul real al acţiunilor comise. Atare circumstanţă apare în
cazurile pierderii cunoştinţei, unei absolute, totale stări de
ebrietate alcoolică, narcotice sau toxice ce au provocat un somn
profund.
146.Starea de neputinţă se poate manifesta, de asemenea, prin
incapacitatea persoanei de a aprecia la justa valoare situaţia în
care a nimerit, de a înţelege importanţa socială a acţiunilor
săvârşite. De cele mai multe ori nu sunt în stare să aprecieze corect
faptele şi situaţiile persoanele de vârstă fragedă, persoanele cu
debilitate mintală şi cele care suferă de boli psihice.
147.Starea de neputinţă trebuie constatată şi în cazurile când victima
nu dă dovadă de voinţă, de exemplu, un şoc emoţional.
5 A. H. HraaTOB. KeajiucpuKaiţufi nonoeux npecmynjienuu. MocKBa, 1974.
1 17
 4. Starea de neputinţă se caracterizează şi prin incapacitatea victimei
de a opune rezistenţă violatorului din cauza deficienţelor fizice, a
bolilor somatice, ebrietăţii sau din cauza unor anumite circumstanţe
exterioare.
Autorul rus I. Alexandrov6 determină cinci stări de neputinţă a victi-
mei: 1) deficienţe fizice; 2) tulburări psihice; 3) alte stări patologice; 4)
starea de inconştienţă şi 5) vârsta fragedă.
în general, stările de neputinţă a victimei expuse de aceşti autori
coincid. Noi credem că se cere o interpretare mai detaliată a vârstei
fragede ca o stare de neputinţă a victimei, expusă de aceşti autori şi
adaptată de noi la dispoziţia art. 171 CP.
în teoria şi practica judiciară e rezolvată, în principiu, problema despre
faptul că raportul sexual cu un copil, denumit persoană de vârstă fragedă,
măcar şi fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice, se încadrează în
noţiunea folosirii stării de neputinţă a victimei şi trebuie calificată ca
viol, chiar dacă copilul nu s-a refuzat comiterea contactului sexual.
Se cere însă a stabili un criteriu de delimitare dintre violul profitând
de starea de neputinţă (alin. 1 art. 171 C.P.), violul unui minor (lit. b)
alin. 2 art. 171 C.P.), violul unei persoane în vârstă de până la 14 ani
(lit. b) alin. 3 art. 171 CP.) şi raportul sexual cu o persoană care nu a
atins vârsta de 16 ani (art. 174 CP).
Susţinem opinia autorilor menţionaţi, precum că acest criteriu
trebuie să fie vârsta victimei. In interesul dezvoltării sexuale normale a
minorilor orice raport sexual fără constrângere fizică sau psihică cu un
copil care n-a atins vârsta de 12 ani trebuie calificat ca viol, prevăzut în
alin. 1 art. 171 CP. Şi atunci, violarea unui minor presupune
constrângerea la raport sexual a unei persoane în vârstă de la 14 până la
18 ani; violul unei persoane de până la 14 ani reprezintă constrângerea
la contact sexual a unei persoane în vârstă de la 12 la 14 ani, iar raportul
sexual cu o persoană care n-a atins vârsta de 16 ani constituie un raport
sexual benevol cu o persoană în vârstă de la 12 la 16 ani.
Alte acţiuni, cu ajutorul cărora o persoană obţine consimţământul
victimei de a accepta contactul sexual (înşelarea, abuzul de încredere,
promisiunea de a se căsători etc.) nu sânt considerate viol şi nu atrag
după sine răspundere penală. Unele legislaţii prevăd răspundere penală
pentru seducţie într-un articol aparte, de exemplu, art. 199 CP. al Româ-
6 K). B. AjieKcaHflpoB. Vzcmoauan omeemcmeeHHOcmb 3a u3Hacwioeahue. KweB,
1968, p. 26-30. . . .,.,,;..,„, ,, ..
118
niei (raportul sexual cu o persoană mai mică de 18 ani obţinut cu ajutorul
unor promisiuni de căsătorie).
Infracţiunea de viol se consumă din momentul începerii actului sexual,
indiferent de consecinţe.
Potrivit pct. 13 al Hotărârii Plenului din 29 august 1994, la soluţionarea
cauzelor privind tentativa de viol cu aplicarea forţei fizice sau a constrân-
gerii psihice trebuie constatat faptul dacă inculpatul a acţionat în scopul
de a săvârşi raportul sexual şi dacă forţa aplicată a servit drept mijloc
de a-şi atinge scopul. Numai dacă există aceste circumstanţe, acţiunile
vinovatului pot fi examinate ca tentativă de viol. în legătură cu aceasta
este necesar a face deosebire între tentativa de viol şi alte atentate
criminale, care lezează onoarea, demnitatea şi inviolabilitatea
personalităţii victimei (acte de desfrâu, huliganism, cauzarea
vătămărilor corporale, insulta etc).
în cazul refuzului benevol de a săvârşi infracţiunea, făptuitorul poartă
răspundere doar pentru acţiunile săvârşite real şi cu condiţia că ele
conţin semnele componenţei altei infracţiuni, de exemplu, vătămare me-
die a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Latura subiectivă a violului se caracterizează numai prin intenţie
directă.
Subiect al violului poate fi orice persoană fizică responsabilă, de
sex diferit, care a împlinit vârsta de paisprezece ani.
Alineatul 2 din art. 171 CP. agravează răspunderea penală când
violul este: a) săvârşit repetat; b) săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui
minor; c) săvârşit de două sau de mai multe persoane; d) săvârşit prin
drogarea sau otrăvirea prealabilă, cu intenţie, a victimei; e) însoţit de
contaminarea intenţionată cu o boală venerică; f) însoţit de torturarea
victimei; g) însoţit de ameninţarea victimei sau a rudelor ei apropiate cu
moartea ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Formele agravante de manifestare prevăzute de literele a), b), c), şi f)
au aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţele corespunzătoare ale art. 145
şi 151 CP, de aceea nu este necesară o nouă interpretare a lor.
Violul săvârşit prin drogarea sau otrăvirea prealabilă, cu intenţie,
a victimei (lit. d) alin. 2 art. 171 CP). Prin drogare, cu intenţie, se înţelege
administrare prealabilă victimei a unor stupefiante sau medicamente în
cantităţi excesive. Noţiunea de stupefiante este dată în art. 217 CP, de
aceea vă facem trimitere la aceste explicaţii. Prin otrăvirea prealabilă, cu
intenţie, a victimei se înţelege intoxicarea ei cu bună-ştiinţă cu substanţe
119
 chimice toxice având efect puternic. Atât drogarea, cât şi intoxicarea
urmăresc scopul de a lipsi victima de posibilitatea de a opune rezistenţă.
Violul însoţit de contaminarea cu o boală venerică (lit. e) alin. 2
art. 171 C.P.). Analiza contaminării cu o boală venerică, precum şi a
bolilor venerice este dată la art. 211 CP., de aceea nu este necesară
repetarea explicaţiilor corespunzătoare.
Violul însoţit cu ameninţarea victimei sau a rudelor apropiate
cu moartea ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii (lit. g) alin. 2 art. 171 CP.) a fost parţial explicat de noi la
interpretarea laturii obiective a violului şi la pct. 5 al Hotărârii Plenului din
29 august 1994. De aici reiese că forma agravantă dată limitează const-
rângerea psihică prevăzută în alin. 1 art. 171 CP. Această constrângere
trebuie să fie mai uşoară decât ameninţările de la forma agravantă dată.
Violul: a) asupra persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, protec-
ţia, la educarea sau la tratamentul făptuitorului; b) asupra unei persoane
minore în vârstă de până la 14 ani; c) însoţit de contaminarea, cu intenţie
a victimei cu virusul HIV care provoacă SIDA; d) care a cauzat victimei,
din imprudenţă, o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii; e)
care a provocat, din imprudenţă, decesul victimei; f) soldat cu alte
urmări grave, este prevăzut în alin. 3 art. 171 CP. şi considerat de legiuitor
ca viol destul de grav.
Violul asupra persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, pro-
tecţia, la educarea sau la tratamentul făptuitorului (lit. a) alin. 3 art.
171 CP.) indică de fapt semnele speciale ale subiectului unui atare viol.
Făptuitorul violului trebuie să aibă calitatea de părinte, tutore, rudă sau
prieten în a căror grijă a fost lăsată persoana, ultima având necesitate de
ocrotire, protecţie sau ocrotire: fiind pedagog, curator, educator, medic,
antrenor etc.
Violul asupra unei persoane în vârstă de până la 14 ani (lit. b)
alin. 3 art. 171 CP.) presupune constrângerea fizică sau psihică la raport
sexual a unei persoane de până la 14 ani sau folosirea stării de neputinţă
a unei persoane în vârstă de la 12 la 14 ani, fiindcă persoanele în vârstă
de până la 12 ani sunt considerate în stare de neputinţă, potrivit vârstei,
şi în cazul raportului sexual benevol, care precum am menţionat anterior
se încadrează în baza alin. 1 art. 171 CP. Trebuie subliniat şi faptul că
inculpatul admitea sau ştia că săvârşeşte un raport sexual cu o persoană
care nu a împlinit vârsta de 14 ani.
Violul însoţit de contaminarea, cu intenţie, a victimei cu virusul
120
ce provoacă maladia SIDA (lit. c) alin. 3 art. 171 CP.). Noţiunea
contaminării intenţionate cu virusul ce provoacă maladia SIDA,
precum şi a maladiei SIDA este dată la art. 212 CP., de aceea facem
trimitere la explicaţiile articolului citat.
Violul care a cauzat, din imprudenţă, o vătămare gravă a integri-
tăţii corporale sau a sănătăţii (lit. d) alin. 3 art. 171 CP.). Latura subiec-
tivă a acestei circumstanţe agravante se caracterizează, potrivit art. 19
C.P., prin două forme de vinovăţie. Noţiunea vătămare gravă a integrităţii
corporale din imprudenţă o găsiţi la explicaţiile de la art. 157 CP.
Violul care a provocat, din imprudenţă, decesul victimei (lit. e)
alin. 3 art. 171 CP.). Latura subiectivă a acestei circumstanţe agravante
este aceeaşi ca şi la circumstanţa agravantă anterioară. Noţiunea decesului
victimei, din imprudenţă, o căutaţi la explicaţiile de la art. 149 CP.
Violul soldat cu urmări grave (lit. f) alin. 3 art. 171 CP.) . Potrivit
pct. 12 al Hotărârii Plenului din 29 august 1994, la urmări grave se referă
omorul intenţionat al victimei în cursul violului, sinuciderea victimei, boala
psihică survenită ca urmare a violului, graviditatea sau întreruperea ei,
contaminarea cu o boală grea de către o persoană care ştia că suferă de
această boală, vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii
victimei în timpul violului. Tot la aceste urmări grave se referă şi survenirea
morţii victimei ca urmare a unei boli grele de care suferea, în cazul exis-
tenţei şi a determinării unei legături cauzale între violul săvârşit şi moarte.
Dacă moartea a fost provocată cu intenţie directă ori indirectă, făptui-
torul va răspunde pentru un concurs de infracţiuni potrivit lit. f) alin. 3
art. 171 CP. şi lit. i) alin. 3 art. 145 CP.
2.2. Acţiuni violente cu caracter sexual (art. 172 CP.) Latura
obiectivă a infracţiunii are drept bază săvârşirea actelor de
homosexualism, lesbianism sau a altor acţiuni cu caracter sexual, comise
prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibi-
litatea acesteia de a se apăra.
Acţiunile cu caracter sexual, denumite astfel de legiuitor, reprezintă
nişte acte sexuale nefireşti între persoane de acelaşi sex, acte de satisfa-
cere a instinctului sexual între bărbaţi sau între femei, acte care contra-
vin legilor naturii. De aceea acţiunile cu caracter sexual nu pot fi numite
raporturi sexuale7, care reprezintă acte biologice de împreunare a sexe-
lor, adică a unui bărbat şi a unei femei.
7 A. Barbăneagră. Comentariul citat, p. 359. ' ", '
121
 Prin homosexualism (pederastie) se înţelege săvârşirea unui act
sexual nefiresc între doi bărbaţi (amor socratic). Este pedepsit penal, la
fel ca şi violul, numai homosexualismul săvârşit prin constrângere fizică
sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se
apăra ori de a-şi exprima voinţa.
Codul penal al R.M. din 1961 prevedea răspundere penală şi pentru
actul homosexual benevol. Potrivit însă opiniei multor specialişti şi poziţiei
legislaţiilor unor ţări, că problema homosexualităţii este o chestiune, în
primul rând, medicală, socială şi nu juridică, legiuitorul nostru a exclus
răspunderea penală pentru astfel de acte.
Noţiunea de lesbianism (homosexualitate feminină) presupune acţiuni
sexuale nefireşti între două femei, săvârşite prin constrângere fizică sau
psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se
apăra sau de a-şi exprima voinţa. Codul penal din 1961 nu cunoştea
răspundere penală pentru astfel de fapte.
Prin alte acţiuni cu caracter sexual, săvârşite prin constrângere
fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia
de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, se înţeleg toate celelalte acţiuni
cu caracter sexual, cu excepţia homosexualismului şi lesbianismului.
Actele sexuale nefireşti între persoane de acelaşi sex nu pot fi numite
acte de perversiune sexuală8, deoarece acte de perversiune sexuală se
numesc numai acţiunile cu caracter sexual nefireşti între persoane de
sex opus9. Din acest punct de vedere, este greşită înlocuirea termenului
„alte acţiuni cu caracter sexual" cu termenul „satisfacerea poftei
sexuale în forme perverse" Legea nr. 305-XV din 11 iulie 2003.
Acţiunile cu caracter sexual nefireşti între persoane de acelaşi sex se
pot manifesta prin sadism (maltratarea, brutalizarea, torturarea altei
persoane), vampirism (adică prin privirea, sorbirea sângelui victimei),
fetişism (adică prin atingerea anumitor părţi ale corpului altei persoane)
etc.
Noţiunile de constrângere fizică sau psihică a persoanei sau pro-
fitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima
voinţa sunt identice cu noţiunile corespunzătoare explicate la art. 171 CP.,
de aceea nu este necesară o nouă repetare a lor, consultaţi-le încă o dată.
Infracţiunea se consumă din momentul începerii actului homosexual,
lesbianism sau a altor acţiuni violente cu caracter sexual, indiferent de
consecinţele survenite.
8 Ib id em .
'O . L o g h in , T . T o ad
O er.
p . cit.,p18. 5. ■ » ■ ■ . . ■-■ ■ "■ >> ■ ■ ■ ■ ■ : : * "^ ; ; ,•■ ■
122
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Nu
interesează pentru calificare motivele şi scopul infracţiunii.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă de
acelaşi sex, care a împlinit vârsta de paisprezece ani.
Alineatul 2 art. 172 CP. prevede răspundere penală pentru aceleaşi
acţiuni: a) săvârşite repetat; b) săvârşite cu bună-ştiinţă asupra unui
minor; c) săvârşite de două sau de mai multe persoane; d) însoţite de
contaminarea intenţionată cu o boală venerică; e) însoţite de ameninţarea
cu moartea sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Alineatul 3 art. 172 CP. determină răspunderea penală pentru acţiu-
nile prevăzute în alin. 1 sau 2, care: a) au fost săvârşite asupra unei
persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vârsta de 14
ani; b) au cauzat contaminarea intenţionată cu maladia SIDA*; c) au
cauzat, din imprudenţă, o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii; d) au provocat, din imprudenţă, decesul victimei; e) au provo-
cat alte urmări grave.
Toate acţiunile violente cu caracter sexual, prevăzute în alin. 2 şi 3
art. 172 CP. sunt prevăzute şi în alineatele corespunzătoare ale art. 171
CP., deşi ultimul determină şi alte circumstanţe agravante. Pentru a
evita repetarea, consultaţi noţiunea circumstanţelor agravante cores-
punzătoare dată la art. 171 CP.
2.3. Constrângerea Ia acţiuni cu caracter sexual (art. 173 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii o constituie constrângerea unei per-
soane la raporturi sexuale, la homosexualism, la lesbianism ori la săvârşi-
rea altor acţiuni cu caracter sexual prin şantaj sau profitând de dependenţa
materială, de serviciu sau de dependenţa de altă natură a victimei.
Prin constrângerea unei persoane la raporturi sexuale, la acte
homosexuale sau de lesbianism ori la săvârşirea altor acţiuni cu
caracter sexual se înţelege exercitarea unei presiuni asupra victimei
prin cel puţin una din metodele sau împrejurările cuprinse în dispoziţia
art. 173 CP.
Constrângerea prin şantaj presupune ameninţarea persoanei cu
violenţă fizică, care poate fi aplicată în viitor, cu răspândirea unor ştiri
defăimătoare despre ea, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor
acesteia ori cu răpirea victimei.
* au cauzat contaminarea intenţionată cu virusul maladiei SIDA (n.n.).
- - ................................
123
 Constrângerea unei persoane ce se află în dependenţă materială
presupune ameninţarea victimei cu lipsirea ei de întreţinerea completă sau
parţială pe care făptuitorul i-o acordă.
Constrângerea unei persoane subordonată pe linie de serviciu
făptuitorului reprezintă ameninţarea victimei cu aplicarea măsurilor
disciplinare, materiale, cu transferul la o altă muncă mai puţin remunerată
sau chiar cu concedierea.
Constrângerea unei persoane profitând de dependenţa de altă
natură a victimei constituie ameninţările ce pot avea loc în relaţiile
dintre profesori şi elevi (studenţi), dintre tutore şi persoana tutelată,
dintre o persoană care este rudă cu un înalt funcţionar al statului etc.
Infracţiunea se consumă o dată cu aplicarea constrângerii, chiar
dacă făptuitorul n-a reuşit să forţeze victima să întreţină raporturi sexu-
ale, acte homosexuale, de lesbianism ori alte acţiuni cu caracter sexual.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a atins vârsta de şaisprezece ani.
2.4. Raportul sexual cu o persoană care nu a
atins vârsta de 16 ani (art. 174 CP.)
Latura obiectivă se realizează prin raportul sexual, homosexualismul,
lesbianismul, precum şi prin alte acţiuni cu caracter sexual, cu o persoană
despre care se ştia cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.
Este vorba de săvârşirea raportului sexual şi a altor acţiuni cu caracter
sexual în mod benevol cu o persoană în vârstă de la 12 la 16 ani.
După cum am menţionat anterior, raportul sexual benevol cu o per-
soană în vârstă de până la 12 ani care, în virtutea vârstei şi a dezvoltării
sale, nu este încă în stare să înţeleagă caracterul acţiunilor săvârşite faţă
de ea, deşi poate să cunoască aspectul real al chestiunii, trebuie calificat
drept viol săvârşit prin profitarea stării de neputinţă a persoanei.
Definiţia de raport sexual a fost dată la art. 171 CP., iar a homosexua-
lismului, lesbianismului şi a altor acţiuni cu caracter sexual - la art. 172
CP., de aceea vă facem trimitere la aceste artticole.
In fiecare caz trebuie aduse probe precum că făptuitorul ştia cu certitu-
dine că întreţine relaţii sexuale cu o persoană în vârstă de la 12 la 16 ani.
Infracţiunea se consumă în momentul în care încep raportul sexual,
actele de homosexualism sau de lesbianism ori acţiunile cu caracter sexual.
124
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă
care în momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 18 ani, adică
numai o persoană matură.
2.5. Acţiuni perverse (art. 175 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin săvârşirea de acţiuni
perverse faţă de o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a
atins vârsta de 16 ani.
Actele de perversiune sexuală presupun săvârşirea unor acte
sexuale nefireşti, altele decât cele care constituie acţiuni sexuale între
persoane de acelaşi sex (homosexualism, lesbianism sau alte acţiuni cu
caracter sexual). Este necesar ca perversiunea sexuală să fie comisă
benevol de persoane de sex opus, adică de un bărbat şi de o femeie. In
această situaţie nu interesează care persoană are rol activ şi care are rol
pasiv, ambele constituie subiecţi ai infracţiunii.
Perversiunea sexuală se poate manifesta prin „coitus peros" (act
sexual prin gură), „coitus peranum" (act sexual prin anus), precum şi
prin pătrunderea în organele genitale în alt mod, afară de penis etc.
în relaţiile sexuale dintre persoanele de sex opus, perversiunea sexu-
ală se poate exercita atât asupra propriului corp, cât şi asupra corpului
celeilalte persoane.
Actele de perversiune sexuală care au loc asupra corpului altor per-
soane pot lua forma: sadismului (adică prin maltratarea, brutalizarea
sau torturarea altei persoane), vampirismului (adică prin privirea, sorbi-
rea sângelui victimei), fetişismului (adică prin atingerea corpului sau a
anumitor părţi ale corpului) etc.
Actele de perversiune sexuală asupra propriului corp în cursul comi-
terii lor se pot înfăţişa sub forma masohismului (satisfacerea dorinţei
sexuale prin suferirea violenţei, umilinţei, maltratării), necrofiliei (excita-
rea erotică în faţa unui cadavru).
Dacă are loc un act sexual nefiresc cu un cadavru, ca o altă formă de
necrofilie, autorul va răspunde pentru infracţiunea de profanare de
morminte, prevăzută în art. 222 CP.
Perversiunea sexuală poate lua şi alte forme cum sunt exhibiţionismul
(subiectul îşi expune organele genitale în public), mixoscopia (privirea
125
actului sexual efectuat de alte persoane), masturbaţia etc.10.
în fiecare caz se cere a dovedi că făptuitorul efectuează acţiuni
perverse cu o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a atins
vârsta de şaisprezece ani.
Acţiunile perverse se consumă în momentul în care făptuitorul a
început comiterea lor, indiferent de faptul dacă el şi-a satisfăcut instinctul
sexual sau nu.
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.
Subiect al acţiunilor perverse pot fi persoanele de sex opus, care le
săvârşesc, indiferent de rolul lor activ sau pasiv, persoane fizice res-
ponsabile care au atins vârsta de paisprezece ani.
Din cauza că acţiunile perverse dintre persoanele de sex opus rămân
nepedepsite, propunem a completa art. 175 CP. cu alineatul 2 în urmă-
toarea redacţie: acţiunile perverse săvârşite prin constrângere fizică
sau psihică a persoanei de sex opus sau profitând de imposibilitatea
acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepsesc cu
închisoare de la 5 la 15 ani".
Precum am menţionat anterior, „satisfacerea poftei sexuale prin
constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea
acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa" a înlocuit incorect
prin Legea nr. 305-XV din 11 iulie 2003 noţiunea de „acţiuni violente
cu caracter sexual" din art. 172 CP., deoarece ultimele după denumirea
art. 172 CP. presupun acţiuni sexuale nefireşti între două persoane de
acelaşi sex. "'
f ■*? " ■ ' *'.-
Subiecte pentru evaluare
148.Ce înţelegeţi prin raport sexual în cazul violului?
149.Prin ce se deosebeşte noţiunea raportului sexual de noţiunea acţiunilor
violente cu caracter sexuali
150.Prin ce diferă noţiunea acţiunilor violente cu caracter sexual de noţiunea
acţiunilor perversei
151.Care ameninţări constituie constrângerea psihică a persoanei?
152.Care raport sexual benevol cu o persoană minoră este considerat viol
profitând de starea de neputinţă a acesteia?
Codul penal al României comentat şi adnotat. Partea specială. Voi. I. Bucureşti,
1975, p. 229.
126
153.Ce înţelegeţi prin viol soldat cu alte urmări gravei
154.Ce înţelegeţi prin constrângerea unei persoane la raporturi sexuale prin
şantaj!
155.Ce înţelegeţi prin constrângerea unei persoane la acţiuni cu caracter
sexual, profitând de o dependenţă de altă natură a victimei!
156.Care este semnul special al subiectului unui raport sexual cu o persoană
care nu a împlinit vârsta de 16 ani?
10. Are sau nu are importanţă rolul activ sau pasiv al făptuitorilor perversiunii
sexuale?
K Î/14 "Bibliografie
157.Codul penal al R.M. din 2002. Partea specială. Cap. IV. Chişinău, 2003. ,
158.A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Voi. I. Chişinău: Ştiinţa,
1996.
159.S. Brânză. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii per-
soanei. Chişinău: USM,\999.
160.O. Loghin, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti:
Şansa,
1994.
161.Codul penal al României comentat şi adnotat. Partea specială. Voi. I.
Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975.
162.Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbă-
neagră. Chişinău: ARC, 2003.
163.K. PouiKa. HnqbpaKuuyHb Konmpa nepcoamu. KnuiHmy: YCM, 1979.
164.KoMMeumapuu K YzonoenoMy KodeKcy POCCUUCKOU <t>edepauuu c nocma-
meunuMUMamepuanaMU u cvâeânou npaKmuxoii. Yloj\ pea. C. H. HpfKyjiHHa.
MocKBa: MeHe/pcep, 2001.
165.YzoRoenoe npaeo Poccuu. Ocodeunan nacmb. TOM 2. Ylojx pejx- A. H.
Hma-TOBa H K). A. KpacHKOBa. MocKBa: HopMa, 1999.
166.A. H. HraaTOB. KeanuqbuKau,un nonoewx npecmynneHUU. MocKBa, 1974.
167.IO. B. AjieKcaHTtpoB. YzoRoenafi omeemcmeeHHOcmb 3a lanacujioeaHue.
KneB, 1968.
168.JI. JI. KpyriiHKOB. ripecmynneHUfi npomue Jiuvnocmu. ilpoanaBJit, 1998.
169.Hotărârea Plenului Judecătoriei Supreme a R.M. din 29 august 1994 cu
modificările introduse prin Hotărârea Plenului din 20 decembrie 1999 „Cu
privire la practica judiciară despre infracţiunile sexuale" // Culegere de Hotărâri
explicative. Chişinău, 2002.
127
 Capitolul VI
INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE,
LA MUNCĂ Şl CONTRA ALTOR DREPTURI
CONSTITUŢIONALE ALE CETĂŢENILOR
§ 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi infracţiunile
contra drepturilor politice, la muncă şi contra altor
drepturi constituţionale ale cetăţenilor
Potrivit art. 4 al Constituţiei R.M., dispoziţiile constituţionale privind
drepturile şi libertăţile omului sunt interpretate şi aplicate în conformitate
cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu
celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
Articolul 1 al D.U.D.O. din 10 decembrie 1948 proclamă că toate
fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.
Articolul 16 al Constituţiei R.M. declară că toţi cetăţenii R.M. sunt
egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţiona-
litate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere
sau de origine socială. Articolele 24-54 ale C.R.M. enumera drepturile
şi libertăţile fundamentale ale persoanei, drepturi garantate de Constituţie
şi de alte legi: dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, libertatea
individuală şi siguranţa persoanei, inviolabilitatea domiciliului, secretul
corespondenţei, libertatea conştiinţei, dreptul la informaţie, protecţia mun-
cii, dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia etc.
Capitolul V al Părţii speciale a Codului penal din 2002, alături de
capitolele II, III, IV, VI şi VII conţin norme juridico-penale care apără
direct drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, denumite şi
drepturi constituţionale ale persoanei, deşi, la drept vorbind, toate normele
juridice ale dreptului penal într-un fel ori altul, direct sau indirect sunt
menite să ocrotească interesele omului. Ele favorizează crearea situaţiei
de stabilitate în societate, asigură condiţii sociale, economice şi politice
de dezvoltare armonioasă a personalităţii. însă interdicţiile capitolului
V al Părţii speciale a Codului penal sunt special îndreptate spre ocrotirea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, ele fiind stipulate
în Constituţia R.M. şi în tratatele internaţionale la care R.M. este parte.
128
Gravitatea prejudiciabilă a acestor infracţiuni constă în faptul că
ele împiedică exercitarea de către cetăţeni a drepturilor şi libertăţilor
constituţionale, ce ating diferite aspecte ale vieţii şi activităţii omului,
produc prejudicii importante drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor care,
uneori, nu mai pot fi recompensate. De exemplu, ca rezultat al
încălcării regulilor de protecţie a muncii, persoana rămâne invalidă pe
viaţă etc.
Obiectul general al infracţiunilor contra drepturilor politice, la muncă
şi contra altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor îl constituie relaţiile
sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de ocro-
tirea ordinii de drept a ţării ce reglementează existenţa întregii colectivităţi.
Obiectul generic sau de grup al acestor infracţiuni îl constituie
relaţiile sociale ce determină ocrotirea drepturilor şi libertăţilor constitu-
ţionale ale cetăţenilor.
Obiectul nemijlocit de bază al infracţiunilor analizate îl constituie
relaţiile sociale concrete: egalitatea în drepturi ale cetăţenilor, inviolabili-
tatea vieţii personale, dreptul la informaţie, dreptul electoral, libertatea
conştiinţei, inviolabilitatea domiciliului sau alte drepturi constituţionale
ale cetăţenilor.
Unele infracţiuni pot avea obiect nemijlocit secundar: viaţa, sănă-
tatea sau proprietatea persoanei.
în cazul în care aceste infracţiuni posedă obiecte nemijlocite secun-
dare ele au şi obiect material: corpul fizic al persoanei privit ca o
totalitate de funcţii şi procese organice, precum şi averea ei.
Latura obiectivă a acestor infracţiuni se realizează prin diferite
acţiuni sau inacţiuni prejudiciabile, prevăzute de legea penală, care se
pot manifesta prin neacordarea posibilităţilor exercitării drepturilor şi
libertăţilor constituţionale sau prin crearea dificultăţilor dobândirii lor.
Unele infracţiuni contra drepturilor politice, la muncă sau contra altor
drepturi constituţionale sunt formulate ca nişte componenţe formale de
infracţiuni şi se consumă o dată cu săvârşirea acţiunilor prejudiciabile
stipulate de lege. în calitate de componenţe materiale de infracţiuni sunt
considerate: încălcarea drepturilor cetăţenilor (lit. b) art. 176 C.P.);
împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organe-
lor electorale (lit. d) şi e) art. 181 CP.); încălcarea regulilor de protecţie
a muncii (art. 183 C.P.); violarea dreptului la libertatea întrunirilor (lit. c)
alin.l art. 184 CP.); atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub
formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de oficiere a riturilor
religioase, însoţite de cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor (art. 185
129
 CP.), precum şi unele circumstanţe agravante ale componenţelor de
infracţiuni formale. Aceste infracţiuni sunt considerate consumate o
dată cu survenirea urmărilor prejudiciabile cerute de lege.
Latura subiectivă a majorităţii infracţiunilor contra drepturilor poli-
tice, la muncă sau contra altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor se
caracterizează prin vinovăţie intenţionată şi numai încălcarea regulilor de
protecţie a muncii este comisă din imprudenţă.
Subiect al acestor infracţiuni poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care în momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Rezumând cele relatate putem defini noţiunea acestor infracţiuni.
Prin infracţiuni contra drepturilor politice, la muncă sau contra
altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor se înţeleg acele acţiuni
sau inacţiuni prejudiciabile prevăzute de legea penală, care se
manifestă prin neacordarea posibilităţilor de exercitare a
drepturilor şi libertăţilor constituţionale sau prin crearea dificul-
tăţilor dobândirii lor.
Infracţiunile contra drepturilor politice, la muncă sau contra altor
drepturi constituţionale ale cetăţenilor pot fi sistematizate în trei grupe:
170.Infracţiuni contra drepturilor politice (împiedicarea exercitării
libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale -
art. 181 CP.; falsificarea rezultatelor votării - art. 182 CP.);
171.Infracţiuni contra drepturilor la muncă (încălcarea regulilor de
protecţie a muncii - art. 183 CP.);
172.Infracţiuni contra drepturilor şi libertăţilor de ordin personal ale
cetăţenilor (încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor - art. 176
CP.; încălcarea inviolabilităţii vieţii personale - art. 177 CP.;
violarea dreptului la secretul corespondenţei - art. 178 CP.;
violarea de domiciliu - art. 179 CP.; încălcarea intenţionată* a
legislaţiei privind accesul la informaţie -art. 180 CP.; violarea
dreptului la libertatea întrunirilor - art. 184 CP.; atentarea la
persoană şi la drepturile cetăţenilor sub formă de propovăduire a
credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase - art. 185
CP.).
Menţionăm că o atare sistematizare are un caracter condiţional, deoa
rece unele infracţiuni din grupa a treia se pot referi atât la infracţiunile
din prima grupă, cât şi la cea din a doua. a <
* încălcare cu intenţie (n.n.).
130
§ 2. Infracţiuni contra drepturilor politice
2.1. împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a
activităţii organelor electorale (art. 181 CP.)
Potrivit art. 38 al Constituţiei R.M. şi a art. 11 al Codului electoral
din 21 noiembrie 1997\ dreptul de a alege îl au cetăţenii Republicii
Moldova care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vârsta de 18 ani, cu
excepţia celor privaţi de acest drept în modul stabilit de lege.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin împiedicarea prin
orice mijloace a exercitării libere a dreptului electoral sau împiedicarea
activităţii organelor electorale: a) săvârşită prin blocarea sau atacarea
localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi sub orice formă; b) săvâr-
şită prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale; c)
săvârşită cu periclitarea vieţii persoanei; d) însoţită de vătămarea gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii; e) soldată cu alte urmări grave.
Potrivit art. 1 al Codului electoral, prin drept electoral se înţelege
dreptul constituţional al cetăţeanului de a alege, de a fi ales şi de a-şi
exprima prin vot atitudinea privind cele mai importante probleme ale statu-
lui şi ale societăţii în ansamblu şi/sau în probleme locale de interes deosebit.
în conformitate cu acelaşi articol, prin organe electorale se înţeleg
organele care organizează desfăşurarea alegerilor Parlamentului, în autori-
tăţile administraţiei publice locale, precum şi desfăşurarea referendum uri lor.
Potrivit art. 14 al Codului electoral m scopul organizării şi desfăşurării
alegerilor se constituie: a) Comisia Electorală Centrală; b) consiliile elec-
torale de circumscripţie; c) birourile electorale ale secţiilor de votare.
Exercitarea dreptului electoral se efectuează, de obicei, de cetă-
ţenii Republicii Moldova în perioada electorală, care, potrivit art. 1 al
Codului electoral, presupune perioada de timp cuprinsă între ziua aducerii
la cunoştinţă publică a datei alegerilor şi ziua în care rezultatele finale
ale alegerilor sunt confirmate de organele competente.
Perioada activităţii organelor electorale diferă în funcţie de cate-
goria acestor organe. Potrivit art. 17 al Codului electoral, mandatul Comi-
siei Electorale Centrale este de 6 ani, la a cărui expirare componenţa
comisiei poate fi modificată. Preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul
comisiei activează permanent. Consiliile electorale de circumscripţie se
constituie cu cel puţin 65 de zile înainte de ziua alegerilor (art. 27
C.E.). Secţiile de votare se constituie cu cel puţin 45 de zile înainte de
1 Codul electoral al R.M. din 21 noiembrie 1997. Chişinău: CUANT, 1997, p. 5.
131
 ziua alegerilor (art. 29 C.E.). Consiliile şi birourile electorale îşi încetează
activitatea şi sunt dizolvate de îndată ce Comisia Electorală Centrală a
adus la cunoştinţă publică rezultatele finale. Deci, împiedicarea exercită-
rii libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale poate
avea loc în perioadele de timp, stipulate de Codul electoral.
împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a acti-
vităţii organelor electorale presupune punerea piedicilor pentru a opri
exprimarea dreptului de vot al cetăţenilor, precum şi pentru a bloca
activitatea organelor electorale. Considerăm că împiedicarea activităţii
organelor electorale este numai o modalitate specifică a împiedicării
exercitării dreptului electoral al cetăţenilor.
Prin orice mijloace de a împiedica exercitarea liberă a dreptului
electoral se înţelege împiedicarea exprimării acestuia prin aplicarea
violenţei fizice sau psihice, ameninţarea cu deteriorarea sau nimicirea
averii, răspândirea ştirilor defăimătoare, destituirea din funcţie, primirea
sau darea unor recompense ilicite, toate acestea, de exemplu, pentru a
impune pe cineva să sustragă urnele de vot sau documentele electorale
ori să blocheze localurile secţiilor de votare etc.
Răspunderea penală pentru împiedicarea exercitării dreptului de vot
sau a activităţii organelor electorale survine dacă ea este comisă prin,
cel puţin, una din modalităţile indicate de lit. a) - e) art. 181 CP.
Prin blocarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi sub
orice formă (lit. a) art. 181 CP.) - afirmă corect A. Barbăneagră - se
înţelege întreprinderea diferitelor acţiuni care au drept scop stoparea
funcţionării secţiilor de votare, izolarea lor de alegători, punerea diverse-
lor piedici, bariere în calea alegătorilor sau membrilor birourilor electorale.2
Atacarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi sub orice
formă (lit. a) art. 181 CP.) presupune o agresiune săvârşită asupra
localurilor secţiilor de votare în scopul împiedicării activităţii organelor
electorale care, de fapt, împiedică exercitarea dreptului de vot al
cetăţenilor, atacare însoţită de violenţă fizică sau psihică, inclusiv cu
aplicarea sau cu ameninţarea aplicării armelor de foc sau a altor obiecte
folosite în calitate de armă.
Prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale
(lit. b) art. 181 CP.) se înţelege însuşirea lor (listele de subscripţie, listele
electorale, buletinele de vot, procesele-verbale etc), indiferent de forma
2 A. Barbăneagră. Comentariul citat, p. 372.
132
sub care a fost săvârşită (furt, jaf, tâlhărie, escrocherie etc.) cu scopul
de a împiedica exercitarea liberă a dreptului de vot al cetăţenilor.
Prin periclitarea vieţii persoanei (lit. c) art. 181 CP) înţelegem
împiedicarea exercitării libere a dreptului de vot prin acţiuni sau amenin-
ţări periculoase pentru viaţa persoanei. Aceste ameninţări sunt cuprinse
de circumstanţa agravantă în cauză şi nu cer o calificare suplimentară
şi în baza art. 155 CP.
Noţiunea împiedicării exercitării dreptului electoral, însoţită de vătă-
marea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii presupune pro-
ducerea unei daune sănătăţii alegătorilor, membrilor organelor electorale,
concurenţilor electorali etc, enumerate în alin. 1 art. 151 CP. Este de
observat că vătămarea corporală gravă trebuie să fie comisă din impru-
denţă, în cazul în care această vătămare este pricinuită cu intenţie cele
săvârşite constituie un concurs de infracţiuni încadrate în baza lit. d)
art. 181 şi alin. 1 art. 151 CP.
Prin împiedicarea exercitării dreptului electoral sau a activităţii
organelor electorale soldată cu alte urmări grave (lit. e) art. 181 CP)
se înţelege sinuciderea victimei, decesul persoanei din imprudenţă,
anularea rezultatelor alegerilor, deteriorarea sau nimicirea localurilor
secţiilor de votare sau a averii altor persoane, de exemplu, a
concurenţilor electorali etc. Dacă în acest caz este săvârşit un omor cu
intenţie, cele comise reprezintă un concurs de infracţiuni, prevăzut în lit.
e) art. 181 şi alineatul corespunzător al art. 145 CP.
Infracţiunea se consumă o dată cu săvârşirea acţiunilor sau cu surve-
nirea consecinţelor prevăzute de legea penală.
Latura subiectivă se caracterizează pfin intenţie directă, iar în ca-
zurile analizate de noi mai sus - prin două forme de vinovăţie, a cărei
definiţie este dată în art. 19 CP.
Subiect al împiedicării exercitării libere a dreptului electoral sau a
activităţii organelor electorale poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
2.2. Falsificarea rezultatelor votării (art. 182 CP.)
Potrivit art. 2 al Constituţiei R.M., suveranitatea naţională aparţine
poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin orga-
nele sale reprezentative.
Desemnarea organelor reprezentative ale puterii de stat se efectuează
de către popor prin alegeri libere, care au loc în mod periodic
133
prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat (art. 38
C.R.M.). De aceea falsificarea rezultatelor votării poate aduce un
prejudiciu colosal suveranităţii naţionale a poporului Republicii Moldova.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin falsificarea, prin
orice mijloace, a rezultatelor votării.
A falsifica înseamnă a altera adevărul într-un act, înscris prin denatu-
rarea conţinutului cu rea-credinţă, prin adaosuri, prin substituirea de
persoane, prin imitarea semnăturii etc.
Falsificarea prin orice mijloace presupune alcătuirea unui nou act
despre rezultatele votării care are numai aparenţa autenticităţii, de
exemplu, a listelor electorale fără persoanele care nu s-au prezentat la
votare, a proceselor-verbale despre rezultatele votării etc, înlocuirea
buletinelor de vot cu altele care schimbă rezultatele votării, imitarea
semnăturilor în listele electorale în locul alegătorilor care nu s-au prezentat
la sufragiu şi completarea buletinelor de vot în locul lor etc.
Orice falsificare produsă este inclusă în rezultatele alegerilor care
sunt fixate în procesele-verbale întocmite de organele electorale, enume-
rate anterior, care, potrivit art. 58-60 ale Codului electoral, conţin:
173.numărul de alegători incluşi în listele electorale; , Art. 237 al Codului muncii îl obligă pe conducătorul întreprinderii,
174.numărul de alegători incluşi în listele suplimentare;
175.numărul de alegători care au primit buletinele de vot;
176.numărul de alegători care au participat la votare;
177.numărul buletinelor de vot declarate nevalabile;
178.numărul de voturi valabile pentru fiecare concurent electoral
(pentru fiecare opţiune privind întrebările supuse
referendumului);
g) numărul buletinelor de vot primite de biroul electoral al secţiei de votare;
h) numărul buletinelor de vot neutilizate şi anulate.
