Sunteți pe pagina 1din 136

Manualul e scris în baza Codului penal al Republicii Moldova din 18

aprilie 2002. Materialul e expus în concordanţă cu sistemul Părţii speciale a


noului Cod penal. Fiecare capitol include unele consideraţii generale privind Capitolul I .................. ...
toate infracţiunile din capitolul respectiv şi a unor infracţiuni din subsistemul ..f.
acestui capitol, analiza semnelor obiective şi subiective specifice fiecărei CARACTERIZAREA GENERALĂ A PĂRŢII SPECIALE r A
infracţiuni concrete şi textul ei din partea specială a Codului penal, explicarea DREPTULUI PENAL
sensului şi arealului de aplicare a circumstanţelor agravante corespunzătoare
şi bibliografia. De aceea, pentru a face o analiză juridică completă, de
exemplu, a infracţiunii de omor intenţionat (art. 145 C.P.), trebuie studiate § 1. Noţiunea părţii speciale a dreptului penal
concomitent trăsăturile obiective şi subiective specifice acestei infracţiuni din
O condiţie necesară pentru formarea unui stat bazat pe drept o constituie
p. 2.2., paragraful 2, capi-toiul 3 al acestei lucrări, consideraţiile generale
lupta pentru consolidarea legalităţii, ordinii publice şi ocrotirea drepturilor
privind infracţiunile contra vieţii din p. 2.1., paragraful 2, capitolul 3
cetăţenilor. Aceste sarcini stau în faţa tuturor organelor de stat, mai ales a
(generalităţi), precum şi analiza juridică a aceloraşi trăsături din paragraful
organelor justiţiei. Singurul mecanism care asigură apărarea socială,
1, capitolul 3 (caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor
contra vieţii şi sănătăţii persoanei). respectarea legalităţii şi a drepturilor fundamentale ale omului este legislaţia
Uneori legiuitorul, pentru a determina semnele constitutive ale unor ţării date, inclusiv şi legea penală.
componenţe de infracţiuni, utilizează unul şi acelaşi termen juridic. în scopul Potrivit alin. 1 art. 1 al noului Cod penal, singura lege penală este Codul
economisirii de spaţiu, explicarea semnificaţiei şi arealului de aplicare a penal. Termenul „drept penal" cuprinde atât esenţa legii penale, cât şi evoluţia
acestor noţiuni juridice se efectuează o singură dată, iar atunci când ele se ştiinţei despre ea.
repetă, cititorul va apela la explicaţiile anterioare, indicate de autor. De Dreptul penal, ca ramură de drept cu caracter unitar, reprezintă o
exemplu, pentru analiza juridică completă a vătămării intenţionate grave a totalitate de norme juridico-penale, care reglementează relaţiile de apărare
integrităţii corporale sau a sănătăţii săvârşită de două sau de mai multe prin interzicerea ca infracţiuni a faptelor prejudi ci abile şi aplicarea
persoane (Ut. d) alin. (2) art. 151 CP.), facem trimitere la explicaţiile circums- pedepselor persoanelor care le săvârşesc.
tanţei agravante corespunzătoare a infracţiunii de omor intenţionat. Dreptul penal constă din două părţi - partea generală şi partea specială-
Pentru elucidarea noţiunilor dispoziţiilor de blanchetă, utilizăm legile şi care, deşi strâns legate între ele, prezintă totuşi, unele particularităţi.
alte acte normative ale altor ramuri de drept, pe care cititorul trebuie sa le In Partea generală sunt expuse principiile şi i nsti tuţ iil e generale ale
studieze suplimentar. dreptului penal, sunt determinate temeiurile şi condiţiile răspunderii penale,
Pentru a nu mări volumul manualului n-au fost indicate pedepsele penale, sunt formulate scopurile pedepsei, indicate categoriile ei, ordinea de aplicare a
deoarece ele nu necesită interpretări, ci numai aplicarea lor conform Codului acesteia şi de liberare de răspunderea şi pedeapsa penală, de asemenea sunt
penal. tratate şi alte probleme privind lupta contra criminalităţii în general. Totodată,
Fireşte, autorul nu are pretenţia exhaustivităţii, fiind pe deplin conştient că din punctul de vedere al calificării infracţiunilor, principiile şi dispoziţiile
materia în cauză poate fi completată şi de alte investigaţii ştiinţifice. Sperăm Părţii generale reprezintă numai nişte condiţii, împrejurări sau fapte, în a căror
că cercetările şi concluziile noastre vor contribui la instruirea studenţilor, prezenţă se aplică dispoziţiile Părţii speciale a legii penale care, potrivit
practicienilor, precum şi a tuturor persoanelor antrenate în munca de studiere dreptului penal, constituie ipoteza normei juridico-penale.
şi propagare a cunoştinţelor juridice. In Partea specială sunt expuse conduitele concrete ale faptelor
prejudiciabile interzise sau prescrise şi indicate pedepsele pentru comiterea
lor, adică se stipulează dispoziţia şi sancţiunea normei juridico-penale.

5
Unii autori, îndeosebi cei francezi,1 pornind de la aceste particularităţi, sunt rus L. Kruglicov6, potrivit căreia, Partea specială a dreptului penal
înclinaţi să admită chiar existenţa unui drept penal general şi a unui drept reprezintă o totalitate de dispoziţii juridico-penale. care determină cercul de
penal special. Asemenea opinie nu poate fi împărtăşită, deoarece dreptul penal fapte prejudiciabile ce constituie infracţiuni si pedepse penale, care pot fi
este o ramură de drept cu caracter unitar şi alcătuit potrivit legii penale din aplicate persoanelor ce le săvârşesc.
două părţi: o parte generală şi una specială. între partea generală şi partea specială există o strânsă legătură,
După cum am menţionat, elementele structurale ale normei juridico-penale o unitate organică; ele constituie părţi ale aceleeaşi ramuri de drept -
sunt stipulate în diferite articole ale Codului penal. Ipoteza se conţine în dreptul penal al Republicii Moldova care izvorăsc din aceeaşi necesitate
articolele Părţii generale, iar dispoziţia şi sancţiunea în articolele Părţii - lupta împotriva fenomenului criminalităţii şi urmăresc o aceeaşi finali
speciale.2 De aceea nu putem fi de acord nici cu opinia,3 potrivit căreia, atât tate - apărarea unor valori fundamentale: omenirea, persoana, socie
noţiunea Părţii Generale, cât şi cea a Părţii speciale poate fi determinată prin tatea şi statui. \
sintagma "...totalitate de norme juridice...", fiindcă nici una dintre ele nu Unitatea părţii generale şi a celei/speciale se manifestă mai concret şi mai
conţine norme juridice cu toate elementele sale structurale. Această sintagmă convingător în practica judiciară, jEn care se rezolvă problemele răspunderi i
este valabilă numai pentru noţiunea dreptului penal, ca o ramură de drept cu penale a unei persoane concrete şi aplicării pedepsei penale corespunzătoare.
caracter unitar. E de neconceput aplicarea articolelor Părţii speciale, fără aplicarea
Confundarea structurii interne (logico-juridice) a normei penale cu concomitentă a acelora din Partea generală. Nu se poate rezolva corect
structura externă (tehnico-juridică) şi, prin urmare, a articolului cu norma problema atragerii la răspundere penală potrivit unui sau altui articol din
penală ca elemente structurale ale legii penale a generat opinia,4 potrivit căreia, Partea specială, fără a cunoaşte articolele Părţii generale despre forma de
trebuie sa distingem norme-principii, norme-defmiţii, norme-sar-cini, norme- vinovăţie, etapele activităţii infractorice, participaţie, cauzele care înlătură
speciale etc. D. Baltag, sintetizând în special literatura română în domeniu, caracterul penal al faptei sau răspunderea penală şi consecinţele condamnării
distinge norme generale, prevăzute în Partea generală şi norme speciale, etc.
stipulate corespunzător în Partea specială a Codului penal. 5 Nu susţinem Importanţa Părţii speciale a dreptului constă în aceea că în ea legiuitorul
această opinie, deoarece norma juridico-penală reprezintă o alcătuire efectuează diferenţierea răspunderii pentru fiecare categorie de infracţiuni,
trihotomică : ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. Nu se poate pedepsi (sancţiona) ţinând cont de gradul lor prejudiciabil. Aceasta ne dă posibilitate de a promova
o conduită interzisă sau prescrisă (dispoziţia) de legea penală, fără a determina o politică penală întemeiată pe respectarea strictă a cerinţelor legalităţii şi a
condiţiile în a căror prezenţă (ipoteza) intră în acţiune norma penală. Dacă am celorlalte principii ale dreptului penal. Orientările de bază, scopurile politicii
admite că norma juridică penală ar fi alcătuită numai din ipoteză sau ipoteză şi penale, precum şi evoluţia legislaţiei penale reies din datoria statului de a
dispoziţie, sau din dispoziţie şi sancţiune, cum susţin autorii menţionaţi, atunci apăra şi garanta drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, de a-şi apăra
ea n-ar putea fi aplicată, ea ar constitui numai o chemare, o lozincă, o agitaţie suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială şi întreaga ordine de drept.
şi o propagandă etc. Noul Cod penal se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei
Susţinem pe deplin noţiunea părţii speciale formulată de profesorul Republicii Moldova şi ale actelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte (alin. 3 art. 1 C.P.). Dacă există neconcordanţe cu actele
1R. Merie, A. Vitu. Trate de droit criminal. Paris: Cuyus, 1 967, p. 94; G. Ştefani,
G. Lavasseur. Droit penal genera! et procedure penale. Paris: Dalloz, 1964, tome internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului, au prioritate şi se
I, p. 36-37. aplică reglementările internaţionale.
2A. Borodac. Drept penal. Calificarea infracţiunilor. Chişinău: Ştiinţa, 1996, p. 31-35. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie Cu privire lapractica
l
O. Loghin, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti: Şansa, 1994,
p. 5. yeo.joanoe npaeo POCCUUCKOU &edepauuu. OcodeimaR lac/nb. MocKBa: K)pncTb, aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Cons-
2001, p. 7 etc.
4 T. Carpov. Drept penal. Partea generală. Chişinău: Ştiinţa, 1994, p. 32. 6 YzoRoenoe npaeo Poccuu. Hacmh OcodeMiax. MoCKBa: BEK, 1 999. p. 1.
5 D. Baltag. Teoria generală a dreptului. Cimişlia, 1996, p. 135-136.

A
tituţiei Republicii Moldova atenţionează instanţele judecătoreşti că „Ia priveşte ordinea articolelor unui capitol, ea se bazează pe obiectul nemijlocit
efectuarea justiţiei, instanţele judecătoreşti urmează să tină cont de al infracţiunii
obligativitatea de a aplica dispoziţiile constituţionale cu privire la Aşadar, sistemul Pârtii speciale a dreptului penal lepiezwta ordinea
drepturile şi libertăţile omului în concordanţă cu Declaraţia Universală a unirii dispoziţiilor jundico-penale ce cuprind componente concrete de
Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica infracţiuni aranjate în capitole în dependentă de obiectul atentării, adică de
Moldova este parte, precum şi de prioritatea aplicării reglementărilor valorile sociale apărate de dreptul penal
internaţionale faţă de legile interne, pactele şi tratatele privitoare la Sistematizarea dispoziţiilor Părtu speciale favorizează studieiea loi, ne
drepturile fundamentale ale omului, la care Republica Moldova este ajută să înţelegem mai bine caracterul şi gradul prejudiciabil atât al unui şir
parte."7 Tot aici se stipulează că la aplicarea tratatului, convenţiei sau întreg de infracţiuni omogene, cât şi al unor categorii aparte de fapte
acordului internaţional, instanţele judecătoreşti verifică, prin intermediul infracţionale, înlesnind evidenţierea conţinutului diferitelor semne ale
Ministerului Afacerilor Externe, caie este depozitarul actelor internaţionale, componentelor de infracţiune, delimitarea lor sti ictă /
dacă aceste acte sunt în vigoare, ţmându-se cont de faptul că, în conformitate Astfel, sistemul Părţii speciale contribuie la calificama corectă a
cu Legea privind modul de încheiere, aplicare, ratificare şi denunţare a infracţiunilor, totodată luând în considerare comunitatea semnelor unoi grupe
tratatelor convenţiilor şi acordurilor internaţionale nr 1137-X11 din 4 august aparte de infracţiuni, el face posibilă elaborarea şi realizarea de măsuri pentru
3 992 şi Legea privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor organizarea luptei conlia criminalităţii şi prevenirii ei
oficiale nr j 73-X11 din 6 vuhc 1994, actele internaţionale intră în vigoare Sistemul Părtu speciale a dreptului penal are un caracter variabil, deoarece,
5. după schimbarea instrumentelor de ratificare, dacă importanta tratatului pe măsura dezvoltării statului, perfecţionării îelatnlor sociale, se schimbă şi
necesită ratificarea lui de către organele legislative, importanta difenteloi valon sociale, creşte rolul unoia. se schimbă metodele şi
6. după remiterea actelor aprobate depozitarului spre păstrare în mijloacele de apărare ale altora etc
conformitate cu normele de drept internaţional, La sistematizarea dispoziţiilor jundico-penale ale Părţii speciale a noului
7. în alt mod şi termene stabilite de părţile contractante Cod penal, legiuitorul a pornit de la ierarhia valorilor fundamentale sociale
unanim recunoscute în ţările bazate pe drept omenirea, persoana, societatea,
§ 2. Sistemul părţii speciale a dreptului penal statul.
Toate legile cu privire la răspunderea penală pentru diferite categorii de Partea specială a Codului penal al Republicii Moldova în vigoare este
fapte prejudiciabilc sunt incluse într-un singur act legislativ codificat - Codul alcătuită conform următorului sistem
penal al Republicii Moldova, la ale cărui articole se fac trimiteri atunci când Capitolul întâi - Infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni
are loc calificarea infracţiunilor de război
Dispoziţiile jundico-penale ce pi cvăd responsabilitatea pentru anumite Capitolul al doilea-- Infracţiuni contra victn şi sănătăţii persoanei
infracţiuni sunt structurate în cadrul Părţii speciale într-o anumită ordine, Capitolul al treilea-Infracţiuni contia libertăţii, cinstei şi demnităţii
numită Sistemul Părtu speciale a dreptului penal persoanei
Dispoziţiile jundico-penale ce prevăd responsabilitatea pentru anumite Capitolul al patrulea - Infracţiuni privind viata sexuală
infracţiuni sunt integrate în capitole Drept bază a acestui sistem este luat Capitolul al cincilea - Infracţiuni conţi a drepturilor pol îtice, de muncă şi
obiectul generic al acestor categorii de infracţiuni, iar în ceea ce alte drepturi constituţionale ale cetăţenilor
Capitolul al şaselea- Infracţiuni contra patrimoniului
1 Cuiegei e de Ho lai an explicative H P C S J nr 2 din 30 ianuarie 1996 cu modificările Capitolul al şaptelea - Infracţiuni contra familiei şi minorilor
introduse prin H P C S J nr 38 din 20 decembrie 1999 Chişinău 2002, p 10
Capitolul al optulea - Infracţiuni contra sănătăţii publice şi convieţuim
sociale
Capitolul al nouălea - Infracţiuni ecologice
8 9
Capitolul al zecelea - Infracţiuni economice. O importanţă deosebită pentru interpretarea şi aplicarea corectă a
Capitolul al unsprezecelea- Infracţiuni în domeniul informaticii. dispoziţiilor Părţii speciale a legislaţiei penale o are studierea şi sintetizarea
Capitolul al doisprezecelea- Infracţiuni în domeniul transporturilor. practicii judiciare.
Capitolul al treisprezecelea- Infracţiuni contra securităţii publice şi Studierea practicii judiciare permite a releva anume acele forme
a ordinii publice. concrete prin care pot fi exprimate semnele distinctive ale componenţei
Capitolul al paisprezecelea-Infracţiuni contra justiţiei. de infracţiune, prevăzute de legea penală. Aceasta le dă posibilitate
Capitolul al cincisprezecelea - Infracţiuni săvârşite de persoane cu organelor de cercetare penală, de anchetă penală şi instanţelor judecăto
funcţie de răspundere. reşti să descopere rapid şi să califice corect infracţiunile comise. Sinteti
Capitolul al şaisprezecelea - Infracţiuni săvârşite de persoane care zarea practicii judiciare permite a constata cauzele şi condiţiile ce favo-i
gestionează organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale. rizează comiterea unor categorii aparte de infracţiuni, precum şi creşte-/
Capitolul al şaptesprezecelea - Infracţiuni contra autorităţilor rea criminalităţii. --
publice şi a securităţii de stat. Datorită sintetizării şi studierii practicii judiciare, specialiştii pot scoate
Capitolul al optsprezecelea - Infracţiuni militare. la iveală cele mai frecvente erori comise de instanţele judecătoreşti la
Partea specială reprezintă elementul cel mai dinamic al dreptului examinarea anumitor categorii de procese penale şi să le rectifice prin
penal, punând în discuţie numeroase probleme de interpretare, de expli- adoptarea hotărârilor Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
care a sensului şi a sferei de aplicare a dispoziţiilor incriminatorii. Moldova. Hotărârile plenurilor joacă un rol important în munca de efec-
Deci, atât în cadrul analizei teoretice, cât şi în aplicarea practică, tuare a justiţiei: ele asigură unitatea politicii penale pe întreg teritoriul
conţinutul dispoziţiilor juridico-penale ale Părţii speciale trebuie dezvăluit republicii şi ajută la descoperirea lipsurilor şi lacunelor legislaţiei în vi-
în corespundere cu acea apreciere moral-politică şi juridică, pe care goare. Deci pentru a interpreta şi aplica corect o normă penală, trebuie,
legiuitorul a dat-o anticipat tuturor faptelor prejudiciabile similare în dispo- mai întâi, ţinut cont şi de indicaţiile plenurilor Curţii Supreme de Justiţie
ziţiile normelor penale. asupra problemei date.
Sensul şi destinaţia acestor norme sunt determinate de sarcinile pe
care le urmăreşte statul, aplicând normele dreptului penal. Scopul general § 3. Temeiurile răspunderii penale şi
al legii penale este de a apăra împotriva infracţiunilor persoana, drepturile calificarea infracţiunilor
şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orânduirea cons- Articolul 21 (prezumţia nevinovăţiei) al Constituţiei Republicii
tituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova din 29 iulie 1994 stipulează că „orice persoană acuzată de un
Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de drept. delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită
In felul acesta, sensul şi destinaţia dispoziţiilor Părţii speciale constau în în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au
apărarea valorilor sociale împotriva infracţiunilor prin aplicarea pedepselor asigurat toate garanţiile apărării sale".
penale persoanelor care le-au săvârşit sau prin ameninţarea de a le aplica. Pentru desfăşurarea acestei teze art. 51 CP. prevede că „răspunderii
Procesul evidenţierii sensului şi destinaţiei proprii unei dispoziţii a penale este supusă numai persoana vinovată de săvârşirea infracţiunii
Părţii speciale trebuie să includă un şir de împrejurări pentru a clarifica prevăzute de legea penală". Alineatul întâi al acestui articol stipulează
următoarele chestiuni: a) a fost comisă o faptă prejudiciabilă; b) poate că „temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă
11 ea calificată ca infracţiune şi corespunde unei norme juridico-penale; săvârşită, iar componenţa infracţiunii, stipulată în legea penală, reprezintă
c) poate pedeapsa penală să asigure în cazul concret atingerea scopurilor temeiul juridic al răspunderii penale". Deci componenţa de infracţiune
pedepsei prevăzute de legiuitor. Dacă răspundem pozitiv la aceste chesti- descrisă în lege reprezintă unicui temei juridic {de jure) al răspunderii
uni, vinovatul este pedepsit conform articolului corespunzător al Părţii penale, în timp ce faptul săvârşirii infracţiunii constituie unicul temei
speciale, aplicându-i-se astfel o măsură concretă de pedeapsă penală.
10 11
real {de fado) al răspunderii penale. Această formulă a răspunderii ale acestei componenţe de infracţiuni. Ele se pot deduce prin confrunta-
penale, preluată de legiuitor, pentru prima dată în literatura noastră de rea dispoziţiei art. 186 CP. cu cele ale art. 126 şi 273 C.P.. din care
specialitate a fost expusă de autorul acestei lucrări8. reiese că dispoziţia alin. 1 al art. 186 CP. arc următorul conţinut: furtul,
Majoritatea semnelor componenţelor de infracţiuni cu al căror adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane în proporţi i esenţi-
ajutor sunt apreciate faptele prejudiciabile ca infracţiuni au fost ale, a cărei valoare este de la cincî până la cinci sute unităţi convenţionale
descrise în articolele Părţii speciale a legislaţiei penale. Ele de amendă, săvârşită intenţionat şi cu scop de profit. Lipsa măcar a unui
caracterizează în special fapta (acţiunea sau inacţiunea), particularităţile, semn din cele indicate exclude componenţa furtului. De exemplu, P. a
denumirea ei şi delimitarea unei categorii de infracţiuni de altele. De fost tras la răspundere penală potrivit alin. 4 al art. 119 CP. din 1961
exemplu, în art. 186 CP. este definită noţiunea de furt al avutului pentru sustragerea a două ceasuri din aur din secţia magazinului, unde
proprietarului ca sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane ce lucra soţia sa. Examinând fapta lui P., judecata a respins incrimina^ rea
deosebeşte această formă de însuşire de celelalte (jaf, tâlhărie, propusă de organele de anchetă şi a recalificat acţiunile lui P. conform art.
escrocherie etc), precum şi de toate celelalte infracţiuni (omor, vătămare 127 CP. din 1961 (nimicirea sau deteriorarea intenţionată a avutului
a integrităţii corporale sau a sănătăţii, huliganism, samovolnicie etc). proprietarului). Ancheta judiciară a constatat că R, bănuindu-şi soţia de
însă dispoziţiile articolelor Părţii speciale nu descriu toate semnele relaţii intime cu şeful magazinului, i-a cerut sa se concedieze din
componenţelor de infracţiune. Semnele inerente (proprii) majorităţii infra- serviciu. După ce ea a refuzat, P., a sustras pe ascuns ceasurile şi Ie-a
cţiunilor, pentru a nu le repeta de nenumărate ori, legiuitorul le trece în aruncat într-un lac, crezând că deficitul de marfă apărut ca rezultat al
Partea generală a legislaţiei penale. De exemplu, teza despre faptele acţiunilor sale va servi drept temei pentru concedierea soţiei din iniţiativa
neînsemnate, care, deşi formal, conţin trăsăturile unei infracţiuni prevă- administraţiei. Recalificarea este corectă, deoarece fapta examinată n-a
zute de legea penală, însă, fiind lipsite de importanţă nu prezintă gradul urmărit scopul de profit.
prejudiciabil al unei infracţiuni (alin. 2 art. 14 C.P.). în majoritatea artico- Determinarea semnelor obligatorii ale fiecărei componenţe de infrac-
lelor Părţii speciale nu se menţionează subiectul infracţiunii ca element ţiune concretă este uneori destul de dificilă, însă credem că juriştii cu o
necesar al fiecărei infracţiuni (art. 21, 22 şi 23 CP.), răspunderea pentru bună pregătire profesională vor depăşi aceste dificultăţi.
pregătirea unei infracţiuni (art. 26 CP.), pentru tentativa de infracţiune O sarcină importantă a dreptului penal o constituie aplicarea cu stric-
(art. 27 CP.), despre caracteristica participanţilor care contribuie la săvâr- teţe a normelor penale. Ea depinde de calificarea corectă şi argumentată
şirea unei infracţiuni (art. 42 CP.) etc. a infracţiunii. Calificarea infracţiunii este una dintre cele mai importante
Astfel, componenţa fiecărei infracţiuni constă din trăsăturile noţiuni ale ştiinţei dreptului penal, utilizate pe larg în practica organelor
indicate atât în Partea specială, cât şi în cea generală ale legislaţiei justiţiei, este una dintre instituţiile principale ale dreptuiui penal.
penale, ceea ce demonstrează încă o dată unitatea şi legătura organică A califica în general înseamnă a atribui unor fenomene, fapte sau
dintre ele. categorii, genuri anumite calităţi, semne sau particularităţi. în domeniul
Este de observat şi faptul că nu toate semnele obligatorii ale unei dreptului a califica o faptă ca delict înseamnă a alege acea normă juridică,
componenţe concrete de infracţiuni sunt direct nominalizate de prin care este prevăzută fapta dată, adică se cere a o potrivi regulii
legiuitor în articolele Părţii generale şi ale celei speciale ale Codului generale corespunzătoare.
penal. Indicarea tuturor semnelor componenţelor de infracţiuni în Calificarea infracţiunii în dreptul penal înseamnă determinarea
articolele Codului penai ar duce la supraîncărcarea lor cu informaţii de şi consacrarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei
prisos, construcţia legislativă devenind extrem de voluminoasă şi prejudiciabile săvârşite şi semnele componenţei de infracţiune, pre-
incomodă pentru aplicare în practică. De exemplu, dispoziţia art. 186 văzute de norma juridică penală.
CP., definind noţiunea de furt a bunurilor altei persoane, nu Calificarea infracţiunii are două semnificaţii (sensuri): a) un proces
nominalizează toate semnele obligatorii de identificare în fapta unei persoane a caracteristicilor infracţiunii şi b)
:
" A. Borodac. Op. cit., p. 29. '" :

12 13
o consecinţă a acestei activităţi a organelor de drept - recunoaşterea şi Concurenţa normelor penale presupune săvârşirea, de către o
consacrarea oficială în documentele juridice respective (de exemplu, persoană sau de către un grup de persoane a unei fapte prejudicia-
ordonanţa de intentare a unui proces penal sau de punere sub învinuire, bile, cuprinsă în întregime de dispoziţiile a două sau a mai multe
sentinţa judecăţii etc.) a coincidenţei semnelor faptei săvârşite cu normele norme penale şi constituind o singură infracţiune. De exemplu, acţiu-
juridico-penale, invocând articolele concrete ale Codului penal. nile unui judecător, care cu bună ştiinţă a pronunţat o sentinţă ilegală,
Studiind faptele infracţionale ale oamenilor, de fiecare dată, organele sunt pe deplin cuprinse de art. 307 (pronunţarea unei sentinţe, decizii,
de drept trebuie să hotărască dacă ele constituie o infracţiune şi dacă încheieri sau hotărâri contrare legii) cât şi de art. 327 (abuzul de putere
ele alcătuiesc o infracţiune unică (art. 28 C.P.), o pluralitate de infracţiuni sau abuzul de serviciu). Insă potrivit art. 116 CP. acţiunile acestui jude-
(art. 32 CP.) sau o concurenţă a normelor penale (art. 115 CP.). în cător trebuie calificate numai în baza art. 307 CP.
funcţie de aceasta, faptele infracţionale trebuie calificate în conformitate Calificarea infracţiunilor reprezintă numai o etapă în procesul de
cu un singur sau mai multe articole ale Părţii speciale a Codului penal. aplicare a normelor juridice. Aplicarea normelor juridice ca o formă de
Dacă o acţiune (inacţiune) sau un sistem de acţiuni (inacţiuni) nime- realizare a dreptului include atât procesul calificării infracţiunilor, cât şi
resc sub dispoziţia unei singure norme penale, adică a unui articol sau a stabilirea pedepselor penale şi executarea lor.
unui alineat al unui articol al Părţii speciale a Codului penal, astfel de Calificarea justă are o mare importanţă pentru promovarea politicii
fapte reprezintă o infracţiune unică. De exemplu, dacă o persoană a penale şi în mare măsura determină succesul luptei contra
sustras pe ascuns 150 lei, alta a sustras deschis de două ori din diferite criminalităţii, consolidarea ordinii de drept, ea este o condiţie absolut
izvoare câte 100 lei, a treia i-a produs victimei vătămări intenţionate medii necesară pentru respectarea legalităţii şi este o garanţie a drepturilor
ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii în procesul sustragerii averii, iar cetăţenilor.
o bandă armată a săvârşit timp de o lună zece furturi, jafuri, tâlhării, Calificarea incorectă creează o imagine falsă despre caracterul şi
omoruri, atunci astfel de fapte constituie fiecare o infracţiune unică, fiindcă gradul prejudiciabil al fraudei comise. Ea exclude individualizarea core-
ele sunt încadrate pe deplin corespunzător în următoarele articole ale ctă a răspunderii şi a pedepsei penale şi are consecinţe juridice negative
Codului penal: 186 alin. 1; 187 alin. 2 lit. a); 188 alin. 1 şi 283. pentru vinovat: imposibilitatea aplicării amnistiei, imposibilitatea graţierii,
Se consideră pluralitate de infracţiuni săvârşirea a două sau a reabilitării, condamnării condiţionale, liberării de pedeapsă înainte de
mai multor infracţiuni în acelaşi timp sau la intervale diferite de timp termen, aplicării incorecte a regimului şi a categoriilor penitenciarilor în
de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru care se execută pedeapsa cu închisoarea etc.
vreuna dintre ele sau comiterea cu intenţie a uneia sau a mai multor Prin urmare, calificarea corectă este o garanţie: a) a drepturi lor
infracţiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune cetăţenilor; b) a politicii statului privind pedepsirea infracţiunilor; c) a
săvârşită cu intenţie. Deci, pentru pluralitatea de infracţiuni este autorităţii justiţiei; d) a statisticii judiciare. De exemplu, calificarea unei
caracteristic faptul că nici una dintre normele penale nu include fapta lipsiri de viaţă din imprudenţă ca un omor intenţionat constituie o
comisă în întregime, ea poate primi o calificare juridico-penală corectă încălcare flagrantă a drepturilor cetăţenilor, deoarece în acest caz
numai prin aplicarea laolaltă a două sau a mai multe norme penale. De infractorului, conform art. 59 CP., nu i se poate aplica liberarea
exemplu, o persoană a dat foc casei vecinului cu scopul de a-1 lipsi de condiţionată de răspundere penală.
viaţă, iar alta, după săvârşirea unui jaf, a comis un omor. O analiză juridică Trebuie menţionat faptul că chiar dacă o calificare incorectă n-a
completă se poate efectua numai dacă acţiunea primei persoane va fi atras după sine aplicarea unei măsuri de pedeapsă necorespunzătoare
încadrată potrivit articolelor 145 (omor intenţionat) şi 197 (distrugerea faptei comise, şi în asemenea caz vinovatul nu este indiferent faţă de
sau deteriorarea intenţionată a bunurilor), iar acţiunile următoarei persoane aprecierea juridică şi social-politică legată de calificare - a fost
-potrivit articolelor 145 (omor intenţionat) şi 187 (jaf). condamnat ca o persoană care a nimicit în mod intenţionat avutul
proprietarului (art. 197 CP.) sau ca diversionist (art. 343 CP.), ca o
persoană care a

14 15
participat la dezordini de masă* (art. 285 CP.), sau ca organizator al penale cu cunoştinţe necesare pentru a examina fiecare dintre faptele
uzurpării puterii de stat (art. 339 CP.), ca o persoană care a manifestat prevăzute de normele penale, pentru a asigura înţelegerea justă şi aplica-
neglijenţă în serviciu (art. 329 CP.) sau ca o persoană care a abuzat de rea lor uniformă de către toate organele judiciare, în strictă concordanţă
putere sau de serviciu (art. 327 CP). cu voinţa legiuitorului, pentru formarea aptitudinilor de a face o calificare
Calificarea corectă a infracţiunilor ridică autoritatea justiţiei, menţine corectă a faptelor prejudiciabile, aceasta asigurând legalitatea în realiza-
prestigiul ei în faţa tuturor cetăţenilor. După cum s-a remarcat, calificarea rea sarcinilor justiţiei. De aceea în cadrul disciplinei sunt studiate nu
corectă a infracţiunilor are o mare importanţă şi pentru statistica judiciară, numai normele legislaţiei penale, dar şi modul în care aceste norme
deoarece erorile comise pot forma opinii greşite despre situaţia şi structura sunt aplicate de instanţele judecătoreşti în varietatea cazurilor concrete
criminalităţii în ţară, iar aceasta, la rândul său, influenţează corespunzător oferite de realitatea vieţii.
asupra politicii penale a statului şi asupra evoluţiei legislaţiei penale. Partea specială a ştiinţei dreptului penalQ trebuie să cerceteze dispozi-
Procesul calificării se efectuează la toate etapele procedurii penale ţiile articolelor Părţii speciale a Codului penal sub aspectul evoluţiei
şi se finalizează cu stabilirea concordanţei exacte între trăsăturile faptei istorice, precum şi în corelaţie cu cauzele, cu condiţiile care le explică
comise şi semnele componenţei de infracţiune descrise de una sau de apariţia, existenţa, modificarea, altfel zis, ea trebuie să studieze partea
mai multe norme penale. specială a dreptului penal ca ramură de drept în conexiunea sa cu cele-
Şi în sfârşit, trebuie să menţionăm faptul că pentru a demonstra că lalte fenomene şi procese din cadrul societăţii şi, îndeosebi, cu fenomenul
infracţiunea, din punctul de vedere al calificării, n-a fost dusă până la criminalităţii. O asemenea cercetare contribuie la o mai bună înţelegere
capăt, este necesar să facem trimitere la art. 26 C.P., care conţine a normelor penale, a factorilor care le-au determinat, a influenţei pe
noţiunea pregătirii unei infracţiuni sau la art. 27 CP, care conţine noţiunea care aceste norme o exercită asupra relaţiilor din cadrul societăţii. Stu-
tentativei de infracţiune, alături de articolul corespunzător al Părţii speci- diind astfel normele penale, trebuie să ajungem la o cât mai deplină
ale a Codului penal. Dacă la săvârşirea infracţiunii participă şi alte per- cunoaştere a ceea ce determină existenţa şi dezvoltarea dreptului penal,
soane cu roluri de organizator, instigator sau complice, atunci acţiunile pentru a putea prefigura evoluţia sa ulterioară. în sfârşit, partea specială
lor trebuie calificate ţinând cont de situaţia concretă, potrivit art. 42 CP. a ştiinţei dreptului penal trebuie să-şi aducă contribuţia, alături de partea
şi articolul corespunzător al Părţii speciale a Codului penal. generală a ştiinţei dreptului penal, la promovarea unor idei noi, moderne,
privind perfecţionarea principiilor şi a instituţiilor, a tuturor celorlalte
§ 4. Obiectul părţii speciale ca reglementări penale, pentru a li se asigura o eficienţă sporită în lupta
disciplină ştiinţifico-didactică dusă de organele judiciare împotriva fenomenului criminalităţii.
Un rol de o mare importanţă în perfecţionarea dispoziţiilorjuridico-
Obiectul Părţii speciale ca disciplină ştiinţifico-didactică îl consti-
penale ale Părţii speciale îl joacă jurisprudenţa comparată şi, mai întâi
tuie normele legislaţiei penale, ce determină semnele diferitelor
de toate, analiza experienţei de aplicare în practică a acestor dispoziţii,
categorii de infracţiuni şi măsurile de pedeapsă pentru ele, precum şi
împrumutată de la alte state bazate pe drept.
sistematizarea acestor norme.
Obiectul dreptului penal ca disciplină ştiinţifico-didactică nu trebuie
confundat cu obiectul dreptului penal ca ramură de drept al cărui obiect
îl constituie relaţiile sociale ce se nasc, prin săvârşirea infracţiunilor,
între stat şi infractori. Obiectul dreptului penal ca disciplină ştiinţifico-
didactică îl constituie însuşi dreptul penal ca ramură de drept. Altfel
spus, disciplina în cauză trebuie sa înarmeze pe cei ce aplică normele Octavian Loghin, Tudorel Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti:
Şansa,I994, p. 11.
* dezordini în masă (n.n.).
16 17
Subiecte pentru evaluare o :;.: ^
8. Pot fi numite norme penale dispoziţiile articolelor Părţii speciale a!0$îului .-!;•*;,■..;-.ac- ' Capitolul
II : i ; ■ ■ : ,■
penal? ' -v *- '&
9. Care este corela
ţia dintre norma penală şi articolul legii penale?>.n<x-:': - INFRACŢUiN* CONTRA PĂCII Şl SECURITĂŢII OMENIRII, -
10.Formulaţi noţiunea Părţii speciale a dreptului penal. > •';:•< &,*** INFRACŢIUNI DE RĂZBOI Jii ,f
11.E corect noul sistem alărţii
P speciale a dreptului penal?
12.întotdeauna denumirea articolului Părţii speciale coincide cu conţinutul ziţieidispo § 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi sistemul
acestuia ? Dacă nu, aduceţi exemple. infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii şi
13.Coincid oare noţiuniledreptul penal, legea penala, legislaţia penală, Codul penali infracţiunilor de război
14.Formulaţi noţiunea calificării infracţiunilor.
15.Determinaţi obiectul părţii speciale ca disciplină ştiinţifico-didactică.'
JU*;
Coexistenţa paşnică a statelor, menţinerea păcii şi a securităţii omenirii
16.Care este locul calific
ării infracţiunilor în procesul aplicării normelor juridicd-penale? constituie valori de o importanţă primordială pentru toate popoarele lumii.
.' * ■^ Ocrotirea acestor valori şi prin intermediul mijloacelor de drept penal a fost
10. Ce fel de norme juridice sunt specifice dreptului penal? r>. -:;.' .."fi
preluată de ţările democratice, în special, în urma celui de-al doilea război
mondial. în legislaţia penală a Republicii Moldova ocrotirea acestor valori a
Bibliografie fost determinată de noul Cod penal din l 8 aprilie 2002.
1. A. Borodac.Curs de drept penal. Partea special ă. Voi. I. Chişinău: Ştiinţa, Izvorul dreptului internaţional despre răspunderea penală pentru inf-
1996. Orice altă ediţie apărută în Republica M oldova. racţiunile contra păcii, securităţii omenirii şi infracţiunile de război se
17.A. Borodac.Drept penal. Calificarea infrac ţiunilor.Chişinău: Ştiinţa, 1994. consideră Statutul tribunalului militar internaţional pentru criminalii militari
18.O. Loghin, T. Toader. Drept penal rom â n. Partea specială.Bucureşti: Şansa,
principali din Germania, vinovaţi de declanşarea celui de-al doilea război
1994. Orice altă ediţie românească.
4. Yzonoenoe npaeo Poccuu. *Jacmb OcoQenHan. MocKBa: BEK, 1999. Orice mondial, precum şi Statutul Tribunalului militar internaţional din Tokio. în
altă ediţie rusească. .^T,_ > - , , , , V 1. ,-- .^ - .I^ - .^MU ; .-., ,., aceste documente se formulează temeiul răspunderii penale pentru astfel de
infracţiuni şi se indică clasificarea acestora. Importanţa universală a statutelor
acestor tribunale a fost confirmată prin rezoluţiile speciale ale Adunării
Generale a O.N.U din 1946 şi î 947.' Lista infracţiunilor contra păcii,
securităţii omenirii şi infracţiunilor de război a fost completată de Statutele
tribunalelor internaţionale pentru Iugoslavia şi Ruanda.2
După procesele de la Nîirenberg şi Tokio, au fost adoptate un şir de
documente juridico-intemaţionale, în care printre infracţiunile contra omenirii
au fost clasificate asemenea fapte ca genocidul (Convenţia despre
preîntâmpinarea genocidului şi pedepsirea lui din 1948), colonialismul
(Declaraţia din 1960 despre acordarea independenţei popoarelor şi ţărilor
coloniale), despre interzicerea aplicării armei

' JlyKamyK H. H. Me.ycdynapodHoe npaeo. OcofietiHax nacmb. MocKBa, 1997. p. 240.


1
MewdyHapodHoe nyd.iuHHoe npaao. CGopmtK doKVMeHmoQ. COCT. K. A, BeKHitJCB.
A. r. XoaaKOB. T. 2. MocKBa, 1996, p. 102-117.

19
nucleare(Declaraţia Adunării Generale a O.N.U. din 1961 despre interzicerea tatea omenirii oriVela ţiile sociale ce asigură obligaţiunile internaţionale
aplicării armei nucleare în scopul războiului) etc. In prezent Comisia Dreptului despre război. iv > ■■> <
internaţional a O.N.U. elaborează proiectul Codului infracţiunilor contra păcii şi Obiectul m aterial.Infracţiunile contra om enirii au, în m area lor
securităţii omenirii în baza rezoluţiei 177 a Adunării G enerale a O .N .U. din 1947. m ajoritate,şi un obiect m aterial. Acesta constă, fie în corpul persoanelor privit ca
Conform art. 6 al Statutului Tribunalului de laN urenberg ţiunile
infraccontra o totalitate de funcţii şi procese organice care m enţin individul în viaţă, fie în
omenirii au fost clasate în trei grupe: 1) infracţiuni contra păcii; 2) infracţiuni bunul asupra căruia se exercită acţiunea incrim inată.
contra securităţii om enirii şi 3) infracţiuni de război. Există infracţiuni contra om enirii în cazul cărora nu întâlnim un obiect
Trebuie sa m en ţionăm că unele infracţiuni din lista infracţiunilor contra material. De exem plu, propaganda de război.
om enirii, determ inată de Statutele arătate m ai sus, legiuitorul nostru le-a clasat în Latura obiectiv ă a infracţiunilor contra păcii, securităţii omenirii sau
alte capitole ale Părţii speciale a Codului penal. De exemplu, fabricarea sau infracţiunilor de război se realizează, de regulă, printr-o acţiune activă, capabilă să
punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false (art. 236 CP.) şi producă o stare de pericol pentru valorile apărate, nefiind necesară producerea
contrabanda (art. 248) au fost prevăzute în capitolul X (infracţiuni econom ice), unei vătăm ări efective, num ai ecocidul cere survenirea unei catastrofe ecologice.
terorism ul (art. 278) şi pirateria (art. 289) - în capitolul XIII (infracţiuni contra D eci, majoritatea acestor infrac ţiuni sunt form ulate ca com ponenţe de
securităţii publice şi a infracţiuni formale. Ele se consideră consum ate din momentul rii săvârşi
acţiunilor
ordinei publice) etc. descrise de legea penală, indiferent de survenirea consecin ţelor prejudici abile.
Gravitatea prejudiciabil ă a infracţiunilor contra om enirii reiese din natura Ecocidul reprezintă o componenţă m aterială şipunzător cores se consideră
valorilor sociale vătămate sau periclitate. Ele lovesc în bunurile cele m ai de preţ consum at numai daca acţiunile descrise au generat o catastrofa ecologică.
ale popoarelor - coexistenţa paşnică a ţărilor, securitatea omenirii. Aceste Infracţiunile contra omenirii se pot realiza, în unele cazuri, şi prin inacţiune,
de exem plu, tratam entele inum3.ane
infracţiuni pot fi îndreptate spre exterm inarea în masă a oam enilor, supunerea lor,
Tim pul, locul, m etoda şi situaţia săvârşirii infracţiunilor contra om enirii nu
prin orice m ijloace, la tortură sau tratam ente inum ane, declanşarea sau purtarea
sunt, de regulă, semne obligatorii ale laturii obiective, dar au m are importanţă
războiului, aplicarea arm elor de cire
nimiîn masă etc. pentru individualizarea răspunderii penale şi pedepsei penale. A celaşi lucru
O biectul general al infracţiunilor contra om enirii îl form ează însăşi societatea trebuie observat şi în cazul consecinţelor survenite ca urmare a comiterii
concepută ca ansam blu al relaţiilor sociale, m ai binereagazis, înt
ordine de drept a infracţiunilor ce au componenţe de infracţiuni form ale fără im portanţă pentru
Republicii M oldova. Este de observat, totodată, ca infracţiunea ca act de conduită calificarea infracţiunilor, dar care determină în m are m ăsură gravitatea
individuală nu poate fi îndreptată împotriva tuturor relaţiilor sociale concom itent. prejudiciabilă a faptelor com ise.
In realitate, actul infrac
ţional este îndreptat contra unei anum ite valori, prin el în unele cazuri, metoda şi situaţia săvârşirii infracţiunii devin sem ne
vătam ând sau punând în pericol, m ai mult sau m ai puţin, întreaga ordine de drept. obligatorii ale laturii obiective. De exem plu, la aplicarea m ijloacelor şi metodelor
Precizarea valorii sociale vătăm ate sau periclitate se face cu ajutorul celorlaltor interzise de purtare a războiului (art. 143 CP.) se cere ca infracţiunea să fie com isă
categorii de obiecte ale infracţiunii. prin m etode interzise de purtare a războiului şi numai în cazuri de conflict armat
Obiectul generic sau de grup al acestor infrac
ţiuni îl constituie relaţiile sau de acţiuni m ilitare.
sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de ocrotirea Potrivit art. 16 CP. infrac ţiunile contra păcii, securităţii om enirii şi
securităţii colectivităţii umane. infracţiunile de război se consideră infracţiuni grave, deosebit de grave sau
O biectul nem ijlocit al infracţiunilor contra om enirii îl constituie relaţiile excepţional de grave.
sociale concrete, care formează în ansam blu relaţiile ce ocrotesc existenţa întregii
J O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 617. . ?,.,'■■
colectivităţi: coexistenţa paşnică a ţărilor sau securi-
20 21
Latura subiectivă a infracţiunilor contra omenirii, formulate ca com- Tribunalului de la Niirenberg, infracţiunile în cauză pot fi sistematizate
ponenţe formale de infracţiuni se caracterizează numai prin intenţie în următoarele grupuri:
directă, iar a ecocidului atât prin intenţie directă, cât şi indirectă. 19.infracţiuni contra păcii: planificarea, pregătirea, declanşarea sau
în unele cazuri, legea condiţionează existenţa infracţiunii de săvârşire ducerea* războiului - art. 139 C.P.; propaganda războiului" - art.
a faptei într-un anumit scop. De exemplu, nimicirea în totalitate sau în 140 C.P.; atacul asupra persoanelor sau instituţiilor care
parte a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios la comiterea genocidu- beneficiază de protecţie internaţională - art. 142 C.P.;
lui, scopul provocării războiului sau a complicaţiilor internaţionale la să- 20.infracţiuni contra securităţii omenirii : genocidul - art. 135 CP.;
vârşirea atacului asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de ecocidul - art. 136 CP.; donarea - art. 144 CP.;
protecţie internaţională. 21.infracţiunile de război: tratamente inumane - art. 137 CP.; încăl-
Nu interesează motivul săvârşirii acestor infracţiuni, decât doar în carea dreptului umanitar internaţional - art. 138 CP.; aplicarea
privinţa individualizării pedepsei. mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a războiului - art. 143
Subiectul infracţiunilor contra păcii, securităţii omenirii şi a infracţiu- CP.
nilor de război poate fi o persoană fizică responsabilă care, în momentul
săvârşirii infracţiunii, a împlinit vârsta de 16 ani. Doar la unele infracţiuni § 2. Infracţiuni contra păcii i iv;
legea prevede ca autorul lor să aibă un anumit statut, cum ar fi acela de 2.1. Planificarea, pregătirea, declanşarea sau
şef sau subordonat în cazul încălcării dreptului umanitar internaţional ducerea războiului (art. 139 CP.)
(art. 138 CP.). Dacă la săvârşirea infracţiunilor contra omenirii au parti- Planificarea, pregătirea, declanşarea sau purtarea războiului este o
cipat persoane cu vârste de la 14 la 16 ani, ele pot fi trase la răspundere infracţiune excepţional de gravă, prevăzută de legea penală.
penală numai în cazul în care acţiunile lor sunt prevăzute de componenţa Obiectul nemijlocit al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale
altei infracţiuni, pentru care se prevede răspunderea penală de la 14 ani. a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de apărarea
De exemplu, dacă o persoană în vârstă de 14-16 ani a fost atrasă de un păcii şi coexistenţei paşnice a ţărilor.
infractor de o vârstă mai mare la săvârşirea genocidului, atunci acţiunile Latura obiectivă a infracţiunii constă din patru acţiuni prejudiciabile:
acestei persoane pot fi calificate nu conform art. 135 (genocidul), ci planificarea, pregătirea, declanşarea sau purtarea războiului. Este de
conform articolelor privind infracţiunile contra persoanei. observat că, deşi legiuitorul n-a precizat caracterul războiului, este vorba
Rezumând analiza trăsăturilor generale ale infracţiunilor contra de un război agresiv, adică de o agresiune.
păcii şi securităţii omenirii, precum şi a infracţiunilor de război, putem Potrivit art. 1 al Rezoluţiei nr. 3314/XXIXdin 14 decembrie 1974 a
defini noţiunea acestor infracţiuni. Adunării Generale a O.N.U., agresiunea este definită ca folosirea
Infracţiuni contra păcii, securităţii omenirii şi infracţiuni de război forţei armate de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii
se consideră faptele prejudiciabile, prevăzute de legea penală, teritoriale ori a independenţei politice a unui alt stat sau în orice mod
săvârşite intenţionat împotriva coexistenţei paşnice a ţărilor, secu- incompatibil cu carta O.N.U.
rităţii omenirii şi menţinerii păcii, capabilă să producă o stare de Este de observat că noţiunea agresiunii este formulată ca o îndrumare
pericol sau să aducă un prejudiciu securităţii colectivităţii umane. pentru Consiliul de Securitate al O.N.U. şi nu ca o noţiune pentru a fî
Pentru a evidenţia semnele înrudite ale infracţiunilor contra omenirii, utilizată de instanţele judecătoreşti. De aceea, potrivit practicii internaţio-
caracterul şi gradul lor prejudiciabil, precum şi pentru a determina deose- nale, pentru intentarea unei urmăriri judiciare a persoanelor fizice pentru
birile ce există între ele, aceste infracţiuni trebuie expuse conform unui o agresiune e necesar ca mai întâi Consiliul de Securitate al O.N.U. să
anumit sistem. Baza acestuia, conform doctrinei penale, poate fi numai adopte o hotărâre despre faptul că ţara dată a săvârşit o agresiune.
obiectul nemijlocit de atentare.
' purtarea (n.n.). ■ » ■ .-. ■ ■ r ■. .
Potrivit obiectelor nemijlocite de atentare, precum şi art. 6 al Statutului " propaganda de război (n.n.). »'qt-.
22 23
24
Planificarea războiului înseamnă elaborarea planului de
declanşare şi de purtare a războiului concret asupra unei ţări. Exemplu
poate servi elaborarea şi aprobarea directivelor planului „Barbarosa"
despre atacul prin surprindere al Germaniei asupra Uniunii Sovietice.
Prin pregătirea războiului agresiv se înţelege comiterea acţiunilor
pentru asigurarea realizării planurilor de începere şi purtare a războiului.
Ele pot consta în creşterea capacităţii producţiei industriale de război, pregă-
tirea surplusurilor de hrană, medicamente, carburanţi, creşterea numărului
subdiviziunilor armatei active, activizarea serviciului de informaţii şi contra-
informaţii împotriva altei ţări, săvârşirea antrenamentelor apropiate de luptele
reale planificate, formarea unor detaşamente militare speciale etc.
Declanşarea războiului agresiv prevede acţiuni concrete de înce-
pere şi realizare a primului act de agresiune.
în conformitate cu Hotărârile Adunării Generale a O.N.U., precum şi a
proiectului Codului infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii, acte de
agresiune, indiferent de declararea sau nedeclararea acestora, se consideră:
a) invadarea sau atacarea armată a teritoriului unui stat străin sau
orice formă de ocupaţie militară, precum şi orice anexare din teritoriul
statului atacat;
b) bombardarea teritoriului altei ţări sau îndreptarea oricăror altor
arme asupra teritoriului unei alte ţari;
c) blocarea porturilor şi frontierelor statului de către forţele armate
ale altui stat;
d) atacul de către forţele armate ale unui stat a trupelor terestre,
maritime sau aeriene ale altui stat;
22.folosirea armatei altui stat, aflate în baza unor acorduri pe teritoriul
statului atacat sau orice prelungire a aflării ei după încetarea acţiunii
acordului;
23.acţiunea statului care permite ca teritoriul oferit altei ţări să fie
folosit de această ţară pentru comiterea actului de agresiune
asupra
unei terţe ţări;
g) trimiterea bandelor de mercenari pentru aplicarea forţelor armate;
h) orice alte fapte, calificate de Consiliul de Securitate ca acte de
agresiune.4
Prin noţiunea de purtare a războiului se înţelege prelungirea războ-
iului deja început. Purtarea războiului reprezintă o activitate intenţionată
4 A. Barbăncagră. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Chişinău, 2003,
p. 290; Vzonoanoe npaeo POCCUUCKOU <t>edepau~uu. Oco6ennaii vacmb. MocKBa:
K)pncTb, 2001, p. 530.
de realizare a planurilor criminale, elaborate la etapa de planificare şi
pregătire a acestuia.
Fiind o componenţă de infracţiune formală, ea se consumă odată cu
comiterea acţiunilor, descrise de iegea penală.
Locul, timpul, metoda şi situaţia săvârşirii infracţiunii, interesează
doar în privinţa individualizării pedepsei.
Latura subiectivă a infracţiunii de planificare, pregătire, declanşare
sau purtare a unui război agresiv se caracterizează numai prin intenţie
directă. Motivul şi scopul infracţiunii n-au importanţă pentru calificare,
dar trebuie luate în considerare la individualizarea pedepsei penale.
Subiect al infracţiunii poate fi preşedintele ţării, preşedintele parla
mentului sau primul ministru. , , . / -. ; ■ ■ ■
2.2. Propaganda războiului* (art. 140 CP.)
Războiul, pacea şi coexistenţa paşnică a ţărilor sunt unele dintre cele
mai importante chestiuni ale contemporaneităţii. Războiul este lupta armată
între state, naţiuni, clase sociale pentru realizarea unor scopuri politice sau
economice. Orice război, mai ales ultimele două războaie mondiale şi cele
declanşate ca rezultat al destrămării sistemului socialist, precum şi cele
declanşate de terorismul internaţional, aduce pagube enorme omenirii,
păcii şi coexistenţei paşnice a ţărilor.
Istoria dovedeşte că pentru a începe, a dezlănţui un război agresiv e
necesară o pregătire îndelungată şi sistematică, o propagare a unor idei
fasciste, naţionaliste, şoviniste etc. pentru otrăvirea conştiinţei oamenilor.
Lupta insistentă a forţelor progresiste ale omenirii pentru interzicerea
propagandei de război a condiţionat adoptarea de către Comitetul Politic al
Adunării Generale a O.N.U. la 28 octombrie 1947 a unei rezoluţii, în care
se arată că Adunarea Generală condamnă propaganda de război sub orice
formă şi în orice ţară.
Obiectul nemijlocit al propagandei de război îl constituie relaţiile
sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de
ocrotirea păcii şi coexistenţei paşnice a ţărilor.
Prin pace, ca valoare socială apărată de lege, se înţelege situaţia în
care viaţa societăţii omeneşti nu este tulburată de războaie. Pacea este
condiţia necesară a relaţiilor internaţionale, a coexistenţei paşnice între
ţări cu diferite orânduiri sociale.
Coexistenţa paşnică a ţărilor presupune, mai întâi de toate, renun-
* Propaganda de război (n.n.).

25
tarea la război ca metodă de soluţionare a problemelor discutabile, adop- se au în vedere săvârşirea de alte acţiuni, decât cele de propagandă sau
tarea de către toate ţările a unor angajamente de a nu încălca integritatea de răspândire a ştirilor tendenţioase ori inventate, de natură să servească
teritorială şi suveranitatea reciprocă sub nici o forma, sub nici un pretext, aceluiaşi scop, şi anume dezlănţuirea unui război. Se manifestă aici
renunţarea la amestecul în afacerile interne ale altor ţări cu scopul de a grija legiuitorului de a nu lăsa neacoperită, sub raportul reglementării,
schimba orânduirea de stat sau modul de viaţă al acestora. Coexistenţa nici o formă sub care s-ar putea în viitor înfăţişa activitatea făptuitorului.
paşnică prevede, de asemenea, ca relaţiile economice şi politice între Chemările la declanşarea unui război prin una sau prin mai multe
ţări să fie bazate pe egalitatea deplină a părţilor şi pe avantaje reciproce. acţiuni dintre cele menţionate mai sus pot fi deschise, demonstrative
Trebuie, totodată, de avut în vedere faptul că dreptul statului la autoapă- sau camuflate. Pentru calificare nu interesează faptul chemărilor la
rare, acţiunea de a-şi exercita acest drept în nici un caz nu înseamnă declanşarea unui război în general sau contra unui oarecare stat
atentarea la pace încălcată unilateral de agresor. concret, grup de state. Componenţa propagandei de război va fi
Menţinerea păcii în toată lumea este o condiţie şi de ocrotire a securi- prezentă atât în cazul chemării la război contra Republicii Moldova, cât şi
tăţii externe a Republicii Moldova. Acest lucru a oferit prilej profesorului în cazul chemării la război contra altor state.
rus A. Piontcovskii5 să considere obiectul nemijlocit al propagandei de Legea penală a Republicii Moldova nu conţine menţiuni concrete
război drept securitatea externă a statului, egalând infracţiunea în discu- privind agitaţia de război. Unii autori prin propagandă înţeleg propagarea
ţie cu trădarea de patrie şi spionajul ca atentate la securitatea externă şi unor idei într-un cerc restrâns de persoane, iar prin agitaţie - propagarea
capacitatea de apărare a statului. în ceea ce ne priveşte, nu putem fi unei singure opinii într-un cerc larg de persoane6. Noi considerăm că
complet de acord cu această opinie, deoarece securitatea externă a noţiunea de propagandă, utilizată de legiuitorul nostru, are un sens destul
statului este numai o condiţie a menţinerii păcii şi a coexistenţei paşnice de cuprinzător şi include toate formele de propagare a unor idei. concep-
ţii, indiferent de numărul lor şi de numărul persoanelor în prezenţa cărora
dintre ţări.
s-a desfăşurat această activitate.
Latura obiectivă a propagandei de război se poate realiza prin una dintre
Infracţiunea de propagandă se consumă o dată cu săvârşirea măcar a
cele trei acţiuni prevăzute alternativ în textul de incriminare: 1) propaganda
uneia dintre acţiunile descrise de legea penală. Pe cât de reuşit a fost
de război; 2) propagarea de informaţii tendenţioase ori inventate,
desfăşurată propaganda, a putut oare vinovatul să influenţeze asupra
instigatoare la război; 3) orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui
conştiinţei acelora pe care acesta a încercat să-i molipsească cu ideile
război. Toate acţiunile menţionate pot fi săvârşite verbal, în scris, prin
militarismului sau încercarea sa a fost curmată de la bun început, au
intermediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace.
survenit oarecare consecinţe negative - toate acestea pot fi luate în
Prin aceste alte mijloace trebuie de înţeles internetul, telefonul, faxul etc.
considerare la individualizarea răspunderii penale şi a pedepsei penale.
Prin propagandă de război se înţelege răspândirea în public a unor idei
Doar pentru individualizarea răspunderii penale şi pedepsei penale
şi concepţii în favoarea unui război, care e îndreptată spre aţâţarea
au importanţă şi timpul, şi locul, şi metoda şi situaţia săvârşirii infracţiunii.
spiritelor militariste, care, în ultima instanţă, pot declanşa un război.
Latura subiectivă a propagandei de război se caracterizează numai
Răspândirea de informaţii tendenţioase sau inventate, instiga-
prin intenţie directă. Făptuitorul îşi dădea seama de caracterul prejudicia-
toare de război înseamnă o activitate de propagare în public a unor
bil al acţiunii sale, care creează o stare de pericol, a prevăzut consecinţele
informaţii tendenţioase, adică prezentate deformat, denaturat, care nu
prejudiciabile pentru menţinerea păcii şi le-a dorit.
sunt obiective, sau a unor informaţii pur şi simplu inventate de făptuitor,
Nu interesează motivul sau scopul urmărit de autor. Aceste
prin care se trezeşte şi se întreţine un spirit războinic, se încearcă crearea
elemente vor fi utile la determinarea gradului prejudiciabil al faptei în
unei psihoze de război.
vederea individualizării corespunzătoare a pedepsei.
Prin orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război
- Kypc cosemcKoeo yeonomozo npaea. T. IV. MocKBa: HAVKA, 1970, p. 105. ' B. A. KypHHOB. CoeemcKoeyeo.ioenoe npano. Ocodeunax lacmb. Ml Y, 1971, p. 45.

26 27
Subiect al propagandei poate fi orice persoană, care în momentul Infracţiunea se consumă din momentul atacului, de aceea cauzarea
săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de şaisprezece ani. vătămărilor intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
Alineatul 2 art. 140 CP. prevede propaganda de război, săvârşită de o omorul acestor persoane, precum şi distrugerea sau deteriorarea intenţio-
persoană cu înaltă funcţie de răspundere. Vedeţi noţiunea acestei per- nată a bunurilor acestora nu sunt cuprinse de dispoziţia art. 142 CP. şi
soane în alin. 2 art. 123 CP. şi explicaţiile acestei noţiuni din caracteristica trebuie calificate de sine stătător, potrivit art. 145, 151 sau 197 CP.
generală a infracţiunilor săvârşite de persoane cu funcţie de răspundere. Timpul, locul şi împrejurările au importanţă numai pentru individualiza-
2.3. Atacul asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de rea răspunderii penale şi pedepsei penale.
protecţie internaţională (art. 142 CP.) Drept bază juridică pentru Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
protecţia persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de protecţie directă. Alt element obligatoriu al laturii subiective îl constituie scopul
internaţională în dreptul internaţional servesc prevederile Convenţiilor provocării războiului sau complicaţiilor internaţionale.
internaţionale ; Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice Prin provocare de război se înţelege acţiunea orientată spre discredi-
tarea statului reprezentat de o asemenea persoană sau a oricărui alt stat
din 18 aprilie 1961, Convenţia de la Viena cuprivire la relaţiile
cu scopul de a fi atras în conflicte militare. Prin complicarea relaţiilor
consulare din 24 aprilie 1963, Convenţia cuprivire la prevenirea şi
internaţionale se înţelege întreruperea relaţiilor contractuale, relaţiilor
reprimarea infracţiunilor contra persoanelor care se bucura de o
economice, relaţiilor diplomatice, a aîtor relaţii dintre statele implicate.
protecţie internaţională, inclusiv agenţii diplomatici, din 14 decembrie
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică, responsabilă,
1973, Convenţia privind reprezentarea statelor în relaţiile cu
care a atins vârsta de şaisprezece ani.
organizaţiile internaţionale cu caracter universal, din 1975 de la Viena,
Convenţia europeană asupra terorismului din 1976 etc.7 Obiectul § 3. Infracţiuni contra securităţii omenirii .,:•;; ■
nemijlocit de bază al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale, care
condiţionează ocrotirea păcii şi coexistenţei paşnice a ţărilor, a persoanelor 3.1. Genocidul (art. 135 CP.)
sau a instituţiilor care beneficiază de protecţie internaţională. Săvârşirea unor acţiuni în scopul distrugerii unei colectivităţi constituie,
In cazul atacului asupra acestora în calitate de obiect nemijlocit fără îndoială, una dintre cele mai grave şi mai odioase fapte prej udiciabi le,
suplimentar poate fi viaţa, sănătatea, onoarea şi demnitatea persoanei, îndreptate contra păcii şi omenirii. Articolul 16 CP. determină genocidul
precum şi proprietatea. ca pe o infracţiune excepţional de gravă.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin atacul asupra unui Faptele de genocid au fost incriminate ca urmare a obligaţiilor asumate
reprezentant al unui stat străin sau asupra unui colaborator al unei organi- de ţara noastră prin ratificarea Convenţiei cu privire la prevenirea şi
zaţii internaţionale, persoane care beneficiază de protecţie internaţională, combaterea genocidului din 9 decembrie 1948.
conform prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova Obiectul nemijlocit de bază îl constituie relaţiile sociale a căror
este parte, precum şi asupra oficiilor sau locuinţelor acestora, dacă atacul existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea securităţii
are drept scop provocarea războiului sau a complicaţiilor internaţionale- colectivităţilor umane şi a grupurilor naţionale, etnice, rasiale şi religioase.
Prin atac asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de Ca obiect nemijlocit suplimentar pot fi relaţiile sociale a căror
protecţie internaţională se înţelege o acţiune ofensivă, o agresiune . prin existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea vieţii,
aplicarea violenţei fizice sau psihice, îndreptată asupra acestora. Noţiunea sănătăţii sau libertăţii persoanei.
persoanei care se bucura de protecţie internaţională este stipulată în art. 122 Obiectul material îl constituie corpul fizic aî persoanei ca o totalitate
CP., de aceea vă facem trimitere la dispoziţia acestui articol. de funcţii şi procese organice ce menţin individul în viaţă.
Latura obiectivă a genocidului se realizează prin săvârşirea, în
scopul de a nimici în totalitate sau în parte un grup naţional, etnic, rasial
sau
1 A. Barbăneagră. Op. cit., p. 293-294.
29
religios, şi presupune următoarele fapte: fi i. Nu interesează pentru calificare locul, timpul, metoda săvârşirii infracţiunii.
24.omorârea membrilor acestui grup; "'■"■ Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă şi printr-un scop
25.atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului; urmărit de făptuitor - nimicirea în totalitate sau în parte a unui grup naţional,
26.luarea de măsuri pentru scăderea natalităţii în sânul grupului; etnic, rasial sau religios. Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca scopul
27.traficul copiilor care fac parte din grupul respectiv; urmărit de către făptuitor să fîe efectiv realizat.
e) supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care Subiect al genocidului poate fi orice persoană fizică responsabilă care a
conduc la exterminarea lui fizică totală sau parţială. împlinit vârsta de şaisprezece ani. Dacă la comiterea genocidului au participat
în prima modalitate, genocidul constă dintr-o acţiune sau inacţiune persoane în vârstă de la paisprezece la şaisprezece ani, ele pot fi trase la
de omorâre* a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios. Aseme- răspundere penală pentru infracţiuni contra persoanei.
nea activitate este identică cu cea a omorului intenţionat. De aceea aici Infracţiunea de omor sau de vătămare gravă a integrităţii corporale sau a
sunt valabile explicaţiile date la infracţiunea de omor (art. 145 CP.) cu sănătăţii este cuprinsă complet de dispoziţia art. 135 CP. şi nu cere o calificare
deosebirea că acţiunea de omor, în cazul genocidului, trebuie să fie suplimentară potrivit art. 145 sau 151 CP.
îndreptată împotriva mai multor persoane. 3.2. Ecocidul (art. 136 CP.)
Atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor
Comiterea infracţiunii de ecocid are consecinţe ireversibile pentru mediul
grupului presupune o acţiune sau o inacţiune prin care se realizează o ambiant şi chiar pentru existenţa omenirii. Problema determinării ecoci-dului
vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Vor fi valabile, şi ca o infracţiune internaţională de sine stătătoare a apărut în timpul războiului
aici explicaţiile date cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 151 CP., din Vietnam, când în unele raioane ale ţării a fost distrus practic tot ce era viu
cu deosebirea că în cazul genocidului, acţiunea trebuie să fie îndreptată cu diferite substanţe chimice şi pesticide. In mai 1977 a fost semnată
împotriva mai multor persoane. Convenţia internaţională despre interzicerea mijloacelor militare sau a
Luarea de măsuri pentru scăderea natalităţii în sânul grupului altor mijloace ostile de acţiune asupra mediului înconjurător. Ulterior au
presupune acţiuni de avort forţat, de sterilizare, castrare, interzicerea, fost adoptate un şir de alte convenţii: Carta Mondială pentru natură, adoptată
sub sancţiune, a raporturilor sexuale sau alte asemenea măsuri prin care la New York la 28 octombrie 1982; Convenţia privind evaluarea impactului
se nimiceşte posibilitatea reproducerii în sânul grupului. asupra mediului în zonele transfronta-liere, adoptată la Espoo, Finlanda, la 25
Traficul de copii ce ţin de grupul respectiv constă în transferarea februarie 1991 etc.
forţată a copiilor aparţinând unui grup în alt grup, diferit de cel căruia Articolul 137 din Constituţia Republicii Moldova stipulează ca fiecare om
aparţin copiii, adică ruperea lor de la locul de origine. are dreptul la un mediu neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă
Supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive.
Obiectul nemijlocit al infracţiunii de ecocid îl constituie relaţiile sociale
conduc la exterminarea lui fizică totală sau parţială se realizează
ale căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea
prin neasigurarea asistenţei medicale, condiţii inumane de hrană,
securităţii ecologice a omenirii.
îmbrăcăminte, locuinţă etc. Obiect material al atentării pot fi flora, fauna, atmosfera, resursele
Constituind modalităţi alternative, oricare dintre acţiunile examinate acvatice sau tot mediul natural de viaţă al omenirii.
mai sus pot realiza latura obiectivă a infracţiunii de genocid. Latura obiectivă a ecocidului se realizează prin distrugerea intenţio
Genocidul se consumă în momentul în care executarea oricăreia dintre nată în masă a florei sau a faunei, intoxicarea atmosferei ori a resurselor
acţiunile descrise de legea penală este dusă până la capăt, producându- acvatice, precum şi săvârşirea altor acţiuni ce pot provoca sau au provo
se urmarea prejudiciabilă a faptei, adică starea de pericol pentru existenţa cat o catastrofa ecologică. ÎM'!

grupului a cărui distrugere în întregime sau în parte o urmăreşte făptuitorul.

' exterminare (n.n.).


