Mitul caloriilor Page 1

From: "Ecaterina Grigorescu" <>

Subject: Mitul caloriilor
Date: Sat, 21 Mar 2009 18:27:21 +0200

Autor: Dr. Ecaterina Grigorescu

Dr. Michel Montignac pune de acord dietetica si gastronomia pastrand

avantajul unui efect pe termen lung, cu conditia sa INVATAM principiile unui nou
mod de alimentatie. Prin urmare, trebuie sa ne modificam obiceiurile alimentare,
sa constientizam ceea ce mancam, sa ne adaptam metabolismul pentru a slabi
intr-o prima etapa si, apoi, sa ne mentinem greutatea si implicit starea de
sanatate.

Teoria slabirii, care se bazeaza pe o abordare hipocalorica a problemei, va

ramane cu siguranta cea mai mare “gafa stiintifica” a secolului XX.

Doi medici americani, doctorul Newburg si doctorul Johnston, de la Universitatea din Michigan, au emis – intr-o
publicatie din 1930 – ideea ca obezitatea ar fi mai curand rezultatul unei alimentatii prea “bogate” in calorii, decat o
deficienta a metabolismului. Studiul pe care il facusera asupra echilibrului energetic se baza de fapt pe un numar de
observatii foarte limitat si fusese realizat pe o perioada prea scurta de timp pentru a avea un fundament stiintific serios.
Desi dupa un timp cei doi cercetatori au emis rezerve serioase asupra concluziilor la care ajunsesera, acestea au
trecut neobservate. Teoria lor era deja inscrisa in programul de studii medicale al majoritatii tarilor occidentale unde isi
pastreaza un loc de onoare si in zilele noastre.

Caloria este cantitatea de energie necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa de la 14°c la 15°c.
Nevoia de energie variaza in functie de activitatea individului, varsta, sex.

Teoria caloriilor este urmatoarea:

Daca nevoile energetice ale unui individ sunt de 2500 de calorii pe zi si el nu absoarbe decat 2000, se va crea un
deficit de 500 de calorii. Pentru a acoperi acest deficit organismul uman va lua o cantitate de energie echivalenta din
grasimile de rezerva ceea ce va duce, in consecinta, la o scadere in greutate.

Daca un individ absoarbe zilnic 3500 de calorii, in timp ce nevoile sale sunt de 2500, isi va crea un plus de 1000 de
calorii care va fi stocat, in mod automat, sub forma de grasimi de rezerva.
Teoria pleaca de la postulatul conform caruia nu exista pierdere de energie. Este matematic! Iar formula rezulta
dintr-o ecuatie inspirata direct din teoria lui Lavoisier asupra legilor termodinamicii.

S-a pus intrebarea cum au reusit sa supravietuiasca prizonierii din lagarele de concentrare timp de cinci ani, numai
cu 700-800 de calorii pe zi? Dupa teoria caloriilor ei ar fi trebuit sa moara dupa ce rezervele de grasime din corp s-au
epuizat, adica dupa cateva luni.
In acelasi mod se poate pune intrebarea de ce oamenii care mananca mult, adica 4000-5000 de calorii pe zi, nu sunt
mai grasi (unii raman chiar mereu slabi). Oare toti acestia sunt hipertiroidieni?

Cum se explica de ce, mancand mai putin deci reducandu-ne cantitatea zilnica de calorii consumate, unele persoane
continua sa se ingrase? Si de ce foarte multi oameni se ingrasa desi rabda de foame? Prin urmare de ce nu se produce
pierderea in greutate, desi se reduce aportul de calorii?

De fapt, pierderea in greutate are loc, dar fenomenul este de scurta durata. Acesta este, in realitate, motivul pentru
care doctorii Newburg si Johnston s-au inselat: observatiile lor s-au intins pe o perioada mult prea scurta de timp.

Fenomenul este urmatorul:

Sa ne imaginam ca nevoile zilnice ale individului sunt de 2500 de calorii si ca, timp indelungat, aportul caloric a fost

operaemail:/233/mail.html 5/17/2009 10:12:42 AM

Mitul caloriilor Page 2

realizat in functie de aceasta nevoie. Daca ratia de calorii scade brusc la 2000, se va utiliza, intr-adevar, o cantitate
echivalenta de grasimi de rezerva pentru a o compensa si se va constata o pierdere in greutate.
In schimb, daca aportul caloric se stabileste de acum la nivelul a 2000 de calorii, fata de cele 2500 dinainte, organismul
– determinat de instinctul sau de supravietuire – isi va ajusta foarte rapid nevoile energetice la nivelul aportului. Din
moment ce nu i se dau decat 2000 de calorii, nu vor consuma decat 2000.

Prin urmare, pierderea de greutate va fi intrerupta rapid. Dar organismul nu se va opri aici. Instinctul de
supravietuire il va impinge la o prudenta mai mare. Iar aceasta pr, de aici inainte decat 2000 de calorii, ei bine, isi va
diminua si mai mult nevoile energetice, pana la, de exemplu, 1700 si va stoca diferenta de 300 de calorii ca grasimi de
rezerva. Se ajunge, astfel, la un rezultat opus celui scontat, pentru ca – in mod paradoxal – in timp ce subiectul mananca
mai putin, el va incepe din nou sa se ingrase.

De fapt, fiinta umana, animata permanent de instinctul de conservare, nu se comporta deloc diferit fata de cainele
care isi ingroapa osul, desi moare de foame. Este intr-adevar paradoxal, dar cainele hranit foarte neregulat recurge la
instinctul sau ancestral si isi ingroapa hrana constituindu-si, astfel, rezerve pentru cand va fi infometat.
Majoritatea personalului medical se ascunde dupa deget, deoarece pacientele care nu slabesc sunt banuite ca nu
respecta dieta si ca mananca pe ascuns! Se poate pune intrebarea cum de a reusit aceasta teorie hipocalorica sa ne
iluzioneze atata timp?
Exista doua raspunsuri:
• primul este ca un regim hipocaloric da intotdeauna rezultate. Privarea de hrana pe care se bazeaza duce obligatoriu
la o oarecare slabire. Dar acest rezultat este intotdeauna efemer. Revenirea la situatia initiala este nu numai sistematica,
dar in majoritatea cazurilor, kilogramele puse depasesc pragul anterior;
• al doilea motiv este acela ca, in zilele noastre, “scaderea caloriilor” a devenit o formidabila miza economica!
S-a observat ca regimurile hipocalorice succesive ajung sa determine o rezistenta la slabire!

Article:
http://feedproxy.google.com/~r/diperia/~3/Vg02fTjGg7A/

operaemail:/233/mail.html 5/17/2009 10:12:42 AM