2.3.

Organizaţii internaţionale pentru carduri bancare

2.3.1.American Express
Istoria companiei începe în urmă cu peste 150 de ani când, în 1850, Henry Wells
a fondat American Express ca o firmă de transport rapid de bunuri şi titluri de valori între
statele de pe coasta de Est a Americii.
Activitatea cu carduri a debutat în 1958 odată cu lansarea pe piaţa americană a
primului card AMEX. În 1974 este lansat logo-ul cutiei albastre care a reuşit să se
impună de-a lungul timpului ajungând astăzi una dintre cele mai cunoscute şi puternice
10 mărci la nivel mondial.
În 2000, AMEX, Western Union şi o filială a First Data Corp semnau un acord
prin care trimiterea banilor de la un agent Western Union devenea posibilă şi prin
intermediul ATM-urilor. Pentru a primi bani, clienţii nu au nevoie de un card. Ei trebuie
doar sa introducă numarul lor de identificare şi sistemul va confirma tranzacţia. Datorită
combinaţiei unice a codurilor de identificare pentru fiecare tranzacţie, procesul este
extrem de sigur. Pentru început serviciul este disponibil numai pe piaţa americană printr-
o reţea de 6.000 de ATM-uri ale AMEX.
După 150 de ani de existenţă, AMEX este astăzi o companie cu peste 72.000 de
angajati care a obtinut un profit net de 2,8 miliarde USD la 31/12/2004.
La finele anului trecut existau aproape 52 de milioane de carduri în circulaţie care
realizau un volum al tranzacţiilor de 300 miliarde USD în întreaga lume. Cărţile de plată
AMEX sunt facturate în 45 de monede naţionale şi acceptate în aproximativ cinci
milioane de locaţii din peste 200 de ţări şi teritorii1.

2.3.2. Diners Club International

Cardul Diners Club este cel mai vechi card internaţional de credit. Totul a început
în 1949 când un cunoscut om de afaceri al acelor vremuri, care se numea Frank
McNamara, a fost invitat la cină de către partenerii săi de afaceri. Când, în cele din urmă,
a sosit şi nota de plată, McNamara a descoperit spre surprinderea sa că îşi uitase
portofelul. Atunci i-a venit ideea să-şi onoreze obligaţiile prin semnarea notei de plată şi
să plătească a doua zi. În acest fel s-a născut ideea de a plăti fără a folosi numerarul. Un
an mai târziu de la incidentul amintit, împreună cu avocatul său Ralph Schneider,
McNamara infiinţeaza Diners Club. Primele cărţi de credit au fost oferite unui număr de
200 de persoane, majoritatea fiind prieteni sau cunoştinţe. Pentru început, 14 restaurante
new-yorkeze au fost de acord cu această nouă modalitate de plată. Treptat, afacerea a luat
amploare astfel încât până la sfârşitul anului 1950 existau deja 20.000 de posesori ai
acestor carţi de credit.
În 1990, revista Life îl declară pe Frank McNamara unul dintre cei mai influenţi
cetăţeni americani ai secolului XX. Cum toate celelalte tipuri de carduri au apărut
ulterior, Diners Club poate pretinde că a fost "pionierul" în domeniul banilor de plastic.
După peste 50 de ani, spiritul inovaţiei trăieşte şi astăzi când cardurile Diners sunt
prezente în peste 200 de ţări din toate continentele. Cei nouă milioane de deţinători pot
folosi propriile carduri Diners în peste cinci milioane de oficii ale membrilor, într-o reţea
mondială ce depăşeşte 280.000 de automate bancare. De asemenea, avansul de numerar
prin sistemul "Over-The-Counter" este posibil în peste 135.000 de locaţii. La împlinirea a
jumătate de secol de existenţă, reţeaua Diners Club este formată în prezent din 87 de
francize, sub-francize şi agenţii, operând în 64 de monede2.