31
Prima modalitate de săvârşire a ecocidului presupune distrugerea 3.3. Clonarea (art. 144 CP.)
intenţionată a florei sau a faunei, adică acţiuni de nimicire în masă a
Crearea fiinţelor umane prin donare afectează grav securitatea ome-
speciilor de animale sau a plantelor care pot provoca sau au provocat o
nirii. Consecinţele acestei infracţiuni nu pot fi prezise şi controlate.
catastrofa ecologică. Flora reprezintă totalitatea plantelor care cresc Pornind de la chemările Organizaţiei Naţiunilor Unite, Adunării Parla-
într-o anumită regiune a globului, într-o anumită perioadă geologică mentare a Consiliului Europei, Comisiei Europene şi a altor organizaţii
sau într-un anumit mediu. Prin faună se înţelege totalitatea speciilor de internaţionale de a interzice crearea fiinţelor umane prin donare, legiui-
animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică. torul nostru a determinat infracţiunea de donare ca pe o infracţiune
A doua modalitate de comitere a ecocidului constă în intoxicarea gravă contra securităţii omenirii.
atmosferei ori a resurselor acvatice, care se realizează prin impurifi- Obiectul nemijlocit al donării îl constituie relaţiile sociale a căror
carea aerului, apelor cu pesticide, erbicide sau cu alte substanţe chimice, existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de ocrotirea securităţii'
cu deşeuri ale întreprinderilor industriale, agricole, comunale şi de altă omenirii.
natură, care depăşesc limitele şi normele stabilite de legislaţie, acţiuni Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin crearea fiinţelor
ce pot provoca sau au provocat o catastrofa ecologică. umane prin donare.
A treia modalitate de comitere a infracţiunii de ecocid implică alte acţiuni Prin donare se înţelege izolarea din clon a indivizilor care vor deveni
ce pot provoca sau au provocat o catastrofă ecologică, care se pot cap de linie pentru noi generaţii. Clonul reprezintă totalitatea indivizilor
realiza prin aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de tratatele inter= identici proveniţi dintr-un singur organism, pe cale asexuală.
naţionale de purtare a războiului, inclusiv şi a armelor de nimicire în masă Clonarea se consumă în momentul creării măcar a unei clone pe
sau în procesul acţiunilor de genocid. Atare acţiuni vor constitui un concurs cale asexuală.
de infracţiuni, care trebuie încadrate potrivit art. 135, 136 şi 143 CP. Locul, timpul şi situaţia săvârşirii infracţiunii n-au importanţă pentru
Prin catastrofă ecologică se înţelege un eveniment tragic de mari calificarea infracţiunii.
proporţii, cu consecinţe dezastruoase, ireversibile pentru mediul înconju- Latura subiectivă a infracţiunii de donare se caracterizează numai
rător şi fiinţa umană. prin intenţie directă.
Constituind modalităţi alternative, oricare dintre acţiunile examinate Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
mai sus poate realiza singură latura obiectivă a infracţiunii. care a atins vârsta de şaisprezece ani.
între acţiunea incriminată şi urmarea cerută de lege trebuie să existe
o legătură de cauzalitate. § 4. Infracţiunile de război * J r ;
'-"v<
Infracţiunea de ecocid se consumă atât în momentul în care s-a 4.1. Tratamente inumane (art. 137 CP.) ,, v;, r
produs catastrofa ecologică, cât şi în momentul creării unei stări de Infracţiunea de tratamente inumane a fost introdusă în codul penal
pericol că ea se va produce. / ca urmare a obligaţiilor asumate de ţara noastră prin aderarea la Conven-
Timpul, locul, metoda şi situaţia săvârşirii infracţiunii de ecocid ri-au ţiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru ameliorarea soartei răniţilor
importanţă pentru calificare, dar se iau în considerare la individualizarea şi bolnavilor şi pentru tratamentul prizonierilor de război.
pedepsei penale. Gradul prejudiciabil al faptelor incriminate derivă nu numai din carac-
Latura subiectivă a infracţiunii de ecocid se caracterizează prin terul acţiunilor săvârşite, susceptibile să aducă grave atingeri vieţii şi
intenţie directă sau indirectă. Nu interesează pentru calificare motivul sănătăţii persoanei, dar şi din faptul că aceste acţiuni se săvârşesc faţă
şi scopul infracţiunii, decât pentru individualizarea răspunderii penale şi de persoanele căzute sub puterea adversarului.
pedepsei penale.
Obiectul nemijlocit de bază al infracţiunii de tratamente inumane
Subiect al infracţiunii de ecocid poate fi orice persoană fizică respon- îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală
sabilă, care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
32
sunt condiţionate de ocrotirea principiilor de umanitate în timp de război mari suferinţe prin lipsirea de hrană, de locuinţă, îmbrăcăminte, de căl-
dură, de apă sau prin abandonarea victimei în condiţii insuportabile pentru
faţa de persoanele căzute sub puterea adversarului.
viaţă şi care sunt umilitoare pentru cei ce sunt siliţi să le suporte.
Obiectul nemijlocit suplimentar îl constituie viaţa, sănătatea şi
Consecinţele acestor două modalităţi de acţiuni constau în crearea
libertatea persoanei. stării de pericol pentru survenirea marilor suferinţe sau vătămării grave
Obiectul material al infracţiunii îl constituie corpul fizic al persoanei ca o a integrităţii corporale sau sănătăţii. In cazul în care prin aceste fapte s-
totalitate de funcţii şi procese organice ce menţin individul în viaţă. au produs aceste consecinţe, se va aplica circumstanţa agravantă din
Latura obiectivă a infracţiunii de tratamente inumane se realizează prin alineatul trei al acestui articol.
supunerea prin orice metode, la tortură sau tratamente inumane pentru a în sfârşit, ultima modalitate de comitere a infracţiunii de tratamente
cauza în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări grave ale integrităţii inumane constă în supunerea acestor persoane la experienţe medi
corporale sau sănătăţii răniţilor, bolnavilor, prizonierilor, persoanelor civile, cale, biologice sau ştiinţifice, care nu sunt justificate de un trata
membrilor personalului sanitar civil sau al Crucii Roşii şi al organizaţiilor ment medical în interesul lor. ^—
asimilate acesteia, naufragiaţilor, precum şi oricărei alte persoane căzute Supunerea persoanelor căzute sub puterea adversarului la experienţe
sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienţe medicale, medicale, biologice sau ştiinţifice presupune folosirea persoanei ca „material
biologice sau ştiinţifice care nu sunt justificate de un tratament medical în viu" pentru astfel de experienţe. Observăm că asemenea experienţe nu
interesul lor. sunt admise nici dacă s-ar demonstra utilitatea lor pentru dezvoltarea ştiinţei.
De aici rezultă că infracţiunea de tratamente inumane se poate comite Pentru existenţa infracţiunii se prevede ca experienţele la care este supusă
prin trei modalităţi de acţiuni alternative. persoana să nu fie justificate de un tratament medical în interesul ei.
într-o primă modalitate, elementul material al laturii obiective al Infracţiunea de tratamente inumane se consumă în momentul în care
infracţiunii constă dintr-o acţiune de torturare a oricărei persoane că- a fost epuizată măcar una dintre cele trei modalităţi de acţiuni care a
zute sub puterea adversarului (noi n-am repetat toate categoriile de produs starea de pericol pentru survenirea marilor suferinţe sau vătămării
persoane enumerate exemplificativ în dispoziţia art. 137, deoarece acea- grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanelor căzute sub pute-
stă listă se consumă cu sintagma - oarecare altă persoană căzută sub rea adversarului.
puterea adversarului - care le cuprinde şi pe cele anterioare) pentru a le Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie dire-
cauza în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări grave integrităţii ctă. Motivul şi scopul n-au importanţă pentru calificare.
corporale sau sănătăţii. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
Torturarea se manifestă prin acţiuni care produc dureri insuportabile care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
repetate sau îndelungate prin lovire, pişcături, biciuire, împunsături cu Alineatul 2 al art. 137 CP. prevede următoarele circumstanţe agravante:
obiecte înţepătoare, cauterizări cu agenţi termici sau chimici etc. 28.constrângerea persoanelor căzute sub puterea adversarului
Prin mari suferinţe se înţeleg durerile insuportabile repetate sau de a satisface serviciul militar în forţele armate ale
îndelungate ca rezultat al torturii. adversarului, care presupune forţarea, obligarea acestora de a se
încadra efectiv în forţele armate ale adversarului, lucru pe care nu
Noţiunea de vătămări grave ale integrităţii corporale sau sănătă-
l-ar face de bună voie;
ţii este explicată în comentariul la art. 151 CP. 29.luarea de ostatici a persoanelor căzute sub puterea adversa-
A doua modalitate de săvârşire a infracţiunii în cauză presupune rului este identică cu explicaţiile luării de ostatici la art. 280
supunerea prin orice metode la tratamente inumane pentru a cauza C.P.;
în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări grave integrităţii corporale 30.deportarea persoanelor căzute sub puterea adversarului
sau sănătăţii oricărei persoane căzute sub puterea adversarului. constă în deplasarea acestora de pe teritoriul unde se aflau, pe alt
Prin supunerea prin orice metode la tratamente inumane vom teritoriu al statului străin sau aflat sub ocupaţia inamicului. Nu
înţelege nişte acţiuni de chinuire, schingiuire care provoacă victimei interesează numărul persoanelor deportate şi nici durata acestei
34 perioade;
35 31.dislocarea sau judecată legală
lipsirea de libertate a (dreptul la apărare,
persoanelor căzute dreptul liber la
sub puterea justiţie, dreptul de a
adversarului. Spre nu fi judecat sau
deosebire de pedepsit de două ori
deportare, dislocarea pentru una şi aceeaşi
presupune deplasarea faptă etc.).8
acestor persoane dintr- Alineatul 3 art. 137
o localitate în alta, dar prevede răspunderea
în interiorul aceluiaşi penală pentru torturarea,
stat. Noţiunea lipsirii mutilarea, exterminarea
de libertate sau executarea fără o
corespunde cu judecată legală a persoa-
explicaţiile privaţiunii nelor căzute sub puterea
ilegale de libertate la adversarului.
art. 166 CP. Nu are Noţiunea de torturare a
relevanţă nici în acest fost explicată la alineatul
caz, durata dislocării întâi al acestui articol.
sau lipsirii de libertate Deosebirea ultimei de
şi numărul persoanelor prima constă în faptul că
dislocate sau private ultima produce mari
de libertate; suferinţe sau vătămări
32.condamnarea de grave ale integrităţii
către o instanţă de corporale sau sănătăţii.
judecată constituită Prin mutilare se
în mod ilegal fără înţelege desfigurarea,
judecată prealabilă şi schilodirea, tăierea sau
fără respectarea amputarea unei părţi a
garanţiilor juridice corpului care produce mari
fundamentale suferinţe sau vătămarea
prevăzute de lege, gravă a integrităţii
înseamnă pronunţarea corporale sau a sănătăţii
unei sentinţe de victimei.
condamnare, Exterminarea
nerespectându-se persoanelor căzute sub
procedura legală puterea adversarului însea-
stabilită de lege şi mnă acţiunea de a nimici, a
neglijându-se ucide, a masacra, a stârpi în
mijloacele prin care se masă persoanele
asigură învinuiţilor o în cauză.
în sfârşit, executarea fără nemijlocit al infracţiunii Regulamentului serviciului unei ordini stabilite. Prin
judecată legală a analizate îl constituie relaţiile interior al Forţelor Armate ordin nelegitim se înţelege
persoanelor căzute ; sociale ce ţin de apărarea ale Republicii Moldova dispoziţia şefului
sub puterea adversarului principiilor umanitare de stipulează că în dependenţă (comandantului) ce
presupune ducerea la purtare a războiului de gradele militare şi funcţia depăşeşte competenţa
îndeplinire a unei/ hotărâri de Latura obiectivă a deţinută, militarii în raporturi funcţională a emiţătorului.
condamnare la moarte, luată reciproce pot fi şefi sau Prima acţiune a încălcării
infracţiunii de încălcare a
de o instanţă ilegală. subordonaţi. dreptului umanitar
dreptului umanitar
în cazul circumtanţelor internaţional se realizează Şeful are dreptul să dea internaţional constă în
agravante enumerate, între prin comiterea măcar a uneia ordine subordonatului şi să executarea unui ordin
acţiunea incriminată şi dintre următoarele trei ceară executarea lor. nelegitim, care conduce la
urmarea prevăzută de lege, modalităţi de acţiuni sau Subordonatul este obligat să săvârşirea infracţiunilor
trebuie să existe o legătură inacţiuni: execute necondiţionat ordinele prevăzute la art. 137 CP.
de cauzalitate. şefului cu excepţia celor vădit Este vorba de executarea de
33.executarea unui ordin
nelegitime, deoarece către subordonaţi a unor
4.2. încălcarea dreptului care conduce la
neexecutarea ordinului sau a acţiuni sau reguli vădit
umanitar internaţional (art. săvârşirea infracţiunilor
dispoziţiei ilegale exclude ilegale emise de şefi.
138 CP.) prevăzute la art. 137 CP.
răspunderea penală (alin. (6) Observăm că comiterea
Gravitatea prejudiciabilă (alin. 1 art 138 CP,); art. 364 CP.), iar executarea
deosebită a faptelor 34.darea de către un şef acestor acţiuni constituie un
ordinului nelegitim care concurs de infracţiuni
incriminate la art. 138 CP. unui subordonat în conduce la săvârşirea
reiese din însăşi valoarea timpul conflictului prevăzute de art. 138 şi 137
infracţiunilor prevăzute la art. CP.
consecinţelor prejudiciabiîe armat sau a acţiunilor 137 CP. constituie infracţiune
prevăzute de lege. militare a unui ordin A doua acţiune constă în
de război prevăzută la alin. 1
Deoarece consecinţele vădit nelegitim, orientat darea de către şef unui
art. 138 CP.
infracţiunii de încălcare a spre săvârşirea de subordonat în timpul
infracţiuni prevăzute la Ordinul este o dispoziţie conflictului armat sau a
dreptului umanitar obligatorie a şefului indicată
internaţional sunt aceleaşi ca art. 137 CP., dacă acţiunilor militare a unui
lipsesc semnele unei subordonaţilor, care cere ordin vădit nelegitim,
şi a tratamentelor inumane, executarea unor acţiuni,
drept obiect infracţiuni mai grave orientat spre săvârşirea de
(alin. 2 art. 138 CP); respectarea unor reguli sau a infracţiuni prevăzute
s A. Barbăneagră. Op. cit., p. 287. 35.neîndeplinirea sau 3 3
6
îndeplinirea
necorespunzătoare de
către şefa obligaţiunilor
de preîntâmpinare a
săvârşirii de către
subordonaţi a infrac-
ţiunilor prevăzute la art.
137 CP. (alin. 3 art.
138 CP.).
Articolul 33 al
precum şi folosirea lor într-un conflict armat sau în acţiuni militare.
la art. 137, dacă lipsesc semnele unei infracţiuni mai grave. Această
într-o primă modalitate, elementul material al laturii obiective al
acţiune presupune emiterea de către şef a unei dispoziţii, care în mod
infracţiunii constă dintr-o acţiune de participare a mercenarului într-
vădit depăşeşte competenţa sa funcţională. Prin infracţiuni mai grave
un conflict armat sau la acţiuni militare, adică ia acţiuni de luptă sau
decît cele ale tratamentelor inumane prevăzute la art. 137 se înţeleg
la alte ostilităţi cu scopul de a obţine un câştig.
infracţiunile pentru care este prevăzută aplicarea detenţiunii pe viaţă,
Noţiunea de mercenar este stipulată de art. 130 CP.
adică a infracţiunilor excepţional de grave. Şi aici trebuie menţionat faptul
Potrivit alin. 1 art. 1 al Convenţiei internaţionale despre lupta cu
că comiterea acestor acţiuni formează un concurs de infracţiuni indicat
recrutarea, finanţarea şi instruirea mercenarilor din 4 decembrie
la explicaţiile primei acţiuni.
1989, termenul „mercenar" înseamnă orice persoană, care: a) este spe-
în sfârşit, încălcarea dreptului umanitar internaţional se poate realiza
cial recrutată în ţară sau în străinătate pentru a lupta într-un conflict
şi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către
armat; b) participă într-un conflict armat, conducându-se în general de
şef a obligaţiilor de preîntâmpinare a săvârşirii de către subordo-
dorinţa obţinerii unui avantaj personal şi căreia îi este efectiv promisă,
naţi a infracţiunilor prevăzute la art. 137 CP. Pentru elucidarea
de către o parte la conflict sau în numele ei, o remunerare superioara
noţiunilor de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare vă facem
aceleia promise sau plătite combatanţilor, având un grad şi o funcţie
trimitere la explicaţiile art. 329 CP. (neglijenţa în serviciu).
analoagă în forţele armate ale acestei părţi; c) nu este cetăţean al părţii
Infracţiunea încălcării dreptului umanitar internaţional se consumă în
Ia conflict, nici persoană ce domiciliază permanent pe teritoriul controlat
momentul săvârşirii acţiunilor sau inacţiunilor descrise de legea penală, care
de partea ce se află în conflict; d) nu este membru al forţelor armate ale
creează pericolul real de comitere a infracţiunilor prevăzute la art. 137 CP.
unei părţi la conflict; e) nu a fost trimisă de către un stat, altul decât cel
Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute de alin. 1 sau 2 art. 138
parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forţelor armate ale
CP. se caracterizează numai prin intenţie directă, iar a celor prevăzute
statului respectiv.
la alineatul 3 se caracterizează numai prin imprudenţă în ambele forme
Potrivit alin. 2 art. 1 al Convenţiei menţionate termenul „mercenar",
ale ei: încrederea exagerată în sine sau neglijenţa.
pe lângă cele expuse mai sus, înseamnă, de asemenea, orice persoană
Subiect al încălcării dreptului umanitar internaţional poate fi orice
care în orice altă situaţie este special recrutată pentru participarea în
persoană care îşi face serviciul militar: comandant, şef sau subordonat.
comun la acţiuni violente, îndreptate spre răsturnarea guvernului sau
Subiectul infracţiunii prevăzute la alin. 1 poate fi numai un subordonat,
altă atingere a orânduirii constituţionale a statului sau spre ştirbirea invio-
iar la alin. 2 sau 3 - numai un comandant sau un şef.
labilităţii teritoriale a ţării.
4.3. Activitatea mercenarilor (art. 141 CP.) Activitatea Nu se consideră mercenari militarii acelei ţări care nu este parte la
mercenarilor este interzisă prin Declaraţia Adunării Gene-' rale a O.N.U. conflict şi care sunt trimişi pentru onorarea obligaţiunilor oficiale, de
de la 24 octombrie 1979 despre principiile dreptului internaţional privind exemplu, instructorii militari, consilierii trimişi în alte ţări în baza acordu-
relaţiile de prietenie şi colaborare dintre ţări în corespundere rilor bilaterale pentru ajutorarea pregătirii cadrelor militare etc.
cu Carta O.N.U. A doua modalitate de acţiuni, ce realizează latura obiectivă constă
Obiectul nemijlocit al activităţii mercenarilor îl constituie relaţiile în angajarea, instruirea, finanţarea sau altă asigurare a
sociale ale căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de mercenarilor, precum şi folosirea lor într-un conflict armat sau în
ocrotirea principiilor umanitare de purtare a războiului. acţiuni militare.
Latura obiectivă a activităţii mercenarilor se realizează prin comite- Angajarea reprezintă o activitate de recrutare a uneia sau a două ori
rea măcar a uneia dintre următoarele două categorii de acţiuni: mai multe persoane pentru participarea într-un conflict armat sau la
36.Participarea mercenarului într-un conflict armat sau la acţiuni militare. acţiuni militare în calitate de mercenar. Ea se poate manifesta prin înro-
37.Angajarea, instruirea, finanţarea sau altă asigurare a mercenarilor, larea doritorilor, propagandă, îndreptarea lor Ia locul de instruire sau de
dislocare etc.
38
39
Instruirea constituie activitatea de pregătire a mercenarului deja Obiectul nemijlocit al infracţiunii analizate îl constituie relaţiile
angajat pentru participarea în conflicte armate sau în acţiuni militare. sociale ale căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de
Ea se poate manifesta prin însuşirea procedeelor de luptă, de mânuire a ocrotirea principiilor de umanitate în situaţii de conflicte armate sau al
armelor, de efectuare a diversiunilor, de organizare a şcolilor speciale, acţiunilor militare.
depozitelor, câmpurilor de exerciţii, taberelor de instrucţii etc. Latura obiectivă a infracţiunii date se realizează prin două modalităţi
Finanţarea mercenarilor presupune crearea unei baze materiale pen- de acţiuni alternative: 1) aplicarea în cadrul conflictului militar sau al acţiu-
tru recrutarea, instruirea şi folosirea mercenarilor în conflicte armate nilor militare a mijloacelor şi metodelor de purtare a războiului interzise
sau în acţiuni militare prin asigurarea lor cu mijloace băneşti. De exem- de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte (alin. I
plu, deschiderea conturilor în bănci pentru mercenari, remunerarea în art. 143 CP.); 2) aplicarea armei de nimicire în masă, interzisă de tratatele
bani, alocarea mijloacelor pentru întreţinerea mercenarilor etc. internaţionale la care Republica Moldova este parte (alin. 2 art. 143 CP.).
Prin altă asigurare a mercenarilor se înţelege asigurarea acestora în prima modalitate, latura obiectivă se realizează prin aplicarea mij-
cu patrimoniu militar sau cu altă avere: armament, tehnică, muniţii, unifor- loacelor şi metodelor interzise de ducere (purtare) a războiului.
me militare sau alte echipamente etc. Prin mijloace de ducere (purtare) a războiului trebuie înţeles arma-
Folosirea mercenarilor constă în atragerea lor nemijlocită în confli- mentul şi altă tehnică militară, aplicată la distrugerea forţei vii şi mijloacelor
cte armate sau acţiuni militare atât în locul acţiunilor militare, cât şi în materiale ale adversarului, reprimarea puterii lui de a opune rezistenţă.
Metodele de ducere (purtare) a războiului reprezintă ordinea,
afara acestora.
procedeele şi modul utilizării mijloacelor de purtare a războiului.
Activitatea mercenarilor se consumă în momentul comiterii oricărei
Din mijloacele interzise de purtare a războiului fac parte armele,
acţiuni prevăzute de art. 141 CP. muniţiile şi substanţele care pot produce suferinţe şi distrugeri inutile,
Latura subiectivă a activităţii mercenarilor se caracterizează prin intenţie
precum şi daune colosale, de lungă durată şi excesive mediului înconjură-
directă. Motivul şi scopul este de a obţine profit sau alte avantaje personale.
tor, utilizarea gloanţelor dum-dum, gazelor asfixiante, toxice sau a armelor
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană care a împlinit vârsta
otrăvite, proiectilelor cu schije nelocalizate, bombelor incendiare. Dintre
de şaisprezece ani. Subiect al infracţiunii prevăzute de alin. 1 art. 141
metodele interzise de purtare a războiului fac parte, de asemenea, atacu-
CP. poate fi numai un mercenar.
rile asupra persoanelor care au încetat să participe la acţiuni militare,
4.4. Aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise deducere* a deportarea populaţiei civile, comportarea inumană cu prizonierii militari
războiului (art. 143 CP.) Potrivit Convenţiei despre interzicerea şi populaţia civilă, omorul premeditat al acestora, forţarea lor de a satis-
elaborării, producerii, acumulării şi aplicării armei chimice şi despre face serviciul militar în forţele armate a!e inamicului etc.
distrugerea ei din 13 ianuarie 1993, Convenţiei despre interzicerea A doua modalitate de comitere a infracţiunii analizate constă în aplica-
elaborării, producerii şi acumulării armei bacteriologice şi a armei rea armei de nimicire în masa, interzisă de tratatele internaţionale.
toxice, otrăvitoare şi despre distrugerea /ordin 10 aprilie 1972 , precum Conform dispoziţiilor Convenţiilor indicate anterior dintre armele
şi a altor convenţii, declaraţii, protocoale sau rezoluţii ale O.N.U.9, dreptul de nimicire în masă fac parte armele chimice, bacteriologice, nucleare,
penal internaţional nu permite aplicarea în cadrul conflictelor armate sau al termonucleare, radiante, infrasunet, genetice, psihotrope, geofizice etc.
acţiunilor militare a mijloacelor şi metodelor interzise de purtare a Infracţiunea se consideră consumată din momentul comiterii uneia
războiului, precum şi a armelor de nimicire în masă interzise de tratatele dintre acţiunile descrise de legea penală.
internaţionale. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie dire-
cta. Nu interesează motivul şi scopul, decât pentru individualizarea răs-
* purtare (n.n.).
9 KoMMeumapuu K Yeo.ioffHOMy KodeKcy P0 c nncmameunbiMU MamepuanaMU u
punderii penale şi a pedepsei penale.
cydeOtioit npai<muKoii. Mocnea: MeHe;ţ)Kep, 2001, p. 1095-1110.

40 41
Subiect al infracţiunii de aplicare a mijloacelor şi metodelor interzise
de purta re a războiului poate fi orice persoană fizică responsabilă, care Capitolului INFRACŢIUNI CONTRA
a împlinit vârsta de şaisprezece ani. -" '-''■'■
VIEŢII Şl SĂNĂTĂŢII PERSOANEI
Subiecte pentru evaluare *. ţ, t
38.Cum credeţi, e corectă criminalizarea donării fiinţelor umane? § 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi sistemul
39.Care este temeiul sistematizării infracţiunilor contra păcii sau securităţii ome- infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei
nirii şi infracţiunilor de război ?
40.Cum trebuie formulată corect noţiunea obiectului nemijlocit al infracţiunilor Drepturile şi libertăţile omului au fost şi sunt ocrotite în orice orânduire
de război? socială. însă cea mai mare atenţie se acordă ocrotirii sub toate aspectele a
4. Ce trebuie să înţelegem prin sintagma infracţiuni mai grave din dispoziţia drepturilor şi libertăţilor omului în statele de drept şi democratice.
art. 138 CP.? Potrivit art. 1 al Constituţiei Republicii Moldova din 29 iulie 1994,
41.De ce latura subiectivă a componenţelor de infracţiune formale se caracte- „Republica Moldova este stat de drept, democratic, în care demnitatea omului,
rizează numai prin intenţie directă? drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea
42.Ce arme de nimicire în masă cunoaşteţi şi care este principiul lor de şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate". Respectarea
funcţionare? şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. în procesul
7. Care este sensul termenului torturare din alin. 1 şi 3 ale art. 137 CP.?
realizării drepturilor şi libertăţilor fiecare persoană poate fi supusă doar acelor
43.Prin ce se deosebesc noţiunile de deportare şi dislocare a persoanelor restricţii stabilite de lege exclusiv în scopurile asigurării respectării drepturilor
căzute sub puterea advers arului! şi libertăţilor altora, satisfacerii echitabile a cerinţelor societăţii, menţinerii
44.Ce înţelegeţi prin ordin vădit nelegitim! . *..,.. ordinii publice şi prospe-rării generale.
10. Formulaţi noţiunea termenului mercenar. ......... '"
Legislaţia Republicii Moldova consfinţeşte şi reglementează relaţiile
Bibliografie sociale dintre persoană şi societate, din orice domeniu, precum şi raporturile
1. Codul penal al Republicii Moldova. Partea specială. Capitolul I. Chişinău: conjugale şi familiale etc. în toate cazurile legea serveşte drept reglor al
Cartier, 2002. relaţiilor ce apar între persoane, precum între persoană şi societate.
2. A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Voi. 1. Chişinău: Ştiinţa, Viaţa, sănătatea, inviolabilitatea sexuală, libertatea, onoarea şi demnitatea
1996. persoanei, drepturile ei politice, de muncă, patrimoniale şi alte drepturi
3. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub redacţia lui A. Barbă- constituţionale sunt apărate de legea penală, chemată să lupte împotriva celor
ncagră. Chişinău: ARC, 2003. mai periculoase atentate contra drepturilor fundamentale ale omului.
4. L. Octavian, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti: Dacă în codul anterior numai trei capitole ale Părţii speciale ocroteau
Şansa, 1994. direct drepturile constituţionale ale persoanei, atunci Codul penal din 18
5. Codul penal al României. Comentat si adnotat. Partea specială. Voi. II. Sub aprilie 2002 consacră direct apărarea drepturilor constituţionale ale persoanei
conducerea lui T. Vasiliu. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977. în şase capitole şi anume în capitolele II-VII ale Părţii speciale.
6. VzoRoenoe npaao Poccuu. ^acmb Ocodenuan. TTofl peu. Jl. KpyniHKOBa.
Trebuie menţionat faptul că norme juridico-penale cu privire la răs-
MocKBa:EEK,1999.
punderea pentru o serie de atentate la drepturile persoanei conţin şi celelalte
45.KoMMeumapuu K YzojweHOMy KodeKcy P0 c nocmameuHbiMu MamepuanaMU
capitole, în care viaţa, sănătatea, demnitatea sau libertatea
ucyde6nou npai<muKoii. Uojxpen. C HuKyjiHHa. MocKBa: MeHe^wep, 2001.
46.PeineTOB K). A. Bopbda c MewcdyHapodHbiMU npecmyn.ieHua.Mu npornue
Mupa u 6e3onacHOcmu. MocKBa, 1983. 43

47.C. flfeHKOB, A. Hr-HaiteB, M. KapnyuniH. Orneemcrneennocmb 3a zocydapcm-


senubie npecmynnenuH. MocKBa, 1988.
Al
Atare infracţiuni se consumă în momentul survenirii consecinţelor
persoanei constituie doar obiectul nemijlocit suplimentar al infracţiunii. direct determinate de legea penală.
De exemplu: infracţiunile contra păcii, securităţii omenirii şi infracţiunile Latura subiectivă a infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei
de război, înşelarea clienţilor, terorismul, luarea de ostatici, huliganismul, e caracterizează atât prin vinovăţie intenţionată, cât şi prin imprudenţă.
s
acte de violenţă asupra şefului etc. Nu interesează, de obicei, motivul şi scopul infracţiunii, însă, ca şi la
In capitolul de faţă vom examina numai infracţiunile contra persoanei din latura obiectivă, ele pot constitui circumstanţe agravante ale infracţiunii.
capitolul II, şi anume, infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei. De exemplu, omor din motive de duşmănie sau ură socială, naţională,
Gradul prejudiciabit al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei se rasială sau religioasă, omor cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori
determină conform (art. 15 CP.) semnelor ce caracterizează elementele comercializa organele sau ţesuturile victimei etc.
infracţiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă. Viaţa şi Subiectul. Persoanele care au săvârşit infracţiunile prevăzute de
sănătatea persoanei sunt valorile cele mai de preţ ale individului, ele articolele 145, 147, 151 şi 152 CP. sunt trase la răspundere penală,
constituind condiţia indispensabilă a existenţei şi perpetuării lui. Faptele dacă în momentul comiterii infracţiunii au împlinit vârsta de paisprezece
care aduc atingere acestor valori nu periclitează numai existenţa unui ani. Subiect al celorlalte infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei
individ aparte, dar şi pe cea a întregii colectivităţi. Nu este posibilă poate fi o persoană fizică responsabilă, care în momentul comiterii infrac-
desfăşurarea normală a relaţiilor sociale tară ocrotirea acestor valori, care ţiunii a atins vârsta de şaisprezece ani.
de fapt nu mai pot fi recompensate. Conform cunoscutei expresii a lui K. în baza celor relatate, putem defini noţiunea acestor infracţiuni.
Marx „omul este ansamblul relaţiilor sociale'1, deci fără oameni n-ar Infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei se consideră
exista nici colectivitatea umană şi nici relaţiile acţiunile sau inacţiunile prejudiciabile, prevăzute de legea penală,
sociale ale ei. săvârşite intenţionat sau din imprudenţă, care produc daune conc-
Obiectul general al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei rete vieţii sau sănătăţii persoanei.
îl constituie relaţiile sociale ale căror existenţă şi desfăşurare normală Infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei pot fi sistematizate
sunt condiţionate de ocrotirea ordinii de drept a Republicii Moldova ce după obiectul nemijlocit de atentare după cum urmează:
reglementează existenţa întregii colectivităţi. 48.infracţiuni contra vieţii: omorul intenţional (art. 145 CP.); omorul
Obiectul generic sau de grup al acestor infracţiuni este persoana săvârşit în stare de afect (art. 146 CP.); pruncuciderea (art. 147
ca o totalitate de relaţii sociale ale cărei existenţă şi desfăşurare normală CP.); lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia, art. 148
sunt determinate de ocrotirea celor mai importante valori ale fiecărui CP.); lipsirea de viaţă din imprudentă (art. 149 CP.);
individ. determinarea la sinucidere (art. 150 CP.);
Obiectul nemijlocit al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei 49.infracţiuni contra sănătăţii: vătămarea intenţionată gravă a
îl constituie relaţiile sociale concrete: viaţa sau sănătatea persoanei. integrităţii corporale sau a sănătăţii (art. 151 CP.); vătămarea
Obiectul material al acestor infracţiuni este corpul persoanei, privit ca intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art. 152
o totalitate de funcţii şi procese organice care menţin individul în viaţă. CP.); vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a
Latura obiectivă a infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei e sănătăţii (art. 153 CP); maltratarea intenţionată sau alte acte de
formulată, de regulă, ca componente materiale de infracţiuni şi se violenţă (art. 154 CP.); vătămarea gravă ori medie a integrităţii
realizează atât prin comiterea unor acţiuni (inacţiuni), care, de obicei, corporale sau a sănătăţii în stare de afect (art. 156 CP.);
nu se nominalizează în lege, cât şi prin survenirea consecinţelor concrete vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii
(moartea victimei sau daune reale aduse sănătăţii persoanei). De regulă, cauzată din imprudenţă (art. 157 CP.);
nu interesează locul, timpul, metoda săvârşirii infracţiunii, însă ele pot 5) infracţiuni care pun in pericol viaţa sau sănătatea persoanei:
constitui circumstanţe agravante ale infracţiunii. De exemplu, omor cu ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau
o deosebită cruzime, cu mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea a sănătăţii (art. 155 CP.); constrângerea persoanei la prelevarea
mai multor persoane etc. 45
44
organelor sau a ţesuturilor pentru transplantare (art. 158 C.P.); provoca- Este de observat că în privinţa celorlalte atentate la viaţa persoanei
rea ilegală a avortului (art. 159 C.P.); efectuarea ilegală a sterilizării în dreptul penal există două opinii. Prima susţine că prin omor se înţelege
(art. 160 C.P.); efectuarea fecundării artificiale sau a implantării lipsirea ilegală de viaţă a altei persoane, săvârşită cu intenţie sau din
embrionului fără consimţământul pacientei* (art. 161 C.P.);neacordarea imprudenţa1. A doua opinie2 declară că omorul reprezintă lipsirea ilegală
de ajutor unui bolnav (art. 162 C.P.); lăsarea în primejdie (art. 163 C.P.). de viaţă a altei persoane săvârşită numai cu intenţie.
§ 2. Infracţiuni contra vieţii Menţionăm că la determinarea atentatelor contra vieţii persoanei
legiuitorul nostru în noul Cod penal a preluat a doua opinie, întitulând
2.1. Generalităţi . .
atentatele intenţionate contra vieţii persoanei omoruri, iar atentatele
Cele mai periculoase atentate la adresa persoanei sunt infracfilflaŞle' imprudente - lipsirea de viaţă, cu o singură excepţie, eutanasia.
contra vieţii. în urma săvârşirii lor survine cea mai gravă conse-6iHţ& — Aceasta fiind un atentat intenţionat e denumită tot lipsire de viaţă,
decesul persoanei care nu mai poate fi recuperată. Isf'yjita»1 reieşindu-se, probabil, din esenţa ei: metodă de provocare a unei morţi
Viaţa constituie bunul cel mai de preţ al persoanei, faţă de care mi'
nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă
pot fi concepute nici celelalte atribute ale acesteia, ca: integritatea corpo-
îndelungată şi grea.
rală, sănătatea, inviolabilitatea sexuală, libertatea, onoarea şi demnitatea.
Obiectul nemijlocit al infracţiunilor contra vieţii îl constituie relaţiile
Atentatele contra vieţii persoanei pun în pericol nu numai existenţa indivi-
sociale ale căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de
dului izolat, dar şi a întregii societăţi. Se poate concluziona că nu este
posibilă desfăşurarea normală a relaţiilor sociale fără ocrotirea vieţii ocrotirea vieţii persoanei împotriva faptelor prin care se aduce atingere
persoanei. De aceea apărarea acestei valori sociale constituie una dintre acestei valori sociale.
îndatoririle supreme ale fiecărui stat. Această obligaţiune este determi- Deoarece obiectul omorului este viaţa persoanei, e necesar ca omul,
nată în art. 24 al Constituţiei Republicii Moldova, „statul garantează la a cărui viaţă se atentează, să fie născut şi încă în viaţă. Eliminarea
persoanei dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică". fătului prin orice mijloace nu constituie un omor, ci o efectuare ilegală a
Viaţa omului este apărată de normele de drept şi, în special, ale avortului (art. 159 C.P.). De asemenea nu poate fi victimă a unei
dreptului penal, ca fiind un drept absolut al individului, dar şi o valoare infracţiuni contra vieţii un cadavru. Asupra cadavrului pot fî comise
socială pe care dreptul o ocroteşte în interesul întregii societăţi. acte de profanare (art. 222 CP.), cu excepţia unei tentative la un obiect
Codul penal al Republicii Moldova distinge o serie de infracţiuni contra nul.
Stabilirea momentului naşterii şi a momentului încetării din viaţă a cons-
vieţii. Dintre acestea fac parte: tituit şi mai continuă să constituie încă o chestiune extrem de discutată.
50.omorul intenţionat (art. 145 C.P.); -v
- "> •{ / i După opinia unora, momentul naşterii pruncului coincide cu separarea
51.omorul săvârşit în stare de afect (art. 146 CP.); ~ , >,> '", lui de corpul mamei-1, după a altora, - cu momentul inspirării aerului în
52.pruncuciderea (art. 147 C.P.); .,5? -; '. [i- plămâni4 sau cu momentul expulzării lui5 sau cu momentul în care copiiui
53.lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia,
54.lipsirea de viaţă din imprudenţă (art. 149 CP.); /, ^R{i^ >;-&■;'< MeHflejibcoH T. A. yeonoenan omsemcmeeHHocmb 3ayduucmeo u menecubie noa-
55.determinarea la sinucidere (art. 150 CP.). peotcdeum. MocKBa, 1962, p. 5; rio6eraHJ]o 3. O. yMbiiuneuHbie y6uucm<ia u
6opb6a c HUMU. BopOHOK, 1965, p. 8; PoiiJKa K. W. HnifipaKiiuynb xonmpa nepcoa-
Toate faptele enumerate au drept rezultat suprimarea vieţii altei per- neu. KHiiiHHay, 1979, p. 9; S. Brânză. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii
soane. Dacă suprimarea vieţii altei persoane nu e dorită de făptuitor, ci si demnităţii persoanei. Chişinău. 1999, p. 9.
UJapropoACKHfi M. J\. ripecmynjieHUH npomue DICU3HU U 3doposbn. MocKBa, 1948, p.
numai admisă, determinată sau înlesnită de el şi este săvârşită chiar de 194; A. Borodac. Curs de drept penal Partea specială. Voi. I. Chişinău, 1996, p. 131. ^ UI
victimă, atunci un astfel de atentat este denumit de legislator ca determi- apropo AC KHH M. fl. Op. cit., p. 59.
nare la sinucidere. ' fecundarea artificială sau implantarea embrionului fără consimţământul yeojtoeHoe npaeo POCCUUCKOU 0eâepaiţuu. Ocodenuax >iacmb. UQJX pe.ziaKu.neH ;
3jjpaBOMbicjioBa B. B. MocKBa, 1996, p. 20-21.
pacientei (n.n.). U. Loghin. Dreptul penal român. Partea specia/ă. Voi. i. Bucureşti: Universul.
1994, p. 70.

46 47
ţe fi vătămat tară o traumatizare a corpului mamei/1 pe care şi noi o a omorului intenţionat, de cele mai multe ori influenţând asupra individua-
ciderăm mai oportună. Deşi, după părerea noastră, este imposibil a din lizării răspunderii penale şi pedepsei penale.
punct de vedere teoretic, momentul apariţiei vieţii copilului, 1 ngrece Omorul este recunoscut infracţiune numai în cazul în care acţiunile
acest moment este condiţionat de particularităţile procesului ,terii în persoanei, care au cauzat moartea, au fost ilicite. De aceea nu se consi-
fiecare caz, viaţa copilului trebuie apărată din clipa în care n ggta ar putea deră omor lipsirea de viaţă a infractorului săvârşită în stare de legitimă
fi vătămat fără o traumatizare a corpului mamei. şi mai complicată este apărare, (art. 36 CP.) sau lipsirea de viaţă a infractorului în cazul în
chestiunea privind stabilirea momentului înce-. ;i din viaţă. După cum se care acesta nu putea fi reţinut fără a fi neutralizat prin alte mijloace
cunoaşte, moartea poate fi clinică sau biolo-. £, Rezultatele cercetărilor (art. 37 CP.).
întreprinse au confirmat că încetarea func-■ iOr Ş' proceselor vitale nu are Latura subiectivă a infracţiunilor contra vieţii se caracterizează
loc imediat. în ultimii ani această prob-: .aâ a devenit deosebit de atât prin vinovăţie intenţionată, cât şi din imprudenţă. De regulă, pentru
importantă, ţinându-se cont de posibilitatea f losirii organelor vii ale existenţa oricăreia dintre infracţiunile contra vieţii nu are nici o relevanţă
persoanelor decedate pentru efectuarea transpăru lor. încetarea respiraţiei motivul care l-a determinat pe infractor să acţioneze sau scopul urmărit
şi a bătăilor inimii se numeşte moarte <-rtică. Există şi cazuri când, după de acesta. Uneori ele pot forma circumstanţe agravante ale omorului.
survenirea morţii clinice, se reuşeşte aabilirea respiraţiei şi a ritmului Subiect al infracţiunilor contra vieţii poate fi o persoană fizică res-
cardiac, omul fiind astfel reanimat7. i prezent momentul încetării din ponsabilă, care a atins vârsta de şaisprezece ani. iar pentru omor intenţio-
viaţă poate fi considerat moartea biologa, care presupune că procesele şi nat şi pruncucidere - de paisprezece ani.
funcţiile vitale ale organismului nu nt fi restabilite prin nici o intervenţie Analizând semnele obiective şi subiective, putem stabili trei categorii
medicală. de infracţiuni contra vieţii: omorurile, art. 145, 146, 147 CP.; lipsirea de
Obiectul material al acestor infracţiuni este corpul fizic al persoanei ao viaţă, art. 148 şi 149; determinarea la sinucidere, art. 150 CP.
totalitate de funcţii şi procese organice ce menţin individul înviată. Prin infracţiuni contra vieţii înţelegem privarea ilegală de viaţă
Latura obiectivă a infracţiunilor contra vieţii se compune din trei a altei persoane, săvârşită intenţionat sau din imprudenţă.
iminente: 1) dintr-o acţiune de rănire, otrăvire, ardere, aţâţarea unor ani- 2.2. Omorul intenţionat (art. 145 CP.)
male sălbatice, lovire, utilizarea unor agenţi chimici, provocarea unei sperie-,rj
etc. Sau dintr-o inacţiune, când făptuitorul nu săvârşeşte acţiunile, pe are Latura obiectivă a omorului intenţionat se realizează prin uciderea
era obligai să le săvârşească, de exemplu, o mamă nu-şi hrăneşte opiiut unei persoane, adică prin orice activitate ilegală care pricinuieşte moartea
pentru ca acesta să moară; 2) urmările prejudiciabile - moartea fictimet; unui om. De cele mai multe ori acest lucru constă dintr-o acţiune de
3) legătura cauzală dintre acţiuni (inacţiuni) şi moartea victimei. Omorul se împuşcare, strivire, înjunghiere, otrăvire, ardere, lovire, provocare a unei
consideră infracţiune consumată o dată cu survenirea 0rţii victimei. Fapta sperieturi, provocarea unei emoţii, despre care făptuitorul ştie că îi va
vinovatului îndreptată spre lipsirea de viaţă a unei nersoane, dacă din provoca victimei moartea, aţâţarea unor animale sălbatice, folosirea
cauze ce nu depind de voinţa făptuitorului nu s-a irodus efectul dorit, va unor alte forţe puse în acţiune de făptuitor etc. Omorul poate fi săvârşit
constitui tentativă de infracţiune. De exemplu, făptuitorul, intenţionând şi prin inacţiune, dar numai în acele cazuri în care făptuitorul avea obliga-
să omoare o persoană, o loveşte cu un topor, ţiunea de a acţiona pentru a opri moartea persoanei. De exemplu, medicul
jpsă o răneşte numai. nu acordă asistenţă bolnavului aflat în îngrijirea sa etc.
Pentru existenţa infracţiunii nu au relevanţă metodele de suprimare Intre activitatea de ucidere şi moartea victimei trebuie să existe un
raport de cauzalitate.
.vieţii victimei. In unele cazuri ele pot alcătui o circumstanţă agravantă
Deosebim trei categorii de omor: a) simplu (alin. 1 art. 145 CP.); b)
"KoBaneB M. H. y^ojioanbiu xodexc PC0CP. Haytiibiu KOMMeumapuu. T. 2. CBepa- agravat (alin. 2 art. 145 CP.); c) deosebit de grav (alin. 3 art. 145 CP.).
JIOBCK, 1962, p. 126. S. Brânză. Op. cit,, p. 14.
?
Omorul simplu săvârşit fără circumstanţe agravante şi atenuante,
48 49
prevăzut de alin. 1 art. 145 CP., poate fi comis din motive de gelozie, acesta era îmbinat cu bună ştiinţă cu pericolul pentru viaţa persoanei şi făptui-
invidie, din motive de răzbunare şi din alte imbolduri josnice, cu excepţia torul n-a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea morţii victimei.
intenţiilor huliganice şi interesului material, precum şi pe baza de relaţii Omorul agravat din alin. 2 art. 145 CP. se poate manifesta prin
personale, din cauza certurilor, în timpul unei bătăi, al efectuării unui următoarele circumstanţe agravante: a) cu premeditare; b) din interes mate-
experiment ştiinţific etc. rial; c) cu intenţii huliganice; d) în legătură cu îndeplinirea de către victima
Victimă a omorului din gelozie poate fi unul dintre soţi, fraţi sau a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti; e) profitând de starea de neputinţă a
surori, un concurent real sau fictiv. victimei; f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic.
Omorul din invidie presupune că făptuitorul doreşte ceva ce aparţine Omorul săvârşit cu premeditare (lit. a) alin. 2 art. 145 CP.) presu-
victimei, de exemplu, pentru a-i ocupa postul etc. pune întrunirea concomitentă a trei condiţii. O primă condiţie este trece-
Pentru omorul din răzbunare e specific motivul răsplăţii, răfuielii pen- rea unui interval de timp din momentul luării deciziei şi până la momentul
tru conduita anterioară a victimei sau a apropiaţilor ei. efectuării omorului. Durata acestui interval este apreciată în flecare caz
în cazul omorului pe bază de relaţii personale, din cauza certurilor în funcţie de calităţile subiective ale făptuitorului, precum şi de celelalte
sau în timpul unei bătăi la care participă mai multe persoane apar două împrejurări ale cauzei. O persoană poate avea nevoie de un interval mare
probleme destul de dificile. Prima constă în faptul că apare situaţia în de timp pentru a chibzui, pe când o altă persoană poate pune la cale un
care chestiunea răspunderii penale a unei persoane din cele care parti- omor cu multa eficienţă chiar într-un interval de timp foarte scurt. O a
cipă la bătaie pentru omor e foarte greu de stabilit, iar uneori e chiar doua condiţie ţine de activitatea psihică a făptuitorului: de reflectare,
imposibil. Pornind de la faptul că în dreptul penal nu există răspundere chibzuire asupra modului în care va săvârşi infracţiunea. Dacă
penală solidară ca în dreptul civil, practica judiciară ia în considerare că făptuitorul nu a avut posibilitatea să mediteze, să cântărească şansele de
numai faptul participării la bătaie, în timpul căreia s-a comis un omor, realizare a deciziei, fiind într-o activitate continuă, circumstanţa
nu este un temei pentru a recunoaşte acţiunile tuturor participanţilor la premeditării se exclude. în sfârşit, pentru existenţa premeditării se mai
încăierare drept participaţie la omor, ceea ce de fapt corespunde princi- cere ca, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii
piului caracterului personal al răspunderii penale din art. 6 CP. infracţionale şi momentul începerii executării ei, făptuitorul să treacă la
A doua problemă constă în faptul că în omorurile analizate trebuie de săvârşirea unor acte de pregătire de natură să consolideze decizia luată
deosebit omorul din intenţii huliganice, care este determinat ca un omor şi să asigure realizarea ei. De exemplu, pregătirea instrumentelor şi a
grav. Potrivit indicaţiilor Plenului Judecătoriei Supreme „Despre mijloacelor pentru săvârşirea omorului. Dacă lipseşte vreuna dintre condi-
practica judiciară asupra dosarelor privind omorul premeditat11 din 15 ţiile menţionate, omorul nu este agravat, ci este simplu. Premeditarea
noiembrie 19938 ca omor din intenţii huliganice urmează a fi calificat atribuie omorului caracter agravant, deoarece, presupunând, pe de o parte,
omorul intenţionat, săvârşit în baza lipsei evidente de respect faţă de o concentrare a forţelor psihice ale făptuitorului, iar pe de altă parte, o
pregătire a comiterii faptei, asigură acestuia şanse sporite de reuşită.
societate şi de normele morale curente, dacă comportamentul vinovatului
Omorul săvârşit din interes material (lit. b) alin. 2 art. 145 CP)
este o provocare deschisă la încălcarea ordinii publice şi e determinat de
este cel săvârşit în scopul de a obţine un folos, un avantaj sau un benefi-
dorinţa de a se opune celor prezenţi, de a demonstra atitudinea dispre-
ciu de natură patrimonială, fiind un interes egoist, josnic.
ţuitoare faţă de ei. Deci în lipsa celor indicate de Plen, când omorul este
Potrivit pct. 10 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, indicată
săvârşit pe bază de relaţii personale, cele comise trebuie încadrate
mai sus, drept omor săvârşit din interes material urmează a fi calificat
conform alin. 1 art. 145 CP. omorul intenţionat, săvârşit cu scopul de a obţine un venit material pentru
Potrivit alin. 3 art. 40 CP., omorul în urma efectuării unui experiment vinovat sau pentru alte persoane (bani, bunuri materiale sau drepturi de
ştiinţific poate fi încadrat în prevederile alin. 1 art. 145 CP. numai dacă a
le obţine, dreptul la spaţiu locativ, remunerare din partea unei terţe
Culegere de Hotărâri explicative. Chişinău, 2002, p. 308. persoane etc.) sau cu intenţia de a fi scutit de cheltuieli materiale (restitui-
50 51
rea bunurilor, datoriei, plătirea serviciilor, onorarea obligaţiunilor patrimo-
Deseori intenţiile huliganice se îmbină cu asemenea motive ca mânia,
niale, plătirea pensiei alimentare etc).
gelozia, răzbunarea, pasiunea, lăcomia etc, care nu sunt semne constitutive
Nu este necesar ca interesul material din al cărui imbold a acţionat le componenţei omorului din intenţii huliganice. Eie trebuie luate în
a
făptuitorul să fîe realizat, este suficient ca acest interes sa fi existat în considerare numai la individualizarea răspunderii penale şi pedepsei penale.
momentul săvârşirii crimei. Omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a
Omorul în scopul de a păstra averea nu poate fi considerat omor din obligaţiunilor de serviciu sau a celor obşteşti (lit. f) alin. 2 art. 145
interes material, pentru că lipseşte intenţia de a dobândi un câştig mate- C.P.) presupune uciderea unui reprezentant al unei organizaţii nestatale
rial, în acest caz făptuitorul îşi păstrează averea pe care el deja o posedă. sau a oricărui cetăţean (fiindcă uciderea unui reprezentant ai autorităţii
Dacă omorul intenţionat a fost săvârşit concomitent cu un atac de publice ori a unui militar constituie un omor deosebit de grav, a se vedea
tâlhărie, fapta trebuie calificată în concurs de infracţiuni (lit. b) alin. 2 prevederile lit. c) alin. 3 art. 145 CP.), pentru a-i împiedica să realizeze
art. 145 CP. şi lit. c) alin. 3 art. 188 CP.), deoarece tâlhăria nu este acţiuni ce ţin de activitatea lor de serviciu sau de cea obştească. Un
prevăzută de dispoziţia art. 145 CP. asemenea omor poate fi săvârşit şi din motive de răzbunare împotriva
Este greşită ipoteza pct. 22 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, victimei pentru faptul că mai înainte ea, în general, şi-a onorat datoria
potrivit căreia omorul intenţionat, săvârşit de participanţii unei bande în scopul de serviciu sau pe cea obştească.
atacării trebuie calificat drept un concurs de infracţiuni (banditism şi omor Dacă atentarea la viaţă este săvârşită în legătură cu acţiunile ilegale
intenţionat), deoarece contrazice regula generală de calificare a infracţiu- ale victimei, de exemplu-aceasta şi-a depăşit atribuţiile de serviciu, un
nilor în cazul concurenţii dintre o parte şi un întreg, prevăzută de art. 118 CP. atare omor nu se încadrează în aceasta circumstanţă agravantă, fiindcă
Omorul săvârşit cu intenţii huliganice (lit. c) alin. 2 art. 145 CP.) acţiunile ilegale nu constituie onorarea datoriei. Cele săvârşite, în lipsa
stipulează că imboldurile huliganice conţin caracteristica generală a unui altor circumstanţe agravante, constituie un omor simplu.
grup întreg de motive diferite, pentru care este comună lipsa de respect Potrivit pct. 12 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, responsabi-
faţa de societate. Din rândul lor fac parte motive ca ştrengăria, străduinţa litatea pentru omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a
de a sfida opinia publică, bravadă manifestată la beţie, demonstrarea bru- îndatoririlor de serviciu sau a celor obşteşti survine, indiferent de timpul
tală şi făţişă a forţei fizice faţă de cei din jur, umilirea şi intimidarea lor etc. când au fost săvârşite acţiunile care au servit drept pretext pentru răzbunare.
Conform pct. 11 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, drept omor Omorul săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei (lit.
din intenţii huliganice trebuie calificat omorul săvârşit din imbold e) alin. 2 art. 145 CP.). Pentru aplicarea acestei circumstanţe agravante,
huliganic de un făptuitor ce manifestă lipsă de respect faţă de societate, e necesară satisfacerea cumulativă a două condiţii: a) victima se află în
neglijează regulile de convieţuire socială şi normele morale, fara vreun stare de neputinţă de a se apăra şi b) făptuitorul profită de această stare a
pretext sau din cauze neînsemnate pentru un omor intenţionat. victimei.
Intenţiile huliganice sunt un semn obligatoriu, constitutiv al componen- Sunt în neputinţă de apărare persoanele care, din cauza unei stări
ţei omorului săvârşit din intenţii huliganice, de aceea un concurs ideal al fizice sau psihice ori a altor împrejurări, nu pot reacţiona împotriva agre-
huliganismului (art. 287 CP.) şi omorul din intenţii huliganice (lit. c) alin. 2 sorului (persoanele care suferă de o infirmitate fizică sau psihică, cele
art. 145 CP.) se exclud. Anume asemenea indicaţii sunt menţionate în de vârstă fragedă sau de o vârstă foarte înaintată, cele aflate în totală
Hotărârea Plenului din 15 noiembrie 1993: „Dacă vinovatul pe lângă stare de epuizare fizică, cele care dormeau, cele aflate în stare de beţie
omorul din intenţii huliganice a mai săvârşit şi alte acţiuni intenţionate cumplită etc). Starea de neputinţă de apărare a victimei trebuie să fie
care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o lipsă vădită de respect exterioară activităţii făptuitorului, adică să nu se datoreze acestuia. Acte-
faţă de societate, atunci faptele comise trebuie calificate potrivit art. 145 le de natură să pună victima în neputinţă de apărare, săvârşite de
şi 287 CP." Cu alte cuvinte, este posibil numai un concurs real de infrac- făptuitor, constituie acte de pregătire sau de tentativă de omor, care,
ţiuni, dacă omorul e precedat sau după ei au urmat acţiuni huliganice. după săvârşirea omorului, sunt absorbite de infracţiunea consumată de
52
omor.
53
A doua condiţie de aplicare a circumstanţei agravante constă în faptul primei opinii9, moartea a două sau a mai multor persoane trebuie să fie
că făptuitorul a folosit conştient starea de neputinţă a victimei pentru a rezultatul unei singure acţiuni. De exemplu, punerea de otravă în mân-
o ucide. Dacă victima a fost în stare de neputinţă de apărare, dar carea destinată mai multor persoane, urmată de moartea a cel puţin
făptuitorul nu a cunoscut această stare a ei, circumstanţa agravantă nu două dintre acele persoane. A doua opinie, susţinută şi de Plenul Judecă-
este aplicabilă. toriei Supreme a R.M. în pct. 13 al Hotărârii sale din 15 noiembrie
Omorul săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de 1993, presupune că rezultatul prevăzut de lege poate să se producă şi
prin acţiuni diferite, dar cuprinse de unitatea intenţiei şi săvârşite, de
ostatic (lit. f) alin. 2 art. 145 CP.) presupune ca răpirea sau luarea de
regulă, concomitent.
ostatici sunt săvârşite anterior omorului sau coincid cu timpul comiterii, sau
Mai veridică credem că e prima opinie, deoarece ea oferă posibilitate
omorul este săvârşit nemijlocit sau imediat după săvârşirea faptelor
de a delimita strict această circumstanţă agravantă de cea prevăzută la
menţionate. In toate aceste trei cazuri lipsirea de viaţă a victimei are lit. g) alin. 3 art. 145 CP. (omorul săvârşit în mod repetat), care, evident,
rolul unei circumstanţe de înlesnire a acestor infracţiuni sau a unei răzbu- presupune săvârşirea omorurilor prin acţiuni diferite.
nări, sau al ascunderii acestor activităţi infracţionale. Circumstanţa agravantă este aplicabilă numai dacă are loc decesul a
La săvârşirea omorului cu răpirea sau luarea de ostatici se încalcă nu cel puţin două persoane. Dacă atentatul la viaţa a două sau mai multe
numai relaţiile sociale care condiţionează ocrotirea vieţii persoanei, dar persoane nu produce moartea nici uneia dintre acele persoane, avem de
şi relaţiile sociale ale căror existenţă şi desfăşurare normală condiţio- a face cu prezenţa tentativei unui omor deosebit de grav, art. 27 şi lit.
nează ocrotirea libertăţii persoanei sau a securităţii publice. De aceea, a) alin. 3 art. 145 CP.
susţinem teza Plenului Judecătoriei Supreme a Federaţiei Ruse, care în Dacă rezultatul prevăzut de lege se produce numai parţial, în sensul
pct. 7 al Hotărârii sale „Cu privire la practica judiciară în cauzele despre că încetează din viaţă doar o singură persoană, unitatea infracţională
omor", stipulează că omorul săvârşit în legătură cu răpirea sau luarea creată de legiuitor dintr-un concurs formal de omoruri consumate nu
persoanei în calitate de ostatic formează un concurs de infracţiuni şi mai există, deci circumstanţa agravantă nu este aplicabilă. Faptele men-
trebuie calificat în baza art. 145 şi 164 sau 280 CP. ţionate, constituite dintr-un omor consumat şi o tentativă de omor, ur-
Alineatul 3 art. 145 CP. determină următoarele categorii de omor mează a fi calificate separat, cel consumat potrivit literei şi alineatului
deosebit de grav: a) asupra a două sau a mai multor persoane; b) asupra corespunzător al art. 145 CP., iar tentativa de omor - potrivit art. 27,
soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate; c) cu bună-ştiinţă asupra unei literei şi alineatului corespunzător al art. 145 CP, cu excepţia literei a)
femei gravide; d) cu bună-ştiinţă asupra unui minor; e) asupra unui alin. 3 art. 145 CP. Aceste noi principii de calificare rezultă din stipulările
reprezentant al autorităţilor publice ori asupra unui militar în timpul sau Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor
în legătură cu satisfacerea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu; f) de Fundamentale ale Omului la care Republica Moldova este parte din 24
două sau mai multe persoane; g) de către o persoană care a mai săvârşit iulie 1997. Potrivit C.E.D.O. condamnările anterioare trebuie luate în
un omor intenţionat prevăzut la alin. 1 sau 2; h) cu o deosebită cruzime, considerare doar la individualizarea pedepsei penale.
precum şi din motive sadice; i) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune Din aceste considerente trebuie modificate indicaţiile incorecte ale
sau de a înlesni săvârşirea ei, precum şi însoţită de viol; j) din motive de Plenului din 15 noiembrie 1993 (p. 13 alin. 2), potrivit cărora omorul
duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă; k) prin mijloace unei persoane şi tentativa de omor a altei persoane trebuie calificate
periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane; 1) cu scopul conform prevederilor art. 89 sau 88 şi art. 15 şi p. 4 art. 88 CP. al R.M.
din 1961, fiindcă nu putem lua în considerare pentru calificare de două
de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile
°ri una şi aceeaşi faptă.
victimei; m) la comandă.
Omorul săvârşit asupra a două sau a mai multor persoane (lit. a) O. Loghin, A. Fitipaş. Drept penal român. Partea specia/â. Bucureşti: Şansa,
alin. 3 art. 145 CP.) presupune uciderea a doi sau a mai multor oameni.
Există două opinii asupra acestei circumstanţe agravante. Potrivit 55
54
Omorul săvârşit asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate «ii a împlinit vârsta de optsprezece ani. Se cere verificată, atât obiectiv
(Iit. b) alin. 3 art. 145 C.P.). Circumstanţa agravantă se referă la calitatea cât şi subiectiv, situaţia cunoaştem cu certitudine de catre vinovat ca
de soţ sau de rudă apropiată a făptuitorului în raport cu victima infractorului. victima este un minor. Dacă făptuitorul a crezut că ucide un minor, dar
Calitatea de soţ (soţie) rezultă numai dintr-o căsătorie legal încheiată şi în realitate a omorât o persoană vârstnică, cele săvârşite trebuie cal i fi cate
trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. Nu interesează dacă la ca o tentativă (art. 27 şi lit. d) alin. 3 art. 145 C.P.). Dacă făptuitorul nu
data săvârşirii omorului soţii să fi convieţuit de fapt. Dacă calitatea de soţ a ştiut, în momentul săvârşirii faptei, că victima este un minor, cele
a încetat ca urmare a divorţului, sau dacă căsătoria făptuitorului cu victima săvârşite, în lipsa altor circumstanţe agravante, trebuie calificate ca un
a fost anulată, sau dacă făptuitorul şi victima erau legaţi printr-o căsătorie omor simplu.
nulă, fapta, în lipsa altor circumstanţe agravante, constituie un omor simplu. Omorul unui reprezentant al autorităţii publice ori al unui militar în
Omorul săvârşit asupra concubinului este de asemenea un omor simplu. timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiunilor
Potrivit alin. 4 art. 134 C.P., sunt rude apropiate părinţii, copiii, înfieto-rii, de serviciu (lit. e) alin. 3 art. 145 CP.) se deosebeşte de omorul în
copiii înfiaţi, fraţii şi surorile, bunicii şi nepoţii lor. legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiunilor de serviciu sau a
Calitatea de soţ (soţie) sau de rudă apropiată a făptuitorului în raport celor obşteşti numai prin statutul victimei, de aceea vă facem trimitere la
cu victima este o circumstanţă personală, de aceea în caz de săvârşire a explicaţiile circumstanţei agravante prevăzute la lit. d) alin. 2 art. 145 C.P.
omorului cu participaţie, ea nu se răsfrânge asupra participanţilor 10. De Reprezentanţi ai autorităţii publice sunt funcţionarii organelor de stat
exemplu, inculpatul care îşi ucide soţia, în timp ce alt inculpat, prieten al învestiţi cu dreptul de a înainta cerinţe, precum şi de a lua decizii obligatorii
primului inculpat, ţinea victima pentru a nu se putea apăra, răspunde pentru executare de către cetăţeni, întreprinderi, instituţii şi organizaţii
pentru omor deosebit de grav (lit. b) alin.3 art. 145 CP.), iar participantul, publice, indiferent de apartenenţa şi subordonarea lor departamentală (de-
în lipsa altor circumstanţe agravante, - pentru omor săvârşit de două sau putaţii, conducătorii, adjuncţii şi membrii Consiliilor raionale şi locale, jude-
mai multe persoane (lit. f) alin. 3 art. 145 CP.). cătorii, procurorii, lucrătorii organelor de poliţie, inspectorii de stat etc.
Omorul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide (lit. c) Drept militari se consideră militarii Forţelor Armate, militarii din orga-
alin. 3 art. 145 CP.) presupune suprimarea vieţii unei femei care mai nele securităţii naţionale, ai afacerilor interne, alte persoane, pentru care
poartă o viaţă, aceea a fătului. Acţiunile prejudiciabile ale făptuitorului există indicaţii speciale în legislaţie.
sunt îndreptate asupra unei femei gravide, care, de regulă, are posibilităţi în cazul omorului săvârşit de două sau mai multe persoane (lit.
reduse de apărare. Este necesar ca starea de graviditate să fie reală, f) alin. 3 art. 145 C.P.) se cer luate în considerare faptele la care:
indiferent de termenul gravidităţii şi ca vinovatul să ştie cu certitudine că 56.au participat două sau mai multe persoane, dintre care cel puţin
femeia este în această stare. Dacă făptuitorul a crezut că femeia este două, potrivit alin. 6 art. 42 C.P., trebuie să întrunească semnele
subiectului infracţiunii;
gravidă, fapt care 1-a determinat să săvârşească acest omor, dar în rea-
57.ele s-au înţeles să comită un omor împreună, până a începe
litate sarcina era inexistentă, cele săvârşite trebuie calificate ca o ten-
desfăşurarea actului sau chiar în acelaşi moment, dar nu mai
tativă (art. 27 şi lit. c) alin. 3 art. 145 CP.). Dacă inculpatul nu a ştiut, în târziu de consumarea omorului;
momentul săvârşirii faptei, că victima este o femeie gravidă, cele săvârşite, 58.au participat nemijlocit la realizarea laturii obiective a omorului
în lipsa altor circumstanţe agravante, trebuie calificate ca un omor simplu. două sau mai multe persoane, dintre care cel puţin doi
Omorul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor (lit. d) alin. 3 participanţi ai infracţiunii au acţionat în calitate de coautori.
art. 145 CP.) presupune uciderea unei persoane, care nu a împlinit Dacă Ia săvârşirea omorului participă şi alte persoane în calitate de
vârsta de optsprezece ani, cu excepţia pruncuciderii care este un omor organizatori, instigatori sau complici, acţiunile lor trebuie calificate conform
cu circumstanţe atenuante. Este necesar ca vinovatul să ştie că victima situaţiei concrete - potrivit art. 42 şi alin. I art. 145 sau art. 42 şi lit. f)
a
u'n. 3 art. 145 C.P. Aceasta corespunde ipotezei lit. b) alin. 2 art. 45
10 O. Loghin, A. Filipaş. Op. cit., p. 39. 'i',',',"-',''':' '''''' '[ ''''],....
57
CP. în caz contrar legiuitorul ar fi numit circumstanţa agravantă în internaţional nr. 12-2d/2000 din 29 septembrie 2000, potrivit cărora con-
cauză - omor săvârşit prin participaţie, la care n-ar avea importanţă câte damnările anterioare trebuie luate în considerare doar la individuali-
persoane realizează latura obiectivă a infracţiunii, una, doua sau mai zarea pedepsei penale. Deci, în calitate de repetare a unei infracţiuni
trebuie luate în considerare numai faptele pentru care făptuitorul încă
multe persoane.
nu a fost condamnat.
Daca instigatorul a determinat o altă persoană să săvârşească un omor,
Dacă făptuitorul a săvârşit mai întâi un omor prevăzut de alin. 3 art.
acţiunile autorului trebuie calificate potrivit alin. 1 art. 145 C.P., iar acţiunile
145 CP-, iar după aceea - un omor prevăzut de alin. 1 sau 2 din acest
instigatorului - potrivit art. 42 şi alin. 1 art. 145 CP. în cazul în care
articol, faptele săvârşite trebuie calificate separat.
instigatorul a implicat două persoane la realizarea laturii obiective a
Orice pregătire sau tentativă de omor trebuie calificate separat, deoa-
omorului, acţiunile lui trebuie calificate potrivit art. 42 şi lit. f) alin. 3 art.
rece pentru ele, conform noului Cod penal, pedeapsa penală este cu
145 CP., iar acţiunile coautorilor - potrivit lit. f) alin. 3 art. 145 CP.
mult mai mică, iar de vreme ce faptele sunt condamnate în aşa fel, ele
Omorul săvârşit de o persoană care a mai săvârşit un omor
nu pot fi luate în considerare la săvârşirea după ele a unui omor consumat,
intenţionat prevăzut la alin. 1 sau 2 este stipulat de lit. g) alin. 3 art.
deci în aceste cazuri circumstanţa agravantă în cauză nu este aplicabilă.
145 CP. Potrivit art. 31 CP., se consideră repetare a infracţiunii săvârşi-
Din contra, dacă sunt repetate două pregătiri de omor sau două
rea a două sau a mai multor infracţiuni identice sau omogene, prevăzute
tentative de omor, circumstanţa agravantă poate fi aplicată conform art.
de aceeaşi normă penală, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată
26 sau 27 şi lit. g) alin. 3 art. 145 CP.
pentru vreuna din ele şi nu a expirat termenul de prescripţie.
Pentru calificare nu are importanţă dacă făptuitorul a acţionat în
Este de observat că se consideră omor repetat cazul în care persoana
calitate de autor, organizator, instigator sau complice.
a mai săvârşit un omor prevăzut numai de alin. 1 sau 2 art. 145 CP., dar
în cazul unui omor săvârşit cu deosebită cruzime, precum şi din
nu şi un omor prevăzut la alin. 3 art. 145 CP.
motive sadice (lit. h) alin. 3 art. 145 CP.), noţiunea de deosebită
Toate aceste noi principii de calificare au fost aduse în concordanţă
cruzime presupune acţiuni sadice, adică acţiuni cu tendinţă anormală
cu standardele internaţionale. Prin Hotărârea nr. 1298-X1U din 24 iulie
spre cruzime, plăcere bolnăvicioasă de a vedea pe cineva suferind sau
1997, Parlamentul R.M. a ratificat Convenţia Europeană pentru Apă-
de a pricinui suferinţe.
rarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului (C.E.D.O.),
Potrivit pct. 15 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, semnul
precum şi Protocolul nr. 7 al ei. Iar conform art. 4 din Constituţia
unei cruzimi deosebite există în cazurile în care, înainte de a-i curma
Republicii Moldova, dispoziţiile constituţionale privind dreptu-rile şi
viaţa sau în procesul săvârşirii crimei, victima este supusă torturilor,
libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu
schingiuirilor, batjocurii sau omorul a fost săvârşit prin metode care cu
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (D.U.D.O.), cu pactele şi cu
bună-ştiinţa vinovatului au fost îmbinate cu aplicarea faţă de victimă a
celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
unor suferinţe deosebite (aplicarea vătămărilor corporale, folosirea
Potrivit alin. 1 art. 4 al Protocolului nr. 7, nimeni nu poate fi
unei toxine cu acţiune chinuitoare, arderea de viu, înecarea, înăbuşirea,
urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru
lipsirea îndelungată de hrană, apă etc). O cruzime deosebită se poate
săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat
manifesta de asemenea prin săvârşirea omorului în prezenţa rudelor
printr-o hotărâre definitivă conform legii procedurii penale a acestui
apropiate ale victimei, când vinovatul îşi dă seama că prin acţiunile sale
stat.
le pricinuieşte acestora mari suferinţe.
Aceste indicaţii şi recomandări au fost preluate de Plenul Curţii Sup-
Nimicirea sau dezmembrarea cadavrului cu scopul de a ascunde
reme de Justiţie a R.M. în Hotărârea sa „Privind aplicarea în practica
•^tracţiunea nu poate servi drept bază pentru calificarea omorului ca
judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale
săvârşit cu o deosebită cruzime.
Constituţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fun-
Cruzime deosebită se consideră şi cazurile în care victimei i-au fost
damentale" din 19 iunie 2000 nr. 17, precum şi de Procurorul General al
R.M. în indicaţiile sale cu privire la aplicarea stipulărilor dreptului 59
58
- te atru circumstanţe agravante, prezenţa a doar uneia este suficientă
pricinuite suferinţe fizice de scurtă durată, însă acţiunile făptuitorului ar tru aUgmentarea răspunderii penale. Aceste circumstanţe agravante
mărturisesc despre sălbăticia lui, de exemplu, tăierea capului, dezmemb- aracterizează prin intoleranţa faţă de persoanele altei naţionalităţi,
rarea corpului etc. ase religii şi reprezentanţilor lor, bazată pe ideologia superiorităţii sale şi,
In alte cazuri, autorul omorului săvârşit cu deosebită cruzime nu dimpotrivă, imperfecţiunea altor naţiuni, rase sau confesiuni.
urmăreşte scopul suprimării imediate a vieţii victimei, ci doreşte să-i Este necesar a se dovedi faptul că ucigaşul şi victima aparţin unor
provoace o moarte lentă, folosind procedee de natură să pricinuiască diverse pături sociale, naţiuni, rase sau confesiuni. Este important sa
victimei suferinţe chinuitoare şi îndelungate până la încetarea din viaţă, existe duşmănie pe această bază sau ură socială, cel puţin din partea
de exemplu, numeroase răni, arsuri, smulgerea unghiilor, părului etc. vinovatului, în momentul atentatului şi anume aceasta să constituie mobi-
Este de observat că mulţimea rănilor la omor sau la tentativă de omor lul crimei. în unele cazuri concrete nu se exclud situaţiile de conflict
încă nu poate servi drept mărturie de săvârşire a omorului cu deosebită dintre persoanele naţiunilor ostile în alte baze, de exemplu, în baza condi-
cruzime. Trebuie constatată intenţia comiterii unui asemenea omor. ţiilor de trai - nu pot împărţi sectoarele pentru păşunatul vitelor, nu se
Omorul intenţionat, comis în stare de afect, ca urmare a actelor de pot înţelege în privinţa ordinii aprovizionării cu apă sau a altor condiţii
violenţă sau a insultei grave din partea victimei chiar dacă conţine sem- de trai. De regulă, victime ale infracţiunii devin persoanele altor etnii,
nele unei deosebite cruzimi trebuie calificat numai potrivit art. 146 CP. confesiuni decât cea de care aparţine făptuitorul. E posibilă şi situaţia în
Acest lucru este arătat în ipoteza de la lit. a) art. 117 CP. care victima devine un coreligionar sau o persoană de aceeaşi naţionalitate
Omorul săvârşit cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a sau rasă. De exemplu, din răzbunare pentru pasivitate, conciliere cu cei
înlesni săvârşirea ei (lit. i) alin. 3 art. 145 CP.) prevede uciderea de altă etnie sau uciderea în scopul de a da vina pentru cele săvârşite pe
martorului, a persoanei care deţine mărturii ale infracţiunii, cu scopul de altă parte pentru a stârni duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau
a le sustrage şi de a le nimici, precum şi suprimarea vieţii persoanei care, religioasă.
conform imaginaţiei ucigaşului, poate să împiedice înfăptuirea infracţiunii Omorul săvârşit prin mijloace periculoase pentru viaţa ori să-
ori să contribuie la descoperirea sau demascarea făptuitorului. Prin nătatea mai multor persoane (lit. k) alin. 3 art. 145 CP.) presupune
ascundere se înţelege atât tăinuirea infracţiunii, cât şi a infractorului. Legea folosirea pentru comiterea omorului a unor mijloace de natură sa pună
nu precizează dacă infracţiunea ascunsă sau a cărei comitere a fost în pericol viaţa mai multor persoane: substanţe explozive, toxice, bombe,
înlesnită trebuie să prezinte o anumită gravitate. Nu interesează dacă grenade, incendierea caselor, tragerea unui foc de armă într-o mulţime
ucigaşul a reuşit efectiv să ascundă sau să înlesnească săvârşirea altei de oameni etc.
infracţiuni sau dacă mijlocul ales era potrivit să realizeze acest lucru, Potrivit p. 16 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, pentru
este suficient să se constate că el a comis omorul în scopul arătat. Prin calificarea omorului intenţionat, săvârşit prin mijloace periculoase pentru
omor intenţionat însoţit de viol (lit. i) alin. 3 art. 145 CP.) trebuie viaţa mai multor persoane, este necesar să fie stabilit dacă vinovatul,
înţeles omorul săvârşit în momentul violării, în procesul luptei cu victima realizând intenţia de omor a unei persoane anumite, îşi dădea seama că
şi prin învingerea rezistenţei ei sau nemijlocit după viol, pentru a evita a folosit mijloace de omor periculoase nu numai pentru viaţa unei singure
demascarea, precum şi omorul comis, de exemplu, din motive de persoane. In cazul aplicării vătămărilor integrităţii corporale sau a sănă-
răzbunare pentru rezistenţa opusă. tăţii altor persoane, acţiunile vinovatului trebuie calificate, în afară de
Potrivit pct. 17 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, în cazul circumstanţa agravantă în cauză, şi în baza art. 151, 152 sau 153 CP.,
omorului intenţionat, însoţit de viol se săvârşesc două infracţiuni de sine care prevăd responsabilitatea pentru aplicarea intenţionată a
stătătoare, de aceea faptele comise trebuie calificate conform lit. i) ; alin. vătămărilor integrităţii corporale sau ale sănătăţii.
3 art. 145 şi lit. f) alin. 3 art. 171 CP. Omorul săvârşit cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comer-
în cazul omorului săvârşit din motive de duşmănie sau ură so-. cializa organele sau ţesuturile victimei (lit. 1) alin. 3 art. 145 CP.)
cială, naţională, rasială sau religioasă (lit. j) alin. 3 art. 145 CP), sunt
61
60
presupune uciderea persoanelor care se află în tratament sau a persoane- baza circumstanţei agravante din alin. 3 art. 145 CP De exemplu, a fost
lor aduse în instituţiile medicale din locurile incidentelor (avarii, catast- săvârşit un omor la comandă în scop de profit. Acesta seva califica
rofe, accidente, încăierări etc), sau a altor persoane în scopul de a le numai în baza lit. m) alin. 3 art. 145 CP., indiferent dacă el este prevăzut
preleva şi/sau a le utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile. s
i de lit- b) alin. 2 art. 145 CP. Bineînţeles, este vorba de acţiuni infracto-
Autori, coautori ai acestei infracţiuni, de regulă, sunt medicii, deoarece r
ice ideale, fiindcă dacă aceste acţiuni vor fi săvârşite separat, atunci ele
sunt necesare cunoştinţe speciale pentru prelevarea organelor în procesul vor constitui un concurs real de infracţiuni şi vor fi calificate separat.
omorului. Dar nu se exclude că în calitate de autor, coautor poate fi şi o altă Acţiunile vinovatului care a săvârşit un omor intenţionat cu exces de
persoană, care a luat consultaţii corespunzătoare la specialişti. putere sau cu depăşirea atribuţiilor de serviciu, vor fi calificate conform
Lista organelor şi ţesuturilor, utilizate pentru transplant este concursului de infracţiuni, prevăzute de art. 145 CP. şi lit. d) alin. 3 art.
aprobată de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova. 328 CP. sau lit. b) alin. 3 art. 336 CP.
Nu interesează în ce mod se planifică utilizarea organelor sau Omorul intenţionat, săvârşit de către o persoană care-şi ispăşeşte pe-
ţesuturilor prelevate, de exemplu, pentru transplant, comercializare sau deapsa, prin terorizarea deţinuţilor care au pornit pe calea corectării sau
săvârşirea atacurilor asupra administraţiei penitenciarelor, urmează să fie
pentru alte avantaje personale etc.
calificat prin concurs de infracţiuni, conform art. 145 CP şi art. 286 CP,
Comiterea omorului în scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercia- deoarece curmarea vieţii nu este prevăzută în dispoziţia art. 286 CP
liza organele sau ţesuturile victimei, de obicei, are drept scop profitul Acţiunile vinovatului, care a avut intenţia de a omorî o anumită per-
ori salvarea vieţii sau a sănătăţii unei persoane apropiate sau efectuarea soană, dar care din greşeală a omorât o altă persoană, urmează să fie
unui experiment medical. calificate ca un omor intenţionat.
Omorul săvârşit la comandă (lit. m) alin. 3 art. 145 CP.) presu- Judecarea dosarului despre omor tară cercetarea medico-legală a
pune, de obicei, uciderea persoanei la comanda unei persoane în scop cadavrului este admisibilă doar în cazuri excepţionale, dacă este imposibil
de profit, adică pentru o anumită plată, remunerare, despăgubire. Dar de a găsi cadavrul.
pot exista şi alte motive: din solidaritate cu persoana care a comandat Instanţele judecătoreşti nu au dreptul să modifice calificarea acţiunilor
omorul sau din motive de luptă cu eterodoxia etc. vinovatului dintr-o literă în alta a alineatelor art. 145 CP, cu excepţia
Persoana care a comandat omorul, a instigat făptuitorul pentru a-1 unui alineat care stipulează un omor mai puţin periculos.
comite sau care a contribuit la săvârşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, Latura subiectivă a omorului intenţionat se caracterizează numai
prestare de informaţii, acordare de mijloace etc. trebuie trasă la răspun- prin vinovăţie intenţionată. Intenţia poate fi atât directă în cazurile în
dere penală potrivit art. 42 şi lit. m) alin. 3 art. 145 CP care legiuitorul cere prezenţa obligatorie a unui motiv sau scop indicat
In sfârşit, trebuie să menţionăm un şir de recomandări generale ale în lege, cât şi indirectă în celelalte cazuri.
Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, de care trebuie ţinut cont la Deoarece pentru prima dată omorul cu premeditare este considerat
calificarea unui omor intenţionat. ca o circumstanţă agravantă a omorului intenţionat, trebuie să ne amintim
Omorul intenţionat săvârşit în circumstanţe agravante prevăzute de Şi de alte modalităţi ale intenţiei elaborate de doctrina penală. Potrivit
două sau mai multe litere ale unui singur alineat, urmează să fie calificate doctrinei române intenţia poate fi: simplă şi calificată; iniţială şi supravenită;
conform tuturor acestor litere. în aceste cazuri pedeapsa nu va fi aplicată unică şi complexă; spontană (subită) şi premeditată11. Doctrina rusă, printre
pentru fiecare literă separat, însă la fixarea ei se va lua în considerare alte modalităţi ale intenţiei, indică că aceasta poate fi: subită şi preme-
prezenţa câtorva circumstanţe agravante. j^^concretizată şi neconcretizată; simplă şi alternativă12.
Costica Bulai. Manual de drept penal. Partea generală. Bucureşti: ALL, 2000. p. 161^162
Ţinând cont de acest lucru şi luând în considerare noile prevederi oeemcKoe yeojiosHoe npaeo. Otman tacmb. TIOR pen. B..A. Mem>iijarHHa. H..JI.
ale Codului penal, menţionăm că dacă omorul intenţionat este prevăzut AypMaHOBa, T. A. KpHrepa. MocKBa: MVY, 1969, p. 170-171.
de diferite circumstanţe agravante din alin. 2 şi alin. 3 art. 145 CP, 63
atunci, potrivit lit. c) art.117 C.P., calificarea se va efectua numai în
62
După cum se vede din toate aceste modalităţi ale intenţiei, legislatorul că în acest caz ele trebuie calificate conform regulilor legitimei apărări.
nostru a preluat numai clasificarea intenţiei în spontană şi premeditată. Insulta gravă presupune cuvinte şi acţiuni ale victimei, care. din
Şi deoarece omorul cu premeditare este o circumstanţă agravantă a punct de vedere moral, se consideră deosebit de grave şi care au provo-
omorului simplu, latura lui subiectivă se caracterizează prin intenţie cat ucigaşului o stare de afect, ca rezultat al umilirii grosolane a
atât directă, cât şi indirectă, dar săvârşită numai spontan, în mod subit. onoarei şi demnităţii vinovatului sau a rudelor acestuia.
Subiect al omorului intenţionat poate fi o persoană fizică respon- Prin alte acte ilegale sau amorale ale victimei se înţelege orice
sabilă, care a atins vârsta de paisprezece ani. acţiune ilegală sau imorală care a avut sau a putut să aibă consecinţe
grave pentru vinovat. De exemplu, incendierea casei, călcarea cu auto-
2.3. Omorul săvârşit în stare de afect (art. 146) >■
mobilul a unui copil, distrugerea unui bun material important, închiderea
Omorul săvârşit în stare de afect este un omor cu circumstanţe atenu- unicului drum spre casă, o înşelare grosolană din partea unei persoane
ante, iar, potrivit art. 16 CP., este o infracţiune mai puţin gravă. apropiate, infidelitate conjugală etc.
Latura obiectivă se realizează prin omorul săvârşit în stare de afect, Răspunderea pentru omorul în stare de afect poate fi stabilită numai
survenit în mod subit, provocat de acte de violenţă sau de insulte grave în cazul în care starea de afect şi intenţia de a săvârşi omorul apar subit,
ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut spontan în timpul comportării ilegale a victimei sau imediat după aceasta
sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau pentru rudele lui. se trece la comiterea faptei. Dacă însă starea de afect nu a apărut imediat
Starea de afect constituie o asemenea stare a psihicului omului, după acţiunile ilegale ale victimei sau omorul a fost comis după un anumit
când acesta, deşi îşi dă seama de acţiunile sale, în mare măsură, pierde răstimp, omorul nu poate fi calificat potrivit art. 146 CP.
controlul asupra propriilor sale acţiuni şi capacitatea de a le controla, în Conform indicaţiilor Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, omorul
acest caz omul acţionează în stare de afect fiziologic. în această ordine săvârşit în stare de afect şi în prezenţa circumstanţelor agravante prevă-
de idei, important este a nu confunda starea de afect fiziologic cu starea zute de alin. 2 sau 3 ale art. 145 CP, precum şi în prezenţa omorului
de afect patologic, când psihicul făptuitorului se află în stare de simplu din alin. 1 al acestui articol, trebuie calificat numai potrivit art. 146
iresponsabilitate, adică persoana nu poate să-şi dea seama de acţiunile sale CP. Aceasta rezultă şi din prevederile Codului penal, lit. a) art. 117.
sau să le dirijeze din cauza unei patologii psihice. In stare de afect Subliniem că starea de afect, luată în considerare la calificarea infrac-
fiziologic persoana poartă răspundere penală pentru acţiunile sale, dar ţiunii, nu poate fi utilizată şi la individualizarea răspunderii penale şi a
această stare este considerată un omor cu circumstanţe atenuante, dacă pedepsei penale.
acestei stări îi premerg acţiunile ilegale ale victimei asupra celui vinovat Latura subiectivă a omorului săvârşit în stare de afect se caracteri-
sau rudelor acestuia (art. 146 CP.). însă, în cazul în care starea de afect zează prin intenţie directă sau indirectă, survenite numai în mod subit,
a fost provocată de acţiunile ilegale ale altor persoane, cele săvârşite adică spontan.
trebuie calificate, în lipsa circumstanţelor agravante, ca un omor Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă care a
intenţionat simplu (alin. 1 art. 145 CP). împlinit vârsta de şaisprezece ani.
în articolul 146 CP sunt numite trei categorii de acţiuni ilegale ale victimei:
1) acte de violenţă; 2) insulte grave; 3) alte acte ilegale sau imorale. Prin 2.4. Pruncuciderea (art. 147 CP.)
acte de violenţă trebuie înţeles atât violenţa fizică, adică orice atentat Pruncuciderea este un omor intenţionat cu circumstanţe atenuante,
la integritatea corporală sau sănătate (lovituri, bătăi, vătămări ale iar potrivit art. 16 CP. este o infracţiune gravă.
integrităţii corporale sau ale sănătăţii, tentativă de omor etc.), cât şi Latura obiectivă a pruncuciderii se realizează prin omorul copilului
violenţa psihica - ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice. Aceste acte
n
°u-născut, săvârşit în timpul naşterii sau imediat după naştere de către
de violenţă sunt cuprinse în dispoziţia art. 146 CP numai atunci când nu
ania
> care se află într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminua-rea
au fost folosite drept mijloc de apărare contra violenţei ilegale, pentru discernământului, cauzată de naştere.