Micşorarea sau mărirea acestor categorii de numere pot duce uneori
chiar la schimbarea puterii de stat, neacceptată de popor.
Falsificarea rezultatelor votării se consumă o dată cu încheierea falsifică-
rilor de acte electorale, indiferent de survenirea consecinţelor prejudiciabile.
Latura subiectivă a falsificării rezultatelor votării se caracterizează
numai prin intenţie directă.
Subiect al infracţiunii poate fi numai un membru al biroului electoral
al secţiei de votare, un membru al consiliului electoral de
circumscripţie sau un membru al Comisiei Electorale Centrale, care,
bineînţeles, depăşesc vârsta de 18 ani.
134
§ 3. Infracţiuni contra dreptului la muncă
3.1. încălcarea regulilor de protecţie a muncii (art. 183 CP.)
Potrivit art. 43 al Constituţiei Republicii Moldova, orice salariat are
dreptul la protecţia muncii. Art. 183 C.R este, pe lângă legislaţia
muncii, o garanţie a realizării acestui drept.
Latura obiectivă a încălcării regulilor de protecţie a muncii o consti-
tuie încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către
o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau
altă organizaţie nestatală a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a
altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat
accidente cu oameni sau alte urmări grave.
Potrivit Codului muncii şi Legii cu privire la protecţia muncii, nr.
625-XII din 2 iulie 1991, precum şi altor acte normative ale dreptului
muncii, protecţia muncii reprezintă un sistem de măsuri şi mijloace
juridice, social-economice, organizatorico-tehnice, sanitaro-igienice,
curative, profilactice, de reabilitare sau a altor măsuri care asigură ocroti-
rea vieţii şi sănătăţii salariaţilor în procesul muncii.
instituţiei, organizaţiei de orice formă juridică să elaboreze şi să aprobe,
în modul stabilit de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, un plan anual
de măsuri de protecţie a muncii salariaţilor care devine o parte integrantă
a contractului colectiv de muncă. Acest act normativ al unităţii de muncă
trebuie, de obicei, să fixeze în el majoritatea reglementărilor legislaţiei
muncii privind protecţia muncii specifică acestei unităţi de muncă.
Deoarece dispoziţia art. 183 CP. este de blanchetă, în fiecare caz de
calificare a încălcărilor regulilor de protecţie a muncii trebuie să
indicăm care articol, alineat, punct concret al contractului colectiv de
muncă, al Legii cu privire la protecţia muncii, al Codului muncii sau al
altor acte normative ale dreptului muncii nu a fost respectat şi în ce
constă esenţa acestor încălcări.
Răspunderea pentru încălcarea regulilor de protecţie a muncii a per-
soanelor, obligate să asigure respectarea acestor reguli, survine indiferent
de tipul de proprietate, de forma juridică de organizare şi de subordona-
rea departamentală sau apartenenţa ramurală a unităţii de muncă.
Prin încălcarea regulilor tehnicii securităţii se înţelege, de exemplu,
neîngrădirea mecanismelor cu utilaje de protecţie, neinstruirea salariaţilor
în materie de protecţie a muncii în modul stabilit de Ministerul Muncii şi
135
 Protecţiei Sociale (art. 239 al Codului muncii), neorganizarea locului
de muncă (art. 232 CM.), neacordarea echipamentului de protecţie
individuală şi de lucru (respiratoare, mască individuală de gaze, haine
individuale de protecţie etc), ale căror sortimente sunt fixate în
contractul colectiv de muncă (art. 240 CM.) etc.
încălcarea regulilor igienei industriale presupune, de exemplu, ne-
distribuirea materialelor igienico-sanitare, sortimentul, cantităţile şi perio-
dicitatea distribuirii cărora este prevăzută de Guvern (art. 241 CM.),
neasigurarea cu alimente de protecţie în modul prevăzut de Guvern şi
fixat în contractul colectiv de muncă (art. 242 CM.) etc.
încălcarea altor reguli de protecţie a muncii presupune, de exem-
plu, angajarea femeilor la lucrări cu condiţii de muncă grele şi vătămă-
toare, precum şi la lucrări subterane (art. 248 CM.), utilizarea muncii
persoanelor minore la lucrările cu condiţii de muncă grele, vătămătoare
şi/sau periculoase, la lucrări subterane, precum şi Ia lucrări care pot să
aducă prejudicii sănătăţii, cum ar fi lucrul în localurile de noapte, produ-
cerea, transportarea şi comercializarea băuturilor alcoolice, a articolelor
de tutun, a preparatelor narcotice şi toxice etc. (art. 255 CM.).
Nomenclatorul lucrărilor în condiţii de muncă grele şi vătămătoare,
precum şi normele de solicitare maximă admise pentru femei şi minori
la ridicarea şi transportarea manuală a greutăţilor, sunt acte normative
aprobate de Guvern.
Pentru răspundere penală, în baza alin. 1 art. 183 CP., este necesar ca
aceste încălcări să provoace accidente cu oameni sau alte urmări grave.
Prin accidente cu oameni se înţeleg încălcările regulilor de
protecţie a muncii care au provocat vătămări uşoare sau medii integrităţii
corporale sau sănătăţii din imprudenţă.
Alte urmări grave ale încălcărilor regulilor de protecţie a muncii
presupun survenirea vătămărilor grave ale integrităţii corporale sau ale
sănătăţii din imprudenţă, a bolilor profesionale etc.
Infracţiunea analizată nu cuprinde daunele materiale pricinuite cetă-
ţenilor sau unităţilor de muncă prin încălcarea regulilor de protecţie a
muncii. In aceste cazuri, în funcţie de împrejurările concrete, e posibilă
răspunderea disciplinară, administrativă sau penală, potrivit art. 329
CP.
De fiecare dată trebuie dovedit faptul că producerea accidentelor cu
oameni sau a altor urmări grave se află în legătură cauzală cu încălcarea
regulilor de protecţie a muncii, fiindcă urmările infracţiunii pot surveni din
mai multe cauze (încălcarea regulilor de protecţie a muncii de către
136
o persoană care răspunde de tehnica securităţii muncii, sau de însăşi
victimă, ori de o terţă persoană, fie de un cataclism etc). Dacă în procesul
judecării cauzei se va dovedi vinovăţia victimei, instanţa de judecată, în
funcţie de circumstanţele cauzei, trebuie să rezolve problema despre pro-
nunţarea sentinţei de achitare în privinţa inculpatului, iar în cazul vinovăţiei
lui - va ţine cont la aplicarea pedepsei de neglijenţa comisă de victimă.
Victime ale încălcării regulilor de protecţie a muncii pot fi atât salariaţii
unităţii de muncă în care s-a produs încălcarea, cât şi alte persoane a
căror activitate e legată de procesul de producţie. Acestea pot fi persoa-
nele trimise în misiune, care îşi fac practica de producţie, stagiarii etc.
Dacă drept rezultat al încălcării regulilor de protecţie a muncii se produc
prejudicii sănătăţii altor persoane, cele săvârşite, în funcţie de împrejurările
cauzei trebuie calificate fie ca neglijenţă de serviciu (art. 329 CP), fie
ca vătămare gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii
pricinuită din imprudenţă (art. 157 CP.), iar dacă are loc decesul victimei
din imprudenţă - calificarea va fi lipsirea de viaţă din imprudenţă (art.
149 CP).
încălcarea regulilor de protecţie a muncii se consumă o dată cu
survenirea accidentelor cu oameni sau a altor urmări grave.
Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează numai
prin vinovăţie imprudentă.
Subiect al infracţiunii poate fi numai o persoană cu funcţie de răs-
pundere ori o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obş-
tească sau altă organizaţie nestatală, persoană care răspunde la unitate
de tehnica securităţii sau de alte reguli de protecţie a muncii. Acestea
pot fi persoane speciale desemnate prin ordinul sau dispoziţia conducăto-
rului unităţii de muncă, iar în lipsa lor-chiar însăşi conducătorul.
în cazurile în care încălcarea regulilor de protecţie a muncii este admisă
de alte persoane cu funcţie de răspundere sau de către alte persoane care
gestionează organizaţiile nestatale, cele comise, în funcţie de împre-
jurările cauzei, pot fi calificate potrivit art. 327 CP. (abuz de putere sau
abuz de serviciu); art. 328 CP. (excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor
de serviciu); art. 329 CP. (neglijenţa în serviciu); art. 335 CP. (abuzul de
serviciu) sau art. 336 CP. (depăşirea atribuţiilor de serviciu).
Dacă încălcarea regulilor de protecţie a muncii este săvârşită de alţi
salariaţi, faptele comise se califică ca infracţiuni contra vieţii sau sănătăţii
persoanei.
Alineatul 2 art. 183 CP. prevede răspundere penală pentru încălca-
rea regulilor de protecţie a muncii care au provocat, din imprudenţă,
137
decesul persoanei. Noţiunea decesului persoanei este prezentată
de explicaţiile art. 149 CP. ' omului şi a cetăţenilor în funcţie de caracteristicile etnice şi sociale
§ 4. Infracţiuni contra drepturilor şi libertăţilor personale
ale cetăţenilor
4.1. încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor (art. 176 CP.)
Potrivit art. 16 al Constituţiei Republicii Moldova, toţi cetăţenii sunt
egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar conform art. 5 al Codului
penal din 2002 persoanele care au săvârşit infracţiuni sunt egale în faţa
legii şi sunt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă,
culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine
naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere
sau orice altă situaţie.
Latura obiectivă o constituie încălcarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor, garantate de Constituţie şi de alte legi, în funcţie de sex,
rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine
naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere
sau orice altă situaţie, încălcare:
179.săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere;
180.soldată cu daune în proporţii considerabile.
. Drepturile şi libertăţile cetăţenilor garantate de Constituţie sunt in-
terpretate şi aplicate în conformitate cu Declaraţia Universală a Drep-
turilor Omului din 10 decembrie 1948, cu pactele şi cu celelalte tratate
la care Republica Moldova este parte (art. 4 C.R.M.), cum ar fi, de
exemplu, Convenţia privind discriminarea în domeniul muncii şi
ocupaţiilor din 25 iunie 1958, Convenţia despre lupta cu discriminarea
în domeniul învăţământului din 14 decembrie 1960, Tratatul inter-
naţional despre drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966 etc.
Drepturile şi libertăţile cetăţenilor garantate de alte legi sunt
reglementate şi ocrotite de Codul penal, Codul de procedură penală,
Codul civil, Codul contravenţiilor administrative, Codul muncii şi de
celelalte coduri ale Republicii Moldova, precum şi de alte legi care
detaliază reglementările constituţionale şi ale codurilor menţionate ca,
de exemplu, Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11
mai 2000, Legea cu privire la protecţia muncii nr. 625-XII din 2 iulie
1991, legile privind ocrotirea sănătăţii, învăţământul, despre culte etc.
încălcarea egalităţii în drepturi şi a libertăţii cetăţenilor înseam-
138
nă discriminarea, adică minimalizarea şi limitarea drepturilor şi libertăţilor
enumerate în dispoziţia art. 176 CP.
încălcarea egalităţii în drepturi şi a libertăţilor cetăţenilor poate avea
loc la angajare sau concediere, la înscrierea în instituţiile de învăţământ,
la repartizarea locuinţelor, la acordarea asistenţei medicale, la încheierea
contractelor etc, dacă aceste acţiuni discriminatorii în privinţa cetăţenilor
au fost condiţionate nu de calităţile individuale sau profesionale ale victi-
mei, ci de caracteristicile ei etnice şi sociale indicate mai sus.3
încălcarea egalităţii în drepturi ale cetăţenilor poate fi supusă răspun-
derii penale numai dacă ea este săvârşită de o persoană cu funcţie de
răspundere sau a fost soldată cu daune în proporţii considerabile.
Noţiunea persoanei cu funcţie de răspundere (lit. a) art. 176 C.P.)
este dată în art. 123 CP.
Prin pricinuirea daunelor în proporţii considerabile (lit. b) art.
176 C.P.) se înţeleg prejudiciile materiale directe produse intereselor
cetăţenilor, prejudicii care depăşesc venitul lunar al victimei, conduc la
nereali-zarea unui drept important politic, la muncă, locativ sau a altor
drepturi constituţionale ale cetăţenilor, la subminarea sub ochii populaţiei
a autorităţii organelor de stat, înrăutăţirea bruscă a sănătăţii persoanei
etc.
Infracţiunea constituie o componenţă formală în cazul săvârşirii ei
de către o persoană cu funcţie de răspundere şi e considerată consumată
o dată cu comiterea unei discriminări din partea acestei persoane, indife-
rent de consecinţele survenite şi o componenţă materială în al doilea
caz (lit. b) art. 176 C.P.) care se consumă în momentul survenirii daunelor
în proporţii considerabile.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează atât prin intenţie
directă, cât şi prin intenţie indirectă.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană cu funcţie de răspundere
sau orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit în momentul săvâr-
şirii infracţiunii vârsta de şaisprezece ani.
4.2. încălcarea inviolabilităţii vieţii personale (art. 177 C.P.)
Potrivit art. 28 al Constituţiei R.M., statul respectă şi ocroteşte viaţa
intimă, familială şi privată.
Articolul 17 al Tratatului internaţional despre drepturile civile şi
3 KoMMenmapuu K yeoJioeuoMy KodeKcy P<t> c nocmamemibmu MamepuajiaMU u cy-
deâHou npaKinuKoit. floa pea. C. H. HHKyjWHa. MocKBa: MeHeiDKep, 2001, p. 386.
139
politice din 16 decembrie 1966 declară că nimeni nu poate fi supus
unui amestec arbitrar, după bunul plac şi ilegal în viaţa personală şi
familială a unei persoane, amestec ce atentează la onoarea şi reputaţia
persoanei.
Latura obiectivă a infracţiunii o formează culegerea ilegală sau
răspândirea cu bună-ştiinţă a informaţiilor, ocrotite de lege, despre
viaţa personală ce constituie un secret personal sau familial al altei
persoane fără consimţământul acesteia din urmă.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, urmărirea penală
pentru încălcarea inviolabilităţii vieţii personale porneşte numai în baza plânge-
rii prealabile a victimei. La împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul
sau inculpatul urmărirea penală, conform procedurii generale, încetează.
Viaţa personală a omului reprezintă o totalitate de condiţii personale
şi familiale, afară de activitatea sa de serviciu sau obştească, constituie
un secret personal sau familial.
Secretul personal sau familial constă din diferite informaţii, de
exemplu, despre starea sănătăţii, componenţa familiei, relaţii intime, prie-
teneşti, despre deprinderi, despre diferite planuri familiale sau personale,
sau referitoare la alte relaţii etc, cu care persoana nu doreşte, fără
consimţământul ei, să fie puse la curent alte persoane.
Culegerea ilegală a informaţiilor privind viaţa personală poate fi
efectuată prin diferite metode: pe ascuns, în mod deschis, cu utilizarea
mecanismelor tehnice speciale etc. sau prin sustragerea obiectelor
-exponente ale informaţiilor vieţii personale (fotografiii, bandă magne-
tică, dischete pentru aparataje video etc), copierea, ascultarea lor etc.
Răspândirea cu bună-ştiinţă a informaţiilor despre viaţa personală
presupune comunicarea de atare informaţii cel puţin unei terţe persoane,
de exemplu, într-o conversaţie, într-o scrisoare etc.
Conform Legii privind accesul la informaţie, nr. 982-XIV din 11
mai 2000, protejarea vieţii personale include :
181.dreptul la consimţământul persoanei ale cărei interese sunt
atinse în procesul de divulgare a informaţiei cu caracter personal;
182.dreptul de a participa la procedura de luare a deciziilor în
calitate de parte egală;
183.dreptul de a i se păstra anonimatul în cazul furnizării de
informaţii cu caracter personal, cu respectarea confidenţialităţii;
184.dreptul de a controla şi a rectifica informaţiile neadecvate,
incorecte, incomplete, neactualizate etc;
140
e) dreptul de a nu fi identificată, în mod automat, în cadrul procedurii
de luare a deciziilor asupra divulgării informaţiei;
f) dreptul de a se adresa în instanţele de judecată.
Infracţiunea de încălcare a inviolabilităţii vieţii personale se consideră
consumată o dată cu colectarea ilegală sau răspândirea cu bună-ştiinţă a
informaţiilor, ocrotite de lege, despre viaţa personală.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Alineatul 2 art. 177 CP. prevede răspundere penală pentru răspândi-
rea informaţiilor despre viaţa personală: a) într-un discurs public, prin
mass-media; b) prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu*.
Prin răspândirea informaţiilor despre viaţa personală într-un discurs
public se înţelege difuzarea acestor informaţii la o adunare, întrunire,
miting, conferinţă sau altă manifestare publică.
Răspândirea informaţiilor despre viaţa personală prin mass-media
presupune difuzarea acestor informaţii sau a exponenţilor acestora (pla-
carde, desene, fotografii etc) prin mijloacele de informare în masă:
ziare, reviste, radio, televiziune sau prin afişarea acestor informaţii în
locurile publice.
Răspândirea informaţiilor despre viaţa personală prin folosirea cu
intenţie a situaţiei de serviciu (lit. b) art. 177 CP.) presupune difuza-
rea informaţiilor despre viaţa personală, informaţii deţinute datorită func-
ţiei sale. Acestea pot fi atât persoane cu funcţii de răspundere (art. 123
CP.) sau persoane care gestionează organizaţiile nestatale (art. 124
CP.), de exemplu, şeful instituţiei medicale, cât şi alţi funcţionari care
au acces la asemenea informaţii, de pildă, alţi lucrători medicali care
acordă asistenţă medicală.
4.3. Violarea dreptului Ia secretul corespondenţei (art. 178 CP.)
Potrivit art. 30 al Constituţiei R.M., statul asigură secretul scrisorilor,
al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi
al celorlalte mijloace legale de comunicare. La rândul său, Codul penal
incriminează în art. 178 CP. toate faptele care constituie o intervenţie
abuzivă în comunicările pe care le fac oamenii unii altora.
Latura obiectivă a infracţiunii rezidă în violarea dreptului la secretul
folosire cu intenţie a situaţiei de serviciu (n.n.).
141
scrisorilor, telegramelor, coletelor şi al altor trimiteri poştale, al convorbi-
rilor telefonice şi al înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei.
Prima modalitate de manifestare a laturii obiective o constituie viola-
rea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor
trimiteri poştale cu încălcarea legislaţiei care presupune acţiunea de
deschidere a unei corespondenţe închise, adică a unei corespondenţe al
cărei conţinut nu poate fi cunoscut decât prin înlăturarea învelişului care o
protejează, de exemplu, ruperea sau dezlipirea plicului, dezlipirea
telegramei etc. Se înţelege de la sine că orice corespondenţă este adre-
sată altuia.
Legea prevede ca violarea secretului corespondenţei să se facă cu
încălcarea legislaţiei, adică ilicit.
Nu sunt calificate drept acţiuni ilicite deschiderea corespondenţei de
către părinţi, tutori sau de către alte persoane care au sarcina de a
asigura educarea minorilor, atunci când există indicii că, prin
conţinutul ei, corespondenţa ar putea influenţa negativ dezvoltarea lor
morală.4
Potrivit alin. 2 art. 30 al Constituţiei R.M., precum şi art. 133 şi 134
ale Codului de procedură penală din 2003, organul de urmărire penală
este în drept să deschidă şi să examineze corespondenţa primită sau
expediată de către bănuit şi învinuit în baza ordonanţei întocmită de
procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală, autorizată de
judecătorul de instrucţie sau de instanţa de judecată.
Potrivit alin. 2 art. 133 al Codului de procedură penală, la cores-
pondenţa poştală care poate fi sechestrată, deschisă şi examinată se
referă următoarele obiecte: scrisori de orice gen, telegrame,
radiograme, banderole, colete, containere poştale, mandate poştale,
comunicări prin fax şi prin poşta electronică.
Dacă făptuitorul comunică altei persoane informaţiile, deţinute din
deschiderea corespondenţei referitoare la viaţa personală, cele săvârşite
constituie un concurs de infracţiuni, prevăzut în art. 177 şi 178 CP.
A doua modalitate a infracţiunii o reprezintă violarea dreptului la
secretul convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice, cu
încălcarea legislaţiei, care se manifestă prin interceptarea lor. A inter
cepta o convorbire telefonică sau o înştiinţare telegrafică transmisă la
distanţă înseamnă a surprinde, a asculta o convorbire sau înştiinţare între
două persoane. Nu interesează dacă făptuitorul a interceptat convor
birea sau înştiinţarea în întregime sau numai parţial. ..-.»«<-■
4 O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 154. "! t " * Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate dobândirii ilicite a informaţiei (n.n.).
142
Convorbirea sau înştiinţarea trebuie să fie efectuată prin telefon,
telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă. Interceptarea
unei convorbiri sau înştiinţări care se efectuează pe cale orală nu
constituie o infracţiune.
Alin. 1 art. 135 al Codului de procedură penală permite interceptarea
convorbirilor telefonice, prin radio sau a altor convorbiri cu utilizarea mij-
loacelor tehnice de către organul de urmărire penală cu autorizaţia jude-
cătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului în cauzele
cu privire la infracţiunile deosebit de grave şi excepţional de grave.
Infracţiunea de violare a dreptului la secretul corespondenţei se con-
sumă în momentul în care făptuitorul săvârşeşte cel puţin una dintre
acţiunile determinate în alin. 1 art. 178 CP.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă. Nu interesează motivul şi scopul infracţiunii. Dacă o corespondenţă
este deschisă în scopul de a sustrage bani sau alte valori (de exemplu, a
unei mărci poştale rare de o valoare mare), infracţiunea de violare a
secretului corespondenţei intră în concurs cu infracţiunea de furt.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Alin. 2 art. 178 CP. agravează răspunderea penală pentru violarea
dreptului la secretul corespondenţei săvârşită: a) prin folosirea situaţiei
de serviciu; b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate do-
bândirii ilicite a informaţiei; c) în interesul unui grup criminal organizat
sau al unei organizaţii criminale.
Prin folosirea situaţiei de serviciu (lit. a) alin. 2 art. 178 CP.) se
înţelege violarea dreptului la secretul corespondenţei în virtutea funcţiei
ocupată de o persoană cu funcţie de răspundere (art. 123 CP.) sau de
către alt funcţionar al poştei sau al serviciilor de telecomunicaţie, care
triază corespondenţa sau asigură legătura permanentă a convorbirilor
telefonice şi a înştiinţărilor telegrafice.
Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobân-
direa ilicită a informaţiei* (lit. b) alin. 2 art. 178 CP.) presupune folosirea
diferitelor aparate, dispozitive, instrumente adaptate pentru obţinerea
pe ascuns, în taină a informaţiilor conţinute în trimiteri poştale, în
convorbirile telefonice şi înştiinţările telegrafice. Acestea pot fi
mijloacele de înregistrare video, audio, maşină automată de fotocopiat,
de filmare etc.
143
 Pentru a exista această modalitate de infracţiune, este necesară, în
primul rând, prezenţa făptuitorului în domiciliul sau reşedinţa unei per-
soane, în al doilea rând, trebuie să existe o cerere expresă, categorică,
formulată în aşa fel, încât să rezulte, fără nici un dubiu voinţa celui ce o
formulează ca făptuitorul să părăsească locuinţa, în al treilea rând, se
cere refuzul făptuitorului de a părăsi locul în care se află.
Dacă cererea conţine aluzii ori amânări, propuneri pentru viitor sau
în ea lipseşte caracterul ultimativ (de exemplu: să plece cât mai
repede), prezenţa făptuitorului în locuinţă nu va fi considerată
infracţiune7.
Şi, în sfârşit, în cea de a patra modalitate de săvârşire, infracţiunea
de violare de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane se manifestă
prin percheziţii şi cercetări ilegale.
Percheziţia presupune o cercetare făcută de organele de urmărire
penală asupra unei persoane bănuite de o infracţiune sau în locuinţa
acesteia, pentru a găsi şi ridica probe materiale ale infracţiunii sau pentru
a-1 descoperi pe infractorul însuşi. Temeiurile legale şi procedura efectuă-
rii ei sunt determinate în art. 125-132 ale Codului de procedură penală
(C.P.P.) din 2003.
Prin percheziţii şi cercetări ilegale vom înţelege cercetările efec-
tuate de reprezentanţii organelor de urmărire penală prin încălcarea
reglementărilor stipulate în art. 125-132 ale C.P.P. sau cercetări efectu-
ate de alte persoane fără drept.
Infracţiunea de violare de domiciliu se consumă o dată cu săvârşirea
a cel puţin uneia din faptele analizate, indiferent de daunele materiale
sau morale produse victimei.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, urmărirea penală
pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută în alin. 1 şi 2 art.
179 CP. se porneşte numai în baza plângerii prealabile a persoanei. La
împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, urmărirea
penală încetează, conform procedurii generale.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani sau un ofiţer al organului de
urmărire penală în cazul percheziţiei şi cercetărilor ilegale.
Alineatul 2 art. 179 CP. prevede răspunderea penală pentru violarea
de domiciliu săvârşită cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei.
7 Ibidem, p. 141.
146
Prin violarea de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane săvârşită
cu aplicarea constrângerii sau cu ameninţarea aplicării ei se înţe-
lege aplicarea vătămărilor uşoare sau medii integrităţii corporale sau
sănătăţii sau ameninţarea cu aplicarea lor. In acest caz circumstanţa
agravantă dată cuprinde producerea vătămărilor corporale menţionate
şi nu cere o calificare suplimentară şi în baza art. 152 sau 153 CP. Dacă
însă violenţa dată s-a manifestat prin producerea vătămării grave a
integrităţii corporale sau a sănătăţii, circumstanţa agravantă în cauză
intră în concurs cu art. 151 CP., vătămarea intenţionată gravă a integri-
tăţii corporale sau a sănătăţii.
Alineatul 3 art. 179 CP. sporeşte răspunderea penală pentru acţiunile
prevăzute în alin. 1 sau 2, săvârşite: a) cu folosirea situaţiei de serviciu;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală.
Violarea de domiciliu cu folosirea situaţiei de serviciu (lit. a) alin.
3 art. 179 CP.) presupune comiterea infracţiunii utilizând abuziv
atribuţiile cu care este abilitată o persoană în virtutea funcţiei pe care o
deţine. Acestea pot fi colaboratori ai poliţiei, ai organelor fiscale etc.
Comiterea infracţiunii de un grup criminal sau de o organizaţie
criminală (lit. b) alin. 3 art. 179 CP.) presupune identificarea acestor
grupări criminale, potrivit cerinţelor art. 46 şi 47 CP.
4.5. încălcarea intenţionată a legislaţiei
privind accesul la informaţie (art. 180 CP.)
Potrivit art. 34 al Constituţiei RM, persoana are dreptul de a avea
acces la orice informaţie de interes public. Autorităţile publice, potrivit
competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a
cetăţenilor asupra chestiunilor publice şi asupra problemelor de interes
personal. Textul acestui articol mai precizează că dreptul la informaţie
nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor şi nici
siguranţa naţională. Mijloacele de informare publică sau private sunt
obligate să asigure o informare corectă a opiniei publice. Mijloacele de
informare publică nu sunt supuse cenzurii.
Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin încălcarea cu inten-
ţie de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de
asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie, încălcare ce
a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite
de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea
sănătăţii populaţiei, la securitatea publică şi la protecţia mediului..
147
scrisorilor, telegramelor, coletelor şi al altor trimiteri poştale, al convorbi-
rilor telefonice şi al înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei.
Prima modalitate de manifestare a laturii obiective o constituie viola-
rea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor
trimiteri poştale cu încălcarea legislaţiei care presupune acţiunea de
deschidere a unei corespondenţe închise, adică a unei corespondenţe al
cărei conţinut nu poate fi cunoscut decât prin înlăturarea învelişului care o
protejează, de exemplu, ruperea sau dezlipirea plicului, dezlipirea
telegramei etc. Se înţelege de la sine că orice corespondenţă este adre-
sată altuia.
Legea prevede ca violarea secretului corespondenţei să se facă cu
încălcarea legislaţiei, adică ilicit.
Nu sunt calificate drept acţiuni ilicite deschiderea corespondenţei de
către părinţi, tutori sau de către alte persoane care au sarcina de a
asigura educarea minorilor, atunci când există indicii că, prin
conţinutul ei, corespondenţa ar putea influenţa negativ dezvoltarea lor
morală.4
Potrivit alin. 2 art. 30 al Constituţiei R.M., precum şi art. 133 şi 134
ale Codului de procedură penală din 2003, organul de urmărire penală
este în drept să deschidă şi să examineze corespondenţa primită sau
expediată de către bănuit şi învinuit în baza ordonanţei întocmită de
procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală, autorizată de
judecătorul de instrucţie sau de instanţa de judecată.
Potrivit alin. 2 art. 133 al Codului de procedură penală, Ia cores-
pondenţa poştală care poate fi sechestrată, deschisă şi examinată se
referă următoarele obiecte: scrisori de orice gen, telegrame, radiograme,
banderole, colete, containere poştale, mandate poştale, comunicări prin
fax şi prin poşta electronică.
Dacă făptuitorul comunică altei persoane informaţiile, deţinute din
deschiderea corespondenţei referitoare la viaţa personală, cele săvârşite
constituie un concurs de infracţiuni, prevăzut în art. 177 şi 178 CP.
A doua modalitate a infracţiunii o reprezintă violarea dreptului la
secretul convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice, cu
încălcarea legislaţiei, care se manifestă prin interceptarea lor. A inter-
cepta o convorbire telefonică sau o înştiinţare telegrafică transmisă la
distanţă înseamnă a surprinde, a asculta o convorbire sau înştiinţare între
două persoane. Nu interesează dacă făptuitorul a interceptat convor-
birea sau înştiinţarea în întregime sau numai parţial.
4 O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 154. '•; i;
142
Convorbirea sau înştiinţarea trebuie să fie efectuată prin telefon,
telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă. Interceptarea
unei convorbiri sau înştiinţări care se efectuează pe cale orală nu
constituie o infracţiune.
Alin. 1 art. 135 al Codului de procedură penală permite interceptarea
convorbirilor telefonice, prin radio sau a altor convorbiri cu utilizarea mij-
loacelor tehnice de către organul de urmărire penală cu autorizaţia jude-
cătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului în cauzele
cu privire la infracţiunile deosebit de grave şi excepţional de grave.
Infracţiunea de violare a dreptului la secretul corespondenţei se con-
sumă în momentul în care făptuitorul săvârşeşte cel puţin una dintre
acţiunile determinate în alin. 1 art. 178 CP.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă. Nu interesează motivul şi scopul infracţiunii. Dacă o corespondenţă
este deschisă în scopul de a sustrage bani sau alte valori (de exemplu, a
unei mărci poştale rare de o valoare mare), infracţiunea de violare a
secretului corespondenţei intră în concurs cu infracţiunea de furt.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Alin. 2 art. 178 CP. agravează răspunderea penală pentru violarea
dreptului la secretul corespondenţei săvârşită: a) prin folosirea situaţiei
de serviciu; b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate do-
bândirii ilicite a informaţiei; c) în interesul unui grup criminal organizat
sau al unei organizaţii criminale.
Prin folosirea situaţiei de serviciu (lit. a) alin. 2 art. 178 CP.) se
înţelege violarea dreptului la secretul corespondenţei în virtutea funcţiei
ocupată de o persoană cu funcţie de răspundere (art. 123 CP.) sau de
către alt funcţionar al poştei sau al serviciilor de telecomunicaţie, care
triază corespondenţa sau asigură legătura permanentă a convorbirilor
telefonice şi a înştiinţărilor telegrafice.
Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobân-
direa ilicită a informaţiei* (lit. b) alin. 2 art. 178 CP.) presupune folosirea
diferitelor aparate, dispozitive, instrumente adaptate pentru obţinerea
pe ascuns, în taină a informaţiilor conţinute în trimiteri poştale, în
convorbirile telefonice şi înştiinţările telegrafice. Acestea pot fi
mijloacele de înregistrare video, audio, maşină automată de fotocopiat,
de filmare etc.
* Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate dobândirii ilicite a informaţiei (n.n.).
143
 Noţiunea de grup criminal organizat sau de organizaţie criminală
(lit. c) alin.2 art. 178 CP.) este determinată în art. 46 şi 47 CP. A se
vedea aceste explicaţii.
4.4. Violarea de domiciliu (art. 179 CP.)
Potrivit alin. 1 art. 29 al Constituţiei R.M., „domiciliul şi reşedinţa
sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul
sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia". Conform
alineatului următor, de la aceste prevederi „se poate deroga prin lege
numai în următoarele situaţii:
185.pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri
judecătoreşti;
186.pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa,
integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
187.pentru prevenirea răspândirii unei epidemii".
în alin. 3 şi 4 ale acestui articol se mai face precizarea că „Perchezi-
ţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în
condiţiile legii", precum şi precizarea că „Percheziţiile în timpul nopţii
sunt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant".
Latura obiectivă a violării de domiciliu se poate realiza prin următoa-
rele acţiuni sau inacţiuni alternative: 1) pătrunderea ilegală în domiciliul
sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia; 2)
rămânerea ilegală în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără
consimţământul acesteia; 3) refuzul de a le părăsi la cererea persoanei;
4) percheziţii şi cercetări ilegale.
Prin domiciliu vom înţelege casa sau orice alt loc destinat efectiv şi
actual uzului domestic al unei persoane. Nu interesează dacă locul de
trai este închis sau parţial deschis, stabil sau mobil, dacă este destinat,
special, traiului ori nu (staul, cavernă, garaj, cort, colibă etc), dacă
reprezintă o locuinţă permanentă sau trecătoare (cameră de hotel, cabina
unui vapor etc), dacă reprezintă o prelungire sau un accesoriu al locuinţei
(bucătărie, cămară, spălătorie, pivniţă, magazie, boxă la subsol, scară,
terasă acoperită etc).
în cazul în care mai multe persoane locuiesc în comun şi au gospodărie
comună, locuinţa lor este unică. Dacă fiecare persoană are câte o ca-
meră separată în acelaşi apartament infracţiunea de violare de
domiciliu poate exista cu privire la fiecare încăpere.
Este necesar ca domiciliul să fie locuit. Imobilul gol, neocupat sau
144
care nu a fost încă ocupat, nu poate fi susceptibil de violare de domiciliu
(de exemplu, casa pe care cineva şi-a construit-o, dar încă nu s-a mutat
în ea etc). Pătrunderea într-o asemenea construcţie poate constitui
infracţiunea de ocupare a bunurilor imobile străine (art. 193 CP).
Prezenţa în locuinţă trebuie să fie liberă, deoarece legea ocroteşte
libertatea domiciliului ca un atribut al libertăţii persoanei. De aceea nu
constituie domiciliu în sensul dispoziţiilor art. 179 CP. locul în care o
persoană locuieşte împotriva voinţei sale (încăperea în care este ţinut
un deţinut, camerele ocupate de militari în cazarmă etc.).5
Prin noţiunea de reşedinţă vom înţelege locul care serveşte drept
sediu al unei persoane fizice.
Prin pătrunderea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei
persoane înţelegem acţiunea de intrare în ele prin efracţie, adică prin
spargerea zidurilor, forţare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de
închidere, prin escaladare, adică prin suire, căţărare, ascensiune pe un
zid sau pe un alt obstacol înalt sau prin minciuni etc.
Pentru a fi infracţiune în această modalitate se cere ca făptuitorul să
pătrundă în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane în mod efectiv,
adică cu tot corpul. Acţiunea nu este realizată, de exemplu, dacă făptui-
torul introduce numai capul pe fereastra deschisă sau piciorul prin uşa
întredeschisă6.
Pentru existenţa infracţiunii se mai cere ca pătrunderea să se facă
fără consimţământul persoanei. Consimţământul poate fi dat numai de
o persoană responsabilă. Dacă domiciliul sau reşedinţa este folosită de
mai multe persoane, dreptul de a permite sau a interzice pătrunderea
cuiva în ele îl are oricare dintre acele persoane.
în a doua modalitate de săvârşire, infracţiunea de violare de domiciliu
se realizează prin rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa
unei persoane fără consimţământul acesteia care presupune că făp-
tuitorul a fost lăsat să pătrundă şi să rămână în locuinţă în mod condiţionat,
iar ultimul rămâne în locuinţă în alte condiţii decât cele acceptate de
proprietar. De exemplu, făptuitorul încalcă condiţiile de trai interzise
categoric de proprietar.
în a treia modalitate de săvârşire, infracţiunea de violare de domiciliu
se realizează prin refuzul de a părăsi domiciliul sau reşedinţa unei
persoane la cererea ei.
- Codul penal comentat şi adnotat. Partea specială. Voi. I. Bucureşti, 1975, p. 176-177. 6
O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 138.
145
 Pentru a exista această modalitate de infracţiune, este necesară, în
primul rând, prezenţa făptuitorului în domiciliul sau reşedinţa unei per-
soane, în al doilea rând, trebuie să existe o cerere expresă, categorică,
formulată în aşa fel, încât să rezulte, fără nici un dubiu voinţa celui ce o
formulează ca făptuitorul să părăsească locuinţa, în al treilea rând, se
cere refuzul făptuitorului de a părăsi locul în care se află.
Dacă cererea conţine aluzii ori amânări, propuneri pentru viitor sau
în ea lipseşte caracterul ultimativ (de exemplu: să plece cât mai
repede), prezenţa făptuitorului în locuinţă nu va fi considerată
infracţiune7.
Şi, în sfârşit, în cea de a patra modalitate de săvârşire, infracţiunea
de violare de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane se manifestă
prin percheziţii şi cercetări ilegale.
Percheziţia presupune o cercetare făcută de organele de urmărire
penală asupra unei persoane bănuite de o infracţiune sau în locuinţa
acesteia, pentru a găsi şi ridica probe materiale ale infracţiunii sau pentru
a-1 descoperi pe infractorul însuşi. Temeiurile legale şi procedura efectuă-
rii ei sunt determinate în art. 125-132 ale Codului de procedură penală
(C.P.P.) din 2003.
Prin percheziţii şi cercetări ilegale vom înţelege cercetările efec-
tuate de reprezentanţii organelor de urmărire penală prin încălcarea
reglementărilor stipulate în art. 125-132 ale C.P.P. sau cercetări efectu-
ate de alte persoane fără drept.
Infracţiunea de violare de domiciliu se consumă o dată cu săvârşirea
a cel puţin uneia din faptele analizate, indiferent de daunele materiale
sau morale produse victimei.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, urmărirea penală
pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută în alin. 1 şi 2 art.
179 CP. se porneşte numai în baza plângerii prealabile a persoanei. La
împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, urmărirea
penală încetează, conform procedurii generale.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani sau un ofiţer al organului de
urmărire penală în cazul percheziţiei şi cercetărilor ilegale.
Alineatul 2 art. 179 CP. prevede răspunderea penală pentru violarea
de domiciliu săvârşită cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei.
7Ibidem,p. 141.
146
Prin violarea de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane săvârşită
u aplicarea constrângerii sau cu ameninţarea aplicării ei se înţe-
c
lege aplicarea vătămărilor uşoare sau medii integrităţii corporale sau
sănătăţii sau ameninţarea cu aplicarea lor. In acest caz circumstanţa
agravantă dată cuprinde producerea vătămărilor corporale menţionate
şi nu cere o calificare suplimentară şi în baza art. 152 sau 153 CP. Dacă
însă violenţa dată s-a manifestat prin producerea vătămării grave a
integrităţii corporale sau a sănătăţii, circumstanţa agravantă în cauză
intră în concurs cu art. 151 CP., vătămarea intenţionată gravă a integri-
tăţii corporale sau a sănătăţii.
Alineatul 3 art. 179 CP. sporeşte răspunderea penală pentru acţiunile
prevăzute în alin. 1 sau 2, săvârşite: a) cu folosirea situaţiei de serviciu;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală.
Violarea de domiciliu cu folosirea situaţiei de serviciu (lit. a) alin.
3 art. 179 CP.) presupune comiterea infracţiunii utilizând abuziv
atribuţiile cu care este abilitată o persoană în virtutea funcţiei pe care o
deţine. Acestea pot fi colaboratori ai poliţiei, ai organelor fiscale etc.
Comiterea infracţiunii de un grup criminal sau de o organizaţie
criminală (lit. b) alin. 3 art. 179 CP.) presupune identificarea acestor
grupări criminale, potrivit cerinţelor art. 46 şi 47 CP.
4.5. încălcarea intenţionată a legislaţiei
privind accesul la informaţie (art. 180 CP.)
Potrivit art. 34 al Constituţiei RM, persoana are dreptul de a avea
acces la orice informaţie de interes public. Autorităţile publice, potrivit
competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a
cetăţenilor asupra chestiunilor publice şi asupra problemelor de interes
personal. Textul acestui articol mai precizează că dreptul la informaţie
nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor şi nici
siguranţa naţională. Mijloacele de informare publică sau private sunt
obligate să asigure o informare corectă a opiniei publice. Mijloacele de
informare publică nu sunt supuse cenzurii.
Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin încălcarea cu inten-
ţie de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de
asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie, încălcare ce
a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite
de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea
sănătăţii populaţiei, la securitatea publică şi la protecţia mediului.
147
 încălcarea cu intenţie de către o persoană cu funcţie de răspundere a
procedurii legale de realizare a dreptului de acces la informaţie înseamnă
nedorinţa făptuitorului, ce contravine Constituţiei, Legii privind
accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11 mai 20008 şi altor acte
normative de a oferi solicitantului informaţii referitoare la ocrotirea
sănătăţii populaţiei, la securitatea publică sau la protecţia mediului, cu
toate că făptuitorul deţinea această informaţie şi era obligat să o ofere.