2.3.3. Europay International

În 1964, bancherul suedez Wallenberg a înfiinţat Eurocard, ca alternativă bancară
la American Express. Un an mai târziu, compania devine holding iar sediul Eurocard
International se stabileşte în Belgia (Bruxelles). Până la sfârşitul anilor '60, Eurocard
crează o alianţă strategică cu Mastercard
International, cunoscută pe atunci sub numele de Interbank Card Association
(ICA) şi emite primul cec din sistemul eurocheque creat în scopul de a obţine numerar în
străinătate.
Începutul deceniului următor (1972) este marcat de introducerea eurocheque-ului
şi a cardului de garantare în vederea înlocuirii şi simplificării sistemelor naţionale de
cecuri. În 1980, eurocheque ia iniţiativa dezvoltării unui standard al benzilor magnetice
internaţionale, care să ia în considerare standardele bancare naţionale şi individuale
existente astfel încât, pe baza cardului eurocheque să permită accesul la ATM-uri din
străinătate. Treptat sunt implementate standarde uniforme pentru posibilitatea utilizării
internaţionale a cardurilor eurocheque la ATM-uri. În perioada următoare, respectiv
Europa anilor '80, eurocheque şi Eurocard, aflate mai mult sau mai puţin sub controlul
aceloraşi bănci europene, satisfaceau nevoile a doua pieţe distincte dar complementare şi
operau în două moduri total diferite. Primul era un sistem de garantare şi compensare de
cecuri iar cel de-al doilea utiliza tehnologie şi proceduri standard pentru card-uri de
credit.
Dezoltarea electronicii a schimbat totul. Sub conducerea lui Eurocheque
International, dezvoltarea benzii magnetice, pe de o parte, şi necesitatea unei
infrastructuri electronice, pe de altă parte, au condus către înlăturarea diferenţelor
operaţionale. În 1984, eurocheque a iniţiat tranzacţiile ATM internaţionale, pentru ca în
anul următor să-şi creeze propriul sistem electronic de autorizare şi de recunoaştere a
autenticităţii datelor. La sfârşitul anilor '80, piaţa cardurilor se maturizase deja iar cererea
de produse mai sofisticate era în creştere. Pentru a reduce costurile, băncile membre
europene au decis integrarea societăţilor eurocheque International şi Eurocard
International într-o singură companie. Aşa a apărut în 1992, Europay International, prima
şi singura companie integrată de pe piaţa sistemelor de plată pentru populaţie şi unica
companie din Europa care deţine licenţa gamei "Europackage". Europay îşi oferă
serviciile prin cele peste 9.000 de bănci membre, atât europene cât şi din zona Marii
Mediterane. Oferta de produse pleacă de la cecuri de călătorie, "portofele" electronice,
eurocheque-uri şi până la carduri internationale de debit sau de credit, produsele fiind
utilizate pentru a obţine bani lichizi de la ATM-uri, sau de la filialele băncilor, şi pentru
plata diverselor bunuri şi servicii, indiferent dacă eşti acasă, in vacanţă sau în străinătate
pentru afaceri.
Din dorinţa de a furniza servicii de plată sigure şi confidenţiale pe Internet, liderii
sistemului bancar şi ai sectoarelor tehnologice au colaborat pentru dezvoltarea
standardului global SET (Secure Electronic Transaction). Bazat pe metode criptografice
sofisticate, SET utilizează certificate şi semnături digitale unice aidoma cărţilor de
identitate asigurând astfel confidenţialitatea informaţiei şi securitatea plăţilor. Sistemul
autentifică simultan comercianţii, posesorii de card-uri şi bancile acceptatoare şi
reprezintă o soluţie solidă pentru cardurile cu bandă magnetică la tranzacţiile efectuate pe
calculator prin intermediul Internetului.
Pentru a crea standardele globale necesare introducerii noii tehnologii bazate pe
cip (smart card), Europay a iniţiat un grup de lucru impreună cu Mastercard şi VISA,
cunoscut în sistemul bancar sub numele de EMV. Lansat în iulie 1996, modelul EMV a
marcat încheierea fazei finale a specificaţiilor globale pentru carduri şi a fost folosit ca
standard pentru producătorii de carduri şi terminale din întreaga lume. Primele carduri de
debit şi de credit, bazate pe standardele EMV, au fost introduse în Marea Britanie în anul
1998.
Încă din primul an al înfiinţării sale, Europay International a avut o creştere
anuală formată constant din două cifre pe aproape toate palierele: carduri, ATM-uri,
bănci membre, comercianţi etc. La sfârşitul lunii iunie 2004, s-a atins nivelul de 250
milioane de carduri emise sub sigla Europay (Eurocard/Mastercard, Maestro/Cirrus).
Numărul tranzacţiilor a depăşit pragul de 10 miliarde, iar valoarea aferentă acestora a fost
de 902,4 miliarde euro.

Tabelul 2.1.

Statistici Europay la 31 Decembrie 2004.

Indicatori (Europa) 1992 2004
Bănci membre 7.000 9.000
Nr. carduri (Mil.) 80,9 202,6
Valoare tranzacţii (Mld.Euro) 16,3 966,7
ATM 53.00 277.800 (603.700 mondial)
0
Comercianţi EC/MC (Mil.) 2,4 4,7 (19,4 mondial)
Comercianţi Maestro (Mil.) - 2,5 (5,2 mondial)

Sursa: Europay International (www.europay.com)