64 65
Durata stării de copil nou-născut (prunc) se dă diferit în diferite 2.5. Lipsirea de viată la dorinţa persoanei (eutanasia)
legislaţii; de exemplu, în Franţa - trei zile, în Italia - cinci zile etc. Legea (art. 148 CP.)
noastră nu stabileşte nici o durată formală ce ar determina starea de Eutanasia este o acţiune de omucidere cu circumstanţe atenuante,
copil (prunc) nou-născut, lăsând ca problema în cauză să fie rezolvată iar potrivit art. 16 CP. este o infracţiune gravă.
în mod concret în baza expertizei medico-legale, pornind de la prevederile Latura obiectivă a eutanasiei se realizează prin lipsirea de viaţă a
art. 147 C.P., potrivit cărora timpul stării de prunc nou-născut este limitat unei persoane din cauza unei maladii incurabile sau cu insuportabile
de noţiunile: timpul naşterii sau imediat după aceasta. suferinţe fizice, dacă a existat dorinţa victimei sau, în cazul minorilor, a
Pruncuciderea, fiind o varietate de omucidere, se comite prin orice rudelor acestora. Aceste prevederi sunt determinate de art. 34 din Le-
acţiune (inacţiune) în măsură să suprime viaţa victimei; sufocarea, lovi- gea nr. 411-XIII din 28 martie 1995 despre ocrotirea sănătăţii13.
rea, abandonarea în frig, îngroparea de viu, neacordarea la timp a îngrijiri- în Codul penal din 1961 eutanasia se consideră un omor simplu,
lor absolut necesare vieţii, lipsirea de hrană etc. Fapta trebuie să fie săvârşit tară circumstanţe atenuante sau agravante.
comisă în timpul naşterii sau imediat după naştere, când pe corpul copilu- Fiind o formă atenuantă a omorului, lipsirea de viaţă la dorinţa persoa-
lui să mai fi existat urmele naşterii recente. Dacă uciderea a avut loc nei se realizează ca şi omorul, printr-o acţiune de ucidere (a se vedea
mai târziu, mama răspunde potrivit lit. d) alin. 3 art. 145 CP. Dacă explicaţiile corespunzătoare la art. 145 CP.).
moartea s-a produs până la expulzarea fătului, ca urmare a unor acţiuni Pentru circumstanţa atenuantă în cauză, legea înaintează două cerinţe
de întrerupere a gravidităţii în condiţii ilegale, efectuate de către alte cumulative:
persoane, avem de a face cu un avort ilegal, art. 159 CP. 59.omorul persoanei care suferă de o maladie incurabilă sau cu
O trăsătură obligatorie a componenţei pruncuciderii este starea de caracter insuportabil al suferinţelor fizice. Prin maladie
tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului, cau- incurabilă se înţelege o boală care nu mai poate fi vindecată.
zată de naştere. Această stare psihofiziologică este provocată exclusiv 60.omorul săvârşit la dorinţa victimei sau a rudelor acesteia în
de procesul naşterii şi poate apare ca urmare a unor acţiuni determinate cazul minorilor. Nu interesează cum a fost exprimată dorinţa
de toxicoze în perioada de gestaţie, a şocului hemoragie, a naşterii copi- victimei de a fi lipsită de viaţă: verbal, în scris sau concludent.
lului în condiţii neobişnuite sau din cauza ruşinii, a fricii de consecinţele Latura subiectivă a eutanasiei se caracterizează numai prin
sociale, familiale, de reacţia părinţilor, ostilităţii celor din jur etc. vinovăţie intenţionată.
Circumstanţa atenuantă (fiind de ordin personal) se atribuie doar Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a
mamei şi nu se răsfrânge asupra participanţilor la pruncucidere. Oricare împlinit vârsta de şaisprezece ani.
altă persoană (tatăl copilului, părinţii, rudele, prietenii etc.) care ar ucide 2.6. Lipsirea de viaţă din imprudenţă (art. 149 CP.)
pruncul nou-născut sau ar instiga-o, ar ajuta-o pe mamă să-şi omoare
Dreptul la viaţă necesită ocrotire penală şi împotriva faptelor săvârşite
pruncul, va răspunde pentru omor excepţional de grav, potrivit lit. d)
din imprudenţă. Aceste fapte, deşi sunt mai puţin periculoase, decât
alin. 3 art. 145 CP.
cele comise cu intenţie, produc, de asemenea, moartea unui om. Potrivit
Latura subiectivă a pruncuciderii se caracterizează numai prin vino- art. 16 C.P., lipsirea de viaţă din imprudenţă este o infracţiune gravă.
văţie intenţionată. Omorul din imprudenţă a copilului nou-născut nu atra- Latura obiectivă a lipsirii de viaţă din imprudenţă, ca şi omorul
ge răspunderea penală. intenţionat, constă dintr-o acţiune sau inacţiune susceptibilă să producă
Subiect al pruncuciderii poate fi numai mama copilului nou-născut, direct sau indirect moartea unei persoane. De asemenea, este necesar sa
care a împlinit vârsta de paisprezece ani. existe legătura de cauzalitate dintre acţiunile sau inacţiunile faptuitoru-lu' şi
moartea persoanei.
"Monitorul Oficial nr. 34/373 din 26 iunie 1995. ... ='

f,f. 67
Lipsirea de viaţă din imprudenţă poate avea loc atunci când făptuitorul răspunderea pentru lipsirea de viaţă din imprudenţă, cu excepţia
n-a prevăzut posibilitatea morţii victimei ca rezultat al acţiunii sau inac- cazului în care cineva a folosit intenţionat imprudenţa lui.
ţiunii sale, deşi trebuia şi putea s-o prevadă (neglijenţa criminală). De Dispoziţia art. 149 CP. concurează cu un şir întreg de norme penale
exemplu, un muncitor, făcând curăţenie într-o clădire în curs de în care se prevăd drept consecinţe decesul persoanei din imprudenţă.
finisare, a aruncat de la etajul nouă nişte rămăşiţe de beton, care au De exemplu, alin. 4 art. 151; lit. c) alin. 2 art. 159; lit. c)alin. 3 art. 160;
nimerit în capul unui pieton, cauzându-i moartea. lit. b) alin. 2 art. 162; lit. b) alin. 3 art. 164; lit. e) alin. 3 art. 171; lit. b)
t. 216; lit. b) alin. 3 art. 224; lit. b) alin. 3 art. 264; lit. b) alin. 3 art.
Lipsirea de viaţă din imprudenţă poate fi şi un rezultat al încrederii ar
278 ş.a.m.d. în aceste cazuri, potrivit alin. 1 art. 116 CP., art. 149 CP.
exagerate în sine, când făptuitorul prevede că acţiunea sau inacţiunea sa
este o normă generală, iar articolele menţionate sunt norme speciale şi,
poate avea ca urmare moartea victimei, dar considera că o va evita.
în cazul concurenţei dintre norma generală şi cea specială, se aplică
Calculul, conform căruia moartea victimei ar putea fi evitată, presupune
numai norma specială.
întotdeauna planificarea unor circumstanţe concrete, care ar putea, după
Omorul a două sau a mai multor persoane este mai primejdios
părerea infractorului, să zădărnicească posibilitatea provocării consecin-
decât decesul unei singure persoane. Circumstanţa agravantă se referă
ţelor fatale prevăzute de el. Asemenea circumstanţe ar putea fr. acţiunile la rezultatul produs. Nu interesează dacă moartea a survenit din impru-
sale (profesionalismul, isteţimea etc), acţiunile altor persoane, acţiunea denţă simplă ori din imprudenţă profesională, ori dacă făptuitorul s-a
forţelor naturii etc. Dar speranţa făptuitorului se dovedeşte neîntemeiată şi aflat în stare de ebrietate, dar toate aceste circumstanţe raportate la
moartea totuşi survine. De exemplu, un ofiţer a tras cocoşul armei, crezând situaţiile amintite vor stabili limitele legale de pedeapsă.
că e descărcată, şi a provocat moartea unui soldat; un halterofil şi-a" ridicat Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă care a
prietenul deasupra unei balustrade pentru a se distra şi 1-a scăpat de la împlinit vârsta de şaisprezece ani.
etajul şapte etc.
Potrivit art. 20 CP., dacă persoana n-a prevăzut şi nici nu trebuia să 2.7. Determinarea la sinucidere (art. 150 CP,) încercarea de
prevadă că rezultatul acţiunii sale poate provoca moartea unui om, în sinucidere nu constituie o infracţiune, deoarece printr-o asemenea faptă
acest caz moartea este pricinuită fără vinovăţie, şi răspunderea penală autorul nu aduce atingere unei relaţii sociale. Viaţa unei persoane
este exclusă. De exemplu, un tractorist care ara noaptea în câmp, a constituie o relaţie socială numai în raport cu vieţile celorlalţi membri ai
călcat un om beat căzut în brazdă. societăţii.
Acţiunile criminale, ce au provocat moartea, pot fi socotite ca lipsire Determinarea la sinucidere se apropie în multe privinţe de omor,
de viaţă din imprudenţă numai în acel caz, în care vinovatul nu avea deoarece făptuitorul săvârşeşte acţiuni, al căror rezultat este decesul
intenţii de a pricinui moartea persoanei şi nici vătămări grave ale integri- victimei. Potrivit art. 16 CP., determinarea la sinucidere simplă este o
tăţii corporale sau ale sănătăţii. Dacă însă se va stabili că vinovatul infracţiune mai puţin gravă, iar cea agravantă - o infracţiune gravă.
intenţiona să provoace vătămări grave ale integrităţii corporale sau ale Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin determinarea la
sănătăţii în urma cărora a survenit moartea, atunci, potrivit alin. 4 art. sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin persecutare, clevetire ori
151 CP., asemenea acţiuni trebuie calificate drept vătămare intenţionată jignire din partea celui vinovat.
gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii urmată de moartea victimei Prin determinare la sinucidere sau la tentativa de sinucidere se
din imprudenţă, ce reprezintă o infracţiune mai primejdioasă decât lipsirea înţeleg acţiunile care fac victima să ia o hotărâre de sinucidere sau una
de viaţă din imprudentă. de încercare de sinucidere.
Pentru determinarea răspunderii pentru lipsirea de viaţă din imprude- rin persecutare se înţelege urmărirea victimei cu scopul de a-i
nţă trebuie ca acţiunea vinovatului să fie cauza morţii, însă nu se cere Pucmuiun rău, de a-i provoca necazuri, lipsuri, nedreptăţi, de a o prigoni.
ca ea să fie unica cauză. Dacă la acţiunea vinovatului au participat din Persecuta, asupri, urgisi.
imprudenţă şi alte persoane, inclusiv şi victima, atunci aceasta exclude
68
Prin clevetire se înţelege difuzarea şi propagarea unor ştiri minci- victimei de hrană, de îmbrăcăminte, de libertate, expunerea acesteia la
noase ce defăimează onoarea şi demnitatea victimei. bătaie cu vergi, pişcarea, biciuirea, cauterizarea cu agenţi termici sau
Prin jignire se înţelege lezarea intenţionată a onoarei şi demnităţii chimici şi alte acţiuni ce produc suferinţe fizice şi psihice, dureri crunte.
persoanei prin diferite gesturi, acţiuni verbale sau scrise. Determinarea la sinucidere sau la tentativa de sinucidere prin
Este necesar ca făptuitorul, prin persecutare, clevetire sau jignire, să înjosirea (umilirea) sistematică a demnităţii victimei (lit. e) alin. 2
fi făcut ca victima să ia hotărârea de a se sinucide. Pentru existenţa art. 150 CP.) presupune lezarea intenţionată a onoarei şi demnităţii
infracţiunii se mai cere ca acţiunea făptuitorului să aibă ca rezultat persoanei prin diferite acţiuni verbale sau în scris, gesturi, săvârşite
sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei. Intre acţiune şi sistematic, adică de cel puţin trei ori.
rezultat trebuie să existe un raport de cauzalitate. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
Determinarea la sinucidere se consumă în momentul sinuciderii victi- indirectă sau încredere exagerată în sine. Intenţie directă nu poate fi,
mei sau încercării acesteia de a se sinucide. pentru că, dacă vinovatul doreşte moartea victimei, atunci determinarea
Alineatul 2 art. 150 CP. prevede următoarele circumstanţe agravante de el a victimei la sinucidere trebuie calificată ca omor.
ale determinării la sinucidere: a) a soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate; Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă care a
b) a unui minor; c) a unei persoane care se află într-o dependenţă împlinit vârsta de şaisprezece ani. "'i ^ .....- —
materială sau altă dependenţă faţa de cel vinovat; d) prin comportare
plină de cruzime; e) prin înjosirea* sistematică a demnităţii victimei. § 3. Infracţiuni contra sănătăţii > ■ >>J. "
Determinarea la sinucidere a soţului (soţiei) sau a unei rude apro- 3.1. Generalităţi
piate (lit. a) alin. 2 art. 150 CP.) are aceeaşi explicaţie ca şi circumstanţa Ca infracţiuni contra sănătăţii persoanei sunt incriminate faptele
agravantă de la lit. b) alin. 3 art. 145 C.P., de aceea vă facem trimitere care aduc atingere integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei, şi
la aceste explicaţii. anume toate categoriile vătămărilor integrităţii corporale sau ale
Determinarea la sinucidere a unui minor (lit. b) alin. 2 art. 150 CP.) sănătăţii, precum şi maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă.
după semnele sale obiective are aceeaşi explicaţie ca şi circumstanţa Explicaţiile trăsăturilor obiective şi subiective date infracţiunilor contra
agravantă corespunzătoare de la lit. d) alin. 3 art. 145 CP., dar se deose- vieţii şi sănătăţii din paragraful întâi al acestui capitol sunt valabile şi pentru
beşte după semnele sale subiective. Omorul cu bună-ştiinţă a unui minor infracţiunile contra sănătăţii. Aducem următoarele explicaţii suplimentare
se caracterizează numai prin intenţie directă, pe când determinarea la cu privire la noţiunea şi criteriile de clasificare a acestor infracţiuni.
sinucidere a unui minor presupune numai intenţie indirectă sau imprudenţă Potrivit art. 2 al Regulamentului de apreciere medico-legală o
în forma încrederii exagerate în sine. gravităţii vătămării corporale, aprobat prin ordinul Ministerului Sănă-
Determinarea la sinucidere sau la tentativa de sinucidere a unei tăţii nr. 99 din 27 iunie 200314, prin vătămare a integrităţii corporale
persoane care se afla într-o dependenţă materială sau în altă depe- sau a sănătăţii se înţelege prejudiciul cauzat sănătăţii prin dereglarea
ndenţă faţă de cel vinovat (lit. c) alin. 2 art. 145 CP). Prin dependenţă integrităţii anatomice a organelor şi ţesuturilor sau a funcţiilor acestora,
materială se înţelege că victima a fost întreţinută material de vinovat sau provocate de acţiunea diferiţilor agenţi externi: mecanici, fizici, chimici,
că ajutorul lui material a constituit una din principalele surse de biobgici, psihici.
existenţă ale victimei. Drept altă dependenţă trebuie înţeleasă depen- In conformitate cu art. 25 al acestui Regulament se stabilesc urmă-
denţa de serviciu, dependenţa de domiciliu, de raporturile conjugale etc. toarele grade de gravitate ale vătămării integrităţii corporale sau ale
Determinarea la sinucidere sau la tentativa de sinucidere prin com- sănătăţii: grave, medii, uşoare şi fără cauzarea prejudiciului sănătăţii.
portare plină de cruzime (lit. d) alin. 2 art, 150 CP.) presupune lipsirea
H Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. i 70-1 72 din 8 august 2003. , .
* umilirea(n.n,). ■■ , ■

70 71
Menţionăm aici, că pentru primele trei grade s-a stabilit răspundere penală, iar prin vătămări ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii se înţelege
pentru ultimul grad se prevede răspundere administrativă. provocarea ilegală cu intenţie sau din imprudenţă de către o persoană a unui
A doua categorie de infracţiuni contra sănătăţii este maltratarea in- prejudiciu sănătăţii altei persoane prin lezarea integrităţii anatomice a
tenţionata sau alte acte de violenţă, care sunt arătate în art. 75 al Regu- organelor şi ţesuturilor sau prin dezechilibrarea funcţionării normale a
lamentului ca un gen specific de acţiune asupra organismului. organelor corpului omenesc, provocata prin intermediul diferiţilor agenţi
Conform laturii subiective, legislaţia penală cunoaşte vătămări intenţionate externi: mecanici, fizici, chimici, biologici, psihici.
ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii şi vătămări corporale cauzate din potrivit alin. 1 art. 276 al Codului de procedură penală din 2003, în cazul
imprudenţă. săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 152alin. 1, 153, 155 şi 157 alin. 1
Potrivit Codului penal, clasificarea şi semnele obiective ale vătămărilor CP., urmărirea penală se declanşează numai în baza plângerii prealabile a
integrităţii corporale sau ale sănătăţii sunt următoarele: victimei. In căzui împăcării părţii vătămate cu bănuitui, învinuitul, inculpatul,
urmărirea penală încetează.
I. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art.
151 CP.): 3.2. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale
61.Periculoasă pentru viaţă. sau a sănătăţii (art. 151 CP.)
62.Care a provocat: '
63.pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea ■
funcţionarii acestuia; Latura obiectivă a vătămărilor integrităţii corporale sau a sănătăţii se
64.o boală psihică; poate realiza prin provocarea a cel puţin unui prejudiciu din cele stipulate de
alin. 1 art. 151 CP:
65.o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o
70.acţiuni periculoase pentru viaţă în momentul săvârşirii lor;
treime din capacitatea de munca;
71.pierderea vederii;
66.întreruperea sarcinii; 72.pierderea auzului;
■ e) o desfigurare iremediabilă a feţii şi/sau a regiunilor adiacente.
73.pierderea graiului;
II. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii
74.pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia; ! - ■ '■ ■ ■
(art. 152 CP.): 75.o boală psihică; <r '
67.Nepericuloasă pentru viaţă. 76.pierderea stabilă a cel puţin unei treimi din capacitatea de muncă;
68.Fără antrenarea urmărilor prevăzute la art. 151 CP. 77.întreruperea sarcinii;
69.Care a provocat o dereglare îndelungată a sănătăţii (mai mult de 78.desfigurare iremediabilă a feţii şi/sau a regiunilor adiacente.
21 zile). Din rândul acţiunilor periculoase pentru viaţă în momentul săvârşirii
4. Care a provocat o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţin de lor fac parte vătămările corporale, care prezintă pericol iminent, tardiv sau
o treime din capacitatea de muncă (de Ia 10% până la 33%). potenţial, aşa încât vătămarea să determine moartea, indiferent dacă acest
I I I . Vătămarea intenţională uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii pericol a fost înlăturat printr-un tratament medical sau datorită reactivităţii
individuale a organismului.
(art. 153 CP):
1. O dereglare de scurtă durată a sănătăţii care durează nu mai mult Ipoteza în cauză e concepută de legiuitor ca o componenţă de infracţiune
formală, spre deosebire de toate celelalte prejudicii provocate sănă-sţn
de 21 de zile.
persoanei, deoarece infracţiunea se consideră consumată odată cu ^avarşirea
2. O pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă în
acţiunilor primejdioase prin ele însele pentru viaţa victimei în omentul
volum de până la 10%.
producerii lor, indiferent de prejudiciul cauzat sănătăţii persoa-'• f>e exemplu,
Rezumând semnele obiective şi subiective ale vătămărilor integrităţii plăgile abdomenului fără lezarea organelor interne Pot necesita pentru
corporale sau ale sănătăţii, putem da noţiunea acestor infracţiuni contra vindecare doar câteva zile.
sănătăţii.
72 73
Potrivit art. 28-52 ale Regulamentului din 27 iunie 2003, prin vătămări comunicarea canalului de rănire cu cavitatea pleurală este
corporale grave, periculoase pentru viaţă, se consideră: suspectă;
- fracturile deschise ale craniului, inclusiv fără lezarea creierului şi
a membranelor meningiene;
- fracturile închise ale oaselor bolţii sau bazei craniului, cu excepţia
oaselor scheletului facial şi ale fisurilor izolate ale laminei externe a
bolţii craniului;
- contuzia cerebrală gravă cu sau fără compresia creierului, contuzia
cerebrală medie însoţită de semne obiective de afectare bulbară;
- hemoragiile intracraniene: hemotom extra - sau subdural, hemoragii
subarahnoidiene obiectivizate prin semnele neurologice şi neurochirurgi-
calc respective;
- leziunile penetrante ale coloanei vertebrale, inclusiv cele fără leza
rea măduvei spinale;
- fractura-lux aţii le şi fracturile corpurilor sau ambelor arcuri ale ver-
tebrelor cervicale, precum şi fracturile unilaterale ale arcurilor
vertebrelor cervicale 1 sau II, fractura apofizei odontoide a
vertebrei cervicale II, inclusiv cele fără dereglarea funcţiei
măduvei spinale;
- luxaţiile şi subluxaţiile vertebrelor cervicale;
- leziunile închise ale regiunii cervicale a măduvei spinării;
- fracturile şi fracturo-îuxaţia unei sau a câtorva vertebre toracice
sau lombare, leziunile închise ale segmentelor toracice, lombare
sau sacrale ale măduvei spinării asociate cu un şoc spinal
confirmat clinic sau cu dereglarea funcţiilor organelor bazinului;
- leziunile penetrante ale faringelui, laringelui, traheii, esofagului (din
partea tegumentelor sau a mucoasei);
- fracturile închise ale cartilajelor laringiene sau ale traheii cu lezarea
mucoasei, asociate cu un şoc grav sau dacă sunt însoţite de o stare
primejdioasă pentru viaţa victimei;
- fracturile închise ale osului hioid, lezarea glandelor tiroidă şi paraţi-
roidă însoţite de dereglarea respiraţiei cu semnele unei hipoxii
cerebrale profunde sau altei stări primejdioase pentru viaţă;
- leziunile cutiei toracice penetrante în cavităţile pleurale, pericardică,
cu sau fără lezarea organelor interne;
- emfizemul subcutanat localizat, constatat în cazul leziunilor torace-
lui, nu poate fi considerat drept semn cert al leziunilor penetrante,
atunci când lipsesc simptomele hemo-pneumotoracelui, iar
- leziunile abdomenului penetrante în cavitatea peritoneală cu sau tară internă sau externă ce antrenează un colaps; de o embolie grasă
lezarea organelor interne; plăgile deschise ale organelor spaţiului ori gazoasă clinic confirmată; de o toxicoză traumatică cu
retro-peritoneal (rinichilor, suprarenalelor, pancreasului etc); leziunile fenomene de insuficienţă renală acută, precum şi alte stări
penetrante ale vezicii urinare, ale segmentelor superior şi mediu ale periculoase pentru viaţă;
rectului; - lezarea unui vas sangvin mare: aorta, arterele carotidiene, subclavi-
- leziunile închise ale vaselor magistrale ale organelor cavităţii tora- culare, auxilare, branhiale, cubitale, iliace, femurale, poplitee,
cale, abdominale şi bazinului, ale organelor spaţiului retroperitoneal, precum şi ale venelor ce le însoţesc;
diafragmei, prostatei, uretrelor, inclusiv rupturile subcapsulare ale - aprecierea gravităţii vătămării corporale în cazul lezării altor vase
organelor, confirmate obiectiv prin semnele primejdioase pentru sangvine periferice se efectuează în mod individual în funcţie de
viaţă; pericolul care-1 prezintă pentru viaţă;
- fracturile deschise ale oaselor tubulare lungi (humerus, femur şi - arsurile termice de gradul III şi IV cu lezarea a mat mult de 15%
tibiei), leziunile deschise ale articulaţiilor coxofemurale şi ale din suprafaţa corpului; arsurile de gradul II cu antrenarea a mai
genunchiului; fracturile închise ale osului femural; mult de 30% din suprafaţa corpului, precum şi arsurile cu o
-gravitatea vătămării corporale în cazul fracturilor deschise ale radi- suprafaţă mai mică, dar asociate cu un şoc grav; arsurile căilor
usului, ulnei si fibulei, ale fracturilor închise ale articulaţiilor mari (scapulo- respiratorii cu fenomene de edem şi structură ale glotei;
-barotrauma, electrocuţia, hipotermia şi arsurile chimice (prin acizi
humerală a cotului, radiocarpiană, talocrurală) se apreciază în funcţie de concentraţi, baze alcaline, diverse substanţe cauterizante) care au gene-
pericolul pentru viaţă sau de gradul incapacităţii permanente de muncă; ral pe lângă modificările locale şi manifestări patologice generale, pericu-
- fracturile oaselor bazinului, asociate cu un şoc grav sau cu ruptura loase pentru viaţă;
porţiunii membranoase a uretrei; _ ~ compresia organelor gâtului, precum şi alte genuri de asfixie meca-'
- leziunile însoţite de un şoc grav sau de o hemoragie abundentă as
°cmte cu un complex pronunţat de fenomene periculoase pentru
74 75
viaţă (dereglarea circulaţiei sangvine cerebrale, pierderea cunoştinţei, Celelalte cazuri de pierdere a unei mâini sau a unui picior trebuie
amnezia etc), confirmate prin date obiective; considerate drept o pierdere a unei părţi a membrului, având drept criteriu
- stări periculoase pentru viaţă, condiţionate de acţiuni traumatice în tfe calificare incapacitatea permanentă de muncă.
regiunile şocogene- plexul sinocarotid al gâtului, ciliar, organele genitale Pierderea capacităţii de reproducere constă în pierderea capaci-
masculine etc. tăţii de coabitare, fecundare, concepere şi naştere.
Gradul de gravitate al vătămărilor grave ale integrităţii corporale întreruperea sarcinii face parte din vătămările corporale grave,
dacă nu este o consecinţă a particularităţilor individuale ale organismului
nepericuloase pentru viaţă se determină în baza consecinţelor aces-
(uter infantil, plasmoză, devieri anatomice ale bazinului etc.) şi dacă se
tora, de aceea celelalte categorii ale vătămărilor corporale grave sunt
află în dependenţă cauzală directă cu trauma.
calificate de legiuitor drept componenţe de infracţiuni materiale.
Expertiza medico-legală în astfel de cazuri se efectuează în prezenţa
Prin pierderea vederii se subînţelege orbirea completă stabilă la
medicului obstetrician-ginecolog.
ambii ochi sau o asemenea stare când are loc diminuarea acuităţii vederii
Desfigurarea ireparabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente
până la enumerarea degetelor (a o distanţă de doi metri şi mai puţin
(pavilioanelor urechilor, regiunilor anterioare şi anterior-laterale ale gâtu-
(acuitatea vederii 0,04 dioptrii şi mai mică).
lui). Medicul legist nu califică vătămarea feţei şi a regiunilor adiacente
Pierderea vederii la un singur ochi are drept consecinţă o incapacitate drept desfigurare (sluţire), deoarece aceasta este o noţiune cu caracter
permanentă de muncă cu mai mult de o treime, de aceea face parte din nemedical si nu ţine de competenţa medicinii. Expertul evaluează doar
vătămările grave. caracterul leziunii şi gradul de gravitate al vătămării corporale în cores-
Gradul de gravitate a vătămării, în cazul lezării unui ochi orb ce presu- pundere cu prevederile prezentului Regulament, constatând dacă aces-
pune enucleaţia acestuia, se apreciază în funcţie de durata dereglării tea sunt sau nu reparabile.
sănătăţii şi deci poate fî numai o vătămare corporală medie sau uşoară. Prin vătămare reparabilă se înţelege o reducere considerabilă a gradului
Pierderea auzului constă în surditatea completă sau prevede o ase- de modificare morfologică (a cicatricei, deformaţiei, a dereglării mimicii etc.)
menea stare ireversibilă, când victima nu percepe vorbirea obişnuită de în timpul sau sub influenţa mijloacelor de tratament conservativ, nechirurgical.
la o distanţă de 3-5 cm de la pavilionul urechii. Dacă însă pentru înlăturarea vătămării ori a consecinţelor acesteia
Pierderea auzului numai la o ureche antrenează o incapacitate permanentă este necesară o intervenţie chirurgicală (o operaţie cosmetică), vătăma-
de muncă mai puţin de o treime şi face parte din vătămările de grad mediu. rea este considerată ireparabilă.
Pierderea graiului presupune pierderea capacităţii de a-şi exprima Boala psihică este o infirmitate psihică postagresională, ce se stabile-
gândurile prin sunete articulate, recepţionate clar. Această stare poate fi şte în cadrul expertizei psihiatrice în prezenţa medicului legist şi în confor-
condiţionată de pierderea limbii, de afecţiuni anatomo-funcţionale ale mitate cu Regulamentul respectiv, ţinându-se cont de legătura de cauzali-
coardelor vocale sau poate fi de origine nervoasă (a centrelor respective tate dintre traumă şi dereglarea psihică.
din sistemul nervos central). Altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel
Pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia puţin o treime din capacitatea de muncă presupune orice vătămare a
presupune pierderea unei mâini, a unui picior sau a funcţiilor acestora integrităţii corporale sau a sănătăţii, care a condiţionat o incapacitate
şi a capacităţii de reproducere. de muncă în volum considerabil, dar nu mai mică de 33%.
Prin pierderea anatomică a unei mâini se înţelege detaşarea Prin pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă
completă de la trunchi a mâinii mai sus de articulaţia radio-carpiană se
înţelege pierderea acesteia pe toată viaţa.
sau pierderea funcţiei acesteia, de exemplu, paralizia sau o altă stare ce p'erderea totală a capacităţii profesionale de muncă se stabileşte in
exclude funcţionarea ei. ontormitate cu Regulamentul în vigoare şi numai în caz de necesitate, prin
Pierderea unui picior presupune detaşarea completă de la trunchi a e*a sau prin hotărârea judecătoriei. Această necesitate poate apărea,
unui picior de la nivelul articulaţiei talocrurale sau pierderea funcţiilor acestuia. 77
76
după opinia noastră, în cazul în care se va dovedi că vinovatul a avut intenţia acţiunile prevăzute la alin. 2 sau 3 sunt săvârşite: a) repetat; b) asupra a
de a lipsi victima anume de capacitatea sa de muncă profesională. două sau mai multe persoane; c) de un grup criminal organizai sau de o
La invalizi incapacitatea generală şi permanentă de muncă, generată or
aanizaţie criminală; d) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercia-
de vătămarea corporală, se evaluează ca şi la persoanele practic sănă- liza organele sau ţesuturile victimei; e) la comandă.
toase, indiferent de invaliditate şi grupa acesteia. Circumstanţele agravante prescrise de literele a), b), d) şi e) alin. 3
La copii incapacitatea de muncă se apreciază ca şi la persoanele art. 151 CP. au aceleaşi explicaţii ca şi cele de Ia art. 145 CP., de
adulte, conform Regulamentului în vigoare. aceea, pentru a exclude repetarea, vă facem trimitere la aceste explicaţii.
Infracţiunea vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii
a sănătăţii se consumă o dată cu comiterea acţiunilor periculoase pentru săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie crimi-
viaţă în momentul săvârşirii lor, indiferent de consecinţe pentru sănătatea nală este calificată de lit. c) alin. 3 art. 151 CP. Noţiunea grupului
victimei sau o dată cu survenirea prejudiciilor cauzate victimei, arătate criminal organizat este dată în art. 46 CP., iar a organizaţiei criminale -
în alin. 1 art. 151 CP. în art. 47 CP., de aceea vă facem trimitere la aceste reglementări.
Alineatul 2 art. 151 CP. agravează răspunderea penală, dacă acţiu- Vătămările intenţionate grave ale integrităţii corporale sau ale
nile din alin. 1 sunt săvârşite: a) asupra soţului (soţiei) sau a unei rude sănătăţii prevăzute la alin. 1, 2 sau 3, care au provocat decesul
apropiate; b) asupra unui minor; c) asupra unei persoane în legătură cu victimei (alin. 4 art. 151 CP.) constituie o infracţiune unică complexă,
îndeplinirea de către aceasta a obligaţiunilor de serviciu sau obşteşti; d) ce constă din două acţiuni infracţionale: a) vătămarea intenţionată
de două sau de mai multe persoane; e) prin schingiuire sau tortură; f) gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, prevăzută de alin. 1, 2 şi 3
prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane; art. 151 CP., şi b) lipsirea de viaţă din imprudenţă, prevăzută de art.
g) din interes material; h) cu intenţii huliganice; i) din motive de duşmănie 149 CP. De aceea latura subiectivă a infracţiunii date trebuie
sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă. determinată separat pentru fiecare acţiune infracţională menţionată.
Circumstanţele agravante prevăzute de literele a), b), c), d), f), g), h) Potrivit art. 19 CP., aceasta nu reprezintă o a treia formă de vinovăţie
şi i) din alin. 2 art. 151 CP. au aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţele (intenţie şi imprudenţă).
agravante corespunzătoare de la art. 145 CP., de aceea, pentru a exclude Deci trebuie să determinăm dacă intenţia făptuitorului a fost îndrep-
repetarea, facem trimitere la aceste explicaţii. tată numai spre cauzarea vătămării grave şi dacă decesul victimei a
Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, survenit din imprudenţă.
săvârşită prin schingiuire sau tortură (lit. e) alin. 2 art. 151 CP.) nu Dacă la pricinuirea vătămării corporale a existat intenţia în cauzarea
prezintă o categorie aparte de vătămări corporale, ci determină originea morţii, atunci fapta trebuie calificată potrivit art. 145 CP. Chiar dacă
moartea n-a survenit, fapta trebuie calificată ca tentativă de omor.
acestora, metodele de cauzare a lor. Nu interesează dacă daunele pro-
Este de observat că nu are importanţă faptul dacă moartea a survenit
duse sănătăţii, prevăzute de alin. 1 art. 151 CP., sunt rezultatul acţiunilor
imediat după cauzarea vătămării grave sau după un anumit timp.
de schingiuire sau torturare sau dacă aceste acţiuni se săvârşesc după
Legislaţia noastră penală nu cunoaşte aşa-numita incriminare obiec-
producerea vătămărilor menţionate.
tiva. De aceea survenirea morţii ca o consecinţă a vătămării intenţionate
Schingiuirea reprezintă nişte acţiuni care provoacă victimei suferinţe grave, săvârşită în circumstanţe, în care subiectul nu numai că n-a prevăzut,
prin lipsirea de hrană, de băutură sau de căldură ori prin abandonarea ar nicl n_a
putut să prevadă producerea ei, nu trebuie incriminată. Răspundea
victimei în condiţii insuportabile pentru viaţă etc. penală pentru provocarea vătămării intenţionate grave în asemenea Cazun
Torturarea se manifestă prin acţiuni care produc dureri insuportabile tre
buie aplicată numai conform alin. I, 2 sau 3 art. 151 CP.
repetate sau îndelungate prin pişcături, biciuire, împunsături cu obiecte Potrivit p. 8 al Hotărârii Plenului din 15 noiembrie 1993, trebuie să
ascuţite, cauterizări cu agenţi termici sau chimici etc. imităm omorul intenţionat şi lipsirea de viaţă din imprudenţă de vătăma-
Alineatul 3 art. 151 CP. stabileşte unele circumstanţe agravante, dacă intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, în urma
78 79
căreia a survenit moartea victimei. Această delimitare trebuie făcută Prin pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de
numai potrivit laturii subiective a faptei comise. inuncă se înţelege o incapacitate generală de muncă în volum mai mare
Plenul Judecătoriei Supreme a Federaţiei Ruse în Hotărârea sa din de 10%, dar nu mai mare de 33%.
27 ianuarie 1999, indicată anterior, subliniază că la delimitarea acestor Volumul incapacităţii stabile de muncă se evaluează în conformitate
fapte trebuie să reieşim şi din totalitatea circumstanţelor cauzei. In spe- cu Regulamentul organelor de expertiză medicală a vitalităţii din Repub-
cial, trebuie luată în considerare metoda şi mijloacele săvârşirii infracţiunii, lica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului R.M. nr. 470 din 29
numărul, caracterul şi localizarea vătămărilor, cauzele încetării acţiunilor august 1991. Expertiza medico-legală în baza acestui criteriu se efectu-
infractorice, precum şi conduita făptuitorului şi a victimei atât până la ează numai după definitivarea consecinţelor vătămării corporale, confir-
comiterea infracţiunii, cât şi după consumarea ei, relaţiile lor reciproce. mate prin date obiective.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a După cum s-a menţionat, Regulamentul arată că pierderea auzului la
împlinit vârsta de paisprezece ani. o ureche antrenează o incapacitate de muncă stabilă mai puţin de o
treime, din care cauză ea face parte din vătămările corporale medii.
3.3. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale
Enucleaţia ochiului orb se apreciază în funcţie de durata dereglării sănă-
sau a sănătăţii (art. 152 CP.) Latura obiectivă a tăţii- Deci dacă enucleaţia ochiului orb dereglează sănătatea victimei
vătămării intenţionate medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii se mai mult de 21 de zile, ea constituie o vătămare corporală medie.
realizează prin vătămări: Infracţiunea vătămării intenţionate medii a integrităţii corporale sau
79.care nu sunt periculoase pentru viaţă; a sănătăţii se consideră consumată odată cu survenirea consecinţelor
80.care n-au provocat consecinţele arătate în art. 151 CP.; determinate de lege.
81.urmate de dereglarea îndelungată a sănătăţii; Subiect al infracţiunii arătată în alin. 1 art. 152 CP. poate fi o per=
82.urmate de o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţim de o soană fizică responsabilă care a atins vârsta de şaisprezece ani.
treime din capacitatea de muncă. Alineatul 2 art. 152 CP. agravează răspunderea penală, dacă vătă-
Deci, pentru vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale marea corporală medie este săvârşită: a) repetat; b) asupra a două sau
sau a sănătăţii, legiuitorul subliniază mai întâi faptul că ea nu este pri- mai multe persoane; c) asupra soţului (soţiei) sau asupra unei rude apro-
mejdioasă pentru viaţă şi nu provoacă consecinţele caracteristice piate; d) asupra unei persoane în legătura cu îndeplinirea de către ea a
vătămării corporale grave. obligaţiilor de serviciu sau obşteşti; e) de două sau de către mai multe
în al doilea rând, se indică, că semnele specifice ale vătămării corporale persoane; f) prin schingiuire sau tortură; g) prin mijloace periculoase
medii sunt dereglarea îndelungată a sănătăţii sau pierderea consi- pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane; h) din interes material;
derabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă. i) cu intenţii huliganice; j) din motive de duşmănie sau ură socială, naţio-
Printr-o dereglare îndelungată a sănătăţii se subînţeleg consecin- nală, rasială sau religioasă; k) la comandă.
ţele determinate de vătămări (maladii, dereglări de funcţii etc), care au Explicaţiile circumstanţelor agravante arătate corespund cu explica-
o durată de peste trei săptămâni (mai mult de 21 zile). ţiile circumstanţelor agravante corespunzătoare din art. 145 şi 151 CP.,
Gradul de gravitate al vătămării corporale medii după criteriul dereglării de aceea vă facem trimitere la aceste articole.
sănătăţii se determină conform timpului necesar pentru restabilirea sănă- Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
tăţii. Deşi Regulamentul indică numai termenul minim al acestui timp, e Subiect al vătămărilor corporale intenţionate medii cu circumstanţe
agravante poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta
bine cunoscut faptul că termenul maxim nu trebuie să depăşească patru d
e paisprezece ani.
luni, deoarece numai până la patru luni se eliberează buletinele de boală,
după care se determină volumul incapacităţii permanente de muncă, adică
se ia în considerare al doilea criteriu de calificare a vătămării
corporale.
80 81
intenţionate sau a altor acte de violenţă este de a pricinui persoanei
3.4. Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a
numai dureri fizice.
sănătăţii (art. 153 CP.) Latura obiectivă a vătămării intenţionate Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin maltratarea intenţio-
uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii se realizează fie printr-o nată sau aplicarea altor acte de violenţă, care n-au provocat vătămări
dereglare de scurtă durată a sănătăţii, fie printr-o pierdere neînsemnată, corporale grave, medii sau uşoare ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii.
dar stabilă a capacităţii prin maltratarea intenţionată se înţelege comportamentul crud,
de muncă. brutal cu victima pentru a-i provoca dureri fizice prin aplicarea loviturilor
Dereglarea sănătăţii de scurtă durată este determinată direct de multiple şi repetate (bătăilor) cu pumnul, cu palma, cu bastonul etc.
vătămarea corporală şi nu durează mai mult de 21 de zile (trei săptămâni). sau aplicarea altei forţe pe care o pune în acţiune (de exemplu, asmuţă
Conform Regulamentului vechi acest termen era de la 6 zile până la 21 zile un câine care trânteşte victima etc), precum şi prin aplicarea acţiunilor
şi credem că era mai optim pentru delimitarea vătămărilor corporale uşoare insuportabile sau de tortură.
de cele neînsemnate, care în prezent sunt prevăzute de Codul Bătăile se caracterizează prin aplicarea loviturilor multiple şi repetate.
contravenţiilor administrative, deoarece ultimele prevedeau o dereglare a Chinuirea (schingiuirea) reprezintă acţiuni care provoacă victimei
sănătăţii de până la 6 zile. Conform Regulamentului nou, vătămările suferinţe prin privaţiunea de hrană, băutură sau căldură, ori prin plasarea
corporale neînsemnate, numite leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sau abandonarea victimei în condiţii insuportabile de viaţă.
sănătăţii, presupun vătămările ce nu generează o dereglare a sănătăţii sau o Torturarea se manifestă prin acţiuni care produc dureri permanente,
incapacitate temporară de muncă. repetate sau îndelungate (prin pişcături, biciuiri, prin împunsături cu obie-
Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, cte înţepătoare, prin cauterizări cu agenţi termici sau chimici etc).
urmată de o dereglare de scurtă durată a sănătăţii reprezintă vătămări Prin aplicarea altor acte de violenţă în măsură să producă dureri
sub formă de zgârieturi, vânătăi, achimoze etc, care se încheie cu restabilirea fizice înţelegem faptele săvârşite fără aplicarea acţiunilor de maltratare
completă a sănătăţii iniţiale într-un termen nu mai mare de 21 de zile. (bătăi, schingiuiri sau torturi), dar care pot să genereze dureri fizice.
Printr-o pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă De exemplu, strângerea sau frângerea mâinilor, tragerea de păr, îmbrân-
se înţelege o incapacitate generală de muncă în volum de până la 10%. cirea şi punerea de piedică unei persoane, oferirea unui scaun stricat,
Termenul „neîsemnat" înseamnă o incapacitate generală de muncă în de pe care victima, aşezându-se, cade şi se loveşte, determinarea victi-
volum de până la 10%, iar termenul „stabil'1 presupune pierderea capaci- mei să folosească un aparat electric, deşi făptuitorul ştia că este
tăţii de muncă în volum de până la 10% pe tot restul vieţii. defectat şi îi va provoca dureri fizice, oferirea de către făptuitor
Infracţiunea vătămării intenţionate uşoare a integrităţii corporale sau a victimei a unui pahar de apă conţinând o substanţă vomitivă, sperierea
sănătăţii se consumă odată cu survenirea consecinţelor prevăzute de lege. persoanei, pentru ca aceasta, căzând, să fie supusă unei loviri etc.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. Maltratarea sau un alt act de violenţă poate produce victimei echi-
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care moze (vânătăi). Prin echimoze se înţelege un revărsat sanguin mai
a atins vârsta de şaisprezece ani. mult sau mai puţin întins, localizat în grosimea tegumentului, în ţesutul
3.5. Maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă celular subcutant sau mai profund. De regulă, echimozele nu necesită
(art 154 CP.) Maltratarea intenţionată sau alte tratament medical pentru vindecare. Un asemenea tratament se impune
acte de violenţă reprezintă nişte atentate la sănătatea persoanei ce nu numai în cazul unor echimoze foarte întinse, însoţite de edem. Dacă
sunt considerate genuri deosebite de vătămări corporale. Ele nu indică ele necesită lngnjiri medicale, în raport cu durata acestora, fapta poate fi
decât originea sau modul de producere a vătămărilor corporale. Scopul încadrată ca vătămare uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a
provocării vătămărilor corporale îl constituie cauzarea unei daune sănătăţii.
sănătăţii persoanei, iar scopul maltratării Lovirile reciproce nu sunt o circumstanţă care exclude răspunderea
Penală a fiecăruia dintre vinovaţi.
82
în
Infracţiunea se consideră consumată din momentul săvârşirii unora , afect sunt aceleaşi ca şi la omorul în stare de afect. A se vedea
dintre acţiunile menţionate. aplicaţiile corespunzătoare de la art. 146 CP.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie intenţionată.
Alineatul 2 art. 154 CP. agravează răspunderea penală dacă acţiunile Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
analizate sunt săvârşite: a) asupra soţului (soţiei) sau a unei rude care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
apropiate; b) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide; c) asupra unui 3.7. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a
minor; d) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a sănătăţii cauzată din imprudenţă (art. 157 CP.)
obligaţiilor de serviciu sau obşteşti; e) de către două sau mai multe Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin vătămarea gravă
persoane; f) profitând de starea de neputinţă a victimei; g) cu folosirea ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă.
unor instrumente speciale de tortură; h) la comandă. La explicaţiile date noţiunii semnelor constitutive ale vătămărilor corporale
Circumstanţele agravante din alin. 2 art. 154 CP., arătate la literele grave sau medii de Ia art. 151 şi 152 CP. adăugăm următoarele explicaţii
a), b), c), d), e), f) şi h) au aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţele agravante suplimentare privind latura subiectivă a acestei infracţiuni.
corespunzătoare de la art. 145 şi 151 CP., de aceea vă facem trimitere în condiţiile cauzării vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii
la din imprudenţă înseşi imprudenţa se poate exprima sub formă de încre-
aceste interpretări. dere exagerată în sine sau de neglijenţă criminală.
Maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă săvârşite cu folosi- în cazul încrederii exagerate în sine făptuitorul prevede posibilita-
tea pricinuirii vătămării corporale grave sau medii în urma acţiunii sau
rea unor instrumente speciale de tortură (lit. g) alin. 2 art. 154 CP.)
inacţiunii sale prejudiciabile, însă contează uşuratic pe evitarea lor. Dar
presupune folosirea unor asemenea instrumente care produc dureri
speranţa făptuitorului se dovedeşte a fi neîntemeiată, uşuratică şi conse-
constante şi îndelungate. De exemplu, diferite obiecte înţepătoare, elec-
cinţele prejudiciabile survin.
trice care se încălzesc până la o temperatură insuportabilă, instrumente Provocarea vătămărilor corporale grave sau medii din neglijenţă cri-
speciale pentru frângerea mâinilor sau altor organe ale persoanei, biciu- minală presupune că vinovatul n-a prevăzut posibilitatea survenirii conse-
rile, cauterizanţi termici sau chimici etc. cinţelor prejudiciabile, stipulate de lege, deşi trebuia şi putea să ie prevadă.
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a Pentru pricinuirea din imprudenţă a unei vătămări uşoare a integrităţii
împlinit vârsta de şaisprezece ani. corporale sau a sănătăţii răspunderea penală se exclude.
3.6. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
sau a sănătăţii în stare de afect (art. 156 CP.) Legislaţia penală care a atins vârsta de şaisprezece ani.
în vigoare, ca şi pentru omor, atenuează răspunderea penală pentru § 4. Infracţiuni care pun în pericol viaţa
cauzarea vătămărilor corporale grave sau medii săvârşite sau sănătatea persoanei ^ ^^n
în stare de afect. 4.1. Generalităţi / ',
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin vătămarea gravă
ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare de afect, survenită Infracţiunile care pun în pericol viaţa sau sănătatea persoanei se
în mod subit, provocată de acte de violenţă, de insulte grave ori de alte deosebesc de infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii prin aceea că ele nu
tentează nemijlocit la viaţa şi sănătatea oamenilor şi de cele mai multe
acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi 0n
nu provoacă moartea sau vătămări corporale, dar creează primejdia
putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau pentru rudele lui. f
eală de a cauza asemenea daune.
în ceea ce priveşte explicaţiile privind noţiunea vătămărilor grave A Obiectul nemijlocit al acestor infracţiuni îl constituie atât
sau medii, facem trimitere la explicaţiile date semnelor constitutive ale sănătatea, Cat Şi viaţa şi sănătatea persoanei.
acestora, prevăzute la art. 151 şi 152 CP.
Circumstanţele săvârşirii acestei infracţiuni şi ale condiţiilor stării
84 R5
Latura obiectivă a infracţiunilor care pun în pericol viaţa şi sănăta- rea ameninţării sau dacă ameninţarea în mod obiectiv nu poate fi reali-
tea persoanei constă, de obicei, dintr-o acţiune sau de cele mai multe zată, fapta nu constituie infracţiunea în cauză.
ori dintr-o inacţiune. în unele cazuri pricinuirea urmărilor grave constituie Infracţiunea dată trebuie deosebită de descoperirea intenţiei crimi-
semnele calificative (agravante) ale infracţiunilor, de exemplu, lit. b) şi nale, care constituie o etapă infracţională ce nu se pedepseşte penal.
c) alin. 2 art. 159 CP. (provocarea ilegală a avortului). Dispoziţia art. 155 CP. ne permite să constatăm că realizarea intenţiei
Latura subiectivă a acestor infracţiuni se caracterizează prin inten- se manifestă prin acţiuni concrete de ameninţare, la a căror săvârşire nu
poate fi vorba numai de o descoperire de intenţie.
ţie directă.
Infracţiunea se consumă în momentul în care victima, conştientizează
La multe articole sunt necesare semne speciale ale subiectului.
pericolul şi este cuprinsă de frică, stare ce-i răpeşte libertatea morală.
Infracţiunile care pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor se împart
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.
în două grupuri: 1) infracţiuni care pun în pericol viaţa şi sănătatea
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
persoanei (ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
corporale sau a sănătăţii - art. 155 C.P.; constrângerea persoanei la
prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare - art. 158 CP.; 4.3. Constrângerea persoanei Ia prelevarea organelor sau
provocarea ilegală a avortului - art. 159 CP; efectuarea ilegală a steri ţesuturilor pentru transplantare (art. 158 CP.)
lizării chirurgicale - art. 160 CP.; neacordarea de ajutor unui bolnav - Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin constrângerea per-
art. 162 CP.; lăsarea în primejdie - art. 163 CP.; 2) infracţiuni care soanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare sau în
pun în pericol sănătatea persoanei (efectuarea fecundării artificiale sau alte scopuri, săvârşită cu aplicarea violenţei ori cu ameninţarea aplicării ei.
a implantării embrionului fără consimţământul pacientei - art. 161 CP.). Pentru reglementări mai detaliate ale acestor acţiuni vă facem trimi-
Potrivit alin. 1 art. 276 al Codului de procedură penală din 2003, tere la Legea nr. 473-XIV privind transplantul de organe şi ţesuturi din
în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 161 şi 170 CP. urmări 25 iunie 1999'- şi la ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 297 din 16
rea penală se intentează numai în baza plângerii prealabile a victimei şi decembrie 1999 despre aplicarea Legii privind transplantul de organe
încetează în momentul împăcării părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul şi. ţesuturi umane în Republica Moldova.16
sau inculpatul. -» Conform acestor reglementări, prelevarea organelor sau ţesuturilor
4.2. Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii pentru transplantare este posibilă numai cu condiţia că donatorul şi-a
corporale sau a sănătăţii (art. 155 CP.) Latura obiectivă a expus în scris liber şi intenţionat dorinţa în acest sens.
infracţiunii se realizează prin ameninţarea cu omor ori cu vătămarea Victimă a acestei infracţiuni poate fi orice persoană aleasă de făptuitor
gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, dacă a existat pericolul în calitate de donator. Nu se admite prelevarea organelor şi ţesuturilor de
realizării acestei ameninţări. la persoanele minore, bolnave de SIDA, de boli venerice şi de alte boli
Prin ameninţare se înţelege o acţiune de influenţă psihică prin care mfecţioase ce prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea recipientului.
făptuitorul insuflă victimei frica de a i se produce o vătămare gravă a Constrângerea persoanei pentru prelevarea organelor sau ţesuturi-
integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie lipsirea de viaţă. Metodele lor în scopul transplantării sau în alte scopuri presupune silirea, forţarea,
ameninţării pot fi diferite: orale, în scris, prin gesturi, la telefon, prin obligarea persoanei să facă un lucru pe care nu l-ar face de bună voie.
intermediul altor persoane, prin semne simbolice etc. Această constrângere trebuie să fie efectuată atât prin aplicarea violenţei
Acţiunea de ameninţare trebuie să fie de natură să-1 alarmeze pe cel fizice, cât şi prin ameninţarea aplicării ei.
ameninţat, să fie percepută de el ca reală, serioasă, prezentând Prin aplicarea violenţei fizice se înţelege uzul forţei fizice asupra
suficiente temeiuri că se va realiza într-un viitor nu prea îndepărtat. |* Monitorul Oficial, nr .94-95/474 din 26 august 1999. ": ' i f\ ^ ''■ '■ '■ »': :*■
Dacă din acţiunea făptuitorului nu rezultă că acesta va trece la înfaptui- Monitorul Oficia! m. 29-30/99 din 16 martie 2000. ' =:. . i! " i ■ ; . .' .■ '