Această nedorinţa poate avea un caracter deschis (de exemplu,
făptuitorul refuză direct solicitarea victimei) sau o formă ascunsă (de
exemplu, trimiterea victimei la alte persoane, care însă nu dispun de
asemenea informaţii).
încălcarea dreptului privind accesul la informaţie se poate manifesta
şi prin nefamiliarizarea persoanei cu toate documentele şi materialele ce
conţin informaţiile solicitate sau neiniţierea ei cu toate informaţiile cerute.
încălcarea dreptului privind accesul la informaţie poate fi pedepsită
penal dacă această încălcare a cauzat daune în proporţii considerabile
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei.
Prin daune în proporţii considerabile cauzate drepturilor şi intere-
selor persoanei vom înţelege daunele materiale ce depăşesc venitul lunar
al victimei, îmbolnăvirea victimei care nu s-a protejat de poluarea mediu-
lui, alte acţiuni asupra sănătăţii victimei, cauzate de periclitarea securităţii
publice etc.
Infracţiunea este terminată o dată cu survenirea daunelor în
proporţii considerabile, pe care le-am analizat mai sus.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă.
Subiect al infracţiunii poate fi numai o persoană cu funcţii de răspun-
dere (a se vedea prevederile art. 123 C.P.), care deţine informaţiile
determinate de legea penală.
4.6. Violarea dreptului la libertatea întrunirilor (art. 184 CP.)
Potrivit art. 40 al Constituţiei R.M., mitingurile, demonstraţiile, mani-
festaţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi pot fi organizate
şi desfăşurate numai în mod paşnic şi fără nici un fel de arme.
Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin violarea drep-
tului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitin-
gului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau a oricărei alte întruniri
ori a participării cetăţenilor la acestea fie prin constrângerea lor la parti-
8 Monitorul Oficial nr. 88-90 /664 din 28 iulie 2000.
148
cipaţie: a) săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere; b) săvârşită
de două sau de mai multe persoane; c) însoţită de violenţă nepericuloasă
pentru viaţă sau sănătate.
Din această dispoziţie şi potrivit Legii cu privire la organizarea şi
desfăşurarea întrunirilor nr. 560—XIII din 21 iulie 1995'', prin întru-
nire vom înţelege mitingurile, demonstraţiile, manifestaţiile, procesiunile,
grevele desfăşurate în locurile publice, în afara unităţii economice sau a
locului de lucru, precum şi alte adunări ale cetăţenilor.
Textul dispoziţiei mai precizează că latura obiectivă a infracţiunii în
cauză se poate realiza prin trei acţiuni alternative.
în prima modalitate de săvârşire, infracţiunea de violare a dreptului
la libertatea întrunirilor se realizează prin împiedicarea ilegală a desfă-
şurării întrunirilor: a) săvârşită de o persoană cu funcţie de răspun-
dere; b) săvârşită de două sau de mai multe persoane; c) însoţită de
violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate.
Prin împiedicarea ilegală a desfăşurării întrunirilor vom înţelege
interzicerea directă de a organiza desfăşurarea unei întruniri sau bloca-
rea locurilor ori a căilor de acces la aceste întruniri. împiedicarea
ilegală a desfăşurării întrunirilor constituie o infracţiune numai dacă
aceste acţiuni sunt săvârşite de o persoană cu funcţie de răspundere (a
cărei definiţie este dată în art. 123 CP.) sau sunt săvârşite de două sau
de mai multe persoane (despre conţinutul acestei noţiuni a se vedea
explicaţiile corespunzătoare de la lit. f) alin. 3 art. 145 CP.), ori sunt
însoţite de violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate (a cărei
noţiune este asemănătoare cu cea de la lit. a) alin. 1 art. 165 CP.).
în a doua modalitate de săvârşire, infracţiunea de violare a dreptului
la libertatea întrunirilor se realizează prin împiedicarea participării
cetăţenilor la aceste întruniri, infracţiune comisă cel puţin în una din
circumstanţele stipulate la lit. a), b) sau c) enumerate şi explicate la
prima modalitate de realizare a infracţiunii.
împiedicarea participării cetăţenilor la întruniri presupune crearea
unor obstacole în calea celor care doresc să participe la anumite întruniri.
în ultima modalitate de săvârşire, infracţiunea de violare a dreptului la
libertatea întrunirilor se poate realiza prin constrângerea cetăţenilor de
a nu participa Ia aceste întruniri, infracţiune comisă cel puţin în una din
circumstanţele amintite la a doua modalitate de realizare a infracţiunii.
5'Monitorul Oficial nr. 61/683 din 2 noiembrie 1995.
149
 Noţiunea de constrângere presupune aplicarea acţiunilor de maltra
tare sau a altor acte de violenţă, care produc numai dureri fizice, prevă-
zute în art. 154 CP. sau pricinuirea de prejudicii neînsemnate sănătăţii
prejudicii stabilite de Codul contravenţiilor administrative, care nu cer
o calificare aparte.
Infracţiunea de violare a dreptului la libertatea întrunirilor se consumă
o dată cu săvârşirea acţiunilor prevăzute de lit. a) şi b) art. 184 CP. sau
în momentul survenirii daunelor nepericuloase pentru viaţă sau sănătate
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană cu funcţie de răspundere
sau orice altă persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de
şaisprezece ani.
Alin. 2 art. 184 CP. sporeşte răspunderea penală pentru aceeaşi acţiune:
a) săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit
drept armă ori au fost special adaptate pentru vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii.
Noţiunea de aplicare a armei sau a altor obiecte care au servit drept
armă este dată la lit. g) alin. 2 art. 164 CP. (A se vedea explicaţiile
respective). Precizăm că prin obiecte special adaptate pentru vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţii înţelegem ascuţirea unei şurubelniţe
sau a altui obiect de metal, a unei ştachete din gard, spargerea unei
sticle de bere etc;
188.însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate.
Noţiunea acestei violenţe o conţine lit. e) alin. 2 art. 165 CP.;
189.soldată cu producerea daunelor în proporţii mari. Potrivit alin. 1
art. 126 CP., valoarea daunei materiale în proporţie mare este de
la 500 la 1500 unităţi convenţionale de amendă, adică de la 10000
la 30000 lei;
190.soldată cu alte urmări grave. Prin alte urmări grave înţelegem
pagube materiale în proporţii deosebit de mari, a căror valoare
depăşeşte 1500 de unităţi convenţionale de amendă, adică mai
mult de 30000 de lei, sinuciderea victimei, decesul ei din
imprudenţă etc.
, •• > ■ j j•" >' ,n. . • • • ■•
T
J. i - . V• !..-. , "_ • „I V ]., ! '. '■
150
A, 7 Atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub
formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de
îndeplinire* a riturilor religioase (art. 185 CP.)
trivit art. 31 al Constituţiei R.M., libertatea conştiinţei este garan-
- Fa trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
Potrivit art. 1 al Legii despre culte nr. 979-XII din 24 martie 1992"',
tul la libertatea conştiinţei cuprinde libertatea cetăţeanului de a-şi
himba religia sau convingerea, de a profesa religia în mod individual
colectiv, în public sau în particular, prin cult şi prin oficierea ritualului.
Textul legii mai precizează inadmisibilitatea de a influenţa asupra
conştiinţei religioase a unei persoane prin violenţă sau prin orice prozeli-
tism abuziv.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin organizarea, condu-
cerea sau participarea activă la un grup a cărui activitate, desfăşurată
sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de oficiere a riturilor
religioase, este însoţită fie de cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor,
fie de alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia, fie de instigarea
cetăţenilor la refuzul de a-şi respecta obligaţiile cetăţeneşti.
După cum se vede, dispoziţia art. 185 CP. stipulează trei modalităţi
de acţiuni alternative:
191.organizarea unui grup a cărui activitate, desfăşurată sub formă
de propovăduire a credinţelor religioase şi de oficiere a riturilor
religioase este însoţită fie de cauzarea de daune sănătăţii
cetăţenilor, fie de alte atentate la persoană sau la drepturile
acesteia, fie de instigarea cetăţenilor la refuzul de a-şi respecta
obligaţiile cetăţeneşti;
192.conducerea activităţii unui astfel de grup cu un rezultat similar;
3) participarea activă la acelaşi grup cu aceeaşi activitate şi rezultat.
A organiza un grup religios presupune acea activitate prin care se
urmăreşte alegerea persoanelor care ar putea participa la un astfel de
grup, care înclină să participe la această activitate, procurarea atributelor
religioase pentru oficierea diferitelor rituri religioase şi alte acţiuni îndrep-
tate spre crearea unui grup a cărui activitate, desfăşurată sub formă de
propovăduire a credinţelor religioase şi de oficiere a riturilor religioase,
provoacă consecinţele menţionate anterior.
* oficiere (n.n.).
'" Monitorul oficial nr. 3/70 din 30 martie 1992.
151
 Conducerea grupului religios înseamnă dirijarea, îndrumarea, propovă-
duirea anumitor credinţe religioase, precum şi oficierea riturilor religioase
pentru a-şi atinge scopul propus, determinat de dispoziţia legii penale.
Prin participare activă Ia un astfel de grup se înţelege activitatea unei
persoane care îi ajută activ conducătorului grupului la propovăduirea
credinţelor religioase, oficierea riturilor religioase, selectarea altor persoane
care ar prelua credinţa lor.
Este vorba despre grupuri religioase care propovăduiesc autodistrugerea
prin ardere, îngroparea de viu a unor fetiţe nou-născute, numite mirese ale lui
Dumnezeu, refuzul de a fi încorporat în forţele armate etc.
Prin cauzarea de daune sănătăţii înţelegem pricinuirea de vătămări
uşoare integrităţii corporale sau sănătăţii. în cazul în care se vorpricinui
vătămări medii sau grave integrităţii corporale sau sănătăţii, infracţiunea în
cauză intră în concurs cu aceste infracţiuni şi cele săvârşite trebuie calificate
suplimentar şi în baza lit. j) alin. 2 art. 152 CP. sau lit. i) alin. 2 art. 151 CP.
Dacă membrii grupului vor fi determinaţi la sinucidere, acţiunile făptuitorului
trebuie calificate suplimentar şi în baza lit. c) alin. 2 art. 150 CP.
Alte atentate la persoană sau la drepturile acestora, presupune violarea
altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor ca, de exemplu, atentatele contra
patrimoniului, dreptului la muncă, inviolabilităţii domiciliului, ocrotirea
sănătăţii, dreptul la asistenţă şi protecţie socială etc.
Instigarea cetăţenilor la refuzul de a-şi respecta obligaţiile cetăţeneşti
constă în determinarea cetăţenilor la refuzul de a-şi îndeplini obligaţiile
cetăţeneşti, cum ar fi, refuzul de la încorporarea în forţele armate, de a nu
participa la alegeri, de a nu plăti impozite, de a nu îndeplini funcţii publice etc.
Infracţiunea se consideră consumată o dată cu săvârşirea acţiunilor des-
crise de legea penală care au provocat consecinţele prevăzute de textul legii.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a
împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Subiecte pentru evaluare
1. Determinaţi sistemul infracţiunilor contra drepturilor politice, la muncă şi
altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor. .< , 215.B. H. HBaHOB. YzonoeHO-npaeoeasi oxpana OCHOBHUX npae zpaoKdan. Moc-
i<ţ?
193.Ce înţelegeţi prin daune în proporţii considerabile produse prin
încălcarea egalităţii în drepturi?
194.Determinaţi noţiunea de viaţă personală.
195.Ce informaţii despre viaţa personală constituie un secret personal sau
familial?
196.Ce înţelegeţi prin trimiteri poştale?
197.Ce înţelegeţi prin utilizarea mijloacelor tehnice destinate dobândirii
ilicite a informaţiei ce se conţine în trimiterile poştale sau în convorbirile
telefonice şi înştiinţărilor telegrafice?
198.Definiţi noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane.
199.Prin ce se deosebeşte noţiunea "de rămânere în domiciliu sau în reşedinţa
unei persoane" de noţiunea „refuzul de a le părăsi la cererea persoanei"?
200.Determinaţi latura obiectivă a încălcării cu intenţie a legislaţiei privind
accesul
la informaţie.
201.Ce înţelegeţi prin drept electoral?
202.Ce înţelegeţi prin perioadă electorală? ,„
203.Ce înţelegeţi prin organe electorale?
204.Ce acte electorale pot fi falsificate?
205.Definiţi noţiunea Ac protecţie a muncii.
206.Ce înţelegeţi prin accidente cu oameni produse ca rezultat al încălcării
regulilor de protecţie a muncii?
207.Cine poate fi victimă a încălcării regulilor de protecţie a muncii?
208.Ce înţelegeţi prin întruniri ale cetăţenilor?
209.Activitatea căror grupuri religioase pot fi pedepsită penal?
Bibliografie
210.Codul penal al Republicii Moldova. Partea specială. Cap. V. Chişinău, 2003.
211.Octavian Loghin, Tudorel Toader. Drept penal român. Partea specială.
Bucureşti: Şansa, 1994.
212.Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbă-
neagră. Chişinău: ARC, 2003.
213.VzojiouHoe npaeo Poccuucmu Oedepauuu. OcoâeHHan uacmb. Tlojx pefl.
B. B. 3flpaBOMticjioBa. MocKBa: lOpucrb, 2001.
214.KoMMenmapuu K YzoMoeHOMy KodeKcy POCCUUCKOU <Pedepau,uu c nocma-
meuHbiMU MamepuanaMU u cydednou npaKmiiKou. Flofl pe/i. C. H. HuKyjuiHa.
MocKBa: MeHe,a>Kep, 2001.
KBa, 1967.
7. A. H. KpaciiKOB. Vzonoeno-npaeoeaR oxpana npae u ceoâod nenoecxa e
Poccuu. CapaTOB, 1996.
153
 Capitolul VII """"'" " ' " '.'•?.''■ atentează de fapt la proprietate sau patrimoniu care suferă astfel daune.
INFftACŢfUNI CONTRA PATRIMONIULUI Unele legislaţii au numit aceste atentate ca infracţiuni contra avutului2,
drept că ulterior eroarea menţionată a fost reparată şi aceste atentate au
căpătat denumirea de atentate contra patrimoniului3.
§ 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi sistemul Gradul prejudiciabil* sporit al atentatelor contra patrimoniului constă
infracţiunilor contra patrimoniului în faptul că în consecinţă proprietarii pierd o cantitate considerabilă de
bunuri materiale, destinate satisfacerii necesităţilor lor materiale şi
Potrivit art. 9 al Constituţiei R.M., la baza vieţii economice a
spirituale, precum şi dezvoltării economiei naţionale.
Republicii Moldova se află egalitatea în drepturi a tuturor tipurilor şi
Gravitatea prejudiciilor aduse de aceste acţiuni criminale este deter-
formelor de proprietate. Bunurile materiale şi intelectuale pot fi
minată şi de faptul că vinovatul capătă astfel posibilităţi de a duce un
proprietate publică sau privată. Acest text mai precizează că
mod de viaţă parazitar pe contul societăţii, de a se eschiva de la obligaţiile
proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi
faţă de stat şi societate, obligaţii care derivă nemijlocit din drepturile la
demnităţii omului, precum şi că piaţa, libera iniţiativă economică,
muncă şi la proprietate privată.
concurenţa loială sunt factorii fundamentali ai economiei.
Totodată, gradul de prejudiciu al acestor atentări constă şi în aceea
Articolul 46 al Constituţiei R.M. garantează fiecărui cetăţean
că persoanele care le săvârşesc împiedică realizarea altor sarcini care,
dreptul la proprietate privată, precum şi obligă statul de a ocroti aceste
potrivit legii, revin proprietarului.
drepturi.
Obiectul general al infracţiunilor contra patrimoniului îl constituie
Apărarea şi consolidarea proprietăţii în ţara noastră este asigurată de
relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare este condiţionată
un întreg sistem de măsuri economice, organizatorice, culturale şi educa-
de ocrotirea ordinii de drept în Republica Moldova.
tive, prin atragerea populaţiei în combaterea atentatelor la proprietate. în
Obiectul generic de grup îl constituie relaţiile patrimoniale cu cele
sistemul de măsuri menţionat un rol important îi revine şi legislaţiei penale,
două componente ale lor: 1) dreptul de proprietate, şi 2) totalitatea celor-
care are misiunea de a combate atentatele prejudiciabile la proprietate.
lalte drepturi şi obligaţiuni patrimoniale care au valoare economică.
Spre deosebire de Codul penal din 1961, Codul penal din 2002 a
Obiectul nemijlocit de bază îl constituie, după caz, relaţiile patrimo-
denumit atentatele prejudiciabile la proprietate ca infracţiuni contra
niale private sau publice, în afară de tâlhărie care posedă două obiecte
patrimoniului, deoarece noţiunea de „patrimoniu" este mai largă decât
nemijlocite de bază, atât relaţiile patrimoniale, cât şi viaţa sau sănătatea
cea de „proprietate". Ea înglobează nu numai dreptul la proprietate, (de
persoanei. Ambele obiecte se socot de bază, deoarece lipsa unuia
exemplu, la furt prin sustragere pe ascuns a bunurilor reale ale unei alte
exclude tâlhăria. Esenţa obiectului nemijlocit suplimentar (secundar)
persoane se încalcă numai dreptul la proprietate), ci o totalitate de drepturi
constă în faptul că infracţiunea care îl posedă poate exista şi în lipsa lui.
şi obligaţiuni patrimoniale (vezi art. 284 al Codului civil din 2002) care
De aceea este greşită opinia că tâlhăria are un singur obiect nemijlocit
au valoare economică (de exemplu, la şantaj făptuitorul cere de a i se
de bază (principal) - relaţiile patrimoniale şi unul secundar - viaţa şi
ceda nu numai bunuri ale proprietarului ori drepturile asupra acestora,
sănătatea persoanei4.
ci şi cere de a fi săvârşite şi alte acţiuni cu caracter patrimonial, acţiuni
Unele infracţiuni contra patrimoniului pot avea obiecte nemijlocite
care depăşesc evident noţiunea de proprietate).
suplimentare, de exemplu, uneori jaful sau şantajul pot fi însoţite de
E de menţionat faptul, că unii autori numesc eronat aceste atentate
aplicarea violenţei fizice sau de ameninţarea cu aplicarea acesteia. Obie-
ca atentate la averea persoanei', însă deoarece este unanim recunoscut
faptul că averea poate fi sustrasă fără a i se cauza, de obicei, daune, se 1 Codul penal al Republicii Socialiste România. Bucureşti: Politica, 1968, p. 4.
'O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 212. ., , .. . . _,., :
'G rad u l d e p reju d ic iu (n .n .). . . , . , , ; . , ..._ .," , .,.,-. -.,.. ,:..M.
1 A. Barbăneagră. Comentariul citat, p. 378.
4 O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 239. 4 "._ , '.','",s,,U l A, -• .. ,. ,, ',. ...' ,-î:-,

154 155
 ctul nemijlocit suplimentar al jafului şi şantajului în aceste cazuri va fi
viaţa sau sănătatea persoanei.
Obiectul material al infracţiunilor contra patrimoniului îl
constituie bunurile materiale, a căror valoare corespunde cerinţelor
legii penale, care vor fi analizate în continuare la fiecare infracţiune.
Bunurile materiale ca obiect material al infracţiunilor contra patrimo-
niului posedă un şir de caracteristici. Mai întâi, obiect material al acestor
infracţiuni sunt considerate numai bunurile materiale având valoare de
întrebuinţare, adică participă în circuitul civil. în al doilea rând, ele trebuie
să posede valoare de schimb, adică acelea în care într-o formă sau alta
este depusă muncă umană. în al treilea rând, bunurile materiale trebuie
să aparţină altei persoane.
Susţinem opinia, potrivit căreia în calitate de obiect material al infrac-
ţiunilor contra patrimoniului, pe lângă bunurile materiale, pot fi şi dreptul
asupra acestora, precum şi alte acţiuni cu caracter patrimonial 5, fiindcă
ele ca şi bunurile materiale reprezintă acel substrat (formele materiale,
condiţiile şi premisele existenţei relaţiilor sociale), element în legătură
cu care apar, există şi se realizează relaţiile patrimoniale. Bunurile mate-
riale, dreptul asupra lor, precum şi alte acţiuni cu caracter patrimonial
sunt direct stipulate la infracţiunea de şantaj.
Latura obiectivă a infracţiunilor contra patrimoniului se realizează prin
fapte variate, descrise în textele de incriminare, prin care se aduce atin-
gere relaţiilor patrimoniale. De obicei, faptele prejudiciabile se manifestă
prin acţiunea de sustragere, în cazul furtului, jafului, tâlhăriei şi pungăşiei,
acţiunea de dobândire în cazul escrocheriei, de însuşire în cazul şantajului
şi delapidării, acţiunea de ocupare a unui imobil în cazul tulburării de
posesie, acţiunea de distrugere sau deteriorare a bunurilor etc.
în textul de încriminare al unor infracţiuni sunt, alternativ prevăzute,
mai multe acţiuni, infracţiunea putându-se realiza prin săvârşirea oricăreia
dintre acestea. De exemplu, însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei elect-
rice, distrugerea sau deteriorarea bunurilor, dobândirea sau comercializarea
bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală etc.
O caracteristică comună tuturor infracţiunilor contra patrimoniului
constă în aceea că ele cauzează o pagubă patrimonială, uneori şi un
prejudiciu vieţii şi sănătăţii persoanei.
5 B. H. Kyu. Hemmopbie eonpocuyzojioenou omeemcmeeHHOcmu3a
euMozamenbc-mea, cen3aHHbie c npu3HamMU ezo npedMema. XapbKOB, 1985, p.
3.; CoeemcKoe yzonoenoe npaeo. Oâuţax uacmb. MocKBa: Mry, p. 85.
156
Latura obiectivă a acestor infracţiuni include şi legătura de cauzalitate
dintre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea prejudiciabilă produsă.
Uneori ca elemente obligatorii ale laturii obiective a infracţiunii de
bază sau a circumstanţelor agravante ale acestora este incriminată me-
toda (pe ascuns, făţiş, prin atac etc), locul (în încăpere, în alt loc, în
depozit sau în locuinţă), timpul (în timpul unei calamităţi).
Infracţiunile contra proprietăţii, se consumă, de regulă, odată cu
cauzarea pagubelor patrimoniale concrete. în cazul tâlhăriei, şantajului
şi pungăşiei - din momentul începerii acţiunilor incriminate.
Latura subiectivă a infracţiunilor contra patrimoniului se caracteri-
zează cu intenţie directă, excepţie făcând numai infracţiunea de distru-
gere din imprudenţă (art. 198 CP.) şi din neglijenţă criminală faţă de
paza bunurilor proprietarului (art. 200 CP.).
Toate actele de apropiere a bunurilor materiale (furtul, jaful, tâlhăria,
şantajul, escrocheria, delapidarea, pungăşia) sunt comise în scopul şi
din motive de profit. Scopul şi motivul de profit sunt caracteristice şi
pentru alte infracţiuni contra patrimoniului, infracţiuni care vor fi
precizate ulterior.
Subiect al infracţiunilor prevăzute de art. 186-188, 189 alin. 2, 3 şi
4, 190 alin. 2 şi 3, 192 alin.2, 195, 196 alin. 4, 197 alin. 2 poate fi orice
persoană fizică responsabilă care a atins vârsta de paisprezece ani, iar
al celorlalte infracţiuni - de şaisprezece ani.
Rezumând cele expuse, putem defini noţiunea acestor infracţiuni.
Infracţiuni contra patrimoniului sunt considerate acţiunile pre-
judiciabile descrise de legea penală care produc, intenţionat sau
din imprudenţă, pagube patrimoniale persoanei fizice sau juridice
sau periclitează relaţiile ei patrimoniale.
Infracţiunile contra patrimoniului pot fi sistematizate în trei grupe:
1) însuşirea bunurilor proprietarului (furtul - art. 186 CP., jaful - art.
187 CP., tâlhăria - art. 188 CP., şantajul - art. 189 CP., escrocheria - art.
190 CP., delapidarea averii străine - art. 191 CP., pungăşia -art. 192
CP., însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari - art. 195 C.P.); 2)
atentatele în interes de profit contra patrimoniului, fără semnele
însuşirilor (ocuparea bunurilor imobile străine - art. 193 CP., însuşirea
sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale
-art. 194 CP., cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de
încredere - art. 196 CP., dobândirea şi comercializarea bunurilor despre
care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală - art. 199
157
C.P.); 3) infracţiuni contra patrimoniului, urmate de distrugerea, deterio-
rarea, însuşirea, pierderea sau pieirea bunurilor proprietarului (distruge-
rea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor- art. 197 CP., distrugerea
sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor - art. 198 C.P., neglijenţa
criminală faţă de paza bunurilor proprietarului - art. 200 CP.).
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, în cazul infracţiu-
nilor arătate la art. 193, 194, 197 alin. 1, 198 alin. 1, 200 CP., precum şi
furtului avutului proprietarului săvârşit de soţ, rude, în detrimentul tutore-
lui, ori de persoana care locuieşte împreună cu victima sau este
găzduită de aceasta, urmărirea penală porneşte numai în baza plângerii
prealabile a victimei şi încetează odată cu împăcarea părţii prejudiciate
cu bănuitul, învinuitul sau inculpatul.
se . -■ }- § 2. însuşirea bunurilor
2.1. Forme şi tipuri de însuşire
Timp de mai mulţi ani legislaţia, practica judiciară şi doctrina noastră
penală nu are o traducere univocă a termenului generic rusesc „xHiije-
HHe". Acest termen era tradus ca „sustragere", „luare", „însuşire", „do-
bândire" etc. Nici Dicţionarele limbii române nu au o traducere unică a
acestui termen generic, deoarece legislaţia şi doctrina penală ale Româ-
niei nu utilizează ca noi un termen generic care ar cuprinde toate formele
şi tipurile de însuşire a averii proprietarului.
Cea mai largă răspândire au două opinii. C. Roşea şi A. Borodac au
propus ca termenul generic al acestor atentate la proprietate să fie
denumit „delapidări"6. A doua opinie a fost expusă de Plenul Judecătoriei
Supreme a R.M. în Hotărârea sa nr. 5 din 6 iulie 1992 „Cu privire la
practica judiciară în procesele penale despre sustragerea averii proprie-
tarului"7, repetată ulterior de autorul S. Brânză8, potrivit cărora termenul
"xHiueHHe" ar putea fi tradus ca „sustragere".
Luând în consideraţie că aceşti termeni sunt prea înguşti (bunurile
sunt sustrase numai în cazul furtului, jafului, tâlhăriei şi pungăşiei, iar
delapidată poate fi numai averea, gestionată de vinovat), legiuitorul nostru
în art. 195 al noului Cod penal din 2002 utilizează termenul de „însuşire"
6 A. Borodac, C. Roşea. Lupta împotriva delapidării avutului socialist. Chişinău:
USM, 1980, p. 1, 3, 12, 14, 15 etc; A. Borodac. Curs de drept penal. Partea
specială. Voi. 1. Chişinău: Ştiinţa, p. 210.
1 Culegere de Hotărâri explicative. Chişinău: Tipografia centrală, p. 325.
8 S. Brânză. Infracţiuni contra proprietăţii. Chişinău: USM, 1999, p. 22, 23, 30 etc.
158
a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvârşită (art. 186-192 C
P.)- Această stipulare a fost observată şi susţinută de autorul M. Laş-
cu9. Credem că pe viitor trebuie să utilizăm acest termen atunci când
vom vorbi de toate formele şi tipurile de însuşire a avutului proprietarului.
Este de observat că legiuitorul a indicat în art. 195 CP. şi toate
formele de însuşiri ale avutului proprietarului, art. 186-192 CP., adică
furtul, jaful, tâlhăria, şantajul, escrocheria, delapidarea şi pungăşia, deoa-
rece şi în această problemă existau opinii controversate, pe care nu mai
e necesar să le analizăm.
în fiecare caz concret însuşirile bunurilor proprietarului pot aduce
diferite prejudicii şi pot fi însoţite de circumstanţe atât de diverse, încât
este imposibil a le încadra într-o singură componenţă de infracţiune.
în legislaţia în vigoare, răspunderea penală pentru însuşirile bunurilor
proprietarului e diferenţiată la maxim. Ţinând cont de diversele circum-
stanţe, care influenţează esenţial gradul de prejudiciu al acestor infrac-
ţiuni, legislatorul deosebeşte diverse forme şi tipuri de însuşiri ale bunuri-
lor din avutul proprietarului. în Codul penal al R.M. din 2002 ele sunt
specificate în articolele 186, 187, 188, 189, 190, 191, 192 şi 195.
Pentru a înţelege mai bine structura legislaţiei penale privind
răspunderea penală pentru însuşirile bunurilor proprietarului, principiile
incriminării juridice a acestor infracţiuni, este importantă cunoaşterea
nu numai a semnelor concrete ale fiecărei forme sau ale fiecărui tip de
însuşire, ci şi a criteriilor care stau la baza structurii legislaţiei cu privire
la răspunderea penală pentru atentatele contra patrimoniului (vezi tab. nr.
1, p. 160).
Criteriul care trebuie pus la baza determinării gradului de prejudiciu
al însuşirilor bunurilor proprietarului este, mai întâi de toate, proporţia
(valoarea) bunului însuşit, care exprimă mărimea prejudiciului pricinuit
prin infracţiune şi caracterizează, în acelaşi timp, pericolul pe care-1
prezintă vinovatul.
în funcţie de valoarea (proporţia) bunului însuşit legea prevede în ca-
litate de norme speciale, trei tipuri de însuşiri: însuşirea bunurilor proprie-
tarului în proporţii mari (alin. 1 art. 195 CP.), însuşirea bunurilor prop-
rietarului în proporţii deosebit de mari (alin. 2 art. 195 CP.) - ca cele
mai grave tipuri şi însuşirea în proporţii mici a avutului proprietarului
-mai puţin prejudiciabil, prevăzut de Codul contravenţiilor
administrative.
9M. Laşcu. Tâlhăria în sistemul infracţiunilor contra proprietăţii. Chişinău: UCM,
2003, p. 9. ;..= ,
159
 Tabelul 1 cazuri a unor asemenea forme de însuşire ca furtul, jaful, tâlhăria, şantajul,
însuşirea bunurilor proprietarului escrocheria, delapidarea şi pungăşia. Afară de formele şi tipurile de
însuşire menţionate legislatorul, în funcţie de proporţia avutului însuşit,
Formele Tipurile mai deosebeşte şi aşa tipuri de însuşire (vezi tabelul de la p. 160) ca
Pe ascuns - Furt (art. 186) Proporţii mici - până la 5 unităţi însuşirea în proporţii esenţiale a bunurilor proprietarului (alin. 1 art. 186-
convenţionale de amendă (CCA) 192 CP.) şi însuşirea în proporţii considerabile din avutul proprietarului
Răpirea deschisă -Jaf (art. 187) Proporţii esenţiale - de la 5 la 500
unităţi convenţionale de amendă (alin. 2 art. 186-188, 190, 191 CP.).
(alin.' 1 art. 186-192) O perioadă îndelungată cuantumul bunurilor însuşite era determinat
Prin hoţie de buzunar - Pungăşie (art. 192) Proporţii considerabile - de la 5 la de practica judiciară prin Legea din 1 aprilie 1992. Acest cuantum era
500 unităţi convenţionale de amendă stabilit în nota art. 119 al Codului penal din 1961 şi depindea de mărimea
(alin. 2 art. 186-188,190,191) salariilor minime.
Prin atac - Tâlhărie (art. 188) Proporţii mari - de la 500 la 1500
unităţi convenţionale de amendă
Potrivit art. 126 al Codului penal în vigoare, sunt considerate proporţii
(alin.'l art. 195) deosebit de mari, proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite,
Prin ameninţări - Şantaj (art. 189) Proporţii deosebit de mari - mai primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comerciali-
mult de 1500 unităţi convenţionale de zate, trecute peste frontieră, valoarea pagubei pricinuită de o persoană
amendă (alin. 2 art. 195) sau de un grup de persoane care, la momentul săvârşirii infracţiunii,
Prin înşelăciune sau abuz de încredere
-Escrocherie (art. 190)
depăşeşte 1500 şi, respectiv 500 unităţi convenţionale de amendă.
Prin însuşire - Delapidare (art. 191) Potrivit art. 64 CP, unitatea convenţională de amendă este egală cu
20 lei.
în conformitate cu dispoziţiile Codului contravenţiilor administrative
Pentru aceste contravenţii şi infracţiuni metoda însuşirii prejudiciabile valoarea bunurilor însuşite în proporţii mici este de până la cinci unităţi
din avutul proprietarului are o importanţă secundară şi, de regulă, nu influen- convenţionale de amendă.
ţează calificarea infracţiunilor, cu excepţia jafului şi tâlhăriei la care chiar De aici reiese că atât valoarea proporţiei esenţiale, cât şi a celei
însuşirea în proporţii mici nu constituie o contravenţie administrativă, ci se considerabile este de la 5 până la 500 de unităţi convenţionale de amendă.
încadrează potrivit alineatelor întâi ale articolelor 187-188 CP. Alin. 2 art. 126 indică criteriile de stabilire a acestor proporţii care
în toate celelalte cazuri, când însuşirea nu este săvârşită în proporţii constau în faptul că cuantumul considerabil al daunei cauzate se stabileşte,
mari, deosebit de mari sau mici, legiuitorul atribuie un rol primordial luându-se în consideraţie valoarea, cantitatea şi importanţa pentru vic-
metodei însuşirii bunurilor proprietarului, în funcţie de care deosebim o timă a bunurilor, starea materială şi venitul acesteia, existenţa persoanelor
serie de infracţiuni reprezentând diferite forme de însuşiri. întreţinute, alte circumstanţe care influenţează esenţial starea materială
Potrivit art. 195 CP., legislaţia în vigoare deosebeşte următoarele forme a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor şi intereselor ocrotite de
de însuşiri: 1) furt-art. 186 CP.; 2) jaf- art. 187 CP.; 3) tâlhărie-art. 188 lege şi gradul lezării libertăţilor omului.
CP.; 4) şantaj - art. 189 CP.; 5) escrocherie - art. 190 CP.; 6) delapidare Textul acestui articol mai precizează că daunele cauzate de
- art. 191 CP.; 7) pungăşie - art. 192 CP. sustragerea sau punerea în circulaţie ilegală a substanţelor narcotice şi
Diferenţierea răspunderii penale pentru însuşire din avutul psihotrope sunt determinate, pornindu-se de la dozele mici sau mari ale
proprietarului nu se limitează numai la stabilirea în articole aparte a acestora, stabilite de Comitetul permanent pentru controlul asupra
unor tipuri de infracţiuni ca însuşirea în proporţii mari (alin. 1 art. 195 drogurilor.
CP.) şi în proporţii deosebit de mari (alin. 2 art. 195 CP.), ci şi a unui Limitele de 5, 500 şi 1500 o dată stabilite nu pot fi considerate absolute,
tip de contravenţie administrativă ca însuşirea în proporţii mici, iar în care, indiferent de împrejurări, ar putea servi drept hotar între diferite
celelalte tipuri de însuşiri. Aşa, de exemplu, nu întotdeauna însuşirea avutului
160 161
proprietarului în valoare de 99% din 500 unităţi convenţionale de amendă
va constitui însuşire în proporţii considerabile. Luând în consideraţie şi
alte criterii, această însuşire poate fi apreciată ca având proporţii mari
şi invers, însuşirea din avutul proprietarului în valoare de 101% din 500
unităţi convenţionale de amendă poate fi apreciată, în unele
împrejurări, ca o însuşire în proporţii considerabile.
La calificarea însuşirilor şi aprecierea valorii bunurilor însuşite, instan-
ţele judecătoreşti şi organele de urmărire penală, orientându-se, în primul
rând, după valoarea averii însuşite, trebuie să analizeze foarte atent,
mai ales, cazurile când suma averii însuşite se apropie de limitele prin
care un tip de însuşire se distinge de altul. In asemenea cazuri este necesar
a se ţine seama de un şir de alte criterii: cantitatea, greutatea, volumul,
importanţa averii pentru păgubaş şi pentru economia naţională etc.
O mare importanţă pentru aprecierea cuantumului însuşirii au şi condi-
ţiile, timpul şi locul săvârşirii infracţiunii. De exemplu, însuşirea poate fi
considerată ca înregistrând un cuantum prejudiciabil sporit, dacă a fost
comisă în timp de război, în timpul unor cataclisme, campanii agricole
(semănatul, recoltare etc.) etc.
Aceleaşi proporţii ale avutului însuşit pot fi apreciate ca mari sau
deosebit de mari în funcţie de locul unde este situată organizaţia sau de
mărimea întreprinderii, fiindcă la o întreprindere mică drept rezultat al
însuşirii poate fi considerabil compromisă activitatea ei normală.
Spre aceasta ne orientează şi indicaţiile Plenului Judecătoriei Supreme
a R.M. din 6 iulie 1992 Cu privire la practica judiciară în procesele
despre sustragerea averii proprietarului*0. Astfel, potrivit pct. 20 al
acestei hotărâri „ soluţionând chestiunea cu privire la încadrarea acţiuni-
lor infractorului, conform indicelui de cauzare ca rezultat al infracţiunii
unei daune considerabile pricinuite victimei trebuie ţinut cont de costul
bunurilor sustrase, cantitatea lor şi însemnătatea pentru victimă, starea
materială a ei, în particular, salariul, existenţa persoanelor întreţinute şi
alte circumstanţe. Soluţionarea chestiunii date trebuie să fie motivată în
sentinţă".
Valoarea averii depinde de preţul ei. Există diferite preţuri: de cost,
de livrare, de cumpărare, de colectare, de vânzare, cu amănuntul, de
piaţă etc. Diferenţa dintre ele este foarte mare.
Referitor la stabilirea valorii avutului însuşit în punctul 32 al Hotărârii
10 Culegere de Hotărâri explicative. Chişinău, 2002, p. 325. *< ;!''■'
162
plenului din 6 iulie 1992 se specifică că: " Determinând valoarea averii
sustrase este necesar a reieşi din preţurile libere (de piaţă) cu amănuntul,
indiferent de faptul dacă sustragerea a fost săvârşită din organizaţiile care
se ocupă de vânzarea cu amănuntul, din alte organizaţii sau de la cetăţeni.
Dacă nu există preţuri cu amănuntul pentru averea sustrasă, valoarea
ei se calculează în conformitate cu Indicaţiile cu privire la ordinea de
calculare a preţurilor pentru determinarea daunei în cazul sustragerii,
neajunsurilor', nimicirii sau deteriorării premeditate a bunurilor
materiale, aprobate de către Ministerul economiei şi finanţelor al
Republicii Moldova la 29 mai 1992.
în conformitate cu aceste indicaţii este apreciată şi valoarea bunurilor
materiale, pentru care preţurile cu amănuntul stabilite sunt mai mici decât
cele cu ridicata. Indicaţiile nu se aplică, dacă pentru determinarea daunei
cauzate de sustragere este stabilită o ordine specială de calculare a preţurilor.
Dacă s-a constatat că victima a procurat cele sustrase la preţ de
piaţă, mărimea daunei este calculată conform acestor preţuri.
în lipsa preţurilor cu amănuntul valoarea celor sustrase poate fi cal-
culată şi în baza concluziei experţilor.
Calificând acţiunile infractorului, mărimea bunurilor sustrase este
calculată pornind de la preţul lor la momentul săvârşirii infracţiunii. în
cazul modificării preţurilor mărimea daunei materiale care urmează a fi
restituită părţii civile conform acţiunii civile sau din iniţiativa instanţei
de judecată, este calculată pornind de la preţurile existente în ziua
adoptării hotărârii vizând restituirea ei. Remarcăm că noi n-am înlocuit
termenul de „sustragere" din această Hotărâre cu termenul de
„însuşire" cum o cere noul Cod penal. Credem însă că în viitor Plenul va
introduce într-o nouă hotărâre a sa modificările corespunzătoare.
Mai detaliat despre fiecare formă şi tip de însuşire a bunurilor proprie-
tarului va fi vorba în continuare, când va fi făcută analiza juridică a
acestora, dar, mai întâi, pentru a nu ne repeta, vom analiza semnele
obiective şi subiective comune oricărei însuşiri.
2.2. Semnele obiective, subiective comune tuturor însuşirilor
şi noţiunea lor
Obiectul juridic nemijlocit de bază al însuşirilor bunurilor din avu-
tul proprietarului îl constituie relaţiile patrimoniale, adică relaţiile care
exprimă condiţiile producţiei, repartiţiei şi consumului bunurilor materiale.
* mancoului (n.n.).
163
 Susţinem opinia academicianului rus V. N. Kudreavţev, potrivit căreia, 1960, p. 147.
structura obiectului infracţiunii cuprinde: a) relaţiile sociale reale între
oameni; b) forma lor juridică, care reglementează conduita subiecţilor şi
asigură apărarea lor; c) premisele, condiţiile, formele materiale ale
existenţei relaţiilor sociale. în dispoziţiile articolelor Codului penal este
adeseori descris numai un element din cele enumerate". De exemplu, în
art. 186 CP. se indică numai bunurile ca purtător al dreptului de
proprietate, iar în art. 189 CP. se stipulează bunurile, dreptul asupra lor
şi alte acţiuni cu caracter patrimonial ca exponenţi ai dreptului
patrimonial.
Utilizând structura menţionată, putem afirma că structura obiectului
juridic nemijlocit de bază al însuşirilor bunurilor din avutul proprietarului
cuprinde: 1) relaţiile de proprietate ce apar obiectiv între oameni ce n-au
nevoie de o reglementare juridică completă şi care condiţionează producţia,
repartiţia şi consumul benevol al bunurilor materiale; 2) dreptul patrimonial
şi dreptul de proprietate care reglementează şi apără cele mai importante
relaţii patrimoniale existente real între oameni. Conform art. 315 al Codului
civil, dreptul de proprietate cuprinde dreptul de posesiune, de folosinţă şi
de dispoziţie asupra bunului; 3) condiţiile, premisele, formele materiale
ale existenţei dreptului patrimonial şi a dreptului de proprietate sunt bunurile
materiale, dreptul asupra acestora şi alte relaţii cu caracter material (de
exemplu, prestarea unei munci sau unor servicii gratuite). Aceste premise
sunt, de regulă, numite obiecte materiale ale infracţiunii.
Din cele expuse, decurge că denumirea corectă a obiectului juridic
nemijlocit de bază al majorităţii însuşirilor este dreptul de proprietate, iar
în cazul şantajului - dreptul patrimonial. Este însă corectă şi denumirea
acestor obiecte ca proprietate sau patrimoniu, deoarece astfel indicăm
relaţia socială principală, pentru a cărei ocrotire sunt stabilite aceste norme
penale12 şi din ea deducem uşor denumirea deplină a obiectului infracţiunii.
Obiectul nemijlocit de bază al însuşirilor în fiecare caz concret
poate fi proprietatea privată sau publică. Sunt însă cazuri când vinovatul
însuşeşte averea privată, dar fapta este considerată ca fiind îndreptată
contra proprietăţii de stat. De exemplu, averea personală este predată
pentru păstrare, transportare etc. diferitelor organizaţii de stat cu condiţia
răspunderii materiale a acestora din urmă pentru păstrarea averii
încredinţate.
Un indiciu obligatoriu al însuşirilor avutului proprietarului e considerat
11 B. H. Ky/ipHBueB. 06uţan meopun KeajiuipuKaifuu npecmynnenuu.
MocKBa, 1972,
p. 151.
12 B. H. Ky/ipîîBueB. Oâ^eKinuenan cmopona npecmynnenuR. MocKBa,
faptul, cui aparţine dreptul de proprietate asupra averii însuşite în mo-
mentul atentării. Dacă se va stabili că în acest moment averea nu se
aăsea real la evidenta proprietarului, atunci o asemenea atentare nu va fi
calificată ca însuşire. De exemplu, vinovatul, prin înşelăciune, însuşeşte
taxa de stat pentru legalizarea de către organele notariale a unor
contracte. însuşirea acestor sume băneşti care puteau deveni proprietate
de stat, dar care încă n-au ajuns real la evidenţa statului nu va constitui
o însuşire a avutului proprietarului, dar vor fi calificate potrivit art. 196
C.P. (cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încre-
dere). Greşelile practicii judiciare în calificarea infracţiunilor menţionate
sunt, de regulă, legate de aprecierea eronată a momentului apariţiei
dreptului proprietăţii asupra averii, care trece sau trebuie să treacă în
posesia proprietarului. De exemplu, judecătoria raională i-a condamnat
pe F. şi T. în baza art. 126 al Codului penal din 1961 (art. 196 al Codului
în vigoare) pentru că, trasportând la depozit peştele prins în râul Nistru,
în drum au vândut o sută kg de peşte. Organele de anchetă au calificat
acţiunile acestora ca furt comis de un grup de persoane. Calificând
acţiunile condamnaţilor, judecătoria raională a indicat în sentinţă că peş-
tele prins până la predarea lui la depozit nu constituia încă proprietatea
164
organizaţiei unde lucrau condamnaţii. Colegiul penal al Judecătoriei Sup-
reme n-a fost de acord cu această părere şi, infirmând sentinţa adoptată
în acest dosar, a arătat că cei condamnaţi au fost pescari la o
organizaţie de stat: organizaţia le-a pus la dispoziţie unelte de pescuit,
îmbrăcăminte de lucru, mijloace de transport; ei primeau salariu
garantat. De aceea tot peştele prins devine proprietate de stat nu din
momentul predării lui la depozit, ci din momentul când a fost prins.
Mai înainte era destul de răspândită opinia, potrivit căreia obiectul
juridic nemijlocit al însuşirilor îl constituie bunurile materiale13. Recunoaş-
terea în calitate de obiect juridic nemijlocit a diferitelor bunuri contrazice
însăşi noţiunea obiectului juridic şi esenţa însuşirii bunurilor ca atentat
la dreptul de proprietate. în realitate, la însuşire e de la sine înţeles că
bunul nu suferă nici o daună, pe când prin obiect juridic se înţelege
anume aceea, căreia i se cauzează prejudicii14.
M. M. HcaeB. HMyuţecmaeHHbie npecmytuieHux. MocKBa, 1938, p. 42; A. A.
IÎHOHTKOBCKHH, B. J\. MeHbmarHH. Kypc coeemcKOPO y^oJ'lo8Ho^o npaaa. Oco6e-
Hnan uacmb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 373-374.
F. A. Kpurep. KeajiucpuKaiţux xuaienuu coiiiia.iucmuHecKozo uMvufecmna. Moc-
KBa, 1971, p. 28.
165
 După cum s-a menţionat anterior, componenţa de infracţiune a
tâlhăriei este de aşa natură, încât tâlhăria vizează două obiecte juridice
nemijlocite de bază: dreptul de proprietate şi sănătatea persoanei.
în cazul jafului şi şantajului sănătatea persoanei poate deveni obiect
juridic nemijlocit secundar al acestor infracţiuni.
Drept obiecte materiale ale însuşirii bunurilor din avutul proprieta-
rului pot fi orice bunuri materiale, dreptul asupra acestora sau alte
acţiuni cu caracter patrimonial.
Potrivit art. 285 al Codului civil în vigoare (vezi textul în limba rusă,
deoarece credem că nu e corect tradus în limba română), bunuri sunt
toate lucrurile susceptibile apartenenţei individuale sau colective şi
drepturile patrimoniale.
Lucruri sunt obiectele materiale în raport cu care pot exista
drepturi şi obligaţii civile.
Deci, potrivit dreptului civil, dreptul asupra bunurilor şi acţiunile cu carac-
ter patrimonial, pe lângă lucruri, reprezintă varietăţi ale bunurilor persoanei.
In felul acesta, ca obiecte materiale ale însuşirii bunurilor din avutul
proprietarului pot fi, mai întâi, lucrurile ca obiecte ale lumii materiale.
Ele trebuie să posede un şir de caracteristici.
în primul rând, lucrurile ca obiecte materiale ale însuşirii trebuie să
posede valoare de întrebuinţare, adică capacitatea de a satisface necesi-
tăţile omului şi de participare la circuitul civil.
în al doilea rând, ele trebuie să aibă valoare de schimb în care este
materializată într-o formă sau alta, munca omului. De aceea flora şi fauna
şi populaţia naturală a acestora nu se consideră obiecte materiale ale însuşirii.
în al treilea rând, obiecte materiale ale însuşirii pot fi numai lucru-
rile, care în momentul comiterii infracţiunilor se aflau real la evidenţa
proprietarului, deoarece în caz contrar asemenea atentate vor fi calificate
în baza art. 196 CP. drept cauzare de daune materiale prin înşelăciune
sau abuz de încredere.
Şi, în sfârşit, obiecte materiale ale însuşirii pot fi numai lucrurile asu-
pra cărora făptuitorul nu deţine dreptul de proprietate, adică sunt luc-
ruri străine pentru el. De aceea, nu poate fi obiect material al însuşirii
lucrurile asupra cărora proprietatea este comună.
Deci, drept obiecte materiale ale însuşirii bunurilor din avutul prop-
rietarului pot fi orice lucruri sau obiecte ce pot satisface o necesitate de
ordin material sau cultural a oamenilor: mărfuri, materie primă, maşini,
bancnote emise de Banca Naţională, titluri de valoare, înscrisuri
prezen-
tând o anumită valoare bănească, valuta străină aflată în circulaţie etc.
Făptuitorul poate însuşi şi diferite documente care îi oferă dreptul de
a-şi însuşi averea proprietarului. Dacă însuşirea lor va fi săvârşită fără
acest scop, o asemenea acţiune va fi calificată în baza art. 360 al CP.
(luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor,
imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor). Dacă însă făptuitorul ia documen-
tele cu scopul de a-şi însuşi cu ajutorul lor averea proprietarului,
această acţiune va constitui o pregătire a actului de însuşire.
Rebuturile, deşeurile şi reziduurile rezultate din procesul de producţie
ce mai pot fi utilizate constituie şi ele o valoare economică de natură să
li se atribuie calitatea de obiect material al infracţiunilor contra patrimo-
niului. Materialele ce nu reprezintă obiectiv nici o valoare (nu mai pot fi
folosite în nici un mod şi sunt aruncate) sau reprezintă o valoare cu
totul neînsemnată nu pot constitui, în genere, obiectul material al unei
infracţiuni contra proprietăţii.
Un component structural al obiectului material al şantajului ca
formă de însuşire a bunurilor din avutul proprietarului legea penală
numeşte dreptul asupra unui bun. Făptuitorul poate cere cedarea unuia
sau a mai multor drepturi de proprietate, fără a cere cedarea bunului
însuşi.
E de menţionat că nu toţi penaliştii recunosc dreptul la avere ca
obiect material al şantajului. Profesorul rus G. N. Borzenkov afirmă că,
în genere, dreptul la avere nu trebuie considerat obiect material al însuşirii,
deoarece obiectul material al fiecărei infracţiuni contra proprietăţii e
întotdeauna material, iar dreptul la avere e o categorie nematerială ce
ţine de domeniul relaţiilor sociale15.
Nu susţinem această opinie, deoarece, după cum s-a menţionat ante-
rior, potrivit dreptului civil, dreptul la avere este o varietate a bunurilor
proprietarului, iar în al doilea rând, făptuitorul nu cere cedarea proprietăţii,
ci numai a unor împuterniciri ale proprietarului. De exemplu, în decembrie
1993 V. a încheiat un contract de locaţiune a unui apartament, ce aparţinea
cetăţeanului G., pe un termen de două luni şi s-a obligat să plătească
chirie câte 50 dolari SUA pe lună. După consumarea acestui termen, V.
a venit la locul de trai a lui G. şi ameninţându-1 cu un cuţit 1-a impus
să scrie o recipisă că a primit de la V. 1200 dolari americani pentru
chiria apartamentului pe doi ani înainte. Acţiunile lui V. au fost calificate
corect în baza alin. 3 art. 125 al Codului penal din 1961, 16 astăzi art. 189
CP.
15 T. H. Eop3eHKOB. OmsemcmeeHHOcmb 3a Moiuenmmecmeo. MocKBa: MFY,
1971, p. 19.
16 Arhiva judecătoriei sectorului Răşcani, mun. Chişinău. Dosarul nr. 1-90-
 96.
166 167
 Şi, în sfârşit, obiectul material al şantajului ca formă de însuşire a
bunurilor din avutul proprietarului îl constituie şi alte acţiuni cu caracter
patrimonial, deoarece şantajistul poate cere de la şantajat nu numai
bunuri sau dreptul asupra acestora, ci şi comiterea acţiunilor menţionate.
Acţiunile cu caracter patrimonial presupun efectuarea gratuită a unor
lucrări sau prestarea unor servicii gratuite, care, de regulă se plătesc:
reparaţia apartamentului, maşinii, garajului, oficiului, construcţia unei
vile sau a diferitor încăperi. Din această categorie mai fac parte şi alte
acţiuni care pot aduce făptuitorului avantaje materiale: nimicirea testa-
mentului, refuzul la moştenire, la întocmirea testamentului, la cota-parte
dintr-o proprietatea comună etc.
In cazul în care atentatele la patrimoniu sunt însoţite de aplicarea
violenţei ori de ameninţarea cu aplicarea ei, obiecte materiale ale însuşirii
poate fi şi corpul fizic al persoanei ca un ansamblu de funcţii şi procese
organice ce menţin individul în viaţă.
Latura obiectivă a însuşirii bunurilor din avutul proprietarului se
compune din trei elemente: acţiunea prejudiciabilă, consecinţele infracţiu-
nii şi legătura cauzală dintre acţiuni şi consecinţe. Numai la însuşirea
bunurilor din avutul proprietarului prin tâlhărie, şantaj şi pungăşie latura
obiectivă a infracţiunii este compusă dintr-un singur element - acţiunea
prejudiciabilă descrisă de legea penală.
O mare importanţă pentru caracteristica însuşirii o are modul în care
a fost comisă infracţiunea. Legislatorul indică patru metode care for-
mează şapte forme de însuşire: 1) sustragere (furt, jaf, tâlhărie şi
pungăşie); 2) şantaj (şantaj); 3) dobândire (escrocherie); 4) însuşire
(delapidare). Ulterior va fi studiată amănunţit fiecare metodă şi formă de
însuşire a bunurilor proprietarului. Aici vom analiza numai semnele
generale care ne dau posibilitate a le integra într-o singură noţiune -
însuşire.
Caracteristic pentru toate metodele în discuţie este faptul că, drept
rezultat al însuşirii proprietarul pierde posibilitatea de a poseda, de
a se folosi şi de a dispune de averea sa după cum crede el de
cuviinţă, iar autorul însuşirii capătă aceste posibilităţi.
însuşirea bunurilor proprietarului este întotdeauna ilegală şi este
efectuată contrar voinţei proprietarului (pe ascuns, prin atac, prin
înşelare sau abuz de încredere, prin hoţie de buzunar etc).
Alt semn general al însuşirii, indiferent de metoda comiterii ei, este
însuşirea gratuită a bunurilor proprietarului, adică fără compensa-
rea lor prin muncă, bani sau prin alte bunuri de aceeaşi valoare. De
168
exemplu, nu constituie o însuşire primirea pensiei, stabilite în baza
unui document fals de vechime în muncă de către o persoană care avea
vechime în muncă necesară, dar n-a avut posibilitatea de a prezenta
documentele corespunzătoare.
Poate fi însuşită numai averea care se găsea real la evidenţa proprie-
tarului. După cum s-a menţionat, dacă făptuitorul se îmbogăţeşte pe
contul averii care trebuia să fie încasată de proprietar, atunci astfel de
acţiuni nu vor constitui o însuşire. Este necesar ca făptuitorul prin acţiu-
nile sale să producă reducerea averii reale care se afla la evidenţa
proprietarului, ceea ce reprezintă de asemenea un semn general al
însuşirii. Deficitul de avere ce se formează la proprietar caracterizează
al doilea element al laturii obiective a însuşirii - consecinţele infracţiunii.
Daunele materiale cauzate proprietarului, potrivit componentelor de bază
ale însuşirii, prevăzute de alin. 1 art. 186-192 CP., trebuie să depăşească
valoarea minimă a cuantumului esenţial, iar în cazul jafului, tâlhăriei,
şantajului şi pungăşiei această valoare poate fi şi în proporţii mici.
Un element obiectiv de bază al însuşirii îl constituie legătura
cauzală dintre acţiunile prejudiciabile şi consecinţele lor. Constatarea
deficitului de avere al unui proprietar încă nu înseamnă că a avut loc o
însuşire a acestei averi. în fiecare caz concret trebuie stabilit că acest
deficit de avere s-a creat ca rezultat al unor acţiuni ilegale, adică
trebuie determinată legătura cauzală dintre acţiuni şi consecinţe.
Orice infracţiune se consideră consumată din momentul în care
fapta vinovatului conţine toate semnele componenţei de infracţiune
descrise de legislator în dispoziţia normei penale. Furtul, jaful,
escrocheria şi delapidarea sunt specificate de legislator drept
componenţe de infracţiuni materiale, de aceea, potrivit dreptului penal, ele
sunt considerate consumate din momentul survenirii consecinţelor
prejudiciabile menţionate anterior. Tâlhăria, şantajul şi pungăşia sunt
calificate ca componenţe de infracţiuni formale, unele chiar formal reduse,
de aceea ele se consumă din momentul săvârşirii acţiunilor descrise de
norma penală sau chiar din momentul iniţierii acestor acţiuni. De
aprecierea corectă a momentului consumării fiecărei forme de însuşire
depinde rezolvarea unui şir întreg de probleme: calificarea infracţiunii
numai în baza articolelor Părţii speciale a CP. sau Şi în baza art. 26 sau
27 ale Părţii generale a CP.; posibilitatea liberării de răspundere penală în
legătură cu renunţarea de bună voie la săvârşirea infracţiunii (art. 56
CP.); recunoaşterea sau nerecunoaşterea persoanelor participante la
însuşire; stabilirea pedepsei penale etc.
169
 în literatura de specialitate au fost expuse mai multe opinii, vizând
momentul consumării însuşirii avutului proprietarului.
Savantul S. Sirota afirmă că însuşirea trebuie considerată consumată
din momentul în care făptaşul a pus mâna pe avere, a luat-o, indiferent
de posibilitatea de a se folosi de ea cum socoate de cuviinţă'7.
A. Piontkovski şi V. Menşaghin consideră că însuşirea e consumată din
momentul în care vinovatul a sustras averea şi a început a se folosi de ea.18
Majoritatea penaliştilor susţin opinia prof. G. Krigher19, acceptată şi
prin Hotărârea Plenului din 6 iulie 1992. Dacă adaptăm indicaţiile Plenului
la legislaţia în vigoare, putem afirma că furtul, jaful, escrocheria şi delapi-
darea sunt considerate consumate, din momentul în care averea a fost
luată din locul aflării ei şi infractorul are o posibilitate reală de a se
folosi sau dispune de ea după dorinţa sa, tâlhăria - din momentul atacului,
însoţit de aplicarea sau ameninţarea de aplicare a violenţei periculoase
pentru viaţa şi sănătatea victimei, şantajul - din momentul cererii de a
se ceda bunuri, dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu
caracter patrimonial, însoţit de ameninţarea cu violenţa, cu deteriorarea
sau distrugerea bunurilor proprietarului ori cu răpirea lui, iar pungăşia
-din momentul începerii acţiunii de buzunărire.
în cazul în care o persoană din serviciul de pază îl ajută pe un infractor
să scoată bunurile materiale de pe teritoriul păzit de ea, sau prin alte
mijloace înlătură împrejurările capabile să împiedice comiterea infracţiu-
nii, persoana poartă răspundere pentru participaţie la însuşirea
bunurilor proprietarului, deoarece ea a participat la săvârşirea
infracţiunii până la consumarea ei.
Posibilitatea reală de a dispune sau de a se folosi de averea însuşită la
dorinţa făptuitorului nu trebuie confundată sau identificată cu scopurile finale,
pe care acesta le urmăreşte. El poate să nu-şi atingă scopurile propuse (de
exemplu, să consume averea însuşită, s-o vândă, sau să dispună de ea prin
altă metodă), principalul este de a dovedi că el a avut posibilităţi reale de a
săvârşi aceste acţiuni, el însă, căuta de pildă, posibilităţi mai avantajoase.
Latura subiectivă a însuşirii este caracterizată prin intenţie şi anume
prin intenţie directă. Făptaşul îşi dădea seama că n-avea drepturi legitime
17C. H. CHpoTa. TJpecmynneHUH npomue coifuajiucmuuecKou coâcmeeHHOcmu u
6opb6a c HUMU. BopoHe», 1968, p. 66-67.
18A. A. riHOHTKOBCKHfi, B. J\. MeHbiuarHH. Kypc coeemcKozo yeojioenoeo npaea.
Oco6emiax uaanb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 402-404.
" T. A. Kpnrep. VKQ3. con., p. 116.
170
de a însuşi averea, adică era conştient de caracterul prejudiciabil al
acţiunilor sale, prevedea că în urma acţiunilor întreprinse proprietarul
va pierde o parte din avere, deci prevedea consecinţele prejudiciabi le
şi dorea în mod conştient realizarea lor.
Alte elemente obligatorii de natură subiectivă ale însuşirii sunt scopul
şi motivul lor - scop şi motiv de profit (interesat, acaparator, hrăpăreţ,
de a obţine alte avantaje patrimoniale).
Deci însuşind avutul proprietarului, făptuitorul are scopul de a-1 con-
suma, de a-1 folosi sau de a dispune de el fără a-1 întoarce sau fără a
restitui valoarea lui. Anume aceste împrejurări deosebeşte însuşirea de
„împrumutul" provizoriu al averii proprietarului pentru a o folosi în scopuri
personale (de exemplu, răpirea mijloacelor de transport - art. 273 sau
274 ale CP.).
Subiect al însuşirii pot fi atât persoanele particulare, cât şi persoa-
nele cu funcţii de răspundere, iar în funcţie de proporţiile şi metodele
comiterii însuşirilor pot fi atât persoanele care au atins vârsta de 14 ani,
cât şi cele care au atins vârsta de 16 ani.
Persoanele care au atins vârsta de 14 ani poartă răspundere penală
pentru însuşirea bunului proprietarului, prevăzută de art. 186-188, art.
189 alin. 2, 3 şi 4, art. 190 alin. 2 şi 3, art. 192 alin. 2 şi art. 195 CP.
Pentru celelalte însuşiri răspunderea penală e stabilită pentru
persoanele fizice responsabile, care au atins vârsta de 16 ani.
Subiect al delapidării poate fi numai o persoană căreia i-a fost
încredinţată averea proprietarului.
Persoanele care n-au atins vârsta de 16 ani, dar au participat la
acţiunile bandelor armate în scopul atacării instituţiilor, organizaţiilor,
întreprinderilor sau cetăţenilor pentru a le sustrage avutul sunt responsa-
bile pentru tâlhărie.
Din cele expuse, putem distinge şapte semne obligatorii pentru orice
formă de însuşire a bunurilor altei persoane:
216.luarea ilegală în stăpânire;
2 1 7b. u n u l str
ăin ; , < .•■ ;,. • '■
218.bunul mobil;
219.gratuitatea;
220.intenţia directă, motivul şi scopul de profit;
221.din patrimoniul proprietarului ce se afla la evidenţa sa;
222.cauzarea prejudiciului materia! esenţial, uneori chiar mic
avutului sau crearea primejdiei de a pricinui un asemenea
prejudiciu. ••>■
171
 Din semnele enumerate: al doilea şi al treilea vizează obiectul infrac- 172
ţiunii; primul, al patrulea, al şaselea şi al şaptelea - latura obiectivă; iar
al cincilea - latura subiectivă.
Toate aceste semne trebuie luate în considerare la definirea noţiunii
de însuşire.
Pentru definirea noţiunii de însuşire vom analiza patru opinii mai
vehiculate în literatura juridică şi susţinute în prezent de un şir de savanţi.
Conform unor opinii, latura obiectivă a însuşirii este definită ca
„transformare ilegală gratuită a averii străine în proprietate proprie
sau proprietatea altei persoane"10. Această apreciere evidenţiază just
două semne obligatorii ale însuşirii - însuşit poate fi avutul străin în
mod gratuit. Este însă greşit termenul de „transformare", deoarece
averea însuşită nu se transformă în proprietatea făptaşului, chiar şi după
însuşire ea rămâne proprietatea prejudiciatului. Potrivit art. 374 al Codului
civil, proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiu-
nea nelegitimă a altuia.
Legislatorul Federaţiei Ruse în nota la art. 158 al Codului său penal
defineşte însuşirea ca scoaterea şi (sau) trecerea ilegală gratuită a
averii străine în folosul făptaşului sau altor persoane, cauzând
prejudicii proprietarului sau altui posesor de bunuri.1^ Considerăm că
şi această formulare este greşită, deoarece averea poate fi consumată
ilegal fără a fi scoasă de la locul determinat de proprietar. Nu e corectă
nici noţiunea de trecere în favoarea făptuitorului, fiindcă ea poate include
şi trecerea în folosul acestuia a bunurilor găsite, bunurilor fără stăpân
sau a comorilor, ceea ce nu constituie o infracţiune.
Alţi autori definesc însuşirea ca scoaterea ilegală a averii din fon-
durile organizaţiilor de stat sau obşteşti ori din posesia proprietaru-
lui11. Termenul "scoatere ilegală" nu corespunde semnificaţiei însuşirii
când este vorba de delapidare (art. 191 C.P.), deoarece în asemenea
cazuri făptaşul preia averea pe cale legală şi abia ulterior hotărăşte să o
însuşească în mod ilegal.
Mai corectă ni se pare noţiunea însuşirii propusă de prof. G. A. Krig-
her, care foloseşte termenul „prestupnoie zavladenie" (npecTyrmoe
20 A. A. EIHOHTKOBCKHH, B. J\. MeHbinarHH. Kypc coeemcKozo yzonoenozo
npaea.
Oco6eHuan nacmb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 368; Kypc coeemcKozo yzonoenozo
npaea e wecmu moMax. T. IV. MocKBa, p. 307.
21 KoMMeumapuu K yzonoenoMy xodeKcy P.O. c nocmameimbiMu
MamepuanaMu u
cyde6nou npaKinumu. ITofl pejx. C. H. HHKynHHa. MocKBa, 2001, p. 464.
22 M. Laşcu. Op. cit., p. 18; C. H. CnpoTa. YKai. con., p. 53; KoMMeHtnapuu
K YK
PCOCP. nofl pefl. B. C. HHKH(j)opoBa. MocKBa, 1964, p. 201.
3aBJiafleHne), epcare ţj traducem ca „luarea ilegală în posesiune"; prin 173
însuşire înţelegem luarea ilegală şi gratuită în stăpânire a unui bun
care se găsea în fondurile proprietarului sau predarea lui altei
persoane, acţiune comisă în scop de profit.21
în urma analizei opiniilor prezentate, precum şi a celor şapte semne
obligatorii ale însuşirii, neuitând de cele patru semne generale ale
oricărei infracţiuni, definite în art. 14 al CP. (caracterul prejudiciabil al
faptei, ilegalitatea ei, vinovăţia făptuitorului şi posibilitatea de pedeapsă)
putem defini noţiunea însuşirilor.
Prin însuşire se înţelege luarea în stăpânire în mod ilegal,
intenţionat şi gratuit a unor bunuri mobile ale altei persoane în
favoarea făptuitorului sau a unor terţe persoane, bunuri ce se aflau
la evidenţa patrimoniului proprietarului sau în posesia altor
persoane, care a cauzat un prejudiciu material esenţial, uneori
chiar mic, proprietarului sau creează primejdia reală de a pricinui
o asemenea daună, săvârşit din motiv şi scop de profit.
In opinia noastră, această definiţie, precum şi toate semnele
generale ale fiecărui tip şi formă de însuşire sunt necesare numai pentru o
orientare iniţială. Ea reflectă şi unele semne individuale ale fiecărei
forme şi tip de însuşire. Calificarea justă a însuşirii poate fi efectuată,
ţinându-se cont de aceste semne generale, precum şi de semnele
concrete ale fiecărei forme sau tip de însuşire, care vor fi analizate în
continuare.24
2.3. Furtul (art. 186 CP.)
Latura obiectivă a furtului se realizează prin sustragerea pe ascuns
a bunurilor altei persoane.
Potrivit pct. 2 al Hotărârii Plenului din 6 iulie 1992, sustragerea bunuri-
lor este considerată a fi efectuată pe ascuns dacă:
223.a fost comisă în lipsa victimei sau a unor persoane străine;
224.a fost comisă în prezenţa lor, dar ei n-au observat aceasta;
225.a fost observată de victimă sau de o persoană străină, dar
infractorul, bazându-se pe situaţia creată, consideră că acţionează
pe ascuns;
226.a fost comisă în prezenţa unei persoane pe care infractorul o
considera inaptă a înţelege caracterul şi esenţa celor ce se
întâmplă, dată fiind vârsta fragedă, şi starea psihică sau o altă
stare de boală, de somnolenţă, de ebrietate etc;
21 T. A. Kpurep. Op. cit.,p. 91.
24M. Laşcu. Op. cit., p. 19; A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Voi.
I. Chişinău: Ştiinţa, p. 222.
 227.a fost comisă în prezenţa persoanelor implicate în actul de
însuşire a bunurilor;
228.a fost comisă în prezenţa persoanelor în privinţa cărora
infractorul era convins că, din motive personale, nu vor împiedica
comiterea infracţiunii.
Sustragerea constă în scoaterea fizică (luarea) a unui bun din sfera
de stăpânire a persoanei în posesia căreia se afla acel bun şi trecerea lui
în sfera de stăpânire a făptuitorului sau a unei terţe persoane.
Acţiunea de sustragere, deşi este o singură acţiune, se realizează prin
două acte: 1) scoaterea bunului din sfera de stăpânire a proprietarului şi
2) trecerea lui în sfera de stăpânire a făptuitorului. Stabilirea în fiecare
caz dacă a avut loc numai primul act sau şi cel de al doilea este de cea
mai mare însemnătate, deoarece în raport cu aceasta se poate face distinc-
ţia dintre tentativa şi infracţiunea de furt consumată.25
Metodele de sustragere pe ascuns a bunurilor din avutul proprieta-
rului pot fi diferite. Ele depind în mare măsură de situaţia în care este
săvârşit furtul şi de specificul bunului însuşit. De exemplu, făptuitorul
poate sustrage complet bunul proprietarului sau doar o parte din el sau
roadele bunului, ce constituie o valoare de sine stătătoare (piesele unui
agregat, laptele, lâna, fructele etc); poate lua bunul prin deplasarea lui
(de exemplu, furtul unui automobil pentru a-1 vinde); lăsa bunul în locul
în care se găseşte, de exemplu, prin acoperirea lui, dar în aşa fel încât el
îl poate consuma nestingherit de nimeni etc.
Făptuitorul poate sustrage bunul proprietarului prin furt, cu puterile
proprii sau utilizând diferite mijloace tehnice; el se poate folosi pentru
atingerea scopurilor şi de un subiect iresponsabil sau chiar de animale
(de exemplu, cu ajutorul unui câine dresat special etc).
Un semn obligatoriu al furtului constă în aceea că bunul nu-i aparţine
făptuitorului, el este pentru dânsul străin şi dânsul n-are nici un drept
asupra lui, deci sustragerea este întotdeauna o acţiune ilegală.
Alt semn obligatoriu al furtului este însuşirea gratuită a bunurilor
proprietarului, adică fără compensarea lor prin muncă, bani sau alte
bunuri de aceeaşi valoare.
Este de observat că furtul se deosebeşte de jaf şi tâlhărie prin sust-
ragerea pe ascuns a bunurilor proprietarului fără aplicarea actelor de
violenţă fizică sau psihică. Dacă acţiunile începute ca un furt încă n-au
fost duse până la capăt din cauza că au fost descoperite de victimă sau
"O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 220.
, ţte persoane, dar făptuitorul n-a ţinut cont de aceasta şi le-a prelungit
licând violenţa, sau cu ameninţarea de a aplica violenţa, atunci, în
f nctie de gravitatea violenţei, ele trebuie calificate drept jaf sau tâlhărie.
Potrivit pct. 11 al Hotărârii Plenului din 6 iulie 1992, furtul trebuie
delimitat de delapidarea averii. Dacă luarea în stăpânire a bunului a fost
săvârşită de persoane care, conform obligaţiunilor funcţionale, rapor-
turilor contractuale sau însărcinării speciale a proprietarului, aveau împu-
terniciri de dispunere, administrare, transportare sau păstrare (depozitar,
expeditor, casier şi alte persoane), cele comise trebuie calificate în baza
art. 191 C.P., drept delapidare a bunurilor străine. Aceste persoane
încheie, de obicei, cu proprietarul contracte de răspundere materială
deplină şi în cazul unui deficit de avere poartă răspundere pentru acesta.
Dacă sustragerea a fost săvârşită însă de persoane cărora nu li s-au
încredinţat bunurile, dar ele au avut acces la ele în legătură cu munca
îndeplinită (combineri, hamali, paznici, îngrijitori de vite, lucrători agricoli
la recoltare, muncitori la o fabrică de încălţăminte etc), acţiunile lor
trebuie calificate în baza art. 186 C.P., drept sustragere prin furt.
Potrivit pct. 30 al Hotărârii din 6 iulie 1992, în cazul în care
persoana a săvârşit răpirea unor mijloace de transport fără scopul de a
le însuşi, dar cu scopul sustragerii ulterioare a averii aflate în ele sau a
unor părţi ale acestor mijloace de transport, cele săvârşite trebuie
calificate în baza art. 186 şi 273 C.P., ca un concurs de infracţiuni.
Furtul trebuie delimitat şi de samavolnicie. Sustragerea bunurilor în mod
arbitrar, adică, sustragerea unor bunuri care, după cum presupune făp-
tuitorul, îi aparţin, trebuie calificată în baza art. 352 CP, drept samavolnicie.
în conformitate cu lit. e) pct. 15 al Hotărârii Plenului Judecătoriei
Supreme a R.M. nr. 12 din 20 decembrie 1993 cu modificările ulterioare
Cu privire la practica judiciară în cauzele despre huliganism 26,
„însuşirea bunurilor străine din intenţii huliganice fără scop de a le aca-
para va fi calificată ca huliganism, dar nu ca furt, tâlhărie sau jaf'. De
exemplu, bunul a fost luat „în glumă" sau a fost luat de la o fată pentru
ca ea să vină la întâlnire etc.
Furtul trebuie delimitat şi de distrugerea averii. Dacă, de exemplu,
făptuitorul a sustras automobilul vecinului pentru a-1 nimici din răzbunare
că n-a vrut să i-1 împrumute pentru o călătorie, sau dacă făptuitorul a
sustras pe ascuns nişte bunuri de valoare de la locul de muncă a soţiei
6 Culegere de Hotărâri explicative. Chişinău, 2002, p. 357. ,; ■ •;■ :
175
pentru ca ea să fie concediată pentru deficitul de avere, pe care le-a
aruncat în lac, cele săvârşite trebuie calificate în baza art. 197 C.P.,
drept distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor.
Drept consecinţe ale infracţiunii de furt prevăzute de componenţa de
bază, la alin. 1 art. 186 C.P., pot apărea prejudicii materiale în proporţii
esenţiale, a căror valoare este de la 5 la 500 unităţi convenţionale de
amendă, adică de la 100 la 10 000 lei.
Potrivit pct. 16 al Hotărârii din 6 iulie 1992, furtul se consideră consu-
mat, dacă bunul a fost sustras şi făptuitorul are o posibilitate reală de a-1
folosi sau dispune de el după plac.
Posibilitatea reală de a se folosi sau de a dispune de averea sustrasă
nu trebuie confundată sau identificată cu realizarea scopurilor finale pe
care le-a urmărit făptuitorul. E posibil ca vinovatul să nu atingă aceste
scopuri, adică să nu dovedească a consuma, a vinde sau să folosească
altfel bunul furat. Este important ca el să obţină posibilitatea de a săvârşi
acţiunile menţionate.
în cazul săvârşirii infracţiunii de furt din încăperi sau teritorii asigurate
cu pază, chestiunea vizând momentul consumării furtului depinde de
caracterul bunurilor însuşite şi intenţia (scopul) făptuitorului. Dacă este
vorba de bunuri ce pot fi consumate de către făptuitor la locul infracţiunii
de furt (de obicei, produse alimentare, băuturi alcoolice etc.) şi el n-are
intenţia de a le scoate din depozit, magazin, atunci infracţiunea dată se
consideră consumată din momentul în care făptuitorul şi le-a însuşit
ilegal. Dar în majoritatea cazurilor vinovatul se străduieşte să ducă cu
dânsul bunurile sustrase, deoarece în alt chip el n-are posibilitate reală
de a le folosi sau dispune de ele precum doreşte. Dacă făptuitorul a fost
reţinut cu averea sustrasă pe teritoriul asigurat cu pază al uzinei,
fabricii etc. sau în camera de control a organizaţiei respective, în acest
caz există o tentativă de furt. Infracţiunea de furt este considerată consu-
mată din momentul în care făptaşul a ieşit cu averea însuşită în afara
teritoriilor asigurate cu pază.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală pentru furtul bunurilor
proprietarului comis de soţ, rude, în detrimentul tutorelui ori de persoana
care locuieşte împreună cu prejudiciatul sau este găzduită de aceasta,
urmărirea penală se intentează numai în baza plângerii prealabile a victimei
şi încetează la împăcarea acesteia cu bănuitul, învinuitul sau inculpatul.
Explicaţiile cu caracter general ce caracterizează semnele generale
ale obiectului juridic, obiectului material, laturii obiective şi celei subiec-
176
tive şi subiectului tuturor însuşirilor expuse în paragraful anterior sunt
valabile şi pentru infracţiunea de furt.
Latura subiectivă a furtului este caracterizată numai prin intenţie
directă, motiv şi scop de profit.
Subiect poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit
paisprezece ani.
Alin. 2 art. 186 CP. defineşte următoarele circumstanţe agravante
ale furtului săvârşit: a) repetat; b) de două sau de mai multe persoane;
229.prin pătrundere în încăpere, în locul pentru depozitare sau în
locuinţă;
230.cu cauzarea de daune în proporţii considerabile.
Furtul repetat este prevăzut de lit. a) alin. 2 art. 186 CP. Noţiunea
generală a repetării este stipulată de art. 31 C.P., potrivit căruia este
considerată repetare a infracţiunii săvârşirea a două sau a mai multor
infracţiuni identice sau omogene, încadrate de aceeaşi normă penală, cu
condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şi nu a
expirat termenul de prescripţie.
Pentru însuşirea avutului proprietarului legislatorul la alin. 4 art.
186 CP. a definit o altă noţiune a repetării, care diferă puţin de cea
generală, dar este specifică anume pentru însuşirea bunurilor
proprietarului: „La alin. 2 din art. 186-192 se consideră repetate acele
infracţiuni ce au fost săvârşite de o persoană care, anterior, a comis una
din infracţiunile prevăzute la alin. 1 din articolele menţionate, dar nu a
fost condamnată pentru aceasta". La această noţiune este necesar de
adăugat ipoteza din noţiunea generală despre faptul că n-au expirat
termenele de prescripţie pentru infracţiunile comise anterior.
Toate aceste noi principii de calificare au fost ajustate la standardele
internaţionale. Prin Hotărârea nr. 1298—XIII din 24 iulie 1997 Parlamentul
Republicii Moldova a ratificat Convenţia pentru apărarea dreptului
omului şi libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie
1950, precum şi Protocolul nr. 7, adoptat la Strasbourg la 22 noiembrie
1984, care a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 1 noiembrie
1998. Iar conform art. 4 din Constituţia Republicii Moldova dispoziţiile
constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi
se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care Republica Moldova este
parte.
Potrivit alin. 1 art. 4 din Protocolul nr. 7 nimeni nu poate fi urmărit
sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea
infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotă-
177
rare definitivă, conform legii Procedurii penale a acestui stat.
Aceste indicaţii şi recomandări au fost preluate de Plenul Curţii
Supreme de Justiţie a Republicii Moldova în Hotărârea nr. 17 din 19
iunie 2000 Privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele
judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi de
Procurorul general al Republicii Moldova în indicaţiile sale Cu privire la
aplicarea stipulări-lor dreptului internaţional nr. 12-2d/2000 din 29
septembrie 2000, potrivit cărora, condamnările anterioare trebuie luate în
consideraţie doar la individualizarea pedepsei penale. Deci în calitate de
repetare a unei infracţiuni trebuie luate în consideraţie numai faptele pentru
care făptuitorul încă nu a fost condamnat şi n-au expirat termenele de
prescripţie.
Dacă făptuitorul a săvârşit mai întâi o însuşire încadrată de celelalte
circumstanţe agravante din alin. 2 art. 186-192 CP. sau de o formă
agravantă din alin. 3 al acestor articole, cele săvârşite trebuie calificate
potrivit acestor circumstanţe agravante şi, deci, ele nu vor mai fi luate
în consideraţie la comiterea unei noi infracţiuni.
Orice pregătire sau tentativă, chiar încă necondamnate, trebuie cali-
ficate separat, iar o dată ce faptele date sunt condamnate în aşa fel ele
nu pot fi luate în consideraţie la comiterea posterioară a unei însuşiri
consumate, deci şi în aceste cazuri circumstanţa agravantă de care ne
ocupăm nu este aplicabilă. Din contra, dacă sunt repetate două pregătiri
de însuşire sau două tentative ale acestor infracţiuni, circumstanţa
agravantă este aplicabilă, utilizând pe lângă articolul Părţii speciale (186—
192) art. 26 sau 27 CP. (p.g.).
Din cele expuse reiese că pot fi repetate numai două fapte încadrate
în alin. 1 art. 186-192 CP, pentru care persoana încă n-a fost condam-
nată şi pentru care n-a expirat termenul de prescripţie.
N-are importanţă pentru calificare dacă făptuitorul a acţionat în cali-
tate de autor, organizator, instigator sau complice.
Furtul comis de două sau mai multe persoane (lit. b) alin. 2 art.
186 CP.) este săvârşirea acţiunilor la care:
231.au participat două sau mai multe persoane, dintre care cel puţin
două, potrivit alin. 6 art. 42 CP., trebuie să întrunească semnele
subiectului infracţiunii;
232.ele s-au înţeles să comită împreună un furt înainte de a proceda la
acţiune sau chiar în acel moment, dar nu mai târziu de consumarea
furtului;
233.ele au participat nemijlocit la realizarea laturii obiective a furtului,
178
adică cel puţin doi participanţi la infracţiune trebuie să fie coautori.
Aceasta reiese din ipoteza art. 45 CP., potrivit căreia latura obiectivă a
participaţiei poate fi realizată atât de un singur autor, cât şi de doi sau
de mai mulţi, iar circumstanţa agravantă în cauză nu cere constatarea
oricărei participaţii, dar numai a celei care este comisă de două sau de
mai multe persoane.