86 87
I

victimei prin aplicarea loviturilor sau a altor acte de violenţă, care provoacă o daună Subiect al infracţiunii poate ft orice persoană fizică r
^abilă,
sănătăţii victimei sub formă de maltratări, vătămări uşoare, medii sau chiar grave ale care a împlinit vârsta de şaisprezece ani. bor1"
integrităţii corporale sau ale sănătăţii. Dacă în urma constrângerii cu aplicarea
4.4. Provocarea ilegală a avortului (art. 159 Q
violenţei se produc dureri fizice, vătămări uşoare sau medii ale integrităţii corporale sau
Probleme cu privire la faptul dacă poate femeia să dispu, ■) .septul
ale sănătăţii, prevăzute de art. 152, 153 sau 154 C.P., fapta săvârşită se încadrează
de a întrerupe sarcina ori trebuie să nască copilul concept de ^ g t i t u i t
numai în baza alin. 1 art. 158 C.P., iar dacă victimei i se produc vătămări grave ale
timp îndelungat obiectul unor serioase controverse ce s-^co' /Jat cu
integrităţii corporale sau ale sănătăţii, fapta săvârşită constituie un concurs de infrac-
soluţii legislative foarte diferite. în antichitate Aristotel a^ So* voitul
ţiuni prevăzut de alin. 1 art. 158 şi alin. 1 art. 151 CP.
atunci când creşterea populaţiei era prea mare, cu condjt|\a ^meia
Prin ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice se înţelege ameninţarea victimei cu
ă se afle la începutul sarcinii. Biserica creştină a combat ca ,-tul în
cuvinte sau acţiuni, din care reiese clar intenţia făptuitorului de a aplica imediat s
toate cazurile, considerând întreruperea sarcinii drept un p^ av^-eptu-
violenţa fizică faţă de victimă. Violenţa psihică trebuie să fie reală şi destul de
rile femeii la întreruperea gravidităţii au început să fie rec^M. V odată
serioasă pentru ca victima să aibă motive de a se înfricoşa de realizarea ei.
cu apariţia statelor democratice contemporane. în prezent • ^cut, te ţări
Ameninţarea cu distrugerea averii sau propagarea unor zvonuri calomnioase nu este
prin anumite acte legislative se permite întreruperea sarci nu* unele
condamnabilă penal. Infracţiunea se consumă din momentul constrângerii în scopul
cazuri: când viaţa sau sănătatea femeiei este în pericol (a Vţi ii î^ical);
prelevării organelor sau a ţesuturilor pentru transplantare sau în alte scopuri. Dacă
când unul dintre părinţi sau ambii suferă de o alienaţie ^ ^rn^ /avort
făptuitorul a reuşit, în urma constrângerii, să preleveze organele şi ţesuturile
eugenie); când femeia a rămas însărcinată ca urmare a un,\\& 4 sau a
victimei, infracţiunea dată intră în concurs real cu vătămările corporale
unui incest (avort etic); când femeia suportă greutăţi ma^1, vicari are
corespunzătoare, în funcţie de dauna produsă, prevăzute de art. 151, 152 sau 153
mai mulţi copii (avort social). Unele state au admis toate aee '^le />ePPu
CP.
alte legislaţii le-au acceptat numai parţial. \ c/
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Un semn
în Republica Moldova, de asemenea, femeii i se garam septul
obligatoriu al laturii subiective al infracţiunii date este scopul ei: pentru de a dispune de fructul procreării. Pentru a nu cauza da^ă fătaţii femeii, avorturile
transplantare sau în alte scopuri. în afara spitalului sunt interzise, efectua^ ^ s^ ^.ţiîlor pentru întreruperea artificială
Prin transplantare se înţelege înlocuirea printr-o intervenţie chirurgicală a unui a sarcinii fiind admise nurnaj^p^^ale şi în instituţiile curative în conformitate cu
ţesut sau a unui organ bolnav cu acelaşi ţesut sau organ sănătos de la altă persoană. Regulamentul des \ sp^ctua
Alte scopuri de prelevare a organelor sau ţesuturilor pot fi cele experimentale,
ştiinţifice etc.
VSV
rea avorturilor a Ministerului Sănătăţii. întreruperea sarCj\ ef e pe1"'
Alineatul 2 art. 158 CP. agravează răspunderea penală pentru constrângerea
misă tuturor femeilor care s-au adresat cu rugămintea de a \ e^/ectua
persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor în scopul transplantării săvârşite
această operaţie, cu excepţia acelora, cărora atare operaţi \e $ $ con
asupra unei persoane despre care cel vinovat ştia cu certitudine că se află în
traindicată. Efectuarea avortului se admite numai în institm ^ es^ ţ-ative
stare de neputinţă ori în dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de el.
staţionare. Orice alt avort e considerat ilegal. ij
le c»>
Noţiunea stării de neputinţă este explicată la lit. e) alin. 2 art. 145 CP., iar Latura obiectivă a avortului ilegal se realizează pnn - perea
noţiunea de dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de făptuitor este
aceeaşi ca şi a elementului arătat la lit. c) alin. 2 art. 150 CP., de aceea vă facem sarcinii prin orice mijloace, săvârşită în vreunul din următ0Vei'>zurr.
trimitere la aceste interpretări. 83.în afara instituţiilor medicale autorizate în acest sc0Ale ^
84.de către o persoană care nu are studii medicale superj0 ; ,ciale;
88 85.când sarcina depăşeşte 12 săptămâni; \ sf
) in cazul contraindicaţilor medicale pentru efţv-, unei
asemenea operaţii; \0?
e) în condiţii antisanitare.
89
victimei prin aplicarea loviturilor sau a altor acte de violenţă, care provoacă Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
o daună sănătăţii victimei sub formă de maltratări, vătămări uşoare, medii care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
sau chiar grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii. Dacă în urma
4.4. Provocarea ilegală a avortului (art. 159 CP.)
constrângerii cu aplicarea violenţei se produc dureri fizice, vătămări uşoare
probleme cu privire la faptul dacă poate femeia să dispună de dreptul
sau medii ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii, prevăzute de art. 152,
He a întrerupe sarcina ori trebuie să nască copilul conceput a constituit
153 sau 154 C.P., fapta săvârşită se încadrează numai în baza alin. 1 art.
timp îndelungat obiectul unor serioase controverse ce s-au soldat cu
158 C.R, iar dacă victimei i se produc vătămări grave ale integrităţii
soluţii legislative foarte diferite. în antichitate Aristotel admitea avortul
corporale sau ale sănătăţii, fapta săvârşită constituie un concurs de infrac-
atunci când creşterea populaţiei era prea mare, cu condiţia ca femeia să
ţiuni prevăzut de alin. 1 art. 158 şi alin. 1 art. 151 CP.
se afle la începutul sarcinii. Biserica creştină a combătut avortui în
Prin ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice se înţelege ameninţarea
toate cazurile, considerând întreruperea sarcinii drept un păcat. Dreptu-
victimei cu cuvinte sau acţiuni, din care reiese clar intenţia făptuitorului
rile femeii la întreruperea gravidităţii au început să fie recunoscute odată
de a aplica imediat violenţa fizică faţă de victimă. Violenţa psihică
cu apariţia statelor democratice contemporane. în prezent în multe ţări
trebuie să fie reală şi destul de serioasă pentru ca victima să aibă motive
prin anumite acte legislative se permite întreruperea sarcinii în unele
de a se înfricoşa de realizarea ei. Ameninţarea cu distrugerea averii sau
cazuri: când viaţa sau sănătatea femeiei este în pericol (avort medical);
propagarea unor zvonuri calomnioase nu este condamnabilă penal.
când unul dintre părinţi sau ambii suferă de o alienaţie mintală (avort
Infracţiunea se consumă din momentul constrângerii în scopul prele-
eugenie); când femeia a rămas însărcinată ca urmare a unui viol sau a
vării organelor sau a ţesuturilor pentru transplantare sau în alte scopuri.
unui incest (avort etic); când femeia suportă greutăţi materiale ori are
Dacă făptuitorul a reuşit, în urma constrângerii, să preleveze organele şi
mai mulţi copii (avort social). Unele state au admis toate aceste excepţii,
ţesuturile victimei, infracţiunea dată intră în concurs real cu vătămările
alte legislaţii le-au acceptat numai parţial.
corporale corespunzătoare, în funcţie de dauna produsă, prevăzute de
art. 151, 3 52 sau 153 CP. In Republica Moldova, de asemenea, femeii i se garantează dreptul
de a dispune de fructul procreării. Pentru a nu cauza daune sănătăţii
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Un
femeii, avorturile în afara spitalului sunt interzise, efectuarea operaţiilor
semn obligatoriu al laturii subiective al infracţiunii date este scopul ei;
pentru întreruperea artificială a sarcinii fiind admise numai în spitale şi
pentru transplantare sau în alte scopuri. în instituţiile curative în conformitate cu Regulamentul despre efectua-
Prin transplantare se înţelege înlocuirea printr-o intervenţie chirurgi- rea avorturilor a Ministerului Sănătăţii. întreruperea sarcinii este per-
cală a unui ţesut sau a unui organ bolnav cu acelaşi ţesut sau organ misă tuturor femeilor care s-au adresat cu rugămintea de a Ii se efectua
sănătos de la altă persoană. această operaţie, cu excepţia acelora, cărora atare operaţie le este con-
Alte scopuri de prelevare a organelor sau ţesuturilor pot fi cele traindicată. Efectuarea avortului se admite numai în instituţiile curative
experimentale, ştiinţifice etc. staţionare. Orice alt avort e considerat ilegal.
Alineatul 2 art. 158 CP. agravează răspunderea penală pentru const- Latura obiectivă a avortului ilegal se realizează prin întreruperea
rângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor în scopul sarcinii prin orice mijloace, săvârşită în vreunul din următoarele
transplantării săvârşite asupra unei persoane despre care cel vinovat cazuri:
ştia cu certitudine ca se află în stare de neputinţă ori în dependenţă 86.în afara instituţiilor medicale autorizate în acest scop;
materială sau altă dependenţă faţă de el. 87.de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;
Noţiunea stării de neputinţă este explicată la lit. e) alin. 2 art. 145 c) când sarcina depăşeşte 12 săptămâni;
«) in cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei
C.P., iar noţiunea de dependenţă materială sau altă dependenţă faţă asemenea operaţii;
de făptuitor este aceeaşi ca şi a elementului arătat la lit. c) alin. 2 art. e) în condiţii antisanitare. ■ ' '
150 C.P., de aceea vă facem trimitere la aceste interpretări.
RQ
9,9,
Unele reglementări privind ordinea efectuării avorturilor, în afară de ilegal: a) este săvârşit repetat; b) a cauzat din imprudenţă o vătămare
Regulamentul menţionat, sunt prevăzute şi de Legea ocrotirii sănătăţii gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) a provocat
nr. 4U-XUI din 28 martie 1995'7. din imprudenţă decesul victimei.
Sintagma avort săvârşit în afara instituţiilor medicale autorizate Avortul ilegal săvârşit în mod repetat presupune săvârşirea a două
în acest scop (lit. a) alin. 1 art. 159 CP.) elucidează sensul de întreru- sau a mai multor avorturi ilegale până la condamnarea vinovatului şi,
pere a sarcinii femeii în orice alte locuri decât cele medicale, care dispun bineînţeles, dacă n-au expirat termenele de prescripţie pentru urmărirea
de autorizaţii pentru a efectua asemenea operaţii chirurgicale. Conform penală stabilită de lege. Pentru detalii vă facem trimitere Ia art. 145 CP
Regulamentului menţionat, efectuarea avortului se admite numai în insti- Avortul ilegal care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă
tuţiile curative staţionare. Orice avort săvârşit, de exemplu, acasă la ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii reprezintă o infracţi-
medic, acasă Ia victimă sau în orice alt Ioc, se consideră ilegal. une cu două forme de vinovăţie, deoarece circumstanţa agravantă dată
Ipoteza avortul săvârşit de către o persoană care nu are studii e compusă din două activităţi infractorice: 1) întreruperea ilegală a sarcinii
medicale superioare speciale (lit. b) alin. 1 art. 159 CP.) presupune că şi nimicirea fătului săvârşită cu intenţie directă şi tot prin aceleaşi acţiuni
operaţia a fost săvârşită de către o persoană care nu este competentă, 2) cauzarea unei vătămări grave sau medii a integrităţii corporale sau a
care nu este licenţiată în obstetrică şi ginecologie. Avortul se admite a sănătăţii din imprudenţă. Noţiunea vătămărilor corporale grave şi medii
fi efectuat numai de un medic obstetrician-ginecolog. De aceea avortul este dată în art. 151 şi 152 CP.
efectuat de către orice alt lucrător medical sau de către orice altă per- Avortul ilegal care a provocat din imprudenţă decesul victimei
soană se consideră avort ilegal. Săvârşirea avortului de către un medic are aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţa agravantă prevăzută de alin. 4
obstetrician-ginecolog în afară de spital, sau cu încălcarea altor art. 151 CP.
condiţii, presupune numai răspundere disciplinară. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
Orice avort săvârşit în cazurile sarcinii ce depăşeşte 12 săptămâni care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
(lit. c) alin. 1 art. 159 CP.) şi nu este prescris de medici, este periculos
pentru viaţa sau sănătatea victimei şi este considerat avort ilegal. 4.5. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale (art. 160 CP.)
întreruperea sarcinii în cazul în care există contraindicaţii Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin efectuarea ilegală a
medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii (lit. d) alin. 1 art. sterilizării chirurgicale de către medic în afara condiţiilor determinate de
159 CP.) prezintă un pericol deosebit de grav pentru viaţa sau sănătatea prevederile Legii ocrotirii sănătăţii nr. 411-XHI din 28 martie 1995,
victimei, deoarece poate provoca daune grave sănătăţii victimei sau deja menţionată de noi, precum şi ale Legii cu privire la ocrotirea sănă-
chiar poate duce la decesul ei. tăţii reproductive şi planificarea familială nr. 185-XV din 24 mai 2001,s.
Avortul săvârşit în condiţii antisanitare (lit. e) alin. 1 art. 159 CP.) Prin sterilizare se înţelege acţiunea chirurgicală în urma căreia omul
presupune întotdeauna infectarea victimei şi prezintă un pericol deosebit devine steril, incapabil de a procrea. Adică, victima e supusă unei ope-
pentru viaţa şi sănătatea acesteia. raţii chirurgicale de extirpare a glandelor sexuale. Este necesar ca ace-
Provocarea ilegală a avortului se consumă în momentul în care, în astă operaţie să fie efectuată de către un medic cu studii superioare
urma acţiunii făptuitorului, a fost întreruptă sarcina şi a fost nimicit speciale. Dacă extirparea glandelor sexuale sau pierderea funcţiilor lor
fătul, indiferent de dauna cauzată sănătăţii femeii. s-a efectuat fără o operaţie de sterilizare chirurgicală de către alte
Latura subiectivă a avortului ilegal se caracterizează numai prin persoane, răspunderea penală va surveni potrivit art. 151 C.R, iar dacă
intenţie directă. extirparea n-a reuşit, atunci în dependenţă de dauna concretă cauzată
sănătăţii persoanei, cele comise se vor încadra în prevederile art. 152
Alineatul 2 art. 159 CP. agravează răspunderea penală dacă avortul
sau 153 CP.
17 Monitorul Oficial nr. 34/373 din 22 iunie 1995. IS Monitorul Oficial nr. 90-91/697 d i n 2 august 2001.

90 91
Infracţiunea se consideră consumată din momentul extirpării Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
glandelor sexuale sau încetării funcţiilor lor. directă. :-■ . i. -
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie Subiect al infracţiunii poate fi numai un medic.
directă.
4.7. Neacordarea de ajutor unui bolnav (art. 162 CP.)
Alineatul 2 art. 160 CP. agravează răspunderea penală, dacă efec-
tuarea ilegală a sterilizării chirurgicale este săvârşită: a) în unităţi medico- în conformitate cu legislaţia penală privind ocrotirea sănătăţii, lucrătorii
sanitare nespecializate; b) de către o persoană fără studii medicale medicali şi farmaciştii sunt obligaţi să le acorde cetăţenilor ajutor medical
superioare speciale. nu numai în timpul serviciului, dar şi în timpul călătoriilor, în stradă, în
Alineatul 3 art. 160 CP. agravează şi mai mult răspunderea penală, în locurile publice, la domiciliu etc. In caz că bolnavului nu i se acordă asisteniă
cazul în care acţiunile prevăzute la alin. 1 sau 2: a) au fost săvârşite medicală fără motive temeinice, legea prevede răspundere penală.
repetat; b) au cauzat din imprudenţă o dereglare îndelungată a sănătăţii Latura obiectivă a neacordării de ajutor unui bolnav se realizează
ori o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) au provo- printr-o inacţiune, ce constă în neacordarea de ajutor, tară motive înte-
cat din imprudenţă decesul pacientului. Aceste circumstanţe agravante meiate, unui bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau a
au aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţele agravante corespunzătoare de regulilor speciale, era obligată să îl acorde.
laart. 145, 151 şi 152 CP., de aceea vă facem trimitere la aceste explicaţii. Neacordarea de ajutor persoanei care are nevoie de asistenţă medi-
Subiect al infracţiunii poate fi numai un medic, fiindcă alte persoane cală din cauza unei traume grave, intoxicare, otrăvire, apendicită puru-
pentru daunele provocate sănătăţii vor răspunde pentru infracţiune contra lentă, de infarct sau de alte boli periculoase pentru viaţă, se poate
vieţii sau sănătăţii persoanei. manifesta prin neprezentarea lucrătorului medical la bolnav, prin
refuzul de a-1 consulta, refuzul de a-i administra medicamente etc.
4.6. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării Legea prevede neacordarea de ajutor din motive întemeiate. Motive
embrionului fără consimţământul pacientei (art. 161 CP.) Latura întemeiate se consideră cataclismele naturale, extrema necesitate, efec-
obiectivă a infracţiunii se realizează prin efectuarea de către un medic a tuarea în acelaşi timp a unei operaţii altei persoane etc.
fecundării artificiale sau a implantării unui embrion fără consimţământul Nu se consideră ca motive întemeiate aflarea medicului în concediu,
în scris al pacientei, cu excepţia condiţiilor determinate de prevederile la odihnă, la o nuntă, sfârşitul zilei de muncă etc.
Legii ocrotirii sănătăţii nr. 41 l-XIII din 28 martie 1995 şi ale Legii cu Infracţiunea se consumă din momentul neacordării ajutorului medical,
privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială nr. indiferent de dauna cauzată sănătăţii bolnavului.
185-XV din 24 mai 2001, menţionate anterior. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
Prin fecundare se înţelege înzestrarea pe cale naturală sau directă.
artificială a unei femei cu celule de sex masculin în vederea procreării. Subiecţi ai infracţiunii pot fi numai medicii şi alţi lucrători medicali, a
Fecundarea artificială sau implantarea embrionului, efectuată căror sarcină este de a îngriji bolnavii (felceri, obstetriceni-ginecologi,
de către un medic, presupune înzestrarea cu ajutorul unor instrumente, farmaciştii, moaşele, asistenţii medicali, infirmierii etc). Alineatul 2 art.
aparate medicale sau printr-o operaţie chirurgicală a unei femei cu celule 162 CP. prevede două situaţii agravante. Neacordarea de ajutor unui
de sex masculin în vederea procreării. bolnav, care a provocat din imprudenţă 0 vatămare gravă a integrităţii
Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului poate corporale sau a sănătăţii (lit. a) alin. art. 162 CP.) presupune
fi săvârşită doar cu consimţământul în scris al pacientei. constatarea a două momente concomitent: 1) auzarea vătămării
Infracţiunea se consideră consumată din momentul contopirii a două corporale grave, a cărei noţiune este dată la art. 15 1 ^•P-; 2)
celule de sex opus şi al apariţiei unui embrion. imprudenţa faptei, ale cărei explicaţii le găsiţi la art. 157 CP.

92 93
Neacordarea de ajutor unui bolnav, care a provocat din imprudenţă Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin vinovăţie
decesul victimei, (lit. b) alin. 2 art. 162 CP.) are aceeaşi explicaţie ca şi intenţionată.
circumstanţa agravantă corespunzătoare de la alin. 4 art. 151 C.P., de aceea vă Subiect al infracţiunii poate fi numai o persoană fizică responsabilă, care a
facem trimitere la aceste explicaţii. atins vârsta de şaisprezece ani.
4.7. Lăsarea în primejdie (art. 163 CP.) Alineatul 2 art. 163 CP. agravează răspunderea penală, dacă lăsarea
intenţionată în primejdie a provocat din imprudenţă: a) o vătămare gravă a
Latura obiectivă a lăsării în primejdie se realizează prin lăsarea, cu bună-
integrităţii corporale sau a sănătăţii; b) decesul victimei.
ştiinţă, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru
Aceste circumstanţe agravante au aceleaşi explicaţii ca şi cele de la lit. a) şi
viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede sau
b) alin. 2 art. 162 CP., de aceea vă facem trimitere la aceste explicaţii.
înaintate, a unei boli sau a neputinţei, în cazurile în care cel vinovat fie că a
avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate, fiind obligat sa îi poarte
de grijă, fie că el însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentru viaţă. Subiecte pentru evaluare H
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca victima să se afle într-o stare 88.Determinaţi sistemul infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei..'.,,
periculoasă pentru viaţa, de exemplu - ea este rănită, se îneacă şi nu poate 89.Ce înţelegeţi prin omori .ţ ''.. -
înota, în condiţiile unui cataclism natural sau ale unui accident de producţie şi 90.Determinaţi momentul începerii şi sfârşitului vieţii unui om. 1!ţ -. ;ft
în alte condiţii care expun victima unor vătămări imediate. 91.Ce categorii ale omorului simplu cunoaşteţi? ,«,'., v;
Lăsarea în primejdie este condiţionată de două circumstanţe: a) făptuitorul 92.Care este corelaţia dintre omorurile din interes material, la comandă, săvârşite
era obligat să-i poarte de grijă victimei; b) vinovatul însuşi a pus victima într-o prin acte de tâlhărie, banditism sau şantaj ?
situaţie periculoasă pentru viaţă. 93.Ce înţelegeţi prin circumstanţa agravantă personală'?
Obligaţiunea de a îngriji victima poate să apară, atunci când există 94.Care sunt semnele caracteristice ale omorului săvârşit în mod repetat?
95.Cum trebuie calificat omorul intenţionat prevăzut de diferite circumstanţe
legături de rudenie (grija părinţilor de copiii minori, datoria copiilor maturi de
agravante ale unui singur alin. al art. 145 C.P.?
a-şi îngriji părinţii de vârstă înaintată), îndatoriri profesionale (ale medicului,
96.Cum trebuie calificat omorul intenţionat prevăzut de diferite circumstanţe
pompierului, poliţistului etc), raporturi contractuale (dădaca, paza personală agravante ale alin. 2 şi 3 art. 145 C.P.?
etc), fapte concludente (şoferul, maşinistul etc). 97.Cum trebuie calificate acţiunile vinovatului, care a avut intenţia de a omorî
Obligaţiunea de a îngriji victima apare şi în cazul în care făptuitorul o anumită persoană, dar care din greşeală a omorât o altă persoană ?
însuşi, prin acţiunile sale, a pus victima într-o situaţie periculoasă pentru 98.Cum trebuie calificat omorul în stare de afect, survenit în mod subit, provocat
viaţa. De exemplu, vinovatul şi-a luat îndatorirea să treacă victima cu luntrea de alte persoane decât victima?
peste un râu, iar luntrea s-a răsturnat, şi victima nu poate înota; o persoană s-a 99.De ce omorul din imprudenţă a Codului penal din 1961 a fost denumit de
angajat călăuză pentru o trecere prin munţi şi s-a rătăcii împreună cu victima; o noul Cod penal lipsirea de viaţă din imprudenţă!
persoană i-a produs altei persoane din greşeală o vătămare corporală, s-a 100.Când se consideră consumată vătămarea corporală gravă comisă prin acţiuni
speriat şi a fugit etc. periculoase pentru viaţă?
Părăsirea locului accidentului rutier, lăsând în primejdie victima acci- 101.Care sunt gradele de gravitate ale vătămării integrităţii corporale sau ale
sănătăţii?
dentată, se încadrează în prevederile art. 266 CP.
l->- Prin ce se deosebeşte vătămarea integrităţii corporale de vătămarea sănătăţii?
Infracţiunea se consumă din momentul părăsirii cu bună-ştiinţă a persoanei
Ce înţelegeţi prin vătămare ireparabilă a feţei? 7- Ce înţelegeţi
care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă, dacă făptuitorul era obligat prin termenul „stabil" din dispoziţia art. 153 CP.? o- Determinaţi
să-i poarte de grijă sau el însuşi a pus victima într-o situaţie periculoasă pentru noţiunea maltratării intenţionate.
viaţă. - Ce înţelegeţi prin alte acte de violenţă din dispoziţia art. 154 C.P.?
- Ce înţelegeţi prin dereglarea îndelungată a sănătăţii?

94 95
102.Prin ce se deosebeşte tentativa de omor de ameninţarea cu omor?
103.Ce înţelegeţi prin alte scopuri ale constrângerii la prelevarea organelor
sau ţesuturilor pentru transplantare? Capitolul IV
104.Care este obiectul nemijlocit al provocării ilegale a avortului? INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII,
105.Ce înţelegeţi prin sterilizare chirurgicală?
CINSTEI Şl DEMNITĂŢII PERSOANEI
106.Care sunt circumstanţele care condiţionează răspunderea penală pentru
lăsarea în primejdie?
§ 1. Caracterizarea generală,
noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra libertăţii,
Bibliografie cinstei şi demnităţii persoanei
107.Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002. Cap. II. Chişinău,
2003. Dreptul la libertate, cinste şi demnitate reprezintă valori supreme ale
108.A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Cap. II. Chişinău, persoanei, o condiţie a dezvoltării personalităţii şi a societăţii în ansamblu.
1996. Potrivit art. 3 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi art. 9 al
109.Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbă- Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, orice fiinţă
neagră. Chişinău: ARC, 2003. umană are dreptul la libertate şi securitate personală. Articolul 1 al D.U.D.O.
110.S. Brânză. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii declară că toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în
persoanei. Chişinău: USM, 1999. drepturi. Articolul 16 al Constituţiei Republicii Moldova proclamă că toţi
111.K. PouiKa. HufipaKiţuyHb Konmpa nepcoaneu. KHIHHH3V, 1979.
cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă,
112.O. Loghin. T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti:
naţionalitate, origine etnică sau de origine socială. Aceste principii sunt
Şansa,
1994. stipulate şi în art. 5 al Codului penal din 2002. Din toate acestea reiese că
113.YaoROHiioe npaeo Poccuu. TOM 2. OccOenuan nacmb. TIOR peji. A. H. MrHa- nimeni nu poate fi arestat, reţinut, percheziţionat, ţinut în sclavie sau robie în
TOBa H IO. A. KpacuKOBa. MocKBa: HopMa, 1999. mod arbitrar. Articolul 25 al Constituţiei Republicii Moldova prevede
114.AH,n;peeBa JI. A. KeajiudiuKauuHyCmucme, coeepuieHHbix npu garanţiile menite să apere libertatea individuală şi siguranţa persoanei.
ommnafouţux odcmonmejibcmsax. CI16,1998. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii
115.Bopo,nHH C. B. OmsemcmeeHHOcmb 3ay6uucmso: Ksajiud)UKau_u% u persoanei decurge din natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Fără
naKa3a-Hueno poccuucKOMy npaey. MocKBa, 1994. dreptul la libertate, cinste şi demnitate, omul nu-şi poate găsi afirmarea, iar
116.BopucoB B. H. H Kyu B. H. UpecmynnenuR npomue DICU3HU U 3dopoebn: toate celelalte drepturi, inclusiv dreptul la viaţă, sănătate. iŞi pierd,
aonpocbi KeajiudmKaiţuu. XapbKOB, 1995. considerabil, valoarea, deoarece numai omul liber se poate bucura pe deplin
117.KpacHKOB A. H. YeoJioeHo-npaaoean oxpaua npae u ceoâod H&ioeeKa e de viaţă şi de drepturile sale.
Poccuu. CapaTOB, 1996.
Obiectul general al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii
118.TimiKeBHH H. C. KeajiuqhuKaiiim npecmynneHUU npomueoicmnu. MHHCK, 1991.
persoanei îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare
119.TKaneHKO B. H. Omeemcmeennocmb 3ayMbiuuienHbie npecmynjienuH npomue
JICU3HU u 3dopoebH coGcpuienubie e cocmoRHUU ad)(peKma. MocKBa, 1979. sunt condiţionate de ocrotirea ordinii de drept a ţării, ordine ce reglementează
existenţa întregii colectivităţi.
Obiectul generic de grup al acestor infracţiuni este persoana ca o 0 alltaţe
de relaţii sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt 6 erminate de
ocrotirea libertăţii, cinstei şi demnităţii fiecărui individ.

96 97
Obiectul nemijlocit al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demni- § 2. Infracţiuni contra libertăţii persoanei !i
'
tăţii persoanei îl reprezintă relaţiile sociale concrete: libertatea sau cinstea
2.1. Răpirea unei persoane (art. 164 CP.)
şi demnitatea persoanei care, împreună cu viaţa, sănătatea şi inviolabili-
Latura obiectivă a infracţiunii reprezintă răpirea unei persoane.
tatea sexuală, formează, în ansamblu, persoana.
Prin răpirea unei persoane înţelegem capturarea ei, contrar dorinţei
Obiectul material al acestor infracţiuni îl formează corpul
sau voinţei sale, însoţită de schimbarea locului de reşedinţă ori de aflarea
persoanei privit ca o totalitate de funcţii şi procese organice care menţin
temporară în alt loc şi de privarea ei de libertate.
individul
In majoritatea cazurilor se presupune prezenţa a trei acţiuni succe-
în viaţă.
Latura obiectivă a infracţiunilor date o realizează acţiunile active sive: capturarea, permutarea şi reţinerea ulterioară a victimei, în unele
descrise de legea penală. Majoritatea infracţiunilor sunt formulate drept cazuri însă la răpirea persoanei e posibilă numai o acţiune violentă, şi
componenţe formale de infracţiuni. Doar calomnia prevăzută în art. 170 anume: reţinerea ilegală a victimei. De exemplu, o persoana este adusă,
CP. are o componenţă materială. Deci primele se consumă, în mod prin înşelăciune, în locul în care ea este reţinută contrar voinţei sale.
corespunzător, din momentul comiterii acţiunilor stipulate de lege, iar Nu are importanţă timpul reţinerii persoanei răpite (ore, zile,
calomnia — o dată cu survenirea consecinţelor. săptămâni, luni sau chiar mai mult timp).
Latura subiectivă a infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnită- De obicei, răpirea unei persoane se face printr-o îmbinare a ei cu alte
ţii persoanei se caracterizează prin intenţie directă, iar calomnia - prin acţiuni infracţionale: ameninţări, violenţă, privarea de libertate, vio!, şantaj
două forme de vinovăţie. etc. Potrivit regulii generale, care depinde de rigoarea pedepsei penale, o
Subiect al răpirii unei persoane şi al privaţiunii ilegale de libertate în calificare suplimentară pentru acţiunile infracţionale menţionate se cere
circumstanţe agravante poate fi orice persoană, care a împlinit vârsta de doar în cazul în care este comisă o infracţiune mai gravă decât răpirea
paisprezece ani, iar al celorlalte infracţiuni, care a împlinit vârsta de persoanei sau există un concurs real de infracţiuni. De exemplu, vătămarea
şaisprezece ani. gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, omor, viol, şantaj etc.
în baza celor relatate putem defini noţiunea acestor infracţiuni. Răpirea persoanei are trăsături asemănătoare cu privaţiunea ilegală
Infracţiuni contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei sunt de libertate (art. 166 CP.) şi cu luarea de ostatici (art. 280 CP.), însă
considerate faptele prejudiciabile, prevăzute de legea penală, există şi deosebiri.
săvârşite cu intenţie sau cu două forme de vinovăţie îndreptate Privaţiunea ilegală de libertate se deosebeşte de răpirea persoanei
împotriva libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei. prin faptul ca ea nu este însoţită de schimbarea locului de aflare a vic-
Infracţiunile contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei pot fi timei. Privaţiunea în cauză se manifestă prin reţinerea persoanei în lo-
sistematizate în două grupe: 1) infracţiuni contra libertăţii persoanei cul unde ea se afla de bună voie.
(răpirea unei persoane - art. 164 CP.; traficul de fiinţe umane - art. 165 Spre deosebire de răpirea persoanei, luarea de ostatici are alt obiect de
CP.; privaţiunea ilegală de libertate-art. 166 CP.; sclavia şi condiţiile atentare - securitatea publică, precum şi alt conţinut al cerinţelor
similare sclaviei - art. 167 CP.; munca forţată - art. 168 CP; internarea înaintate, dacă există acestea. La răpirea persoanei acestea nu se afişea-
ilegală într-o instituţie psihiatrică - art. 169 CP.); 2) infracţiuni contra ză, vinovatul se străduieşte să acţioneze pe ascuns, inclusiv de autorităţi.
cinstei şi demnităţii persoanei (calomnia - art. 170 CP.). Metodele răpirii pot fi diferite: a) pe ascuns (de exemplu a unei
Persoane care dormea); b) deschis (prin aplicarea violenţei fizice: legare,
cnidere într-o încăpere sau a violenţei psihice: ameninţare cu violenţă
a, răspândirea unor informaţii pe care victima nu le dorea); c) prin
ln
Şelăciune sau abuz de încredere.
u constituie răpire a persoanei captivarea copilului sau sau a celui
săi
98 99
înfiat contrar voinţei celuilalt părinte sau a rudelor apropiate, la care se tăiere (baionete plate, cuţite, arcuri, arbalete, pumnale cu tăiş etc), orin
afla copilul. în acest caz n-are importanţă a fost făptuitorul lipsit sau nu spargere-fărâmiţare (box, buzdugan, mlăciu, nunciuaki etc).
de drepturile părinteşti. Nu este considerată răpire a persoanei şi răpirea Prin alte obiecte folosite în calitate de armă se înţeleg orice
copilului contrar voinţei părinţilor sau a rudelor apropiate, dacă aceste obiecte care pot cauza daune considerabile sănătăţii sau vieţii
acţiuni sunt săvârşite în interesul copilului, inclusiv a celor înţelese greşit1. persoanei (topor, cuţit, brici, coasă, furcă sau orice obiect metalic etc).
Răpirea persoanei este considerată consumată din momentul luării cu Prin aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de
forţa, schimbării locului de aflare şi de reţinere a victimei, contrar armă se înţelege utilizarea lor în timpul actelor de violenţă fizică sau
acordului şi voinţei sale. ameninţarea cu aplicarea acestor arme, care creează un pericol real
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. pentru viaţa sau sănătatea persoanei2.
Motivele pot fi diferite: răzbunare, gelozie, huliganism, carierism, dorinţa Alin. 3 art. 164 CP. prevede două circumstanţe mai grave, în cazul
de a săvârşi unele tranzacţii în perioada privării de libertate etc. Cele în care acţiunile prevăzute în alin. 1 sau 2: a) au fost săvârşite de un
mai răspândite sunt motivele acaparatoare. Motivele se iau însă în consi- grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală; b) au cauzat din
deraţie numai la individualizarea pedepsei penale. imprudenţă o vătămare gravă integrităţii corporale, sănătăţii ori decesul
Alineatul 2 al art. 164 CP. prevede răpirea unei persoane săvârşită: victimei. A se vedea explicaţiile corespunzătoare de la art. 151 CP.
a) repetat; b) asupra a două sau mai multor persoane; c) asupra unei Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
femei gravide; d) cu bună-ştiinţă asupra unui minor; e) de două sau mai care a împlinit vârsta de paisprezece ani.
multe persoane; f) din interes material; g) cu aplicarea armei sau a altor 2.2. Traficul de fiinţe umane (art. 165 CP.) ,
obiecte folosite în calitate de armă. Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane o formează cinci cate-
Interpretarea noţiunilor de circumstanţe agravante de la lit. a), b), c), gorii de acţiuni de sine stătătoare legate între ele. Aceste acţiuni sunt
d), e) şi f) alin. 2 art. 164 este aceeaşi ca şi a circumstanţelor agravante reglementate de Rec. Adunării Parlamentare a CE. nr. 1325 (1997) cu
corespunzătoare omorului săvîrşit cu intenţie. A se vedea explicaţiile la privire la traficul de femei şi prostituţia forţată în statele membre ale
art. 145 CP. CE.; Rec. nr. R(2000)ll adoptată de Consiliul de Miniştri al CE. la 19
Răpirea persoanei săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte mai 2000 şi Raportul explicativ; Rec. 1526 (2001)a Adunării
folosite în calitate de armă (lit. g) alin. 2 art. 164 CP.). Potrivit lit. a) Parlamentare a CE. privind traficul de minori (cazul Moldovei);
pct. 1 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 31 din 9 noiemb- Protocolul cu privire la prevenirea, suprimarea şi sancţionarea
rie 1998 Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre traficului de persoane, în special femei şi copii, care completează
purtarea, păstrarea, transportarea, fabricarea, comercializarea, Convenţia O.N.U. pentru combaterea crimei organizate transnaţio-
sustragerea armelor de foc, a muniţiilor sau a substanţelor explozive, nale, O.N.U., 2000; Rezoluţia O.N.U. din 18 ianuarie 2000; Convenţia
păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor, prin armă de foc O.N.U. contra crimei organizate transfrontaliere.*
se înţelege arma a cărei funcţionare determină aruncarea unuia sau a Acţiunile infracţionale ale traficului de fiinţe umane pot avea următoa-
mai multor proiectile, datorită forţei de expansiune a gazelor provenite rele varietăţi: recrutarea; transportarea; transferul; adăpostirea sau pri-
din detonarea unei capse ori prin explozia unei încărcături. Conform lit. mirea unei persoane.
b) p. 1 al aceleiaşi hotărâri, armă albă este considerată cea destinată şi Acţiunile enumerate trebuie comise în scop de exploatare sexuală
adaptată pentru a vătăma, a omorî fiinţe umane cu aplicarea forţei omercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forţate, în sclavie
musculare prin contact nemijlocit cu tăiere (săbii, tesace etc), înţepare 3 C"leSere de Hotărâri explicative. Chişinău, 2002, p. 367-368.
(baionete unghiulare, pumnale, stilete etc), prin înţepare- ratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, seria de 29 de olume,
editată de Centrul de Drept al Avocaţilor.
1 VzonoRHoe npaeo Poceau. Oco6eHuan nacmb. TOM.2. Tiojx pzjy. A. H. HrHaTOBa
H K). A. KpacHKOBa. MocKBa: HopMa, 1999, p. 112.
100 101
sau în condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activi- Noţiunea scopului exploatării prin muncă sau servicii forţate, în
tăţi criminale, de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare. sclavie sau în condiţii similare sclaviei este analizată în cadrul
Totodată, se cere ca acţiunile în scopurile indicate să fie săvârşite prin interpretărilor art. 167 şi 168 CP. A se vedea aceste explicaţii.
următoarele metode: Scopul folosirii în conflicte armate sau în activităţi criminale
120.ameninţare cu aplicarea violenţei sau aplicarea propriu-zisă a presupune utilizarea serviciilor victimelor traficului de fiinţe umane în
violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea activităţi militare sau criminale contrar voinţei lor.
persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscarea documentelor şi Scopul de prelevare a organelor sau a ţesuturilor pentru trans-
prin servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu plantare are aceeaşi esenţă ca şi cel corespunzător din cadrul art. 158
este stabilită în mod rezonabil; C.P-, de aceea vă facem trimitere la aceste explicaţii.
121.înşelăciune; Prin violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei
c) abuz al poziţiei de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare ori înţelegem vătămările corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii (pen-
primire a unor plăţi sau beneficii, pentru a obţine consimţământul unei tru care se prevede răspundere administrativă), maltratarea sau alte acte
persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane. de violenţă (prevăzute în art. 154 CP.).
Pentru realizarea laturii obiective a traficului de fiinţe umane e necesară Noţiunea răpirii este dată în interpretările de la art. 164 C.P.
existenţa cel puţin a unei varietăţi din cele cinci categorii de acţiuni infrac- Prin confiscarea documentelor în scopul întoarcerii unei datorii
ţionale determinate de lege, care urmăreşte măcar un scop din cele a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil înţelegem luarea
enumerate şi care este săvârşită minimum prin una din metodele indicate. actelor de identitate ale victimei pe temeiul datoriei.
Subliniem faptul că interpretarea dată aici a laturii obiective proprii Prin servitute în scopul întoarcerii unei datorii înţelegem supune-
traficului de fiinţe umane este, structural, mai precisă decât interpretarea rea unei persoane la robie (slujire, aservire) pentru achitarea unei
dată de noi în noul Comentariu al Codului penal4. datorii care nu poate fi întoarsă la moment.
Recrutarea în scopul traficului de fiinţe umane presupune antre-
înşelăciunea poate fi activă, când vinovatul comunică victimei infor-
narea persoanei prin selecţionare într-o anumită activitate, determinată
maţii cu bună-ştiinţă false, sau pasivă, când el nu comunică victimei
de scopurile şi metodele stipulate în alin. 1 art. 165 CP.
informaţiile pe care era obligat să le comunice, pentru a realiza traficul
Prin transportare înţelegem deplasarea cu un mijloc de transport a
de fiinţe umane.
unei persoane dintr-un loc în altul în aceleaşi scopuri şi prin aceleaşi metode.
Transferul presupune mutarea persoanei de la un serviciu la alt Abuzul poziţiei de vulnerabilitate presupune traficul de fiinţe umane
serviciu care permite făptuitorului a utiliza victima în scopurile menţionate, prin utilizarea părţii slabe a victimei, a trăsăturilor ei sensibile sau negative.
scop realizat prin metodele indicate. Noţiunea abuzului de putere, dare sau primire a unor plăţi sau
Prin adăpostire se înţelege ascunderea victimei într-un loc care să-i beneficii sunt asemănătoare cu interpretările acestor noţiuni de la art.
permită făptuitorului a o folosi în scopurile infracţiunii analizate, comisă 324, 325, 326, 327, 333, 334 şi 335 C.P.
prin metodele cerute de lege. Traficul de fiinţe umane este formulat ca o componenţă de infracţiune
Primirea unei persoane presupune admiterea, includerea, încadra- rormală şi se consideră consumat din momentul săvârşirii a cel puţin
rea victimei într-o întreprindere, instituţie sau organizaţie ori găzduirea uneia din acţiunile infracţionale menţionate, indiferent de survenirea
ei într-un loc care să-i permită făptuitorului a o folosi în scopurile traficului consecinţelor prejudiciabile.
de fiinţe umane, scop realizat prin una din metodele stipulate de lege. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă, 't
Scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale presu- semn obligatoriu al laturii subiective este scopul traficului de fiinţe
pune profitarea de relaţiile sexuale, contrar voinţei victimei, în interes umane, analizat mai sus.
material sau alte interese personale. Aceleaşi acţiuni săvârşite (alin. 2 art. 165 CP): a) repetat; b) asupra
oua sau mai multe persoane; c) asupra unei femei gravide; d) de
4 Comentariul citat, p. 344. . , .
102 103
de către educator, lipsirea de libertate a agresorului în
două sau mai multe persoane; e) cu aplicarea violenţei periculoase pentn de către tu ^ „xrctrP a reţinerii unei persoane în stare avansată de
viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei; f) prin folosirea torturii a „ HP legitima aparaic, a iv, Su late pentru a o împiedica să facă
tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea vreun rau etc. ebriew v libertate a persoanei trebuie să dureze atât
persoanei ori prin folosirea violului, dependenţei fizice, a aroiei, a amenin timp (ore,
ţării cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor
persoane, precum şi a altor mijloace. zile, saPu""Tasa „j a acţiona în conformitate cu voinţa sa. Dacă persoana
Noţiunea acestor circumstanţe agravante sunt asemănătoare cu ca
ta a se ®£ lineasc£ un anumit act şi nu 1-a putut îndeplini din cauza
circumstanţele agravante corespunzătoare de la art. 145-154 şi 164 C.P
A se vedea aceste explicaţii.
Alineatul 3 art. 165 C.P. determină circumstanţe agravante mai aspre LlP-S1fâmân"i, luni), încât să rezulte că persoana a fost, efectiv, împiedi-
dacă acţiunile prevăzute în alin. 1 sau 2 ale acestui articol sunt: a) săvârşite seds
de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală; b) soldate cu
tff l i • sită'de libertate, fapta constituie infracţiune chiar dacă această 7
vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a persoanei
^re de libertate a durat extrem de puţin, de exemplu - câteva minute.
sau cu decesul acesteia.
^Privaţiunea ilegală de libertate se deosebeşte de răpirea persoanei prin
Explicaţiile acestor circumstanţe agravante le găsiţi la explicaţiile
fa tul că ea nu este însoţită de schimbarea locului de aflare a victimei. Ea
date la art. 151 C.P.
este efectuată prin reţinerea persoanei în locul unde ea se afla de bună voie.
Alineatul 4 art. 165 C.P. stipulează liberarea de răspundere penală a victimei
Fiind o infracţiune continuă, privaţiunea ilegală de libertate se con-
pentru infracţiunile săvârşite de ea în legătură cu calitatea procesuală a ei,
sumă în momentul în care începe această acţiune şi se epuizează atunci
dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală în cauza dată.
când ea se termină, indiferent de faptul cine a liberat victima.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a
Nu este calificată drept infracţiune izolarea persoanei într-un anumit
împlinit vârsta de şaisprezece ani. în cazul abuzului de putere subiectul
trebuie să fie o persoană cu funcţie de răspundere (art. 123 C.P.) sau o loc la dorinţa şi cu acordul acesteia.
persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie direc-
organizaţie nestatală (art. 124 CP.). tă. Nu interesează pentru calificare motivele infracţiunii. Ele pot fi josnice,
precum lăcomia, invidia, răzbunarea, gelozia etc, însă trebuie luate în
2.3. Privaţiunea ilegală de libertate (art. 166 C.P.) Latura consideraţie la individualizarea pedepsei penale.
obiectivă a privaţiunii ilegale de libertate se realizează printr-o acţiune Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană fizică particulară,
sau inacţiune prin care este lipsită de libertate o persoană de către alta, responsabilă, care a atins vârsta de şaisprezece ani - în condiţiile alin. 1
prin deţinerea ei într-o încăpere (casă, subsol, sărai etc), pe o insulă, în - şi de paisprezece ani - în condiţiile alin. 2 sau 3 art. 166 C.P. Dacă
pădure sau în orice alt loc, unde aceasta se găsea de buna voie sau din victima a fost lipsită de libertate în mod ilegal de o persoană cu funcţii
cauza înşelăciunii, şi reţinerea victimei acolo, împotriva dorinţei şi de răspundere sau care gestionează o organizaţie nestatală, atunci - în
voinţei sale. funcţie de circumstanţele cauzei - cele săvârşite trebuie calificate ca
Latura obiectivă a faptei există numai dacă privarea de libertate s-a reţinere sau arestare ilegală (art. 308 C.P.), sau ca abuz de putere, sau
produs în mod ilegal, adică aceasta să nu fie admisă expres sau implicit abuz de serviciu (art. 327 C.P.), sau ca exces de putere, sau depăşirea
de lege. Atunci când lipsirea de libertate are caracter legal, fapta nu atribuţiilor de serviciu (art. 328 CP.), sau abuz de serviciu (art. 335
constituie infracţiune. Este cazul privării de libertate a bolnavilor conta- C.P.), sau ca depăşire a atribuţiilor de serviciu (art. 336 CP.).
gioşi pentru tratament împotriva voinţei lor, a persoanelor reţinute in In alineatul 2 art. 166 C.P. este agravată răspunderea penală, dacă
carantină, a militarilor reţinuţi în cazarmă, a supravegherii de către părinţi, Privaţiunea ilegală de libertate este săvârşită: a) repetat; b) asupra a
oua sau mai multe persoane; c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor; d)
104
oua sau de mai multe persoane; e) cu aplicarea violenţei periculoase
u viaţa sau sănătatea persoanei; f) cu aplicarea armei sau a altor
0°iecte folosite în calitate de armă.

105
Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană fizică particulară,
Aceste circumstanţe agravante sunt de aceeaşi natură ca şi cele cores- responsabilă, care a împlinit vârsta de şaisprezece ani. Dacă infracţiunea
punzătoare de la art. 145, 151 şi 164 CP. A se vedea aceste explicaţii. ste comisă de o persoană cu funcţie de răspundere, cele săvârşite
e
Alineatul 3 art. 166 CP. determină nişte circumstanţe şi mai grave, în cazul trebuie încadrate potrivit dispoziţiilor art. 327 sau 328 CP, iar dacă este
în care acţiunile prevăzute în alin. 1 sau 2 ale acestui articol sunt însoţite de comisă de o persoană care gestionează o organizaţie nestatală, cele
cauzarea unei vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii ori soldate cu săvârşite vor fi încadrate potrivit dispoziţiilor art. 335 sau 336 CP
decesul victimei din imprudenţă. A se vedea explicaţiile circumstanţelor 2.5. Munca forţată (art. 168 CP.)
agravante corespunzătoare de la art. 159 CP. 2.4. Sclavia şi condiţiile
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin patru acţiuni alter-
similare sclaviei (art. 167 CP.) Latura obiectivă a infracţiunii se distinge native: a) forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei
prin punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană sale; b) forţarea la muncă obligatorie; c) ţinerea persoanei în servitute
domină asupra celeilalte sau, apelând la înşelăciune, constrângere, violenţă pentru achitarea unei datorii; d) obţinerea muncii sau a serviciilor prin
sau ameninţare cu violenţa, o determină să se angajeze sau să rămână în înşelăciune, constrângere, violenţă sau ameninţare cu violenţa.
raport de concubinaj sau să accepte o căsătorie. Prin forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorin-
A pune o persoană în stare de sclavie înseamnă a o transforma ţei sale se înţelege determinarea unei persoane prin constrângere să
dintr-o persoană liberă într-un simplu obiect de proprietate, prin utilizarea îndeplinească o muncă pe care, din propria voinţă, ea nu ar îndeplini-o.
înşelăciunii, constrângerii, violenţei sau ameninţării cu violenţa. Prin forţarea Ia o muncă obligatorie înţelegem punerea unei per-
A ţine o persoană în stare de sclavie înseamnă a exercita preroga- soane prin constrângere în situaţia de a presta o muncă la care nu este
tivele dreptului de proprietate, prin aceleaşi mijloace, asupra unei per- obligată, de parcă ar avea îndatorirea să o presteze.
soane ajunsă în stare de sclavie. Ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii
A determina o persoană la condiţii similare sclaviei înseamnă a înseamnă supunerea unei persoane prin constrângere la robie (slujire,
face ca o persoană ajunsă în stare de sclavie, prin utilizarea înşelăciunii, aservire) pentru achitarea unei datorii care nu poate fi întoarsă la moment.
constrângerii, violenţei sau a ameninţării cu violenţa, să ia, aparent, o Obţinerea muncii sau a serviciilor prin înşelăciune, constrân-
hotărâre ca ea să se angajeze la muncă la vinovat ori să rămână în gere, violenţă sau ameninţare cu violenţa presupune dobândirea
raport de concubinaj, sau a se căsători cu el. Făptuitorul exercită asupra pentru sine sau în interesul altor persoane a unei munci sau servicii prin
persoanelor indicate prerogativele dreptului de proprietate. eforturile menţionate.
Fiind o infracţiune continuă, munca forţată se consumă din momentul
Prin utilizarea înşelăciunii se înţelege inducerea în eroare a victimei,
m care persoana este supusă la muncă, la servicii forţate sau obligatorii
transmiţînd unele informaţii false. Şi se epuizează în momentul în care persoana îşi redobândeşte libertatea
Constrângerea persoanei la sclavie presupune aplicarea violenţei Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Motivele
fizice sau psihice. A se vedea interpretările corespunzătoare de la art. n-au importanţă pentru calificare.
158 CP. Subiectul poate fi o persoană fizică particulară, responsabilă, care a
Consumarea infracţiunii are loc din momentul în care o persoană atins vârsta de şaisprezece ani.
este pusă, ţinută sau determinată la condiţiile sclaviei. Fiind o infracţiune
2.6. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică (art. 169 CP)
continuă, sclavia se epuizează atunci când încetează starea de sclavie
a victimei. Latura obiectivă a infracţiunii o constituie internarea într-o instituţie
Psihiatrică a unei persoane vădit sănătoasă din punct de vedere psihic.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Motivele
odul şi condiţiile de internare a persoanei în instituţia psihiatrică sunt
n-au importanţă pentru calificare, însă vor fi utilizate la
individualizarea pedepsei penale. 107

106
reglementate de Legea privind asistenţa psihiatrică nr. 1402 din 16 După cum se vede, născocirile trebuie să fie ireale, adică să nu
decembrie 1997. corespundă adevărului şi, în plus, să conţină date care defăimează o
Spitalizarea într-o instituţie de psihiatrie poate fi aplicată numai în altă persoană. Cinstea şi demnitatea sunt nişte categorii estimative. A
prezenţa concomitentă a trei condiţii: a) persoana suferă de o boală nega sau a minimaliza aceste calităţi proprii altei persoane înseamnă a 0
psihică; b) persoana necesită îngrijiri medicale; c) există rugămintea ponegri, a o bîrfi în faţa altor persoane. Estimarea faptului dacă datele
sau consimţământul bolnavului sau din partea reprezentanţilor lui legali. răspândite sunt defăimătoare este efectuată în fiecare caz aparte de
Internarea într-o instituţie de boli mintale se efectuează în baza înche- către instanţa de judecată, în conformitate cu normele morale şi cu
ierii unui consiliu de psihiatri sau a hotărârii instanţei de judecată. regulile de convieţuire, pe baza conştiinţei juridice5 şi a legii penale.
Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică se poate manifesta prin: Prin răspândire se înţelege comunicarea cel puţin unei persoane,
a) spitalizarea forţată a unei persoane sănătoase sau b) spitalizarea afară de victimă, a unor informaţii ce nu corespund realităţii. De exemplu,
persoanei cu tulburări psihice, dar fără temeiuri legale. că persoana cutare şi-a construit casa cu mijloace neprovenite din mun-
Reţinerea într-o instituţie psihiatrică a persoanei care a primit îngrijirile ca proprie sau că ia mită.
medicale şi nu necesită mai departe această izolare poate fi încadrată ca Scornirile calomnioase comunicate numai victimei, în lipsa altor per-
o privaţiune ilegală de libertate sau ca o infracţiune comisă de o soane, nu constituie o calomnie, ci poate fi vorba de o insultă.
persoană cu funcţii de răspundere. Răspândirea unor informaţii adevărate care, deşi dezonorează per-
Infracţiunea se consumă din momentul internării ilegale într-o institu- soana, corespund parţial sau total realităţii, nu constituie componenţa
ţie psihiatrică a unei persoane vădit sănătoasă din punct de vedere psihic. unei infracţiuni.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie direc- Defăimătoare sunt considerate orice scorniri despre săvârşirea de
tă. Motivele n-au importanţă pentru calificare. către o persoană a unor acţiuni sau fapte concrete ce încalcă normele
Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană oficială din instituţiile morale şi de convieţuire.
curative sau un medic specialist în psihiatrie, învestit cu dreptul de a Răspândirea scornirilor, minciunilor trebuie să conţină afirmaţia cu
decide internarea într-un spital de boli mintale. privire la unele fapte care ar fi existat sau există în prezent şi nu despre
Prin alineatul 2 art. 169 CP. este agravată răspunderea penală, dacă unele fapte care ar putea să se producă în viitor. Aceste afirmaţii nu
internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică a cauzat, din imprudenţă: a) o trebuie să reprezinte nişte noţiuni estimative, de evaluare, ca, de exemplu,
vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii; b) decesul victimei. „el este un student slab", „un profesor ce posedă calităţi profesionale
Circumstanţele agravante date sunt identice cu cele corespunzătoare proaste", „un om mărginit" etc.
de la art. 151 şi 159 CP. A se vedea aceste interpretări. Victimă a calomniei poate fi orice persoană matură, minoră, în vârstă
fragedă responsabilă sau iresponsabilă etc, întrucât demnitatea ei este apre-
§ 3. Infracţiuni contra cinstei şi demnităţii persoanei ciată indiferent de faptul dacă posedă sau nu sentimentul propriei demnităţi.
3.1. Calomnia (art 170 CP.)* Latura obiectivă a Nu este considerată răspândire scornirile defăimătoare divulgate în
calomniei o reprezintă răspândirea cu bună-ştiinţă a unor scorniri, prezenţa unor oameni care nu posedă limba sau a surzilor, copiilor mici,
minciuni ce defăimează o altă persoană, însoţită de învinuirea de a
persoanelor incapabile să înţeleagă sensul celor comunicate din cauza
săvârşire a unei infracţiuni deosebit de gravă sau excepţional de gravă unor boli psihice etc.
ori soldată cu urmări grave. Răspândirea scornirilor bârfitoare ce defăimează altă persoană poate
Pedepsită penal dacă e însoţită de învinuirea de săvârşire a unei infracţi-
* Articolul 170 a fost exclus din Codul penal prin Legea nr. III-XV din 22.04.2004 eosebit de gravă sau excepţional de gravă, adică a unor infracţiuni
(Monitorul Oficial al R.M. nr. 73-76/391 din 07.05.2004). Deoarece noţiunea de
calomnie îmbină semne constitutive sau circumstanţe agravante ale altor infracţiuni $S-Brânză. Op. Cit.,p. 220-221. ■■'■;,;* ^
am considerat necesar să nu excludem acest paragraf.

108 109
pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen Bibliografie
ce depăşeşte 15 ani sau cu detenţiune pe viaţă.
în acest caz, calomnia e formulată ca o componenţă formală şi se consideră 137.Codul penal al R.M. din 2002. Partea specială. Cap. III. Chişinău, 2003.
138.A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Voi. I. Chişinău:
consumată o dată cu comunicarea scornirilor ponegritoare altei persoane
Ştiinţa. 1996.
despre învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de gravă sau
139.S. Brânză. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii per-
excepţional de gravă, indiferent de faptul dacă persoana calomniată a aflat soanei. Chişinău: USM, 1999.
despre aceste scorniri sau nu. 140.Codul penal al R.M. Comentariu. Sub redacţia lui A. Barbăneagră.
Alte consecinţe ale calomniei sunt urmările ei grave. Prin urmări grave Chişinău: ARC, 2003.
înţelegem îmbolnăvirea psihică a victimei, sinuciderea, naşterea prematură de 141.O. Loghin, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti:
către o femeie gravidă, o maladie periculoasă pentru viaţă, alte îmbolnăviri Şansa, 1994.
grave etc. 142.KoMMenmapuu K YzojioenoMy Kodexcy P.0. c
în acest caz, calomnia reprezintă o componenţă materială şi se consumă nocmameuHUMuMamepuajiaMU u cydednou npaKmuimu. Uojx pe^. C. H.
numai în momentul survenirii urmărilor grave, cerute de lege. HnKyjiHHa. Mocraa: MeHejpKep, 2001.
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Motivele 143.KpacHKOB A. H. YzonoeHO npaeoean oxpana npae nejioaem e Poccuu.
calomniei pot fi diferite: invidia, răzbunarea, gelozia, ştrengăria etc, însă Ca-paTOB, 1996.
pentru calificare ele nu prezintă interes. 144.KpyranKOB JI. JT. UpecmynnenuH npomue mmHOcmu. flpocjiaBJTb, 1998.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani. ■ * ■ (■
■n'.if.: •:,. * .; ■ ■ ' ■ : ' M . f i './■; i >

•'■■'•■•'■ ' <3 tfi "•


t

' Subiecte pentru evaluare ''','■ .*.


122.Definiţi noţiunea următorilor termeni juridici: libertatea, cinstea şi
demnitatea persoanei.
123.Prin ce se deosebeşte răpirea unei persoane de privaţiunea ilegală de
libertate'?
124.Prin ce diferă răpirea unei persoane de luarea de ostaticii
125.Care este durata privării de libertate, necesară tragerii făptuitorului la
răspundere penală?
126.Cum poate fi determinat gradul prejudiciabil al traficului de fiinţe umane?
127.Ce înţelegeţi prin servitute?
128.Ce înţelegeţi prin abuz al poziţiei de vulnerabilitate?
129.Ce înţelegeţi prin sclavie? 'f' • ' " •' "
130.Ce înţelegeţi prin condiţii similare sclaviei? * • '< •-'' '- !-
131.Prin ce se deosebeşte munca forţată de sclavie?
132.Care sunt condiţiile de spitalizare într-o instituţie de psihiatrie? ,-:
133.Cum trebuie calificată reţinerea într-o instituţie psihiatrică a persoanei
pare a primit îngrijirile medicale şi nu necesită mai departe această izolare?
134.Prin ce se deosebeşte calomnia de insultă?
■..
135.Când este considerată consumată calomnia?
136.Ce înţelegeţi prin defăimarea persoanei? > ,. ,. ,

110
Obiectul nemijlocit de bază al infracţiunilor privind viaţa sexuală
Capitolul V îl constituie în fiecare caz concret fie libertatea sexuală, fie inviolabilitatea
sexuală a persoanei, fie ambele relaţii sociale analizate.
INFRACŢIUNI PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ în afara relaţiilor sociale referitoare la viaţa sexuală pe care le anali-
zăm, prin săvârşirea unora dintre aceste infracţiuni, pot fi vătămate şi
§ 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi alte relaţii sociale: relaţiile sociale privind integritatea corporală sau sănă-
sistemul de infracţiuni privind viaţa sexuală tatea persoanei, cinstea şi demnitatea ei, dezvoltarea morală şi fizică
normală a minorilor sau chiar viaţa persoanei. Toate aceste relaţii sociale
Libertatea individuală include, pe lângă aspectele la care ne-am referit formează obiectul nemijlocit secundar al infracţiunilor privind viaţa
în capitolul precedent, libertatea şi inviolabilitatea sexuală, adică posi- sexuală.
bilitatea persoanei, indiferent de sex, de a lua hotărâri în domeniul vieţii Obiectul material al acestor infracţiuni este corpul persoanei privit ca
sexuale la dorinţa sa, fără a se teme că i s-ar putea produce prejudicii, o totalitate de funcţii şi procese organice ce menţin individul în viaţă.
specificând, totodată, ca această libertate să nu fie exercitată în mod Latura obiectivă a infracţiunilor privind viaţa sexuală se realizează
arbitrar, adică prin încălcarea inviolabilităţii altei persoane. numai prin acţiuni active de constrângere a unei persoane la raporturi
Gradul prejudiciabil al infracţiunilor privind viaţa sexuală rezidă în sexuale, homosexualism, lesbianism ori la săvârşirea altor acţiuni cu
faptul că ele aduc pagube serioase libertăţii şi inviolabilităţii sexuale ale caracter sexual, uneori profitând de dependenţa materială, de serviciu
persoanei, sănătăţii lor, dezvoltării morale şi fizice normale a minorilor, cinstei sau de altă natură a victimei, precum şi prin săvârşirea unor acte de
şi demnităţii persoanei, împiedică desfăşurarea normală a vieţii sexuale a perversiune sexuală.
membrilor societăţii, creează o stare de dezechilibru în relaţiile sociale. Oricare din infracţiunile privind viaţa sexuală are ca urmare prejudicia-bilă
Academicianul rus V. N- Kudreavţev sublinia just că necesitatea o stare de încălcare a libertăţii şi/sau inviolabilităţii persoanei. Prin
sexuală nu constituie cauza infracţiunilor sexuale, iar noi nu condamnăm săvârşirea unora dintre infracţiunile privind viaţa sexuală se pot provoca
vinovatul pentru această necesitate, ci pentru satisfacerea ei prin metode şi alte urmări prejudiciabile cu caracter secundar: sinuciderea victimei, vătă-
antisociale (violenţă, pervertire a minorilor etc). mări ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii ori chiar moartea persoanei,
Obiectul general al infracţiunilor privind viaţa sexuală îl constituie în cazul urmărilor principale, raportul de cauzalitate nu trebuie stabilit în
relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate mod special, deoarece existenţa sa rezultă din însăşi săvârşirea de către
de ocrotirea ordinii de drept a Republicii Moldova ce reglementează făptuitor a acţiunii incriminate. Acest raport trebuie stabilit numai în
existenţa întregii colectivităţi- cazul producerii urmărilor cu caracter secundar la care ne-am referit2.
Obiectul generic de grup a' acestor infracţiuni îl constituie relaţiile Latura subiectivă a infracţiunilor privind viaţa sexuală se caracteri-
sociale referitoare la ocrotirea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei. zează numai prin intenţie directă. Unele din formele agravante ale infrac-
Libertatea sexuală reprezintă relaţiile sociale ce condiţionează posi- ţiunilor de care ne ocupăm sunt săvârşite cu două forme de vinovăţie.
bilitatea persoanei de a dispune de sine în domeniul relaţiilor sexuale cu De exemplu, violul care a provocat din imprudenţă o vătămare integrităţii
alte persoane. corporale sau sănătăţii ori decesul victimei.
Inviolabilitatea sexuală a persoanei presupune interzicerea, asigu- Latura subiectivă a acestor infracţiuni nu include vreun motiv special,
rată de legea penală, de a întreţine relaţii sexuale cu o altă persoană însă din dispoziţiile legii penale reiese că ele sunt săvârşite în scopul
fără consimţământul ei şi contrar voinţei ei'. satisfacerii necesităţilor sexuale ale făptuitorului sau ale altor persoane
prin metode antisociale (violenţă, pervertire a minorilor etc).
JI. A. AHflpeeBa. Cocmae npecmynneuuR u3Hacuno6amiH e coeemcKOMyzonoenoM 2 O. Loghin, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti: Şansa, 1994,
npaee. ABTopecjjepaT KaHaHflaTCKoS flHCcepxauHH. JI., 1962, p. 5. p. 162.