Dacă la săvârşirea furtului participă şi alte persoane în calitate de
organizatori, instigatori sau complici, acţiunile lor trebuie calificate con-
form situaţiei concrete (latura obiectivă a fost realizată de un singur
autor sau de doi sau mai mulţi), potrivit art. 42 şi alin. 1 art. 1 86 CP.
sau art. 42 şi alin. 2 art. 186 CP. De exemplu, dacă o persoană (instiga-
torul) a determinat o altă persoană să săvârşească un furt. acţiunile
autorului trebuie calificate potrivit alin. 1 art. 186 CP., iar acţiunile
instigatorului - potrivit art. 42 şi alin. 1 art. 186 CP. în cazul în care
instigatorul a determinat două persoane la realizarea laturii obiective a
furtului, acţiunile lui trebuie calificate potrivit art. 42 şi prevederilor
din lit. b) alin. 2 art. 186 CP., iar acţiunile coautorilor - potrivit lit. b)
alin. 2 art. 186 CP.
Potrivit pct. 18 al Hotărârii din 6 iulie 1992, coautori ai însuşirilor
trebuie considerate şi persoanele cu care, deşi nu participă nemijlocit la
sustragerea bunului, coautorii s-au înţeles să stea la pândă lângă locul
comiterii infracţiunii, să ameninţe cu aplicarea violenţei, să percheziţio-
neze victima sau să ia o atitudine ce le demonstrează victimelor că
orice rezistenţă n-are nici un rost etc.
Furtul săvârşit prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru
depozitare sau în locuinţă (lit. c) alin. 2 art. 186 CP.). Termenii
"pătrundere", "încăpere", "alt loc pentru depozitare" şi „locuinţă" sunt
explicaţi la pct. 21 al Hotărârii din 6 iulie 1992.
Pătrunderea este intrarea ilegală, pe ascuns sau deschis într-o încă-
pere, în alt loc pentru depozitare sau locuinţă cu scopul săvârşirii unui
furt, unui jaf sau a unei tâlhării. Ea poate fi comisă atât cu învingerea
piedicilor şi a rezistenţei, cât şi fără acestea. Pătrunderea poate fi
realizată de asemenea cu ajutorul unor dispozitive în cazul în care infrac-
torul extrage obiectele fără a intra în încăperea respectivă.
Prin încăpere se înţeleg construcţiile, edificiile, beciurile, magaziile,
garajurile şi alte construcţii de gospodărie, destinate amplasării bunurilor
materiale. Ea poate fi atât permanentă, cât şi temporară, staţionară sau
mobilă.
179
 Alt loc pentru depozitare reprezintă sectoare de teritoriu, inclusiv şi
curţile caselor, rezervate pentru păstrarea permanentă sau temporară a
bunurilor materiale, îngrădite cu gard sau mijloace tehnice sau prevă-
zute cu altă pază; magazine-ambulanţe, autoturisme, refrigeratoare, con-
tainere, safeuri şi alte dispozitive de acest fel. Totodată, sectoarele de
teritoriu care nu sunt folosite pentru păstrare, ci, sunt lucrate, nu se
încadrează în noţiunea de „alt loc pentru depozitare".
Locuinţa este o încăpere menită pentru traiul permanent sau tempo-
rar al persoanelor unde se află averea, de care dispun ele sau o parte din
ea. La aceasta se referă părţile componente ale locuinţei (încăperi
unice), în care oamenii pot să nu se afle temporar sau să nu locuiască
nemijlocit. In afară de aceasta, se consideră drept locuinţă nu numai
încăperile de locuit (odăile, antreurile, bucătăriile), dar şi anexele ce
constituie o parte indivizibilă, cum ar fi balcoanele, logiile, în case indivi-
duale - verandele, mansardele, beciurile etc.
Judecătoriile urmează să ţină cont de faptul că pentru încadrarea
sustragerii averii proprietarului cu indicele pătrunderii în încăpere, în alt
loc pentru depozitare sau în locuinţă intenţia de a sustrage trebuie să
apară la infractor până la pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru
depozitare sau în locuinţă.
Indicele de calificare "cu pătrundere în încăpere, alt loc pentru depozi-
tare sau în locuinţă" poate fi incriminat doar persoanei ale cărui acţiuni
au fost îndreptate spre săvârşirea furtului în mărime esenţială (nu de
proporţii mici). Dacă însă persoana pătrunzând în încăpere, în alt loc
pentru depozitare sau în locuinţă, a săvârşit o sustragere a averii proprie-
tarului, chiar în proporţii mici, prin jaf sau tâlhărie, acţiunile infractorului
vor fi calificate în baza art. 187 sau 188 CP. cu indicele „pătrundere în
încăpere, alt loc pentru depozitare sau locuinţă".
Prin analogie urmează a fi calificate acţiunile persoanei însoţite de
pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă,
care au început ca un furt, dar ulterior au fost însoţite de aplicarea
violenţei în scopul însuşirii averii sau pentru reţinerea ei nemijlocit după
sustragere.
în practica judiciară apare deseori chestiunea vizând calificarea
acţiunilor de furt sau jaf săvârşite cu pătrunderea în încăpere, în alt loc
pentru depozitare sau în locuinţă concomitent cu alte circumstanţe
agravante din alin. 2 sau 3 art. 186 sau 187 CP. In unele cazuri asemenea
însuşire era calificată de organele judiciare prin concurs de infracţiuni,
potrivit alin. 2 şi alin. 3 ale art. 119 CP. din 1961, astăzi art. 186 CP.
180
Această practică nu corespunde în prezent dispoziţiei art. 116 CP. privind
concurenţa dintre normele generale şi cele speciale, precum şi dispoziţiei
de la lit. c) art. 117 CP, potrivit cărora modalitatea unei circumstanţe
agravante mai aspre o absoarbe pe cea mai puţin aspră, bineînţeles,
dacă nu este vorba de un concurs real de fapte infracţionale.
Anume acest lucru a fost subliniat la pct. 24 al Hotărârii din 6 iulie
1992: „Dacă furtul sau jaful au fost săvârşite cu pătrundere în încăpere,
în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă ca rezultat al înţelegerii preala-
bile a unui grup de persoane sau în mod repetat, sau cu cauzarea unei
daune considerabile victimei, sau cu aplicarea violenţei nepericuloase
pentru viaţa ori sănătatea victimei în timpul jafului, acţiunile infractorilor,
în lipsa concursului real al infracţiunilor, trebuie să fie încadrate numai
în baza alin. 3 art. 119 sau alin. 3 art. 120 CP. din 1961". Ţinem cont că
Codul penal din 1961 prevedea circumstanţa agravantă cu indicele păt-
runderii în încăpere, alt loc pentru depozitare sau încăpere în alin. 3 al
art. 119 sau alin. 3 art. 120 CP. în prezent, după cum s-a menţionat,
circumstanţa agravantă în cauză e determinată de alin. 2 art. 186 sau
alin. 2 art. 187 CP.
în cazul în care furtul sau jaful au fost săvârşite cu circumstanţele
agravante ale alin. 2 şi 3 din art. 186 sau 187 CP., dar în proporţii mari
sau deosebit de mari, acţiunile făptuitorilor urmează a fi calificate cores-
punzător în baza alin. 1 sau 2 art. 195 CP.
Totodată, judecătoriile trebuie să ceară de la organele de urmărire
penală ca toate semnele calificative să fie indicate în ordonanţa de punere
sub acuzare şi în rechizitoriu, de asemenea ele însele sunt obligate să le
indice în sentinţă.
Furtul comis cu cauzarea de daune în proporţii considerabile (lit.
d) alin. 2 art. 186 CP.). Valoarea proporţiei considerabile în prima
variantă a Codului penal adoptat la 18 aprilie 2002, se deosebea, pe
bună dreptate credem noi, de valoarea proporţiei esenţiale, prevăzută de
alin. 1 art. 186 CP. După modificarea şi completarea codului însă prin
Legea nr. 21 l-XV din 29 mai 2003, valoarea proporţiei considerabile a
fost din nou egalată cu valoarea proporţiei esenţiale care variază de la 5
la 500 unităţi convenţionale de amendă. Adică dacă se vor defrauda
bunuri materiale în valoare de la 100 la 10000 lei, acţiunile făptuitorului ar
putea fi calificate atât în baza alin. 1, cât şi în baza alin. 2 art. 186 CP.
Criteriile de delimitare propuse la pct. 20 al Hotărârii din 6 iulie 1992
au fost stipulate de alin. 2 art. 126 CP.: „Caracterul considerabil sau
181
esenţial al daunei cauzate se stabileşte luându-se în consideraţie valoarea,
cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială şi
venitul acesteia, existenţa persoanelor întreţinute, alte circumstanţe care
influenţează esenţial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul preju-
dicierii drepturilor şi intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale omului".
De aici reiese, de exemplu, că, dacă au fost sustrase bunuri
materiale în valoare de 200 lei de la o victimă a cărei venit lunar nu
depăşea 150 lei, cele săvârşite trebuie calificate în baza lit. d) alin. 2
art. 186 CP., iar în cazul în care au fost defraudate bunuri materiale în
valoare de 9000 lei de la o victimă a cărei venit lunar era de 15000 lei,
cele săvârşite trebuie calificate în baza alin. 1 art. 186 CP.
Este de observat, că proporţia considerabilă se poate forma şi ca
urmare a mai multor acţiuni de sine stătătoare, adică în urma unei infrac-
ţiuni prelungite.
Potrivit art. 30 CP, se consideră infracţiune prelungită fapta
săvârşită cu intenţie unică, caracterizată prin două sau mai multe acţiuni
infracţionale identice, comise cu un singur scop şi constituind în ansamblu
o infracţiune.
Utilizând caracteristicile infracţiunii prelungite, putem afirma că, pen-
tru a defini furtul bunurilor proprietarului în proporţii considerabile ca
o infracţiune prelungită, trebuie să stabilim mai multe circumstanţe.
în primul rând, toate acţiunile infracţionale care o formează trebuie
să fie generate de o singură intenţie.
în al doilea rând, orice acţiune a acestei infracţiuni trebuie să fie
infracţională, adică trebuie să cauzeze de una singură o daună în propor-
ţie esenţială sau considerabilă, cu excepţia jafului, tâlhăriei, şantajului
şi pungăşiei la care această daună poate fi şi în proporţie mică,
deoarece pentru aceste forme de însuşiri ea este infracţională.
în al treilea rând, aceste acţiuni trebuie să fie identice, adică comise
printr-o singură metodă, formă de însuşire. De exemplu, sustragerea pe
ascuns a bunurilor şi o sustragere în mod deschis a bunurilor nu va
constitui o infracţiune prelungită.
Şi, în sfârşit, toate acţiunile infracţionale identice, comise cu o intenţie
unică trebuie să urmărească un singur scop.
Infracţiunea prelungită trebuie deosebită de însuşirile repetate. Potrivit
pct. 17 al Hotărârii din 6 iulie 1992, deosebind o sustragere repetată de
una prelungită judecătoriile trebuie să ţină cont de faptul că sustragerea
prelungită trebuie calificată ca fiind o sustragere în mai multe reprize a
182
bunurilor proprietarului, constituindu-se într-un şir de acţiuni criminale
identice şi având acelaşi scop de însuşire ilegală a bunurilor, convergând
într-o singură intenţie a infractorului şi care constituie în ansamblul ei o
singură infracţiune.
Alin. 3 art. 186 CP. prevede circumstanţele agravante ale
infracţiunii de furt săvârşite: a) în timpul unei calamităţi; b) de un grup
criminal organizat sau de o organizaţie criminală.
Furtul comis în timpul unei calamităţi (lit. a) alin. 3 art. 186 CP.).
Prin calamitate se înţeleg nenorocirile mari, dezastrele care lovesc o
colectivitate. Prin noţiunea de furt comis în timpul unei calamităţi se înţe-
lege situaţia în care se produce furtul, ca urmare a unui eveniment, a unei
stări de fapt păgubitoare sau periculoase pentru o colectivitate. De exemplu,
starea de fapt produsă în timpul unui cutremur, unei inundaţii, pe timp de
incendiu, în momentul unei catastrofe de cale ferată, în timpul unei epidemii,
molime etc. Este necesar ca fapta să fie săvârşită în perioada de timp
cuprinsă între momentul când se produce evenimentul care dă naştere
stării de calamitate şi momentul când această stare încetează.
Furtul comis de un grup criminal organizat sau de o organizaţie
criminală (lit. b) alin. 3 art. 186 CP). Noţiunea de grup criminal
organizat sau de o organizaţie criminală este formulată în art. 46 şi 47
CP.
Potrivit principiilor de calificare menţionate mai sus, dacă furtul a
fost comis în mod repetat (lit. a) alin.2 art. 186 CP.), de două sau de
mai multe persoane (lit. b) alin. 2 art. 186 CP.), prin pătrundere în încă-
pere, în alt loc pentru depozitare, sau în locuinţă (lit. c) alin. 2 art. 186
CP.), în timpul unei calamităţi (lit. a) alin. 3 art. 186 CP.) şi de un grup
criminal organizat sau de o organizaţie criminală (lit. b) alin. 3 art. 186
CP), acţiunile infractorilor, în lipsa concursului real de infracţiuni, trebuie
să fie calificate numai în baza alin. 3 art. 186 CP.
2.4. Jaful (art. 187 CP.)
Latura obiectivă a jafului se realizează prin sustragerea deschisă a
bunurilor altei persoane.
Noţiunea de sustragere este identică cu cea utilizată la explicarea
noţiunii infracţiunii de furt. A se vedea aceste explicaţii.
Potrivit pct. 3 al Hotărârii din 6 iulie 1992, sustragerea averii este con-
siderată efectuată în mod deschis, dacă a fost comisă cu bună-ştiinţă în
prezenţa prejudiciaţilor sau a altor persoane care îşi dădeau seama de
caracterul acţiunilor făptuitorului, dar el a ignorat această împrejurare.
183
 Nu poate fi considerată deschisă sustragerea bunului proprietarului
în prezenţa complicilor sau a persoanelor care nu-şi dau seama de carac-
terul faptei săvârşite.
Acţiunile începute ca un furt, dar care nu au fost duse până la capăt
din cauza că au fost descoperite de către victimă sau de către alte
persoane, dar infractorul, neţinând seama de acest lucru, le-a continuat
în scopul însuşirii bunului sau menţinerii lui, se încadrează în infracţiunea
de jaf, iar în cazul aplicării de violenţă periculoasă pentru viaţă şi sănătate
sau al ameninţării cu o astfel de violenţă - în cea de tâlhărie.
Dacă vinovatul este conştient de faptul că sustrage bunul proprietaru-
lui în prezenţa altor persoane, indiferent de faptul dacă ele sunt martori
oculari sau nu ai acţiunii, aceasta este sustragere deschisă a bunului.
Sustragerea bunurilor prin jaf comisă de un infractor denotă un cinism
şi o obrăznicie deosebită şi de aceea prezintă un grad prejudiciabil cu
mult mai mare decât furtul. Despre gradul prejudiciabil sporit al sustrage-
rii deschise a bunurilor proprietarului vorbeşte şi faptul că şi
sustragerea deschisă a bunurilor materiale în proporţii mici este
calificată drept jaf conform alin. 1 art. 187 CP.
Metodele şi formele sustragerii deschise a bunurilor proprietarului
pot fi diferite. Cea mai răspândită metodă de sustragere deschisă este
„smuncitura", când făptuitorul smulge geanta, poşeta unei femei, smulge
căciula unui trecător sau a unele obiecte preţioase, înşfacă de pe
tejghea o marfă şi fuge etc.
Potrivit pct. 28 al Hotărârii din 6 iulie 1992, în cazurile în care însuşirea
bunului a fost săvârşită în timpul huliganismului, violului sau a altor acţiuni
criminale, cele săvârşite trebuie să fie încadrate în funcţie de scopul şi
metoda însuşirii bunului în concurs de infracţiuni corespunzătoare împo-
triva patrimoniului şi huliganism, viol sau altă infracţiune.
Drept consecinţe ale infracţiunii de jaf specificate în alin. 1 art. 187
CP. pot apărea daunele materiale în proporţii esenţiale şi chiar mici
aduse proprietarului.
Este necesar a se stabili raportul cauzal dintre acţiunile făptuitorului
şi consecinţele prejudiciabile survenite.
Jaful are acelaşi moment de consumare ca şi furtul. A se vedea
explicaţiile la art. 186 CP.
Latura subiectivă şi subiectul jafului sunt identice cu cele ale furtului, de
aceea vă facem trimitere la interpretările corespunzătoare de la art. 186 CP
Alin. 2 art. 187 CP. prevede următoarele circumstanţe agravante ale
184
jafului săvârşit: a) repetat; b) de două sau de mai multe persoane; c) de o
persoană mascată, deghizată sau travestită; d) prin pătrundere în încăpere,
în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă; e) cu aplicarea violenţei nepe-
riculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării
unei asemenea violenţe; f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile.
Noţiunea şi semnele jafului specificate în literele a), b), d) şi e) sunt
identice cu cele din cazul furtului. A se vedea explicaţiile corespunzătoare
de la art. 186 CP.
Jaful comis de o persoană mascată, deghizată sau travestită (lit.
c) alin. 2 art. 186 CP.) presupune folosirea de către făptuitor a unui
anumit procedeu spre a nu fi recunoscut. în cazul mascării, făptuitorul
îşi acoperă faţa cu o mască, adică cu o bucată de stofă, de mătase, de
dantelă, de carton etc, înfăţişând o faţă omenească sau figura unui
animal, lăsând descoperiţi numai ochii; un obrăzar, o cabulă. în cazul
deghizării sau travestirii, făptuitorul îşi creează o înfăţişare sau se
îmbracă în aşa fel încât să nu poată fi recunoscut. De exemplu, îşi pune
barbă falsă, ochelari, foloseşte îmbrăcămintea sexului opus etc.
Jaful comis cu aplicarea violenţei nepericuloasă pentru viaţa sau
sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea
violenţe (lit. e) alin. 2 art. 187 CP). Potrivit pct. 4 al Hotărârii din 6
iulie 1992, violenţă nepericuloasă pentru viaţa si sănătatea victimei
este considerată cauzarea unei vătămări neînsemnate integrităţii corporale
sau sănătăţii care nu a condus la înrăutăţirea de scurtă durată a sănătăţii
sau la o pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă, care
constituie în prezent numai o contravenţie administrativă, precum şi
aplicarea intenţionată de lovituri sau alte acţiuni violente care au
provocat numai dureri fizice, specificate în art. 154 CP. Am mai
adăuga şi privaţiunea ilegală de libertate, de exemplu, făptuitorul închide
victima în altă odaie, acţiune specificată în art. 166 CP.
Toate violenţele enumerate sunt înglobate de circumstanţa
agravantă în cauză şi nu cer o calificare suplimentară.
Prin ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa
şi sănătatea victimei se înţelege un act de violenţă psihică, care poate
paraliza rezistenţa victimei şi înlesni sustragerea bunului proprietarului.
Ameninţările de tipul „ va fi rău de tine", „ţi-arăt eu ţie", „am să-ţi
dau de cheltuială" etc. sunt considerate ameninţări cu aplicarea violenţei
nepericuloase pentru viaţa ori sănătatea persoanei în cazurile în care
împrejurările obiective probează faptul că ele pot fi real aplicate.
185
 Dacă ele demonstrează intenţii mai serioase ale infractorului, de exe-
mplu, făptuitorul ameninţă victima că va fi rău de ea, scoţând un pistol din
buzunar, asemenea ameninţări ţin de tâlhărie, şi nicidecum de jaf.
Atât violenţa fizică, cât şi violenţa psihică poate fi aplicată
persoanei care posedă bunurile proprietarului, sau a rudelor apropiate,
de exemplu, copiilor, soţiei, părinţilor.27
Alin. 3 art. 187 CP. agravează răspunderea penală, dacă jaful este
comis: a) în timpul unei calamităţi; b) de un grup criminal organizat
sau de o organizaţie criminală.
Jaful săvârşit în timpul unei calamităţi (lit. a) alin. 3 art. 187 CP.)
are aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţa agravantă corespunzătoare de
la art. 186 CP., (vedeţi aceste explicaţii).
Jaful săvârşit de un grup criminal organizat sau de o organizaţie
criminală (lit. b) alin. 3 art. 187 CP.). Noţiunea de grup criminal orga-
nizat sau de organizaţie criminală este dată la art. 46 şi 47 CP.
2.5. Tâlhăria (art. 188 CP.)
In conformitate cu metoda de însuşire a bunurilor proprietarului, tâl-
hăria constituie una dintre cele mai grave infracţiuni contra proprietăţii.
Potrivit art. 16 CP. ea este o infracţiune gravă. Gravitatea prejudiciabilă
sporită a tâlhăriei este condiţionată de faptul că tâlhăria poate cauza
simultan daune atât proprietăţii, cât şi personalităţii.
Latura obiectivă a tâlhăriei se realizează printr-un atac (agresiune)
săvârşit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoţit de
violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de
ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe.
Potrivit legii, infracţiunea de tâlhărie are patru semne constitutive
de bază: 1) atacul; 2) scopul sustragerii bunurilor proprietarului; 3) aplica-
rea violenţei periculoase pentru viaţa si sănătatea persoanei agresate; 4)
ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe.
E de menţionat, că legislatorul identifică pentru prima dată noţiunea
de „atac" cu noţiunea de "agresiune", subliniind faptul că atacul este o
acţiune asupra persoanei agresate. Are dreptate autorul M. Laşcu
afirmând că termenul de „atac" ar trebui în genere înlocuit cu termenul
„agresiune", deoarece legislatorul rus, având la dispoziţie cuvântul rusesc
27 B. B. EpacKHH. OmeemcmeeHHOcmb 3a zpa6eoK. MocKBa: KDpHflHHecKaa nHTepa-
T
YPa> P- 52.; T. JI. Kpnrep. OmeemcmeeuHocmb 3apa36ou. MocKBa: KDpHflHqecKan
jiHTepaTypa, p. 14.
„aTaica" utilizează în locul lui termenul „Hanaflemie", ce ar trebui tradus
ca o „agresiune .
Atacul (agresiunea) în scopul săvârşirii unei tâlhării se manifestă
prin acţiuni agresive active săvârşite prin surprindere pentru victimă, fapt
care creează un pericol real însoţit de aplicarea unei violenţe periculoase
pentru viaţa ori sănătatea persoanei agresate sau cu ameninţarea aplicării
unei asemenea violenţe în scopul defraudării bunului proprietarului.
Agresiunea poate avea un caracter făţiş (după metoda de săvârşire,
aceasta ar constitui un jaf), în unele cazuri însă ea poate fi săvârşită pe
neaşteptate, pe neobservate (o lovitură de după colţ, o împuşcătură din
ascunzătoare etc), adică pe ascuns (după metoda de însuşire aceasta ar
constitui un furt).Cu alte cuvinte, tâlhăria chiar poate începe din prima
etapă cu o infracţiune de furt sau cu una de jaf. Nu e întâmplător că
legislatorul României caracterizează tâlhăria ca pe un furt însoţit de
aplicarea violenţei.29
Nu toţi penaliştii recunosc însă atacul (agresiunea) ca un act de sine
stătător. G. L. Krigher sublimează că noţiunile de „agresiune" şi „violen-
ţă" sunt inseparabile şi identice.30
A. N. Kardava arată că agresiunea se manifestă numai prin aplicarea
violenţei, fără de care ea este de neconceput şi, prin urmare, n-are
importanţă de sine stătătoare la calificarea tâlhăriei.31
Noi susţinem opinia autorilor, potrivit căreia, agresiunea, deşi legată
inseparabil de violenţă, este un proces care începe până la aplicarea
violenţei (de exemplu, agresorul se furişează din spate) şi durează pe
tot parcursul săvârşirii tâlhăriei. Cu atât mai mult cu cât agresiunii
poate fi supusă o persoană, iar violenţei - altă persoană. De exemplu,
agresorul cere de la paznicul depozitului nişte valori materiale,
ameninţând să se răfuiască cu nepotul său, care se afla la locul
agresiunii. Legislatorul însuşi arată că violenţa poate doar să însoţească
agresiunea.32
Legislaţia penală nu determină cercul persoanelor supuse agresiunii
în legătură cu atentarea la proprietate. De regulă, acestea-s persoanele
28 M. Laşcu. Op. cit., p. 53.
29 Ibidem,p. 55.
30 T. JI. Kpnrep. YKa3. con., p. 14.
31 A. H. KapaaBa. Vionoenan omeemcmeeHHocmb sa pa36ou. ABT. «amt
ZIHC. MTY
1972, p. 6.
32 M. Laşcu. Op. cit., p. 54-55; B. A. BjiaflHMHpoB, K). H. JlanyHOB.
OmeemcmeeH
HOcmb 3a KopucmHbie nocmameubcmea na cotţuajiucinwiecKyio coocmeeHHOcmb.
MocKBa, 1986, p. 113.
186 187
care se bucură de dreptul de posesiune şi de folosinţă a bunurilor sau sub
a căror pază se află averea. în calitate de păgubaş poate fi orice persoană
care, după părerea făptuitorului, poate împiedica sustragerea avutului
proprietarului, sau chiar rudele apropiate (fiul, nepotul, soţia etc), dacă
se aflau la faţa locului în momentul comiterii infracţiunii de tâlhărie.
Al doilea semn constitutiv al tâlhăriei este scopul sustragerii
bunurilor proprietarului din motive de profit. Atacul în scopul
sustragerii bunului propriu, care se găsea temporar sau nelegitim în
posesia victimei nu constituie o tâlhărie şi cele săvârşite vor fi calificate
ca o infracţiune contra persoanei şi o samavolnicie.
Al treilea semn constitutiv al tâlhăriei sunt actele de violenţă fizică
periculoasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei agresate. Potrivit
pct. 5 al Hotărârii din 6 iulie 1992, drept violenţă periculoasă pentru
viaţa şi sănătatea persoanei agresate trebuie considerată cauzarea unei
vătămări uşoare sau medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii (a
căror noţiune e definită în art. 152 şi 153 CP.), precum şi alte acţiuni
care, deşi n-au pricinuit traumele menţionate, constituiau, la momentul
aplicării lor, un pericol real pentru viaţa şi sănătatea victimei (de
exemplu, aruncarea victimei din tren, automobil, strangularea
(sugrumarea) ei etc.
Vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii este
apreciată drept o circumstanţă agravantă a tâlhăriei, menţionată la lit. c)
alin. 3 art. 188 CP., şi nu un element constitutiv de bază al tâlhăriei.
Dacă în procesul agresiunii victima şi-a pierdut viaţa, cele săvârşite
constituie un concurs de infracţiuni care trebuie calificate în baza lit. c)
alin. 3 art. 188 şi lit. b) alin. 2 art. 145 CP., deoarece fapta dată nu este
complet cuprinsă nici de art. 145, nici de art. 188 CP.
O varietate a violenţei fizice în cazul tâlhăriei este aducerea victimei
în stare de inconştienţă sau imposibilitate de a se apăra ca rezultat al
introducerii, contrar voinţei ei (inclusiv prin înşelăciune), în organism a
unor substanţe narcotice, cu efect puternic sau otrăvitoare, periculoase
pentru viaţă şi sănătate.
Unii autori resping interpretarea atât de largă a violenţei fizice, moti-
vând că în acest caz nu există atac, iar fără atac nu există tâlhărie.33
Noi susţinem opiniile autorilor care consideră că aplicarea mijloacelor
năucitoare în scopul sustragerii bunurilor proprietarului trebuie recunos-
33 KoMMeumapuii K YzojioeHOMy Kodexcy Eenopycxou CCP. MHHCK, 1971, p. 171; Kypc
cosemcKozo VZO.IOKHOZO npaaa e mecmu moAiax. Hacmb ocoâeHnaM. T. 4. MocKBa, 1970,
p. 356.
188
cută ca violenţă fizică specifică tâlhăriei, deoarece legea penală nu
limitează metodele de aplicare a violenţei fizice.34
în esenţă introducerea în organismul victimei, contrar voinţei ei a
unor substanţe cu efect puternic sau otrăvitor este un atentat ce nu se
deosebeşte prin nimic de o lovitură din spate, împuşcătură din ascunză-
toare etc, dacă este săvârşit în scopul însuşirii bunului proprietarului.
Altfel trebuie calificate cazurile în care drept rezultat al „cinstirii"
cu băuturi alcoolice sau cu alte substanţe, al căror caracter este
cunoscut victimei, victima se pomeneşte într-o stare de inconştienţă, iar
infractorul, profitând de aceasta, sustrage bunul. Această acţiune trebuie
calificată drept furt.
Şi, în sfârşit, tâlhăria poate fi însoţită de ameninţarea cu aplicarea
violenţei periculoase pentru viaţa şi sănătatea persoanei agresate.
Ameninţarea trebuie să aibă un caracter real, adică vinovatul poate să
transforme imediat ameninţarea în acte de violenţă fizică. Pentru
constatarea acestui semn constitutiv al tâlhăriei trebuie să ţinem cont de
toate circumstanţele cauzei: caracterul ameninţărilor, obiectelor sau
armelor cu care ameninţă infractorul, locul şi timpul săvârşirii infracţiunii,
numărul infractorilor etc.
Forma de manifestare a ameninţării poate fi diferită: prin cuvinte
("te omor!", „îţi scot ochii!", "te înjunghii!", „te mutilez!" etc). prin
gesturi sau diferite acţiuni (demonstrarea armei, a cuţitului şi a altor
obiecte a căror folosire poate cauza daune vieţii ori sănătăţii persoanei
agresate, demonstrarea unei sticle cu acid sulfuric, demonstrarea unor
procedee tehnice orientale de luptă corp la corp, prinderea gâtului cu
mâinile, introducerea capului în ştreang etc).
Agresiunea săvârşită în scopul însuşirii bunului proprietarului, însoţită
de demonstrarea unor obiecte, cu ajutorul cărora nu poate fi aplicată o
violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate, dar acceptate din
greşeală de victimă ca armă, poate fi calificată ca tâlhărie numai în
cazul în care vinovatul a contat cu bună-ştiinţă pe faptul că aceste
obiecte vor fi percepute ca periculoase pentru viaţă şi sănătate. De
exemplu, vinovatul a demonstrat noaptea la lumina felinarului un
pistol-jucărie drept armă de foc, iar victima a crezut că este ameninţată
cu armă de foc.
34 M. B. TyryHHa. OmeemcmaeHHOcmb 3a pa36ou no coaemcKouy yeonoeno.wy
3aK0Hodamejibcmey. CyxyMH, 1958, p. 34.; T. A. Kpiirep. YKaj. COM., p. 139-140;
YzoMOSHoe npaeo Poccuu. OcoQeHHan nacmb. T. 2. II04 pefl. A. H. HrHaTOBa, K). A.
KpacHKOBa. MocKBa, 1999, p. 203.
189

Violenţa tâlhăriei trebuie deosebită de violenţa jafului şi de ameninţa-
rea cu violenţă fizică în şantaj.
Violenţa în tâlhărie este întotdeauna periculoasă pentru viaţa şi sănăta-
tea persoanei agresate, pe când violenţa în jaf nu este periculoasă
pentru viaţă şi sănătate. Noţiunea acestora a fost definită anterior.
Ameninţarea cu aplicarea violenţei în tâlhărie presupune aplicarea ei
imediat, în acelaşi moment, dacă victima nu-i cedează de bună voie
bunul cerut, în timp ce ameninţarea cu aplicarea violenţei în şantaj presu-
pune aplicarea ei în viitor după expirarea unui anumit termen. în afară
de aceasta, ameninţarea în şantaj se mai poate manifesta prin colportarea
unor ştiri defăimătoare despre victimă, cu deteriorarea sau cu distrugerea
bunurilor proprietarului ori cu răpirea lui.
Potrivit pct. 16 al Hotărârii din 6 iulie 1992, tâlhăria este
considerată consumată din momentul atacului, însoţit de aplicarea sau
ameninţarea cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa şi sănătatea
victimei, indiferent de atingerea de către infractor a scopului urmărit.
Deoarece însă, nici legea penală, nici Plenul Curţii Supreme de
Justiţie nu dezvăluie corelaţia termenilor „atac (agresiune)" şi „viole-
nţă", despre care s-a vorbit anterior, indicaţiile menţionate au condus la
opinii controversate.
Unii autori susţin că tâlhăria este considerată consumată din momentul
aplicării violenţei, deoarece atacul fără aplicarea violenţei e de neconceput.35
M. Laşcu opinează că momentul consumării tâlhăriei trebuie considerat
momentul începerii agresiunii (atacului).36
Noi am menţionat într-o lucrare anterioară că, dacă am muta momen-
tul consumării tâlhăriei la aplicarea violenţei fizice sau psihice, am putea
admite acţiuni de tentativă la tâlhărie, dar din punctul de vedere al doctri-
nei penale, al legilor logicii formale nu poate exista tentativă la tentativă,
deoarece orice început al acţiunilor infracţionale care, conform art. 27
C.P., constituie o tentativă de infracţiune, potrivit formulării legislative
din alin. 1 art. 188 C.P., reprezintă o infracţiune consumată.37 De aceea,
ca tâlhărie consumată trebuie calificate acţiunile agresorului care se apro-
pie pe furiş din spate pentru a aplica violenţă sau care ţinteşte din ascun-
zătoare dintr-o armă, chiar dacă a fost împiedicat să-şi atingă scopul etc.
35 yzojioeHoe npaeo Poccuu. OcoâeHHan uacmb. T. 2. tlofl pefl. A. H.
HraaTOBa,
JO.A. KpacHKOBa. Mocraa, 1999, p. 204.
36 M. Laşcu. Op. cit., p. 66-67.
37 A. Borodac. Drept penal. Calificarea infracţiunilor. Chişinău: Ştiinţa, p.
131.
190
Tâlhăria poate avea faza de pregătire, la care e posibilă renunţarea
de bună voie de a duce infracţiunea până la capăt.
Drept consecinţe prejudiciabile spre care tinde tâlharul este conside-
rata sustragerea unor bunuri, a căror valoare, potrivit alin. 1 art. 188 r p
atinge o proporţie esenţială sau doar mică.
Latura subiectivă şi subiectul tâlhăriei sunt identice cu cele ale furtului.
Alin. 2 art. 188 CP. menţionează următoarele circumstanţe agravante
ale tâlhăriei săvârşite: a) repetat; b) de două sau de mai multe persoane;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită; d) prin pătrundere în
încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă; e) cu aplicarea
armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă; f) cu cauzarea de
daune în proporţii considerabile.
Circumstanţele agravante prevăzute de literele a), b), d), şi f) alin, 2 art.
188 CP. sunt identice cu circumstanţele agravante corespunzătoare ale
furtului, (vezi explicaţiile de la art. 186 C.P.). Circumstanţa agravantă
prevăzută de lit. c) alin. 2 art. 188 CP. este explicată la art. 187 CP.
Tâlhăria săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în
calitate de armă (lit. e) alin. 2 art. 188 CP.). Noţiunile de "armă", "alte
obiecte folosite în calitate de armă" şi de „aplicare a lor" sunt identice
cu noţiunile corespunzătoare de la circumstanţa agravanta, prevăzută de
lit. g) alin. 2 art. 164 CP. Adăugăm următoarele.
Pentru prezenţa circumstanţei agravante examinate nu e obligatorie
vătămarea reală a vieţii şi sănătăţii persoanelor agresate. în asemenea
caz este important să existe pericolul real pentru viaţa şi sănătatea
victimei. De aceea susţinem ipoteza, potrivit căreia făptuitorul trebuie să
ameninţe victima cu o armă adevărată sau cu alte obiecte care pot într-
adevăr să-i pricinuiască o daună gravă. Utilizarea la atac doar a
pistolului-jucărie, a unei machete de armă din carton etc. care nu poate
cauza o daună reală sănătăţii victimei, chiar dacă ultima a perceput-o
drept armă, poate fi calificată, precum s-a menţionat, drept tâlhărie fără
circumstanţe agravante (alin. 1 art. 188 CP.), dacă acţiunile vinovatului
conţin şi celelalte semne proprii componenţei de bază ale tâlhăriei. Altfel
trebuie soluţionată problema în cazurile în care vinovatul ameninţă
victima cu o machetă de armă, (de exemplu, macheta unui pistolet
confecţionat din plumb), care poate fi folosită ca armă atât pentru
aplicarea violenţei fizice, cât şi a celei psihice.
Potrivit pct. 27 al Hotărârii din 6 iulie 1992, dacă infractorul în timpul
tâlhăriei a ameninţat cu bună ştiinţă cu o armă imposibilă de a fi folosită
191
sau cu o imitaţie de armă, de exemplu, o machetă de pistolet, un purnnal-
jucărie etc, neavând intenţia să folosească aceste obiecte pentru aplica-
rea vătămărilor corporale periculoase pentru viaţă şi sănătate, acţiunile
lui (în lipsa altor circumstanţe agravante) trebuie calificate în baza alin.
1 art. 188 CP.
Tâlhăria comisă cu aplicarea armei trebuie deosebită de banditism,
care presupune nu numai prezenţa armei, dar şi săvârşirea infracţiunii
de o bandă cu toate cele patru caracteristici ale ei.
Tâlhăria cu aplicarea armei sau a altor obiecte, folosite în calitate de
armă poate fi comisă ca urmare şi a celorlalte cinci situaţii agravante de
la alin. 2 art. 188 CP. Cele săvârşite trebuie calificate potrivit tuturor
literelor acestui alineat.
Alin. 3 art. 188 CP. sporeşte răspunderea penală, dacă tâlhăria este
săvârşită: a) în timpul unei calamităţi; b) de un grup criminal organizat sau
de o organizaţie criminală; c) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii; d) prin schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant.
Circumstanţele agravante prevăzute de literele a) şi b) au aceleaşi
explicaţii ca şi circumstanţele agravante corespunzătoare ale furtului.
Tâlhăria săvârşită cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii (lit. c) alin. 3 art. 188 CP.) reprezintă un grad prejudicia-bil
sporit, fiindcă vinovatul săvârşeşte o faptă ce înglobează semnele a
două infracţiuni grave - tâlhărie şi vătămarea gravă a integrităţii corpo-
rale sau a sănătăţii, care, potrivit art. 16 CP., formează împreună o
infracţiune deosebit de gravă.
Potrivit p. 7 al Hotărârii din 6 iulie 1992, atacul în scopul sustragerii
bunurilor proprietarului, însoţit de violenţă, care a atras după sine cauza-
rea unor vătămări corporale grave victimei, trebuie calificat în baza
acestei circumstanţe agravante, fără calificarea suplimentară şi în baza
alin. 1 art. 151 CP.
Dacă în urma vătămărilor corporale grave a survenit moartea victi-
mei, cele săvârşite se cer calificate ca un concurs de infracţiuni menţio-
nate de lit. c) alin. 3 art. 188 şi de alin. 4 art. 151 CP.
Tâlhăria, însoţită de un omor intenţionat, trebuie calificată ca un
concurs de infracţiuni menţionate de lit. c) alin. 3 art. 188 şi lit. b) alin.
2 art. 145 CP.
Sunt posibile cazuri în care vinovatul, săvârşind un atac în scopul
sustragerii bunurilor proprietarului avea dorinţa de a-i cauza vătămări
corporale grave, dar independent de dorinţa lui îi pricinuieşte victimei
192
numai vătămări corporale uşoare sau medii. Deoarece spre deosebire de
componenţa de bază a tâlhăriei care este formal redusă, circumstanţa
agravantă în cauză este formulată ca o componenţă materială, acţiunile
făptaşului în aceste cazuri trebuie calificate, în baza art. 27 şi lit. c) alin.
3 art. 188 CP., ca o tentativă de tâlhărie.
Tâlhăria săvârşită prin schingiuire, tortură, tratament inuman
sau degradant (lit. d) alin. 3 art. 188 CP.).
Prin schingiuire se înţeleg nişte acţiuni care provoacă victimei suferi-
nţe prin privare de hrană, de băutură sau de căldură ori prin abandonarea
victimei în condiţii nocive pentru viaţă etc.
Torturarea se manifestă prin acţiuni care produc dureri acute repe-
tate sau îndelungate, de exemplu, pişcături, biciuire, împunsături cu obie-
cte înţepătoare, cauterizări cu agenţi termici sau chimici etc.
Prin tratamente inumane sau degradante se înţelege supunerea
victimei la experienţe medicale sau ştiinţifice nejustificate de un trata-
ment medical sau constrângerea victimei la condiţii de hrană, locuinţă,
îmbrăcăminte, de igienă, asistenţă medicală etc. greu de suportat fizic şi
umilitoare din punct de vedere moral.
2.6. Şantajul (art. 189 CP.)
Latura obiectivă a şantajului se realizează prin cererea de a fi
cedate bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului, ori dreptul
asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial sub
ameninţarea cu violenţă persoana în cauză, rudele sau apropiaţii
acesteia, cu colportarea unor ştiri defăimătoare despre ele, cu deteriora-
rea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului
ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a
apropiaţilor acestora.
Şantajul este format din două acţiuni de sine stătătoare, legate între
ele - cererea şi ameninţarea.
Cererile pot fi următoarele:
234.cererea de a ceda gratuit infractorului sau reprezentantului
acestuia bunurile ce se află în proprietatea, posesia sau deţinerea
victimei;
235.cererea ca victima să cedeze dreptul asupra bunurilor pe care le
posedă infractorului sau unor persoane numite de el, pentru ca
acestea, folosindu-se de acest drept, să obţină bani, bunuri sau alte
foloase patrimoniale. De exemplu, întocmirea unei procuri pentru a
obţine bunuri, perfectarea unei donaţii, legalizarea unui testament,
eliberarea unei recipise
193
care confirmă faptul că a împrumutat, chipurile, o sumă de bani etc.
3) cererea de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, prin care
se înţeleg acţiuni de importanţă juridică ale victimei, în urma cărora
şantajistul sau persoanele numite de el pot trage foloase materiale sau
să scape de anumite cheltuieli materiale. De exemplu, consimţământul
victimei de a încheia o tranzacţie nerentabilă pentru ea, nimicirea unei
creanţe a şantajistului, efectuarea fără plată a unei lucrări, reparaţii,
construcţii pentru el etc.
Prezentarea revendicărilor patrimoniale înseamnă o formulare cate-
gorică şi fermă de către făptuitor a unor propuneri în faţa victimei de a i
se ceda bunuri, dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu
caracter patrimonial. Aceste revendicări pot fi formulate în scris, verbal
sau în alt mod. Principalul e ca ele să fie înţelese de victimă.
Altă caracteristică a revendicărilor patrimoniale constă în caracterul
lor ilegal, lucru despre care-şi dă seama atât şantajistul, cât şi victima.
De aceea în cazurile când cineva înaintează unei persoane ameninţări
sau alte revendicări legale infracţiunea de şantaj este exclusă. Atare
acţiuni ar putea constitui o samavolnicie.
Cererile şantajistului se limitează numai la revendicări patrimoniale.
De aceea constrângerea victimei, chiar prin acţiuni ilegale, ca ea să
săvârşească unele acţiuni nepatrimoniale (de exemplu, de a se căsători)
nu poate fi socotită şantaj. Acţiunile date ar putea fi calificate în baza
art. 155 C.P., dacă ele conţin semnele constitutive ale acestor ameninţări.
Metoda constrângerii victimei de a da curs revendicărilor patrimo-
niale ale şantajistului se poate realiza prin următoarele ameninţări:
1) ameninţarea cu violenţă. Această ameninţare trebuie să fie reală
şi concepută de victimă drept realizabilă. Prin violenţă ca semn
constitutiv al şantajului, arătată de alin. 1 art. 189 C.P., se înţelege ame-
ninţarea cu aplicarea loviturilor ce cauzează o durere fizică (a se vedea
explicaţiile la art. 154 C.P.), cu vătămări uşoare ale integrităţii corporale
sau ale sănătăţii (art. 153 C.P.), cu vătămări medii ale integrităţii corpo-
rale sau ale sănătăţii (art. 152 CP.) sau cu vătămări grave ale integrităţii
corporale sau ale sănătăţii (art. 151 CP.), ameninţarea cu omor consti-
tuie circumstanţa agravantă menţionată de lit. d) alin. 2 art. 189 CP.
Ameninţarea cu violenţa este proiectată, de obicei, în viitor, după un
anumit răstimp, dacă victima nu-i va îndeplini cererea de a-i ceda averea.
Prin aceasta se şi deosebeşte de fapt ameninţarea cu violenţa în cadrul
infracţiunii de şantaj de cea de care se face uz într-o tâlhărie. în cazul
194
cererii de transmitere a dreptului asupra unui avut însă, ameninţarea
poate fi înfăptuită imediat, dacă ea nu va fi satisfăcută. în acest caz
caracterul ameninţării nu transformă faptul în tâlhărie însoţită de violenţă
periculoasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei, deoarece obiectul mate-
rial al atentării nu-1 constituie averea propriu-zisă, ci dreptul asupra aces-
teia. Pe când obiectul material al tâlhăriei, ca şi al oricărei alte forme de
însuşire, cu excepţia şantajului, poate fi numai dobândirea unui bun real;
2) altă metodă de şantaj în vederea obţinerii bunurilor este ameninţa
rea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre victimă, rudele
sau apropiaţii acesteia. Prin ştiri defăimătoare se înţelege orice infor
maţii care jignesc, umilesc demnitatea persoanei (denigrează pe cineva).
Chestiunea în ce măsură ştirile denigrează persoana este hotărâtă în
baza normelor morale. Totodată, se ia în consideraţie şi atitudinea victimei
faţă de evaluarea caracterului acestor informaţii.
Ştirile defăimătoare pot fi atât false (de exemplu, scornirea că o
anumită persoană şi-a construit casa cu mijloace neprovenite din muncă
sau că ia mită etc), cât şi adevărate (de exemplu, ştirea că victima este
bolnavă de o boală venerică sau de SIDA etc).
Dacă şantajul a fost urmat de răspândirea unor scorniri defăimătoare
şi mincinoase despre victimă, rudele sau apropiaţii acesteia, aşa acţiuni
concurg spre calomnie şi vor fi calificate suplimentar şi în baza art. 170
C.P., bineînţeles, dacă fapta întruneşte semnele constitutive ale
calomniei. Această calificare se impune, deoarece şantajul cuprinde
numai ameninţările de răspândire a unor asemenea ştiri;
236.o metodă de şantaj este şi ameninţarea cu deteriorarea sau cu
distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului sau
deţinătorului acestora. Noţiunea de deteriorare sau de distrugere
o găsiţi la explicaţiile corespunzătoare de la art. 197 CP. De
regulă, prejudiciaţii sunt ameninţaţi cu incendierea casei, a altor
bunuri, cu producerea unei explozii, organizarea unei inundaţii
etc. Nu este obligatoriu ca metoda distrugerii bunurilor să prezinte
un pericol social;
237.ameninţarea cu răpirea victimei presupune ameninţarea victi-
mei cu luarea sau reţinerea ei în scopul de a-1 forţa pe proprietar,
posesor sau deţinător să cedeze ilegal bunurile proprietarului.
Noţiunea de răpire are aceeaşi explicaţie ca şi noţiunea
corespunzătoare de la art. 164 CP. (răpirea unei persoane).
Toate aceste ameninţări posedă următoarele semne generale: a)
ameninţările reprezintă o metodă de atingere a scopurilor puse prin
intimida-
195
rea victimei, intimidare care poate varia în funcţie de psihic, de la teamă,
timiditate, spaimă până la groază38; b) prezente, adică a avea aparenţă
în faţa victimei; c) reale, adică sunt realizabile; d) ameninţările au carac-
ter imperativ, adică conţin un ordin al şantajistului.
în calitate de victimă a infracţiunii de şantaj pot fi proprietarii (orice
persoană fizică sau juridică), posesorii şi deţinătorii bunurilor (şefii de
depozit, casierii, expeditorii, paznicii etc), rudele (bunic, tată, fraţi, surori,
fiu) sau apropiaţii acestora (logodnicii, concubinii etc).
Luând în consideraţie că cererea de a transmite bunul, dreptul
asupra lui sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, precum şi
dobândirea acestora în proporţii mari sau deosebit de mari, ea este
calificată în baza art. 195 C.P., iar dobândirea bunurilor cerute în proporţii
mici, esenţiale şi considerabile trebuie calificată în baza lit. e) alin. 3 art.
189 CP., atunci reiese că acţiunile de şantaj din alin. 1 art. 189 CP.
presupun numai cererea de a ceda infractorului bunurile victimei,
drepturile asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter
patrimonial în proporţii mici, esenţiale sau considerabile fără ca
şantajistul să primească averea cerută.
Potrivit pct. 16 al Hotărârii din 6 iulie 1992, şantajul este considerat
consumat din momentul formulării cererii, însoţite de ameninţare, indife-
rent dacă infractorul şi-a atins ori nu scopul propus.
Un interes deosebit atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic
prezintă chestiunea calificării acţiunilor şantajistului care şi-a atins scopul
de însuşire a bunurilor cerute. Timp îndelungat, practica judiciară înclina
să califice acţiunile şantajistului, care a obţinut bunurile cerute suplimen-
tar şi în baza articolelor Codului penal din 1961, ce prevedeau răspunderea
penală pentru furt, delapidare sau abuz de atribuţii de serviciu.
în prezent această problemă a dispărut, deoarece lit. e) alin. 3 art.
189 CP. prevede răspunderea penală şi pentru şantajul urmat de obţinerea
bunurilor cerute.
De fapt, după modificările art. 125 CP. din 1961 prin Legea din 1
aprilie 1992, spre aceasta a fost reorientată practica judiciară. Potrivit
pct. 10 al Hotărârii din 6 iulie 1992, dacă în timpul vânzării unui automobil
sau a altui obiect de preţ prin consignaţie sau, în timpul săvârşirii unei
tranzacţii de vânzare-cumpărare vânzătorului i-a fost plătită, conform
unei înţelegeri comune cu cumpărătorul o sumă suplimentară, care este
mai mare, de exemplu, decât costul de consignaţie al automobilului sau
38 KpamKuu ncuxonoemecKUU cnoeapb. MocKBa, 1985, p. 344.
196
a altui obiect de preţ, atunci sustragerea ulterioară ilegală a acestei
sume de către cumpărător sau de către o persoană, care ştia despre
această tranzacţie, prin furt, jaf, tâlhărie, şantaj sau escrocherie va, fi
încadrată în baza articolelor respective din Codul penal care prevăd
răspunderea pentru aceste infracţiuni.
Latura subiectivă a şantajului este caracterizată numai prin intenţie
directă, precum şi motiv şi scop de profit.
Subiect al componenţei de bază a şantajului, prevăzut de alin. 1 art.
189 CP., poate fi orice persoană care a atins vârsta de şaisprezece ani,
iar al circumstanţelor agravante, menţionate de alin. 2, 3 şi 4 art. 189
CP. - de paisprezece ani.
Alin. 2 art. 189 CP. arată următoarele circumstanţe agravante ale
şantajului săvârşit: a) repetat; b) de două sau de mai multe persoane; c)
cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă şi sănătate; d) prin
ameninţarea cu moartea; e) cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor.
Şantajul menţionat în lit. a), b) şi c) este identic cu circumstanţele
agravante corespunzătoare ale furtului şi jafului. (A se vedea explicaţiile
de la art. 186 şi 187 CP.).
Şantajul săvârşit prin ameninţarea cu moartea (lit. d) alin. 2 art.
189 CP.) presupune o metodă de influenţă psihică, îndreptată spre inti-
midarea, înfricoşarea (timorarea) victimei, pentru a-i provoca nelinişte
pentru securitatea sa, o stare de disconfort. Metodele de realizare a
ameninţării pot fi diferite: oral, în scris, prin gesturi, fără avertizare preala-
bilă, prin telefon, formulate nemijlocit victimei sau transmise prin alte
persoane etc. Atare acţiuni nu trebuie calificate şi în baza art. 155 CP.
Şantajul săvârşit cu distrugerea sau deteriorarea bunurilor (lit. e)
alin. 2 art. 189 CP.) presupune nimicirea imediată sau ulterioară
parţială sau completă a bunurilor victimei. Noţiunile de distrugere sau
degradare sunt identice cu noţiunile corespunzătoare de la art. 197 CP.
Aceste acţiuni sunt cuprinse de această circumstanţă agravantă şi nu
cer o calificare suplimentară şi în baza art. 197 CP.
Alin. 3 art. 189 CP. sporeşte (augmentează) răspunderea penală
dacă acţiunile arătate în alin. 1 sau 2 ale acestui articol sunt: a)
săvârşite de un grup criminal organizat; b) săvârşite cu aplicarea armei
sau a altor obiecte folosite în calitate de armă; c) însoţite de violenţă
periculoasă pentru viaţă şi sănătate; d) însoţite de schingiuire, tortură,
tratament inuman sau degradant; e) urmate de dobândirea bunurilor
cerute; f) soldate cu alte urmări grave.
197
 Noţiunea circumstanţelor agravante prevăzute de lit. a), b), c) şi d) este
identică cu noţiunea circumstanţelor agravante corespunzătoare de la furt
sau tâlhărie. (A se vedea aceste explicaţii la art. 186 sau 188 C.P.).
Şantajul urinat de dobândirea bunurilor cerute (lit. e) alin. 3 art.
189 CP.) presupune transmiterea de către victimă a bunurilor cerute de
şantaj ist, a dreptului asupra acestora sau săvârşirea altor acţiuni cu
caracter patrimonial cerute, a căror valoare este în proporţii mici, esen-
ţiale sau considerabile. Transmiterea bunurilor a căror valoare este în
proporţie mare sau deosebit de mare constituie o însuşire de bunuri,
care trebuie încadrată în baza art. 195 CP.
Dacă infractorul cere să i se cedeze anumite bunuri, drepturile asupra
acestora sau să i se efectueze nişte lucrări, toate deja plătite prin metode
ilegale, în mod arbitrar, asemenea acţiuni trebuie calificate ca samavolni-
cie în baza art. 352 CP. şi nu în baza art. 189 CP.
Şantajul soldat cu alte urmări grave (lit. f) alin. 3 art. 189 CP.)
presupune sinuciderea victimei, agravarea bruscă a unei boli grave a
victimei, falimentul întreprinderii, autodizolvarea ei, nerealizarea venitu-
rilor, fapt ce conduce la scăderea vizibilă a indicatorilor economici etc.
Alin. 4 art. 189 CP. agravează şi mai mult răspunderea penală, dacă
acţiunile prevăzute de alin. 1, 2 sau 3 ale acestui articol sunt însoţite de
răpirea proprietarului, posesorului sau deţinătorului, a rudelor sau
a apropiaţilor acestora.
Răpirea acestor victime presupune luarea sau reţinerea lor în scopul
de a-1 forţa pe proprietar să cedeze ilegal bunurile sale şantajistului sau
persoanei numite de el. Noţiunea mai detaliată a răpirii este definită de
art. 164 CP. (Consultaţi aceste explicaţii).
Răpirea sau reţinerea victimei în scopul de a obţine bunurile dorite
sunt complet cuprinse de această circumstanţă agravantă şi nu se cere o
calificare suplimentară şi în baza art. 164 CP (răpirea unei persoane)
sau art. 280 CP. (luarea de ostatici).
2.7. Escrocheria (art. 190 CP.) ** Latura
obiectivă a escrocheriei se realizează prin dobândirea ilicită a bunurilor
altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere.
Prin dobândirea ilicită a bunurilor altei peroane se înţelege ceda-
rea benevolă infractorului de către victimă a unor bunuri sau a dreptului
asupra lor ca urmare a unor acte de înşelăciune sau a abuzului de încredere.
Potrivit pct. 8 al Hotărârii din 6 iulie 1992, preluarea unor bunuri în
198
a respectării condiţiilor unui angajament (de exemplu, luarea în credit a
unui bun care trebuie rambursat în rate) poate fi calificată drept escro-
cherie numai în cazul în care infractorul intenţiona încă la momentul
intrării în posesia acestor bunuri să le însuşească şi nu avea de gând să
respecte prevederile angajamentului.
înşelăciunea ca metodă de însuşire a bunurilor la escrocherie se
noate manifesta prin prezentarea unor date false sau prin ascunderea
unor informaţii a căror declarare era obligatorie. Datele false anunţate
de vinovat în scopul însuşirii averii proprietarului pot viza atât persona-
litatea infractorului sau a altor persoane, cât şi unele obiecte, fenomene.
Actele de înşelăciune pot fi înfăptuite pe cale verbală, în scris, precum
şi în mod concludent.
De regulă, înşelăciunea se manifestă prin vinderea mărfurilor şi obiectelor
falsificate, primirea ilegală a pensiilor, a diferitor indemnizaţii de la stat etc.
Primirea ilegală a pensiilor şi a altor indemnizaţii de la stat se reali-
zează, de regulă, prin falsificarea documentelor. Persoana cu funcţie de
răspundere care a eliberat actul fals poartă răspundere pentru ajutorul
acordat în vederea săvârşirii escrocheriei pentru un concurs de infrac-
ţiuni în baza art. 42 şi art. 190 şi în baza art. 332 CP. Dacă documentele
necesare au fost falsificate de făptuitorul escrocheriei, cele săvârşite
intră în concurs cu contrafacerea documentelor oficiale şi vor fi calificate
în baza art. 190 şi 361 CP. Trebuie menţionat că în cazul primirii
ilegale a pensiei majorate comparativ cu cea care se cuvine, prejudiciul
adus de făptuitor îl constituie nu suma totală primită timp de câţiva ani,
ci numai diferenţa dintre mărimea pensiei majorate şi mărimea pensiei ce i
se cuvine.
înşelăciunea ca metodă de escrocherie se poate realiza şi prin săvâr-
şirea diferitelor acţiuni cu scopul de a schimba forma, înfăţişarea şi
calitatea unor obiecte prin a căror prezentare vinovatul însuşeşte bunul
proprietarului. De exemplu, vinovatul vinde unui muzeu sau altei persoane
o operă de artă falsificată de el.
Drept escrocherie trebuie calificate şi cazurile de primire sistematică
a mijloacelor de la stat sau de la organizaţiile obşteşti ca urmare a
greşelii comise de persoanele care efectuează aceste plăţi. De exemplu,
continuarea primirii indemnizaţiilor pentru copilul decedat sau a
pensiei pentru părinţii decedaţi.
Abuzul de încredere, fiind de fapt o varietate specifică a înşelăciu-
nii, constă în faptul că infractorul până la primirea averii sau a
dreptului asupra acesteia, folosind unele relaţii de serviciu sau
contractuale, fie
199
chiar o naivă încredere a victimei, îşi asumă obligaţiuni patrimoniale
care apar drept condiţie pentru ca victima să-i cedeze averea pe cale
legală. De exemplu, încheind un contract de antrepriză, luând un avans
el promite să efectueze anumite lucrări pe care nu intenţiona să le îndepli-
nească; căpătând dreptul la un apartament privatizat al unui pensionar,
el se obligă să-1 întreţină tot restul vieţii pe stăpân; luând cu împrumut
unele obiecte, el se obligă să plătească în rate valoarea lor neachitată;
comandând o masă la restaurant, el îşi asumă de regulă, obligaţiunea să
o plătească; cucerind încrederea unui pensionar la gara feroviară, el se
obligă să-i supravegheze bagajele când pensionarul pleacă după apă
etc. în toate aceste cazuri, făptuitorul nu intenţiona să-şi îndeplinească
obligaţiunile asumate şi, folosindu-se de relaţiile de încredere cu victima,
îşi însuşeşte averea ei. Spre deosebire de înşelăciune, la care făptuitorul
primeşte ilegal bunurile victimei, abuzul de încredere presupune că infrac-
torul primeşte averea de la victimă în aparenţă pe baze legitime, pe
numele său, fără falsificarea fenomenelor din trecut sau din viitor care
l-ar împiedica să primească averea şi apoi o însuşeşte ilegal. Prin abuz
de încredere este însuşită şi averea „împrumutată" de către vinovat fără
a face formele legale. în practica judiciară escrocheria adeseori se
întâlneşte simultan în ambele forme: înşelăciune şi abuz de încredere.
Drept consecinţe ale componenţei de bază a escrocheriei arătate la
alin. 1 art. 190 CP. sunt pagubele materiale în proporţii esenţiale.
Potrivit pct. 16 al Hotărârii din 6 iulie 1992, escrocheria este conside-
rată consumată, dacă averea a fost primită de la victimă şi infractorul
are posibilitate reală de a o folosi sau de a dispune de ea la discreţia sa.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă, motiv şi scop de profit.
Subiect al componenţei de bază a escrocheriei poate fi orice per-
soană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de şaisprezece ani, iar
al escrocheriei cu circumstanţe agravante arătate la alin. 2 şi 3 art. 190
CP. - de la paisprezece ani.
Alin. 2 art. 190 CP. stipulează următoarele circumstanţe agravante
ale escrocheriei săvârşite: a) repetat; b) de două sau de mai multe per-
soane; c) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile; d) cu folosirea
situaţiei de serviciu.
Noţiunea circumstanţelor agravante arătate la lit. a), b) şi c) sunt
identice cu noţiunea circumstanţelor agravante corespunzătoare ale fur-
tului. (Consultaţi aceste explicaţii). ■ •■. ,>,.■•. JÎW. ,«< —
200
Escrocheria săvârşită cu abuz de serviciu (lit. d) alin. 2 art. 190
C.P) presupune că făptuitorul, având calitatea de funcţionar, face vic-
tima să creadă că se află în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, deşi
în realitate nu se află în exerciţiul acestor atribuţii. Dacă făptuitorul însă
fiind o persoană cu funcţii de răspundere sau gestionează o organizaţie
nestatală, abuzează de atribuţiile sale de serviciu întru săvârşirea unei
escrocherii, cele săvârşite constituie un concurs ideal de infracţiuni,
arătat de art. 190 şi art. 327 sau 335 C.P.
Alin. 3 art. 190 C.P. menţionează escrocheria săvârşită de un grup
criminal organizat sau de o organizaţie criminală. Noţiunea grupului crimi-
nal organizat şi a organizaţiei criminale este definită în art. 46 şi 47
C.P.
2.8. Delapidarea averii străine (art. 191 C.P.)
Latura obiectivă a delapidării averii străine se realizează prin însuşi-
rea ilegală a bunurilor altei persoane, puse în gestionarea vinovatului.
Pentru delapidarea averii străine este caracteristic faptul că ea
poate fi săvârşită numai de un funcţionar sau de alt salariat, care gestio-
nează sau administrează aceste bunuri din avutul proprietarului.
Potrivit pct. 11 al Hotărârii din 6 iulie 1992, drept delapidare a averii
străine trebuie calificate acţiunile persoanelor care, în virtutea funcţiilor
lor de răspundere, raporturilor contractuale sau însărcinării speciale dată
de proprietar, exercită vizavi de bunurile încredinţate împuternicirile de
dispunere, administrare, transportare sau păstrare (de exemplu, depozitor,
expeditor, casier etc). De regulă proprietarul încheie cu aceste persoane
contracte de răspundere materială deplină pentru averea încredinţată.
Delapidarea averii străine constă în faptul că infractorul transformă
bunul aflat în gestionarea sau administrarea sa într-un bun al său, îl trece
efectiv în stăpânirea sa, creând posibilităţi de a se comporta faţă de acest
bun ca faţă de un bun propriu, de a înfăptui acte de dispoziţie de acel bun.
Delapidarea averii străine presupune nu numai însuşirea bunului admi-
nistrat, dar şi irosirea lui prin consumare, cheltuire, dăruire sau transmitere
altor persoane fără restituirea echivalentului lui.
Deosebirea delapidării de furt a fost explicată la art. 186 CP., de
aceea, pentru a nu ne repeta, consultaţi aceste explicaţii.
Drept consecinţe a componenţei de bază a delapidării sunt prejudiciile
materiale în proporţii esenţiale.
Delapidarea se consideră consumată din momentul în care vinovatul
a obţinut posibilitatea de a se folosi de acest bun după voie ori din
momentul în care a consumat-o. ;
' '
201
 Latura subiectivă a delapidării este caracterizată prin intenţie dire-
ctă, iar motivul şi scopul este de profit.
Subiect al delapidării poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a atins vârsta de şaisprezece ani.
Alin. 2 art. 191 CP. stipulează următoarele circumstanţe agravante
ale delapidării săvârşite: a) repetat b) de două sau de mai multe persoane;
c) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile; d) cu folosirea situa-
ţiei de serviciu*.
Noţiunea circumstanţelor agravante arătate la lit. a), b) şi c) este
identică cu noţiunea circumstanţelor agravante corespunzătoare ale fur-
tului, iar a celei definită de lit. d) este aceeaşi ca şi circumstanţa agrava-
ntă similară escrocheriei.
Alin. 3 art. 191 CP. agravează răspunderea penală pentru delapi-
darea săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie crimi-
nală. Noţiunea acestora este definită la art. 46 şi 47 CP.
2.9. Pungăşia (art. 192 CP.)
Latura obiectivă a pungăşiei se realizează prin acţiunea în scopul
sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genţi sau din alte
obiecte aflate asupra persoanei.
Pungăşia constă în hoţia din buzunare, genţi sau din alte obiecte
aflate asupra persoanei. Ca hoţi se consideră oamenii ticăloşi,
şarlatanii, şmecherii care trăiesc din furturi pe ascuns, pe furiş din
buzunare.
Prin alte obiecte aflate asupra persoanei se înţeleg diferite sacoşe,
poşete, plase în formă de săculeţ, serviete, saci, geamandane, valize,
cufere etc. în care se pun lucrurile, obiectele necesare pentru transportare
sau călătorie şi persoana le poartă cu sine şi le supraveghează.
Ca o urmare a eomponenţei de bază a pungăşiei arătată de alin. 1 art.
192 CP. pot fi conjecturate atât acţiuni în scopul sustragerii bunurilor din
buzunare, genţi sau din alte obiecte prezente la persoană în proporţii
mici, esenţiale sau considerabile, cât şi sustragerea lor în aceleaşi propor-
ţii, deoarece acţiunile în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din
buzunare, genţi sau din alte obiecte prezente la persoană, precum şi
sustragerea lor în proporţii mari sau deosebit de mari, trebuie calificată
în baza art. 195 CP.
Pungăşia este considerată consumată din momentul începerii acţiunii
de a sustrage bani sau alte bunuri din buzunare, genţi sau alte obiecte
* abuz în serviciu (n.n.).
om
prezente la persoană, indiferent de faptul dacă infractorul şi-a realizat
scopul sau nu.
Latura subiectivă a pungăşiei este caracterizată numai prin intenţie
directă, motiv şi scop de profit.
Subiect al pungăşiei arătate la alin. 1 art. 192 CP. este o persoană
fizică responsabilă, care a atins vârsta de şaisprezece ani, iar în condiţiile
alin. 2 - de la paisprezece ani.
2.10. însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari (art. 195 CP.)
în acest articol legislatorul a folosit pentru prima dată un termen
general acceptabil care cuprinde toate formele şi metodele de
sustrageri, luări, dobândiri, estorcări, primiri, încasări ilegale, delapidări
a bunurilor altei persoane - însuşirea bunurilor proprietarului. în al
doilea rând a fost stabilită o nouă enumerare a acestor însuşiri: furt,
jaf, tâlhărie, şantaj, escrocherie, delapidare şi pungăşie.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin însuşirea în proporţii
mari sau deosebit de mari a bunurilor, indiferent în ce formă a fost
comisă (art. 186-192 CP.).
Toate cazurile de însuşire ilicită a averii proprietarului săvârşită prin
furt, jaf, tâlhărie, şantaj, escrocherie, delapidare sau pungăşie,
indiferent de complexitatea îmbinării lor, dacă valoarea averii însuşite
este de proporţii mari sau deosebit de mari, sunt calificate în baza art.
195 CP.
însuşirea averii proprietarului în proporţii mari sau deosebit de mari
poate fi săvârşită printr-o singură repriză, prin diferite metode, din diverse
izvoare, dacă persoana nu a fost condamnată pentru un oarecare episod
şi dacă nu a expirat termenul de prescripţie pentru acţiunile precedente.
Dacă în timpul săvârşirii infracţiunii de însuşire intenţia
infractorului a fost îndreptată spre însuşirea averii în proporţii mari sau
deosebit de mari şi ea nu a fost realizată din cauze independente de voinţa
infractorului, fapta trebuie calificată drept tentativă de însuşire în
proporţii mari sau deosebit de mari, indiferent de însuşirea celor
sustrase real. în baza art. 27 şi alin. 1 sau 2 art. 195 CP.
De regulă, însuşirea în proporţii mari sau deosebit de mari din avutul
proprietarului o înfăptuiesc mai multe persoane, deseori prin falsificări
ale documentelor, acumularea surplusurilor de produse sau prin alte
metode. în aceste cazuri acţiunile tuturor participanţilor trebuie calificate
potrivit art. 195 CP., luându-se în consideraţie volumul general al bunu-
rilor însuşite. Dacă unul dintre participanţi săvârşeşte acţiuni de sine
?m
stătătoare, care nu intră în intenţia grupului de infractori, această faptă
este calificată de sine stătător.
Potrivit art. 195 C.P., pentru calificarea infracţiunii nu pot fi luate în
consideraţie episoadele de însuşire a avutului proprietarului pentru care
vinovatul a fost condamnat sau dacă a expirat termenul de tragere la
răspundere penală.
în conformitate cu alin. 1 art. 126 C.P., sunt considerate proporţii
deosebit de mari, proporţii mari valoarea bunurilor însuşite, adică valoa-
rea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care,
la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşeşte 1500 şi, respectiv 500 unităţi
de amendă.
De regulă, însuşirea în proporţii mari sau deosebit de mari din
avutul proprietarului se consumă din momentul în care bunul a fost
însuşit şi infractorul are posibilitate reală de a-1 folosi sau dispune de el
după voie. Dacă această infracţiune însă a fost săvârşită prin tâlhărie,
şantaj şi pungăşie, ea este considerată terminată odată cu săvârşirea
acţiunilor descrise de aceste norme penale şi neînsuşirea de către
vinovat a averii proprietarului nu are nici o importanţă pentru calificare.
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată numai prin inten-
ţie directă, motiv şi scop de profit.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a atins vârsta de paisprezece ani.
§ 3. Atentatele în scop de profit contra patrimoniului fără
semnele însuşirilor
3.1. Ocuparea bunurilor imobile străine (art. 193 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin ocuparea, în între-
gime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în proprietatea altuia.
A ocupa un imobil înseamnă a pătrunde şi a pune stăpânire pe
imobil pe o anumită durată de timp. Nu interesează dacă imobilul a fost
ocupat în întregime sau în parte, dacă făptuitorul a reuşit sau nu să
rămână multă vreme în imobilul ocupat; este suficient ca el să fi
pătruns şi să fi rămas în imobil atât încât să se poată vorbi de o ocupare
efectivă.
De asemenea, nu interesează dacă făptuitorul şi-a adus sau nu lucru-
rile în imobilul ocupat, după cum nu interesează, dacă lucrurile celui în
posesia căruia se află imobilul au fost sau nu îndepărtate.
Ocuparea imobilului aflat în posesia altei persoane trebuie să se facă
204
fără drept. Prevederea legii este satisfăcută dacă în momentul săvârşirii
faptei, făptuitorul nu avea un titlu legitim (de exemplu, bon de repartiţie,
hotărâre de evacuare etc.) care să-1 îndreptăţească a lua în stăpânire
imobilul. Dacă ocuparea s-a făcut în temeiul unui asemenea titlu, fapta
nu constituie infracţiune de ocupare, ci infracţiune de samavolnicie (art.
352 CP), bineînţeles, - cu condiţia să fie întrunite semnele componenţei
acestei infracţiuni.
Dacă luarea în stăpânire nu este efectivă, adică de o anumită durată,
fiind vorba numai de o pătrundere, fapta va constitui, eventual, infracţiu-
nea de violare de domiciliu (art. 179 C.P.), bineînţeles, cu condiţia să fie
întrunite trăsăturile componenţei acestei infracţiuni.
Ocuparea bunurilor imobile străine se consumă din momentul ocupării
unui imobil aflat în posesia altuia, adică din momentul în care făptuitorul
pătrunzând în imobil a reuşit să-1 ia în stăpânire.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, pentru infracţiunea
în cauză, urmărirea penală porneşte numai în baza plângerii depuse de
victimă şi încetează la împăcarea părţilor
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă, motiv şi scop de profit.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a atins vârsta de şaisprezece ani.
Alin. 2 art. 193 CP. prevede următoarele circumstanţe agravante ale
ocupării unui imobil străin săvârşite: a) de două sau de mai multe persoane;
b) prin distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în
proprietatea altuia; c) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei.
în cazul ocupării bunurilor imobile străine de către două sau mai
multe persoane (lit. a) alin. 2 art. 193 CP.), sunt valabile explicaţiile
corespunzătoare de la art. 186 CP.
Ocuparea bunurilor imobile străine prin distrugerea sau strămuta
rea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în posesia altuia (lit. b)
alin. 2 art. 193 CP.). Semnele de hotar sunt cele care delimitează
două terenuri învecinate. Prin distrugerea semnelor de hotar se înţe
lege nimicirea sau înlăturarea acestora (de exemplu, nimicirea unui
gard
sau ridicarea gardului şi aruncarea lui în altă parte), iar prin strămutarea
semnelor de hotar se înţelege deplasarea acestora spre interiorul terenu
lui învecinat, ceea ce conduce la ocuparea unei porţiuni din acest teren.
Este indiferent, dacă în momentul săvârşirii faptei posesorul imobilului
a fost sau nu de faţă. '.... "'"
205
 Este necesar ca acţiunile menţionate să fi constituit mijlocul folosit
de făptuitor pentru ocuparea imobilului aflat în posesia altuia.
Ocuparea bunurilor imobile străine cu aplicarea violenţei sau cu
ameninţarea aplicării ei (lit. c) alin. 2 art. 193 CP.) nu concretizează
gravitatea prejudiciului acestei violenţe cum se întâmplă la jaf, tâlhărie
etc. (de exemplu, violenţă nepericuloasă sau, din contra, periculoasă pentru
viaţă şi sănătate. în aceste cazuri, de regulă, gradul de prejudiciu al violenţei
este determinat prin confruntarea sancţiunilor acestor infracţiuni.
Violenţa fizică se poate manifesta, în genere, prin lovituri care produc
numai dureri fizice (a se vedea explicaţiile de la art. 154 CP.) sau prin
vătămări corporale neînsemnate (noţiunea este elucidată în Codul contra-
venţiilor administrative), vătămări uşoare ale integrităţii corporale sau
ale sănătăţii (art. 153 CP.), medii (art. 152 CP.), grave (art. 151 CP.)
sau omor (art. 145 CP.).
Analizând sancţiunile stipulate de aceste articole pentru
circumstanţa agravantă examinată, conchidem că violenţa în formă de
lovituri, vătămări corporale neînsemnate, uşoare sau medii a integrităţii
corporale sau a sănătăţii sunt complet cuprinse de această circumstanţă
agravantă şi nu necesită o calificare şi în baza acestor articole, iar
provocarea vătămărilor grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii,
precum şi asasinarea victimei în procesul ocupării bunurilor imobile
străine depăşesc noţiunea violenţei la circumstanţa agravantă în cauză şi
cele săvârşite constituie un concurs de infracţiuni care trebuie calificat
în baza lit. c) alin. 2 art. 193 şi lit. g) alin. 2 art. 151 sau lit. b) alin. 2
art. 145 CP.
3.2. însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice
sau a gazelor naturale (art. 194 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin însuşirea fraudu-
loasă a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale ori utilizarea
ilicită a acestora, evitând sistemele de evidenţă instalate în mod stabilit
sau prin acestea, dar deteriorate de consumator, dacă aceasta a cauzat
daune în proporţii mari.
însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a
gazelor naturale se poate efectua numai din reţelele electrice, termice
sau din conductele de gaze naturale. însuşirea gazelor naturale din
depozite, cisterne, butelii va constitui o formă aparte de însuşire (furt,
jaf etc. în funcţie de metoda însuşirii).
însuşirea acestor bunuri poate fi efectuată atât prin branşarea ilegală
206
la aceste reţele, conducte, cât şi prin reţelele, conductele instalate legal,
dar prin deteriorarea sistemelor de control, de exemplu, a contoarelor.
Dacă săvârşind infracţiunea făptuitorul produce şi avarierea reţelei
sau a conductei, infracţiunea dată intră în concurs cu infracţiunea de
distrugere (art. 197 sau 198 CP.), cu condiţia să fie întrunite trăsăturile
componenţelor acestor infracţiuni.
însuşirea frauduloasă sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice
sau a gazelor naturale este pasibilă de pedeapsă, dacă aceste acţiuni au
cauzat daune în proporţii mari, a căror valoare, potrivit alin. 1 art. 126
C.P., este de la 500 la 1500 de unităţi convenţionale de amendă.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul pricinuirii unei
pagube în proporţii mari.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, pentru infracţiunea
dată, urmărirea penală porneşte numai în baza plângerii depusă de
victimă şi încetează la împăcarea părţilor.
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată numai prin intenţie
directă, motiv şi scop de profit.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă care a
împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Alin. 2 art. 194 CP. agravează răspunderea penală, dacă însuşirea
sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale
au cauzat daune în proporţii deosebit de mari, a căror valoare depă-
şeşte 1500 de unităţi convenţionale de amendă.
3.3. Cauzarea de pagube materiale prin înşelăciune sau
abuz de încredere (art. 196 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin cauzarea de pagube
materiale proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere.
Obiectul material al infracţiunii îl poate constitui orice valoare materi-
ală care în momentul săvârşirii infracţiunii nu trecuse încă în posesia
proprietarului, dar trebuia să treacă, dacă vinovatul nu ar fi săvârşit
infracţiunea în cauză.
Cauzarea de daune materiale proprietarului se realizează în lipsa
semnelor de însuşire a averii, de exemplu, a escrocheriei. Făptuitorul nu
sustrage averea din posesia proprietarului. El săvârşeşte infracţiunea
printr-o inacţiune, neîndeplinind obligaţiunea juridică de a transmite ave-
rea sau banii persoanelor fizice sau juridice corespunzătoare. Consecin-
ţele materiale ale acestei inacţiuni se manifestă prin pagube materiale
207
în formă de venituri nerealizate, ratate.
înşelăciunea ca metodă de săvârşire a infracţiunii se poate
manifesta atât prin acţiuni active, care constau în comunicarea
informaţiilor false asupra unor împrejurări sau fapte, cât şi prin inacţiuni,
constând în ascunderea, tăinuirea împrejurărilor sau faptelor, în trecerea
lor sub tăcere. De exemplu, înşelarea organelor notariale în privinţa
preţului real de vânzare al caselor, al autovehiculelor şi al altor valori la
înregistrarea contractelor de cumpărare-vânzare în scopul reducerii taxei
de plată obligatorie stabilită de lege, precum şi alte acţiuni de înşelăciune
care au cauzat proprietarului pagube materiale sub formă de venituri
nerealizate.
Dacă pentru evaziune fiscală sau eschivarea de la alte plăţi obligatorii
vinovatul prezintă documente falsificate de el însuşi, cele săvârşite intră în
concurs de infracţiuni cu falsificare a documentelor oficiale (art. 361 CP.)
Abuzul de încredere constă în folosirea relaţiilor speciale de încre-
dere dintre vinovat şi persoanele fizice sau juridice în scopul obţinerii
ilegale a unor profituri materiale sau băneşti. Asemenea relaţii apar în
legătură cu funcţia ocupată sau munca legată de valorificarea bunurilor
proprietarului (de exemplu, şoferii automobilelor, taxiurilor etc.) ori în
timpul prestării diferitelor servicii comunale şi sociale populaţiei (ceasor-
nicarii, cizmarii, maiştrii de televizoare etc). Stabilind relaţii de muncă
cu vinovatul şi punându-i la dispoziţie averea sa, proprietarul are încre-
dere în el, dar vinovatul îşi însuşeşte veniturile obţinute din exploatarea
averii proprietarului.
Cauzarea de pagube materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere
se deosebeşte de escrocheria comisă şi ea prin înşelăciune sau abuz de
încredere după semnele lor obiective. Pentru escrocherie este caracte-
ristică trecerea ilegală a averii proprietarului în posesia escrocului. Pentru
cauzarea de pagube materiale este specifică folosirea temporară ilegală
gratuită a averii proprietarului şi eschivarea de la actul de transmitere
proprietarului a bunurilor care i se cuvin după lege.
Cauzarea de daune materiale proprietarului, specificată în alin. 1 art.
196 CP., presupune o daună materială în proporţii mici, esenţiale sau
considerabile. în cazul daunei în proporţii mici trebuie să ţinem cont de
prevederile alin. 2 art. 14 CP.
Infracţiunea este considerată consumată din momentul producerii
daunelor materiale ratate de proprietar.
Latura subiectivă este caracterizată numai prin intenţie directă,
motiv şi scop de profit.
208
Subiect al infracţiunii este o persoană fizică responsabilă, care a
atins vârsta de şaisprezece ani - în condiţiile arătate în alin. 1, 2 şi 3 -şi
de paisprezece ani - în condiţiile arătate în alin. 4 art. 196 CP.
Alin. 2 art. 196 CP. menţionează aceleaşi acţiuni săvârşite: a) repetat;
b) de două sau de mai multe persoane.
Alin. 3 art. 196 CP. agravează răspunderea penală pentru acţiunile
arătate în alin. 1 sau 2, săvârşite: a) de un grup criminal organizat sau
de o organizaţie criminală; b) în proporţii mari.
Alin. 4 art. 196 CP. agravează răspunderea penală pentru acţiunile
arătate în alin. 1, 2 sau 3, săvârşite în proporţii deosebit de mari.
Noţiunea circumstanţelor agravante arătate în lit. a) şi b) alin. 2 art.
196, de lit. a) alin. 3 art. 196 al CP. este identică cu noţiunea
circumstanţelor agravante corespunzătoare din art. 186 CP., iar a celor
arătate în lit. b) alin. 3 art. 196 şi în alin. 4 art. 196 CP. este identică cu
explicaţiile acestor noţiuni la art. 195 CP.
3.4. Dobândirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie
că au fost obţinute pe cale criminală (art. 199 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin dobândirea sau
comercializarea, fără o promisiune prealabilă, a bunurilor despre care
se ştie că au fost obţinute pe cale criminală.
Dobândirea bunurilor presupune procurarea gratuită sau cu plată a
bunului în orice formă (cumpărarea, primirea în dar, în schimb, în contul
datoriei, compensării daunelor etc), în urma căreia făptuitorul obţine
posibilitatea de a dispune de aceste bunuri după voie.
Comercializarea bunurilor înseamnă transmiterea lor gratuită sau
cu plată altor persoane prin orice metodă (vânzare, donaţie, schimb,
dare în contul unei datorii, compensare a unor pagube etc).
Prin dobândirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie
că au fost obţinute pe cale criminală se înţelege că făptuitorul ştie cu
siguranţă că averea a fost obţinută în urma unei infracţiuni. Acest semn
este exclus, dacă bunul obţinut prin fraudă a fost dobândit de făptuitor
în condiţii care nu-i permit să tragă o concluzie univocă (de exemplu, la
piaţă, de la o persoană întâlnită întâmplător etc).
Dobândirea sau comercializarea bunurilor fără o promisiune prea-
labilă înseamnă că făptuitorul nu a promis infractorului ceva în acest
sens înainte ca ultimul să comită infracţiunea. De regulă, făptuitorul
află că bunurile au fost obţinute pe cale criminală după ce ele au fost
209
deja însuşite ilegal de infractori. Dacă făptuitorul a promis din timp că
va procura sau va vinde obiectele dobândite pe cale criminală, aceste
acţiuni constituie o participaţie la o infracţiune de însuşire ilegală a bunu-
rilor proprietarului în calitate de complice (alin. 5 art. 42 C.P.).