112 113
CV
> G
> cr a c
CV_
c a c a "3 5 cv •-- T) CT o ca e IV
c r» CoV
cr ca c o xcae CD a
C -S -3 5 "8 c C D tri ._s
c l a s CD
r
-
i
~ £ ca 'S -^ CV
PO CQ ■»-»
CV
"35 .3-9 ' cr-2 o cr
" cp cp .C cv ^ OT CD
ca u-
.G 'o53 § S„ fSc v XI CD
f
c '-5
c
acr c ^
c i
5 c a CD CV cr 4- ■
> X3 CD S o
n> > c a > c a o CD O S>« p5
C
e D o x;
r 2. - > X o •- •- o «
gn
CD Câ
a ^
f I a c a o c a o c a<QS
o a o SS rs «a cr
2
>
>ca \
i -2- ci-ia c~a 3 fi o a > c a s fi fi > f o
'3*'3 S I < 5« » c .a ?-n S c a . C D —
c >ca cv-
H
a
.S -S -CD2 c £a " 3 5 U ca 3 £ o i-i> e=3 "CD> ca :
a a
' "35 O
8 ca P 20
cv = 1 ff> o c a
a « > c a o« 3 fi ;5 •=C "-S =
cv- c
j
* CD
• o .9 3 ca «
'i
- C
O o
? fi "S fCcD) C Dc v e2 -Ocă" oxi »ca tr ca C D g
. (fi H O >M
.
D
c C D r^, cr
fi X co a x
.
ac > CD xO 2- t-i >< 4 • K x x^ ^ -^ " x CD i- p
i _ C D p o c aCaDof" fi r O i LL
-
a i
-1
. '3 fi cr CD C8
o -ni2 -S
CV u, -S C xi # > ; ,ca ca S "o c a CD
3-fi\. CD f-i
[o ci cr Kl <SJ
f- CV
i 9 8 e
<-o fi D C
o —
"3 .2
= A- M tv —' "
&
cv c a • " fi CV CD a ■s » ■s o
D '.^Z s
In CD „ X ^ S i w. S-c a O" 5 pn PO . cr
CD
"
c
'
a x— , e Cc ao cr cr r o3 .a c r, P — • C o cr, w » w
a I
c cv O
o o-;
ca
^ a
'3
>ca ca
cr "35
o
" icq

CD t--«^ 10 h -3 c v > c a .»■ C oc a G"1


CD -P q >ca•-
a
=
4
•S r> CD ""
o X fi
B «a
fi o
c x3 ca O C X cr
li a o ca cr; ■ CD • O
cr o ____ ca ^ c a > c a ca S -^ P O Sa| a fi CD O >« i—j <ca
ca CD
*-* o £ »* 2
• — ca
o CV £ o o
o
<S7 tr « S 3-3 .3-5 C V *c cr c a *"'
ca D
cr o ca .S -
cp n <» a O O I- 2 ? « - -3 cr c <" c ac2a w O
S e *^
si S-S" Si ^ <n a -s v a - a â
g
"< " i
C
e o ca CD > CD <5
- 3 ' <ca V a -5 3 "5 ca 2 J^ CD
. CD
ca x ca icâ -a Cq
5 PO X f- .G

l
ca cr CD c a > 'o *CD * 3

i
O) x ca CD -S
si
PC g > X o 'a
8
-S -^ C D . 2< c a
"5 5 c - - G O
£ cv 'P CD c ^
?J ^ a <_ o ■§
^.
"
i c
CD CV .3 PO
ca o

' 3 a ci'c - CD
~
2
o u
c a c a XI CD - I o
g
x <o x, o CD
&s
CD o cr - O
yj r ca
o tr. c a ^ 3 a ^„PO., ■3" C
c <n iS r+ ^
'o
D
r >ca ac:Ga 4 '-G <ca O
O S *c
CD
PO
CD5
X
C « .a
a
î 5
3o >«
.5 < n e
CV
ca S a G CD
ca ca a O
a cCD
t-i
a
l o^
r*
1 S cv
-1 o ^ )« cq
«
s s CDC C >ca

"
o -f a i
D
ca .-<

n
C
D
O
2
B l 3 ~
S) <"
. .2* .2" H
C
D o£ c
O > fi ""-
c r
" =..-
a « t
a i
.- CD .C S.S
2 cr e CD w CD
I-
1
CD I< p c r«ac a I ^■ - > csr
cr ^ a -a ^ ,2 c a
.c S tv a ca ^
O o '- 3 c 5T J2
> ca o o
e
fi CD

> «fi "


S 'p .a s
ca >ca
'
CD CD s8: o
3 c "ca"
i r C
S
>3 o D
J2 '3 § o > a ;-> a CD ca a a -a. 2
'3 ^ iă
Ss
3-
£g»C a
o
M
•>
ca
o
° CD X O
2 o *- O
a fi ca —i -S - n
g?Sa "~ D ca .'â, ~-~ o cr ,- x
>ca CD >3" o
o
po
o ■" ca
cv O cv >ca ■
_ > UJ ,ca =8 t-
ca ^ !-i CD cr < ca =
C D .2
i-i CD aaV.S cr -
fi cr a
. a
.% fi 4 -B .2 f
i
ca cv ca cr o ° o ^ ~ 3
x CT t-< <-3 cv cv - o & 2 -5 cr o o>-a > ca- .- v .' o CD O n r* O — ^ >ca P
CD
a a UJ
O

^".2 "îî CD p CDK ca ca ^&><:fifi


CD g
c
.O a 3 >< x .-cr a CD CD 0
CD g o a a c 2a xo > -( _ o
c f
^ O* &
c
-3 3 ca
•3 .*3 1§
CD CD X *~l S ^f3
ca -a o ca a cr
-p tr ¥ =a
CV
> c a> 1 a fi J2 - . O f - H' « -■ a fi "a 'o g
< c a ou ca(- o ca
c v - cac a f a
o (-1 § « t a c a '
e '-
3 " S « <D x "*
CD l CD .2
a A (« Cca
f-i -
- ca X 'a fi x ca
ca O CD
cr .a- ,5 -^ «a D O
< r> < r> o
a n
^ CD ^' CD O cv a g «i w3 a «Ts^iS 23fi pa,B
«■o o a a x .Z o cr fi
~

^1 >
•- *H " ~
•g « o' c a t - '^ > c a C c
o c 'C D P O "8 CV icâ" '
S CD G ica ca CD 3 -^ ^
CD "o X
> - car cCDa C • — > c ag c a c a ^ S ^ . S c a >
a CD -° ^
> £ fi >3 3 3 w ^ "3 ^ O -S | <ca
CV o o
«fie M CD c a CD O
CV
a aa
I-I
cv-
CD
3 X B 2.
ca
g 3 > c a ■o- - a ca i-i O Q -- cr a cv- O ^ o
.t3' fi ca c rC D o
ga

o _ o 3 ca
r^ M a gr x ca _ _ CD
CD ■— i O j8 a o*?- tr
<« ^ S c v c a 3 o '3a cv a CD cr'a CD CD C ■" CD 2
i- ■ — i
2
CD |-= ţa -o a .2 cv -s ~ g' D
X
OD o » ' S S g
q-8
x S « c>ca^ o-
C
D a ca ^^ ^ »ca 2o wca»j oS >S a ca ca c
O
CD
< ?. C?P
ca -s ^' ^ >c a
;::: Q
D — acţ^'— p n s a ^ ^ io -B xi a 2 o
xf^>
fi cv S J CD > 3 r
C D1 2o a a cri e 2fi ta ca P
CD
C D> c a cr
c a
"" = o c. > " x g ca 3 53 o CD
P
c
C a- -a x <" S -" 5 ca fi *-r "t^ *—i ca
G
G
cr o 'V
2 CD
'CD C fi
CD CD > - " fi x £ ~ ■a a cr
c v > c a la CV •— <
2 a3 D" • >ca t-p .s •- CD
2 ca c^xcv ;2 i« O K a o ca
S fi o E.o ^co--S a ca > >ca
o.cafi d-i a
<- g 3 o 3 o 8~ '=8 n ><c a a ^ =aC
5 -a fi ° caD a
CD .a e
o a •x CV
fi -S > a
CD ■ —
CD _Q
ca fi >
=
"5 ca >cq
Sca- ^ c n o ^ ^ a c a r a E £"fi |
C1D
l- ca r- fi* O
p fi -B a c; 3jr a CD C D >C8
cv fi CV
C
a x ca »cacag cv =8 _ r-
c a > c CaD 'a
fi <r '"
"C D
> o|a s 3I § S o a_
B
-
ic a * - ca 'c a
o 3
^ »V X7 O > c ţqo fi_ Sg J a s . K§5 1 <s s | cr <5"
a
03 Vi x .&
5x
cf y^- 'jâ C D fi* C D
^ .^
I S ?J 2 -l S cv- ÎS fi
cr- <n .ar- '5
fi
S =5 a
i? ■— r- CD 5 >ca r\ fi cac, • o■
C CD CD »-
ca 3
cg
g -ca a
'2
C
D 2 a. '-a "o o
a!-
c a c v&
.a o- « D
- c - ca 2 o o a .- >g pp
cv .C a g 35 i2 . iS ja fi P [Z In a
fi. ca o ' B a fi
C
- CD V
a I § 8 # £ I > ■ a rs t-' -fc
K
o .2 fi c CD Pp >ca c cv .^- >ca o
a .2 35" C D o <" r^ a a
a .C rv-
a CD <ia "s ^ >ca <n C D_ ^ .i2 x c
.2 >3 "■
fi £7" 3 .ia <c «rt _ n r CD
2 -ă .- a — x fi
CD a .£
> fi 3 • o CD 3 o ca tr
~ a PO p. O fi ca
o a
a '?> > c
a fi o ■a
oP
r X .a
- to
o ca
«i
ca
s 2 ^ .ş6. cr 5. >ca
C
^'S
D o C cn — n 3 .> ca
.
. ca
o ca D

fi c*3" ^ " a
c c
r o O g
- v
r *^ ' £ 3 '-fi
J « fi '£ -
3 a
> CD 1
;
c '— CJD
a

1 " I li ^ s
CD -l- 3
a
a
PO
g
>ca .tZ- CD
fi -; 'S fi S - O CD =8 f
CD r- cr _ c
o a ^ x O c a c r a o i
a ţo
Victima nu este obligată să opună rezistenţă sau s-o continue dacă
rea în scopul de viol se poate manifesta şi prin ameninţarea cu distrugerea
îşi dă seama că împotrivirea este zadarnică şi poate duce la daune extrem
averii sau cu răspândirea unor informaţii ce defăimează victima.
de grave, fiind suficient că prin comportarea sa i-a demonstrat vinovatului
Practica judiciară şi doctrina penală n-au acceptat însă opinia menţio-
că refuză categoric raportul sexual.
nată, deoarece aceste fapte sunt, pe bună dreptate, mai puţin primejdi-
A doua modalitate de constrângere - violul săvârşit prin constrân-
oase pentru societate decât cele ce caracterizează violul şi nu creează
gere psihică - folosită ca mijloc de învingere a rezistenţei victimei în
scopul de a o viola, presupune ameninţarea cu aplicarea violenţei victimei nici o vicisitudine. De aceea, trebuie avut în vedere că la viol
fizice. se referă numai ameninţări cu violenţă fizică în măsură să-i creeze
Potrivit pct. 5 al Hotărârii Plenului din 29 august 1994, prin ameninţa- victimei un impas egal cu starea de neputinţă.
rea aplicată ca mijloc de înfrângere a rezistenţei victimei se înţelege spe- în a treia modalitate, violul poate fi săvârşit profitând de imposibili-
rierea victimei cu asemenea acţiuni sau vorbe, care dezvăluie intenţia tatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
reală a vinovatului de a aplica forţa fizică faţă de victimă şi copiii ei, Potrivit pct. 6 al Hotărârii Plenului din 29 august 1994, violul se consi-
rudele apropiate sau alte persoane. Ea se manifestă şi prin acţiunile amenin- deră săvârşit cu profitarea de starea de neputinţă a victimei în acele
ţătoare ale vinovatului, de exemplu, prin demonstrarea armei (pistolului, cazuri în care ea, din cauza stării psihice sau fizice (vârsta minoră,
cuţitului, briciului era). Deoarece ameninţarea victimei sau a rudelor ei deficienţe fizice, tulburări sufleteşti, altă stare de neputinţă sau inconştie-
apropiate cu omor sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a nţă etc), nu a putut înţelege caracterul şi esenţa acţiunilor săvârşite faţă
sănătăţii este elementul necesar al lit. g) alin. 2 art. 171 C.P., nu este de ea sau nu a putut opune rezistenţă vinovatului şi acesta, intrând în
nevoie de o calificare suplimentară a acţiunilor vinovatului în baza art. raport sexual, înţelegea că victima se află în asemenea stare. Pentru a
155 CP. Dacă ameninţarea cu omor, cu pricinuirea vătămărilor corporale recunoaşte violul săvârşit cu folosirea stării de neputinţă a victimei, nu
grave a fost exprimată după viol sau tentativă la el în scopul, de exemplu, are importanţă faptul dacă însuşi vinovatul a adus victima la aşa stare
de a speria victima şi a-i împiedica astfel de a se adresa cu o cerere (i-a dat băuturi spirtoase, substanţe narcotice, somnifere etc.) sau ea se
despre cele întâmplate în cazul existenţei temeiurilor suficiente de a se afla în stare de neputinţă, independent de acţiunile lui.
teme de realizarea acestei ameninţări, acţiunile vinovatului urmează a fi Profesorul rus A. Ignatov5 distinge patru forme de stare de neputinţă
calificate în baza art. 155 CP. şi alineatul respectiv al art. 171 CP. a părţii vătămate:
Constrângerea psihică trebuie să fie reală şi destul de serioasă, pentru 145.Starea de neputinţă se poate, mai întâi, manifesta prin
ca victima să aibă motive de a se teme de realizarea acestei ameninţări. incapacitatea victimei de a înţelege realitatea înconjurătoare şi
Ameninţarea se poate manifesta concret sau sub formă generală, aspectul real al acţiunilor comise. Atare circumstanţă apare în
prin cuvinte, gesturi ori să rezulte din situaţia creată (dacă, bunăoară, cazurile pierderii cunoştinţei, unei absolute, totale stări de
într-un loc pustiu un grup de persoane atacă o persoană şi cer de la ea ebrietate alcoolică, narcotice sau toxice ce au provocat un somn
să li se supună dorinţei lor sexuale, ameninţarea de a se răfui cu ea profund.
reiese din situaţia săvârşirii infracţiunii). 146.Starea de neputinţă se poate manifesta, de asemenea, prin
Ameninţarea cu violenţă psihică se poate manifesta, de asemenea, şi incapacitatea persoanei de a aprecia la justa valoare situaţia în
prin ameninţarea cu privaţiune de libertate (închiderea într-un subsol) care a nimerit, de a înţelege importanţa socială a acţiunilor
sau cu aplicarea unor anumite măsuri fizice (legarea victimei de un săvârşite. De cele mai multe ori nu sunt în stare să aprecieze corect
copac în pădure), dacă aceste acţiuni pot prezenta pericol pentru victimă. faptele şi situaţiile persoanele de vârstă fragedă, persoanele cu
în literatura de specialitate a fost expusă opinia profesorilor ruşi M. debilitate mintală şi cele care suferă de boli psihice.
Şargorodski, A. Piontkovski şi V. Menşaghin4, potrivit căreia ameninţa- 147.Starea de neputinţă trebuie constatată şi în cazurile când victima
4 A. A. rinoHTKOBCKHH, B. J\. MeHbiuaruH. Kypc coeemcKozo yzonoenozo npaea. nu dă dovadă de voinţă, de exemplu, un şoc emoţional.
OcoâeHHan nacrnb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 630; M. j\. IIIapropoflCKHB. yzonoeHuu
mdeKc PC0CP 1960 KoMMeHmapuu. JlTY, p. 234.
5 A. H. HraaTOB. KeajiucpuKaiţufi nonoeux npecmynjienuu. MocKBa, 1974.
i 1 fi
1 17
4. Starea de neputinţă se caracterizează şi prin incapacitatea victimei niei (raportul sexual cu o persoană mai mică de 18 ani obţinut cu ajutorul
de a opune rezistenţă violatorului din cauza deficienţelor fizice, a unor promisiuni de căsătorie).
bolilor somatice, ebrietăţii sau din cauza unor anumite circumstanţe Infracţiunea de viol se consumă din momentul începerii actului sexual,
exterioare. indiferent de consecinţe.
Autorul rus I. Alexandrov6 determină cinci stări de neputinţă a victi- Potrivit pct. 13 al Hotărârii Plenului din 29 august 1994, la soluţionarea
mei: 1) deficienţe fizice; 2) tulburări psihice; 3) alte stări patologice; 4) cauzelor privind tentativa de viol cu aplicarea forţei fizice sau a constrân-
starea de inconştienţă şi 5) vârsta fragedă. gerii psihice trebuie constatat faptul dacă inculpatul a acţionat în scopul
în general, stările de neputinţă a victimei expuse de aceşti autori de a săvârşi raportul sexual şi dacă forţa aplicată a servit drept mijloc
coincid. Noi credem că se cere o interpretare mai detaliată a vârstei de a-şi atinge scopul. Numai dacă există aceste circumstanţe, acţiunile
fragede ca o stare de neputinţă a victimei, expusă de aceşti autori şi vinovatului pot fi examinate ca tentativă de viol. în legătură cu aceasta
adaptată de noi la dispoziţia art. 171 CP. este necesar a face deosebire între tentativa de viol şi alte atentate
în teoria şi practica judiciară e rezolvată, în principiu, problema despre criminale, care lezează onoarea, demnitatea şi inviolabilitatea
faptul că raportul sexual cu un copil, denumit persoană de vârstă fragedă, personalităţii victimei (acte de desfrâu, huliganism, cauzarea
măcar şi fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice, se încadrează în vătămărilor corporale, insulta etc).
noţiunea folosirii stării de neputinţă a victimei şi trebuie calificată ca în cazul refuzului benevol de a săvârşi infracţiunea, făptuitorul poartă
viol, chiar dacă copilul nu s-a refuzat comiterea contactului sexual. răspundere doar pentru acţiunile săvârşite real şi cu condiţia că ele
Se cere însă a stabili un criteriu de delimitare dintre violul profitând conţin semnele componenţei altei infracţiuni, de exemplu, vătămare me-
de starea de neputinţă (alin. 1 art. 171 C.P.), violul unui minor (lit. b) die a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
alin. 2 art. 171 C.P.), violul unei persoane în vârstă de până la 14 ani Latura subiectivă a violului se caracterizează numai prin intenţie
(lit. b) alin. 3 art. 171 CP.) şi raportul sexual cu o persoană care nu a directă.
atins vârsta de 16 ani (art. 174 CP). Subiect al violului poate fi orice persoană fizică responsabilă, de
Susţinem opinia autorilor menţionaţi, precum că acest criteriu sex diferit, care a împlinit vârsta de paisprezece ani.
trebuie să fie vârsta victimei. In interesul dezvoltării sexuale normale a Alineatul 2 din art. 171 CP. agravează răspunderea penală când
minorilor orice raport sexual fără constrângere fizică sau psihică cu un violul este: a) săvârşit repetat; b) săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui
copil care n-a atins vârsta de 12 ani trebuie calificat ca viol, prevăzut în minor; c) săvârşit de două sau de mai multe persoane; d) săvârşit prin
alin. 1 art. 171 CP. Şi atunci, violarea unui minor presupune drogarea sau otrăvirea prealabilă, cu intenţie, a victimei; e) însoţit de
constrângerea la raport sexual a unei persoane în vârstă de la 14 până la contaminarea intenţionată cu o boală venerică; f) însoţit de torturarea
18 ani; violul unei persoane de până la 14 ani reprezintă constrângerea victimei; g) însoţit de ameninţarea victimei sau a rudelor ei apropiate cu
la contact sexual a unei persoane în vârstă de la 12 la 14 ani, iar raportul moartea ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
sexual cu o persoană care n-a atins vârsta de 16 ani constituie un raport Formele agravante de manifestare prevăzute de literele a), b), c), şi f)
sexual benevol cu o persoană în vârstă de la 12 la 16 ani. au aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţele corespunzătoare ale art. 145
Alte acţiuni, cu ajutorul cărora o persoană obţine consimţământul şi 151 CP, de aceea nu este necesară o nouă interpretare a lor.
victimei de a accepta contactul sexual (înşelarea, abuzul de încredere, Violul săvârşit prin drogarea sau otrăvirea prealabilă, cu intenţie,
promisiunea de a se căsători etc.) nu sânt considerate viol şi nu atrag a victimei (lit. d) alin. 2 art. 171 CP). Prin drogare, cu intenţie, se înţelege
după sine răspundere penală. Unele legislaţii prevăd răspundere penală administrare prealabilă victimei a unor stupefiante sau medicamente în
pentru seducţie într-un articol aparte, de exemplu, art. 199 CP. al Româ- cantităţi excesive. Noţiunea de stupefiante este dată în art. 217 CP, de
aceea vă facem trimitere la aceste explicaţii. Prin otrăvirea prealabilă, cu
6 K). B. AjieKcaHflpoB. Vzcmoauan omeemcmeeHHOcmb 3a u3Hacwioeahue. KweB, intenţie, a victimei se înţelege intoxicarea ei cu bună-ştiinţă cu substanţe
1968, p. 26-30. . . .,.,,;..,„, ,, ..
118 119
chimice toxice având efect puternic. Atât drogarea, cât şi intoxicarea ce provoacă maladia SIDA (lit. c) alin. 3 art. 171 CP.). Noţiunea
urmăresc scopul de a lipsi victima de posibilitatea de a opune rezistenţă. contaminării intenţionate cu virusul ce provoacă maladia SIDA,
Violul însoţit de contaminarea cu o boală venerică (lit. e) alin. 2 precum şi a maladiei SIDA este dată la art. 212 CP., de aceea facem
art. 171 C.P.). Analiza contaminării cu o boală venerică, precum şi a trimitere la explicaţiile articolului citat.
bolilor venerice este dată la art. 211 CP., de aceea nu este necesară Violul care a cauzat, din imprudenţă, o vătămare gravă a integri-
repetarea explicaţiilor corespunzătoare. tăţii corporale sau a sănătăţii (lit. d) alin. 3 art. 171 CP.). Latura subiec-
Violul însoţit cu ameninţarea victimei sau a rudelor apropiate tivă a acestei circumstanţe agravante se caracterizează, potrivit art. 19
cu moartea ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a C.P., prin două forme de vinovăţie. Noţiunea vătămare gravă a integrităţii
sănătăţii (lit. g) alin. 2 art. 171 CP.) a fost parţial explicat de noi la corporale din imprudenţă o găsiţi la explicaţiile de la art. 157 CP.
interpretarea laturii obiective a violului şi la pct. 5 al Hotărârii Plenului din Violul care a provocat, din imprudenţă, decesul victimei (lit. e)
29 august 1994. De aici reiese că forma agravantă dată limitează const- alin. 3 art. 171 CP.). Latura subiectivă a acestei circumstanţe agravante
rângerea psihică prevăzută în alin. 1 art. 171 CP. Această constrângere este aceeaşi ca şi la circumstanţa agravantă anterioară. Noţiunea decesului
trebuie să fie mai uşoară decât ameninţările de la forma agravantă dată. victimei, din imprudenţă, o căutaţi la explicaţiile de la art. 149 CP.
Violul: a) asupra persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, protec- Violul soldat cu urmări grave (lit. f) alin. 3 art. 171 CP.) . Potrivit
ţia, la educarea sau la tratamentul făptuitorului; b) asupra unei persoane pct. 12 al Hotărârii Plenului din 29 august 1994, la urmări grave se referă
minore în vârstă de până la 14 ani; c) însoţit de contaminarea, cu intenţie omorul intenţionat al victimei în cursul violului, sinuciderea victimei, boala
a victimei cu virusul HIV care provoacă SIDA; d) care a cauzat victimei, psihică survenită ca urmare a violului, graviditatea sau întreruperea ei,
din imprudenţă, o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii; e) contaminarea cu o boală grea de către o persoană care ştia că suferă de
care a provocat, din imprudenţă, decesul victimei; f) soldat cu alte această boală, vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii
urmări grave, este prevăzut în alin. 3 art. 171 CP. şi considerat de legiuitor victimei în timpul violului. Tot la aceste urmări grave se referă şi survenirea
ca viol destul de grav. morţii victimei ca urmare a unei boli grele de care suferea, în cazul exis-
Violul asupra persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, pro- tenţei şi a determinării unei legături cauzale între violul săvârşit şi moarte.
tecţia, la educarea sau la tratamentul făptuitorului (lit. a) alin. 3 art. Dacă moartea a fost provocată cu intenţie directă ori indirectă, făptui-
171 CP.) indică de fapt semnele speciale ale subiectului unui atare viol. torul va răspunde pentru un concurs de infracţiuni potrivit lit. f) alin. 3
Făptuitorul violului trebuie să aibă calitatea de părinte, tutore, rudă sau art. 171 CP. şi lit. i) alin. 3 art. 145 CP.
prieten în a căror grijă a fost lăsată persoana, ultima având necesitate de
ocrotire, protecţie sau ocrotire: fiind pedagog, curator, educator, medic, 2.2. Acţiuni violente cu caracter sexual (art. 172 CP.) Latura
antrenor etc. obiectivă a infracţiunii are drept bază săvârşirea actelor de
homosexualism, lesbianism sau a altor acţiuni cu caracter sexual, comise
Violul asupra unei persoane în vârstă de până la 14 ani (lit. b)
alin. 3 art. 171 CP.) presupune constrângerea fizică sau psihică la raport prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibi-
sexual a unei persoane de până la 14 ani sau folosirea stării de neputinţă litatea acesteia de a se apăra.
a unei persoane în vârstă de la 12 la 14 ani, fiindcă persoanele în vârstă Acţiunile cu caracter sexual, denumite astfel de legiuitor, reprezintă
de până la 12 ani sunt considerate în stare de neputinţă, potrivit vârstei, nişte acte sexuale nefireşti între persoane de acelaşi sex, acte de satisfa-
şi în cazul raportului sexual benevol, care precum am menţionat anterior cere a instinctului sexual între bărbaţi sau între femei, acte care contra-
se încadrează în baza alin. 1 art. 171 CP. Trebuie subliniat şi faptul că vin legilor naturii. De aceea acţiunile cu caracter sexual nu pot fi numite
inculpatul admitea sau ştia că săvârşeşte un raport sexual cu o persoană raporturi sexuale7, care reprezintă acte biologice de împreunare a sexe-
care nu a împlinit vârsta de 14 ani. lor, adică a unui bărbat şi a unei femei.
Violul însoţit de contaminarea, cu intenţie, a victimei cu virusul 7 A. Barbăneagră. Comentariul citat, p. 359. ' ", '
120 121
Prin homosexualism (pederastie) se înţelege săvârşirea unui act Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Nu
sexual nefiresc între doi bărbaţi (amor socratic). Este pedepsit penal, la interesează pentru calificare motivele şi scopul infracţiunii.
fel ca şi violul, numai homosexualismul săvârşit prin constrângere fizică Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă de
sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se acelaşi sex, care a împlinit vârsta de paisprezece ani.
apăra ori de a-şi exprima voinţa. Alineatul 2 art. 172 CP. prevede răspundere penală pentru aceleaşi
Codul penal al R.M. din 1961 prevedea răspundere penală şi pentru acţiuni: a) săvârşite repetat; b) săvârşite cu bună-ştiinţă asupra unui
actul homosexual benevol. Potrivit însă opiniei multor specialişti şi poziţiei minor; c) săvârşite de două sau de mai multe persoane; d) însoţite de
legislaţiilor unor ţări, că problema homosexualităţii este o chestiune, în contaminarea intenţionată cu o boală venerică; e) însoţite de ameninţarea
primul rând, medicală, socială şi nu juridică, legiuitorul nostru a exclus cu moartea sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
răspunderea penală pentru astfel de acte. Alineatul 3 art. 172 CP. determină răspunderea penală pentru acţiu-
Noţiunea de lesbianism (homosexualitate feminină) presupune acţiuni nile prevăzute în alin. 1 sau 2, care: a) au fost săvârşite asupra unei
sexuale nefireşti între două femei, săvârşite prin constrângere fizică sau persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vârsta de 14
psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se ani; b) au cauzat contaminarea intenţionată cu maladia SIDA*; c) au
apăra sau de a-şi exprima voinţa. Codul penal din 1961 nu cunoştea cauzat, din imprudenţă, o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a
răspundere penală pentru astfel de fapte. sănătăţii; d) au provocat, din imprudenţă, decesul victimei; e) au provo-
Prin alte acţiuni cu caracter sexual, săvârşite prin constrângere cat alte urmări grave.
fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia Toate acţiunile violente cu caracter sexual, prevăzute în alin. 2 şi 3
de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, se înţeleg toate celelalte acţiuni art. 172 CP. sunt prevăzute şi în alineatele corespunzătoare ale art. 171
cu caracter sexual, cu excepţia homosexualismului şi lesbianismului. CP., deşi ultimul determină şi alte circumstanţe agravante. Pentru a
Actele sexuale nefireşti între persoane de acelaşi sex nu pot fi numite evita repetarea, consultaţi noţiunea circumstanţelor agravante cores-
acte de perversiune sexuală8, deoarece acte de perversiune sexuală se punzătoare dată la art. 171 CP.
numesc numai acţiunile cu caracter sexual nefireşti între persoane de 2.3. Constrângerea Ia acţiuni cu caracter sexual (art. 173 CP.)
sex opus9. Din acest punct de vedere, este greşită înlocuirea termenului
Latura obiectivă a infracţiunii o constituie constrângerea unei per-
„alte acţiuni cu caracter sexual" cu termenul „satisfacerea poftei
soane la raporturi sexuale, la homosexualism, la lesbianism ori la săvârşi-
sexuale în forme perverse" Legea nr. 305-XV din 11 iulie 2003.
rea altor acţiuni cu caracter sexual prin şantaj sau profitând de dependenţa
Acţiunile cu caracter sexual nefireşti între persoane de acelaşi sex se
materială, de serviciu sau de dependenţa de altă natură a victimei.
pot manifesta prin sadism (maltratarea, brutalizarea, torturarea altei
Prin constrângerea unei persoane la raporturi sexuale, la acte
persoane), vampirism (adică prin privirea, sorbirea sângelui victimei),
homosexuale sau de lesbianism ori la săvârşirea altor acţiuni cu
fetişism (adică prin atingerea anumitor părţi ale corpului altei persoane)
caracter sexual se înţelege exercitarea unei presiuni asupra victimei
etc.
prin cel puţin una din metodele sau împrejurările cuprinse în dispoziţia
Noţiunile de constrângere fizică sau psihică a persoanei sau pro-
art. 173 CP.
fitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima
Constrângerea prin şantaj presupune ameninţarea persoanei cu
voinţa sunt identice cu noţiunile corespunzătoare explicate la art. 171 CP.,
violenţă fizică, care poate fi aplicată în viitor, cu răspândirea unor ştiri
de aceea nu este necesară o nouă repetare a lor, consultaţi-le încă o dată.
defăimătoare despre ea, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor
Infracţiunea se consumă din momentul începerii actului homosexual,
acesteia ori cu răpirea victimei.
lesbianism sau a altor acţiuni violente cu caracter sexual, indiferent de
consecinţele survenite.
* au cauzat contaminarea intenţionată cu virusul maladiei SIDA (n.n.).
8 Ib id em . - - ................................
'O . L o g h in , T . T o ad
O er.
p . cit.,p18. 5. ■ » ■ ■ . . ■-■ ■ "■ >> ■ ■ ■ ■ ■ : : * "^ ; ; ,•■ ■

122 123
Constrângerea unei persoane ce se află în dependenţă materială Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
presupune ameninţarea victimei cu lipsirea ei de întreţinerea completă sau directă.
parţială pe care făptuitorul i-o acordă. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă
Constrângerea unei persoane subordonată pe linie de serviciu care în momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 18 ani, adică
făptuitorului reprezintă ameninţarea victimei cu aplicarea măsurilor numai o persoană matură.
disciplinare, materiale, cu transferul la o altă muncă mai puţin remunerată
sau chiar cu concedierea. 2.5. Acţiuni perverse (art. 175 CP.)
Constrângerea unei persoane profitând de dependenţa de altă Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin săvârşirea de acţiuni
natură a victimei constituie ameninţările ce pot avea loc în relaţiile perverse faţă de o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a
dintre profesori şi elevi (studenţi), dintre tutore şi persoana tutelată, atins vârsta de 16 ani.
dintre o persoană care este rudă cu un înalt funcţionar al statului etc. Actele de perversiune sexuală presupun săvârşirea unor acte
Infracţiunea se consumă o dată cu aplicarea constrângerii, chiar sexuale nefireşti, altele decât cele care constituie acţiuni sexuale între
dacă făptuitorul n-a reuşit să forţeze victima să întreţină raporturi sexu- persoane de acelaşi sex (homosexualism, lesbianism sau alte acţiuni cu
ale, acte homosexuale, de lesbianism ori alte acţiuni cu caracter sexual. caracter sexual). Este necesar ca perversiunea sexuală să fie comisă
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie benevol de persoane de sex opus, adică de un bărbat şi de o femeie. In
directă. această situaţie nu interesează care persoană are rol activ şi care are rol
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, pasiv, ambele constituie subiecţi ai infracţiunii.
care a atins vârsta de şaisprezece ani. Perversiunea sexuală se poate manifesta prin „coitus peros" (act
sexual prin gură), „coitus peranum" (act sexual prin anus), precum şi
2.4. Raportul sexual cu o persoană care nu a prin pătrunderea în organele genitale în alt mod, afară de penis etc.
atins vârsta de 16 ani (art. 174 CP.) în relaţiile sexuale dintre persoanele de sex opus, perversiunea sexu-
Latura obiectivă se realizează prin raportul sexual, homosexualismul, ală se poate exercita atât asupra propriului corp, cât şi asupra corpului
lesbianismul, precum şi prin alte acţiuni cu caracter sexual, cu o persoană celeilalte persoane.
despre care se ştia cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani. Actele de perversiune sexuală care au loc asupra corpului altor per-
Este vorba de săvârşirea raportului sexual şi a altor acţiuni cu caracter soane pot lua forma: sadismului (adică prin maltratarea, brutalizarea
sexual în mod benevol cu o persoană în vârstă de la 12 la 16 ani. sau torturarea altei persoane), vampirismului (adică prin privirea, sorbi-
După cum am menţionat anterior, raportul sexual benevol cu o per- rea sângelui victimei), fetişismului (adică prin atingerea corpului sau a
soană în vârstă de până la 12 ani care, în virtutea vârstei şi a dezvoltării anumitor părţi ale corpului) etc.
sale, nu este încă în stare să înţeleagă caracterul acţiunilor săvârşite faţă Actele de perversiune sexuală asupra propriului corp în cursul comi-
de ea, deşi poate să cunoască aspectul real al chestiunii, trebuie calificat terii lor se pot înfăţişa sub forma masohismului (satisfacerea dorinţei
drept viol săvârşit prin profitarea stării de neputinţă a persoanei. sexuale prin suferirea violenţei, umilinţei, maltratării), necrofiliei (excita-
Definiţia de raport sexual a fost dată la art. 171 CP., iar a homosexua- rea erotică în faţa unui cadavru).
lismului, lesbianismului şi a altor acţiuni cu caracter sexual - la art. 172 Dacă are loc un act sexual nefiresc cu un cadavru, ca o altă formă de
CP., de aceea vă facem trimitere la aceste artticole. necrofilie, autorul va răspunde pentru infracţiunea de profanare de
In fiecare caz trebuie aduse probe precum că făptuitorul ştia cu certitu- morminte, prevăzută în art. 222 CP.
dine că întreţine relaţii sexuale cu o persoană în vârstă de la 12 la 16 ani. Perversiunea sexuală poate lua şi alte forme cum sunt exhibiţionismul
Infracţiunea se consumă în momentul în care încep raportul sexual, (subiectul îşi expune organele genitale în public), mixoscopia (privirea
actele de homosexualism sau de lesbianism ori acţiunile cu caracter sexual.

124 125
actului sexual efectuat de alte persoane), masturbaţia etc.10. 153.Ce înţelegeţi prin viol soldat cu alte urmări gravei
în fiecare caz se cere a dovedi că făptuitorul efectuează acţiuni 154.Ce înţelegeţi prin constrângerea unei persoane la raporturi sexuale prin
perverse cu o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a atins şantaj!
vârsta de şaisprezece ani. 155.Ce înţelegeţi prin constrângerea unei persoane la acţiuni cu caracter
Acţiunile perverse se consumă în momentul în care făptuitorul a sexual, profitând de o dependenţă de altă natură a victimei!
început comiterea lor, indiferent de faptul dacă el şi-a satisfăcut instinctul 156.Care este semnul special al subiectului unui raport sexual cu o persoană
sexual sau nu. care nu a împlinit vârsta de 16 ani?
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. 10. Are sau nu are importanţă rolul activ sau pasiv al făptuitorilor perversiunii
Subiect al acţiunilor perverse pot fi persoanele de sex opus, care le sexuale?
săvârşesc, indiferent de rolul lor activ sau pasiv, persoane fizice res-
ponsabile care au atins vârsta de paisprezece ani. K Î/14 "Bibliografie
Din cauza că acţiunile perverse dintre persoanele de sex opus rămân 157.Codul penal al R.M. din 2002. Partea specială. Cap. IV. Chişinău, 2003. ,
nepedepsite, propunem a completa art. 175 CP. cu alineatul 2 în urmă- 158.A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Voi. I. Chişinău: Ştiinţa,
toarea redacţie: acţiunile perverse săvârşite prin constrângere fizică 1996.
sau psihică a persoanei de sex opus sau profitând de imposibilitatea 159.S. Brânză. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii per-
acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepsesc cu soanei. Chişinău: USM,\999.
închisoare de la 5 la 15 ani". 160.O. Loghin, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti:
Precum am menţionat anterior, „satisfacerea poftei sexuale prin Şansa,
constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea 1994.
acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa" a înlocuit incorect 161.Codul penal al României comentat şi adnotat. Partea specială. Voi. I.
prin Legea nr. 305-XV din 11 iulie 2003 noţiunea de „acţiuni violente Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975.
162.Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbă-
cu caracter sexual" din art. 172 CP., deoarece ultimele după denumirea
neagră. Chişinău: ARC, 2003.
art. 172 CP. presupun acţiuni sexuale nefireşti între două persoane de 163.K. PouiKa. HnqbpaKuuyHb Konmpa nepcoamu. KnuiHmy: YCM, 1979.
acelaşi sex. "' 164.KoMMeumapuu K YzonoenoMy KodeKcy POCCUUCKOU <t>edepauuu c nocma-
meunuMUMamepuanaMU u cvâeânou npaKmuxoii. Yloj\ pea. C. H. HpfKyjiHHa.
f ■*? " ■ ' *'.-

Subiecte pentru evaluare MocKBa: MeHe/pcep, 2001.


165.YzoRoenoe npaeo Poccuu. Ocodeunan nacmb. TOM 2. Ylojx pejx- A. H.
148.Ce înţelegeţi prin raport sexual în cazul violului? Hma-TOBa H K). A. KpacHKOBa. MocKBa: HopMa, 1999.
149.Prin ce se deosebeşte noţiunea raportului sexual de noţiunea acţiunilor 166.A. H. HraaTOB. KeanuqbuKau,un nonoewx npecmynneHUU. MocKBa, 1974.
violente cu caracter sexuali 167.IO. B. AjieKcaHTtpoB. YzoRoenafi omeemcmeeHHOcmb 3a lanacujioeaHue.
150.Prin ce diferă noţiunea acţiunilor violente cu caracter sexual de noţiunea KneB, 1968.
acţiunilor perversei
168.JI. JI. KpyriiHKOB. ripecmynneHUfi npomue Jiuvnocmu. ilpoanaBJit, 1998.
151.Care ameninţări constituie constrângerea psihică a persoanei? 169.Hotărârea Plenului Judecătoriei Supreme a R.M. din 29 august 1994 cu
152.Care raport sexual benevol cu o persoană minoră este considerat viol
modificările introduse prin Hotărârea Plenului din 20 decembrie 1999 „Cu
profitând de starea de neputinţă a acesteia?
privire la practica judiciară despre infracţiunile sexuale" // Culegere de Hotărâri
explicative. Chişinău, 2002.

Codul penal al României comentat şi adnotat. Partea specială. Voi. I. Bucureşti,


1975, p. 229.

126 127
Capitolul VI Gravitatea prejudiciabilă a acestor infracţiuni constă în faptul că
ele împiedică exercitarea de către cetăţeni a drepturilor şi libertăţilor
INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE,
constituţionale, ce ating diferite aspecte ale vieţii şi activităţii omului,
LA MUNCĂ Şl CONTRA ALTOR DREPTURI
produc prejudicii importante drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor care,
CONSTITUŢIONALE ALE CETĂŢENILOR
uneori, nu mai pot fi recompensate. De exemplu, ca rezultat al
încălcării regulilor de protecţie a muncii, persoana rămâne invalidă pe
§ 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi infracţiunile viaţă etc.
contra drepturilor politice, la muncă şi contra altor Obiectul general al infracţiunilor contra drepturilor politice, la muncă
drepturi constituţionale ale cetăţenilor şi contra altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor îl constituie relaţiile
sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de ocro-
Potrivit art. 4 al Constituţiei R.M., dispoziţiile constituţionale privind tirea ordinii de drept a ţării ce reglementează existenţa întregii colectivităţi.
drepturile şi libertăţile omului sunt interpretate şi aplicate în conformitate Obiectul generic sau de grup al acestor infracţiuni îl constituie
cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu relaţiile sociale ce determină ocrotirea drepturilor şi libertăţilor constitu-
celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. ţionale ale cetăţenilor.
Articolul 1 al D.U.D.O. din 10 decembrie 1948 proclamă că toate Obiectul nemijlocit de bază al infracţiunilor analizate îl constituie
fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. relaţiile sociale concrete: egalitatea în drepturi ale cetăţenilor, inviolabili-
Articolul 16 al Constituţiei R.M. declară că toţi cetăţenii R.M. sunt tatea vieţii personale, dreptul la informaţie, dreptul electoral, libertatea
egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţiona- conştiinţei, inviolabilitatea domiciliului sau alte drepturi constituţionale
litate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere ale cetăţenilor.
sau de origine socială. Articolele 24-54 ale C.R.M. enumera drepturile Unele infracţiuni pot avea obiect nemijlocit secundar: viaţa, sănă-
şi libertăţile fundamentale ale persoanei, drepturi garantate de Constituţie tatea sau proprietatea persoanei.
şi de alte legi: dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, libertatea în cazul în care aceste infracţiuni posedă obiecte nemijlocite secun-
individuală şi siguranţa persoanei, inviolabilitatea domiciliului, secretul dare ele au şi obiect material: corpul fizic al persoanei privit ca o
corespondenţei, libertatea conştiinţei, dreptul la informaţie, protecţia mun- totalitate de funcţii şi procese organice, precum şi averea ei.
cii, dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia etc. Latura obiectivă a acestor infracţiuni se realizează prin diferite
Capitolul V al Părţii speciale a Codului penal din 2002, alături de acţiuni sau inacţiuni prejudiciabile, prevăzute de legea penală, care se
capitolele II, III, IV, VI şi VII conţin norme juridico-penale care apără pot manifesta prin neacordarea posibilităţilor exercitării drepturilor şi
direct drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, denumite şi libertăţilor constituţionale sau prin crearea dificultăţilor dobândirii lor.
drepturi constituţionale ale persoanei, deşi, la drept vorbind, toate normele Unele infracţiuni contra drepturilor politice, la muncă sau contra altor
juridice ale dreptului penal într-un fel ori altul, direct sau indirect sunt drepturi constituţionale sunt formulate ca nişte componenţe formale de
menite să ocrotească interesele omului. Ele favorizează crearea situaţiei infracţiuni şi se consumă o dată cu săvârşirea acţiunilor prejudiciabile
de stabilitate în societate, asigură condiţii sociale, economice şi politice stipulate de lege. în calitate de componenţe materiale de infracţiuni sunt
de dezvoltare armonioasă a personalităţii. însă interdicţiile capitolului considerate: încălcarea drepturilor cetăţenilor (lit. b) art. 176 C.P.);
V al Părţii speciale a Codului penal sunt special îndreptate spre ocrotirea împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organe-
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, ele fiind stipulate lor electorale (lit. d) şi e) art. 181 CP.); încălcarea regulilor de protecţie
în Constituţia R.M. şi în tratatele internaţionale la care R.M. este parte. a muncii (art. 183 C.P.); violarea dreptului la libertatea întrunirilor (lit. c)
alin.l art. 184 CP.); atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub
formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de oficiere a riturilor
religioase, însoţite de cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor (art. 185
128
129
CP.), precum şi unele circumstanţe agravante ale componenţelor de § 2. Infracţiuni contra drepturilor politice
infracţiuni formale. Aceste infracţiuni sunt considerate consumate o
2.1. împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a
dată cu survenirea urmărilor prejudiciabile cerute de lege.
activităţii organelor electorale (art. 181 CP.)
Latura subiectivă a majorităţii infracţiunilor contra drepturilor poli-
tice, la muncă sau contra altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor se Potrivit art. 38 al Constituţiei R.M. şi a art. 11 al Codului electoral
caracterizează prin vinovăţie intenţionată şi numai încălcarea regulilor de din 21 noiembrie 1997\ dreptul de a alege îl au cetăţenii Republicii
protecţie a muncii este comisă din imprudenţă. Moldova care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vârsta de 18 ani, cu
Subiect al acestor infracţiuni poate fi orice persoană fizică responsabilă, excepţia celor privaţi de acest drept în modul stabilit de lege.
care în momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de şaisprezece ani. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin împiedicarea prin
Rezumând cele relatate putem defini noţiunea acestor infracţiuni. orice mijloace a exercitării libere a dreptului electoral sau împiedicarea
Prin infracţiuni contra drepturilor politice, la muncă sau contra activităţii organelor electorale: a) săvârşită prin blocarea sau atacarea
altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor se înţeleg acele acţiuni localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi sub orice formă; b) săvâr-
sau inacţiuni prejudiciabile prevăzute de legea penală, care se şită prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale; c)
manifestă prin neacordarea posibilităţilor de exercitare a săvârşită cu periclitarea vieţii persoanei; d) însoţită de vătămarea gravă a
drepturilor şi libertăţilor constituţionale sau prin crearea dificul- integrităţii corporale sau a sănătăţii; e) soldată cu alte urmări grave.
tăţilor dobândirii lor. Potrivit art. 1 al Codului electoral, prin drept electoral se înţelege
Infracţiunile contra drepturilor politice, la muncă sau contra altor dreptul constituţional al cetăţeanului de a alege, de a fi ales şi de a-şi
drepturi constituţionale ale cetăţenilor pot fi sistematizate în trei grupe: exprima prin vot atitudinea privind cele mai importante probleme ale statu-
170.Infracţiuni contra drepturilor politice (împiedicarea exercitării lui şi ale societăţii în ansamblu şi/sau în probleme locale de interes deosebit.
libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale - în conformitate cu acelaşi articol, prin organe electorale se înţeleg
art. 181 CP.; falsificarea rezultatelor votării - art. 182 CP.); organele care organizează desfăşurarea alegerilor Parlamentului, în autori-
tăţile administraţiei publice locale, precum şi desfăşurarea referendum uri lor.
171.Infracţiuni contra drepturilor la muncă (încălcarea regulilor de
Potrivit art. 14 al Codului electoral m scopul organizării şi desfăşurării
protecţie a muncii - art. 183 CP.);
alegerilor se constituie: a) Comisia Electorală Centrală; b) consiliile elec-
172.Infracţiuni contra drepturilor şi libertăţilor de ordin personal ale
torale de circumscripţie; c) birourile electorale ale secţiilor de votare.
cetăţenilor (încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor - art. 176
Exercitarea dreptului electoral se efectuează, de obicei, de cetă-
CP.; încălcarea inviolabilităţii vieţii personale - art. 177 CP.;
ţenii Republicii Moldova în perioada electorală, care, potrivit art. 1 al
violarea dreptului la secretul corespondenţei - art. 178 CP.;
Codului electoral, presupune perioada de timp cuprinsă între ziua aducerii
violarea de domiciliu - art. 179 CP.; încălcarea intenţionată* a
la cunoştinţă publică a datei alegerilor şi ziua în care rezultatele finale
legislaţiei privind accesul la informaţie -art. 180 CP.; violarea
ale alegerilor sunt confirmate de organele competente.
dreptului la libertatea întrunirilor - art. 184 CP.; atentarea la
Perioada activităţii organelor electorale diferă în funcţie de cate-
persoană şi la drepturile cetăţenilor sub formă de propovăduire a
goria acestor organe. Potrivit art. 17 al Codului electoral, mandatul Comi-
credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase - art. 185
siei Electorale Centrale este de 6 ani, la a cărui expirare componenţa
CP.).
comisiei poate fi modificată. Preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul
Menţionăm că o atare sistematizare are un caracter condiţional, deoa
comisiei activează permanent. Consiliile electorale de circumscripţie se
rece unele infracţiuni din grupa a treia se pot referi atât la infracţiunile
constituie cu cel puţin 65 de zile înainte de ziua alegerilor (art. 27
din prima grupă, cât şi la cea din a doua. a <
C.E.). Secţiile de votare se constituie cu cel puţin 45 de zile înainte de
1 Codul electoral al R.M. din 21 noiembrie 1997. Chişinău: CUANT, 1997, p. 5.

* încălcare cu intenţie (n.n.).


130 131
ziua alegerilor (art. 29 C.E.). Consiliile şi birourile electorale îşi încetează sub care a fost săvârşită (furt, jaf, tâlhărie, escrocherie etc.) cu scopul
activitatea şi sunt dizolvate de îndată ce Comisia Electorală Centrală a de a împiedica exercitarea liberă a dreptului de vot al cetăţenilor.
adus la cunoştinţă publică rezultatele finale. Deci, împiedicarea exercită- Prin periclitarea vieţii persoanei (lit. c) art. 181 CP) înţelegem
rii libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale poate
împiedicarea exercitării libere a dreptului de vot prin acţiuni sau amenin-
avea loc în perioadele de timp, stipulate de Codul electoral.
ţări periculoase pentru viaţa persoanei. Aceste ameninţări sunt cuprinse
împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a acti-
de circumstanţa agravantă în cauză şi nu cer o calificare suplimentară
vităţii organelor electorale presupune punerea piedicilor pentru a opri
şi în baza art. 155 CP.
exprimarea dreptului de vot al cetăţenilor, precum şi pentru a bloca
Noţiunea împiedicării exercitării dreptului electoral, însoţită de vătă-
activitatea organelor electorale. Considerăm că împiedicarea activităţii
marea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii presupune pro-
organelor electorale este numai o modalitate specifică a împiedicării
exercitării dreptului electoral al cetăţenilor. ducerea unei daune sănătăţii alegătorilor, membrilor organelor electorale,
Prin orice mijloace de a împiedica exercitarea liberă a dreptului concurenţilor electorali etc, enumerate în alin. 1 art. 151 CP. Este de
electoral se înţelege împiedicarea exprimării acestuia prin aplicarea observat că vătămarea corporală gravă trebuie să fie comisă din impru-
violenţei fizice sau psihice, ameninţarea cu deteriorarea sau nimicirea denţă, în cazul în care această vătămare este pricinuită cu intenţie cele
averii, răspândirea ştirilor defăimătoare, destituirea din funcţie, primirea săvârşite constituie un concurs de infracţiuni încadrate în baza lit. d)
sau darea unor recompense ilicite, toate acestea, de exemplu, pentru a art. 181 şi alin. 1 art. 151 CP.
impune pe cineva să sustragă urnele de vot sau documentele electorale Prin împiedicarea exercitării dreptului electoral sau a activităţii
ori să blocheze localurile secţiilor de votare etc. organelor electorale soldată cu alte urmări grave (lit. e) art. 181 CP)
Răspunderea penală pentru împiedicarea exercitării dreptului de vot se înţelege sinuciderea victimei, decesul persoanei din imprudenţă,
sau a activităţii organelor electorale survine dacă ea este comisă prin, anularea rezultatelor alegerilor, deteriorarea sau nimicirea localurilor
cel puţin, una din modalităţile indicate de lit. a) - e) art. 181 CP. secţiilor de votare sau a averii altor persoane, de exemplu, a
Prin blocarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi sub concurenţilor electorali etc. Dacă în acest caz este săvârşit un omor cu
orice formă (lit. a) art. 181 CP.) - afirmă corect A. Barbăneagră - se intenţie, cele comise reprezintă un concurs de infracţiuni, prevăzut în lit.
înţelege întreprinderea diferitelor acţiuni care au drept scop stoparea e) art. 181 şi alineatul corespunzător al art. 145 CP.
funcţionării secţiilor de votare, izolarea lor de alegători, punerea diverse- Infracţiunea se consumă o dată cu săvârşirea acţiunilor sau cu surve-
lor piedici, bariere în calea alegătorilor sau membrilor birourilor electorale.2 nirea consecinţelor prevăzute de legea penală.
Atacarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi sub orice Latura subiectivă se caracterizează pfin intenţie directă, iar în ca-
formă (lit. a) art. 181 CP.) presupune o agresiune săvârşită asupra zurile analizate de noi mai sus - prin două forme de vinovăţie, a cărei
localurilor secţiilor de votare în scopul împiedicării activităţii organelor definiţie este dată în art. 19 CP.
electorale care, de fapt, împiedică exercitarea dreptului de vot al Subiect al împiedicării exercitării libere a dreptului electoral sau a
cetăţenilor, atacare însoţită de violenţă fizică sau psihică, inclusiv cu activităţii organelor electorale poate fi orice persoană fizică responsabilă,
aplicarea sau cu ameninţarea aplicării armelor de foc sau a altor obiecte care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
folosite în calitate de armă.
2.2. Falsificarea rezultatelor votării (art. 182 CP.)
Prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale
(lit. b) art. 181 CP.) se înţelege însuşirea lor (listele de subscripţie, listele Potrivit art. 2 al Constituţiei R.M., suveranitatea naţională aparţine
electorale, buletinele de vot, procesele-verbale etc), indiferent de forma poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin orga-
nele sale reprezentative.
2 A. Barbăneagră. Comentariul citat, p. 372. Desemnarea organelor reprezentative ale puterii de stat se efectuează
de către popor prin alegeri libere, care au loc în mod periodic
132 133
prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat (art. 38 § 3. Infracţiuni contra dreptului la muncă
C.R.M.). De aceea falsificarea rezultatelor votării poate aduce un
3.1. încălcarea regulilor de protecţie a muncii (art. 183 CP.)
prejudiciu colosal suveranităţii naţionale a poporului Republicii Moldova.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin falsificarea, prin Potrivit art. 43 al Constituţiei Republicii Moldova, orice salariat are
orice mijloace, a rezultatelor votării. dreptul la protecţia muncii. Art. 183 C.R este, pe lângă legislaţia
A falsifica înseamnă a altera adevărul într-un act, înscris prin denatu- muncii, o garanţie a realizării acestui drept.
rarea conţinutului cu rea-credinţă, prin adaosuri, prin substituirea de Latura obiectivă a încălcării regulilor de protecţie a muncii o consti-
persoane, prin imitarea semnăturii etc. tuie încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către
Falsificarea prin orice mijloace presupune alcătuirea unui nou act o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau
despre rezultatele votării care are numai aparenţa autenticităţii, de altă organizaţie nestatală a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a
exemplu, a listelor electorale fără persoanele care nu s-au prezentat la altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat
votare, a proceselor-verbale despre rezultatele votării etc, înlocuirea accidente cu oameni sau alte urmări grave.
buletinelor de vot cu altele care schimbă rezultatele votării, imitarea Potrivit Codului muncii şi Legii cu privire la protecţia muncii, nr.
semnăturilor în listele electorale în locul alegătorilor care nu s-au prezentat 625-XII din 2 iulie 1991, precum şi altor acte normative ale dreptului
la sufragiu şi completarea buletinelor de vot în locul lor etc. muncii, protecţia muncii reprezintă un sistem de măsuri şi mijloace
Orice falsificare produsă este inclusă în rezultatele alegerilor care juridice, social-economice, organizatorico-tehnice, sanitaro-igienice,
sunt fixate în procesele-verbale întocmite de organele electorale, enume- curative, profilactice, de reabilitare sau a altor măsuri care asigură ocroti-
rate anterior, care, potrivit art. 58-60 ale Codului electoral, conţin: rea vieţii şi sănătăţii salariaţilor în procesul muncii.
173.numărul de alegători incluşi în listele electorale; , Art. 237 al Codului muncii îl obligă pe conducătorul întreprinderii,
174.numărul de alegători incluşi în listele suplimentare; instituţiei, organizaţiei de orice formă juridică să elaboreze şi să aprobe,
175.numărul de alegători care au primit buletinele de vot; în modul stabilit de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, un plan anual
176.numărul de alegători care au participat la votare; de măsuri de protecţie a muncii salariaţilor care devine o parte integrantă
177.numărul buletinelor de vot declarate nevalabile; a contractului colectiv de muncă. Acest act normativ al unităţii de muncă
178.numărul de voturi valabile pentru fiecare concurent electoral trebuie, de obicei, să fixeze în el majoritatea reglementărilor legislaţiei
(pentru fiecare opţiune privind întrebările supuse muncii privind protecţia muncii specifică acestei unităţi de muncă.
referendumului); Deoarece dispoziţia art. 183 CP. este de blanchetă, în fiecare caz de
g) numărul buletinelor de vot primite de biroul electoral al secţiei de votare; calificare a încălcărilor regulilor de protecţie a muncii trebuie să
h) numărul buletinelor de vot neutilizate şi anulate. indicăm care articol, alineat, punct concret al contractului colectiv de
Micşorarea sau mărirea acestor categorii de numere pot duce uneori muncă, al Legii cu privire la protecţia muncii, al Codului muncii sau al
chiar la schimbarea puterii de stat, neacceptată de popor. altor acte normative ale dreptului muncii nu a fost respectat şi în ce
Falsificarea rezultatelor votării se consumă o dată cu încheierea falsifică- constă esenţa acestor încălcări.
rilor de acte electorale, indiferent de survenirea consecinţelor prejudiciabile. Răspunderea pentru încălcarea regulilor de protecţie a muncii a per-
Latura subiectivă a falsificării rezultatelor votării se caracterizează soanelor, obligate să asigure respectarea acestor reguli, survine indiferent
numai prin intenţie directă. de tipul de proprietate, de forma juridică de organizare şi de subordona-
Subiect al infracţiunii poate fi numai un membru al biroului electoral rea departamentală sau apartenenţa ramurală a unităţii de muncă.
al secţiei de votare, un membru al consiliului electoral de Prin încălcarea regulilor tehnicii securităţii se înţelege, de exemplu,
circumscripţie sau un membru al Comisiei Electorale Centrale, care, neîngrădirea mecanismelor cu utilaje de protecţie, neinstruirea salariaţilor
bineînţeles, depăşesc vârsta de 18 ani. în materie de protecţie a muncii în modul stabilit de Ministerul Muncii şi

134 135
Protecţiei Sociale (art. 239 al Codului muncii), neorganizarea locului o persoană care răspunde de tehnica securităţii muncii, sau de însăşi
de muncă (art. 232 CM.), neacordarea echipamentului de protecţie victimă, ori de o terţă persoană, fie de un cataclism etc). Dacă în procesul
individuală şi de lucru (respiratoare, mască individuală de gaze, haine judecării cauzei se va dovedi vinovăţia victimei, instanţa de judecată, în
individuale de protecţie etc), ale căror sortimente sunt fixate în funcţie de circumstanţele cauzei, trebuie să rezolve problema despre pro-
contractul colectiv de muncă (art. 240 CM.) etc. nunţarea sentinţei de achitare în privinţa inculpatului, iar în cazul vinovăţiei
încălcarea regulilor igienei industriale presupune, de exemplu, ne- lui - va ţine cont la aplicarea pedepsei de neglijenţa comisă de victimă.
distribuirea materialelor igienico-sanitare, sortimentul, cantităţile şi perio- Victime ale încălcării regulilor de protecţie a muncii pot fi atât salariaţii
dicitatea distribuirii cărora este prevăzută de Guvern (art. 241 CM.), unităţii de muncă în care s-a produs încălcarea, cât şi alte persoane a
neasigurarea cu alimente de protecţie în modul prevăzut de Guvern şi căror activitate e legată de procesul de producţie. Acestea pot fi persoa-
fixat în contractul colectiv de muncă (art. 242 CM.) etc. nele trimise în misiune, care îşi fac practica de producţie, stagiarii etc.
încălcarea altor reguli de protecţie a muncii presupune, de exem- Dacă drept rezultat al încălcării regulilor de protecţie a muncii se produc
plu, angajarea femeilor la lucrări cu condiţii de muncă grele şi vătămă- prejudicii sănătăţii altor persoane, cele săvârşite, în funcţie de împrejurările
toare, precum şi la lucrări subterane (art. 248 CM.), utilizarea muncii cauzei trebuie calificate fie ca neglijenţă de serviciu (art. 329 CP), fie
persoanelor minore la lucrările cu condiţii de muncă grele, vătămătoare ca vătămare gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii
şi/sau periculoase, la lucrări subterane, precum şi Ia lucrări care pot să pricinuită din imprudenţă (art. 157 CP.), iar dacă are loc decesul victimei
aducă prejudicii sănătăţii, cum ar fi lucrul în localurile de noapte, produ- din imprudenţă - calificarea va fi lipsirea de viaţă din imprudenţă (art.
cerea, transportarea şi comercializarea băuturilor alcoolice, a articolelor 149 CP).
de tutun, a preparatelor narcotice şi toxice etc. (art. 255 CM.). încălcarea regulilor de protecţie a muncii se consumă o dată cu
Nomenclatorul lucrărilor în condiţii de muncă grele şi vătămătoare, survenirea accidentelor cu oameni sau a altor urmări grave.
precum şi normele de solicitare maximă admise pentru femei şi minori Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează numai
la ridicarea şi transportarea manuală a greutăţilor, sunt acte normative prin vinovăţie imprudentă.
aprobate de Guvern. Subiect al infracţiunii poate fi numai o persoană cu funcţie de răs-
Pentru răspundere penală, în baza alin. 1 art. 183 CP., este necesar ca pundere ori o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obş-
aceste încălcări să provoace accidente cu oameni sau alte urmări grave. tească sau altă organizaţie nestatală, persoană care răspunde la unitate
Prin accidente cu oameni se înţeleg încălcările regulilor de de tehnica securităţii sau de alte reguli de protecţie a muncii. Acestea
protecţie a muncii care au provocat vătămări uşoare sau medii integrităţii pot fi persoane speciale desemnate prin ordinul sau dispoziţia conducăto-
corporale sau sănătăţii din imprudenţă. rului unităţii de muncă, iar în lipsa lor-chiar însăşi conducătorul.
Alte urmări grave ale încălcărilor regulilor de protecţie a muncii în cazurile în care încălcarea regulilor de protecţie a muncii este admisă
presupun survenirea vătămărilor grave ale integrităţii corporale sau ale de alte persoane cu funcţie de răspundere sau de către alte persoane care
sănătăţii din imprudenţă, a bolilor profesionale etc. gestionează organizaţiile nestatale, cele comise, în funcţie de împre-
Infracţiunea analizată nu cuprinde daunele materiale pricinuite cetă- jurările cauzei, pot fi calificate potrivit art. 327 CP. (abuz de putere sau
ţenilor sau unităţilor de muncă prin încălcarea regulilor de protecţie a abuz de serviciu); art. 328 CP. (excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor
muncii. In aceste cazuri, în funcţie de împrejurările concrete, e posibilă de serviciu); art. 329 CP. (neglijenţa în serviciu); art. 335 CP. (abuzul de
răspunderea disciplinară, administrativă sau penală, potrivit art. 329 serviciu) sau art. 336 CP. (depăşirea atribuţiilor de serviciu).
CP. Dacă încălcarea regulilor de protecţie a muncii este săvârşită de alţi
De fiecare dată trebuie dovedit faptul că producerea accidentelor cu salariaţi, faptele comise se califică ca infracţiuni contra vieţii sau sănătăţii
oameni sau a altor urmări grave se află în legătură cauzală cu încălcarea persoanei.
regulilor de protecţie a muncii, fiindcă urmările infracţiunii pot surveni din Alineatul 2 art. 183 CP. prevede răspundere penală pentru încălca-
mai multe cauze (încălcarea regulilor de protecţie a muncii de către rea regulilor de protecţie a muncii care au provocat, din imprudenţă,
136 137
decesul persoanei. Noţiunea decesului persoanei este prezentată nă discriminarea, adică minimalizarea şi limitarea drepturilor şi libertăţilor
de explicaţiile art. 149 CP. ' omului şi a cetăţenilor în funcţie de caracteristicile etnice şi sociale
enumerate în dispoziţia art. 176 CP.
§ 4. Infracţiuni contra drepturilor şi libertăţilor personale încălcarea egalităţii în drepturi şi a libertăţilor cetăţenilor poate avea
ale cetăţenilor loc la angajare sau concediere, la înscrierea în instituţiile de învăţământ,
4.1. încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor (art. 176 CP.) la repartizarea locuinţelor, la acordarea asistenţei medicale, la încheierea
Potrivit art. 16 al Constituţiei Republicii Moldova, toţi cetăţenii sunt contractelor etc, dacă aceste acţiuni discriminatorii în privinţa cetăţenilor
egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar conform art. 5 al Codului au fost condiţionate nu de calităţile individuale sau profesionale ale victi-
penal din 2002 persoanele care au săvârşit infracţiuni sunt egale în faţa mei, ci de caracteristicile ei etnice şi sociale indicate mai sus.3
legii şi sunt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, încălcarea egalităţii în drepturi ale cetăţenilor poate fi supusă răspun-
culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine derii penale numai dacă ea este săvârşită de o persoană cu funcţie de
naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere răspundere sau a fost soldată cu daune în proporţii considerabile.
sau orice altă situaţie. Noţiunea persoanei cu funcţie de răspundere (lit. a) art. 176 C.P.)
Latura obiectivă o constituie încălcarea drepturilor şi libertăţilor este dată în art. 123 CP.
cetăţenilor, garantate de Constituţie şi de alte legi, în funcţie de sex, Prin pricinuirea daunelor în proporţii considerabile (lit. b) art.
rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine 176 C.P.) se înţeleg prejudiciile materiale directe produse intereselor
naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere cetăţenilor, prejudicii care depăşesc venitul lunar al victimei, conduc la
sau orice altă situaţie, încălcare: nereali-zarea unui drept important politic, la muncă, locativ sau a altor
179.săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere; drepturi constituţionale ale cetăţenilor, la subminarea sub ochii populaţiei
180.soldată cu daune în proporţii considerabile. a autorităţii organelor de stat, înrăutăţirea bruscă a sănătăţii persoanei
. Drepturile şi libertăţile cetăţenilor garantate de Constituţie sunt in- etc.
terpretate şi aplicate în conformitate cu Declaraţia Universală a Drep- Infracţiunea constituie o componenţă formală în cazul săvârşirii ei
turilor Omului din 10 decembrie 1948, cu pactele şi cu celelalte tratate de către o persoană cu funcţie de răspundere şi e considerată consumată
la care Republica Moldova este parte (art. 4 C.R.M.), cum ar fi, de o dată cu comiterea unei discriminări din partea acestei persoane, indife-
exemplu, Convenţia privind discriminarea în domeniul muncii şi rent de consecinţele survenite şi o componenţă materială în al doilea
ocupaţiilor din 25 iunie 1958, Convenţia despre lupta cu discriminarea caz (lit. b) art. 176 C.P.) care se consumă în momentul survenirii daunelor
în domeniul învăţământului din 14 decembrie 1960, Tratatul inter- în proporţii considerabile.
naţional despre drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966 etc. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează atât prin intenţie
Drepturile şi libertăţile cetăţenilor garantate de alte legi sunt directă, cât şi prin intenţie indirectă.
reglementate şi ocrotite de Codul penal, Codul de procedură penală, Subiect al infracţiunii poate fi o persoană cu funcţie de răspundere
Codul civil, Codul contravenţiilor administrative, Codul muncii şi de sau orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit în momentul săvâr-
celelalte coduri ale Republicii Moldova, precum şi de alte legi care şirii infracţiunii vârsta de şaisprezece ani.
detaliază reglementările constituţionale şi ale codurilor menţionate ca, 4.2. încălcarea inviolabilităţii vieţii personale (art. 177 C.P.)
de exemplu, Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11 Potrivit art. 28 al Constituţiei R.M., statul respectă şi ocroteşte viaţa
mai 2000, Legea cu privire la protecţia muncii nr. 625-XII din 2 iulie intimă, familială şi privată.
1991, legile privind ocrotirea sănătăţii, învăţământul, despre culte etc. Articolul 17 al Tratatului internaţional despre drepturile civile şi
încălcarea egalităţii în drepturi şi a libertăţii cetăţenilor înseam-
3 KoMMenmapuu K yeoJioeuoMy KodeKcy P<t> c nocmamemibmu MamepuajiaMU u cy-
deâHou npaKinuKoit. floa pea. C. H. HHKyjWHa. MocKBa: MeHeiDKep, 2001, p. 386.

138 139
politice din 16 decembrie 1966 declară că nimeni nu poate fi supus e) dreptul de a nu fi identificată, în mod automat, în cadrul procedurii
unui amestec arbitrar, după bunul plac şi ilegal în viaţa personală şi de luare a deciziilor asupra divulgării informaţiei;
familială a unei persoane, amestec ce atentează la onoarea şi reputaţia f) dreptul de a se adresa în instanţele de judecată.
persoanei. Infracţiunea de încălcare a inviolabilităţii vieţii personale se consideră
Latura obiectivă a infracţiunii o formează culegerea ilegală sau consumată o dată cu colectarea ilegală sau răspândirea cu bună-ştiinţă a
răspândirea cu bună-ştiinţă a informaţiilor, ocrotite de lege, despre informaţiilor, ocrotite de lege, despre viaţa personală.
viaţa personală ce constituie un secret personal sau familial al altei Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
persoane fără consimţământul acesteia din urmă. directă.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, urmărirea penală Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
pentru încălcarea inviolabilităţii vieţii personale porneşte numai în baza plânge- care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
rii prealabile a victimei. La împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul Alineatul 2 art. 177 CP. prevede răspundere penală pentru răspândi-
sau inculpatul urmărirea penală, conform procedurii generale, încetează. rea informaţiilor despre viaţa personală: a) într-un discurs public, prin
Viaţa personală a omului reprezintă o totalitate de condiţii personale mass-media; b) prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu*.
şi familiale, afară de activitatea sa de serviciu sau obştească, constituie Prin răspândirea informaţiilor despre viaţa personală într-un discurs
un secret personal sau familial. public se înţelege difuzarea acestor informaţii la o adunare, întrunire,
Secretul personal sau familial constă din diferite informaţii, de miting, conferinţă sau altă manifestare publică.
exemplu, despre starea sănătăţii, componenţa familiei, relaţii intime, prie- Răspândirea informaţiilor despre viaţa personală prin mass-media
teneşti, despre deprinderi, despre diferite planuri familiale sau personale, presupune difuzarea acestor informaţii sau a exponenţilor acestora (pla-
sau referitoare la alte relaţii etc, cu care persoana nu doreşte, fără carde, desene, fotografii etc) prin mijloacele de informare în masă:
consimţământul ei, să fie puse la curent alte persoane. ziare, reviste, radio, televiziune sau prin afişarea acestor informaţii în
Culegerea ilegală a informaţiilor privind viaţa personală poate fi locurile publice.
efectuată prin diferite metode: pe ascuns, în mod deschis, cu utilizarea Răspândirea informaţiilor despre viaţa personală prin folosirea cu
mecanismelor tehnice speciale etc. sau prin sustragerea obiectelor intenţie a situaţiei de serviciu (lit. b) art. 177 CP.) presupune difuza-
-exponente ale informaţiilor vieţii personale (fotografiii, bandă magne- rea informaţiilor despre viaţa personală, informaţii deţinute datorită func-
tică, dischete pentru aparataje video etc), copierea, ascultarea lor etc. ţiei sale. Acestea pot fi atât persoane cu funcţii de răspundere (art. 123
Răspândirea cu bună-ştiinţă a informaţiilor despre viaţa personală CP.) sau persoane care gestionează organizaţiile nestatale (art. 124
presupune comunicarea de atare informaţii cel puţin unei terţe persoane, CP.), de exemplu, şeful instituţiei medicale, cât şi alţi funcţionari care
de exemplu, într-o conversaţie, într-o scrisoare etc. au acces la asemenea informaţii, de pildă, alţi lucrători medicali care
Conform Legii privind accesul la informaţie, nr. 982-XIV din 11 acordă asistenţă medicală.
mai 2000, protejarea vieţii personale include :
4.3. Violarea dreptului Ia secretul corespondenţei (art. 178 CP.)
181.dreptul la consimţământul persoanei ale cărei interese sunt
Potrivit art. 30 al Constituţiei R.M., statul asigură secretul scrisorilor,
atinse în procesul de divulgare a informaţiei cu caracter personal;
182.dreptul de a participa la procedura de luare a deciziilor în al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi
al celorlalte mijloace legale de comunicare. La rândul său, Codul penal
calitate de parte egală;
incriminează în art. 178 CP. toate faptele care constituie o intervenţie
183.dreptul de a i se păstra anonimatul în cazul furnizării de
abuzivă în comunicările pe care le fac oamenii unii altora.
informaţii cu caracter personal, cu respectarea confidenţialităţii;
Latura obiectivă a infracţiunii rezidă în violarea dreptului la secretul
184.dreptul de a controla şi a rectifica informaţiile neadecvate,
incorecte, incomplete, neactualizate etc; folosire cu intenţie a situaţiei de serviciu (n.n.).
140 141
scrisorilor, telegramelor, coletelor şi al altor trimiteri poştale, al convorbi- Convorbirea sau înştiinţarea trebuie să fie efectuată prin telefon,
rilor telefonice şi al înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei. telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă. Interceptarea
Prima modalitate de manifestare a laturii obiective o constituie viola- unei convorbiri sau înştiinţări care se efectuează pe cale orală nu
rea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor constituie o infracţiune.
trimiteri poştale cu încălcarea legislaţiei care presupune acţiunea de Alin. 1 art. 135 al Codului de procedură penală permite interceptarea
deschidere a unei corespondenţe închise, adică a unei corespondenţe al convorbirilor telefonice, prin radio sau a altor convorbiri cu utilizarea mij-
cărei conţinut nu poate fi cunoscut decât prin înlăturarea învelişului care o loacelor tehnice de către organul de urmărire penală cu autorizaţia jude-
protejează, de exemplu, ruperea sau dezlipirea plicului, dezlipirea cătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului în cauzele
telegramei etc. Se înţelege de la sine că orice corespondenţă este adre- cu privire la infracţiunile deosebit de grave şi excepţional de grave.
sată altuia. Infracţiunea de violare a dreptului la secretul corespondenţei se con-
Legea prevede ca violarea secretului corespondenţei să se facă cu sumă în momentul în care făptuitorul săvârşeşte cel puţin una dintre
încălcarea legislaţiei, adică ilicit. acţiunile determinate în alin. 1 art. 178 CP.
Nu sunt calificate drept acţiuni ilicite deschiderea corespondenţei de Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
către părinţi, tutori sau de către alte persoane care au sarcina de a directă. Nu interesează motivul şi scopul infracţiunii. Dacă o corespondenţă
asigura educarea minorilor, atunci când există indicii că, prin este deschisă în scopul de a sustrage bani sau alte valori (de exemplu, a
conţinutul ei, corespondenţa ar putea influenţa negativ dezvoltarea lor unei mărci poştale rare de o valoare mare), infracţiunea de violare a
morală.4 secretului corespondenţei intră în concurs cu infracţiunea de furt.
Potrivit alin. 2 art. 30 al Constituţiei R.M., precum şi art. 133 şi 134 Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
ale Codului de procedură penală din 2003, organul de urmărire penală care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
este în drept să deschidă şi să examineze corespondenţa primită sau Alin. 2 art. 178 CP. agravează răspunderea penală pentru violarea
expediată de către bănuit şi învinuit în baza ordonanţei întocmită de dreptului la secretul corespondenţei săvârşită: a) prin folosirea situaţiei
procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală, autorizată de de serviciu; b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate do-
judecătorul de instrucţie sau de instanţa de judecată. bândirii ilicite a informaţiei; c) în interesul unui grup criminal organizat
Potrivit alin. 2 art. 133 al Codului de procedură penală, la cores- sau al unei organizaţii criminale.
pondenţa poştală care poate fi sechestrată, deschisă şi examinată se Prin folosirea situaţiei de serviciu (lit. a) alin. 2 art. 178 CP.) se
referă următoarele obiecte: scrisori de orice gen, telegrame,
înţelege violarea dreptului la secretul corespondenţei în virtutea funcţiei
radiograme, banderole, colete, containere poştale, mandate poştale,
ocupată de o persoană cu funcţie de răspundere (art. 123 CP.) sau de
comunicări prin fax şi prin poşta electronică.
către alt funcţionar al poştei sau al serviciilor de telecomunicaţie, care
Dacă făptuitorul comunică altei persoane informaţiile, deţinute din
triază corespondenţa sau asigură legătura permanentă a convorbirilor
deschiderea corespondenţei referitoare la viaţa personală, cele săvârşite
telefonice şi a înştiinţărilor telegrafice.
constituie un concurs de infracţiuni, prevăzut în art. 177 şi 178 CP.
Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobân-
A doua modalitate a infracţiunii o reprezintă violarea dreptului la
direa ilicită a informaţiei* (lit. b) alin. 2 art. 178 CP.) presupune folosirea
secretul convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice, cu
diferitelor aparate, dispozitive, instrumente adaptate pentru obţinerea
încălcarea legislaţiei, care se manifestă prin interceptarea lor. A inter
cepta o convorbire telefonică sau o înştiinţare telegrafică transmisă la pe ascuns, în taină a informaţiilor conţinute în trimiteri poştale, în
distanţă înseamnă a surprinde, a asculta o convorbire sau înştiinţare între convorbirile telefonice şi înştiinţările telegrafice. Acestea pot fi
două persoane. Nu interesează dacă făptuitorul a interceptat convor mijloacele de înregistrare video, audio, maşină automată de fotocopiat,
birea sau înştiinţarea în întregime sau numai parţial. ..-.»«<-■ de filmare etc.
4 O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 154. "! t " * Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate dobândirii ilicite a informaţiei (n.n.).

142 143
Pentru a exista această modalitate de infracţiune, este necesară, în Prin violarea de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane săvârşită
primul rând, prezenţa făptuitorului în domiciliul sau reşedinţa unei per- cu aplicarea constrângerii sau cu ameninţarea aplicării ei se înţe-
soane, în al doilea rând, trebuie să existe o cerere expresă, categorică, lege aplicarea vătămărilor uşoare sau medii integrităţii corporale sau
formulată în aşa fel, încât să rezulte, fără nici un dubiu voinţa celui ce o sănătăţii sau ameninţarea cu aplicarea lor. In acest caz circumstanţa
formulează ca făptuitorul să părăsească locuinţa, în al treilea rând, se
agravantă dată cuprinde producerea vătămărilor corporale menţionate
cere refuzul făptuitorului de a părăsi locul în care se află.
şi nu cere o calificare suplimentară şi în baza art. 152 sau 153 CP. Dacă
Dacă cererea conţine aluzii ori amânări, propuneri pentru viitor sau
însă violenţa dată s-a manifestat prin producerea vătămării grave a
în ea lipseşte caracterul ultimativ (de exemplu: să plece cât mai
integrităţii corporale sau a sănătăţii, circumstanţa agravantă în cauză
repede), prezenţa făptuitorului în locuinţă nu va fi considerată
intră în concurs cu art. 151 CP., vătămarea intenţionată gravă a integri-
infracţiune7.
tăţii corporale sau a sănătăţii.
Şi, în sfârşit, în cea de a patra modalitate de săvârşire, infracţiunea
de violare de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane se manifestă Alineatul 3 art. 179 CP. sporeşte răspunderea penală pentru acţiunile
prin percheziţii şi cercetări ilegale. prevăzute în alin. 1 sau 2, săvârşite: a) cu folosirea situaţiei de serviciu;
Percheziţia presupune o cercetare făcută de organele de urmărire b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală.
penală asupra unei persoane bănuite de o infracţiune sau în locuinţa Violarea de domiciliu cu folosirea situaţiei de serviciu (lit. a) alin.
acesteia, pentru a găsi şi ridica probe materiale ale infracţiunii sau pentru 3 art. 179 CP.) presupune comiterea infracţiunii utilizând abuziv
a-1 descoperi pe infractorul însuşi. Temeiurile legale şi procedura efectuă- atribuţiile cu care este abilitată o persoană în virtutea funcţiei pe care o
rii ei sunt determinate în art. 125-132 ale Codului de procedură penală deţine. Acestea pot fi colaboratori ai poliţiei, ai organelor fiscale etc.
(C.P.P.) din 2003. Comiterea infracţiunii de un grup criminal sau de o organizaţie
Prin percheziţii şi cercetări ilegale vom înţelege cercetările efec- criminală (lit. b) alin. 3 art. 179 CP.) presupune identificarea acestor
tuate de reprezentanţii organelor de urmărire penală prin încălcarea grupări criminale, potrivit cerinţelor art. 46 şi 47 CP.
reglementărilor stipulate în art. 125-132 ale C.P.P. sau cercetări efectu- 4.5. încălcarea intenţionată a legislaţiei
ate de alte persoane fără drept. privind accesul la informaţie (art. 180 CP.)
Infracţiunea de violare de domiciliu se consumă o dată cu săvârşirea
Potrivit art. 34 al Constituţiei RM, persoana are dreptul de a avea
a cel puţin uneia din faptele analizate, indiferent de daunele materiale
acces la orice informaţie de interes public. Autorităţile publice, potrivit
sau morale produse victimei.
competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, urmărirea penală
cetăţenilor asupra chestiunilor publice şi asupra problemelor de interes
pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută în alin. 1 şi 2 art.
personal. Textul acestui articol mai precizează că dreptul la informaţie
179 CP. se porneşte numai în baza plângerii prealabile a persoanei. La
împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, urmărirea nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor şi nici
penală încetează, conform procedurii generale. siguranţa naţională. Mijloacele de informare publică sau private sunt
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie obligate să asigure o informare corectă a opiniei publice. Mijloacele de
directă. informare publică nu sunt supuse cenzurii.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin încălcarea cu inten-
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani sau un ofiţer al organului de ţie de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de
urmărire penală în cazul percheziţiei şi cercetărilor ilegale. asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie, încălcare ce
Alineatul 2 art. 179 CP. prevede răspunderea penală pentru violarea a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite
de domiciliu săvârşită cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei. de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea
sănătăţii populaţiei, la securitatea publică şi la protecţia mediului..
7 Ibidem, p. 141.
146 147
scrisorilor, telegramelor, coletelor şi al altor trimiteri poştale, al convorbi- Convorbirea sau înştiinţarea trebuie să fie efectuată prin telefon,
rilor telefonice şi al înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei. telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă. Interceptarea
Prima modalitate de manifestare a laturii obiective o constituie viola- unei convorbiri sau înştiinţări care se efectuează pe cale orală nu
rea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor constituie o infracţiune.
trimiteri poştale cu încălcarea legislaţiei care presupune acţiunea de Alin. 1 art. 135 al Codului de procedură penală permite interceptarea
deschidere a unei corespondenţe închise, adică a unei corespondenţe al convorbirilor telefonice, prin radio sau a altor convorbiri cu utilizarea mij-
cărei conţinut nu poate fi cunoscut decât prin înlăturarea învelişului care o loacelor tehnice de către organul de urmărire penală cu autorizaţia jude-
protejează, de exemplu, ruperea sau dezlipirea plicului, dezlipirea cătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului în cauzele
telegramei etc. Se înţelege de la sine că orice corespondenţă este adre- cu privire la infracţiunile deosebit de grave şi excepţional de grave.
sată altuia. Infracţiunea de violare a dreptului la secretul corespondenţei se con-
Legea prevede ca violarea secretului corespondenţei să se facă cu sumă în momentul în care făptuitorul săvârşeşte cel puţin una dintre
încălcarea legislaţiei, adică ilicit. acţiunile determinate în alin. 1 art. 178 CP.
Nu sunt calificate drept acţiuni ilicite deschiderea corespondenţei de Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
către părinţi, tutori sau de către alte persoane care au sarcina de a directă. Nu interesează motivul şi scopul infracţiunii. Dacă o corespondenţă
asigura educarea minorilor, atunci când există indicii că, prin este deschisă în scopul de a sustrage bani sau alte valori (de exemplu, a
conţinutul ei, corespondenţa ar putea influenţa negativ dezvoltarea lor unei mărci poştale rare de o valoare mare), infracţiunea de violare a
morală.4 secretului corespondenţei intră în concurs cu infracţiunea de furt.
Potrivit alin. 2 art. 30 al Constituţiei R.M., precum şi art. 133 şi 134 Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
ale Codului de procedură penală din 2003, organul de urmărire penală care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
este în drept să deschidă şi să examineze corespondenţa primită sau Alin. 2 art. 178 CP. agravează răspunderea penală pentru violarea
expediată de către bănuit şi învinuit în baza ordonanţei întocmită de dreptului la secretul corespondenţei săvârşită: a) prin folosirea situaţiei
procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală, autorizată de de serviciu; b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate do-
judecătorul de instrucţie sau de instanţa de judecată.
bândirii ilicite a informaţiei; c) în interesul unui grup criminal organizat
Potrivit alin. 2 art. 133 al Codului de procedură penală, Ia cores-
sau al unei organizaţii criminale.
pondenţa poştală care poate fi sechestrată, deschisă şi examinată se
Prin folosirea situaţiei de serviciu (lit. a) alin. 2 art. 178 CP.) se
referă următoarele obiecte: scrisori de orice gen, telegrame, radiograme,
înţelege violarea dreptului la secretul corespondenţei în virtutea funcţiei
banderole, colete, containere poştale, mandate poştale, comunicări prin
ocupată de o persoană cu funcţie de răspundere (art. 123 CP.) sau de
fax şi prin poşta electronică.
către alt funcţionar al poştei sau al serviciilor de telecomunicaţie, care
Dacă făptuitorul comunică altei persoane informaţiile, deţinute din
triază corespondenţa sau asigură legătura permanentă a convorbirilor
deschiderea corespondenţei referitoare la viaţa personală, cele săvârşite
constituie un concurs de infracţiuni, prevăzut în art. 177 şi 178 CP. telefonice şi a înştiinţărilor telegrafice.
A doua modalitate a infracţiunii o reprezintă violarea dreptului la Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobân-
secretul convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice, cu direa ilicită a informaţiei* (lit. b) alin. 2 art. 178 CP.) presupune folosirea
încălcarea legislaţiei, care se manifestă prin interceptarea lor. A inter- diferitelor aparate, dispozitive, instrumente adaptate pentru obţinerea
cepta o convorbire telefonică sau o înştiinţare telegrafică transmisă la pe ascuns, în taină a informaţiilor conţinute în trimiteri poştale, în
distanţă înseamnă a surprinde, a asculta o convorbire sau înştiinţare între convorbirile telefonice şi înştiinţările telegrafice. Acestea pot fi
două persoane. Nu interesează dacă făptuitorul a interceptat convor- mijloacele de înregistrare video, audio, maşină automată de fotocopiat,
birea sau înştiinţarea în întregime sau numai parţial. de filmare etc.
4 O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 154. '•; i;
* Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate dobândirii ilicite a informaţiei (n.n.).

142 143
Noţiunea de grup criminal organizat sau de organizaţie criminală care nu a fost încă ocupat, nu poate fi susceptibil de violare de domiciliu
(lit. c) alin.2 art. 178 CP.) este determinată în art. 46 şi 47 CP. A se (de exemplu, casa pe care cineva şi-a construit-o, dar încă nu s-a mutat
vedea aceste explicaţii. în ea etc). Pătrunderea într-o asemenea construcţie poate constitui
infracţiunea de ocupare a bunurilor imobile străine (art. 193 CP).
4.4. Violarea de domiciliu (art. 179 CP.)
Prezenţa în locuinţă trebuie să fie liberă, deoarece legea ocroteşte
Potrivit alin. 1 art. 29 al Constituţiei R.M., „domiciliul şi reşedinţa libertatea domiciliului ca un atribut al libertăţii persoanei. De aceea nu
sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul constituie domiciliu în sensul dispoziţiilor art. 179 CP. locul în care o
sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia". Conform persoană locuieşte împotriva voinţei sale (încăperea în care este ţinut
alineatului următor, de la aceste prevederi „se poate deroga prin lege un deţinut, camerele ocupate de militari în cazarmă etc.).5
numai în următoarele situaţii: Prin noţiunea de reşedinţă vom înţelege locul care serveşte drept
185.pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri sediu al unei persoane fizice.
judecătoreşti; Prin pătrunderea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei
186.pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, persoane înţelegem acţiunea de intrare în ele prin efracţie, adică prin
integritatea fizică sau bunurile unei persoane; spargerea zidurilor, forţare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de
187.pentru prevenirea răspândirii unei epidemii". închidere, prin escaladare, adică prin suire, căţărare, ascensiune pe un
în alin. 3 şi 4 ale acestui articol se mai face precizarea că „Perchezi- zid sau pe un alt obstacol înalt sau prin minciuni etc.
ţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în Pentru a fi infracţiune în această modalitate se cere ca făptuitorul să
condiţiile legii", precum şi precizarea că „Percheziţiile în timpul nopţii pătrundă în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane în mod efectiv,
sunt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant". adică cu tot corpul. Acţiunea nu este realizată, de exemplu, dacă făptui-
Latura obiectivă a violării de domiciliu se poate realiza prin următoa- torul introduce numai capul pe fereastra deschisă sau piciorul prin uşa
rele acţiuni sau inacţiuni alternative: 1) pătrunderea ilegală în domiciliul întredeschisă6.
sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia; 2)
Pentru existenţa infracţiunii se mai cere ca pătrunderea să se facă
rămânerea ilegală în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără
fără consimţământul persoanei. Consimţământul poate fi dat numai de
consimţământul acesteia; 3) refuzul de a le părăsi la cererea persoanei;
o persoană responsabilă. Dacă domiciliul sau reşedinţa este folosită de
4) percheziţii şi cercetări ilegale.
mai multe persoane, dreptul de a permite sau a interzice pătrunderea
Prin domiciliu vom înţelege casa sau orice alt loc destinat efectiv şi
cuiva în ele îl are oricare dintre acele persoane.
actual uzului domestic al unei persoane. Nu interesează dacă locul de
în a doua modalitate de săvârşire, infracţiunea de violare de domiciliu
trai este închis sau parţial deschis, stabil sau mobil, dacă este destinat,
se realizează prin rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa
special, traiului ori nu (staul, cavernă, garaj, cort, colibă etc), dacă
unei persoane fără consimţământul acesteia care presupune că făp-
reprezintă o locuinţă permanentă sau trecătoare (cameră de hotel, cabina
tuitorul a fost lăsat să pătrundă şi să rămână în locuinţă în mod condiţionat,
unui vapor etc), dacă reprezintă o prelungire sau un accesoriu al locuinţei
iar ultimul rămâne în locuinţă în alte condiţii decât cele acceptate de
(bucătărie, cămară, spălătorie, pivniţă, magazie, boxă la subsol, scară,
proprietar. De exemplu, făptuitorul încalcă condiţiile de trai interzise
terasă acoperită etc).
categoric de proprietar.
în cazul în care mai multe persoane locuiesc în comun şi au gospodărie
în a treia modalitate de săvârşire, infracţiunea de violare de domiciliu
comună, locuinţa lor este unică. Dacă fiecare persoană are câte o ca-
se realizează prin refuzul de a părăsi domiciliul sau reşedinţa unei
meră separată în acelaşi apartament infracţiunea de violare de
persoane la cererea ei.
domiciliu poate exista cu privire la fiecare încăpere.
Este necesar ca domiciliul să fie locuit. Imobilul gol, neocupat sau - Codul penal comentat şi adnotat. Partea specială. Voi. I. Bucureşti, 1975, p. 176-177. 6
O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 138.

144 145
Pentru a exista această modalitate de infracţiune, este necesară, în Prin violarea de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane săvârşită
primul rând, prezenţa făptuitorului în domiciliul sau reşedinţa unei per- u aplicarea constrângerii sau cu ameninţarea aplicării ei se înţe-
c
soane, în al doilea rând, trebuie să existe o cerere expresă, categorică, lege aplicarea vătămărilor uşoare sau medii integrităţii corporale sau
formulată în aşa fel, încât să rezulte, fără nici un dubiu voinţa celui ce o sănătăţii sau ameninţarea cu aplicarea lor. In acest caz circumstanţa
formulează ca făptuitorul să părăsească locuinţa, în al treilea rând, se agravantă dată cuprinde producerea vătămărilor corporale menţionate
cere refuzul făptuitorului de a părăsi locul în care se află. şi nu cere o calificare suplimentară şi în baza art. 152 sau 153 CP. Dacă
Dacă cererea conţine aluzii ori amânări, propuneri pentru viitor sau
însă violenţa dată s-a manifestat prin producerea vătămării grave a
în ea lipseşte caracterul ultimativ (de exemplu: să plece cât mai
integrităţii corporale sau a sănătăţii, circumstanţa agravantă în cauză
repede), prezenţa făptuitorului în locuinţă nu va fi considerată
intră în concurs cu art. 151 CP., vătămarea intenţionată gravă a integri-
infracţiune7.
tăţii corporale sau a sănătăţii.
Şi, în sfârşit, în cea de a patra modalitate de săvârşire, infracţiunea
Alineatul 3 art. 179 CP. sporeşte răspunderea penală pentru acţiunile
de violare de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane se manifestă
prevăzute în alin. 1 sau 2, săvârşite: a) cu folosirea situaţiei de serviciu;
prin percheziţii şi cercetări ilegale.
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală.
Percheziţia presupune o cercetare făcută de organele de urmărire
penală asupra unei persoane bănuite de o infracţiune sau în locuinţa Violarea de domiciliu cu folosirea situaţiei de serviciu (lit. a) alin.
acesteia, pentru a găsi şi ridica probe materiale ale infracţiunii sau pentru 3 art. 179 CP.) presupune comiterea infracţiunii utilizând abuziv
a-1 descoperi pe infractorul însuşi. Temeiurile legale şi procedura efectuă- atribuţiile cu care este abilitată o persoană în virtutea funcţiei pe care o
rii ei sunt determinate în art. 125-132 ale Codului de procedură penală deţine. Acestea pot fi colaboratori ai poliţiei, ai organelor fiscale etc.
(C.P.P.) din 2003. Comiterea infracţiunii de un grup criminal sau de o organizaţie
Prin percheziţii şi cercetări ilegale vom înţelege cercetările efec- criminală (lit. b) alin. 3 art. 179 CP.) presupune identificarea acestor
tuate de reprezentanţii organelor de urmărire penală prin încălcarea grupări criminale, potrivit cerinţelor art. 46 şi 47 CP.
reglementărilor stipulate în art. 125-132 ale C.P.P. sau cercetări efectu- 4.5. încălcarea intenţionată a legislaţiei
ate de alte persoane fără drept. privind accesul la informaţie (art. 180 CP.)
Infracţiunea de violare de domiciliu se consumă o dată cu săvârşirea Potrivit art. 34 al Constituţiei RM, persoana are dreptul de a avea
a cel puţin uneia din faptele analizate, indiferent de daunele materiale acces la orice informaţie de interes public. Autorităţile publice, potrivit
sau morale produse victimei.
competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, urmărirea penală
cetăţenilor asupra chestiunilor publice şi asupra problemelor de interes
pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută în alin. 1 şi 2 art.
personal. Textul acestui articol mai precizează că dreptul la informaţie
179 CP. se porneşte numai în baza plângerii prealabile a persoanei. La
nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor şi nici
împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, urmărirea
siguranţa naţională. Mijloacele de informare publică sau private sunt
penală încetează, conform procedurii generale.
obligate să asigure o informare corectă a opiniei publice. Mijloacele de
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
informare publică nu sunt supuse cenzurii.
directă.
Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin încălcarea cu inten-
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani sau un ofiţer al organului de ţie de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de
urmărire penală în cazul percheziţiei şi cercetărilor ilegale. asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie, încălcare ce
Alineatul 2 art. 179 CP. prevede răspunderea penală pentru violarea a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite
de domiciliu săvârşită cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei. de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea
sănătăţii populaţiei, la securitatea publică şi la protecţia mediului.
7Ibidem,p. 141.
146 147
încălcarea cu intenţie de către o persoană cu funcţie de răspundere a
procedurii legale de realizare a dreptului de acces la informaţie înseamnă cipaţie: a) săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere; b) săvârşită
nedorinţa făptuitorului, ce contravine Constituţiei, Legii privind de două sau de mai multe persoane; c) însoţită de violenţă nepericuloasă
accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11 mai 20008 şi altor acte pentru viaţă sau sănătate.
normative de a oferi solicitantului informaţii referitoare la ocrotirea Din această dispoziţie şi potrivit Legii cu privire la organizarea şi
sănătăţii populaţiei, la securitatea publică sau la protecţia mediului, cu desfăşurarea întrunirilor nr. 560—XIII din 21 iulie 1995'', prin întru-
toate că făptuitorul deţinea această informaţie şi era obligat să o ofere. nire vom înţelege mitingurile, demonstraţiile, manifestaţiile, procesiunile,
Această nedorinţa poate avea un caracter deschis (de exemplu, grevele desfăşurate în locurile publice, în afara unităţii economice sau a
făptuitorul refuză direct solicitarea victimei) sau o formă ascunsă (de locului de lucru, precum şi alte adunări ale cetăţenilor.
exemplu, trimiterea victimei la alte persoane, care însă nu dispun de Textul dispoziţiei mai precizează că latura obiectivă a infracţiunii în
asemenea informaţii). cauză se poate realiza prin trei acţiuni alternative.
încălcarea dreptului privind accesul la informaţie se poate manifesta în prima modalitate de săvârşire, infracţiunea de violare a dreptului
şi prin nefamiliarizarea persoanei cu toate documentele şi materialele ce la libertatea întrunirilor se realizează prin împiedicarea ilegală a desfă-
conţin informaţiile solicitate sau neiniţierea ei cu toate informaţiile cerute. şurării întrunirilor: a) săvârşită de o persoană cu funcţie de răspun-
încălcarea dreptului privind accesul la informaţie poate fi pedepsită dere; b) săvârşită de două sau de mai multe persoane; c) însoţită de
penal dacă această încălcare a cauzat daune în proporţii considerabile violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate.
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei. Prin împiedicarea ilegală a desfăşurării întrunirilor vom înţelege
Prin daune în proporţii considerabile cauzate drepturilor şi intere- interzicerea directă de a organiza desfăşurarea unei întruniri sau bloca-
selor persoanei vom înţelege daunele materiale ce depăşesc venitul lunar rea locurilor ori a căilor de acces la aceste întruniri. împiedicarea
al victimei, îmbolnăvirea victimei care nu s-a protejat de poluarea mediu- ilegală a desfăşurării întrunirilor constituie o infracţiune numai dacă
lui, alte acţiuni asupra sănătăţii victimei, cauzate de periclitarea securităţii aceste acţiuni sunt săvârşite de o persoană cu funcţie de răspundere (a
publice etc. cărei definiţie este dată în art. 123 CP.) sau sunt săvârşite de două sau
Infracţiunea este terminată o dată cu survenirea daunelor în de mai multe persoane (despre conţinutul acestei noţiuni a se vedea
proporţii considerabile, pe care le-am analizat mai sus. explicaţiile corespunzătoare de la lit. f) alin. 3 art. 145 CP.), ori sunt
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
directă. însoţite de violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate (a cărei
noţiune este asemănătoare cu cea de la lit. a) alin. 1 art. 165 CP.).
Subiect al infracţiunii poate fi numai o persoană cu funcţii de răspun-
dere (a se vedea prevederile art. 123 C.P.), care deţine informaţiile în a doua modalitate de săvârşire, infracţiunea de violare a dreptului
determinate de legea penală. la libertatea întrunirilor se realizează prin împiedicarea participării
cetăţenilor la aceste întruniri, infracţiune comisă cel puţin în una din
4.6. Violarea dreptului la libertatea întrunirilor (art. 184 CP.) circumstanţele stipulate la lit. a), b) sau c) enumerate şi explicate la
Potrivit art. 40 al Constituţiei R.M., mitingurile, demonstraţiile, mani- prima modalitate de realizare a infracţiunii.
festaţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi pot fi organizate împiedicarea participării cetăţenilor la întruniri presupune crearea
şi desfăşurate numai în mod paşnic şi fără nici un fel de arme. unor obstacole în calea celor care doresc să participe la anumite întruniri.
Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin violarea drep- în ultima modalitate de săvârşire, infracţiunea de violare a dreptului la
tului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitin- libertatea întrunirilor se poate realiza prin constrângerea cetăţenilor de
gului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau a oricărei alte întruniri a nu participa Ia aceste întruniri, infracţiune comisă cel puţin în una din
ori a participării cetăţenilor la acestea fie prin constrângerea lor la parti- circumstanţele amintite la a doua modalitate de realizare a infracţiunii.
8 Monitorul Oficial nr. 88-90 /664 din 28 iulie 2000.
5'Monitorul Oficial nr. 61/683 din 2 noiembrie 1995.
148
149
Noţiunea de constrângere presupune aplicarea acţiunilor de maltra A, 7 Atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub
tare sau a altor acte de violenţă, care produc numai dureri fizice, prevă- formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de
zute în art. 154 CP. sau pricinuirea de prejudicii neînsemnate sănătăţii îndeplinire* a riturilor religioase (art. 185 CP.)
prejudicii stabilite de Codul contravenţiilor administrative, care nu cer trivit art. 31 al Constituţiei R.M., libertatea conştiinţei este garan-
o calificare aparte. - Fa trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
Infracţiunea de violare a dreptului la libertatea întrunirilor se consumă Potrivit art. 1 al Legii despre culte nr. 979-XII din 24 martie 1992"',
o dată cu săvârşirea acţiunilor prevăzute de lit. a) şi b) art. 184 CP. sau tul la libertatea conştiinţei cuprinde libertatea cetăţeanului de a-şi
în momentul survenirii daunelor nepericuloase pentru viaţă sau sănătate himba religia sau convingerea, de a profesa religia în mod individual
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie colectiv, în public sau în particular, prin cult şi prin oficierea ritualului.
directă. Textul legii mai precizează inadmisibilitatea de a influenţa asupra
Subiect al infracţiunii poate fi o persoană cu funcţie de răspundere conştiinţei religioase a unei persoane prin violenţă sau prin orice prozeli-
sau orice altă persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de
tism abuziv.
şaisprezece ani.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin organizarea, condu-
Alin. 2 art. 184 CP. sporeşte răspunderea penală pentru aceeaşi acţiune:
cerea sau participarea activă la un grup a cărui activitate, desfăşurată
a) săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit
sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de oficiere a riturilor
drept armă ori au fost special adaptate pentru vătămarea integrităţii
religioase, este însoţită fie de cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor,
corporale sau a sănătăţii.
fie de alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia, fie de instigarea
Noţiunea de aplicare a armei sau a altor obiecte care au servit drept
cetăţenilor la refuzul de a-şi respecta obligaţiile cetăţeneşti.
armă este dată la lit. g) alin. 2 art. 164 CP. (A se vedea explicaţiile
După cum se vede, dispoziţia art. 185 CP. stipulează trei modalităţi
respective). Precizăm că prin obiecte special adaptate pentru vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţii înţelegem ascuţirea unei şurubelniţe de acţiuni alternative:
sau a altui obiect de metal, a unei ştachete din gard, spargerea unei 191.organizarea unui grup a cărui activitate, desfăşurată sub formă
sticle de bere etc; de propovăduire a credinţelor religioase şi de oficiere a riturilor
188.însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate. religioase este însoţită fie de cauzarea de daune sănătăţii
Noţiunea acestei violenţe o conţine lit. e) alin. 2 art. 165 CP.; cetăţenilor, fie de alte atentate la persoană sau la drepturile
189.soldată cu producerea daunelor în proporţii mari. Potrivit alin. 1 acesteia, fie de instigarea cetăţenilor la refuzul de a-şi respecta
art. 126 CP., valoarea daunei materiale în proporţie mare este de obligaţiile cetăţeneşti;
la 500 la 1500 unităţi convenţionale de amendă, adică de la 10000 192.conducerea activităţii unui astfel de grup cu un rezultat similar;
la 30000 lei; 3) participarea activă la acelaşi grup cu aceeaşi activitate şi rezultat.
190.soldată cu alte urmări grave. Prin alte urmări grave înţelegem A organiza un grup religios presupune acea activitate prin care se
pagube materiale în proporţii deosebit de mari, a căror valoare urmăreşte alegerea persoanelor care ar putea participa la un astfel de
depăşeşte 1500 de unităţi convenţionale de amendă, adică mai grup, care înclină să participe la această activitate, procurarea atributelor
mult de 30000 de lei, sinuciderea victimei, decesul ei din religioase pentru oficierea diferitelor rituri religioase şi alte acţiuni îndrep-
imprudenţă etc. tate spre crearea unui grup a cărui activitate, desfăşurată sub formă de
propovăduire a credinţelor religioase şi de oficiere a riturilor religioase,
provoacă consecinţele menţionate anterior.
, •• > ■ j j•" >' ,n. . • • • ■•
T
J. i - . V• !..-. , "_ • „I V ]., ! '. '■ * oficiere (n.n.).
'" Monitorul oficial nr. 3/70 din 30 martie 1992.

150 151
Conducerea grupului religios înseamnă dirijarea, îndrumarea, propovă- 193.Ce înţelegeţi prin daune în proporţii considerabile produse prin
duirea anumitor credinţe religioase, precum şi oficierea riturilor religioase încălcarea egalităţii în drepturi?
pentru a-şi atinge scopul propus, determinat de dispoziţia legii penale. 194.Determinaţi noţiunea de viaţă personală.
Prin participare activă Ia un astfel de grup se înţelege activitatea unei 195.Ce informaţii despre viaţa personală constituie un secret personal sau
persoane care îi ajută activ conducătorului grupului la propovăduirea familial?
196.Ce înţelegeţi prin trimiteri poştale?
credinţelor religioase, oficierea riturilor religioase, selectarea altor persoane
197.Ce înţelegeţi prin utilizarea mijloacelor tehnice destinate dobândirii
care ar prelua credinţa lor. ilicite a informaţiei ce se conţine în trimiterile poştale sau în convorbirile
Este vorba despre grupuri religioase care propovăduiesc autodistrugerea telefonice şi înştiinţărilor telegrafice?
prin ardere, îngroparea de viu a unor fetiţe nou-născute, numite mirese ale lui 198.Definiţi noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane.
Dumnezeu, refuzul de a fi încorporat în forţele armate etc. 199.Prin ce se deosebeşte noţiunea "de rămânere în domiciliu sau în reşedinţa
Prin cauzarea de daune sănătăţii înţelegem pricinuirea de vătămări unei persoane" de noţiunea „refuzul de a le părăsi la cererea persoanei"?
uşoare integrităţii corporale sau sănătăţii. în cazul în care se vorpricinui 200.Determinaţi latura obiectivă a încălcării cu intenţie a legislaţiei privind
vătămări medii sau grave integrităţii corporale sau sănătăţii, infracţiunea în accesul
cauză intră în concurs cu aceste infracţiuni şi cele săvârşite trebuie calificate la informaţie.
suplimentar şi în baza lit. j) alin. 2 art. 152 CP. sau lit. i) alin. 2 art. 151 CP. 201.Ce înţelegeţi prin drept electoral?
202.Ce înţelegeţi prin perioadă electorală? ,„
Dacă membrii grupului vor fi determinaţi la sinucidere, acţiunile făptuitorului
203.Ce înţelegeţi prin organe electorale?
trebuie calificate suplimentar şi în baza lit. c) alin. 2 art. 150 CP. 204.Ce acte electorale pot fi falsificate?
Alte atentate la persoană sau la drepturile acestora, presupune violarea 205.Definiţi noţiunea Ac protecţie a muncii.
altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor ca, de exemplu, atentatele contra 206.Ce înţelegeţi prin accidente cu oameni produse ca rezultat al încălcării
patrimoniului, dreptului la muncă, inviolabilităţii domiciliului, ocrotirea regulilor de protecţie a muncii?
sănătăţii, dreptul la asistenţă şi protecţie socială etc. 207.Cine poate fi victimă a încălcării regulilor de protecţie a muncii?
Instigarea cetăţenilor la refuzul de a-şi respecta obligaţiile cetăţeneşti 208.Ce înţelegeţi prin întruniri ale cetăţenilor?
constă în determinarea cetăţenilor la refuzul de a-şi îndeplini obligaţiile 209.Activitatea căror grupuri religioase pot fi pedepsită penal?
cetăţeneşti, cum ar fi, refuzul de la încorporarea în forţele armate, de a nu
participa la alegeri, de a nu plăti impozite, de a nu îndeplini funcţii publice etc. Bibliografie
Infracţiunea se consideră consumată o dată cu săvârşirea acţiunilor des-
crise de legea penală care au provocat consecinţele prevăzute de textul legii. 210.Codul penal al Republicii Moldova. Partea specială. Cap. V. Chişinău, 2003.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie 211.Octavian Loghin, Tudorel Toader. Drept penal român. Partea specială.
Bucureşti: Şansa, 1994.
directă.
212.Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbă-
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a neagră. Chişinău: ARC, 2003.
împlinit vârsta de şaisprezece ani. 213.VzojiouHoe npaeo Poccuucmu Oedepauuu. OcoâeHHan uacmb. Tlojx pefl.
B. B. 3flpaBOMticjioBa. MocKBa: lOpucrb, 2001.
Subiecte pentru evaluare 214.KoMMenmapuu K YzoMoeHOMy KodeKcy POCCUUCKOU <Pedepau,uu c nocma-
meuHbiMU MamepuanaMU u cydednou npaKmiiKou. Flofl pe/i. C. H. HuKyjuiHa.
1. Determinaţi sistemul infracţiunilor contra drepturilor politice, la muncă şi MocKBa: MeHe,a>Kep, 2001.
altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor. .< , 215.B. H. HBaHOB. YzonoeHO-npaeoeasi oxpana OCHOBHUX npae zpaoKdan. Moc-
KBa, 1967.
7. A. H. KpaciiKOB. Vzonoeno-npaeoeaR oxpana npae u ceoâod nenoecxa e
Poccuu. CapaTOB, 1996.

i<ţ?
153
Capitolul VII """"'" " ' " '.'•?.''■ atentează de fapt la proprietate sau patrimoniu care suferă astfel daune.
INFftACŢfUNI CONTRA PATRIMONIULUI Unele legislaţii au numit aceste atentate ca infracţiuni contra avutului2,
drept că ulterior eroarea menţionată a fost reparată şi aceste atentate au
căpătat denumirea de atentate contra patrimoniului3.
§ 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi sistemul Gradul prejudiciabil* sporit al atentatelor contra patrimoniului constă
infracţiunilor contra patrimoniului în faptul că în consecinţă proprietarii pierd o cantitate considerabilă de
bunuri materiale, destinate satisfacerii necesităţilor lor materiale şi
Potrivit art. 9 al Constituţiei R.M., la baza vieţii economice a
spirituale, precum şi dezvoltării economiei naţionale.
Republicii Moldova se află egalitatea în drepturi a tuturor tipurilor şi
Gravitatea prejudiciilor aduse de aceste acţiuni criminale este deter-
formelor de proprietate. Bunurile materiale şi intelectuale pot fi
minată şi de faptul că vinovatul capătă astfel posibilităţi de a duce un
proprietate publică sau privată. Acest text mai precizează că
mod de viaţă parazitar pe contul societăţii, de a se eschiva de la obligaţiile
proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi
faţă de stat şi societate, obligaţii care derivă nemijlocit din drepturile la
demnităţii omului, precum şi că piaţa, libera iniţiativă economică,
muncă şi la proprietate privată.
concurenţa loială sunt factorii fundamentali ai economiei.
Totodată, gradul de prejudiciu al acestor atentări constă şi în aceea
Articolul 46 al Constituţiei R.M. garantează fiecărui cetăţean
că persoanele care le săvârşesc împiedică realizarea altor sarcini care,
dreptul la proprietate privată, precum şi obligă statul de a ocroti aceste
potrivit legii, revin proprietarului.
drepturi.
Obiectul general al infracţiunilor contra patrimoniului îl constituie
Apărarea şi consolidarea proprietăţii în ţara noastră este asigurată de
relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare este condiţionată
un întreg sistem de măsuri economice, organizatorice, culturale şi educa-
de ocrotirea ordinii de drept în Republica Moldova.
tive, prin atragerea populaţiei în combaterea atentatelor la proprietate. în
Obiectul generic de grup îl constituie relaţiile patrimoniale cu cele
sistemul de măsuri menţionat un rol important îi revine şi legislaţiei penale,
două componente ale lor: 1) dreptul de proprietate, şi 2) totalitatea celor-
care are misiunea de a combate atentatele prejudiciabile la proprietate.
lalte drepturi şi obligaţiuni patrimoniale care au valoare economică.
Spre deosebire de Codul penal din 1961, Codul penal din 2002 a
Obiectul nemijlocit de bază îl constituie, după caz, relaţiile patrimo-
denumit atentatele prejudiciabile la proprietate ca infracţiuni contra
niale private sau publice, în afară de tâlhărie care posedă două obiecte
patrimoniului, deoarece noţiunea de „patrimoniu" este mai largă decât
nemijlocite de bază, atât relaţiile patrimoniale, cât şi viaţa sau sănătatea
cea de „proprietate". Ea înglobează nu numai dreptul la proprietate, (de
persoanei. Ambele obiecte se socot de bază, deoarece lipsa unuia
exemplu, la furt prin sustragere pe ascuns a bunurilor reale ale unei alte
exclude tâlhăria. Esenţa obiectului nemijlocit suplimentar (secundar)
persoane se încalcă numai dreptul la proprietate), ci o totalitate de drepturi
constă în faptul că infracţiunea care îl posedă poate exista şi în lipsa lui.
şi obligaţiuni patrimoniale (vezi art. 284 al Codului civil din 2002) care
De aceea este greşită opinia că tâlhăria are un singur obiect nemijlocit
au valoare economică (de exemplu, la şantaj făptuitorul cere de a i se
de bază (principal) - relaţiile patrimoniale şi unul secundar - viaţa şi
ceda nu numai bunuri ale proprietarului ori drepturile asupra acestora,
sănătatea persoanei4.
ci şi cere de a fi săvârşite şi alte acţiuni cu caracter patrimonial, acţiuni
Unele infracţiuni contra patrimoniului pot avea obiecte nemijlocite
care depăşesc evident noţiunea de proprietate).
suplimentare, de exemplu, uneori jaful sau şantajul pot fi însoţite de
E de menţionat faptul, că unii autori numesc eronat aceste atentate
aplicarea violenţei fizice sau de ameninţarea cu aplicarea acesteia. Obie-
ca atentate la averea persoanei', însă deoarece este unanim recunoscut
faptul că averea poate fi sustrasă fără a i se cauza, de obicei, daune, se 1 Codul penal al Republicii Socialiste România. Bucureşti: Politica, 1968, p. 4.
'O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 212. ., , .. . . _,., :
'G rad u l d e p reju d ic iu (n .n .). . . , . , , ; . , ..._ .," , .,.,-. -.,.. ,:..M.
1 A. Barbăneagră. Comentariul citat, p. 378.
4 O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 239. 4 "._ , '.','",s,,U l A, -• .. ,. ,, ',. ...' ,-î:-,

154 155
ctul nemijlocit suplimentar al jafului şi şantajului în aceste cazuri va fi Latura obiectivă a acestor infracţiuni include şi legătura de cauzalitate
viaţa sau sănătatea persoanei.
dintre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea prejudiciabilă produsă.
Obiectul material al infracţiunilor contra patrimoniului îl
Uneori ca elemente obligatorii ale laturii obiective a infracţiunii de
constituie bunurile materiale, a căror valoare corespunde cerinţelor
bază sau a circumstanţelor agravante ale acestora este incriminată me-
legii penale, care vor fi analizate în continuare la fiecare infracţiune.
toda (pe ascuns, făţiş, prin atac etc), locul (în încăpere, în alt loc, în
Bunurile materiale ca obiect material al infracţiunilor contra patrimo-
depozit sau în locuinţă), timpul (în timpul unei calamităţi).
niului posedă un şir de caracteristici. Mai întâi, obiect material al acestor
Infracţiunile contra proprietăţii, se consumă, de regulă, odată cu
infracţiuni sunt considerate numai bunurile materiale având valoare de
întrebuinţare, adică participă în circuitul civil. în al doilea rând, ele trebuie cauzarea pagubelor patrimoniale concrete. în cazul tâlhăriei, şantajului
să posede valoare de schimb, adică acelea în care într-o formă sau alta şi pungăşiei - din momentul începerii acţiunilor incriminate.
este depusă muncă umană. în al treilea rând, bunurile materiale trebuie Latura subiectivă a infracţiunilor contra patrimoniului se caracteri-
să aparţină altei persoane. zează cu intenţie directă, excepţie făcând numai infracţiunea de distru-
gere din imprudenţă (art. 198 CP.) şi din neglijenţă criminală faţă de
Susţinem opinia, potrivit căreia în calitate de obiect material al infrac-
paza bunurilor proprietarului (art. 200 CP.).
ţiunilor contra patrimoniului, pe lângă bunurile materiale, pot fi şi dreptul
Toate actele de apropiere a bunurilor materiale (furtul, jaful, tâlhăria,
asupra acestora, precum şi alte acţiuni cu caracter patrimonial 5, fiindcă
şantajul, escrocheria, delapidarea, pungăşia) sunt comise în scopul şi
ele ca şi bunurile materiale reprezintă acel substrat (formele materiale,
condiţiile şi premisele existenţei relaţiilor sociale), element în legătură din motive de profit. Scopul şi motivul de profit sunt caracteristice şi
cu care apar, există şi se realizează relaţiile patrimoniale. Bunurile mate- pentru alte infracţiuni contra patrimoniului, infracţiuni care vor fi
riale, dreptul asupra lor, precum şi alte acţiuni cu caracter patrimonial precizate ulterior.
sunt direct stipulate la infracţiunea de şantaj. Subiect al infracţiunilor prevăzute de art. 186-188, 189 alin. 2, 3 şi
Latura obiectivă a infracţiunilor contra patrimoniului se realizează prin 4, 190 alin. 2 şi 3, 192 alin.2, 195, 196 alin. 4, 197 alin. 2 poate fi orice
fapte variate, descrise în textele de incriminare, prin care se aduce atin- persoană fizică responsabilă care a atins vârsta de paisprezece ani, iar
gere relaţiilor patrimoniale. De obicei, faptele prejudiciabile se manifestă al celorlalte infracţiuni - de şaisprezece ani.
prin acţiunea de sustragere, în cazul furtului, jafului, tâlhăriei şi pungăşiei, Rezumând cele expuse, putem defini noţiunea acestor infracţiuni.
acţiunea de dobândire în cazul escrocheriei, de însuşire în cazul şantajului Infracţiuni contra patrimoniului sunt considerate acţiunile pre-
şi delapidării, acţiunea de ocupare a unui imobil în cazul tulburării de judiciabile descrise de legea penală care produc, intenţionat sau
posesie, acţiunea de distrugere sau deteriorare a bunurilor etc. din imprudenţă, pagube patrimoniale persoanei fizice sau juridice
în textul de încriminare al unor infracţiuni sunt, alternativ prevăzute, sau periclitează relaţiile ei patrimoniale.
mai multe acţiuni, infracţiunea putându-se realiza prin săvârşirea oricăreia Infracţiunile contra patrimoniului pot fi sistematizate în trei grupe:
dintre acestea. De exemplu, însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei elect- 1) însuşirea bunurilor proprietarului (furtul - art. 186 CP., jaful - art.
rice, distrugerea sau deteriorarea bunurilor, dobândirea sau comercializarea 187 CP., tâlhăria - art. 188 CP., şantajul - art. 189 CP., escrocheria - art.
bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală etc. 190 CP., delapidarea averii străine - art. 191 CP., pungăşia -art. 192
O caracteristică comună tuturor infracţiunilor contra patrimoniului CP., însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari - art. 195 C.P.); 2)
constă în aceea că ele cauzează o pagubă patrimonială, uneori şi un atentatele în interes de profit contra patrimoniului, fără semnele
prejudiciu vieţii şi sănătăţii persoanei. însuşirilor (ocuparea bunurilor imobile străine - art. 193 CP., însuşirea
sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale
5 B. H. Kyu. Hemmopbie eonpocuyzojioenou omeemcmeeHHOcmu3a -art. 194 CP., cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de
euMozamenbc-mea, cen3aHHbie c npu3HamMU ezo npedMema. XapbKOB, 1985, p.
3.; CoeemcKoe yzonoenoe npaeo. Oâuţax uacmb. MocKBa: Mry, p. 85. încredere - art. 196 CP., dobândirea şi comercializarea bunurilor despre
care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală - art. 199
156 157
C.P.); 3) infracţiuni contra patrimoniului, urmate de distrugerea, deterio- a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvârşită (art. 186-192 C
rarea, însuşirea, pierderea sau pieirea bunurilor proprietarului (distruge- P.)- Această stipulare a fost observată şi susţinută de autorul M. Laş-
rea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor- art. 197 CP., distrugerea cu9. Credem că pe viitor trebuie să utilizăm acest termen atunci când
sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor - art. 198 C.P., neglijenţa vom vorbi de toate formele şi tipurile de însuşire a avutului proprietarului.
criminală faţă de paza bunurilor proprietarului - art. 200 CP.). Este de observat că legiuitorul a indicat în art. 195 CP. şi toate
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, în cazul infracţiu- formele de însuşiri ale avutului proprietarului, art. 186-192 CP., adică
nilor arătate la art. 193, 194, 197 alin. 1, 198 alin. 1, 200 CP., precum şi furtul, jaful, tâlhăria, şantajul, escrocheria, delapidarea şi pungăşia, deoa-
furtului avutului proprietarului săvârşit de soţ, rude, în detrimentul tutore- rece şi în această problemă existau opinii controversate, pe care nu mai
lui, ori de persoana care locuieşte împreună cu victima sau este e necesar să le analizăm.
găzduită de aceasta, urmărirea penală porneşte numai în baza plângerii în fiecare caz concret însuşirile bunurilor proprietarului pot aduce
prealabile a victimei şi încetează odată cu împăcarea părţii prejudiciate diferite prejudicii şi pot fi însoţite de circumstanţe atât de diverse, încât
cu bănuitul, învinuitul sau inculpatul. este imposibil a le încadra într-o singură componenţă de infracţiune.
în legislaţia în vigoare, răspunderea penală pentru însuşirile bunurilor
se . -■ }- § 2. însuşirea bunurilor proprietarului e diferenţiată la maxim. Ţinând cont de diversele circum-
2.1. Forme şi tipuri de însuşire stanţe, care influenţează esenţial gradul de prejudiciu al acestor infrac-
ţiuni, legislatorul deosebeşte diverse forme şi tipuri de însuşiri ale bunuri-
Timp de mai mulţi ani legislaţia, practica judiciară şi doctrina noastră
lor din avutul proprietarului. în Codul penal al R.M. din 2002 ele sunt
penală nu are o traducere univocă a termenului generic rusesc „xHiije-
specificate în articolele 186, 187, 188, 189, 190, 191, 192 şi 195.
HHe". Acest termen era tradus ca „sustragere", „luare", „însuşire", „do-
Pentru a înţelege mai bine structura legislaţiei penale privind
bândire" etc. Nici Dicţionarele limbii române nu au o traducere unică a
răspunderea penală pentru însuşirile bunurilor proprietarului, principiile
acestui termen generic, deoarece legislaţia şi doctrina penală ale Româ-
incriminării juridice a acestor infracţiuni, este importantă cunoaşterea
niei nu utilizează ca noi un termen generic care ar cuprinde toate formele
nu numai a semnelor concrete ale fiecărei forme sau ale fiecărui tip de
şi tipurile de însuşire a averii proprietarului.
însuşire, ci şi a criteriilor care stau la baza structurii legislaţiei cu privire
Cea mai largă răspândire au două opinii. C. Roşea şi A. Borodac au la răspunderea penală pentru atentatele contra patrimoniului (vezi tab. nr.
propus ca termenul generic al acestor atentate la proprietate să fie 1, p. 160).
denumit „delapidări"6. A doua opinie a fost expusă de Plenul Judecătoriei Criteriul care trebuie pus la baza determinării gradului de prejudiciu
Supreme a R.M. în Hotărârea sa nr. 5 din 6 iulie 1992 „Cu privire la al însuşirilor bunurilor proprietarului este, mai întâi de toate, proporţia
practica judiciară în procesele penale despre sustragerea averii proprie- (valoarea) bunului însuşit, care exprimă mărimea prejudiciului pricinuit
tarului"7, repetată ulterior de autorul S. Brânză8, potrivit cărora termenul prin infracţiune şi caracterizează, în acelaşi timp, pericolul pe care-1
"xHiueHHe" ar putea fi tradus ca „sustragere". prezintă vinovatul.
Luând în consideraţie că aceşti termeni sunt prea înguşti (bunurile în funcţie de valoarea (proporţia) bunului însuşit legea prevede în ca-
sunt sustrase numai în cazul furtului, jafului, tâlhăriei şi pungăşiei, iar litate de norme speciale, trei tipuri de însuşiri: însuşirea bunurilor proprie-
delapidată poate fi numai averea, gestionată de vinovat), legiuitorul nostru tarului în proporţii mari (alin. 1 art. 195 CP.), însuşirea bunurilor prop-
în art. 195 al noului Cod penal din 2002 utilizează termenul de „însuşire" rietarului în proporţii deosebit de mari (alin. 2 art. 195 CP.) - ca cele
6 A. Borodac, C. Roşea. Lupta împotriva delapidării avutului socialist. Chişinău: mai grave tipuri şi însuşirea în proporţii mici a avutului proprietarului
USM, 1980, p. 1, 3, 12, 14, 15 etc; A. Borodac. Curs de drept penal. Partea -mai puţin prejudiciabil, prevăzut de Codul contravenţiilor
specială. Voi. 1. Chişinău: Ştiinţa, p. 210.
1 Culegere de Hotărâri explicative. Chişinău: Tipografia centrală, p. 325. administrative.
8 S. Brânză. Infracţiuni contra proprietăţii. Chişinău: USM, 1999, p. 22, 23, 30 etc.
9M. Laşcu. Tâlhăria în sistemul infracţiunilor contra proprietăţii. Chişinău: UCM,
2003, p. 9. ;..= ,
158 159
Tabelul 1 cazuri a unor asemenea forme de însuşire ca furtul, jaful, tâlhăria, şantajul,
însuşirea bunurilor proprietarului escrocheria, delapidarea şi pungăşia. Afară de formele şi tipurile de
însuşire menţionate legislatorul, în funcţie de proporţia avutului însuşit,
Formele Tipurile mai deosebeşte şi aşa tipuri de însuşire (vezi tabelul de la p. 160) ca
Pe ascuns - Furt (art. 186) Proporţii mici - până la 5 unităţi însuşirea în proporţii esenţiale a bunurilor proprietarului (alin. 1 art. 186-
convenţionale de amendă (CCA) 192 CP.) şi însuşirea în proporţii considerabile din avutul proprietarului
Răpirea deschisă -Jaf (art. 187) Proporţii esenţiale - de la 5 la 500
unităţi convenţionale de amendă (alin. 2 art. 186-188, 190, 191 CP.).
(alin.' 1 art. 186-192) O perioadă îndelungată cuantumul bunurilor însuşite era determinat
Prin hoţie de buzunar - Pungăşie (art. 192) Proporţii considerabile - de la 5 la de practica judiciară prin Legea din 1 aprilie 1992. Acest cuantum era
500 unităţi convenţionale de amendă stabilit în nota art. 119 al Codului penal din 1961 şi depindea de mărimea
(alin. 2 art. 186-188,190,191) salariilor minime.
Prin atac - Tâlhărie (art. 188) Proporţii mari - de la 500 la 1500
unităţi convenţionale de amendă
Potrivit art. 126 al Codului penal în vigoare, sunt considerate proporţii
(alin.'l art. 195) deosebit de mari, proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite,
Prin ameninţări - Şantaj (art. 189) Proporţii deosebit de mari - mai primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comerciali-
mult de 1500 unităţi convenţionale de zate, trecute peste frontieră, valoarea pagubei pricinuită de o persoană
amendă (alin. 2 art. 195) sau de un grup de persoane care, la momentul săvârşirii infracţiunii,
Prin înşelăciune sau abuz de încredere
-Escrocherie (art. 190)
depăşeşte 1500 şi, respectiv 500 unităţi convenţionale de amendă.
Prin însuşire - Delapidare (art. 191) Potrivit art. 64 CP, unitatea convenţională de amendă este egală cu
20 lei.
în conformitate cu dispoziţiile Codului contravenţiilor administrative
Pentru aceste contravenţii şi infracţiuni metoda însuşirii prejudiciabile valoarea bunurilor însuşite în proporţii mici este de până la cinci unităţi
din avutul proprietarului are o importanţă secundară şi, de regulă, nu influen- convenţionale de amendă.
ţează calificarea infracţiunilor, cu excepţia jafului şi tâlhăriei la care chiar De aici reiese că atât valoarea proporţiei esenţiale, cât şi a celei
însuşirea în proporţii mici nu constituie o contravenţie administrativă, ci se considerabile este de la 5 până la 500 de unităţi convenţionale de amendă.
încadrează potrivit alineatelor întâi ale articolelor 187-188 CP. Alin. 2 art. 126 indică criteriile de stabilire a acestor proporţii care
în toate celelalte cazuri, când însuşirea nu este săvârşită în proporţii constau în faptul că cuantumul considerabil al daunei cauzate se stabileşte,
mari, deosebit de mari sau mici, legiuitorul atribuie un rol primordial luându-se în consideraţie valoarea, cantitatea şi importanţa pentru vic-
metodei însuşirii bunurilor proprietarului, în funcţie de care deosebim o timă a bunurilor, starea materială şi venitul acesteia, existenţa persoanelor
serie de infracţiuni reprezentând diferite forme de însuşiri. întreţinute, alte circumstanţe care influenţează esenţial starea materială
Potrivit art. 195 CP., legislaţia în vigoare deosebeşte următoarele forme a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor şi intereselor ocrotite de
de însuşiri: 1) furt-art. 186 CP.; 2) jaf- art. 187 CP.; 3) tâlhărie-art. 188 lege şi gradul lezării libertăţilor omului.
CP.; 4) şantaj - art. 189 CP.; 5) escrocherie - art. 190 CP.; 6) delapidare Textul acestui articol mai precizează că daunele cauzate de
- art. 191 CP.; 7) pungăşie - art. 192 CP. sustragerea sau punerea în circulaţie ilegală a substanţelor narcotice şi
Diferenţierea răspunderii penale pentru însuşire din avutul psihotrope sunt determinate, pornindu-se de la dozele mici sau mari ale
proprietarului nu se limitează numai la stabilirea în articole aparte a acestora, stabilite de Comitetul permanent pentru controlul asupra
unor tipuri de infracţiuni ca însuşirea în proporţii mari (alin. 1 art. 195 drogurilor.
CP.) şi în proporţii deosebit de mari (alin. 2 art. 195 CP.), ci şi a unui Limitele de 5, 500 şi 1500 o dată stabilite nu pot fi considerate absolute,
tip de contravenţie administrativă ca însuşirea în proporţii mici, iar în care, indiferent de împrejurări, ar putea servi drept hotar între diferite
celelalte tipuri de însuşiri. Aşa, de exemplu, nu întotdeauna însuşirea avutului
160 161
proprietarului în valoare de 99% din 500 unităţi convenţionale de amendă plenului din 6 iulie 1992 se specifică că: " Determinând valoarea averii
va constitui însuşire în proporţii considerabile. Luând în consideraţie şi sustrase este necesar a reieşi din preţurile libere (de piaţă) cu amănuntul,
alte criterii, această însuşire poate fi apreciată ca având proporţii mari indiferent de faptul dacă sustragerea a fost săvârşită din organizaţiile care
şi invers, însuşirea din avutul proprietarului în valoare de 101% din 500 se ocupă de vânzarea cu amănuntul, din alte organizaţii sau de la cetăţeni.
unităţi convenţionale de amendă poate fi apreciată, în unele Dacă nu există preţuri cu amănuntul pentru averea sustrasă, valoarea
împrejurări, ca o însuşire în proporţii considerabile. ei se calculează în conformitate cu Indicaţiile cu privire la ordinea de
La calificarea însuşirilor şi aprecierea valorii bunurilor însuşite, instan- calculare a preţurilor pentru determinarea daunei în cazul sustragerii,
ţele judecătoreşti şi organele de urmărire penală, orientându-se, în primul neajunsurilor', nimicirii sau deteriorării premeditate a bunurilor
rând, după valoarea averii însuşite, trebuie să analizeze foarte atent, materiale, aprobate de către Ministerul economiei şi finanţelor al
mai ales, cazurile când suma averii însuşite se apropie de limitele prin Republicii Moldova la 29 mai 1992.
care un tip de însuşire se distinge de altul. In asemenea cazuri este necesar în conformitate cu aceste indicaţii este apreciată şi valoarea bunurilor
a se ţine seama de un şir de alte criterii: cantitatea, greutatea, volumul, materiale, pentru care preţurile cu amănuntul stabilite sunt mai mici decât
importanţa averii pentru păgubaş şi pentru economia naţională etc. cele cu ridicata. Indicaţiile nu se aplică, dacă pentru determinarea daunei
O mare importanţă pentru aprecierea cuantumului însuşirii au şi condi- cauzate de sustragere este stabilită o ordine specială de calculare a preţurilor.
ţiile, timpul şi locul săvârşirii infracţiunii. De exemplu, însuşirea poate fi Dacă s-a constatat că victima a procurat cele sustrase la preţ de
considerată ca înregistrând un cuantum prejudiciabil sporit, dacă a fost piaţă, mărimea daunei este calculată conform acestor preţuri.
comisă în timp de război, în timpul unor cataclisme, campanii agricole în lipsa preţurilor cu amănuntul valoarea celor sustrase poate fi cal-
(semănatul, recoltare etc.) etc. culată şi în baza concluziei experţilor.
Aceleaşi proporţii ale avutului însuşit pot fi apreciate ca mari sau Calificând acţiunile infractorului, mărimea bunurilor sustrase este
deosebit de mari în funcţie de locul unde este situată organizaţia sau de calculată pornind de la preţul lor la momentul săvârşirii infracţiunii. în
mărimea întreprinderii, fiindcă la o întreprindere mică drept rezultat al cazul modificării preţurilor mărimea daunei materiale care urmează a fi
însuşirii poate fi considerabil compromisă activitatea ei normală. restituită părţii civile conform acţiunii civile sau din iniţiativa instanţei
Spre aceasta ne orientează şi indicaţiile Plenului Judecătoriei Supreme de judecată, este calculată pornind de la preţurile existente în ziua
a R.M. din 6 iulie 1992 Cu privire la practica judiciară în procesele adoptării hotărârii vizând restituirea ei. Remarcăm că noi n-am înlocuit
despre sustragerea averii proprietarului*0. Astfel, potrivit pct. 20 al termenul de „sustragere" din această Hotărâre cu termenul de
acestei hotărâri „ soluţionând chestiunea cu privire la încadrarea acţiuni- „însuşire" cum o cere noul Cod penal. Credem însă că în viitor Plenul va
lor infractorului, conform indicelui de cauzare ca rezultat al infracţiunii introduce într-o nouă hotărâre a sa modificările corespunzătoare.
unei daune considerabile pricinuite victimei trebuie ţinut cont de costul Mai detaliat despre fiecare formă şi tip de însuşire a bunurilor proprie-
bunurilor sustrase, cantitatea lor şi însemnătatea pentru victimă, starea tarului va fi vorba în continuare, când va fi făcută analiza juridică a
materială a ei, în particular, salariul, existenţa persoanelor întreţinute şi acestora, dar, mai întâi, pentru a nu ne repeta, vom analiza semnele
alte circumstanţe. Soluţionarea chestiunii date trebuie să fie motivată în obiective şi subiective comune oricărei însuşiri.
sentinţă".
2.2. Semnele obiective, subiective comune tuturor însuşirilor
Valoarea averii depinde de preţul ei. Există diferite preţuri: de cost,
şi noţiunea lor
de livrare, de cumpărare, de colectare, de vânzare, cu amănuntul, de
piaţă etc. Diferenţa dintre ele este foarte mare. Obiectul juridic nemijlocit de bază al însuşirilor bunurilor din avu-
Referitor la stabilirea valorii avutului însuşit în punctul 32 al Hotărârii tul proprietarului îl constituie relaţiile patrimoniale, adică relaţiile care
exprimă condiţiile producţiei, repartiţiei şi consumului bunurilor materiale.
10 Culegere de Hotărâri explicative. Chişinău, 2002, p. 325. *< ;!''■' * mancoului (n.n.).