Drept consecinţe a componenţei de bază a acestei infracţiuni arătate
în alin. 1 art. 199 CP. poate fi dobândirea sau comercializarea bunurilor
obţinute pe cale criminală, bunuri a căror valoare poate înregistra propor-
ţii mici, esenţiale sau considerabile. în cazul dobândirii bunurilor în pro-
porţii mici trebuie să ţinem cont de prevederile alin. 2 art. 14 CP.
Infracţiunea se consumă o dată cu dobândirea sau comercializarea
bunurilor în proporţiile indicate.
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată numai prin intenţie
directă, motiv şi scop de profit.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Alin. 2 art. 199 CP. prevede următoarele circumstanţe agravante ale
acestei infracţiuni săvârşite: a) de două sau de mai multe persoane; b)
sub formă de îndeletnicire; c) în proporţii mari.
Noţiunea circumstanţei agravante arătate în lit. a) alin. 2 art. 199
CP. este identică cu cea a furtului (a se vedea explicaţiile la art. 186
CP.), iar a celei prevăzute în lit. c) este definită de art. 195 CP.
Dobândirea sau comercializarea bunurilor obţinute pe cale criminală
sub formă de îndeletnicire* (lit. b) alin. 2 art. 199 CP.) presupune o
repetare de cel puţin trei ori a acestor acţiuni pentru care persoana încă
nu a fost condamnată, iar termenele de prescripţie n-au expirat, acţiuni
în scopul de a trage foloase materiale, fiind o sursă de bază de profit
sau chiar una suplimentară a făptuitorului.
Alin. 3 art. 199 CP. agravează răspunderea penală, dacă acţiunile
arătate în alin. 1 sau 2 s-au soldat cu prejudicii în proporţii deosebit de
mari.
Potrivit alin. 1 art. 126 CP., se consideră proporţie deosebit de mare
valoarea bunurilor dobândite sau comercializate, care depăşeşte 1500
de unităţi convenţionale de amendă, adică care depăşeşte suma de 30 000
de lei. Unitatea convenţională de amendă, potrivit art. 64 CP., este
egală cu 20 de lei.
* sub formă de meserie (n.n.).
210
§ 4. Infracţiuni contra patrimoniului, însoţite de
distrugerea, deteriorarea, însuşirea, pierderea sau
pieirea bunurilor proprietarului
4.1. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor
(art. 197 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin distrugerea sau
deteriorarea intenţionată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în
proporţii mari.
Distrugerea bunurilor presupune orice acţiune care are drept rezul-
tat nimicirea lor totală sau parţială, după care acestea nu mai pot fi
reparate şi devin total inutilizabile potrivit destinaţiei lor iniţiale.
Deteriorarea bunurilor înseamnă degradarea lor parţială, ceea ce
are drept consecinţă pierderea totală sau parţială din proprietatea lor de
folosinţă, cu posibilitatea recuperării acestei proprietăţi prin reparaţiile ce
i se vor face.
Drept consecinţă a distrugerii sau deteriorării intenţionate a
bunurilor rezultă daune în proporţii mari, valoarea cărora este de la
500 până la 1500 de unităţi convenţionale de amendă.
Intre acţiunile vinovatului şi consecinţele survenite trebuie să existe
legătura cauzală.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, urmărirea penală
porneşte numai în baza plângerii depusă de victimă în cazul infracţiunii
menţionate în alin. 1 art. 197 CP. şi încetează la împăcarea părţilor
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată atât prin intenţie
directă, cât şi prin intenţie indirectă. Vinovatul prevede că în urma acţiu-
nilor sale prejudiciabile pot fi ilegal distruse sau deteriorate bunurile
proprietarului şi doreşte sau admite în mod conştient producerea acestor
urmări prejudiciabile. Motivul şi scopurile acţiunilor infracţionale pot fi
diferite: răzbunare, tendinţa de a ascunde urmele unei infracţiuni etc. Dacă
făptuitorul acţionează în scopul subminării economiei naţionale şi a capacităţii
de apărare a statului, avem de a face cu o diversiune (art. 343 CP.).
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins
vârsta de 16 ani - în condiţiile arătate în alin. 1 - şi de 14 ani - în
condiţiile arătate în alin. 2 art. 197 CP.
Alin. 2 art. 197 CP. specifică următoarele circumstanţe agravante ale
distrugerii sau deteriorării intenţionate a bunurilor soldate cu: a) decesul
unei persoane; b) alte urmări grave.
21 I
 Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor soldată cu dece-
sul unei persoane (lit. a) alin. 2 art. 197 CP.) presupune decesul a cel
puţin unei persoane. Atitudinea psihică faţă de decesul persoanei
trebuie să fie imprudentă, adică este vorba de o faptă cu două forme de
vinovăţie (art. 19 CP.).
Dacă vinovatul a urmărit şi asasinarea intenţionată a unei persoane
în procesul distrugerii sau deteriorării intenţionate a bunurilor, va exista
un concurs ideal de infracţiuni: lit. a) alin. 2 art. 197 şi alineatul corespun-
zător al art. 145 CP., în funcţie de scopul omorului.
Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor soldată cu alte
urmări grave (lit. b) alin. 2 art. 197 CP.) presupune sinuciderea victimei,
schilodirea sau mutilarea cuiva, sistarea pe un timp îndelungat a activităţii
unei întreprinderi, lăsarea fără locuinţe a unui număr considerabil de
oameni, daune materiale în proporţii deosebit de mari, a căror valoare
depăşeşte 1500 de unităţi convenţionale de amendă etc.
4.2. Distrugerea sau deteriorarea din imprudentă a bunurilor
(art. 198 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin distrugerea sau
deteriorarea din imprudenţă a bunurilor, dacă aceasta a acuzat daune în
proporţii mari.
Semnele obiective ale infracţiunii analizate sunt identice cu semnele
corespunzătoare ale distrugerii sau deteriorării intenţionate a bunurilor
de la art. 197 CP.
Infracţiunea se consumă din momentul survenirii consecinţelor
nominalizate.
Intre acţiunile prejudiciabile şi daunele în proporţii mari trebuie să
existe o legătură cauzală.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, urmărirea penală
porneşte numai în baza plângerii depusă de victimă în cazul distrugerii
sau deteriorării bunurilor, arătate la alin. 1 art. 198 CP. şi încetează la
împăcarea victimei cu infractorul.
Latura subiectivă este caracterizată prin imprudenţă, care se poate
manifesta în formă de încredere exagerată în sine sau prin neglijenţă
criminală. Săvârşind cutare sau cutare acţiuni, de exemplu, aprinzând
un foc, vinovatul a prevăzut posibilitatea urmărilor prejudiciabile
pentru proprietar ca urmare a acţiunilor prejudiciabile, dar considera în
mod uşuratic că ele vor putea fi evitate (avea lângă el un bidon cu apă,
dar
212
după incendierea bunului proprietarului, în dosul căruia făptuitorul a
aprins focul, apa a fost insuficientă) sau n-a prevăzut urmările
prejudiciabile, dar trebuia şi putea să le prevadă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Alin. 2 art. 198 CP. prevede distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă
a bunurilor soldate: a) cu decesul unei persoane; b) cu alte urmări grave.
Noţiunea acestor circumstanţe agravante are aceleaşi explicaţii ca şi
cea de la art. 197 CP.
4.3. Neglijenţa criminală faţă de paza bunurilor proprietarului
(art. 200 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin neglijenţa criminală faţă
de obligaţiile proprii, manifestată de o persoană căreia i-a fost încredinţată
paza bunurilor proprietarului, atitudine care s-a soldat cu însuşirea, nimicirea,
deteriorarea, pierderea sau pieirea în proporţii mari sau deosebit de mari a
acestor bunuri.
Prin neglijenţă criminală faţă de obligaţiunile proprii de a păzi bunurile
încredinţate se înţelege neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de
către o persoană a îndatoririlor sale, fapt în urma căruia s-a produs furtul,
nimicirea, deteriorarea, pierderea sau pieirea averii proprietarului în valoare ce
depăşeşte 500 de unităţi convenţionale de amendă.
Atitudinea neconştiincioasă faţă de paza avutului proprietarului se poate
manifesta sau printr-o neglijare conştientă de către vinovat a îndatoririlor de
serviciu (de exemplu, plecarea de la serviciu, somnul în timpul pazei etc), sau
prin neîdeplinirea obligaţiunilor de serviciu (paza neatentă, jocul în cărţi sau
altă ocupaţie de altă natură etc), sau provocarea neatentă a unui incendiu sau a
unei inundaţii (de exemplu, a aruncat o ţigară nestinsă şi s-a produs un
incendiu, a dereglat din neatenţie o conductă de apă sub mare presiune etc). în
ultimul caz infracţiunea intră în concurs cu distrugerea arătată în art. 198 CP.
Infracţiunea se consumă din momentul în care bunul proprietarului a cărui
valoare depăşeşte 500 de unităţi convenţionale de amendă, a fost furat, distrus,
deteriorat, pierdut sau a avut loc pieirea animalelor proprietarului.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, în cazul săvârşirii
infracţiunii analizate, urmărirea penală porneşte numai în baza plângerii
depusă de victimă şi încetează la împăcarea părţilor. ■■■
213
 Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată prin intenţie indirectă,
încredere exagerată în sine sau prin neglijenţă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă care a
împlinit vârsta de şaisprezece ani şi căreia proprietarul i-a încredinţat paza
bunurilor sale.
Subiecte pentru evaluare
238.Prin ce se deosebeşte noţiunea de proprietate de noţiunea de patrimoniul
239.Care infracţiuni din acest capitol atentează numai la proprietate şi care
atentează concomitent şi la patrimoniu?
240.Numiţi formele de însuşire a bunurilor proprietarului.
241.Numiţi tipurile de însuşire a bunurilor proprietarului.
242.Ce înţelegeţi prin însuşirea pe ascuns a bunurilor altei persoane? '•
243.Ce înţelegeţi prin furt repetat?
244.Ce înţelegeţi prin furt săvârşit de două sau de mai multe persoane?
245.Ce înţelegeţi prin furt care a cauzat daune în proporţii considerabile?
246.Ce înţelegeţi prin furt săvârşit prin pătrundere în încăpere, în alt loc pen-
tru depozitare sau în locuinţă?
10. Prin ce se deosebeşte furtul de delapidare?
247.Prin ce se deosebeşte/wrta/ de.jaf?
248.Ce înţelegeţi prin violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei?
249.Ce înţelegeţi prin violenţă periculoasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei?
250.Prin ce se deosebeşte jaful de tâlhărie?
251.Prin ce se deosebeşte tâlhăria de şantaj?
252.Prin ce se deosebeşte escrocheria de cauzarea de pagube materiale prin
înşelăciune sau abuz de încredere?
253.Ce înţelegeţi prin tâlhăria săvârşită cu aplicarea armei sau a altor
obiecte folosite în calitate de armă?
254.Când se consideră consumată pungăşia?
255.Numiţi obiectele materiale ale şantajului.
256.Numiţi ameninţările în şantaj.
257.Prin ce se realizează latura obiectivă a ocupării bunurilor imobile străine?
258.Ce ipoteze noi a formulat art. 195 CP.?
259.Ce înţelegeţi prin dobândirea sau comercializarea bunurilor obţinute pe
cale criminală sub formă de îndeletnicire?
260.Care sunt condiţiile tragerii la răspundere penală pentru distrugerea sau
deteriorarea bunurilor proprietarului?
261.Prin ce se realizează latura obiectivă a neglijenţei criminale faţă de paza
bunurilor proprietarului? .ţf ;- ">s
1 i/i
Bibliografie
[. Codul penal al Republicii Moldova. Capitolul VI. Chişinău, 2003.
>. A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Voi. I. Chişinău: Ştiinţa,
1996.
5. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbâ-
neagră. Chişinău: ARC, 2003.
\. S. Brânză. Infracţiuni contra proprietăţii. Chişinău: USM, 1999.
5. A. Borodac, C. Roşea. Lupta împotriva delapidării avutului socialist. Chi-
şinău: USM, 1980.
5. M. Laşcu. Tâlhăria în sistemul infracţiunilor contra proprietăţii. Chişinău:
UCM, 2003.
7. O. Loghin, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti: Şansa,
1994.
262.T. Carpov. Răspunderea pentru micile sustrageri. Chişinău: USM, 1980.
263.H. MaKapt. Oxpaua couuanucmuMecKozo uAtyiuecmea. KnmHH3y, 1978.
264.Vzojioenoe npaeo Poccuu. Hacmb oco6eHHan. TIOR pej. JI. Jl. KpyraHKOBa.
MocKBa, 1999.
265.KoMMenmapuu K YzonoeHOMy KodeKcy POCCUUCKOU Oedepauuu c nocma-
meuHbiMU juamepuajiajuu u cydeduou npavimuKou. Iloflpefl. C H. HHKynHHa.
MocKBa, 2001.
266.T. A. Kpnrep. Keajiuqbuxauun xuuţenuu couuanucmunecKozo
uMyuţecmea. MocKBa, 1971.
267.T. JI. Kpnrep. OmeemcmeeHHocmb 3apa36ou. MocKBa, 1968.
268.T. Bop3eHKOB. OmeemcmeeHHocmb 3a MouieHHUHecmeo. MocKBa, 1971.
269.B. B/iaflHMHpoB, K). JIanyHOB. OmeemcmeeHHocmb 3a Kopucmnbie nocma-
mejibcmea na couuaMuemuvecKym coâcmeeHHOcmb. MocKBa, 1986.
270.B. EpacKHH. OmeemcmeeHHocmb 3a ?pa6eoK. MocKBa, 1972.
271.C CnpoTa. UpecmynjieHUH npomue couuajiucmunecKou coâcmeeHHocmu u
6opb6a c HUMU. BopoHe», 1968.
272.B. C MnHCKaa, F. H. Henenb. Yzonoenan. OmeemcmeeHHocmb ia ebiMOza-
menbcmeo. CraBpono.nb, 1994.
"> i«;
 Capitolul VIII INFRACŢIUNI CONTRA
FAMILIEI Şl MINORILOR
§ 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi sistemul l
infracţiunilor contra familiei şi minorilor
Pentru prima dată legiuitorul a întrunit infracţiunile contra familiei
şi minorilor într-un capitol aparte.
■: Potrivit art. 48,49 şi 50 ale Constituţiei Republicii Moldova, familia,
maternitatea (mama) şi copilăria (copilul) se află sub ocrotirea statului.
Această ipoteză corespunde pe de-a-ntregul principiilor dreptului interna-
ţional în acest domeniu.
în conformitate cu alin. 3 art. 16 al Declaraţiei Universale a Dreptu-
rilor Omului din 1948 şi alin. 1 art. 23 al Pactului internaţional despre
drepturile civile şi politice din 1966, şi alin. 1 art. 48 al Constituţiei
R.M., familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii
şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi statului.
Potrivit principiului al doilea al Declaraţiei privind drepturile copi-
lului din 20 noiembrie 1959, copilului trebuie să-i fie asigurată o ocrotire
specială prin lege şi alte mijloace şi să-i fie oferită posibilitatea şi condiţii
favorabile, care să-i permită o dezvoltare fizică, intelectuală, morală,
spirituală şi sănătoasă din punct de vedere social, în condiţii de libertate
şi demnitate. La adoptarea legilor în aceste scopuri trebuie să fie asigu-
rate cât mai bine interesele copilului.
Conform art. 9 al Convenţiei O.N.U. despre drepturile copilului din 20
noiembrie 1989, ţările-participante asigură ca copiii să nu fie
despărţiţi de părinţii lor contrar voinţei lor, cu excepţia cazurilor în
care organele competente, potrivit hotărârii judecătoreşti, stabilesc,
potrivit legii, că această despărţire este necesară în interesul copilului.
Deci, potrivit art. 8 al Constituţiei, Republica Moldova, obligându-se să
respecte dreptul internaţional şi tratatele internaţionale, include aceste
acte ca parte componentă a sistemului său juridic.
Un rol deosebit pentru ocrotirea familiei, maternităţii şi copilăriei îl
joacă şi dreptul penal, care menţionează un şir de infracţiuni contra
familiei şi minorilor întrunite în capitolul VII al Codului penal.
Norme penale chemate să ocrotească familia şi minorii, le găsim şi
216
în alte capitole ale Codului penal. De exemplu, omorul intenţionat a
unui minor-art. 145 C.P., pruncuciderea -art. 147 C.P., raportul sexual
cu o persoană care nu a atins vârsta de 16 ani - art. 174 C.P., antrenarea
minorilor în acţiuni de grup care tulbură grav ordinea publică - alin. 2
art. 358 CP. etc. în toate aceste componenţe de infracţiuni interesele
familiei şi minorilor joacă rol de obiect suplimentar al acestor infracţiuni.
Gradul de prejudiciu al infracţiunilor contra familiei şi minorilor
decurge din prejudiciile colosale pricinuite familiei şi minorilor care ar
putea duce la degenerarea speciei umane şi la dezintegrarea familiei ca
celulă fundamentală a societăţii.
Obiectul general al infracţiunilor contra familiei şi minorilor îl consti-
tuie relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condi-
ţionate de ocrotirea ordinii de drept a Republicii Moldova.
Obiectul generic sau de grup al acestor infracţiuni îl constituie
relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate
de ocrotirea temeliei relaţiilor familiale şi ocrotirii dezvoltării fizice, inte-
lectuale, morale, spirituală şi sănătoasă, normală a minorilor.
Obiectul nemijlocit de bază al infracţiunilor contra familiei şi mino-
rilor poate fi fie temelia relaţiilor familiale, fie dezvoltarea fizică, intelec-
tuală, morală, spirituală şi sănătoasă normală a minorilor, fie ambele
relaţii sociale nominalizate, în ansamblu.
Ca obiecte nemijlocite suplimentare pot fi sănătatea minorilor şi a
altor membri ai familiei sau chiar moartea acestor victime.
Obiect material al infracţiunii poate fi corpul fizic al persoanei ca o
totalitate de funcţii şi procese organice ce menţin individul în viaţă.
Latura obiectivă a infracţiunilor contra familiei şi minorilor se reali-
zează prin săvârşirea acţiunilor sau inacţiunilor direct descrise de legea
penală, fiindcă aceste acţiuni sau inacţiuni periclitează întotdeauna rela-
ţiile familiale şi dezvoltarea normală a minorilor, chiar dacă, din
fericire n-au urmat prejudicii mai grave. Unele urmări prejudiciabile
devin semne inevitabile ale acestor infracţiuni, constituind circumstanţe
agravante. Deci, componenţele de bază sunt formulate de legislator ca
componenţe formale ale infracţiunii, iar unele circumstanţe agravante
sunt construite ca componenţe materiale ale infracţiunii.
Locul, metoda, timpul şi împrejurările săvârşirii infracţiunilor contra
familiei şi minorilor au, de regulă, importanţă numai pentru individualiza-
rea răspunderii şi pedepsei penale.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, pentru unele infrac-
217
1 ţiuni contra familiei şi minorilor, urmărirea penală porneşte numai în '
baza plângerii depusă de victimă şi încetează la împăcarea părţilor.
Latura subiectivă a infracţiunilor contra familiei şi minorilor este
caracterizată numai prin intenţie directă. Unele circumstanţe agravante
ale acestor infracţiuni pot prezenta două forme de vinovăţie, dar şi în
aceste cazuri, potrivit art. 19 CP. infracţiunea este considerată, în conse-
cinţă, intenţionată. De exemplu, divulgarea secretului adopţiei, soldată
cu urmări grave - lit. b) alin. 2 art. 204 CP.
în unele cazuri ca semn constitutiv obligatoriu al laturii subiective se
evidenţiază scopul de profit (abuzul părinţilor şi altor persoane la adopţia
copiilor-art. 205 CP.; traficul de copii - art. 206 CP.) sau alte porniri
josnice (de exemplu, atragerea minorilor în activitate criminală sau deter-
minarea lor la săvârşirea unor fapte imorale - art. 208 CP.).
Subiect al infracţiunilor contra familiei şi minorilor poate fi orice
persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Pentru unele infracţiuni subiectul trebuie să posede semne speciale:
părinţi, copii, persoane care au împlinit vârsta de optsprezece ani.
Rezumând cele expuse, putem defini noţiunea infracţiunilor contra
familiei şi minorilor.
Infracţiuni contra familiei şi minorilor sunt considerate acţiu-
nile sau inacţiunile prejudiciabile descrise de legea penală care
atentează la temelia relaţiilor familiale şi la dezvoltarea fizică,
intelectuală, morală, spirituală şi sănătoasă normală a minorilor
săvârşite cu intenţie directă.
în funcţie de obiectul la care se face nemijlocit tentativa, infracţiunile
contra familiei şi minorilor pot fi sistematizate în două grupe: 1) infrac-
ţiuni contra intereselor familiei (incestul - art. 201 CP.; eschivarea de la
plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor - art. 202 CP.;
eschivarea de la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului -art.
203 CP; divulgarea secretului adopţiei - art. 204 CP.; abuzul părinţilor
şi altor persoane la adopţia copiilor - art. 205 CP.); 2) infracţiuni contra
dezvoltării fizice şi morale normale a minorilor (traficul de copii - art.
206 CP.; scoaterea ilegală a copiilor din ţară - art. 207 CP; atragerea
minorilor în activitate criminală sau determinarea lor la săvârşirea unor
fapte amorale - art. 208 CP; atragerea minorilor la consumul ilegal de
droguri, medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant -art. 209 CP;
antrenarea minorilor în acţiuni militare sau propaganda războiului în
rândurile lor- art. 210 CP.).
218
§ 2. Infracţiuni contra intereselor familiei 2.1.
Incestul (art. 201 CP.)
Latura obiectivă a incestului se realizează prin raportul sexual între
rude pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv, precum şi între rude
pe linie colaterală (fraţi, surori, veri primari).
Prin raport sexual se înţelege o conjuncţie a sexelor în care organul
masculin, pătrunde în organul sexual al femeii pentru realizarea copulaţiei.
Nu este vorba prin urmare de o simplă atingere a organelor genitale, ci
este necesar să aibă loc actul fiziologic de împerechere a două sexe.
Este vorba de relaţii sexuale normale între rude de sex opus, deoarece
ele creează pericolul unor procreaţii degenerate prin amestecul sângelui
(commixtio sanguinis), constituind o primejdie pentru fondul biologic
al societăţii. în alte situaţii în care lipseşte acest pericol biologic nu ne
aflăm în faţa unui incest. De exemplu, relaţiile homosexuale, lesbiene
sau actele de perversiune sexuală în general nu duc la procrearea fiinţelor
umane. Astfel de relaţii cu caracter sexual între rude pot fi sancţionate
în baza art. 172, 173, 174 sau 175 CP., cu condiţia că cele săvârşite
întrunesc semnele constitutive ale acestor infracţiuni.
Infracţiunea de incest este o infracţiune care nu poate fi săvârşită
decât prin cooperarea a două persoane - infracţiune bilaterală. Dacă
raportul sexual între rude se efectuează de bunăvoie, atunci subiectul
infracţiunii va fi plural, adică atât bărbatul, cât şi femeia, cu excepţia
cazurilor în care un subiect are vârsta de la 12 până la 16 ani. în acest
caz infracţiunea de incest săvârşită de a doua persoană intră în concurs
cu infracţiunea arătată în art. 174 CP. (raport sexual cu o persoană care
nu a atins vârsta de 16 ani). Dacă raportul sexual între rude este comis
prin aplicarea forţei fizice, psihice sau prin abuz de imposibilitatea victimei
de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa (inclusiv persoanele care n-au
atins vârsta de 12 ani) de către unul din cei doi subiecţi, atunci o atare
infracţiune de incest intră în concurs cu infracţiunea de viol - art. 171 CP
Dacă raportul sexual între rude este întrerupt din motive ce nu depind
de voinţa autorilor, ne aflăm în situaţia unei tentative de infracţiune.
Potrivit art. 134 CP, prin rudenie se înţelege legătura bazată pe
descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai
multe persoane au un ascendent comun. în primul caz, rudenia este în
linie dreaptă, iar în al doilea caz - în linie colaterală.
Conform art. 201 CP., incest se consideră numai raportul sexual
219
 între rude pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv. Printre rude
pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv, potrivit art. 1500 al Codului
civil, pot fi numiţi: bunicii, atât din partea mamei, cât şi din partea tatălui;
părinţii, înfietorii; fiii şi fiicele, precum şi cei înfiaţi.
în cazul rudeniei pe linie colaterală, legislatorul numeşte direct
numai trei categorii de persoane: fraţi, surori şi veri primari.
Infracţiunea se consumă în momentul în care a avut loc raportul sexual
între persoanele de sex opus, având gradul de rudenie arătat de lege.
Latura subiectivă a incestului este caracterizată numai prin intenţie
directă. Făptuitorul îşi dă seamă că comite un raport sexual cu o rudă în
linie dreaptă până la gradul trei inclusiv, sau cu o soră, frate sau văr
primar şi doreşte săvârşirea acestuia. Eroarea autorului asupra calităţii
de rudă exclude realitatea infracţiunii pentru acel participant la raportul
sexual care nu cunoştea faptul rudeniei.
Subiectul incestului este un subiect special - rudele pe linie dreaptă
până la gradul trei inclusiv sau pe linie colaterală (fraţi, surori, veri
primari), care sunt responsabile şi au atins vârsta de şaisprezece ani.
în cazul raportului sexual, săvârşit cu consimţământul ambelor per-
soane, răspunderea penală revine ambilor făptuitori, fiecare săvârşind
infracţiunea de incest în calitate de autor.
Pot exista însă şi situaţii în care una dintre persoane beneficiază de o
clauză care înlătură caracterul penal al faptei pentru ea. în asemenea
situaţie, de exemplu, victima a fost supusă unei violenţe periculoase
pentru viaţa şi sănătatea persoanei, infracţiunea de incest revine numai
celeilalte persoane, care în acest caz, în baza art. 171 C.P., va răspunde
şi pentru infracţiunea de viol.
2.2. Eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de
Ia întreţinerea copiilor (art. 202 CP.)
Dreptul familial obligă părinţii să-şi întreţină copiii minori (de obicei
până la 18 ani sau până la absolvirea studiilor începute) şi copiii majori
inapţi de muncă, care au nevoie de ajutor până la sfârşitul vieţii. în
cazul în care părintele se eschivează de la întreţinerea copiilor, acest
ajutor, în formă de pensie alimentară, poate fi încasat pe cale judiciară.
Latura obiectivă a infracţiunii este realizată prin eschivarea cu
rea-voinţă a părinţilor de la plata mijloacelor, stabilite prin hotărârea
instanţei judecătoreşti, pentru întreţinerea copiilor minori (a pensiei ali
mentare), precum şi de la întreţinerea copiilor maturi, dar inapţi pentru
muncă, aflaţi la întreţinerea lor. ţ.i. ic.:. :I.J jm-.-.■;
220
Eschivarea de la plata pensiei alimentare constituie o infracţiune
numai în cazul în care există o hotărâre rămasă definitivă a instanţei
judecătoreşti cu privire la urmărirea celui vinovat.
Pensia alimentară pentru întreţinerea copiilor minori de la părinţii
lor este stabilită în sumă de: pentru un singur copil o pătrime, pentru
doi copii o treime, pentru trei şi mai mulţi copii o jumătate din venitul
părinţilor. Dacă părinţii nu au un venit sistematic, precum şi în alte
cazuri, pensia alimentară poate fi stabilită într-o sumă bănească fixă.
Prin eschivarea de la plata pensiei alimentare se înţelege atât
refuzul manifestat de la plata pensiei alimentare stabilită prin hotărârea
judecăţii, cât şi alte forme - vinovatul îşi ascunde în mod conştient locul
de muncă, de trai, tăinuieşte mărimea salariului, nu-şi declară câştigul
obţinut la efectuarea unor lucrări temporare, ocazionale etc.
Eschivarea cu rea-credinţă de la plata pensiei alimentare trebuie
interpretată în sens de eschivare sistematică, adică a avut loc mai mult
de trei ori, un timp îndelungat, adică neplata mai mult de trei luni la
rând, deşi există posibilitatea reală de a achita pensia alimentară, precum
şi găsirea vinovatului după anunţarea urmăririi generale.
Eschivarea cu rea-credinţă lipseşte, dacă persoana n-a avut posibili-
tate reală de a îndeplini hotărârea instanţei de judecată, de exemplu, o
boală îndelungată, reţinerea sistematică a plăţii salariului sau a
indemnizaţiei de şomaj etc.
Părinţii care au devenit inapţi de muncă nu pot fi calificaţi că se
eschivează cu rea-credinţă de la plata pensiei alimentare.
Deoarece, potrivit Codului căsătoriei şi familiei, decăderea din dreptu-
rile părinteşti nu-i scuteşte pe părinţi de îndatorirea de a-şi întreţine
copiii, chestiunea despre răspunderea penală a părinţilor, decăzuţi din
drepturile părinteşti, trebuie rezolvată pe baze generale.
De asemenea pot fi subiecţi ai eschivării cu rea-credinţă de la plata
pensiei alimentare tatăl vitreg şi mama vitregă, precum şi înfietorii care au
aceleaşi drepturi şi îndatoriri personale şi patrimoniale ca şi părinţii de sânge.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală în cazul eschivării
cu rea-credinţă de la plata pensiei alimentare pentru întreţinerea copiilor,
urmărirea penală porneşte numai în baza plângerii depusă de reclamant
şi încetează la împăcarea părţilor.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul eschivării cu rea-
credinţă de la plata pensiei alimentare pentru întreţinerea copiilor
minori şi a copiilor maturi, dar inapţi pentru muncă.
221
 Latura subiectivă a acestei infracţiuni este caracterizată numai prin
intenţie directă. Făptuitorul îşi dă seamă de acţiunile sau inacţiunile
sale prejudiciabile, prevede că, drept urmare, e pusă în pericol viaţa şi
sănătatea copiilor şi doreşte acest lucru.
Subiecţi ai eschivării cu rea-credinţă de la plata pensiei alimentare pot fi
orice persoane fizice responsabile, care au împlinit vârsta de şaisprezece ani
şi posedă semne speciale: părinţii de sânge, părinţii vitregi sau părinţii care
au înfiat copiii care sunt, bineînţeles, apţi de muncă sau au alte venituri. 2.3.
Eschivarea de la acordarea ajutorului material părinţilor sau
soţului (art. 203 CP.) Potrivit Codului căsătoriei şi familiei, copiii
majori sunt obligaţi să-i întreţină pe părinţii inapţi de muncă care au
nevoie de ajutor şi să îngrijească de ei. Copiii pot fi scutiţi de obligaţia
de a-şi întreţine părinţii, dacă instanţa judecătorească va constata că
părinţii s-au eschivat de la îndeplinirea obligaţiilor de părinţi.
T. Carpov notează că soţii îşi datorează întreţinerea materială recip-
rocă în cazurile în care:
273.unul dintre soţi este inapt de muncă (a atins vârsta de pensionare
sau este invalid de gradul I, II sau III) şi necesită sprijin material;
274.soţia se află în perioada de graviditate;
275.unul dintre soţi îngrijeşte copilul comun timp de trei ani după
naşterea acestuia;
276.unul dintre soţi care îngrijeşte până la vârsta de 18 ani un copil
comun invalid sau care îngrijeşte un copil comun invalid de
gradul I din copilărie, dacă acest soţ nu lucrează şi copilul
necesită îngrijire.1
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin eschivarea cu rea-
credinţă de la acordarea ajutorului material, stabilit prin hotărârea instan-
ţei de judecată, părinţilor sau unuia dintre soţi, inapţi pentru muncă.
Eschivarea cu rea-credinţă de la plata pensiei alimentare părinţilor
sau soţului presupune fie refuzul direct de la această plată, fie faptul că
vinovatul îşi ascunde locul de trai, îşi schimbă cu rea-credinţă sau îşi
ascunde locul de muncă, nu se angajează la muncă, tăinuieşte mărimea
salariului, ascunde câştigul obţinut la efectuarea unor lucrări temporare,
ocazionale etc.
Răspunderea penală survine numai în cazurile în care instanţa judecă-
Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbăneagră.
Chişinău: ARC, 2003, p. 419.
222
torească s-a pronunţat în sens de urmărire a mijloacelor pentru întreţine*
rea părinţilor sau a unuia dintre soţi, inapţi de muncă.
Pentru răspunderea penală are importanţă şi faptul, dacă eschivarea
de la plata ajutorului material se face cu rea-credinţă, adică dacă există
o eschivare sistematică şi un timp îndelungat, când făptuitorul avea posibi-
litate reală de a efectua plata ajutorului material.
Potrivit dreptului familiei, copiii majori sunt obligaţi să întreţină şi să
îngrijească, pur şi simplu, părinţii incapabili de muncă, dar numai pe
acei care au nevoie de ajutor material.
Copiii pot fi scutiţi de îndatorirea de a-şi întreţine părinţii, dacă părinţii
s-au eschivat anterior de la plata pensiei alimentare pentru întreţinerea
copiilor sau dacă părinţii au fost decăzuţi din drepturile părinteşti.
Soţul (soţia) sunt obligaţi să întreţină soţia (soţul) când ei se aflau în
căsătorie înregistrată în mod legal, sau chiar după desfacerea căsătoriei,
dacă soţia se află în perioada de graviditate sau în perioada de trei ani
după naşterea copilului.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, pentru eschivare de
la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului, urmărirea penală
porneşte numai în baza plângerii depusă de reclamant şi încetează la
împăcarea părţilor.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul eschivării cu
rea-credinţă de la acordarea ajutorului material a copiilor sau a unuia
dintre soţi, stabilit prin hotărâre a instanţei de judecată.
Latura subiectivă a acestei infracţiuni este caracterizată prin inten-
ţie directă. Făptuitorul îşi dă seama că se eschivează cu rea-credinţă de
la acordarea ajutorului material părinţilor sau unuia dintre soţi inapţi de
muncă şi doreşte acest lucru.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă cu
semne speciale: copiii maturi sau unul dintre soţi, apţi de muncă.
2.4. Divulgarea secretului adopţiei (art. 204 CP.)
Potrivit art. 22 al Legii Republicii Moldova din 1 5 decembrie 1994.
privind drepturile copilului, copiii orfani şi copiii rămaşi Iară îngrijire
părintească sunt adoptaţi sau plasaţi în altă familie sau instituţie de stat
pentru copii.2
Dreptul familiei stipulează secretul adopţiei care este ocrotit de lege.
Pentru asigurarea secretului adopţiei Codul căsătoriei şi familiei prevede
2 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 13, 1995.
223
 o serie de condiţii care asigură secretul adopţiei, în special, dreptul de a
modifica în documentele respective locul şi data naşterii copilului înfiat,
dar nu mai mult decât cu şase luni, interzicerea de a divulga fără consim-
ţământul părinţilor adoptatori, unele date despre înfiere, de a arăta orice
documente cu privire la adopţie etc.
Latura obiectivă a infracţiunii analizate este realizată prin divulgarea
• secretului adopţiei, contrar voinţei adoptatorului.
Prin divulgarea secretului adopţiei se înţelege comunicarea în
orice formă (oral, în scris, prin fotografie, poştă electronică, mass-media,
eliberarea extraselor sau xerocopiilor documentelor adopţiei etc.) despre
faptul adopţiei.
Divulgarea secretului adopţiei trebuie să fie făcută cel puţin unei
persoane - prietenilor, colegilor de serviciu, rudelor, cunoscuţilor sau
oricăror altor persoane, cu excepţia adoptatului. După cum a observat
foarte just penalistul T. Carpov, conform jurisdicţiei Convenţiei Euro-
pene pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale
Omului, adoptatul are dreptul să cunoască istoria vieţii sale, de aceea
comunicarea adoptatului a faptului de adopţie nu constituie un element
constitutiv al infracţiunii (Cazul Jaskin C. Regatului Unit, Hotărârea
C.E.D.O. din 7 iulie 1989, nr. 160).3
Făptuitorul poartă răspundere penală pentru divulgarea secretului
adopţiei numai în cazul în care aceasta a fost săvârşită contrar voinţei
adoptatorului, adică vinovatul a fost conştient de nedorinţa adoptatoru-
lui de a divulga acest secret.
Acordul adoptatorului de a divulga secretul adopţiei exclude răspun-
derea penală. Prin voinţa adoptatorului trebuie înţeleasă voinţa co-
mună a soţilor-adoptatori, deoarece potrivit art. 18 al Legii privind
drepturile copilului, citată mai sus, ambii soţi-adoptatori au faţă de
copilul adoptat un volum egal de drepturi şi obligaţii, inclusiv dreptul
de a apăra interesele copilului. De aceea, dacă secretul adopţiei va fi
divulgat de către unul dintre soţii-adoptatori, fără a avea
consimţământul celuilalt soţ, primul va purta răspundere penală
conform art. 204 CP.4
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, pentru divulgarea
3 Comentariul citat., p. 420.
4 S. Brânză. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei. Chi
şinău: USM, 1999, p. 158; Veonoenoe npaeo. Ocodeunan uacmt. Tion. pe/i. A. H.
Papora. MocKBa: TpHa/ja, 1997, p. 108; KoMMenmapuu K yzojioenoMy xodetccy Poc-
CUUCKOU <t>edepauuu. lloflpe/i. A. B. HayMOBa. MocKBa: K)pHCTh, 1997, p. 390.
224
secretului adopţiei, menţionată în alin. 1 art. 204 CP., urmărirea penală
porneşte numai în baza plângerii depusă de reclamant şi încetează la
împăcarea părţilor.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul comunicării faptului
adopţiei de către cel vinovat cel puţin unei persoane, cu excepţia adoptatului.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă. Făptuitorul îşi dă seama că divulgă secretul adopţiei, contrar
voinţei adoptatorului şi doreşte acest lucru.
Motivele (răzbunarea, invidia, obţinerea profitului şi alte imbolduri
josnice), după care s-a condus vinovatul nu influenţează calificarea
infracţiunii, ele pot fi luate în consideraţie la individualizarea răspunderii
şi pedepsei penale.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă
care a atins vârsta de şaisprezece ani, iar în cazul circumstanţei
agravante de la lit. a) alin. 2 art. 204 CP. - numai o persoană obligată să
păstreze faptul adopţiei ca un secret profesional sau de serviciu.
Alin. 2 art. 204 CP. menţionează divulgarea secretului adopţiei: a)
săvârşită de o persoană obligată să păstreze faptul adopţiei ca un secret
profesional sau de serviciu; b) soldată cu urmări grave.
Prin divulgarea secretului adopţiei săvârşită de o persoană obligată
să păstreze faptul adopţiei ca un secret profesional sau de serviciu
(lit. a) alin. 2 art. 204 CP.) prevede că această divulgare a fost făcută de
persoane care operează cu informaţiile şi materialele adopţiei. De
exemplu, funcţionarii oficiului stării civile, instituţiilor mediale, ai instituţii-
lor de stat pentru copii etc.
Divulgarea secretului adopţiei soldată cu urmări grave (lit. b) alin.
2 art. 204 CP.) presupune suicidul adoptatului, îmbolnăvirea adoptatoru-
lui, tentativa lui de sinucidere etc.
Latura subiectivă a circumstanţei agravante în cauză este caracteri-
zată prin două forme de vinovăţie care, potrivit art. 19 CP., în consecinţă
este considerată săvârşită intenţionat.
2.5. Abuzul părinţilor şi altor persoane la adopţia copiilor
(art. 205 CP.)
Potrivit Codului căsătoriei şi familiei, pentru adopţie se cere consimţă-
mântul în scris al părinţilor care nu sunt decăzuţi din drepturi părinteşti.
Pentru adopţia unui minor, aflat sub tutelă (curatelă), se cere con-
simţământul în scris al tutorelui (curatorului). Dacă tutorele refuză să-
225
şi dea consimţământul, chestiunea adopţiei se rezolvă de organul de
tutelă şi curatelă.
Ţinându-se seama de abuzurile care se întâlnesc în practica adopţiei,
art. 205 CP. stabileşte răspunderea penală pentru primirea de către
părinţi, tutori, curatori, alţi ocrotitori legali ai copilului, precum şi de
către alte persoane, a unei recompense în orice formă pentru consimţă-
mânt sau pentru alte acţiuni legate de înfierea copilului.
Latura obiectivă a infracţiunii este realizată prin primirea de către
părinte, tutore (curator) sau alt ocrotitor legal al copilului, de către altă
persoană a unei recompense în orice formă pentru consimţământul la
adopţie sau pentru alte acţiuni legate de adopţie.
Prin primirea unei recompense se înţelege luarea în posesiune a
unui bun care a fost oferit de adoptator sau cerut de părinţi, tutori,
curatori sau de alte persoane pentru ca ultimii să-şi dea consimţământul
la adopţia copilului.
Potrivit pct. 17 al Hotărârii Plenului C.S.J. Cu privire la practica
aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei despre înfierea
copiilor din 23 decembrie 1996 cu amendamentele ulterioare, pentru
înfiere se cere consimţământul ambilor părinţi, indicaţi în actul de
naştere al copilului, indiferent de faptul, dacă ei locuiesc sau nu cu
copilul, împreună sau separat. Concomitent, nu are nici o importanţă
faptul că părinţii sunt căsătoriţi sau căsătoria lor a fost desfăcută sau
declarată nulă, sau dacă paternitatea tatălui a fost stabilită pe cale
judiciară. Conform p. 18 al acestei Hotărâri, în cazul în care
consimţământul este dat de o mamă minoră necăsătorită, este necesar
să se ceară şi consimţământul părinţilor (tutorelui, curatorului) acestei
mame. Potrivit p. 19 al Hotărârii, pentru adopţie se mai cere avizul
Comitetului pentru înfiere al Republicii Moldova şi ancheta socială a
adoptatorului, întocmită de către organele competente de la domiciliul
lui.5
Prin recompensă în orice formă se presupune bani, titluri de valoare,
alte bunuri materiale etc. N-are importanţă când a fost înmânată recom-
pensa, până sau după darea consimţământului.