162 163
Susţinem opinia academicianului rus V. N. Kudreavţev, potrivit căreia, 1960, p. 147.
structura obiectului infracţiunii cuprinde: a) relaţiile sociale reale între
oameni; b) forma lor juridică, care reglementează conduita subiecţilor şi
asigură apărarea lor; c) premisele, condiţiile, formele materiale ale
existenţei relaţiilor sociale. în dispoziţiile articolelor Codului penal este
adeseori descris numai un element din cele enumerate". De exemplu, în
art. 186 CP. se indică numai bunurile ca purtător al dreptului de
proprietate, iar în art. 189 CP. se stipulează bunurile, dreptul asupra lor
şi alte acţiuni cu caracter patrimonial ca exponenţi ai dreptului
patrimonial.
Utilizând structura menţionată, putem afirma că structura obiectului
juridic nemijlocit de bază al însuşirilor bunurilor din avutul proprietarului
cuprinde: 1) relaţiile de proprietate ce apar obiectiv între oameni ce n-au
nevoie de o reglementare juridică completă şi care condiţionează producţia,
repartiţia şi consumul benevol al bunurilor materiale; 2) dreptul patrimonial
şi dreptul de proprietate care reglementează şi apără cele mai importante
relaţii patrimoniale existente real între oameni. Conform art. 315 al Codului
civil, dreptul de proprietate cuprinde dreptul de posesiune, de folosinţă şi
de dispoziţie asupra bunului; 3) condiţiile, premisele, formele materiale
ale existenţei dreptului patrimonial şi a dreptului de proprietate sunt bunurile
materiale, dreptul asupra acestora şi alte relaţii cu caracter material (de
exemplu, prestarea unei munci sau unor servicii gratuite). Aceste premise
sunt, de regulă, numite obiecte materiale ale infracţiunii.
Din cele expuse, decurge că denumirea corectă a obiectului juridic
nemijlocit de bază al majorităţii însuşirilor este dreptul de proprietate, iar
în cazul şantajului - dreptul patrimonial. Este însă corectă şi denumirea
acestor obiecte ca proprietate sau patrimoniu, deoarece astfel indicăm
relaţia socială principală, pentru a cărei ocrotire sunt stabilite aceste norme
penale12 şi din ea deducem uşor denumirea deplină a obiectului infracţiunii.
Obiectul nemijlocit de bază al însuşirilor în fiecare caz concret
poate fi proprietatea privată sau publică. Sunt însă cazuri când vinovatul
însuşeşte averea privată, dar fapta este considerată ca fiind îndreptată
contra proprietăţii de stat. De exemplu, averea personală este predată
pentru păstrare, transportare etc. diferitelor organizaţii de stat cu condiţia
răspunderii materiale a acestora din urmă pentru păstrarea averii
încredinţate.
Un indiciu obligatoriu al însuşirilor avutului proprietarului e considerat
11 B. H. Ky/ipHBueB. 06uţan meopun KeajiuipuKaifuu npecmynnenuu.
MocKBa, 1972,
p. 151.
12 B. H. Ky/ipîîBueB. Oâ^eKinuenan cmopona npecmynnenuR. MocKBa,
faptul, cui aparţine dreptul de proprietate asupra averii însuşite în mo- organizaţiei unde lucrau condamnaţii. Colegiul penal al Judecătoriei Sup-
mentul atentării. Dacă se va stabili că în acest moment averea nu se reme n-a fost de acord cu această părere şi, infirmând sentinţa adoptată
aăsea real la evidenta proprietarului, atunci o asemenea atentare nu va fi în acest dosar, a arătat că cei condamnaţi au fost pescari la o
calificată ca însuşire. De exemplu, vinovatul, prin înşelăciune, însuşeşte organizaţie de stat: organizaţia le-a pus la dispoziţie unelte de pescuit,
taxa de stat pentru legalizarea de către organele notariale a unor îmbrăcăminte de lucru, mijloace de transport; ei primeau salariu
contracte. însuşirea acestor sume băneşti care puteau deveni proprietate garantat. De aceea tot peştele prins devine proprietate de stat nu din
de stat, dar care încă n-au ajuns real la evidenţa statului nu va constitui momentul predării lui la depozit, ci din momentul când a fost prins.
o însuşire a avutului proprietarului, dar vor fi calificate potrivit art. 196 Mai înainte era destul de răspândită opinia, potrivit căreia obiectul
C.P. (cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încre- juridic nemijlocit al însuşirilor îl constituie bunurile materiale13. Recunoaş-
dere). Greşelile practicii judiciare în calificarea infracţiunilor menţionate terea în calitate de obiect juridic nemijlocit a diferitelor bunuri contrazice
sunt, de regulă, legate de aprecierea eronată a momentului apariţiei însăşi noţiunea obiectului juridic şi esenţa însuşirii bunurilor ca atentat
dreptului proprietăţii asupra averii, care trece sau trebuie să treacă în la dreptul de proprietate. în realitate, la însuşire e de la sine înţeles că
posesia proprietarului. De exemplu, judecătoria raională i-a condamnat bunul nu suferă nici o daună, pe când prin obiect juridic se înţelege
pe F. şi T. în baza art. 126 al Codului penal din 1961 (art. 196 al Codului anume aceea, căreia i se cauzează prejudicii14.
în vigoare) pentru că, trasportând la depozit peştele prins în râul Nistru,
în drum au vândut o sută kg de peşte. Organele de anchetă au calificat M. M. HcaeB. HMyuţecmaeHHbie npecmytuieHux. MocKBa, 1938, p. 42; A. A.
acţiunile acestora ca furt comis de un grup de persoane. Calificând IÎHOHTKOBCKHH, B. J\. MeHbmarHH. Kypc coeemcKOPO y^oJ'lo8Ho^o npaaa. Oco6e-
Hnan uacmb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 373-374.
acţiunile condamnaţilor, judecătoria raională a indicat în sentinţă că peş- F. A. Kpurep. KeajiucpuKaiţux xuaienuu coiiiia.iucmuHecKozo uMvufecmna. Moc-
tele prins până la predarea lui la depozit nu constituia încă proprietatea KBa, 1971, p. 28.
164 165
După cum s-a menţionat anterior, componenţa de infracţiune a tând o anumită valoare bănească, valuta străină aflată în circulaţie etc.
tâlhăriei este de aşa natură, încât tâlhăria vizează două obiecte juridice Făptuitorul poate însuşi şi diferite documente care îi oferă dreptul de
nemijlocite de bază: dreptul de proprietate şi sănătatea persoanei. a-şi însuşi averea proprietarului. Dacă însuşirea lor va fi săvârşită fără
în cazul jafului şi şantajului sănătatea persoanei poate deveni obiect acest scop, o asemenea acţiune va fi calificată în baza art. 360 al CP.
juridic nemijlocit secundar al acestor infracţiuni. (luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor,
Drept obiecte materiale ale însuşirii bunurilor din avutul proprieta- imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor). Dacă însă făptuitorul ia documen-
rului pot fi orice bunuri materiale, dreptul asupra acestora sau alte tele cu scopul de a-şi însuşi cu ajutorul lor averea proprietarului,
acţiuni cu caracter patrimonial. această acţiune va constitui o pregătire a actului de însuşire.
Potrivit art. 285 al Codului civil în vigoare (vezi textul în limba rusă, Rebuturile, deşeurile şi reziduurile rezultate din procesul de producţie
deoarece credem că nu e corect tradus în limba română), bunuri sunt ce mai pot fi utilizate constituie şi ele o valoare economică de natură să
toate lucrurile susceptibile apartenenţei individuale sau colective şi li se atribuie calitatea de obiect material al infracţiunilor contra patrimo-
drepturile patrimoniale. niului. Materialele ce nu reprezintă obiectiv nici o valoare (nu mai pot fi
Lucruri sunt obiectele materiale în raport cu care pot exista folosite în nici un mod şi sunt aruncate) sau reprezintă o valoare cu
drepturi şi obligaţii civile. totul neînsemnată nu pot constitui, în genere, obiectul material al unei
Deci, potrivit dreptului civil, dreptul asupra bunurilor şi acţiunile cu carac- infracţiuni contra proprietăţii.
ter patrimonial, pe lângă lucruri, reprezintă varietăţi ale bunurilor persoanei. Un component structural al obiectului material al şantajului ca
In felul acesta, ca obiecte materiale ale însuşirii bunurilor din avutul formă de însuşire a bunurilor din avutul proprietarului legea penală
proprietarului pot fi, mai întâi, lucrurile ca obiecte ale lumii materiale. numeşte dreptul asupra unui bun. Făptuitorul poate cere cedarea unuia
Ele trebuie să posede un şir de caracteristici. sau a mai multor drepturi de proprietate, fără a cere cedarea bunului
în primul rând, lucrurile ca obiecte materiale ale însuşirii trebuie să însuşi.
posede valoare de întrebuinţare, adică capacitatea de a satisface necesi- E de menţionat că nu toţi penaliştii recunosc dreptul la avere ca
tăţile omului şi de participare la circuitul civil. obiect material al şantajului. Profesorul rus G. N. Borzenkov afirmă că,
în al doilea rând, ele trebuie să aibă valoare de schimb în care este în genere, dreptul la avere nu trebuie considerat obiect material al însuşirii,
materializată într-o formă sau alta, munca omului. De aceea flora şi fauna deoarece obiectul material al fiecărei infracţiuni contra proprietăţii e
şi populaţia naturală a acestora nu se consideră obiecte materiale ale însuşirii. întotdeauna material, iar dreptul la avere e o categorie nematerială ce
în al treilea rând, obiecte materiale ale însuşirii pot fi numai lucru- ţine de domeniul relaţiilor sociale15.
rile, care în momentul comiterii infracţiunilor se aflau real la evidenţa Nu susţinem această opinie, deoarece, după cum s-a menţionat ante-
proprietarului, deoarece în caz contrar asemenea atentate vor fi calificate rior, potrivit dreptului civil, dreptul la avere este o varietate a bunurilor
în baza art. 196 CP. drept cauzare de daune materiale prin înşelăciune proprietarului, iar în al doilea rând, făptuitorul nu cere cedarea proprietăţii,
sau abuz de încredere. ci numai a unor împuterniciri ale proprietarului. De exemplu, în decembrie
Şi, în sfârşit, obiecte materiale ale însuşirii pot fi numai lucrurile asu- 1993 V. a încheiat un contract de locaţiune a unui apartament, ce aparţinea
pra cărora făptuitorul nu deţine dreptul de proprietate, adică sunt luc- cetăţeanului G., pe un termen de două luni şi s-a obligat să plătească
ruri străine pentru el. De aceea, nu poate fi obiect material al însuşirii chirie câte 50 dolari SUA pe lună. După consumarea acestui termen, V.
lucrurile asupra cărora proprietatea este comună. a venit la locul de trai a lui G. şi ameninţându-1 cu un cuţit 1-a impus
Deci, drept obiecte materiale ale însuşirii bunurilor din avutul prop- să scrie o recipisă că a primit de la V. 1200 dolari americani pentru
rietarului pot fi orice lucruri sau obiecte ce pot satisface o necesitate de chiria apartamentului pe doi ani înainte. Acţiunile lui V. au fost calificate
ordin material sau cultural a oamenilor: mărfuri, materie primă, maşini, corect în baza alin. 3 art. 125 al Codului penal din 1961, 16 astăzi art. 189
bancnote emise de Banca Naţională, titluri de valoare, înscrisuri CP.
prezen- 15 T. H. Eop3eHKOB. OmsemcmeeHHOcmb 3a Moiuenmmecmeo. MocKBa: MFY,
1971, p. 19.
16 Arhiva judecătoriei sectorului Răşcani, mun. Chişinău. Dosarul nr. 1-90-
96.
166 167
Şi, în sfârşit, obiectul material al şantajului ca formă de însuşire a exemplu, nu constituie o însuşire primirea pensiei, stabilite în baza
bunurilor din avutul proprietarului îl constituie şi alte acţiuni cu caracter unui document fals de vechime în muncă de către o persoană care avea
patrimonial, deoarece şantajistul poate cere de la şantajat nu numai vechime în muncă necesară, dar n-a avut posibilitatea de a prezenta
bunuri sau dreptul asupra acestora, ci şi comiterea acţiunilor menţionate. documentele corespunzătoare.
Acţiunile cu caracter patrimonial presupun efectuarea gratuită a unor Poate fi însuşită numai averea care se găsea real la evidenţa proprie-
lucrări sau prestarea unor servicii gratuite, care, de regulă se plătesc: tarului. După cum s-a menţionat, dacă făptuitorul se îmbogăţeşte pe
reparaţia apartamentului, maşinii, garajului, oficiului, construcţia unei contul averii care trebuia să fie încasată de proprietar, atunci astfel de
vile sau a diferitor încăperi. Din această categorie mai fac parte şi alte acţiuni nu vor constitui o însuşire. Este necesar ca făptuitorul prin acţiu-
acţiuni care pot aduce făptuitorului avantaje materiale: nimicirea testa- nile sale să producă reducerea averii reale care se afla la evidenţa
mentului, refuzul la moştenire, la întocmirea testamentului, la cota-parte proprietarului, ceea ce reprezintă de asemenea un semn general al
dintr-o proprietatea comună etc. însuşirii. Deficitul de avere ce se formează la proprietar caracterizează
In cazul în care atentatele la patrimoniu sunt însoţite de aplicarea al doilea element al laturii obiective a însuşirii - consecinţele infracţiunii.
violenţei ori de ameninţarea cu aplicarea ei, obiecte materiale ale însuşirii Daunele materiale cauzate proprietarului, potrivit componentelor de bază
poate fi şi corpul fizic al persoanei ca un ansamblu de funcţii şi procese ale însuşirii, prevăzute de alin. 1 art. 186-192 CP., trebuie să depăşească
organice ce menţin individul în viaţă. valoarea minimă a cuantumului esenţial, iar în cazul jafului, tâlhăriei,
Latura obiectivă a însuşirii bunurilor din avutul proprietarului se şantajului şi pungăşiei această valoare poate fi şi în proporţii mici.
compune din trei elemente: acţiunea prejudiciabilă, consecinţele infracţiu- Un element obiectiv de bază al însuşirii îl constituie legătura
nii şi legătura cauzală dintre acţiuni şi consecinţe. Numai la însuşirea cauzală dintre acţiunile prejudiciabile şi consecinţele lor. Constatarea
bunurilor din avutul proprietarului prin tâlhărie, şantaj şi pungăşie latura deficitului de avere al unui proprietar încă nu înseamnă că a avut loc o
obiectivă a infracţiunii este compusă dintr-un singur element - acţiunea însuşire a acestei averi. în fiecare caz concret trebuie stabilit că acest
prejudiciabilă descrisă de legea penală. deficit de avere s-a creat ca rezultat al unor acţiuni ilegale, adică
O mare importanţă pentru caracteristica însuşirii o are modul în care trebuie determinată legătura cauzală dintre acţiuni şi consecinţe.
a fost comisă infracţiunea. Legislatorul indică patru metode care for- Orice infracţiune se consideră consumată din momentul în care
mează şapte forme de însuşire: 1) sustragere (furt, jaf, tâlhărie şi fapta vinovatului conţine toate semnele componenţei de infracţiune
pungăşie); 2) şantaj (şantaj); 3) dobândire (escrocherie); 4) însuşire descrise de legislator în dispoziţia normei penale. Furtul, jaful,
(delapidare). Ulterior va fi studiată amănunţit fiecare metodă şi formă de escrocheria şi delapidarea sunt specificate de legislator drept
însuşire a bunurilor proprietarului. Aici vom analiza numai semnele componenţe de infracţiuni materiale, de aceea, potrivit dreptului penal, ele
generale care ne dau posibilitate a le integra într-o singură noţiune - sunt considerate consumate din momentul survenirii consecinţelor
însuşire. prejudiciabile menţionate anterior. Tâlhăria, şantajul şi pungăşia sunt
Caracteristic pentru toate metodele în discuţie este faptul că, drept calificate ca componenţe de infracţiuni formale, unele chiar formal reduse,
rezultat al însuşirii proprietarul pierde posibilitatea de a poseda, de de aceea ele se consumă din momentul săvârşirii acţiunilor descrise de
a se folosi şi de a dispune de averea sa după cum crede el de norma penală sau chiar din momentul iniţierii acestor acţiuni. De
cuviinţă, iar autorul însuşirii capătă aceste posibilităţi. aprecierea corectă a momentului consumării fiecărei forme de însuşire
însuşirea bunurilor proprietarului este întotdeauna ilegală şi este depinde rezolvarea unui şir întreg de probleme: calificarea infracţiunii
efectuată contrar voinţei proprietarului (pe ascuns, prin atac, prin numai în baza articolelor Părţii speciale a CP. sau Şi în baza art. 26 sau
înşelare sau abuz de încredere, prin hoţie de buzunar etc). 27 ale Părţii generale a CP.; posibilitatea liberării de răspundere penală în
Alt semn general al însuşirii, indiferent de metoda comiterii ei, este legătură cu renunţarea de bună voie la săvârşirea infracţiunii (art. 56
însuşirea gratuită a bunurilor proprietarului, adică fără compensa- CP.); recunoaşterea sau nerecunoaşterea persoanelor participante la
rea lor prin muncă, bani sau prin alte bunuri de aceeaşi valoare. De însuşire; stabilirea pedepsei penale etc.
168 169
în literatura de specialitate au fost expuse mai multe opinii, vizând de a însuşi averea, adică era conştient de caracterul prejudiciabil al
momentul consumării însuşirii avutului proprietarului. acţiunilor sale, prevedea că în urma acţiunilor întreprinse proprietarul
Savantul S. Sirota afirmă că însuşirea trebuie considerată consumată va pierde o parte din avere, deci prevedea consecinţele prejudiciabi le
din momentul în care făptaşul a pus mâna pe avere, a luat-o, indiferent şi dorea în mod conştient realizarea lor.
de posibilitatea de a se folosi de ea cum socoate de cuviinţă'7. Alte elemente obligatorii de natură subiectivă ale însuşirii sunt scopul
A. Piontkovski şi V. Menşaghin consideră că însuşirea e consumată din şi motivul lor - scop şi motiv de profit (interesat, acaparator, hrăpăreţ,
momentul în care vinovatul a sustras averea şi a început a se folosi de ea.18 de a obţine alte avantaje patrimoniale).
Majoritatea penaliştilor susţin opinia prof. G. Krigher19, acceptată şi Deci însuşind avutul proprietarului, făptuitorul are scopul de a-1 con-
prin Hotărârea Plenului din 6 iulie 1992. Dacă adaptăm indicaţiile Plenului suma, de a-1 folosi sau de a dispune de el fără a-1 întoarce sau fără a
la legislaţia în vigoare, putem afirma că furtul, jaful, escrocheria şi delapi- restitui valoarea lui. Anume aceste împrejurări deosebeşte însuşirea de
darea sunt considerate consumate, din momentul în care averea a fost „împrumutul" provizoriu al averii proprietarului pentru a o folosi în scopuri
luată din locul aflării ei şi infractorul are o posibilitate reală de a se personale (de exemplu, răpirea mijloacelor de transport - art. 273 sau
folosi sau dispune de ea după dorinţa sa, tâlhăria - din momentul atacului, 274 ale CP.).
însoţit de aplicarea sau ameninţarea de aplicare a violenţei periculoase Subiect al însuşirii pot fi atât persoanele particulare, cât şi persoa-
pentru viaţa şi sănătatea victimei, şantajul - din momentul cererii de a nele cu funcţii de răspundere, iar în funcţie de proporţiile şi metodele
se ceda bunuri, dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu comiterii însuşirilor pot fi atât persoanele care au atins vârsta de 14 ani,
caracter patrimonial, însoţit de ameninţarea cu violenţa, cu deteriorarea cât şi cele care au atins vârsta de 16 ani.
sau distrugerea bunurilor proprietarului ori cu răpirea lui, iar pungăşia Persoanele care au atins vârsta de 14 ani poartă răspundere penală
-din momentul începerii acţiunii de buzunărire. pentru însuşirea bunului proprietarului, prevăzută de art. 186-188, art.
în cazul în care o persoană din serviciul de pază îl ajută pe un infractor 189 alin. 2, 3 şi 4, art. 190 alin. 2 şi 3, art. 192 alin. 2 şi art. 195 CP.
să scoată bunurile materiale de pe teritoriul păzit de ea, sau prin alte Pentru celelalte însuşiri răspunderea penală e stabilită pentru
mijloace înlătură împrejurările capabile să împiedice comiterea infracţiu- persoanele fizice responsabile, care au atins vârsta de 16 ani.
nii, persoana poartă răspundere pentru participaţie la însuşirea Subiect al delapidării poate fi numai o persoană căreia i-a fost
bunurilor proprietarului, deoarece ea a participat la săvârşirea încredinţată averea proprietarului.
infracţiunii până la consumarea ei. Persoanele care n-au atins vârsta de 16 ani, dar au participat la
Posibilitatea reală de a dispune sau de a se folosi de averea însuşită la acţiunile bandelor armate în scopul atacării instituţiilor, organizaţiilor,
dorinţa făptuitorului nu trebuie confundată sau identificată cu scopurile finale, întreprinderilor sau cetăţenilor pentru a le sustrage avutul sunt responsa-
pe care acesta le urmăreşte. El poate să nu-şi atingă scopurile propuse (de bile pentru tâlhărie.
exemplu, să consume averea însuşită, s-o vândă, sau să dispună de ea prin Din cele expuse, putem distinge şapte semne obligatorii pentru orice
altă metodă), principalul este de a dovedi că el a avut posibilităţi reale de a formă de însuşire a bunurilor altei persoane:
săvârşi aceste acţiuni, el însă, căuta de pildă, posibilităţi mai avantajoase. 216.luarea ilegală în stăpânire;
Latura subiectivă a însuşirii este caracterizată prin intenţie şi anume 2 1 7b. u n u l str
ăin ; , < .•■ ;,. • '■
prin intenţie directă. Făptaşul îşi dădea seama că n-avea drepturi legitime 218.bunul mobil;
219.gratuitatea;
17C. H. CHpoTa. TJpecmynneHUH npomue coifuajiucmuuecKou coâcmeeHHOcmu u 220.intenţia directă, motivul şi scopul de profit;
6opb6a c HUMU. BopoHe», 1968, p. 66-67.
18A. A. riHOHTKOBCKHfi, B. J\. MeHbiuarHH. Kypc coeemcKozo yeojioenoeo npaea. 221.din patrimoniul proprietarului ce se afla la evidenţa sa;
Oco6emiax uaanb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 402-404. 222.cauzarea prejudiciului materia! esenţial, uneori chiar mic
" T. A. Kpnrep. VKQ3. con., p. 116. avutului sau crearea primejdiei de a pricinui un asemenea
prejudiciu. ••>■
170 171
Din semnele enumerate: al doilea şi al treilea vizează obiectul infrac- 172
ţiunii; primul, al patrulea, al şaselea şi al şaptelea - latura obiectivă; iar
al cincilea - latura subiectivă.
Toate aceste semne trebuie luate în considerare la definirea noţiunii
de însuşire.
Pentru definirea noţiunii de însuşire vom analiza patru opinii mai
vehiculate în literatura juridică şi susţinute în prezent de un şir de savanţi.
Conform unor opinii, latura obiectivă a însuşirii este definită ca
„transformare ilegală gratuită a averii străine în proprietate proprie
sau proprietatea altei persoane"10. Această apreciere evidenţiază just
două semne obligatorii ale însuşirii - însuşit poate fi avutul străin în
mod gratuit. Este însă greşit termenul de „transformare", deoarece
averea însuşită nu se transformă în proprietatea făptaşului, chiar şi după
însuşire ea rămâne proprietatea prejudiciatului. Potrivit art. 374 al Codului
civil, proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiu-
nea nelegitimă a altuia.
Legislatorul Federaţiei Ruse în nota la art. 158 al Codului său penal
defineşte însuşirea ca scoaterea şi (sau) trecerea ilegală gratuită a
averii străine în folosul făptaşului sau altor persoane, cauzând
prejudicii proprietarului sau altui posesor de bunuri.1^ Considerăm că
şi această formulare este greşită, deoarece averea poate fi consumată
ilegal fără a fi scoasă de la locul determinat de proprietar. Nu e corectă
nici noţiunea de trecere în favoarea făptuitorului, fiindcă ea poate include
şi trecerea în folosul acestuia a bunurilor găsite, bunurilor fără stăpân
sau a comorilor, ceea ce nu constituie o infracţiune.
Alţi autori definesc însuşirea ca scoaterea ilegală a averii din fon-
durile organizaţiilor de stat sau obşteşti ori din posesia proprietaru-
lui11. Termenul "scoatere ilegală" nu corespunde semnificaţiei însuşirii
când este vorba de delapidare (art. 191 C.P.), deoarece în asemenea
cazuri făptaşul preia averea pe cale legală şi abia ulterior hotărăşte să o
însuşească în mod ilegal.
Mai corectă ni se pare noţiunea însuşirii propusă de prof. G. A. Krig-
her, care foloseşte termenul „prestupnoie zavladenie" (npecTyrmoe
20 A. A. EIHOHTKOBCKHH, B. J\. MeHbinarHH. Kypc coeemcKozo yzonoenozo
npaea.
Oco6eHuan nacmb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 368; Kypc coeemcKozo yzonoenozo
npaea e wecmu moMax. T. IV. MocKBa, p. 307.
21 KoMMeumapuu K yzonoenoMy xodeKcy P.O. c nocmameimbiMu
MamepuanaMu u
cyde6nou npaKinumu. ITofl pejx. C. H. HHKynHHa. MocKBa, 2001, p. 464.
22 M. Laşcu. Op. cit., p. 18; C. H. CnpoTa. YKai. con., p. 53; KoMMeHtnapuu
K YK
PCOCP. nofl pefl. B. C. HHKH(j)opoBa. MocKBa, 1964, p. 201.
3aBJiafleHne), epcare ţj traducem ca „luarea ilegală în posesiune"; prin 173
însuşire înţelegem luarea ilegală şi gratuită în stăpânire a unui bun
care se găsea în fondurile proprietarului sau predarea lui altei
persoane, acţiune comisă în scop de profit.21
în urma analizei opiniilor prezentate, precum şi a celor şapte semne
obligatorii ale însuşirii, neuitând de cele patru semne generale ale
oricărei infracţiuni, definite în art. 14 al CP. (caracterul prejudiciabil al
faptei, ilegalitatea ei, vinovăţia făptuitorului şi posibilitatea de pedeapsă)
putem defini noţiunea însuşirilor.
Prin însuşire se înţelege luarea în stăpânire în mod ilegal,
intenţionat şi gratuit a unor bunuri mobile ale altei persoane în
favoarea făptuitorului sau a unor terţe persoane, bunuri ce se aflau
la evidenţa patrimoniului proprietarului sau în posesia altor
persoane, care a cauzat un prejudiciu material esenţial, uneori
chiar mic, proprietarului sau creează primejdia reală de a pricinui
o asemenea daună, săvârşit din motiv şi scop de profit.
In opinia noastră, această definiţie, precum şi toate semnele
generale ale fiecărui tip şi formă de însuşire sunt necesare numai pentru o
orientare iniţială. Ea reflectă şi unele semne individuale ale fiecărei
forme şi tip de însuşire. Calificarea justă a însuşirii poate fi efectuată,
ţinându-se cont de aceste semne generale, precum şi de semnele
concrete ale fiecărei forme sau tip de însuşire, care vor fi analizate în
continuare.24
2.3. Furtul (art. 186 CP.)
Latura obiectivă a furtului se realizează prin sustragerea pe ascuns
a bunurilor altei persoane.
Potrivit pct. 2 al Hotărârii Plenului din 6 iulie 1992, sustragerea bunuri-
lor este considerată a fi efectuată pe ascuns dacă:
223.a fost comisă în lipsa victimei sau a unor persoane străine;
224.a fost comisă în prezenţa lor, dar ei n-au observat aceasta;
225.a fost observată de victimă sau de o persoană străină, dar
infractorul, bazându-se pe situaţia creată, consideră că acţionează
pe ascuns;
226.a fost comisă în prezenţa unei persoane pe care infractorul o
considera inaptă a înţelege caracterul şi esenţa celor ce se
întâmplă, dată fiind vârsta fragedă, şi starea psihică sau o altă
stare de boală, de somnolenţă, de ebrietate etc;
21 T. A. Kpurep. Op. cit.,p. 91.
24M. Laşcu. Op. cit., p. 19; A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Voi.
I. Chişinău: Ştiinţa, p. 222.
227.a fost comisă în prezenţa persoanelor implicate în actul de , ţte persoane, dar făptuitorul n-a ţinut cont de aceasta şi le-a prelungit
însuşire a bunurilor; licând violenţa, sau cu ameninţarea de a aplica violenţa, atunci, în
228.a fost comisă în prezenţa persoanelor în privinţa cărora f nctie de gravitatea violenţei, ele trebuie calificate drept jaf sau tâlhărie.
infractorul era convins că, din motive personale, nu vor împiedica Potrivit pct. 11 al Hotărârii Plenului din 6 iulie 1992, furtul trebuie
comiterea infracţiunii. delimitat de delapidarea averii. Dacă luarea în stăpânire a bunului a fost
Sustragerea constă în scoaterea fizică (luarea) a unui bun din sfera săvârşită de persoane care, conform obligaţiunilor funcţionale, rapor-
de stăpânire a persoanei în posesia căreia se afla acel bun şi trecerea lui turilor contractuale sau însărcinării speciale a proprietarului, aveau împu-
în sfera de stăpânire a făptuitorului sau a unei terţe persoane. terniciri de dispunere, administrare, transportare sau păstrare (depozitar,
Acţiunea de sustragere, deşi este o singură acţiune, se realizează prin expeditor, casier şi alte persoane), cele comise trebuie calificate în baza
două acte: 1) scoaterea bunului din sfera de stăpânire a proprietarului şi art. 191 C.P., drept delapidare a bunurilor străine. Aceste persoane
2) trecerea lui în sfera de stăpânire a făptuitorului. Stabilirea în fiecare încheie, de obicei, cu proprietarul contracte de răspundere materială
caz dacă a avut loc numai primul act sau şi cel de al doilea este de cea deplină şi în cazul unui deficit de avere poartă răspundere pentru acesta.
mai mare însemnătate, deoarece în raport cu aceasta se poate face distinc- Dacă sustragerea a fost săvârşită însă de persoane cărora nu li s-au
ţia dintre tentativa şi infracţiunea de furt consumată.25 încredinţat bunurile, dar ele au avut acces la ele în legătură cu munca
Metodele de sustragere pe ascuns a bunurilor din avutul proprieta- îndeplinită (combineri, hamali, paznici, îngrijitori de vite, lucrători agricoli
rului pot fi diferite. Ele depind în mare măsură de situaţia în care este la recoltare, muncitori la o fabrică de încălţăminte etc), acţiunile lor
săvârşit furtul şi de specificul bunului însuşit. De exemplu, făptuitorul trebuie calificate în baza art. 186 C.P., drept sustragere prin furt.
poate sustrage complet bunul proprietarului sau doar o parte din el sau Potrivit pct. 30 al Hotărârii din 6 iulie 1992, în cazul în care
roadele bunului, ce constituie o valoare de sine stătătoare (piesele unui persoana a săvârşit răpirea unor mijloace de transport fără scopul de a
agregat, laptele, lâna, fructele etc); poate lua bunul prin deplasarea lui le însuşi, dar cu scopul sustragerii ulterioare a averii aflate în ele sau a
(de exemplu, furtul unui automobil pentru a-1 vinde); lăsa bunul în locul unor părţi ale acestor mijloace de transport, cele săvârşite trebuie
în care se găseşte, de exemplu, prin acoperirea lui, dar în aşa fel încât el calificate în baza art. 186 şi 273 C.P., ca un concurs de infracţiuni.
îl poate consuma nestingherit de nimeni etc. Furtul trebuie delimitat şi de samavolnicie. Sustragerea bunurilor în mod
Făptuitorul poate sustrage bunul proprietarului prin furt, cu puterile arbitrar, adică, sustragerea unor bunuri care, după cum presupune făp-
proprii sau utilizând diferite mijloace tehnice; el se poate folosi pentru tuitorul, îi aparţin, trebuie calificată în baza art. 352 CP, drept samavolnicie.
atingerea scopurilor şi de un subiect iresponsabil sau chiar de animale în conformitate cu lit. e) pct. 15 al Hotărârii Plenului Judecătoriei
(de exemplu, cu ajutorul unui câine dresat special etc). Supreme a R.M. nr. 12 din 20 decembrie 1993 cu modificările ulterioare
Un semn obligatoriu al furtului constă în aceea că bunul nu-i aparţine Cu privire la practica judiciară în cauzele despre huliganism 26,
făptuitorului, el este pentru dânsul străin şi dânsul n-are nici un drept „însuşirea bunurilor străine din intenţii huliganice fără scop de a le aca-
asupra lui, deci sustragerea este întotdeauna o acţiune ilegală. para va fi calificată ca huliganism, dar nu ca furt, tâlhărie sau jaf'. De
Alt semn obligatoriu al furtului este însuşirea gratuită a bunurilor exemplu, bunul a fost luat „în glumă" sau a fost luat de la o fată pentru
proprietarului, adică fără compensarea lor prin muncă, bani sau alte ca ea să vină la întâlnire etc.
bunuri de aceeaşi valoare. Furtul trebuie delimitat şi de distrugerea averii. Dacă, de exemplu,
Este de observat că furtul se deosebeşte de jaf şi tâlhărie prin sust- făptuitorul a sustras automobilul vecinului pentru a-1 nimici din răzbunare
ragerea pe ascuns a bunurilor proprietarului fără aplicarea actelor de că n-a vrut să i-1 împrumute pentru o călătorie, sau dacă făptuitorul a
violenţă fizică sau psihică. Dacă acţiunile începute ca un furt încă n-au sustras pe ascuns nişte bunuri de valoare de la locul de muncă a soţiei
fost duse până la capăt din cauza că au fost descoperite de victimă sau
6 Culegere de Hotărâri explicative. Chişinău, 2002, p. 357. ,; ■ •;■ :
"O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 220.

175
pentru ca ea să fie concediată pentru deficitul de avere, pe care le-a tive şi subiectului tuturor însuşirilor expuse în paragraful anterior sunt
aruncat în lac, cele săvârşite trebuie calificate în baza art. 197 C.P., valabile şi pentru infracţiunea de furt.
drept distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor. Latura subiectivă a furtului este caracterizată numai prin intenţie
Drept consecinţe ale infracţiunii de furt prevăzute de componenţa de directă, motiv şi scop de profit.
bază, la alin. 1 art. 186 C.P., pot apărea prejudicii materiale în proporţii Subiect poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit
esenţiale, a căror valoare este de la 5 la 500 unităţi convenţionale de paisprezece ani.
amendă, adică de la 100 la 10 000 lei. Alin. 2 art. 186 CP. defineşte următoarele circumstanţe agravante
Potrivit pct. 16 al Hotărârii din 6 iulie 1992, furtul se consideră consu- ale furtului săvârşit: a) repetat; b) de două sau de mai multe persoane;
mat, dacă bunul a fost sustras şi făptuitorul are o posibilitate reală de a-1 229.prin pătrundere în încăpere, în locul pentru depozitare sau în
folosi sau dispune de el după plac. locuinţă;
Posibilitatea reală de a se folosi sau de a dispune de averea sustrasă 230.cu cauzarea de daune în proporţii considerabile.
nu trebuie confundată sau identificată cu realizarea scopurilor finale pe Furtul repetat este prevăzut de lit. a) alin. 2 art. 186 CP. Noţiunea
care le-a urmărit făptuitorul. E posibil ca vinovatul să nu atingă aceste generală a repetării este stipulată de art. 31 C.P., potrivit căruia este
scopuri, adică să nu dovedească a consuma, a vinde sau să folosească considerată repetare a infracţiunii săvârşirea a două sau a mai multor
altfel bunul furat. Este important ca el să obţină posibilitatea de a săvârşi infracţiuni identice sau omogene, încadrate de aceeaşi normă penală, cu
acţiunile menţionate. condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şi nu a
în cazul săvârşirii infracţiunii de furt din încăperi sau teritorii asigurate expirat termenul de prescripţie.
cu pază, chestiunea vizând momentul consumării furtului depinde de Pentru însuşirea avutului proprietarului legislatorul la alin. 4 art.
caracterul bunurilor însuşite şi intenţia (scopul) făptuitorului. Dacă este 186 CP. a definit o altă noţiune a repetării, care diferă puţin de cea
vorba de bunuri ce pot fi consumate de către făptuitor la locul infracţiunii generală, dar este specifică anume pentru însuşirea bunurilor
de furt (de obicei, produse alimentare, băuturi alcoolice etc.) şi el n-are proprietarului: „La alin. 2 din art. 186-192 se consideră repetate acele
intenţia de a le scoate din depozit, magazin, atunci infracţiunea dată se infracţiuni ce au fost săvârşite de o persoană care, anterior, a comis una
consideră consumată din momentul în care făptuitorul şi le-a însuşit din infracţiunile prevăzute la alin. 1 din articolele menţionate, dar nu a
ilegal. Dar în majoritatea cazurilor vinovatul se străduieşte să ducă cu fost condamnată pentru aceasta". La această noţiune este necesar de
dânsul bunurile sustrase, deoarece în alt chip el n-are posibilitate reală adăugat ipoteza din noţiunea generală despre faptul că n-au expirat
de a le folosi sau dispune de ele precum doreşte. Dacă făptuitorul a fost termenele de prescripţie pentru infracţiunile comise anterior.
reţinut cu averea sustrasă pe teritoriul asigurat cu pază al uzinei, Toate aceste noi principii de calificare au fost ajustate la standardele
fabricii etc. sau în camera de control a organizaţiei respective, în acest internaţionale. Prin Hotărârea nr. 1298—XIII din 24 iulie 1997 Parlamentul
caz există o tentativă de furt. Infracţiunea de furt este considerată consu- Republicii Moldova a ratificat Convenţia pentru apărarea dreptului
mată din momentul în care făptaşul a ieşit cu averea însuşită în afara omului şi libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie
teritoriilor asigurate cu pază. 1950, precum şi Protocolul nr. 7, adoptat la Strasbourg la 22 noiembrie
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală pentru furtul bunurilor 1984, care a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 1 noiembrie
proprietarului comis de soţ, rude, în detrimentul tutorelui ori de persoana 1998. Iar conform art. 4 din Constituţia Republicii Moldova dispoziţiile
care locuieşte împreună cu prejudiciatul sau este găzduită de aceasta, constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi
urmărirea penală se intentează numai în baza plângerii prealabile a victimei se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor
şi încetează la împăcarea acesteia cu bănuitul, învinuitul sau inculpatul. Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care Republica Moldova este
Explicaţiile cu caracter general ce caracterizează semnele generale parte.
ale obiectului juridic, obiectului material, laturii obiective şi celei subiec- Potrivit alin. 1 art. 4 din Protocolul nr. 7 nimeni nu poate fi urmărit
sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea
infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotă-
176 177
rare definitivă, conform legii Procedurii penale a acestui stat. adică cel puţin doi participanţi la infracţiune trebuie să fie coautori.
Aceste indicaţii şi recomandări au fost preluate de Plenul Curţii Aceasta reiese din ipoteza art. 45 CP., potrivit căreia latura obiectivă a
Supreme de Justiţie a Republicii Moldova în Hotărârea nr. 17 din 19 participaţiei poate fi realizată atât de un singur autor, cât şi de doi sau
iunie 2000 Privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele de mai mulţi, iar circumstanţa agravantă în cauză nu cere constatarea
judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea oricărei participaţii, dar numai a celei care este comisă de două sau de
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi de mai multe persoane.
Procurorul general al Republicii Moldova în indicaţiile sale Cu privire la Dacă la săvârşirea furtului participă şi alte persoane în calitate de
aplicarea stipulări-lor dreptului internaţional nr. 12-2d/2000 din 29 organizatori, instigatori sau complici, acţiunile lor trebuie calificate con-
septembrie 2000, potrivit cărora, condamnările anterioare trebuie luate în form situaţiei concrete (latura obiectivă a fost realizată de un singur
consideraţie doar la individualizarea pedepsei penale. Deci în calitate de autor sau de doi sau mai mulţi), potrivit art. 42 şi alin. 1 art. 1 86 CP.
repetare a unei infracţiuni trebuie luate în consideraţie numai faptele pentru sau art. 42 şi alin. 2 art. 186 CP. De exemplu, dacă o persoană (instiga-
care făptuitorul încă nu a fost condamnat şi n-au expirat termenele de torul) a determinat o altă persoană să săvârşească un furt. acţiunile
prescripţie. autorului trebuie calificate potrivit alin. 1 art. 186 CP., iar acţiunile
Dacă făptuitorul a săvârşit mai întâi o însuşire încadrată de celelalte instigatorului - potrivit art. 42 şi alin. 1 art. 186 CP. în cazul în care
circumstanţe agravante din alin. 2 art. 186-192 CP. sau de o formă instigatorul a determinat două persoane la realizarea laturii obiective a
agravantă din alin. 3 al acestor articole, cele săvârşite trebuie calificate furtului, acţiunile lui trebuie calificate potrivit art. 42 şi prevederilor
potrivit acestor circumstanţe agravante şi, deci, ele nu vor mai fi luate din lit. b) alin. 2 art. 186 CP., iar acţiunile coautorilor - potrivit lit. b)
în consideraţie la comiterea unei noi infracţiuni. alin. 2 art. 186 CP.
Orice pregătire sau tentativă, chiar încă necondamnate, trebuie cali- Potrivit pct. 18 al Hotărârii din 6 iulie 1992, coautori ai însuşirilor
ficate separat, iar o dată ce faptele date sunt condamnate în aşa fel ele trebuie considerate şi persoanele cu care, deşi nu participă nemijlocit la
nu pot fi luate în consideraţie la comiterea posterioară a unei însuşiri sustragerea bunului, coautorii s-au înţeles să stea la pândă lângă locul
consumate, deci şi în aceste cazuri circumstanţa agravantă de care ne comiterii infracţiunii, să ameninţe cu aplicarea violenţei, să percheziţio-
ocupăm nu este aplicabilă. Din contra, dacă sunt repetate două pregătiri neze victima sau să ia o atitudine ce le demonstrează victimelor că
de însuşire sau două tentative ale acestor infracţiuni, circumstanţa orice rezistenţă n-are nici un rost etc.
agravantă este aplicabilă, utilizând pe lângă articolul Părţii speciale (186— Furtul săvârşit prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru
192) art. 26 sau 27 CP. (p.g.). depozitare sau în locuinţă (lit. c) alin. 2 art. 186 CP.). Termenii
Din cele expuse reiese că pot fi repetate numai două fapte încadrate "pătrundere", "încăpere", "alt loc pentru depozitare" şi „locuinţă" sunt
în alin. 1 art. 186-192 CP, pentru care persoana încă n-a fost condam- explicaţi la pct. 21 al Hotărârii din 6 iulie 1992.
nată şi pentru care n-a expirat termenul de prescripţie. Pătrunderea este intrarea ilegală, pe ascuns sau deschis într-o încă-
N-are importanţă pentru calificare dacă făptuitorul a acţionat în cali- pere, în alt loc pentru depozitare sau locuinţă cu scopul săvârşirii unui
tate de autor, organizator, instigator sau complice. furt, unui jaf sau a unei tâlhării. Ea poate fi comisă atât cu învingerea
Furtul comis de două sau mai multe persoane (lit. b) alin. 2 art. piedicilor şi a rezistenţei, cât şi fără acestea. Pătrunderea poate fi
186 CP.) este săvârşirea acţiunilor la care: realizată de asemenea cu ajutorul unor dispozitive în cazul în care infrac-
231.au participat două sau mai multe persoane, dintre care cel puţin torul extrage obiectele fără a intra în încăperea respectivă.
două, potrivit alin. 6 art. 42 CP., trebuie să întrunească semnele Prin încăpere se înţeleg construcţiile, edificiile, beciurile, magaziile,
subiectului infracţiunii; garajurile şi alte construcţii de gospodărie, destinate amplasării bunurilor
232.ele s-au înţeles să comită împreună un furt înainte de a proceda la materiale. Ea poate fi atât permanentă, cât şi temporară, staţionară sau
acţiune sau chiar în acel moment, dar nu mai târziu de consumarea mobilă.
furtului;
233.ele au participat nemijlocit la realizarea laturii obiective a furtului,
178 179
Alt loc pentru depozitare reprezintă sectoare de teritoriu, inclusiv şi Această practică nu corespunde în prezent dispoziţiei art. 116 CP. privind
curţile caselor, rezervate pentru păstrarea permanentă sau temporară a concurenţa dintre normele generale şi cele speciale, precum şi dispoziţiei
bunurilor materiale, îngrădite cu gard sau mijloace tehnice sau prevă- de la lit. c) art. 117 CP, potrivit cărora modalitatea unei circumstanţe
zute cu altă pază; magazine-ambulanţe, autoturisme, refrigeratoare, con- agravante mai aspre o absoarbe pe cea mai puţin aspră, bineînţeles,
tainere, safeuri şi alte dispozitive de acest fel. Totodată, sectoarele de dacă nu este vorba de un concurs real de fapte infracţionale.
teritoriu care nu sunt folosite pentru păstrare, ci, sunt lucrate, nu se Anume acest lucru a fost subliniat la pct. 24 al Hotărârii din 6 iulie
încadrează în noţiunea de „alt loc pentru depozitare". 1992: „Dacă furtul sau jaful au fost săvârşite cu pătrundere în încăpere,
Locuinţa este o încăpere menită pentru traiul permanent sau tempo- în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă ca rezultat al înţelegerii preala-
rar al persoanelor unde se află averea, de care dispun ele sau o parte din bile a unui grup de persoane sau în mod repetat, sau cu cauzarea unei
ea. La aceasta se referă părţile componente ale locuinţei (încăperi daune considerabile victimei, sau cu aplicarea violenţei nepericuloase
unice), în care oamenii pot să nu se afle temporar sau să nu locuiască pentru viaţa ori sănătatea victimei în timpul jafului, acţiunile infractorilor,
nemijlocit. In afară de aceasta, se consideră drept locuinţă nu numai în lipsa concursului real al infracţiunilor, trebuie să fie încadrate numai
încăperile de locuit (odăile, antreurile, bucătăriile), dar şi anexele ce în baza alin. 3 art. 119 sau alin. 3 art. 120 CP. din 1961". Ţinem cont că
constituie o parte indivizibilă, cum ar fi balcoanele, logiile, în case indivi- Codul penal din 1961 prevedea circumstanţa agravantă cu indicele păt-
duale - verandele, mansardele, beciurile etc. runderii în încăpere, alt loc pentru depozitare sau încăpere în alin. 3 al
Judecătoriile urmează să ţină cont de faptul că pentru încadrarea art. 119 sau alin. 3 art. 120 CP. în prezent, după cum s-a menţionat,
sustragerii averii proprietarului cu indicele pătrunderii în încăpere, în alt circumstanţa agravantă în cauză e determinată de alin. 2 art. 186 sau
loc pentru depozitare sau în locuinţă intenţia de a sustrage trebuie să alin. 2 art. 187 CP.
apară la infractor până la pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru în cazul în care furtul sau jaful au fost săvârşite cu circumstanţele
depozitare sau în locuinţă. agravante ale alin. 2 şi 3 din art. 186 sau 187 CP., dar în proporţii mari
Indicele de calificare "cu pătrundere în încăpere, alt loc pentru depozi- sau deosebit de mari, acţiunile făptuitorilor urmează a fi calificate cores-
tare sau în locuinţă" poate fi incriminat doar persoanei ale cărui acţiuni punzător în baza alin. 1 sau 2 art. 195 CP.
au fost îndreptate spre săvârşirea furtului în mărime esenţială (nu de Totodată, judecătoriile trebuie să ceară de la organele de urmărire
proporţii mici). Dacă însă persoana pătrunzând în încăpere, în alt loc penală ca toate semnele calificative să fie indicate în ordonanţa de punere
pentru depozitare sau în locuinţă, a săvârşit o sustragere a averii proprie- sub acuzare şi în rechizitoriu, de asemenea ele însele sunt obligate să le
tarului, chiar în proporţii mici, prin jaf sau tâlhărie, acţiunile infractorului indice în sentinţă.
vor fi calificate în baza art. 187 sau 188 CP. cu indicele „pătrundere în Furtul comis cu cauzarea de daune în proporţii considerabile (lit.
încăpere, alt loc pentru depozitare sau locuinţă". d) alin. 2 art. 186 CP.). Valoarea proporţiei considerabile în prima
Prin analogie urmează a fi calificate acţiunile persoanei însoţite de variantă a Codului penal adoptat la 18 aprilie 2002, se deosebea, pe
pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, bună dreptate credem noi, de valoarea proporţiei esenţiale, prevăzută de
care au început ca un furt, dar ulterior au fost însoţite de aplicarea alin. 1 art. 186 CP. După modificarea şi completarea codului însă prin
violenţei în scopul însuşirii averii sau pentru reţinerea ei nemijlocit după Legea nr. 21 l-XV din 29 mai 2003, valoarea proporţiei considerabile a
sustragere. fost din nou egalată cu valoarea proporţiei esenţiale care variază de la 5
în practica judiciară apare deseori chestiunea vizând calificarea la 500 unităţi convenţionale de amendă. Adică dacă se vor defrauda
acţiunilor de furt sau jaf săvârşite cu pătrunderea în încăpere, în alt loc bunuri materiale în valoare de la 100 la 10000 lei, acţiunile făptuitorului ar
pentru depozitare sau în locuinţă concomitent cu alte circumstanţe putea fi calificate atât în baza alin. 1, cât şi în baza alin. 2 art. 186 CP.
agravante din alin. 2 sau 3 art. 186 sau 187 CP. In unele cazuri asemenea Criteriile de delimitare propuse la pct. 20 al Hotărârii din 6 iulie 1992
însuşire era calificată de organele judiciare prin concurs de infracţiuni, au fost stipulate de alin. 2 art. 126 CP.: „Caracterul considerabil sau
potrivit alin. 2 şi alin. 3 ale art. 119 CP. din 1961, astăzi art. 186 CP.
180 181
esenţial al daunei cauzate se stabileşte luându-se în consideraţie valoarea, bunurilor proprietarului, constituindu-se într-un şir de acţiuni criminale
cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială şi identice şi având acelaşi scop de însuşire ilegală a bunurilor, convergând
venitul acesteia, existenţa persoanelor întreţinute, alte circumstanţe care într-o singură intenţie a infractorului şi care constituie în ansamblul ei o
influenţează esenţial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul preju- singură infracţiune.
dicierii drepturilor şi intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor Alin. 3 art. 186 CP. prevede circumstanţele agravante ale
şi libertăţilor fundamentale ale omului". infracţiunii de furt săvârşite: a) în timpul unei calamităţi; b) de un grup
De aici reiese, de exemplu, că, dacă au fost sustrase bunuri criminal organizat sau de o organizaţie criminală.
materiale în valoare de 200 lei de la o victimă a cărei venit lunar nu Furtul comis în timpul unei calamităţi (lit. a) alin. 3 art. 186 CP.).
depăşea 150 lei, cele săvârşite trebuie calificate în baza lit. d) alin. 2 Prin calamitate se înţeleg nenorocirile mari, dezastrele care lovesc o
art. 186 CP., iar în cazul în care au fost defraudate bunuri materiale în colectivitate. Prin noţiunea de furt comis în timpul unei calamităţi se înţe-
valoare de 9000 lei de la o victimă a cărei venit lunar era de 15000 lei, lege situaţia în care se produce furtul, ca urmare a unui eveniment, a unei
cele săvârşite trebuie calificate în baza alin. 1 art. 186 CP. stări de fapt păgubitoare sau periculoase pentru o colectivitate. De exemplu,
Este de observat, că proporţia considerabilă se poate forma şi ca starea de fapt produsă în timpul unui cutremur, unei inundaţii, pe timp de
urmare a mai multor acţiuni de sine stătătoare, adică în urma unei infrac- incendiu, în momentul unei catastrofe de cale ferată, în timpul unei epidemii,
ţiuni prelungite. molime etc. Este necesar ca fapta să fie săvârşită în perioada de timp
Potrivit art. 30 CP, se consideră infracţiune prelungită fapta cuprinsă între momentul când se produce evenimentul care dă naştere
săvârşită cu intenţie unică, caracterizată prin două sau mai multe acţiuni stării de calamitate şi momentul când această stare încetează.
infracţionale identice, comise cu un singur scop şi constituind în ansamblu Furtul comis de un grup criminal organizat sau de o organizaţie
o infracţiune. criminală (lit. b) alin. 3 art. 186 CP). Noţiunea de grup criminal
Utilizând caracteristicile infracţiunii prelungite, putem afirma că, pen- organizat sau de o organizaţie criminală este formulată în art. 46 şi 47
tru a defini furtul bunurilor proprietarului în proporţii considerabile ca CP.
o infracţiune prelungită, trebuie să stabilim mai multe circumstanţe. Potrivit principiilor de calificare menţionate mai sus, dacă furtul a
în primul rând, toate acţiunile infracţionale care o formează trebuie fost comis în mod repetat (lit. a) alin.2 art. 186 CP.), de două sau de
să fie generate de o singură intenţie. mai multe persoane (lit. b) alin. 2 art. 186 CP.), prin pătrundere în încă-
în al doilea rând, orice acţiune a acestei infracţiuni trebuie să fie pere, în alt loc pentru depozitare, sau în locuinţă (lit. c) alin. 2 art. 186
infracţională, adică trebuie să cauzeze de una singură o daună în propor- CP.), în timpul unei calamităţi (lit. a) alin. 3 art. 186 CP.) şi de un grup
ţie esenţială sau considerabilă, cu excepţia jafului, tâlhăriei, şantajului criminal organizat sau de o organizaţie criminală (lit. b) alin. 3 art. 186
şi pungăşiei la care această daună poate fi şi în proporţie mică, CP), acţiunile infractorilor, în lipsa concursului real de infracţiuni, trebuie
deoarece pentru aceste forme de însuşiri ea este infracţională. să fie calificate numai în baza alin. 3 art. 186 CP.
în al treilea rând, aceste acţiuni trebuie să fie identice, adică comise
2.4. Jaful (art. 187 CP.)
printr-o singură metodă, formă de însuşire. De exemplu, sustragerea pe
ascuns a bunurilor şi o sustragere în mod deschis a bunurilor nu va Latura obiectivă a jafului se realizează prin sustragerea deschisă a
constitui o infracţiune prelungită. bunurilor altei persoane.
Şi, în sfârşit, toate acţiunile infracţionale identice, comise cu o intenţie Noţiunea de sustragere este identică cu cea utilizată la explicarea
unică trebuie să urmărească un singur scop. noţiunii infracţiunii de furt. A se vedea aceste explicaţii.
Infracţiunea prelungită trebuie deosebită de însuşirile repetate. Potrivit Potrivit pct. 3 al Hotărârii din 6 iulie 1992, sustragerea averii este con-
pct. 17 al Hotărârii din 6 iulie 1992, deosebind o sustragere repetată de siderată efectuată în mod deschis, dacă a fost comisă cu bună-ştiinţă în
una prelungită judecătoriile trebuie să ţină cont de faptul că sustragerea prezenţa prejudiciaţilor sau a altor persoane care îşi dădeau seama de
prelungită trebuie calificată ca fiind o sustragere în mai multe reprize a caracterul acţiunilor făptuitorului, dar el a ignorat această împrejurare.
182 183
Nu poate fi considerată deschisă sustragerea bunului proprietarului jafului săvârşit: a) repetat; b) de două sau de mai multe persoane; c) de o
în prezenţa complicilor sau a persoanelor care nu-şi dau seama de carac- persoană mascată, deghizată sau travestită; d) prin pătrundere în încăpere,
terul faptei săvârşite. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă; e) cu aplicarea violenţei nepe-
Acţiunile începute ca un furt, dar care nu au fost duse până la capăt riculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării
din cauza că au fost descoperite de către victimă sau de către alte unei asemenea violenţe; f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile.
persoane, dar infractorul, neţinând seama de acest lucru, le-a continuat Noţiunea şi semnele jafului specificate în literele a), b), d) şi e) sunt
în scopul însuşirii bunului sau menţinerii lui, se încadrează în infracţiunea identice cu cele din cazul furtului. A se vedea explicaţiile corespunzătoare
de jaf, iar în cazul aplicării de violenţă periculoasă pentru viaţă şi sănătate de la art. 186 CP.
sau al ameninţării cu o astfel de violenţă - în cea de tâlhărie. Jaful comis de o persoană mascată, deghizată sau travestită (lit.
Dacă vinovatul este conştient de faptul că sustrage bunul proprietaru- c) alin. 2 art. 186 CP.) presupune folosirea de către făptuitor a unui
lui în prezenţa altor persoane, indiferent de faptul dacă ele sunt martori anumit procedeu spre a nu fi recunoscut. în cazul mascării, făptuitorul
oculari sau nu ai acţiunii, aceasta este sustragere deschisă a bunului. îşi acoperă faţa cu o mască, adică cu o bucată de stofă, de mătase, de
Sustragerea bunurilor prin jaf comisă de un infractor denotă un cinism dantelă, de carton etc, înfăţişând o faţă omenească sau figura unui
şi o obrăznicie deosebită şi de aceea prezintă un grad prejudiciabil cu animal, lăsând descoperiţi numai ochii; un obrăzar, o cabulă. în cazul
mult mai mare decât furtul. Despre gradul prejudiciabil sporit al sustrage- deghizării sau travestirii, făptuitorul îşi creează o înfăţişare sau se
rii deschise a bunurilor proprietarului vorbeşte şi faptul că şi îmbracă în aşa fel încât să nu poată fi recunoscut. De exemplu, îşi pune
sustragerea deschisă a bunurilor materiale în proporţii mici este barbă falsă, ochelari, foloseşte îmbrăcămintea sexului opus etc.
calificată drept jaf conform alin. 1 art. 187 CP. Jaful comis cu aplicarea violenţei nepericuloasă pentru viaţa sau
Metodele şi formele sustragerii deschise a bunurilor proprietarului sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea
pot fi diferite. Cea mai răspândită metodă de sustragere deschisă este violenţe (lit. e) alin. 2 art. 187 CP). Potrivit pct. 4 al Hotărârii din 6
„smuncitura", când făptuitorul smulge geanta, poşeta unei femei, smulge iulie 1992, violenţă nepericuloasă pentru viaţa si sănătatea victimei
căciula unui trecător sau a unele obiecte preţioase, înşfacă de pe este considerată cauzarea unei vătămări neînsemnate integrităţii corporale
tejghea o marfă şi fuge etc. sau sănătăţii care nu a condus la înrăutăţirea de scurtă durată a sănătăţii
Potrivit pct. 28 al Hotărârii din 6 iulie 1992, în cazurile în care însuşirea sau la o pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă, care
bunului a fost săvârşită în timpul huliganismului, violului sau a altor acţiuni constituie în prezent numai o contravenţie administrativă, precum şi
criminale, cele săvârşite trebuie să fie încadrate în funcţie de scopul şi aplicarea intenţionată de lovituri sau alte acţiuni violente care au
metoda însuşirii bunului în concurs de infracţiuni corespunzătoare împo- provocat numai dureri fizice, specificate în art. 154 CP. Am mai
triva patrimoniului şi huliganism, viol sau altă infracţiune. adăuga şi privaţiunea ilegală de libertate, de exemplu, făptuitorul închide
Drept consecinţe ale infracţiunii de jaf specificate în alin. 1 art. 187 victima în altă odaie, acţiune specificată în art. 166 CP.
CP. pot apărea daunele materiale în proporţii esenţiale şi chiar mici Toate violenţele enumerate sunt înglobate de circumstanţa
aduse proprietarului. agravantă în cauză şi nu cer o calificare suplimentară.
Este necesar a se stabili raportul cauzal dintre acţiunile făptuitorului Prin ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa
şi consecinţele prejudiciabile survenite. şi sănătatea victimei se înţelege un act de violenţă psihică, care poate
Jaful are acelaşi moment de consumare ca şi furtul. A se vedea paraliza rezistenţa victimei şi înlesni sustragerea bunului proprietarului.
explicaţiile la art. 186 CP. Ameninţările de tipul „ va fi rău de tine", „ţi-arăt eu ţie", „am să-ţi
Latura subiectivă şi subiectul jafului sunt identice cu cele ale furtului, de dau de cheltuială" etc. sunt considerate ameninţări cu aplicarea violenţei
aceea vă facem trimitere la interpretările corespunzătoare de la art. 186 CP nepericuloase pentru viaţa ori sănătatea persoanei în cazurile în care
Alin. 2 art. 187 CP. prevede următoarele circumstanţe agravante ale împrejurările obiective probează faptul că ele pot fi real aplicate.
184 185
Dacă ele demonstrează intenţii mai serioase ale infractorului, de exe- „aTaica" utilizează în locul lui termenul „Hanaflemie", ce ar trebui tradus
mplu, făptuitorul ameninţă victima că va fi rău de ea, scoţând un pistol din ca o „agresiune .
buzunar, asemenea ameninţări ţin de tâlhărie, şi nicidecum de jaf. Atacul (agresiunea) în scopul săvârşirii unei tâlhării se manifestă
Atât violenţa fizică, cât şi violenţa psihică poate fi aplicată prin acţiuni agresive active săvârşite prin surprindere pentru victimă, fapt
persoanei care posedă bunurile proprietarului, sau a rudelor apropiate, care creează un pericol real însoţit de aplicarea unei violenţe periculoase
de exemplu, copiilor, soţiei, părinţilor.27 pentru viaţa ori sănătatea persoanei agresate sau cu ameninţarea aplicării
Alin. 3 art. 187 CP. agravează răspunderea penală, dacă jaful este unei asemenea violenţe în scopul defraudării bunului proprietarului.
comis: a) în timpul unei calamităţi; b) de un grup criminal organizat Agresiunea poate avea un caracter făţiş (după metoda de săvârşire,
sau de o organizaţie criminală. aceasta ar constitui un jaf), în unele cazuri însă ea poate fi săvârşită pe
Jaful săvârşit în timpul unei calamităţi (lit. a) alin. 3 art. 187 CP.) neaşteptate, pe neobservate (o lovitură de după colţ, o împuşcătură din
are aceleaşi explicaţii ca şi circumstanţa agravantă corespunzătoare de ascunzătoare etc), adică pe ascuns (după metoda de însuşire aceasta ar
la art. 186 CP., (vedeţi aceste explicaţii). constitui un furt).Cu alte cuvinte, tâlhăria chiar poate începe din prima
Jaful săvârşit de un grup criminal organizat sau de o organizaţie etapă cu o infracţiune de furt sau cu una de jaf. Nu e întâmplător că
criminală (lit. b) alin. 3 art. 187 CP.). Noţiunea de grup criminal orga- legislatorul României caracterizează tâlhăria ca pe un furt însoţit de
nizat sau de organizaţie criminală este dată la art. 46 şi 47 CP. aplicarea violenţei.29
Nu toţi penaliştii recunosc însă atacul (agresiunea) ca un act de sine
2.5. Tâlhăria (art. 188 CP.) stătător. G. L. Krigher sublimează că noţiunile de „agresiune" şi „violen-
In conformitate cu metoda de însuşire a bunurilor proprietarului, tâl- ţă" sunt inseparabile şi identice.30
hăria constituie una dintre cele mai grave infracţiuni contra proprietăţii. A. N. Kardava arată că agresiunea se manifestă numai prin aplicarea
Potrivit art. 16 CP. ea este o infracţiune gravă. Gravitatea prejudiciabilă violenţei, fără de care ea este de neconceput şi, prin urmare, n-are
sporită a tâlhăriei este condiţionată de faptul că tâlhăria poate cauza importanţă de sine stătătoare la calificarea tâlhăriei.31
simultan daune atât proprietăţii, cât şi personalităţii. Noi susţinem opinia autorilor, potrivit căreia, agresiunea, deşi legată
Latura obiectivă a tâlhăriei se realizează printr-un atac (agresiune) inseparabil de violenţă, este un proces care începe până la aplicarea
săvârşit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoţit de violenţei (de exemplu, agresorul se furişează din spate) şi durează pe
violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de tot parcursul săvârşirii tâlhăriei. Cu atât mai mult cu cât agresiunii
ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. poate fi supusă o persoană, iar violenţei - altă persoană. De exemplu,
Potrivit legii, infracţiunea de tâlhărie are patru semne constitutive agresorul cere de la paznicul depozitului nişte valori materiale,
de bază: 1) atacul; 2) scopul sustragerii bunurilor proprietarului; 3) aplica- ameninţând să se răfuiască cu nepotul său, care se afla la locul
rea violenţei periculoase pentru viaţa si sănătatea persoanei agresate; 4) agresiunii. Legislatorul însuşi arată că violenţa poate doar să însoţească
ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. agresiunea.32
E de menţionat, că legislatorul identifică pentru prima dată noţiunea Legislaţia penală nu determină cercul persoanelor supuse agresiunii
de „atac" cu noţiunea de "agresiune", subliniind faptul că atacul este o în legătură cu atentarea la proprietate. De regulă, acestea-s persoanele
acţiune asupra persoanei agresate. Are dreptate autorul M. Laşcu
28 M. Laşcu. Op. cit., p. 53.
afirmând că termenul de „atac" ar trebui în genere înlocuit cu termenul 29 Ibidem,p. 55.
„agresiune", deoarece legislatorul rus, având la dispoziţie cuvântul rusesc 30 T. JI. Kpnrep. YKa3. con., p. 14.
31 A. H. KapaaBa. Vionoenan omeemcmeeHHocmb sa pa36ou. ABT. «amt
27 B. B. EpacKHH. OmeemcmeeHHOcmb 3a zpa6eoK. MocKBa: KDpHflHHecKaa nHTepa- ZIHC. MTY
T
YPa> P- 52.; T. JI. Kpnrep. OmeemcmeeuHocmb 3apa36ou. MocKBa: KDpHflHqecKan 1972, p. 6.
jiHTepaTypa, p. 14. 32 M. Laşcu. Op. cit., p. 54-55; B. A. BjiaflHMHpoB, K). H. JlanyHOB.
OmeemcmeeH
HOcmb 3a KopucmHbie nocmameubcmea na cotţuajiucinwiecKyio coocmeeHHOcmb.
MocKBa, 1986, p. 113.
186 187
care se bucură de dreptul de posesiune şi de folosinţă a bunurilor sau sub cută ca violenţă fizică specifică tâlhăriei, deoarece legea penală nu
a căror pază se află averea. în calitate de păgubaş poate fi orice persoană limitează metodele de aplicare a violenţei fizice.34
care, după părerea făptuitorului, poate împiedica sustragerea avutului în esenţă introducerea în organismul victimei, contrar voinţei ei a
proprietarului, sau chiar rudele apropiate (fiul, nepotul, soţia etc), dacă unor substanţe cu efect puternic sau otrăvitor este un atentat ce nu se
se aflau la faţa locului în momentul comiterii infracţiunii de tâlhărie. deosebeşte prin nimic de o lovitură din spate, împuşcătură din ascunză-
Al doilea semn constitutiv al tâlhăriei este scopul sustragerii toare etc, dacă este săvârşit în scopul însuşirii bunului proprietarului.
bunurilor proprietarului din motive de profit. Atacul în scopul Altfel trebuie calificate cazurile în care drept rezultat al „cinstirii"
sustragerii bunului propriu, care se găsea temporar sau nelegitim în cu băuturi alcoolice sau cu alte substanţe, al căror caracter este
posesia victimei nu constituie o tâlhărie şi cele săvârşite vor fi calificate cunoscut victimei, victima se pomeneşte într-o stare de inconştienţă, iar
ca o infracţiune contra persoanei şi o samavolnicie. infractorul, profitând de aceasta, sustrage bunul. Această acţiune trebuie
Al treilea semn constitutiv al tâlhăriei sunt actele de violenţă fizică calificată drept furt.
periculoasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei agresate. Potrivit Şi, în sfârşit, tâlhăria poate fi însoţită de ameninţarea cu aplicarea
pct. 5 al Hotărârii din 6 iulie 1992, drept violenţă periculoasă pentru violenţei periculoase pentru viaţa şi sănătatea persoanei agresate.
viaţa şi sănătatea persoanei agresate trebuie considerată cauzarea unei Ameninţarea trebuie să aibă un caracter real, adică vinovatul poate să
vătămări uşoare sau medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii (a transforme imediat ameninţarea în acte de violenţă fizică. Pentru
căror noţiune e definită în art. 152 şi 153 CP.), precum şi alte acţiuni constatarea acestui semn constitutiv al tâlhăriei trebuie să ţinem cont de
care, deşi n-au pricinuit traumele menţionate, constituiau, la momentul toate circumstanţele cauzei: caracterul ameninţărilor, obiectelor sau
aplicării lor, un pericol real pentru viaţa şi sănătatea victimei (de armelor cu care ameninţă infractorul, locul şi timpul săvârşirii infracţiunii,
exemplu, aruncarea victimei din tren, automobil, strangularea numărul infractorilor etc.
(sugrumarea) ei etc. Forma de manifestare a ameninţării poate fi diferită: prin cuvinte
Vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii este ("te omor!", „îţi scot ochii!", "te înjunghii!", „te mutilez!" etc). prin
apreciată drept o circumstanţă agravantă a tâlhăriei, menţionată la lit. c) gesturi sau diferite acţiuni (demonstrarea armei, a cuţitului şi a altor
alin. 3 art. 188 CP., şi nu un element constitutiv de bază al tâlhăriei. obiecte a căror folosire poate cauza daune vieţii ori sănătăţii persoanei
Dacă în procesul agresiunii victima şi-a pierdut viaţa, cele săvârşite agresate, demonstrarea unei sticle cu acid sulfuric, demonstrarea unor
constituie un concurs de infracţiuni care trebuie calificate în baza lit. c) procedee tehnice orientale de luptă corp la corp, prinderea gâtului cu
alin. 3 art. 188 şi lit. b) alin. 2 art. 145 CP., deoarece fapta dată nu este mâinile, introducerea capului în ştreang etc).
complet cuprinsă nici de art. 145, nici de art. 188 CP. Agresiunea săvârşită în scopul însuşirii bunului proprietarului, însoţită
O varietate a violenţei fizice în cazul tâlhăriei este aducerea victimei de demonstrarea unor obiecte, cu ajutorul cărora nu poate fi aplicată o
în stare de inconştienţă sau imposibilitate de a se apăra ca rezultat al violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate, dar acceptate din
introducerii, contrar voinţei ei (inclusiv prin înşelăciune), în organism a greşeală de victimă ca armă, poate fi calificată ca tâlhărie numai în
unor substanţe narcotice, cu efect puternic sau otrăvitoare, periculoase cazul în care vinovatul a contat cu bună-ştiinţă pe faptul că aceste
pentru viaţă şi sănătate. obiecte vor fi percepute ca periculoase pentru viaţă şi sănătate. De
Unii autori resping interpretarea atât de largă a violenţei fizice, moti- exemplu, vinovatul a demonstrat noaptea la lumina felinarului un
vând că în acest caz nu există atac, iar fără atac nu există tâlhărie.33 pistol-jucărie drept armă de foc, iar victima a crezut că este ameninţată
Noi susţinem opiniile autorilor care consideră că aplicarea mijloacelor cu armă de foc.
năucitoare în scopul sustragerii bunurilor proprietarului trebuie recunos-
34 M. B. TyryHHa. OmeemcmaeHHOcmb 3a pa36ou no coaemcKouy yeonoeno.wy
33 KoMMeumapuii K YzojioeHOMy Kodexcy Eenopycxou CCP. MHHCK, 1971, p. 171; Kypc 3aK0Hodamejibcmey. CyxyMH, 1958, p. 34.; T. A. Kpiirep. YKaj. COM., p. 139-140;
cosemcKozo VZO.IOKHOZO npaaa e mecmu moAiax. Hacmb ocoâeHnaM. T. 4. MocKBa, 1970, YzoMOSHoe npaeo Poccuu. OcoQeHHan nacmb. T. 2. II04 pefl. A. H. HrHaTOBa, K). A.
p. 356. KpacHKOBa. MocKBa, 1999, p. 203.

188 189
Tâlhăria poate avea faza de pregătire, la care e posibilă renunţarea
Violenţa tâlhăriei trebuie deosebită de violenţa jafului şi de ameninţa-
rea cu violenţă fizică în şantaj. de bună voie de a duce infracţiunea până la capăt.
Violenţa în tâlhărie este întotdeauna periculoasă pentru viaţa şi sănăta- Drept consecinţe prejudiciabile spre care tinde tâlharul este conside-
tea persoanei agresate, pe când violenţa în jaf nu este periculoasă rata sustragerea unor bunuri, a căror valoare, potrivit alin. 1 art. 188 r p
pentru viaţă şi sănătate. Noţiunea acestora a fost definită anterior. atinge o proporţie esenţială sau doar mică.
Ameninţarea cu aplicarea violenţei în tâlhărie presupune aplicarea ei Latura subiectivă şi subiectul tâlhăriei sunt identice cu cele ale furtului.
imediat, în acelaşi moment, dacă victima nu-i cedează de bună voie Alin. 2 art. 188 CP. menţionează următoarele circumstanţe agravante
bunul cerut, în timp ce ameninţarea cu aplicarea violenţei în şantaj presu- ale tâlhăriei săvârşite: a) repetat; b) de două sau de mai multe persoane;
pune aplicarea ei în viitor după expirarea unui anumit termen. în afară c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită; d) prin pătrundere în
de aceasta, ameninţarea în şantaj se mai poate manifesta prin colportarea încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă; e) cu aplicarea
unor ştiri defăimătoare despre victimă, cu deteriorarea sau cu distrugerea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă; f) cu cauzarea de
bunurilor proprietarului ori cu răpirea lui. daune în proporţii considerabile.
Potrivit pct. 16 al Hotărârii din 6 iulie 1992, tâlhăria este Circumstanţele agravante prevăzute de literele a), b), d), şi f) alin, 2 art.
considerată consumată din momentul atacului, însoţit de aplicarea sau 188 CP. sunt identice cu circumstanţele agravante corespunzătoare ale
ameninţarea cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa şi sănătatea furtului, (vezi explicaţiile de la art. 186 C.P.). Circumstanţa agravantă
victimei, indiferent de atingerea de către infractor a scopului urmărit. prevăzută de lit. c) alin. 2 art. 188 CP. este explicată la art. 187 CP.
Deoarece însă, nici legea penală, nici Plenul Curţii Supreme de Tâlhăria săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în
Justiţie nu dezvăluie corelaţia termenilor „atac (agresiune)" şi „viole- calitate de armă (lit. e) alin. 2 art. 188 CP.). Noţiunile de "armă", "alte
nţă", despre care s-a vorbit anterior, indicaţiile menţionate au condus la obiecte folosite în calitate de armă" şi de „aplicare a lor" sunt identice
opinii controversate. cu noţiunile corespunzătoare de la circumstanţa agravanta, prevăzută de
Unii autori susţin că tâlhăria este considerată consumată din momentul lit. g) alin. 2 art. 164 CP. Adăugăm următoarele.
aplicării violenţei, deoarece atacul fără aplicarea violenţei e de neconceput.35 Pentru prezenţa circumstanţei agravante examinate nu e obligatorie
M. Laşcu opinează că momentul consumării tâlhăriei trebuie considerat vătămarea reală a vieţii şi sănătăţii persoanelor agresate. în asemenea
momentul începerii agresiunii (atacului).36 caz este important să existe pericolul real pentru viaţa şi sănătatea
Noi am menţionat într-o lucrare anterioară că, dacă am muta momen- victimei. De aceea susţinem ipoteza, potrivit căreia făptuitorul trebuie să
tul consumării tâlhăriei la aplicarea violenţei fizice sau psihice, am putea ameninţe victima cu o armă adevărată sau cu alte obiecte care pot într-
admite acţiuni de tentativă la tâlhărie, dar din punctul de vedere al doctri- adevăr să-i pricinuiască o daună gravă. Utilizarea la atac doar a
nei penale, al legilor logicii formale nu poate exista tentativă la tentativă, pistolului-jucărie, a unei machete de armă din carton etc. care nu poate
deoarece orice început al acţiunilor infracţionale care, conform art. 27 cauza o daună reală sănătăţii victimei, chiar dacă ultima a perceput-o
C.P., constituie o tentativă de infracţiune, potrivit formulării legislative drept armă, poate fi calificată, precum s-a menţionat, drept tâlhărie fără
din alin. 1 art. 188 C.P., reprezintă o infracţiune consumată.37 De aceea, circumstanţe agravante (alin. 1 art. 188 CP.), dacă acţiunile vinovatului
ca tâlhărie consumată trebuie calificate acţiunile agresorului care se apro- conţin şi celelalte semne proprii componenţei de bază ale tâlhăriei. Altfel
pie pe furiş din spate pentru a aplica violenţă sau care ţinteşte din ascun- trebuie soluţionată problema în cazurile în care vinovatul ameninţă
zătoare dintr-o armă, chiar dacă a fost împiedicat să-şi atingă scopul etc. victima cu o machetă de armă, (de exemplu, macheta unui pistolet
confecţionat din plumb), care poate fi folosită ca armă atât pentru
35 yzojioeHoe npaeo Poccuu. OcoâeHHan uacmb. T. 2. tlofl pefl. A. H.
HraaTOBa, aplicarea violenţei fizice, cât şi a celei psihice.
JO.A. KpacHKOBa. Mocraa, 1999, p. 204. Potrivit pct. 27 al Hotărârii din 6 iulie 1992, dacă infractorul în timpul
36 M. Laşcu. Op. cit., p. 66-67. tâlhăriei a ameninţat cu bună ştiinţă cu o armă imposibilă de a fi folosită
37 A. Borodac. Drept penal. Calificarea infracţiunilor. Chişinău: Ştiinţa, p.
131. 191

190
sau cu o imitaţie de armă, de exemplu, o machetă de pistolet, un purnnal- numai vătămări corporale uşoare sau medii. Deoarece spre deosebire de
jucărie etc, neavând intenţia să folosească aceste obiecte pentru aplica- componenţa de bază a tâlhăriei care este formal redusă, circumstanţa
rea vătămărilor corporale periculoase pentru viaţă şi sănătate, acţiunile agravantă în cauză este formulată ca o componenţă materială, acţiunile
lui (în lipsa altor circumstanţe agravante) trebuie calificate în baza alin. făptaşului în aceste cazuri trebuie calificate, în baza art. 27 şi lit. c) alin.
1 art. 188 CP. 3 art. 188 CP., ca o tentativă de tâlhărie.
Tâlhăria comisă cu aplicarea armei trebuie deosebită de banditism, Tâlhăria săvârşită prin schingiuire, tortură, tratament inuman
care presupune nu numai prezenţa armei, dar şi săvârşirea infracţiunii sau degradant (lit. d) alin. 3 art. 188 CP.).
de o bandă cu toate cele patru caracteristici ale ei. Prin schingiuire se înţeleg nişte acţiuni care provoacă victimei suferi-
Tâlhăria cu aplicarea armei sau a altor obiecte, folosite în calitate de nţe prin privare de hrană, de băutură sau de căldură ori prin abandonarea
armă poate fi comisă ca urmare şi a celorlalte cinci situaţii agravante de victimei în condiţii nocive pentru viaţă etc.
la alin. 2 art. 188 CP. Cele săvârşite trebuie calificate potrivit tuturor Torturarea se manifestă prin acţiuni care produc dureri acute repe-
literelor acestui alineat. tate sau îndelungate, de exemplu, pişcături, biciuire, împunsături cu obie-
Alin. 3 art. 188 CP. sporeşte răspunderea penală, dacă tâlhăria este cte înţepătoare, cauterizări cu agenţi termici sau chimici etc.
săvârşită: a) în timpul unei calamităţi; b) de un grup criminal organizat sau Prin tratamente inumane sau degradante se înţelege supunerea
de o organizaţie criminală; c) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale victimei la experienţe medicale sau ştiinţifice nejustificate de un trata-
sau a sănătăţii; d) prin schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant. ment medical sau constrângerea victimei la condiţii de hrană, locuinţă,
Circumstanţele agravante prevăzute de literele a) şi b) au aceleaşi îmbrăcăminte, de igienă, asistenţă medicală etc. greu de suportat fizic şi
explicaţii ca şi circumstanţele agravante corespunzătoare ale furtului. umilitoare din punct de vedere moral.
Tâlhăria săvârşită cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a 2.6. Şantajul (art. 189 CP.)
sănătăţii (lit. c) alin. 3 art. 188 CP.) reprezintă un grad prejudicia-bil
sporit, fiindcă vinovatul săvârşeşte o faptă ce înglobează semnele a Latura obiectivă a şantajului se realizează prin cererea de a fi
două infracţiuni grave - tâlhărie şi vătămarea gravă a integrităţii corpo- cedate bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului, ori dreptul
rale sau a sănătăţii, care, potrivit art. 16 CP., formează împreună o asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial sub
infracţiune deosebit de gravă. ameninţarea cu violenţă persoana în cauză, rudele sau apropiaţii
Potrivit p. 7 al Hotărârii din 6 iulie 1992, atacul în scopul sustragerii acesteia, cu colportarea unor ştiri defăimătoare despre ele, cu deteriora-
bunurilor proprietarului, însoţit de violenţă, care a atras după sine cauza- rea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului
rea unor vătămări corporale grave victimei, trebuie calificat în baza ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a
acestei circumstanţe agravante, fără calificarea suplimentară şi în baza apropiaţilor acestora.
alin. 1 art. 151 CP. Şantajul este format din două acţiuni de sine stătătoare, legate între
Dacă în urma vătămărilor corporale grave a survenit moartea victi- ele - cererea şi ameninţarea.
mei, cele săvârşite se cer calificate ca un concurs de infracţiuni menţio- Cererile pot fi următoarele:
nate de lit. c) alin. 3 art. 188 şi de alin. 4 art. 151 CP. 234.cererea de a ceda gratuit infractorului sau reprezentantului
Tâlhăria, însoţită de un omor intenţionat, trebuie calificată ca un acestuia bunurile ce se află în proprietatea, posesia sau deţinerea
concurs de infracţiuni menţionate de lit. c) alin. 3 art. 188 şi lit. b) alin. victimei;
2 art. 145 CP. 235.cererea ca victima să cedeze dreptul asupra bunurilor pe care le
Sunt posibile cazuri în care vinovatul, săvârşind un atac în scopul posedă infractorului sau unor persoane numite de el, pentru ca
sustragerii bunurilor proprietarului avea dorinţa de a-i cauza vătămări acestea, folosindu-se de acest drept, să obţină bani, bunuri sau alte
corporale grave, dar independent de dorinţa lui îi pricinuieşte victimei foloase patrimoniale. De exemplu, întocmirea unei procuri pentru a
obţine bunuri, perfectarea unei donaţii, legalizarea unui testament,
eliberarea unei recipise
192 193
care confirmă faptul că a împrumutat, chipurile, o sumă de bani etc. cererii de transmitere a dreptului asupra unui avut însă, ameninţarea
3) cererea de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, prin care poate fi înfăptuită imediat, dacă ea nu va fi satisfăcută. în acest caz
se înţeleg acţiuni de importanţă juridică ale victimei, în urma cărora caracterul ameninţării nu transformă faptul în tâlhărie însoţită de violenţă
şantajistul sau persoanele numite de el pot trage foloase materiale sau periculoasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei, deoarece obiectul mate-
să scape de anumite cheltuieli materiale. De exemplu, consimţământul rial al atentării nu-1 constituie averea propriu-zisă, ci dreptul asupra aces-
victimei de a încheia o tranzacţie nerentabilă pentru ea, nimicirea unei teia. Pe când obiectul material al tâlhăriei, ca şi al oricărei alte forme de
creanţe a şantajistului, efectuarea fără plată a unei lucrări, reparaţii, însuşire, cu excepţia şantajului, poate fi numai dobândirea unui bun real;
construcţii pentru el etc. 2) altă metodă de şantaj în vederea obţinerii bunurilor este ameninţa
Prezentarea revendicărilor patrimoniale înseamnă o formulare cate- rea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre victimă, rudele
gorică şi fermă de către făptuitor a unor propuneri în faţa victimei de a i sau apropiaţii acesteia. Prin ştiri defăimătoare se înţelege orice infor
se ceda bunuri, dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu maţii care jignesc, umilesc demnitatea persoanei (denigrează pe cineva).
caracter patrimonial. Aceste revendicări pot fi formulate în scris, verbal Chestiunea în ce măsură ştirile denigrează persoana este hotărâtă în
sau în alt mod. Principalul e ca ele să fie înţelese de victimă. baza normelor morale. Totodată, se ia în consideraţie şi atitudinea victimei
Altă caracteristică a revendicărilor patrimoniale constă în caracterul faţă de evaluarea caracterului acestor informaţii.
lor ilegal, lucru despre care-şi dă seama atât şantajistul, cât şi victima. Ştirile defăimătoare pot fi atât false (de exemplu, scornirea că o
De aceea în cazurile când cineva înaintează unei persoane ameninţări anumită persoană şi-a construit casa cu mijloace neprovenite din muncă
sau alte revendicări legale infracţiunea de şantaj este exclusă. Atare sau că ia mită etc), cât şi adevărate (de exemplu, ştirea că victima este
acţiuni ar putea constitui o samavolnicie. bolnavă de o boală venerică sau de SIDA etc).
Cererile şantajistului se limitează numai la revendicări patrimoniale. Dacă şantajul a fost urmat de răspândirea unor scorniri defăimătoare
De aceea constrângerea victimei, chiar prin acţiuni ilegale, ca ea să şi mincinoase despre victimă, rudele sau apropiaţii acesteia, aşa acţiuni
săvârşească unele acţiuni nepatrimoniale (de exemplu, de a se căsători) concurg spre calomnie şi vor fi calificate suplimentar şi în baza art. 170
nu poate fi socotită şantaj. Acţiunile date ar putea fi calificate în baza C.P., bineînţeles, dacă fapta întruneşte semnele constitutive ale
art. 155 C.P., dacă ele conţin semnele constitutive ale acestor ameninţări. calomniei. Această calificare se impune, deoarece şantajul cuprinde
Metoda constrângerii victimei de a da curs revendicărilor patrimo- numai ameninţările de răspândire a unor asemenea ştiri;
niale ale şantajistului se poate realiza prin următoarele ameninţări: 236.o metodă de şantaj este şi ameninţarea cu deteriorarea sau cu
1) ameninţarea cu violenţă. Această ameninţare trebuie să fie reală distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului sau
şi concepută de victimă drept realizabilă. Prin violenţă ca semn deţinătorului acestora. Noţiunea de deteriorare sau de distrugere
constitutiv al şantajului, arătată de alin. 1 art. 189 C.P., se înţelege ame- o găsiţi la explicaţiile corespunzătoare de la art. 197 CP. De
ninţarea cu aplicarea loviturilor ce cauzează o durere fizică (a se vedea regulă, prejudiciaţii sunt ameninţaţi cu incendierea casei, a altor
explicaţiile la art. 154 C.P.), cu vătămări uşoare ale integrităţii corporale bunuri, cu producerea unei explozii, organizarea unei inundaţii
sau ale sănătăţii (art. 153 C.P.), cu vătămări medii ale integrităţii corpo- etc. Nu este obligatoriu ca metoda distrugerii bunurilor să prezinte
rale sau ale sănătăţii (art. 152 CP.) sau cu vătămări grave ale integrităţii un pericol social;
corporale sau ale sănătăţii (art. 151 CP.), ameninţarea cu omor consti- 237.ameninţarea cu răpirea victimei presupune ameninţarea victi-
tuie circumstanţa agravantă menţionată de lit. d) alin. 2 art. 189 CP. mei cu luarea sau reţinerea ei în scopul de a-1 forţa pe proprietar,
Ameninţarea cu violenţa este proiectată, de obicei, în viitor, după un posesor sau deţinător să cedeze ilegal bunurile proprietarului.
anumit răstimp, dacă victima nu-i va îndeplini cererea de a-i ceda averea. Noţiunea de răpire are aceeaşi explicaţie ca şi noţiunea
Prin aceasta se şi deosebeşte de fapt ameninţarea cu violenţa în cadrul corespunzătoare de la art. 164 CP. (răpirea unei persoane).
infracţiunii de şantaj de cea de care se face uz într-o tâlhărie. în cazul Toate aceste ameninţări posedă următoarele semne generale: a)
ameninţările reprezintă o metodă de atingere a scopurilor puse prin
intimida-
194
195
rea victimei, intimidare care poate varia în funcţie de psihic, de la teamă, a altui obiect de preţ, atunci sustragerea ulterioară ilegală a acestei
timiditate, spaimă până la groază38; b) prezente, adică a avea aparenţă sume de către cumpărător sau de către o persoană, care ştia despre
în faţa victimei; c) reale, adică sunt realizabile; d) ameninţările au carac- această tranzacţie, prin furt, jaf, tâlhărie, şantaj sau escrocherie va, fi
ter imperativ, adică conţin un ordin al şantajistului. încadrată în baza articolelor respective din Codul penal care prevăd
în calitate de victimă a infracţiunii de şantaj pot fi proprietarii (orice răspunderea pentru aceste infracţiuni.
persoană fizică sau juridică), posesorii şi deţinătorii bunurilor (şefii de Latura subiectivă a şantajului este caracterizată numai prin intenţie
depozit, casierii, expeditorii, paznicii etc), rudele (bunic, tată, fraţi, surori, directă, precum şi motiv şi scop de profit.
fiu) sau apropiaţii acestora (logodnicii, concubinii etc). Subiect al componenţei de bază a şantajului, prevăzut de alin. 1 art.
Luând în consideraţie că cererea de a transmite bunul, dreptul 189 CP., poate fi orice persoană care a atins vârsta de şaisprezece ani,
asupra lui sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, precum şi iar al circumstanţelor agravante, menţionate de alin. 2, 3 şi 4 art. 189
dobândirea acestora în proporţii mari sau deosebit de mari, ea este CP. - de paisprezece ani.
calificată în baza art. 195 C.P., iar dobândirea bunurilor cerute în proporţii Alin. 2 art. 189 CP. arată următoarele circumstanţe agravante ale
mici, esenţiale şi considerabile trebuie calificată în baza lit. e) alin. 3 art. şantajului săvârşit: a) repetat; b) de două sau de mai multe persoane; c)
189 CP., atunci reiese că acţiunile de şantaj din alin. 1 art. 189 CP. cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă şi sănătate; d) prin
presupun numai cererea de a ceda infractorului bunurile victimei, ameninţarea cu moartea; e) cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor.
drepturile asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter Şantajul menţionat în lit. a), b) şi c) este identic cu circumstanţele
patrimonial în proporţii mici, esenţiale sau considerabile fără ca agravante corespunzătoare ale furtului şi jafului. (A se vedea explicaţiile
şantajistul să primească averea cerută. de la art. 186 şi 187 CP.).
Potrivit pct. 16 al Hotărârii din 6 iulie 1992, şantajul este considerat Şantajul săvârşit prin ameninţarea cu moartea (lit. d) alin. 2 art.
consumat din momentul formulării cererii, însoţite de ameninţare, indife- 189 CP.) presupune o metodă de influenţă psihică, îndreptată spre inti-
rent dacă infractorul şi-a atins ori nu scopul propus. midarea, înfricoşarea (timorarea) victimei, pentru a-i provoca nelinişte
Un interes deosebit atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic pentru securitatea sa, o stare de disconfort. Metodele de realizare a
prezintă chestiunea calificării acţiunilor şantajistului care şi-a atins scopul ameninţării pot fi diferite: oral, în scris, prin gesturi, fără avertizare preala-
de însuşire a bunurilor cerute. Timp îndelungat, practica judiciară înclina bilă, prin telefon, formulate nemijlocit victimei sau transmise prin alte
să califice acţiunile şantajistului, care a obţinut bunurile cerute suplimen- persoane etc. Atare acţiuni nu trebuie calificate şi în baza art. 155 CP.
tar şi în baza articolelor Codului penal din 1961, ce prevedeau răspunderea Şantajul săvârşit cu distrugerea sau deteriorarea bunurilor (lit. e)
penală pentru furt, delapidare sau abuz de atribuţii de serviciu. alin. 2 art. 189 CP.) presupune nimicirea imediată sau ulterioară
în prezent această problemă a dispărut, deoarece lit. e) alin. 3 art. parţială sau completă a bunurilor victimei. Noţiunile de distrugere sau
189 CP. prevede răspunderea penală şi pentru şantajul urmat de obţinerea degradare sunt identice cu noţiunile corespunzătoare de la art. 197 CP.
bunurilor cerute. Aceste acţiuni sunt cuprinse de această circumstanţă agravantă şi nu
De fapt, după modificările art. 125 CP. din 1961 prin Legea din 1 cer o calificare suplimentară şi în baza art. 197 CP.
aprilie 1992, spre aceasta a fost reorientată practica judiciară. Potrivit Alin. 3 art. 189 CP. sporeşte (augmentează) răspunderea penală
pct. 10 al Hotărârii din 6 iulie 1992, dacă în timpul vânzării unui automobil dacă acţiunile arătate în alin. 1 sau 2 ale acestui articol sunt: a)
sau a altui obiect de preţ prin consignaţie sau, în timpul săvârşirii unei săvârşite de un grup criminal organizat; b) săvârşite cu aplicarea armei
tranzacţii de vânzare-cumpărare vânzătorului i-a fost plătită, conform sau a altor obiecte folosite în calitate de armă; c) însoţite de violenţă
unei înţelegeri comune cu cumpărătorul o sumă suplimentară, care este periculoasă pentru viaţă şi sănătate; d) însoţite de schingiuire, tortură,
mai mare, de exemplu, decât costul de consignaţie al automobilului sau tratament inuman sau degradant; e) urmate de dobândirea bunurilor
cerute; f) soldate cu alte urmări grave.
38 KpamKuu ncuxonoemecKUU cnoeapb. MocKBa, 1985, p. 344.

196 197
Noţiunea circumstanţelor agravante prevăzute de lit. a), b), c) şi d) este a respectării condiţiilor unui angajament (de exemplu, luarea în credit a
identică cu noţiunea circumstanţelor agravante corespunzătoare de la furt unui bun care trebuie rambursat în rate) poate fi calificată drept escro-
sau tâlhărie. (A se vedea aceste explicaţii la art. 186 sau 188 C.P.). cherie numai în cazul în care infractorul intenţiona încă la momentul
Şantajul urinat de dobândirea bunurilor cerute (lit. e) alin. 3 art. intrării în posesia acestor bunuri să le însuşească şi nu avea de gând să
189 CP.) presupune transmiterea de către victimă a bunurilor cerute de respecte prevederile angajamentului.
şantaj ist, a dreptului asupra acestora sau săvârşirea altor acţiuni cu înşelăciunea ca metodă de însuşire a bunurilor la escrocherie se
caracter patrimonial cerute, a căror valoare este în proporţii mici, esen- noate manifesta prin prezentarea unor date false sau prin ascunderea
ţiale sau considerabile. Transmiterea bunurilor a căror valoare este în unor informaţii a căror declarare era obligatorie. Datele false anunţate
proporţie mare sau deosebit de mare constituie o însuşire de bunuri, de vinovat în scopul însuşirii averii proprietarului pot viza atât persona-
care trebuie încadrată în baza art. 195 CP. litatea infractorului sau a altor persoane, cât şi unele obiecte, fenomene.
Dacă infractorul cere să i se cedeze anumite bunuri, drepturile asupra Actele de înşelăciune pot fi înfăptuite pe cale verbală, în scris, precum
acestora sau să i se efectueze nişte lucrări, toate deja plătite prin metode şi în mod concludent.
ilegale, în mod arbitrar, asemenea acţiuni trebuie calificate ca samavolni- De regulă, înşelăciunea se manifestă prin vinderea mărfurilor şi obiectelor
cie în baza art. 352 CP. şi nu în baza art. 189 CP. falsificate, primirea ilegală a pensiilor, a diferitor indemnizaţii de la stat etc.
Şantajul soldat cu alte urmări grave (lit. f) alin. 3 art. 189 CP.) Primirea ilegală a pensiilor şi a altor indemnizaţii de la stat se reali-
presupune sinuciderea victimei, agravarea bruscă a unei boli grave a zează, de regulă, prin falsificarea documentelor. Persoana cu funcţie de
victimei, falimentul întreprinderii, autodizolvarea ei, nerealizarea venitu- răspundere care a eliberat actul fals poartă răspundere pentru ajutorul
rilor, fapt ce conduce la scăderea vizibilă a indicatorilor economici etc. acordat în vederea săvârşirii escrocheriei pentru un concurs de infrac-
Alin. 4 art. 189 CP. agravează şi mai mult răspunderea penală, dacă ţiuni în baza art. 42 şi art. 190 şi în baza art. 332 CP. Dacă documentele
acţiunile prevăzute de alin. 1, 2 sau 3 ale acestui articol sunt însoţite de necesare au fost falsificate de făptuitorul escrocheriei, cele săvârşite
răpirea proprietarului, posesorului sau deţinătorului, a rudelor sau intră în concurs cu contrafacerea documentelor oficiale şi vor fi calificate
a apropiaţilor acestora. în baza art. 190 şi 361 CP. Trebuie menţionat că în cazul primirii
Răpirea acestor victime presupune luarea sau reţinerea lor în scopul ilegale a pensiei majorate comparativ cu cea care se cuvine, prejudiciul
de a-1 forţa pe proprietar să cedeze ilegal bunurile sale şantajistului sau adus de făptuitor îl constituie nu suma totală primită timp de câţiva ani,
persoanei numite de el. Noţiunea mai detaliată a răpirii este definită de ci numai diferenţa dintre mărimea pensiei majorate şi mărimea pensiei ce i
art. 164 CP. (Consultaţi aceste explicaţii). se cuvine.
Răpirea sau reţinerea victimei în scopul de a obţine bunurile dorite înşelăciunea ca metodă de escrocherie se poate realiza şi prin săvâr-
sunt complet cuprinse de această circumstanţă agravantă şi nu se cere o şirea diferitelor acţiuni cu scopul de a schimba forma, înfăţişarea şi
calificare suplimentară şi în baza art. 164 CP (răpirea unei persoane) calitatea unor obiecte prin a căror prezentare vinovatul însuşeşte bunul
sau art. 280 CP. (luarea de ostatici). proprietarului. De exemplu, vinovatul vinde unui muzeu sau altei persoane
o operă de artă falsificată de el.
2.7. Escrocheria (art. 190 CP.) ** Latura
Drept escrocherie trebuie calificate şi cazurile de primire sistematică
obiectivă a escrocheriei se realizează prin dobândirea ilicită a bunurilor a mijloacelor de la stat sau de la organizaţiile obşteşti ca urmare a
altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere. greşelii comise de persoanele care efectuează aceste plăţi. De exemplu,
Prin dobândirea ilicită a bunurilor altei peroane se înţelege ceda- continuarea primirii indemnizaţiilor pentru copilul decedat sau a
rea benevolă infractorului de către victimă a unor bunuri sau a dreptului pensiei pentru părinţii decedaţi.
asupra lor ca urmare a unor acte de înşelăciune sau a abuzului de încredere. Abuzul de încredere, fiind de fapt o varietate specifică a înşelăciu-
Potrivit pct. 8 al Hotărârii din 6 iulie 1992, preluarea unor bunuri în nii, constă în faptul că infractorul până la primirea averii sau a
dreptului asupra acesteia, folosind unele relaţii de serviciu sau
contractuale, fie
198
199
chiar o naivă încredere a victimei, îşi asumă obligaţiuni patrimoniale Escrocheria săvârşită cu abuz de serviciu (lit. d) alin. 2 art. 190
care apar drept condiţie pentru ca victima să-i cedeze averea pe cale C.P) presupune că făptuitorul, având calitatea de funcţionar, face vic-
legală. De exemplu, încheind un contract de antrepriză, luând un avans tima să creadă că se află în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, deşi
el promite să efectueze anumite lucrări pe care nu intenţiona să le îndepli- în realitate nu se află în exerciţiul acestor atribuţii. Dacă făptuitorul însă
nească; căpătând dreptul la un apartament privatizat al unui pensionar, fiind o persoană cu funcţii de răspundere sau gestionează o organizaţie
el se obligă să-1 întreţină tot restul vieţii pe stăpân; luând cu împrumut nestatală, abuzează de atribuţiile sale de serviciu întru săvârşirea unei
unele obiecte, el se obligă să plătească în rate valoarea lor neachitată; escrocherii, cele săvârşite constituie un concurs ideal de infracţiuni,
comandând o masă la restaurant, el îşi asumă de regulă, obligaţiunea să arătat de art. 190 şi art. 327 sau 335 C.P.
o plătească; cucerind încrederea unui pensionar la gara feroviară, el se Alin. 3 art. 190 C.P. menţionează escrocheria săvârşită de un grup
obligă să-i supravegheze bagajele când pensionarul pleacă după apă criminal organizat sau de o organizaţie criminală. Noţiunea grupului crimi-
etc. în toate aceste cazuri, făptuitorul nu intenţiona să-şi îndeplinească nal organizat şi a organizaţiei criminale este definită în art. 46 şi 47
obligaţiunile asumate şi, folosindu-se de relaţiile de încredere cu victima, C.P.
îşi însuşeşte averea ei. Spre deosebire de înşelăciune, la care făptuitorul 2.8. Delapidarea averii străine (art. 191 C.P.)
primeşte ilegal bunurile victimei, abuzul de încredere presupune că infrac- Latura obiectivă a delapidării averii străine se realizează prin însuşi-
torul primeşte averea de la victimă în aparenţă pe baze legitime, pe rea ilegală a bunurilor altei persoane, puse în gestionarea vinovatului.
numele său, fără falsificarea fenomenelor din trecut sau din viitor care Pentru delapidarea averii străine este caracteristic faptul că ea
l-ar împiedica să primească averea şi apoi o însuşeşte ilegal. Prin abuz poate fi săvârşită numai de un funcţionar sau de alt salariat, care gestio-
de încredere este însuşită şi averea „împrumutată" de către vinovat fără nează sau administrează aceste bunuri din avutul proprietarului.
a face formele legale. în practica judiciară escrocheria adeseori se Potrivit pct. 11 al Hotărârii din 6 iulie 1992, drept delapidare a averii
întâlneşte simultan în ambele forme: înşelăciune şi abuz de încredere. străine trebuie calificate acţiunile persoanelor care, în virtutea funcţiilor
Drept consecinţe ale componenţei de bază a escrocheriei arătate la lor de răspundere, raporturilor contractuale sau însărcinării speciale dată
alin. 1 art. 190 CP. sunt pagubele materiale în proporţii esenţiale. de proprietar, exercită vizavi de bunurile încredinţate împuternicirile de
Potrivit pct. 16 al Hotărârii din 6 iulie 1992, escrocheria este conside- dispunere, administrare, transportare sau păstrare (de exemplu, depozitor,
rată consumată, dacă averea a fost primită de la victimă şi infractorul expeditor, casier etc). De regulă proprietarul încheie cu aceste persoane
are posibilitate reală de a o folosi sau de a dispune de ea la discreţia sa. contracte de răspundere materială deplină pentru averea încredinţată.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie Delapidarea averii străine constă în faptul că infractorul transformă
directă, motiv şi scop de profit. bunul aflat în gestionarea sau administrarea sa într-un bun al său, îl trece
Subiect al componenţei de bază a escrocheriei poate fi orice per- efectiv în stăpânirea sa, creând posibilităţi de a se comporta faţă de acest
soană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de şaisprezece ani, iar bun ca faţă de un bun propriu, de a înfăptui acte de dispoziţie de acel bun.
al escrocheriei cu circumstanţe agravante arătate la alin. 2 şi 3 art. 190 Delapidarea averii străine presupune nu numai însuşirea bunului admi-
CP. - de la paisprezece ani. nistrat, dar şi irosirea lui prin consumare, cheltuire, dăruire sau transmitere
Alin. 2 art. 190 CP. stipulează următoarele circumstanţe agravante altor persoane fără restituirea echivalentului lui.
ale escrocheriei săvârşite: a) repetat; b) de două sau de mai multe per- Deosebirea delapidării de furt a fost explicată la art. 186 CP., de
soane; c) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile; d) cu folosirea aceea, pentru a nu ne repeta, consultaţi aceste explicaţii.
situaţiei de serviciu. Drept consecinţe a componenţei de bază a delapidării sunt prejudiciile
Noţiunea circumstanţelor agravante arătate la lit. a), b) şi c) sunt materiale în proporţii esenţiale.
identice cu noţiunea circumstanţelor agravante corespunzătoare ale fur- Delapidarea se consideră consumată din momentul în care vinovatul
tului. (Consultaţi aceste explicaţii). ■ •■. ,>,.■•. JÎW. ,«< — a obţinut posibilitatea de a se folosi de acest bun după voie ori din
momentul în care a consumat-o. ;
' '
200 201
Latura subiectivă a delapidării este caracterizată prin intenţie dire- prezente la persoană, indiferent de faptul dacă infractorul şi-a realizat
ctă, iar motivul şi scopul este de profit. scopul sau nu.
Subiect al delapidării poate fi orice persoană fizică responsabilă,
care a atins vârsta de şaisprezece ani. Latura subiectivă a pungăşiei este caracterizată numai prin intenţie
Alin. 2 art. 191 CP. stipulează următoarele circumstanţe agravante directă, motiv şi scop de profit.
ale delapidării săvârşite: a) repetat b) de două sau de mai multe persoane; Subiect al pungăşiei arătate la alin. 1 art. 192 CP. este o persoană
c) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile; d) cu folosirea situa- fizică responsabilă, care a atins vârsta de şaisprezece ani, iar în condiţiile
ţiei de serviciu*. alin. 2 - de la paisprezece ani.
Noţiunea circumstanţelor agravante arătate la lit. a), b) şi c) este 2.10. însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari (art. 195 CP.)
identică cu noţiunea circumstanţelor agravante corespunzătoare ale fur-
tului, iar a celei definită de lit. d) este aceeaşi ca şi circumstanţa agrava- în acest articol legislatorul a folosit pentru prima dată un termen
ntă similară escrocheriei. general acceptabil care cuprinde toate formele şi metodele de
Alin. 3 art. 191 CP. agravează răspunderea penală pentru delapi- sustrageri, luări, dobândiri, estorcări, primiri, încasări ilegale, delapidări
darea săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie crimi- a bunurilor altei persoane - însuşirea bunurilor proprietarului. în al
nală. Noţiunea acestora este definită la art. 46 şi 47 CP. doilea rând a fost stabilită o nouă enumerare a acestor însuşiri: furt,
jaf, tâlhărie, şantaj, escrocherie, delapidare şi pungăşie.
2.9. Pungăşia (art. 192 CP.) Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin însuşirea în proporţii
Latura obiectivă a pungăşiei se realizează prin acţiunea în scopul mari sau deosebit de mari a bunurilor, indiferent în ce formă a fost
sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genţi sau din alte
comisă (art. 186-192 CP.).
obiecte aflate asupra persoanei.
Toate cazurile de însuşire ilicită a averii proprietarului săvârşită prin
Pungăşia constă în hoţia din buzunare, genţi sau din alte obiecte
furt, jaf, tâlhărie, şantaj, escrocherie, delapidare sau pungăşie,
aflate asupra persoanei. Ca hoţi se consideră oamenii ticăloşi,
indiferent de complexitatea îmbinării lor, dacă valoarea averii însuşite
şarlatanii, şmecherii care trăiesc din furturi pe ascuns, pe furiş din
este de proporţii mari sau deosebit de mari, sunt calificate în baza art.
buzunare.
Prin alte obiecte aflate asupra persoanei se înţeleg diferite sacoşe, 195 CP.
poşete, plase în formă de săculeţ, serviete, saci, geamandane, valize, însuşirea averii proprietarului în proporţii mari sau deosebit de mari
cufere etc. în care se pun lucrurile, obiectele necesare pentru transportare poate fi săvârşită printr-o singură repriză, prin diferite metode, din diverse
sau călătorie şi persoana le poartă cu sine şi le supraveghează. izvoare, dacă persoana nu a fost condamnată pentru un oarecare episod
Ca o urmare a eomponenţei de bază a pungăşiei arătată de alin. 1 art. şi dacă nu a expirat termenul de prescripţie pentru acţiunile precedente.
192 CP. pot fi conjecturate atât acţiuni în scopul sustragerii bunurilor din Dacă în timpul săvârşirii infracţiunii de însuşire intenţia
buzunare, genţi sau din alte obiecte prezente la persoană în proporţii infractorului a fost îndreptată spre însuşirea averii în proporţii mari sau
mici, esenţiale sau considerabile, cât şi sustragerea lor în aceleaşi propor- deosebit de mari şi ea nu a fost realizată din cauze independente de voinţa
ţii, deoarece acţiunile în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din infractorului, fapta trebuie calificată drept tentativă de însuşire în
buzunare, genţi sau din alte obiecte prezente la persoană, precum şi proporţii mari sau deosebit de mari, indiferent de însuşirea celor
sustragerea lor în proporţii mari sau deosebit de mari, trebuie calificată sustrase real. în baza art. 27 şi alin. 1 sau 2 art. 195 CP.
în baza art. 195 CP. De regulă, însuşirea în proporţii mari sau deosebit de mari din avutul
Pungăşia este considerată consumată din momentul începerii acţiunii proprietarului o înfăptuiesc mai multe persoane, deseori prin falsificări
de a sustrage bani sau alte bunuri din buzunare, genţi sau alte obiecte ale documentelor, acumularea surplusurilor de produse sau prin alte
metode. în aceste cazuri acţiunile tuturor participanţilor trebuie calificate
* abuz în serviciu (n.n.). potrivit art. 195 CP., luându-se în consideraţie volumul general al bunu-
om rilor însuşite. Dacă unul dintre participanţi săvârşeşte acţiuni de sine
?m
stătătoare, care nu intră în intenţia grupului de infractori, această faptă fără drept. Prevederea legii este satisfăcută dacă în momentul săvârşirii
este calificată de sine stătător. faptei, făptuitorul nu avea un titlu legitim (de exemplu, bon de repartiţie,
Potrivit art. 195 C.P., pentru calificarea infracţiunii nu pot fi luate în hotărâre de evacuare etc.) care să-1 îndreptăţească a lua în stăpânire
consideraţie episoadele de însuşire a avutului proprietarului pentru care imobilul. Dacă ocuparea s-a făcut în temeiul unui asemenea titlu, fapta
vinovatul a fost condamnat sau dacă a expirat termenul de tragere la nu constituie infracţiune de ocupare, ci infracţiune de samavolnicie (art.
răspundere penală. 352 CP), bineînţeles, - cu condiţia să fie întrunite semnele componenţei
în conformitate cu alin. 1 art. 126 C.P., sunt considerate proporţii acestei infracţiuni.
deosebit de mari, proporţii mari valoarea bunurilor însuşite, adică valoa-
Dacă luarea în stăpânire nu este efectivă, adică de o anumită durată,
rea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care,
fiind vorba numai de o pătrundere, fapta va constitui, eventual, infracţiu-
la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşeşte 1500 şi, respectiv 500 unităţi
nea de violare de domiciliu (art. 179 C.P.), bineînţeles, cu condiţia să fie
de amendă.
întrunite trăsăturile componenţei acestei infracţiuni.
De regulă, însuşirea în proporţii mari sau deosebit de mari din Ocuparea bunurilor imobile străine se consumă din momentul ocupării
avutul proprietarului se consumă din momentul în care bunul a fost unui imobil aflat în posesia altuia, adică din momentul în care făptuitorul
însuşit şi infractorul are posibilitate reală de a-1 folosi sau dispune de el pătrunzând în imobil a reuşit să-1 ia în stăpânire.
după voie. Dacă această infracţiune însă a fost săvârşită prin tâlhărie, Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, pentru infracţiunea
şantaj şi pungăşie, ea este considerată terminată odată cu săvârşirea în cauză, urmărirea penală porneşte numai în baza plângerii depuse de
acţiunilor descrise de aceste norme penale şi neînsuşirea de către victimă şi încetează la împăcarea părţilor
vinovat a averii proprietarului nu are nici o importanţă pentru calificare. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată numai prin inten- directă, motiv şi scop de profit.
ţie directă, motiv şi scop de profit. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de şaisprezece ani.
care a atins vârsta de paisprezece ani. Alin. 2 art. 193 CP. prevede următoarele circumstanţe agravante ale
ocupării unui imobil străin săvârşite: a) de două sau de mai multe persoane;
§ 3. Atentatele în scop de profit contra patrimoniului fără b) prin distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în
semnele însuşirilor proprietatea altuia; c) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei.
3.1. Ocuparea bunurilor imobile străine (art. 193 CP.) în cazul ocupării bunurilor imobile străine de către două sau mai
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin ocuparea, în între- multe persoane (lit. a) alin. 2 art. 193 CP.), sunt valabile explicaţiile
gime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în proprietatea altuia. corespunzătoare de la art. 186 CP.
A ocupa un imobil înseamnă a pătrunde şi a pune stăpânire pe Ocuparea bunurilor imobile străine prin distrugerea sau strămuta
imobil pe o anumită durată de timp. Nu interesează dacă imobilul a fost rea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în posesia altuia (lit. b)
ocupat în întregime sau în parte, dacă făptuitorul a reuşit sau nu să alin. 2 art. 193 CP.). Semnele de hotar sunt cele care delimitează
rămână multă vreme în imobilul ocupat; este suficient ca el să fi două terenuri învecinate. Prin distrugerea semnelor de hotar se înţe
pătruns şi să fi rămas în imobil atât încât să se poată vorbi de o ocupare lege nimicirea sau înlăturarea acestora (de exemplu, nimicirea unui
efectivă. gard
De asemenea, nu interesează dacă făptuitorul şi-a adus sau nu lucru- sau ridicarea gardului şi aruncarea lui în altă parte), iar prin strămutarea
rile în imobilul ocupat, după cum nu interesează, dacă lucrurile celui în semnelor de hotar se înţelege deplasarea acestora spre interiorul terenu
posesia căruia se află imobilul au fost sau nu îndepărtate. lui învecinat, ceea ce conduce la ocuparea unei porţiuni din acest teren.
Ocuparea imobilului aflat în posesia altei persoane trebuie să se facă Este indiferent, dacă în momentul săvârşirii faptei posesorul imobilului
a fost sau nu de faţă. '.... "'"
204 205
Este necesar ca acţiunile menţionate să fi constituit mijlocul folosit la aceste reţele, conducte, cât şi prin reţelele, conductele instalate legal,
de făptuitor pentru ocuparea imobilului aflat în posesia altuia. dar prin deteriorarea sistemelor de control, de exemplu, a contoarelor.
Ocuparea bunurilor imobile străine cu aplicarea violenţei sau cu Dacă săvârşind infracţiunea făptuitorul produce şi avarierea reţelei
ameninţarea aplicării ei (lit. c) alin. 2 art. 193 CP.) nu concretizează sau a conductei, infracţiunea dată intră în concurs cu infracţiunea de
gravitatea prejudiciului acestei violenţe cum se întâmplă la jaf, tâlhărie distrugere (art. 197 sau 198 CP.), cu condiţia să fie întrunite trăsăturile
etc. (de exemplu, violenţă nepericuloasă sau, din contra, periculoasă pentru componenţelor acestor infracţiuni.
viaţă şi sănătate. în aceste cazuri, de regulă, gradul de prejudiciu al violenţei însuşirea frauduloasă sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice
este determinat prin confruntarea sancţiunilor acestor infracţiuni. sau a gazelor naturale este pasibilă de pedeapsă, dacă aceste acţiuni au
Violenţa fizică se poate manifesta, în genere, prin lovituri care produc cauzat daune în proporţii mari, a căror valoare, potrivit alin. 1 art. 126
numai dureri fizice (a se vedea explicaţiile de la art. 154 CP.) sau prin C.P., este de la 500 la 1500 de unităţi convenţionale de amendă.
vătămări corporale neînsemnate (noţiunea este elucidată în Codul contra- Infracţiunea se consideră consumată din momentul pricinuirii unei
venţiilor administrative), vătămări uşoare ale integrităţii corporale sau pagube în proporţii mari.
ale sănătăţii (art. 153 CP.), medii (art. 152 CP.), grave (art. 151 CP.) Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, pentru infracţiunea
sau omor (art. 145 CP.). dată, urmărirea penală porneşte numai în baza plângerii depusă de
Analizând sancţiunile stipulate de aceste articole pentru victimă şi încetează la împăcarea părţilor.
circumstanţa agravantă examinată, conchidem că violenţa în formă de Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată numai prin intenţie
lovituri, vătămări corporale neînsemnate, uşoare sau medii a integrităţii directă, motiv şi scop de profit.
corporale sau a sănătăţii sunt complet cuprinse de această circumstanţă Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă care a
agravantă şi nu necesită o calificare şi în baza acestor articole, iar împlinit vârsta de şaisprezece ani.
provocarea vătămărilor grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii, Alin. 2 art. 194 CP. agravează răspunderea penală, dacă însuşirea
precum şi asasinarea victimei în procesul ocupării bunurilor imobile sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale
străine depăşesc noţiunea violenţei la circumstanţa agravantă în cauză şi au cauzat daune în proporţii deosebit de mari, a căror valoare depă-
cele săvârşite constituie un concurs de infracţiuni care trebuie calificat şeşte 1500 de unităţi convenţionale de amendă.
în baza lit. c) alin. 2 art. 193 şi lit. g) alin. 2 art. 151 sau lit. b) alin. 2 3.3. Cauzarea de pagube materiale prin înşelăciune sau
art. 145 CP. abuz de încredere (art. 196 CP.)
3.2. însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin cauzarea de pagube
sau a gazelor naturale (art. 194 CP.) materiale proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin însuşirea fraudu- Obiectul material al infracţiunii îl poate constitui orice valoare materi-
loasă a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale ori utilizarea ală care în momentul săvârşirii infracţiunii nu trecuse încă în posesia
ilicită a acestora, evitând sistemele de evidenţă instalate în mod stabilit proprietarului, dar trebuia să treacă, dacă vinovatul nu ar fi săvârşit
sau prin acestea, dar deteriorate de consumator, dacă aceasta a cauzat infracţiunea în cauză.
daune în proporţii mari. Cauzarea de daune materiale proprietarului se realizează în lipsa
însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a semnelor de însuşire a averii, de exemplu, a escrocheriei. Făptuitorul nu
gazelor naturale se poate efectua numai din reţelele electrice, termice sustrage averea din posesia proprietarului. El săvârşeşte infracţiunea
sau din conductele de gaze naturale. însuşirea gazelor naturale din printr-o inacţiune, neîndeplinind obligaţiunea juridică de a transmite ave-
depozite, cisterne, butelii va constitui o formă aparte de însuşire (furt, rea sau banii persoanelor fizice sau juridice corespunzătoare. Consecin-
jaf etc. în funcţie de metoda însuşirii). ţele materiale ale acestei inacţiuni se manifestă prin pagube materiale
însuşirea acestor bunuri poate fi efectuată atât prin branşarea ilegală

206 207
în formă de venituri nerealizate, ratate. Subiect al infracţiunii este o persoană fizică responsabilă, care a
înşelăciunea ca metodă de săvârşire a infracţiunii se poate atins vârsta de şaisprezece ani - în condiţiile arătate în alin. 1, 2 şi 3 -şi
manifesta atât prin acţiuni active, care constau în comunicarea de paisprezece ani - în condiţiile arătate în alin. 4 art. 196 CP.
informaţiilor false asupra unor împrejurări sau fapte, cât şi prin inacţiuni, Alin. 2 art. 196 CP. menţionează aceleaşi acţiuni săvârşite: a) repetat;
constând în ascunderea, tăinuirea împrejurărilor sau faptelor, în trecerea b) de două sau de mai multe persoane.
lor sub tăcere. De exemplu, înşelarea organelor notariale în privinţa Alin. 3 art. 196 CP. agravează răspunderea penală pentru acţiunile
preţului real de vânzare al caselor, al autovehiculelor şi al altor valori la arătate în alin. 1 sau 2, săvârşite: a) de un grup criminal organizat sau
înregistrarea contractelor de cumpărare-vânzare în scopul reducerii taxei de o organizaţie criminală; b) în proporţii mari.
de plată obligatorie stabilită de lege, precum şi alte acţiuni de înşelăciune Alin. 4 art. 196 CP. agravează răspunderea penală pentru acţiunile
care au cauzat proprietarului pagube materiale sub formă de venituri arătate în alin. 1, 2 sau 3, săvârşite în proporţii deosebit de mari.
nerealizate. Noţiunea circumstanţelor agravante arătate în lit. a) şi b) alin. 2 art.
Dacă pentru evaziune fiscală sau eschivarea de la alte plăţi obligatorii 196, de lit. a) alin. 3 art. 196 al CP. este identică cu noţiunea
vinovatul prezintă documente falsificate de el însuşi, cele săvârşite intră în circumstanţelor agravante corespunzătoare din art. 186 CP., iar a celor
concurs de infracţiuni cu falsificare a documentelor oficiale (art. 361 CP.) arătate în lit. b) alin. 3 art. 196 şi în alin. 4 art. 196 CP. este identică cu
Abuzul de încredere constă în folosirea relaţiilor speciale de încre- explicaţiile acestor noţiuni la art. 195 CP.
dere dintre vinovat şi persoanele fizice sau juridice în scopul obţinerii
3.4. Dobândirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie
ilegale a unor profituri materiale sau băneşti. Asemenea relaţii apar în
că au fost obţinute pe cale criminală (art. 199 CP.)
legătură cu funcţia ocupată sau munca legată de valorificarea bunurilor
proprietarului (de exemplu, şoferii automobilelor, taxiurilor etc.) ori în Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin dobândirea sau
timpul prestării diferitelor servicii comunale şi sociale populaţiei (ceasor- comercializarea, fără o promisiune prealabilă, a bunurilor despre care
nicarii, cizmarii, maiştrii de televizoare etc). Stabilind relaţii de muncă se ştie că au fost obţinute pe cale criminală.
cu vinovatul şi punându-i la dispoziţie averea sa, proprietarul are încre- Dobândirea bunurilor presupune procurarea gratuită sau cu plată a
dere în el, dar vinovatul îşi însuşeşte veniturile obţinute din exploatarea bunului în orice formă (cumpărarea, primirea în dar, în schimb, în contul
averii proprietarului. datoriei, compensării daunelor etc), în urma căreia făptuitorul obţine
Cauzarea de pagube materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere posibilitatea de a dispune de aceste bunuri după voie.
se deosebeşte de escrocheria comisă şi ea prin înşelăciune sau abuz de Comercializarea bunurilor înseamnă transmiterea lor gratuită sau
încredere după semnele lor obiective. Pentru escrocherie este caracte- cu plată altor persoane prin orice metodă (vânzare, donaţie, schimb,
ristică trecerea ilegală a averii proprietarului în posesia escrocului. Pentru dare în contul unei datorii, compensare a unor pagube etc).
cauzarea de pagube materiale este specifică folosirea temporară ilegală Prin dobândirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie
gratuită a averii proprietarului şi eschivarea de la actul de transmitere că au fost obţinute pe cale criminală se înţelege că făptuitorul ştie cu
proprietarului a bunurilor care i se cuvin după lege. siguranţă că averea a fost obţinută în urma unei infracţiuni. Acest semn
Cauzarea de daune materiale proprietarului, specificată în alin. 1 art. este exclus, dacă bunul obţinut prin fraudă a fost dobândit de făptuitor
196 CP., presupune o daună materială în proporţii mici, esenţiale sau în condiţii care nu-i permit să tragă o concluzie univocă (de exemplu, la
considerabile. în cazul daunei în proporţii mici trebuie să ţinem cont de piaţă, de la o persoană întâlnită întâmplător etc).
prevederile alin. 2 art. 14 CP. Dobândirea sau comercializarea bunurilor fără o promisiune prea-
Infracţiunea este considerată consumată din momentul producerii labilă înseamnă că făptuitorul nu a promis infractorului ceva în acest
daunelor materiale ratate de proprietar. sens înainte ca ultimul să comită infracţiunea. De regulă, făptuitorul
Latura subiectivă este caracterizată numai prin intenţie directă, află că bunurile au fost obţinute pe cale criminală după ce ele au fost
motiv şi scop de profit.
208 209
deja însuşite ilegal de infractori. Dacă făptuitorul a promis din timp că § 4. Infracţiuni contra patrimoniului, însoţite de
va procura sau va vinde obiectele dobândite pe cale criminală, aceste distrugerea, deteriorarea, însuşirea, pierderea sau
acţiuni constituie o participaţie la o infracţiune de însuşire ilegală a bunu- pieirea bunurilor proprietarului
rilor proprietarului în calitate de complice (alin. 5 art. 42 C.P.).
4.1. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor
Drept consecinţe a componenţei de bază a acestei infracţiuni arătate
în alin. 1 art. 199 CP. poate fi dobândirea sau comercializarea bunurilor (art. 197 CP.)
obţinute pe cale criminală, bunuri a căror valoare poate înregistra propor- Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin distrugerea sau
ţii mici, esenţiale sau considerabile. în cazul dobândirii bunurilor în pro- deteriorarea intenţionată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în
porţii mici trebuie să ţinem cont de prevederile alin. 2 art. 14 CP. proporţii mari.
Infracţiunea se consumă o dată cu dobândirea sau comercializarea Distrugerea bunurilor presupune orice acţiune care are drept rezul-
bunurilor în proporţiile indicate. tat nimicirea lor totală sau parţială, după care acestea nu mai pot fi
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată numai prin intenţie reparate şi devin total inutilizabile potrivit destinaţiei lor iniţiale.
directă, motiv şi scop de profit. Deteriorarea bunurilor înseamnă degradarea lor parţială, ceea ce
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, are drept consecinţă pierderea totală sau parţială din proprietatea lor de
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani. folosinţă, cu posibilitatea recuperării acestei proprietăţi prin reparaţiile ce
Alin. 2 art. 199 CP. prevede următoarele circumstanţe agravante ale i se vor face.
acestei infracţiuni săvârşite: a) de două sau de mai multe persoane; b) Drept consecinţă a distrugerii sau deteriorării intenţionate a
sub formă de îndeletnicire; c) în proporţii mari. bunurilor rezultă daune în proporţii mari, valoarea cărora este de la
Noţiunea circumstanţei agravante arătate în lit. a) alin. 2 art. 199 500 până la 1500 de unităţi convenţionale de amendă.
CP. este identică cu cea a furtului (a se vedea explicaţiile la art. 186 Intre acţiunile vinovatului şi consecinţele survenite trebuie să existe
CP.), iar a celei prevăzute în lit. c) este definită de art. 195 CP. legătura cauzală.
Dobândirea sau comercializarea bunurilor obţinute pe cale criminală Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, urmărirea penală
sub formă de îndeletnicire* (lit. b) alin. 2 art. 199 CP.) presupune o porneşte numai în baza plângerii depusă de victimă în cazul infracţiunii
repetare de cel puţin trei ori a acestor acţiuni pentru care persoana încă menţionate în alin. 1 art. 197 CP. şi încetează la împăcarea părţilor
nu a fost condamnată, iar termenele de prescripţie n-au expirat, acţiuni Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată atât prin intenţie
în scopul de a trage foloase materiale, fiind o sursă de bază de profit directă, cât şi prin intenţie indirectă. Vinovatul prevede că în urma acţiu-
sau chiar una suplimentară a făptuitorului. nilor sale prejudiciabile pot fi ilegal distruse sau deteriorate bunurile
Alin. 3 art. 199 CP. agravează răspunderea penală, dacă acţiunile proprietarului şi doreşte sau admite în mod conştient producerea acestor
arătate în alin. 1 sau 2 s-au soldat cu prejudicii în proporţii deosebit de urmări prejudiciabile. Motivul şi scopurile acţiunilor infracţionale pot fi
mari. diferite: răzbunare, tendinţa de a ascunde urmele unei infracţiuni etc. Dacă
Potrivit alin. 1 art. 126 CP., se consideră proporţie deosebit de mare făptuitorul acţionează în scopul subminării economiei naţionale şi a capacităţii
valoarea bunurilor dobândite sau comercializate, care depăşeşte 1500 de apărare a statului, avem de a face cu o diversiune (art. 343 CP.).
de unităţi convenţionale de amendă, adică care depăşeşte suma de 30 000 Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins
de lei. Unitatea convenţională de amendă, potrivit art. 64 CP., este vârsta de 16 ani - în condiţiile arătate în alin. 1 - şi de 14 ani - în
egală cu 20 de lei. condiţiile arătate în alin. 2 art. 197 CP.
Alin. 2 art. 197 CP. specifică următoarele circumstanţe agravante ale
distrugerii sau deteriorării intenţionate a bunurilor soldate cu: a) decesul
* sub formă de meserie (n.n.). unei persoane; b) alte urmări grave.

210 21 I
Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor soldată cu dece-
după incendierea bunului proprietarului, în dosul căruia făptuitorul a
sul unei persoane (lit. a) alin. 2 art. 197 CP.) presupune decesul a cel
aprins focul, apa a fost insuficientă) sau n-a prevăzut urmările
puţin unei persoane. Atitudinea psihică faţă de decesul persoanei
prejudiciabile, dar trebuia şi putea să le prevadă.
trebuie să fie imprudentă, adică este vorba de o faptă cu două forme de
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,
vinovăţie (art. 19 CP.).
care a împlinit vârsta de şaisprezece ani.
Dacă vinovatul a urmărit şi asasinarea intenţionată a unei persoane
Alin. 2 art. 198 CP. prevede distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă
în procesul distrugerii sau deteriorării intenţionate a bunurilor, va exista
a bunurilor soldate: a) cu decesul unei persoane; b) cu alte urmări grave.
un concurs ideal de infracţiuni: lit. a) alin. 2 art. 197 şi alineatul corespun-
Noţiunea acestor circumstanţe agravante are aceleaşi explicaţii ca şi
zător al art. 145 CP., în funcţie de scopul omorului.
cea de la art. 197 CP.
Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor soldată cu alte
urmări grave (lit. b) alin. 2 art. 197 CP.) presupune sinuciderea victimei, 4.3. Neglijenţa criminală faţă de paza bunurilor proprietarului
schilodirea sau mutilarea cuiva, sistarea pe un timp îndelungat a activităţii (art. 200 CP.)
unei întreprinderi, lăsarea fără locuinţe a unui număr considerabil de Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin neglijenţa criminală faţă
oameni, daune materiale în proporţii deosebit de mari, a căror valoare de obligaţiile proprii, manifestată de o persoană căreia i-a fost încredinţată
depăşeşte 1500 de unităţi convenţionale de amendă etc. paza bunurilor proprietarului, atitudine care s-a soldat cu însuşirea, nimicirea,
deteriorarea, pierderea sau pieirea în proporţii mari sau deosebit de mari a
4.2. Distrugerea sau deteriorarea din imprudentă a bunurilor
acestor bunuri.
(art. 198 CP.)
Prin neglijenţă criminală faţă de obligaţiunile proprii de a păzi bunurile
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin distrugerea sau încredinţate se înţelege neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de
deteriorarea din imprudenţă a bunurilor, dacă aceasta a acuzat daune în către o persoană a îndatoririlor sale, fapt în urma căruia s-a produs furtul,
proporţii mari. nimicirea, deteriorarea, pierderea sau pieirea averii proprietarului în valoare ce
Semnele obiective ale infracţiunii analizate sunt identice cu semnele depăşeşte 500 de unităţi convenţionale de amendă.
corespunzătoare ale distrugerii sau deteriorării intenţionate a bunurilor Atitudinea neconştiincioasă faţă de paza avutului proprietarului se poate
de la art. 197 CP. manifesta sau printr-o neglijare conştientă de către vinovat a îndatoririlor de
Infracţiunea se consumă din momentul survenirii consecinţelor serviciu (de exemplu, plecarea de la serviciu, somnul în timpul pazei etc), sau
nominalizate. prin neîdeplinirea obligaţiunilor de serviciu (paza neatentă, jocul în cărţi sau
Intre acţiunile prejudiciabile şi daunele în proporţii mari trebuie să altă ocupaţie de altă natură etc), sau provocarea neatentă a unui incendiu sau a
existe o legătură cauzală. unei inundaţii (de exemplu, a aruncat o ţigară nestinsă şi s-a produs un
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, urmărirea penală incendiu, a dereglat din neatenţie o conductă de apă sub mare presiune etc). în
porneşte numai în baza plângerii depusă de victimă în cazul distrugerii ultimul caz infracţiunea intră în concurs cu distrugerea arătată în art. 198 CP.
sau deteriorării bunurilor, arătate la alin. 1 art. 198 CP. şi încetează la Infracţiunea se consumă din momentul în care bunul proprietarului a cărui
împăcarea victimei cu infractorul. valoare depăşeşte 500 de unităţi convenţionale de amendă, a fost furat, distrus,
Latura subiectivă este caracterizată prin imprudenţă, care se poate deteriorat, pierdut sau a avut loc pieirea animalelor proprietarului.
manifesta în formă de încredere exagerată în sine sau prin neglijenţă Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, în cazul săvârşirii
criminală. Săvârşind cutare sau cutare acţiuni, de exemplu, aprinzând infracţiunii analizate, urmărirea penală porneşte numai în baza plângerii
un foc, vinovatul a prevăzut posibilitatea urmărilor prejudiciabile depusă de victimă şi încetează la împăcarea părţilor. ■■■
pentru proprietar ca urmare a acţiunilor prejudiciabile, dar considera în
mod uşuratic că ele vor putea fi evitate (avea lângă el un bidon cu apă,
dar
212
213
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată prin intenţie indirectă, Bibliografie
încredere exagerată în sine sau prin neglijenţă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă care a [. Codul penal al Republicii Moldova. Capitolul VI. Chişinău, 2003.
împlinit vârsta de şaisprezece ani şi căreia proprietarul i-a încredinţat paza >. A. Borodac. Curs de drept penal. Partea specială. Voi. I. Chişinău: Ştiinţa,
bunurilor sale. 1996.
5. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbâ-
neagră. Chişinău: ARC, 2003.
Subiecte pentru evaluare \. S. Brânză. Infracţiuni contra proprietăţii. Chişinău: USM, 1999.
5. A. Borodac, C. Roşea. Lupta împotriva delapidării avutului socialist. Chi-
238.Prin ce se deosebeşte noţiunea de proprietate de noţiunea de patrimoniul şinău: USM, 1980.
239.Care infracţiuni din acest capitol atentează numai la proprietate şi care 5. M. Laşcu. Tâlhăria în sistemul infracţiunilor contra proprietăţii. Chişinău:
atentează concomitent şi la patrimoniu? UCM, 2003.
240.Numiţi formele de însuşire a bunurilor proprietarului. 7. O. Loghin, T. Toader. Drept penal român. Partea specială. Bucureşti: Şansa,
241.Numiţi tipurile de însuşire a bunurilor proprietarului. 1994.
242.Ce înţelegeţi prin însuşirea pe ascuns a bunurilor altei persoane? '• 262.T. Carpov. Răspunderea pentru micile sustrageri. Chişinău: USM, 1980.
243.Ce înţelegeţi prin furt repetat? 263.H. MaKapt. Oxpaua couuanucmuMecKozo uAtyiuecmea. KnmHH3y, 1978.
244.Ce înţelegeţi prin furt săvârşit de două sau de mai multe persoane?
264.Vzojioenoe npaeo Poccuu. Hacmb oco6eHHan. TIOR pej. JI. Jl. KpyraHKOBa.
245.Ce înţelegeţi prin furt care a cauzat daune în proporţii considerabile?
MocKBa, 1999.
246.Ce înţelegeţi prin furt săvârşit prin pătrundere în încăpere, în alt loc pen-
265.KoMMenmapuu K YzonoeHOMy KodeKcy POCCUUCKOU Oedepauuu c nocma-
tru depozitare sau în locuinţă?
meuHbiMU juamepuajiajuu u cydeduou npavimuKou. Iloflpefl. C H. HHKynHHa.
10. Prin ce se deosebeşte furtul de delapidare?
MocKBa, 2001.
247.Prin ce se deosebeşte/wrta/ de.jaf?
248.Ce înţelegeţi prin violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei? 266.T. A. Kpnrep. Keajiuqbuxauun xuuţenuu couuanucmunecKozo
249.Ce înţelegeţi prin violenţă periculoasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei? uMyuţecmea. MocKBa, 1971.
250.Prin ce se deosebeşte jaful de tâlhărie? 267.T. JI. Kpnrep. OmeemcmeeHHocmb 3apa36ou. MocKBa, 1968.
251.Prin ce se deosebeşte tâlhăria de şantaj? 268.T. Bop3eHKOB. OmeemcmeeHHocmb 3a MouieHHUHecmeo. MocKBa, 1971.
252.Prin ce se deosebeşte escrocheria de cauzarea de pagube materiale prin 269.B. B/iaflHMHpoB, K). JIanyHOB. OmeemcmeeHHocmb 3a Kopucmnbie nocma-
înşelăciune sau abuz de încredere? mejibcmea na couuaMuemuvecKym coâcmeeHHOcmb. MocKBa, 1986.
253.Ce înţelegeţi prin tâlhăria săvârşită cu aplicarea armei sau a altor 270.B. EpacKHH. OmeemcmeeHHocmb 3a ?pa6eoK. MocKBa, 1972.
obiecte folosite în calitate de armă? 271.C CnpoTa. UpecmynjieHUH npomue couuajiucmunecKou coâcmeeHHocmu u
254.Când se consideră consumată pungăşia? 6opb6a c HUMU. BopoHe», 1968.
255.Numiţi obiectele materiale ale şantajului. 272.B. C MnHCKaa, F. H. Henenb. Yzonoenan. OmeemcmeeHHocmb ia ebiMOza-
256.Numiţi ameninţările în şantaj. menbcmeo. CraBpono.nb, 1994.
257.Prin ce se realizează latura obiectivă a ocupării bunurilor imobile străine?
258.Ce ipoteze noi a formulat art. 195 CP.?
259.Ce înţelegeţi prin dobândirea sau comercializarea bunurilor obţinute pe
cale criminală sub formă de îndeletnicire?
260.Care sunt condiţiile tragerii la răspundere penală pentru distrugerea sau
deteriorarea bunurilor proprietarului?
261.Prin ce se realizează latura obiectivă a neglijenţei criminale faţă de paza
bunurilor proprietarului? .ţf ;- ">s

1 i/i "> i«;


Capitolul VIII INFRACŢIUNI CONTRA în alte capitole ale Codului penal. De exemplu, omorul intenţionat a
unui minor-art. 145 C.P., pruncuciderea -art. 147 C.P., raportul sexual
FAMILIEI Şl MINORILOR cu o persoană care nu a atins vârsta de 16 ani - art. 174 C.P., antrenarea
minorilor în acţiuni de grup care tulbură grav ordinea publică - alin. 2
§ 1. Caracterizarea generală, noţiunea şi sistemul l
art. 358 CP. etc. în toate aceste componenţe de infracţiuni interesele
infracţiunilor contra familiei şi minorilor
familiei şi minorilor joacă rol de obiect suplimentar al acestor infracţiuni.
Pentru prima dată legiuitorul a întrunit infracţiunile contra familiei Gradul de prejudiciu al infracţiunilor contra familiei şi minorilor
şi minorilor într-un capitol aparte. decurge din prejudiciile colosale pricinuite familiei şi minorilor care ar
■: Potrivit art. 48,49 şi 50 ale Constituţiei Republicii Moldova, familia, putea duce la degenerarea speciei umane şi la dezintegrarea familiei ca
maternitatea (mama) şi copilăria (copilul) se află sub ocrotirea statului. celulă fundamentală a societăţii.
Această ipoteză corespunde pe de-a-ntregul principiilor dreptului interna- Obiectul general al infracţiunilor contra familiei şi minorilor îl consti-
ţional în acest domeniu. tuie relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condi-
în conformitate cu alin. 3 art. 16 al Declaraţiei Universale a Dreptu- ţionate de ocrotirea ordinii de drept a Republicii Moldova.
rilor Omului din 1948 şi alin. 1 art. 23 al Pactului internaţional despre Obiectul generic sau de grup al acestor infracţiuni îl constituie
drepturile civile şi politice din 1966, şi alin. 1 art. 48 al Constituţiei relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate
R.M., familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii de ocrotirea temeliei relaţiilor familiale şi ocrotirii dezvoltării fizice, inte-
şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi statului. lectuale, morale, spirituală şi sănătoasă, normală a minorilor.
Potrivit principiului al doilea al Declaraţiei privind drepturile copi- Obiectul nemijlocit de bază al infracţiunilor contra familiei şi mino-
lului din 20 noiembrie 1959, copilului trebuie să-i fie asigurată o ocrotire rilor poate fi fie temelia relaţiilor familiale, fie dezvoltarea fizică, intelec-
specială prin lege şi alte mijloace şi să-i fie oferită posibilitatea şi condiţii tuală, morală, spirituală şi sănătoasă normală a minorilor, fie ambele
favorabile, care să-i permită o dezvoltare fizică, intelectuală, morală, relaţii sociale nominalizate, în ansamblu.
spirituală şi sănătoasă din punct de vedere social, în condiţii de libertate Ca obiecte nemijlocite suplimentare pot fi sănătatea minorilor şi a
şi demnitate. La adoptarea legilor în aceste scopuri trebuie să fie asigu- altor membri ai familiei sau chiar moartea acestor victime.
rate cât mai bine interesele copilului. Obiect material al infracţiunii poate fi corpul fizic al persoanei ca o
Conform art. 9 al Convenţiei O.N.U. despre drepturile copilului din 20 totalitate de funcţii şi procese organice ce menţin individul în viaţă.
noiembrie 1989, ţările-participante asigură ca copiii să nu fie Latura obiectivă a infracţiunilor contra familiei şi minorilor se reali-
despărţiţi de părinţii lor contrar voinţei lor, cu excepţia cazurilor în zează prin săvârşirea acţiunilor sau inacţiunilor direct descrise de legea
care organele competente, potrivit hotărârii judecătoreşti, stabilesc, penală, fiindcă aceste acţiuni sau inacţiuni periclitează întotdeauna rela-
potrivit legii, că această despărţire este necesară în interesul copilului. ţiile familiale şi dezvoltarea normală a minorilor, chiar dacă, din
Deci, potrivit art. 8 al Constituţiei, Republica Moldova, obligându-se să fericire n-au urmat prejudicii mai grave. Unele urmări prejudiciabile
respecte dreptul internaţional şi tratatele internaţionale, include aceste devin semne inevitabile ale acestor infracţiuni, constituind circumstanţe
acte ca parte componentă a sistemului său juridic. agravante. Deci, componenţele de bază sunt formulate de legislator ca
Un rol deosebit pentru ocrotirea familiei, maternităţii şi copilăriei îl componenţe formale ale infracţiunii, iar unele circumstanţe agravante
joacă şi dreptul penal, care menţionează un şir de infracţiuni contra sunt construite ca componenţe materiale ale infracţiunii.
familiei şi minorilor întrunite în capitolul VII al Codului penal. Locul, metoda, timpul şi împrejurările săvârşirii infracţiunilor contra
Norme penale chemate să ocrotească familia şi minorii, le găsim şi familiei şi minorilor au, de regulă, importanţă numai pentru individualiza-
rea răspunderii şi pedepsei penale.
Potrivit art. 276 al Codului de procedură penală, pentru unele infrac-
216 217
1 ţiuni contra familiei şi minorilor, urmărirea penală porneşte numai în ' § 2. Infracţiuni contra intereselor familiei 2.1.
baza plângerii depusă de victimă şi încetează la împăcarea părţilor.
Latura subiectivă a infracţiunilor contra familiei şi minorilor este Incestul (art. 201 CP.)
caracterizată numai prin intenţie directă. Unele circumstanţe agravante Latura obiectivă a incestului se realizează prin raportul sexual între
ale acestor infracţiuni pot prezenta două forme de vinovăţie, dar şi în rude pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv, precum şi între rude
aceste cazuri, potrivit art. 19 CP. infracţiunea este considerată, în conse- pe linie colaterală (fraţi, surori, veri primari).
cinţă, intenţionată. De exemplu, divulgarea secretului adopţiei, soldată Prin raport sexual se înţelege o conjuncţie a sexelor în care organul
cu urmări grave - lit. b) alin. 2 art. 204 CP. masculin, pătrunde în organul sexual al femeii pentru realizarea copulaţiei.
în unele cazuri ca semn constitutiv obligatoriu al laturii subiective se Nu este vorba prin urmare de o simplă atingere a organelor genitale, ci
evidenţiază scopul de profit (abuzul părinţilor şi altor persoane la adopţia este necesar să aibă loc actul fiziologic de împerechere a două sexe.
copiilor-art. 205 CP.; traficul de copii - art. 206 CP.) sau alte porniri Este vorba de relaţii sexuale normale între rude de sex opus, deoarece
josnice (de exemplu, atragerea minorilor în activitate criminală sau deter- ele creează pericolul unor procreaţii degenerate prin amestecul sângelui
minarea lor la săvârşirea unor fapte imorale - art. 208 CP.). (commixtio sanguinis), constituind o primejdie pentru fondul biologic
Subiect al infracţiunilor contra familiei şi minorilor poate fi orice al societăţii. în alte situaţii în care lipseşte acest pericol biologic nu ne
persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de şaisprezece ani. aflăm în faţa unui incest. De exemplu, relaţiile homosexuale, lesbiene
Pentru unele infracţiuni subiectul trebuie să posede semne speciale: sau actele de perversiune sexuală în general nu duc la procrearea fiinţelor
părinţi, copii, persoane care au împlinit vârsta de optsprezece ani. umane. Astfel de relaţii cu caracter sexual între rude pot fi sancţionate
Rezumând cele expuse, putem defini noţiunea infracţiunilor contra în baza art. 172, 173, 174 sau 175 CP., cu condiţia că cele săvârşite
familiei şi minorilor. întrunesc semnele constitutive ale acestor infracţiuni.
Infracţiuni contra familiei şi minorilor sunt considerate acţiu- Infracţiunea de incest este o infracţiune care nu poate fi săvârşită
nile sau inacţiunile prejudiciabile descrise de legea penală care decât prin cooperarea a două persoane - infracţiune bilaterală. Dacă
atentează la temelia relaţiilor familiale şi la dezvoltarea fizică, raportul sexual între rude se efectuează de bunăvoie, atunci subiectul
intelectuală, morală, spirituală şi sănătoasă normală a minorilor infracţiunii va fi plural, adică atât bărbatul, cât şi femeia, cu excepţia
săvârşite cu intenţie directă. cazurilor în care un subiect are vârsta de la 12 până la 16 ani. în acest
în funcţie de obiectul la care se face nemijlocit tentativa, infracţiunile caz infracţiunea de incest săvârşită de a doua persoană intră în concurs
contra familiei şi minorilor pot fi sistematizate în două grupe: 1) infrac- cu infracţiunea arătată în art. 174 CP. (raport sexual cu o persoană care
ţiuni contra intereselor familiei (incestul - art. 201 CP.; eschivarea de la nu a atins vârsta de 16 ani). Dacă raportul sexual între rude este comis
plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor - art. 202 CP.; prin aplicarea forţei fizice, psihice sau prin abuz de imposibilitatea victimei
eschivarea de la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului -art. de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa (inclusiv persoanele care n-au
203 CP; divulgarea secretului adopţiei - art. 204 CP.; abuzul părinţilor atins vârsta de 12 ani) de către unul din cei doi subiecţi, atunci o atare
şi altor persoane la adopţia copiilor - art. 205 CP.); 2) infracţiuni contra infracţiune de incest intră în concurs cu infracţiunea de viol - art. 171 CP
dezvoltării fizice şi morale normale a minorilor (traficul de copii - art. Dacă raportul sexual între rude este întrerupt din motive ce nu depind
206 CP.; scoaterea ilegală a copiilor din ţară - art. 207 CP; atragerea de voinţa autorilor, ne aflăm în situaţia unei tentative de infracţiune.
minorilor în activitate criminală sau determinarea lor la săvârşirea unor Potrivit art. 134 CP, prin rudenie se înţelege legătura bazată pe
fapte amorale - art. 208 CP; atragerea minorilor la consumul ilegal de descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai
droguri, medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant -art. 209 CP; multe persoane au un ascendent comun. în primul caz, rudenia este în
antrenarea minorilor în acţiuni militare sau propaganda războiului în linie dreaptă, iar în al doilea caz - în linie colaterală.
rândurile lor- art. 210 CP.). Conform art. 201 CP., incest se consideră numai raportul sexual
218 219
între rude pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv. Printre rude Eschivarea de la plata pensiei alimentare constituie o infracţiune
pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv, potrivit art. 1500 al Codului numai în cazul în care există o hotărâre rămasă definitivă a instanţei
civil, pot fi numiţi: bunicii, atât din partea mamei, cât şi din partea tatălui; judecătoreşti cu privire la urmărirea celui vinovat.
părinţii, înfietorii; fiii şi fiicele, precum şi cei înfiaţi. Pensia alimentară pentru întreţinerea copiilor minori de la părinţii
în cazul rudeniei pe linie colaterală, legislatorul numeşte direct lor este stabilită în sumă de: pentru un singur copil o pătrime, pentru
numai trei categorii de persoane: fraţi, surori şi veri primari. doi copii o treime, pentru trei şi mai mulţi copii o jumătate din venitul
Infracţiunea se consumă în momentul în care a avut loc raportul sexual părinţilor. Dacă părinţii nu au un venit sistematic, precum şi în alte
între persoanele de sex opus, având gradul de rudenie arătat de lege.