Prin alt ocrotitor legal al copilului se înţeleg educatorii caselor de
copii, conducătorii caselor-internat, şcolilor speciale, instituţiilor curative
şi a altor instituţii de stat pentru copii, funcţionarii organului de tutelă
sau curatelă în cazul în care tutorii sau curatorii refuză să-şi dea
5 Culegere de hotărâri explicative. Chişinău, 2002, p. 212 - 213.
226
consimţământul la adopţie, funcţionarii Comitetului pentru înfiere al Re-
publicii Moldova care avizează dreptul la adopţie etc.
Prin altă persoană de care depinde adopţia şi care poate primi o
recompensă pentru acest fapt se înţeleg părinţii, tutorii, curatorii unei
mame minore necăsătorite care se dezice de copilul său, funcţionarii
organelor de la domiciliul adoptatorului, care sunt obligaţi să-i întocmea-
scă ancheta socială etc.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul primirii de către
părinte, tutore, curatori sau alt ocrotitor legal al copilului, sau de către o
altă persoană chiar şi numai a unei părţi din recompensă. Dacă recom-
pensa oferită şi acceptată n-a fost luată de aceste persoane din motive
care n-au depins de ele, cele săvârşite constituie o tentativă de infrac-
ţiune şi trebuie calificate în baza art. 27 şi 205 CP.
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată prin intenţie dire-
ctă şi scop de profit.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani cu semne speciale: părinte,
tutore, curator, alt ocrotitor legal al copilului, precum şi altă persoană
legată de faptul adopţiei, a căror noţiune a fost examinată mai sus.
§ 3. Infracţiuni contra dezvoltării fizice şi morale
normale a minorilor
3.1. Traficul de copii (art. 206 CP.)
Potrivit art. 9 al Convenţiei cu privire la drepturile copilului din 20
noiembrie 1989, statele-părţi vor asigura ca copiii să nu fie despărţiţi de
părinţi contrar voinţei lor, iar conform art. 35 ele vor lua toate măsurile
pentru a împiedica răpirea, vânzarea şi traficul de copii în orice scop şi
în orice formă.
Pentru prima dată noţiunea traficului de adulţi şi a traficului de copii
apare în art. 3 al Protocolului pentru prevenirea, suprimarea şi sanc-
ţionarea traficului de persoane, în special femei şi copii care a fost
anexată la Convenţia O.N.U. contra crimei organizate transnaţionale,
adoptată de Adunarea Generală O.N.U. la 2 noiembrie 2000.
Potrivit acestei definiţii traficul de adulţi este alcătuit din trei eleme-
nte constitutive:
- o acţiune pe care trebuie s-o efectueze infractorul: recrutarea,
transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor;
- folosind mijloace de constrângere sau înşelăciune: ameninţări, uz
227
de forţă sau de alte forme de constrângere, răpire, fraudă, înşelăciune,
abuz de putere sau de poziţie de vulnerabilitate, dare sau primire a
unor plăţi sau recompense, în scopul obţinerii consimţământului unei
persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane;
- pentru un scop de exploatare şi abuziv: exploatarea prostituţiei
altora sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forţate,
sclavia sau practici similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de
organe.
Noţiunea traficului de copii este alcătuită numai din două elemente
constitutive din cele trei de mai sus: acţiunea şi scopul de exploatare
şi abuziv. De aceea pentru a aduce legislaţia noastră penală în concorda-
nţă cu dreptul internaţional ar trebui exclusă din dispoziţia alin. 1 art.
206 CP. ideea ce se referă la „profit", iar până atunci, potrivit alin. 3
art. 1 CP., această ipoteză nu poate fi aplicată.
Latura obiectivă a traficului de copii este realizată prin recrutarea,
transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil, precum şi
darea sau primirea unor plăţi ori recompense pentru obţinerea consim»
ţământului unei persoane care deţine controlul asupra copilului, în scopul:
277.exploatării sexuale, comerciale şi necomerciale, în prostituţie
sau în industria pornografică;
278.exploatării prin muncă sau servicii forţate;
279.exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, inclusiv
în cazul adopţiei ilegale;
d) folosirii în conflicte armate; ,;.-. - ;v. ,,
, e) folosirii în activitate criminală; • M-, ' -'.T/I
v; f) prelevării organelor sau ţesuturilor pentru transplantare; ■■>■,,:.: -i
;; g) abandonării în străinătate.
Recrutarea în scopul traficului de copii presupune atragerea minoru-
lui prin selecţionare într-o anumită activitate, care se va efectua atât în
interiorul statului, cât şi peste hotarele lui, determinate de scopurile ară-
tate în lit. a)-g) alin. 1 art. 206 CP.
Prin transportare înţelegem deplasarea cu un mijloc de transport a
unui copil dintr-un loc în altul, atât în interiorul statului, cât şi în afara lui,
în aceleaşi scopuri.
Transferul copilului presupune trecerea lui din posesia unei persoane
la dispoziţia altei persoane sau de la un serviciu la alt serviciu pe care îl
poate îndeplini un copil, în scopurile indicate mai sus. i... Prin
adăpostire se înţelege ascunderea victimei într-un loc, care
228
să-i permită făptuitorului a o folosi în scopurile infracţiunii arătate.
Primirea unui copil presupune admiterea, includerea, încadrarea lui
într-o întreprindere, într-o instituţie, într-o organizaţie sau găzduirea lui
într-un loc care să-i permită făptuitorului de a-1 folosi în scopurile traficu-
lui de fiinţe umane.
Darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consim-
ţământului unei persoane care deţine controlul asupra copilului presupune
acordarea sau primirea unor bunuri, bani sau alte avantaje materiale de la
persoanele indicate (de exemplu, tutore, curatori, salariaţii instituţiilor de
stat pentru copii etc.) pentru a folosi copilul în scopurile infracţiunii arătate.
Scopul exploatării sexuale, comerciale şi necomerciale, în pros-
tituţie sau în industria pornografică (lit. a) alin. 1 art. 206 CP.)
presupune scopul folosirii forţate a copiilor în prostituţie sau în industria
pornografică pentru a obţine profit, adică în scop comercial sau în alte
scopuri, de exemplu, căsătoriile forţate, ce constituie o exploatare sexuală
necomercială.
Exploatarea prin muncă sau servicii forţate (lit. b) alin. 1 art. 206
CP.), ca un scop al traficului de copii, presupune determinarea unui copil
prin constrângere să presteze o muncă sau un serviciu ce nu-i revin, ca şi
cum ar avea îndatorirea să le presteze.
A exploata un copil în sclavie sau în condiţiile similare sclaviei,
inclusiv în cazul adopţiei ilegale (lit. c) alin. 1 art. 206 CP.) înseamnă
a urmări scopul transformării unui copil într-un obiect al dreptului de
proprietate, pentru ca el să se angajeze aparent la muncă la vinovat ori
să rămână în raport de concubinaj, căsătorie sau adopţie ilegală cu el.
Scopul folosirii copiilor în conflictele armate (lit. d) alin. 1 art.
206 CP.) presupune acţiuni de constrângere de a participa la acţiuni
armate contrar voinţei lor.
Scopul folosirii copiilor în activitate criminală (lit. e) alin. 1 art.
206 CP.) înseamnă forţarea copiilor, contrar voinţei lor, de a participa
la săvârşirea infracţiunilor.
Prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare (lit. f)
alin. 1 art. 206 CP.) ca un scop al acţiunilor traficului de copii presu-
pune săvârşirea acestora pentru a forţa copiii să ofere organele şi
ţesuturile lor pentru transplantare ca unica soluţie în condiţiile create de
vinovat.
Scopul abandonării în străinătate (lit. g) alin. I art. 206 CP.) pre-
supune săvârşirea uneia din acţiunile traficului de copii pentru a-1 trece
ilegal peste frontiera ţării în scopul părăsirii copilului într-o ţară străină.
Infracţiunea traficului de copii e formulată ca o componenţă formală
229
 a infracţiunii şi se consideră consumată din momentul săvârşirii a cel
puţin uneia din acţiunile descrise de legea penală şi care urmăreşte cel
puţin unul din scopurile arătate la lit. a)-g) alin. 1 art. 206 CP.
Latura subiectivă a traficului de copii este caracterizată numai prin
intenţie directă şi prin scopurile arătate mai sus.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Alin. 2 art. 206 CP. arată următoarele circumstanţe agravante pentru
săvârşirea aceloraşi acţiuni însoţite de:
a) aplicarea violenţei fizice sau psihice asupra copilului. Deoarece
pricinuirea vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii este
menţionată în alin. 3 art. 206 CP., prin violenţa fizică sau psihică a
acestei circumstanţe agravante se înţelege pricinuirea vătămărilor uşoare
sau medii ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii, a căror noţiune e
definită de art. 152 şi 153 CP.
b) abuz sexual asupra copilului, exploatare sexuală comercială
şi necomercială. Se are în vedere aplicarea efectivă a acestora după
etapa de proiectare a lor, care sunt arătate în lit. a) alin. 1 art. 206 CP.;
c) aplicare a torturii (a se vedea explicaţiile la lit. f) alin. 2 art. 152
CP), a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura
obedienţa copilului (lit. f) alin. 2 art. 165 CP.) ori însoţite de viol
(art. 171 CP.), de profitare de dependenţă fizică a copilului (lit. c)
alin. 2 art. 150 CP), de folosire a armei (lit. g) alin. 2 art. 164 CP),
ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei copi
lului sau altor persoane (art. 177 CP);
280.exploatare în sclavie sau în condiţii similare sclaviei. Noţiu-
nea acestora a fost explicată la lit. c) alin. 1 art. 206 CP., unde era
vorba numai de proiectarea lor;
281.folosirea copilului în conflicte armate. Şi această sintagmă a
fost explicată la lit. d) alin. 1 art. 206 CP, când aceste condiţii
constituiau numai un scop al traficului de copii;
f) prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare.
(A se vedea explicaţiile de la art. 158 CP).
Alin. 3 art. 206 CP. agravează răspunderea penală pentru traficul de
copii arătat la alin. 1 sau 2:
282.săvârşit repetat. (A se vedea explicaţiile corespunzătoare de la
lit. a) alin. 2 art. 186 CP);
283.săvârşit asupra a doi sau mai mulţi copii. (A se vedea
explicaţiile corespunzătoare de la lit. a) alin. 3 art. 145 CP);
230
284.săvârşit de un grup criminal organizat sau de o organizaţie
criminală. Noţiunea acestora este definită în art. 46 şi 47 CP.;
285.soldat cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o
boală psihică a copilului. (Noţiunile acestora le găsiţi la art. 145
şi 151 CP).
3.2. Scoaterea ilegală a copiilor din ţară (art. 207 CP.)
Potrivit art. 11 al Convenţiei O.N.U. despre drepturile copilului din
20 noiembrie 1989, ţările-participante iau măsuri în vederea combaterii
scoaterii ilegale a copiilor şi abandonării lor în străinătate, iar conform
art. 1 al acesteia, prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub 18 ani.
Principiul 9 al Declaraţiei despre drepturile copilului din 20 noiem-
brie 1959 declară că copilul trebuie ocrotit contra oricărei forme de
comportare neglijentă, brutală şi de exploatare. El nu poate fi obiect al
cumpărării-vânzării în orice formă.
Latura obiectivă a infracţiunii este realizată prin scoaterea
copilului din ţară în baza unor acte false sau pe altă cale ilegală,
precum şi prin abandonarea lui în străinătate în alte scopuri decât cele
indicate în art. 206 CP. Deci infracţiunea de scoatere ilegală a copiilor
din ţară are conţinuturi alternative.
Prima acţiune, care corespunde şi denumirii infracţiunii, constă în
scoaterea copilului din ţară în baza unor acte false în alte scopuri
decât cele indicate la art. 206 CP.
Prin scoaterea copilului din Republica Moldova se înţelege trecerea
copilului peste frontiera de stat a Republicii Moldova într-o oarecare
altă ţară străină.
In conformitate cu art. 3 al Legii privind ieşirea şi intrarea în
Republica Moldova din 9 noiembrie 19946, copilul poate ieşi de pe
teritoriul Republicii Moldova în baza buletinului de identitate (în ţările
cu care Republica Moldova are acorduri cu privire la asemenea intrări-
ieşiri) sau a paşaportului. Copiii în vârstă de până la 16 ani pot beneficia
de dreptul de a ieşi şi intra în Republica Moldova în temeiul cererii
reprezentanţilor lor legali, iar copiii în vârstă de 12-18 ani, care pleacă
să domicilieze legal în străinătate cu unul din părinţi trebuie să mai prezinte
consimţământul lor legalizat notarial.
Prin acte false se înţelege contrafacerea actelor menţionate:
buletinul
6 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6, 1955. :
231
de identitate, paşaportul, cererea reprezentanţilor legali şi consimţământul
copilului.7
Altă cale ilegală de scoatere a copilului din ţară presupune trecerea
copilului peste frontiera vamală a Republicii Moldova, ocolind controlul
documentelor legale de trecere ori tăinuind copilul în locuri special pregă-
tite sau adaptate în acest scop sau trecerea copilului peste frontiera de
stat în alte locuri.
Prin alte scopuri decât cele indicate în art. 206 CP. se presupune
cumpărarea sau vânzarea copilului contra bani, unui bun sau cumpărarea
dreptului asupra acestuia, folosirea copilului în calitate de gaj etc. Scoate-
rea copilului din ţară în scopurile menţionate în lit. a)-g) alin. 1 art. 206
CP. constituie infracţiunea traficului de copii.
A doua acţiune alternativă a traficului de copii constă în abandonarea
copilului în străinătate în alte scopuri decât cele indicate în art. 206
CP. care presupune părăsirea copilului pe teritoriul unui stat străin de
către părinte, tutore, curator, alt ocrotitor legal sau de către o altă
persoană care deţinea controlul asupra copilului, a copilului care a fost
scos din ţara sa în mod legal, în alte scopuri decât cele indicate în art.
206 CP. pe care le-am analizat mai sus.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul scoaterii copilului
din ţară sau din momentul abandonării copilului în străinătate, indiferent
de consecinţe.
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată numai prin intenţie
directă. Motivele si scopurile infracţiunii n-au importanţă pentru califica-
rea infracţiunii.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani. în cazul vânzării-cumpărării
copilului scos din ţară sau în cazul abandonării într-o ţară străină, subiect
al infracţiunii poate fi atât cumpărătorul, cât şi vânzătorul.
3.3. Atragerea minorilor la activitate criminală sau determinarea
lor Ia săvârşirea unor fapte amorale (art. 208 CP.) Latura obiectivă
a infracţiunii este realizată prin atragerea minorilor în activitatea
criminală sau instigarea lor la săvârşirea infracţiunilor, precum şi
determinarea minorilor să săvârşească fapte imorale (cerşetorie, jocuri
de noroc, desfrâu etc), săvârşite de o persoană care a atins vârsta de 18
ani.
7 S. Brânză. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei.
Chişinău: USM. 1999, p. 164. , ,,. ,.„,v, ,....., ,..,.,,
232
De aici reiese că infracţiunea în cauză poate fi săvârşită prin cel
puţin una dintre modalităţile alternative, menţionate în alin. 1 art. 208
CP.: 1) atragerea minorilor în activitate criminală sau instigarea lor la
săvârşirea infracţiunilor; 2) determinarea minorilor la săvârşească fapte
imorale (cerşetorie, jocuri de noroc, desfrâu etc).
Potrivit pct. 12 al Hotărârii Plenului C.S.J. Despre practica aplicării
de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la examinarea cauzelor
privind infracţiunile săvârşite de minori, nr. 37 din 12 noiembrie 1997,8
prin atragerea minorilor în activitate criminală sau instigarea lor la
săvârşirea infracţiunilor se subînţeleg acţiuni îndreptate spre a-i
provoca dorinţa de a participa la săvârşirea uneia sau a câtorva
infracţiuni însoţite de aplicarea constrângerii fizice sau psihice (lovituri,
îndemnuri, asigurări de imunitate, măguliri, ameninţări, intimidări, mituire,
înşelăciune, aţâţarea sentimentului de răzbunare, invidie şi alte porniri
josnice, darea de sfaturi vizând locul şi modul săvârşirii infracţiunii, promi-
siunea de a le acorda ajutor la realizarea celor sustrase şi altele).
Dacă minorul, deşi a fost provocat, nu a participat la săvârşirea
infracţiunii, acţiunile persoanei adulte urmează să fie calificate ca o
tentativă de implicare a minorului în activitate criminală.
Dacă lipsesc semnele de implicare în activitate criminală, adulţii,
care au săvârşit infracţiunile împreună cu minorii, poartă răspundere în
conformitate cu art. 42 CP.
în cazul în care minorului, în paralel cu atragerea lui în activitate
criminală sau în altă activitate antisocială, i-au fost provocate vătămări
corporale, săvârşindu-se şi alte acţiuni care constituie componenţa de
sine stătătoare de infracţiune, cele săvârşite trebuie calificate drept un
concurs de infracţiuni.
în conformitate cu pct. 14 al Hotărârii Plenului din 12 noiembrie
1997, participantul adult la infracţiune, care a implicat în ea pe un minor
sub vârsta indicată la art. 21 CP., urmează a fi considerat, indiferent de
forma participării lui la infracţiune, ca executor (autor) al infracţiunii
concrete şi acţiunile acestuia trebuie calificate, conform articolului care
prevede infracţiunea săvârşită de minor şi conform art. 208 CP, drept
un concurs de infracţiuni.
Dacă adultul a atras un minor, care a atins vârsta prevăzută de art.
21 CP. în infracţiuni concrete, dar el însuşi nu a participat, acţiunile
8 Culegere de hotărâri explicative. Chişinău, 2003, p. 267.
233
minorului se califică conform articolului, ce prevede infracţiunea pe
care el a săvârşit-o, iar acţiunile adultului conform acestui articol şi art.
42 şi 208 CP.
In baza art. 208 CP. pot fi calificate numai acţiunile săvârşite inten-
ţionat de o persoană care a atins vârsta de 18 ani. Dacă la săvârşirea
infracţiunii minorul a fost atras de alt minor, ei vor răspunde numai
pentru infracţiunea concretă săvârşită.
Organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti sunt obligate
să ia măsuri pentru stabilirea exactă a vârstei minorului: ziua, luna şi
anul naşterii. Această chestiune se va soluţiona în conformitate cu preve-
derile art. 231 al Codului de procedură penală. Totodată se consideră că
persoana a atins o anumită vârstă nu în ziua naşterii, ci, începând cu
ziua următoare. La constatarea vârstei de către expertiza medico-legală
ziua naşterii bănuitului, învinuitului sau inculpatului urmează să fie consi-
derată ultima zi a acelui an, care este numit de experţi, iar la constatarea
vârstei prin numărul minim şi maxim de ani, judecata urmează să pornea-
scă de la limita de jos a vârstei persoanei presupusă de expertiză.
Este de remarcat faptul că implicarea minorilor în activitate criminală,
prevăzută de art. 208 CP. intră în concurs cu traficul de copii săvârşit în
scopul folosirii lor în activitate criminală, menţionat în lit. e) alin. 1 art.
206 CP. Principala circumstanţă pe care o vedem noi, de delimitare a
acestor infracţiuni constă în faptul că în cazul implicării minorilor în
activitate criminală, minorul participă la această activitate la dorinţă. E
drept că această dorinţă e provocată de o persoană adultă, pe când în
cazul traficului de copii, minorul e nevoit să acţioneze contrar voinţei lui.
A doua modalitate alternativă de săvârşire a infracţiunii analizate
constă în determinarea minorilor Ia săvârşirea unor fapte imorale
(cerşetorie, jocuri de noroc, desfrâu etc.)\
Prin determinarea minorilor de a săvârşi fapte imorale se înţeleg
acţiuni, îndreptate spre a incita dorinţa minorului să săvârşească fapte
imorale, precum şi activitatea făptuitorului prin care sunt create condiţii
propice săvârşirii unor asemenea acte. De exemplu, procurarea localului,
recrutarea jucătorilor, punerea la dispoziţia mijloacelor necesare, cum ar fi
cărţile de joc, fişele, ruletele, mesele de joc, mijloace care solicită un ajutor
material, afişarea unor anunţuri care apelează la mila publicului.
Determinarea minorului la cerşit presupune fapta de apelare în mod
* determinarea minorilor de a săvârşi fapte imorale (cerşit, jocuri de noroc, desfrâu
etc.) (n.n.).
234
repetat la mila publicului, cerând ajutor material.
Jocurile de noroc reprezintă o înfruntare cu caracter de continuitate
şi de durată, care provoacă jucătorului emoţii, îl face să-şi piardă controlul
administrării propriilor lui resurse materiale. Datorită hazardului, jocurile
de noroc trezesc tendinţa spre câştiguri fără muncă, existenţă parazitară
pe contul altora. Devenind victime ale pasiunii, minorii ca jucători de
noroc nu sunt calificaţi de lege ca infractori. Infractori sunt numai per-
soanele adulte care-i determină pe minori la asemenea jocuri şi care le
oferă prilejul, organizând aceste jocuri.
Prin desfrâu se înţelege o descompunere morală, o destrăbălare,
depravare, corupere, în care dispreţul pentru muncă se îmbină cu un
mod de viaţă imorală.
Alte fapte imorale presupune o mare varietate de activităţi antiso-
ciale, cum ar fi vagabondajul, perturbarea libertăţii conştiinţei, a armoniei
convieţuirii interetnice, tulburarea liniştii publice şi alte activităţi prin
care este atinsă coexistenţa socială.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul în care minorul impli-
cat în activitate criminală sau determinat să săvârşească fapte imorale a
săvârşit corespunzător o infracţiune sau o faptă imorală. Dacă minorul n-a
participat încă la săvârşirea acestora, acţiunile făptuitorului trebuie apreciate
ca o tentativă de infracţiune şi calificate în baza art. 27 şi 208 CP.
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată numai prin intenţie
directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă
care a împlinit vârsta de optsprezece ani.
Alin. 2 art. 208 CP. agravează răspunderea penală dacă aceleaşi
acţiuni sunt săvârşite de părinţi, pedagogi sau de alţi ocrotitori legali
ai copilului. Noţiunea părinţilor şi pedagogilor nu cere o explicaţie supli-
mentară, iar noţiunea de alţi ocrotitori legali ai copilului a fost interpretată
la art. 205 CP.
Alin. 3 art. 208 CP. prevede răspundere penală pentru acţiunile
arătate în alin. 1 sau 2, săvârşite: a) cu aplicarea violenţei sau cu amenin-
ţarea cu aplicarea ei; b) prin atragerea minorilor într-un grup criminal
organizat sau într-o organizaţie criminală.
Prin aplicarea violenţei sau ameninţarea cu aplicarea ei (lit. a)
alin. 3 art. 208 CP.) se are în vedere violenţa arătată în art. 151, 152,
153 şi 154 CP. (A se vedea aceste explicaţii.). Noţiunea de aplicare sau
ameninţare cu aplicarea violenţei este explicată în art. 188 CP.
235
 Noţiunea de grup criminal organizat sau de organizaţie criminală
este definită în art. 46 şi 47 CP.
Alin. 4 art. 208 CP. stabileşte răspunderea penală pentru implicarea
minorilor în săvârşirea infracţiunilor arătate în art. 173 (constrânge-
rea la acţiuni cu caracter sexual), 219 (organizarea sau întreţinerea
speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope) şi
220 (proxenetismul).
3.4. Atragerea minorilor Ia consumul* ilegal de droguri,
medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant (art. 209 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii este realizată prin atragerea de către
o persoană care a atins vârsta de 18 ani a minorilor în consumul ilegal
de droguri, medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant.
Potrivit pct. 11 al Hotărârii Plenului C.S.J. Despre practica aplicării
de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei privind infracţiunile
legate de mijloacele narcotice şi substanţele cu efect puternic şi toxice
din 27 martie 1997,9 prin atragerea minorilor în consumul ilegal de
droguri, medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant se înţe-
lege incitarea la consumarea lor prin orice acţiuni intenţionate, prin violenţă,
înşelăciune, limitarea libertăţii, tortura sau umilirea persoanei, precum şi
înduplecarea, propunerea, sfătuirea şi alte acţiuni urmărind scopul de a-1
influenţa pe minor şi de a-i trezi dorinţa să consume substabţe narcotice.
In conformitate cu art. 1 al Legii cu privire la circulaţia
substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor din 6 mai 1999,10
prin droguri se subînţeleg substanţele narcotice (numite şi stupefiante)
şi substanţele psihotrope (numite tot stupefiante).
Tot acolo se arată că prin substanţă narcotică (stupefiant) se
înţelege o substanţă de origine naturală sau sintetică, precum şi un prepa-
rat conţinând o substanţă, care provoacă dereglări psihice în urma consu-
mului lor excesiv.
Lista substanţelor narcotice este arătată în tabelele I, II, III şi IV ale
Convenţiei unice asupra stupefiantelor, adoptată la New-York la 30
martie 1961, şi Protocolul de modificare a acestei convenţii, adoptat la
Geneva la 25 martie 1972.'' De exemplu, heroina, haşişul, marihu-ana,
morfina, opiul, cocaina, codeina etc.
* în consumul (n.n.).
9Culegere de Hotărâri explicative. Chişinău, 2003, p.363.
10 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.73-77/339 din 15 iulie 1999.
'-'■
" Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. Voi. 8. Chişinău, 189ft
236
Potrivit art. 1 al Convenţiei asupra substanţelor psihotrope, adoptată
la Viena la 21 februarie 1971n şi art. 1 a Legii din 6 mai 1999, sintagma
substanţă psihotropă înseamnă orice substanţă, fie de origine naturală,
fie de origine sintetică, sau orice produs natural din tabelele I, II, III sau
IV ale acestei Convenţii care provoacă dereglări psihice şi dependenţă
fizică de consumul lor excesiv. De exemplu, brolamfetamina, cationul,
eticiclidinul, amfetamina, amobarbitalul, aerorzalamul etc.
Dintre medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant fac
parte substanţele (în afară de cele narcotice şi psihotrope) care prezintă
pericol pentru viaţa şi sănătatea oamenilor în cazul consumului lor ne-
sancţionat. Acestea pot provoca dependenţă fizică faţă de ele, influenţă
stimulatoare sau depresivă asupra sistemului nervos, conducând la
halucinaţii, dereglarea funcţiilor motorice şi de gândire, conduitei,
perceperii, schimbarea dispoziţiei etc.
Lista medicamentelor şi substanţelor cu efect narcotizant e întocmită
de Comitetul permanent de control asupra drogurilor al Republicii Mol-
dova. Dintre ele pot fi citate aminorexul, butalibitalul, vinilbitalul, ketozalamul,
mazindolul, pemolinul, secobarbitalul, touolul, cloroformul, esteul etc.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul atragerii efective
a cel puţin unui minor în consumul ilegal de droguri, medicamente sau
alte substanţe cu efect narcotizant.
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată numai prin intenţie
directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de optsprezece ani.
Alin. 2 art. 209 CP. agravează răspunderea penală pentru aceleaşi
acţiuni săvârşite: a) repetat; b) cu aplicarea violenţei sau cu
ameninţarea aplicării ei.
Noţiunea atragerii minorilor în consumul ilegal de droguri, medicame-
nte sau alte substanţe cu efect narcotizant săvârşită repetat (lit. a) alin.
2 art. 209 CP.) are aceeaşi explicaţie ca şi circumstanţa agravantă
corespunzătoare a furtului. (A se vedea comentariile la art. 186 CP.).
Pentru determinarea gradului de gravitate a violenţei aplicate sau
cu care a fost ameninţat minorul (lit. b) alin. 2 art. 209 CP.) confrun-
tăm sancţiunile acestei circumstanţe agravante cu sancţiunile art. 151,
,-;,(■
152, 153 şi 154 CP. De aici deducem că violenţele arătate în art. 152,
nIbidem.
237
153 şi 154 CP. sunt completamente cuprinse de circumstanţa agravantă
analizată şi nu mai cer o calificare suplimentară şi în baza acestor articole.
Din contra, vătămările corporale grave depăşesc gravitatea violenţii
acestei circumstanţe agravante şi de aceea cele săvârşite vor constitui
un concurs de infracţiuni - lit. b) alin. 2 art. 209 şi alin. 1 art. 151 CP.
3.5. Antrenarea minorilor la acţiuni* militare sau propaganda
războiului în rândurile lor (art. 210 CP.)
Latura obiectivă a infracţiunii este realizată prin antrenarea minori-
lor în acţiuni militare sau prin propaganda războiului în rândurile lor.
In baza prevederii art. 210 CP., putem deduce că infracţiunea dată
are două modalităţi alternative de realizare: 1) antrenarea minorilor în
acţiuni militare; 2) propaganda războiului în rândurile minorilor.
Antrenarea minorilor în acţiuni militare poate avea diferite forme,
îndreptate spre a le trezi dorinţa să participe la acţiuni militare, forme
însoţite de influenţă fizică sau psihică, înşelăciune, mituire, alimentarea,
sentimentului de răzbunare, invidie şi a altor porniri josnice etc.
Infracţiunea de antrenare a minorilor în acţiuni militare se consumă o
dată cu determinarea cel puţin a unui minor de a participa la acţiuni militare.
Comitetul Politic al Adunării Generale a O.N.U. a adoptat la 28
octombrie 1947 o rezoluţie, în care este condamnată propaganda războ-
iului în orice formă şi în orice ţară.
Propaganda războiului presupune o activitate de răspândire, de
propagare a unor idei, concepţii, păreri în scopul de a forma la
ascultător o anumită convingere sau de a-1 face să se îndoiască de
părerile sale. Propaganda războiului e îndreptată spre aţâţarea spiritelor
militariste, care, în ultimă analiză, pot dezlănţui un război.
Propaganda războiului presupune intenţia de a-1 convinge, de a face
să accepte un anumit mod de a privi şi a interpreta realitatea. Legiuitorul
n-a limitat propaganda printr-o oarecare formă, mijloc, metodă concretă.
Făptuitorul poate folosi acţiuni diferite: orale (directe, când se adresează
autorului, sau indirecte, prin mijloace de comunicare: telefon, radiou, tele-
vizor, poştă electronică etc), scrise (redactarea unor manifeste, răspândi-
rea de broşuri, manuscrise, afişe, reproducerea unor imprimări etc.)
Chemările la dezlănţuirea războiului pot fi făţişe, demonstrative sau
camuflate. Pentru calificare nu interesează faptul chemărilor la declan-
şarea unui război în general sau contra unui oarecare stat concret, grup *
în acţiuni (n.n.).
238
de state. Infracţiunea propagandei războiului este comisă atât în cazul
aţâţării la război contra Republicii Moldova, cât şi în cazul aţâţării la
război contra altor state.
Infracţiunea de propagandă se consumă o dată cu săvârşirea unui act
de propagare, având caracterul menţionat. Pe cât de reuşit a fost
desfăşurată propaganda, a putut vinovatul să influenţeze conştiinţa ace-
lora cărora a încercat să le cultive ideile militarismului sau încercarea
lui a fost curmată de la bun început, au urmat sau nu consecinţe negative
- toate acestea pot fi luate în consideraţie la individualizarea răspunderii
penale şi pedepsei penale, dar n-au importanţă pentru stabilirea momentu-
lui terminării infracţiunii.
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată numai prin intenţie
directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a atins vârsta de şaisprezece ani.
Subiecte pentru evaluare
286.Ce infracţiuni noi cuprinde acest capitol al Codului penal?
287.Indicaţi ce infracţiuni contra familiei şi minorilor sunt trecute de legislator
în alte capitole ale Codului penal şi de ce?
288.Pot fi săvârşite infracţiunile contra familiei şi minorilor cu intenţie
indirectă, dacă nu de ce?
289.In ce constă gradul prejudiciabil al incestului?
290.Numiţi rudele pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv.
291.Ce înseamnă eschivarea cu rea-credinţă de la acordarea ajutorului
material părinţilor sau de la plata pensiei alimentarei
292.Are dreptul adoptatul să cunoască istoria vieţii sale?
293.Ce înţelegeţi prin ocrotitori legali ai copilului?
294.Ce act normativ a definit pentru prima oară noţiunea traficului de copii?
295.Prin ce se deosebeşte noţiunea traficului de copii de noţiunea
traficului de fiinţe umanei
296.Prin ce se deosebeşte scoaterea ilegală a copiilor din ţară de traficul de
copii?
297.Prin ce se deosebeşte antrenarea minorilor în activitate criminală
de traficul de copii în scopul folosirii lor în activitate criminală?
298.Ce înţelegeţi prin droguri?
299.Ce înţelegeţi prin medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizam?
300.Ce înţelegeţi prin stupefiante?
301.Definiţi propaganda războiului.
239
 ,: '-iu-., ; Bibliografie *l" "
Capitolul IX
302.Codul penal al Republicii Moldova. Capitolul VII. Chişinău, 2003.
303.A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Voi I. Chişinău: INFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE Şl
Ştiinţa, 1996. CONVIEŢUIRII SOCIALE
304.S. Brânză. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi
demnităţiipersoa=
nei. Chişinău: USM, 1999. § 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi sistemul
4. O. Loghin, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti: Şansa, infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale
1994.
305.Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbă- Sănătatea publică, adică starea de sănătate a oamenilor alcătuind
neagră. Chişinău: ARC, 2003. societatea, şi convieţuirea socială, adică starea moralităţii populaţiei,
306.VzoRoenoe npaeo Poccuu. Hacmb oco6eHHan. WOJX pe/j. JI. JI. KpyraHKOBa.
reprezintă două valori sociale de o deosebită importanţă pentru existenţa
şi dezvoltarea normală a oricărei colectivităţi umane.
MocKBa:EEK, 1999.
întreaga activitate de profilaxie în domeniul sănătăţii publice, desfăşu-
307.KoMMeumapuu K YzoRoenoMy Kodency POCCUUCKOU 0edepatţuu c nocrna-
rată în ţara noastră, include o serie de măsuri şi interdicţii menite să
meiiHbiMu MamepuanaMu U3 cyde6nou npaKmuKu. IIOA pefl. C. H. HHKyjiHHa.
MocKBa: MeHejDKep, 2001.
împiedice apariţia, transmiterea sau răspândirea unor maladii.
Un rol deosebit pentru combaterea infracţiunilor contra sănătăţii pub-
8. A. H. HraaTOB. YiORoenuu 30KOH 3auţuuţaem uecoeepmeHHOJiemHux. Moc
lice si convieţuirii sociale revine dreptului penal. Spre deosebire de Codul
KBa, 1971.
penal din 1961, noul Cod penal a definit aceste infracţiuni într-un capitol
aparte - capitolul VIII.
Gravitatea prejudiciabilă a infracţiunilor contra sănătăţii publice
şi convieţuirii sociale decurge din pagubele enorme aduse sănătăţii oa-
menilor şi moralităţii populaţiei, pagube care se pot manifesta prin trans-
miterea bolilor venerice, contaminări cu maladia SIDA, răspândirea epi-
demiilor, circulaţia ilegală a drogurilor, înflorirea proxenetismului, co-
mercializarea produselor periculoase pentru viaţa sau sănătatea consu-
matorilor etc.
Obiectul general al infracţiunilor analizate îl constituie relaţiile soci-
ale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocroti-
rea ordinii de drept a Republicii Moldova, înţeleasă, după cum s-a mai
menţionat, numai ca acea parte a ordinii de drept care suferă atingere la
săvârşirea infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale.
Obiectul generic de grup al acestor infracţiuni îl constituie relaţiile
sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală este condiţionată de
ocrotirea sănătăţii publice şi convieţuirii sociale.
Obiectul nemijlocit de bază pentru fiecare infracţiune concretă
poate fi sănătatea publică sau convieţuirea socială.

240 241
 Unele infracţiuni pot avea obiecte nemijlocite suplimentare: viaţa,
sănătatea sau proprietatea persoanei.
în unele cazuri ca semn al componenţei de infracţiune este indicat
obiectul material al infracţiunii: corpul fizic al persoanei, produsele
(mărfurile) periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor, subs-
tanţele narcotice, psihotrope sau precursorile, monumentele de istorie şi
cultură, mormintele şi obiectele ce se află în morminte sau pe ele,
urnele funerare etc.
Latura obiectivă a fiecăreia dintre infracţiunile contra sănătăţii pub-
lice şi convieţuirii sociale este caracterizată în textele respective, de
obicei, prin acţiuni de natură a crea un pericol pentru sănătatea publică
şi convieţuirea socială (fiind componenţe formale ale infracţiunii) şi
uneori chiar de a rezulta prejudicii valorilor ocrotite de legea penală
(componenţe materiale de infracţiuni).
Latura subiectivă a infracţiunilor care au componenţe formale de
infracţiuni este caracterizată numai prin intenţie directă, a celor cu com-
ponenţe materiale de infracţiuni, atât prin intenţie directă, cât şi prin
intenţie indirectă şi numai în cazul încălcării din neglijenţă a regulilor şi
metodelor de acordare a asistenţei medicale vinovăţia este imprudentă.
Subiect al acestor infracţiuni este, de obicei, orice persoană fizică
responsabilă, care a atins vârsta de şaisprezece ani. Pentru infracţiunile
arătate în alin. 3 art. 212 CP. şi alin. 2 şi 3 art. 217 CP. subiect poate fi
o persoană, care a împlinit vârsta de paisprezece ani. Unii subiecţi
trebuie să aibă semne speciale: persoane care ştiu că suferă de o anumită
boală, medic sau alţi lucrători medicali.
Rezumând semnele obiective şi subiective expuse putem defini noţiu-
nea infracţiunilor în cauză.
Infracţiuni contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale reprezintă
faptele prejudiciabile descrise de legea penală ce atentează la
dezvoltarea fizică şi psihică normală a oamenilor, precum şi la prin-
cipiile morale stabilite în societate în domeniul memoriei sociale. în
funcţie de obiectele de atentare nemijlocită, infracţiunile contra sănătăţii
publice şi convieţuirii sociale pot fi sistematizate în două grupe: 1)
Infracţiuni contra sănătăţii publice (transmiterea unei boli venerice -art.
211 CP; contaminarea cu maladia SIDA-art. 212 CP.; încălcarea din
neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale -
art. 213 CP.; practicarea ilegală a medicinei sau a activităţii
farmaceutice - art. 214 CP.; răspândirea bolilor epidemice - art. 215
242
CP.; producerea (contrafacerea), transportarea, păstrarea sau comer-
cializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa sau sănătatea
consumatorilor- art. 216 CP; propagarea ilegală a substanţelor narco-
tice, psihotrope sau a precursorilor- art. 217 CP.; prescrierea ilegală a
preparatelor narcotice sau psihotrope - art. 218 CP; organizarea ori
întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psiho-
trope - art. 219 CP.);
2) Infracţiuni contra convieţuirii sociale (proxenetismul - art. 220
CP.; distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie
şi cultură - art. 221 CP.; profanarea mormintelor - art. 222 CP).
§ 2. Infracţiuni contra sănătăţii publice 2.1.
Transmiterea unei boli venerice (art. 211 CP.)
în literatura de specialitate am argumentat poziţiile legislatorilor Italiei,
Iugoslaviei, Cehiei şi României, care au fost urmate şi de noul Cod
penal al Republicii Moldova, conform cărora obiectul contaminării cu o
boală venerică constituie relaţiile sociale care ocrotesc sănătatea po-
pulaţiei, deoarece contactul cu orişice bolnav de o boală venerică poate
să ducă la îmbolnăvirea oricărei persoane.' în acest caz sănătatea per-
soanei ar constitui obiectul nemijlocit suplimentar al acestei infracţiuni,
întrucât săvârşirea infracţiunilor legate de răspândirea bolilor venerice
uneori provoacă prejudicii relaţiilor familiale şi conjugale, aceste relaţii
pot constitui obiectul nemijlocit facultativ al atentatelor în cauză.
Dintre bolile venerice fac parte următoarele: sifilisul, gonoreea (ble-
noragia), şancrul moale, limfogranulomatoza inghinală, trihomonaza şi
hlamidoza.2
Denumirea de boli „venerice", provine de la numele lui Venus -zeiţa
mitologică a dragostei şi frumuseţii la vechii romani. E drept că
alegerea acestei denumiri nu poate fi socotită reuşită, deoarece apariţia
lor e legată foarte puţin de o dragoste adevărată.
' A. Bopo/iaK. 06uţee nonumue u juecmo e cucmeMe Oco6eHHou uacmu npecmynne-
HUU, C6H3aHHbix cpacnpocmpaHenueM eenepuuecKux 3a6oneeanuu I BecTHHK Moc-
KOBCKoro yHHBepcHTeTa nr. 3, 1976.
2 Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbăneagră.
Chişinău: ARC, 2003, p. 432-433; A. EopcaaK. UpuMenenue3aKOHodamenbcmea
e 6opb6e cpacnpocmpaneHueM eenepunecKux 3a6oneeanuu I CouHajiHCTHHecKaH
3aKOHHOCTb nr. 3, 1976; KoMMenmapuu K yzojioenoMy mdexcy P<t> c nocmameu-
HbiMU Mamepuajiajuu u cydeduou npaKtnumu. Tlop.pejx. C.H.HHKyuHHa. MocKBa:
MeHe/uKep, 2001, p. 346.
243