2.3.4. Japan Credit Bureau

Chiar de la înfiinţarea sa în 1961, Japan Credit Bureau (JCB) a fost principala marcă
de card din Japonia. Compania înregistra încă din 1972 primul milion de carduri în
circulaţie, iar 10 ani mai târziu a reuşit să depăşească şi pragul de cinci milioane. Această
creştere a fost influenţată şi de extinderea internaţională a programului de carduri JCB
început în 1981. Practic, primul card în afara Japoniei a fost emis în 1985 la Hong Kong,
pentru ca patru ani mai târziu să înceapă emiterea cardurilor şi în Statele Unite.
Tabelul 2.2.
Statistici JCB International la 31 Decembrie 2000
Anul 197 198 198 199 200 2004
1 3 7 5 0
Carduri emise (milioane) 1 5 10 30 35 40

Sursa: JCB International Co., Ltd. (www.jcbinternational.com)

2.3.5. VISA International

VISA există în forma sa actuală de mai puţin de un sfert de secol. Sistemul care
permite unui deţinător de card din Cairo să efectueze, în doar câteva secunde, o tranzacţie
la un comerciant în Manila, a devenit operaţional în 1977. El a fost creat în momentul în
care International Bank Americard Corporation (IBANCO) şi-a schimbat numele în
VISA card. Însă totul a început în 1958 cand Bank Americard, o instituţie financiară cu
sediul în California, a creat propriul sistem de plată bazat pe card ca un răspuns la
procesul de dezvoltare al reţelelor Diners Club şi American Express. Momentele de
referinţă în cadrul dezvoltării VISA dar şi a cardurilor bancare au fost:

1• Anul 1958. Bank of America cu sediul în San Francisco, California, emite

BankAmericard. Având ca piaţă întregul stat californian, cardul este un succes
încă de la început, fiind primul produs de acest gen cu facilităţi de descoperit de
cont de tip "revolving". Cardul permitea deţinătorilor rambursarea în mai multe
rate a sumelor trase cu plata unei taxe lunare aplicată la soldul din cont.
2• Anul 1979. VISA introduce primul terminal electronic la comerciant, aşa numitul
"point of sale" (POS), ceea ce contribuie la creşterea vitezei de tranzacţionare. De
asemenea, prin introducerea POS-urilor se deschide calea capturării electronice a
datelor (Electronic Data Captures - EDC).
3• Anul 1983. VISA lansează prima reţea mondială de ATM-uri, asigurând
deţinătorilor de carduri psibilitatea de a retrage bani de la automate 24 de ore din
24, indiferent de locaţia aparatului. Prin acest pas se aduce o contribuţie
importantă la confortul afacerilor moderne şi al călătoriilor turistice.
4• Anul 1993. VISA este prima companie care implementează o reţea tehnologică
neurală ("neural network tehnologies") - în domeniul plăţilor - ce permite
reducerea incidentelor de fraudare a cardurilor. Această soluţie tehnică oferă
bancilor membre VISA date precise şi la timp în privinţa tranzacţiilor suspecte.
Reţeaua neurală, ce are la bază istrumente de management al riscului,
atenţionează băncile astfel încât ele să-şi poată informa clienţii când un card este
folosit de o altă persoană decât deţinătorul ei legitim.
1• Anul 1997. VISA este coautor la dezvoltarea specificaţiilor EMV (Eurocard-
Mastercard-VISA) ale industriei cardurilor inteligente, ce asigură utilizarea
mondială a cardurilor cu microprocesor incorporat în condiţiile respectării unor
standarde unice.
2• Anul 2000. Este realizată prima tranzacţie cu un smart card folosind tehnologia
SET (Secure Electronic Transaction), ce oferă un înalt nivel de confidenţialitate şi
siguranţa pentru plăţile pe Internet. VISA este coautor la această tehnologie.
 VISA anunţă realizarea prototipului pentru primul card inteligent de tipul
"contacless commuter - cash". Terminalele "contactless" nu au nevoie de
introducerea efectivă a cardului pentru a efectua o tranzacţie de eliberare de
numerar.
3• Anul 2002. VISA, împreună cu Standard Chartered Bank, introduce prima multi-
aplicaţie pentru un smart card. Ea permite deţinătorilor să acceseze mai multe
conturi şi diferite servicii de pe un singur card. De exemplu, conturi de debit, linii
de credit, securizarea tranzacţiilor pe Internet, programele de loialitate ale
comercianţilor, pot fi (toate) stocate pe acelaşi card.
4• Anul 2004. VISA devine prima organizaţie de profil care procesează 25 de
miliarde de tranzacţii de plată într-un singur an. VISA coordonează realizarea
primei tranzacţii mondiale în euro folosind ca instrument de plată un card şi
realizează prima tranzacţie cu bani electronici printr-un telefon mobil de tip GSM.
VISA este liderul mondial al pieţei cardurilor atât ca număr de carduri în
circulaţie cât şi ca volum de tranzacţionare. De asemenea, VISA dispune de cel mai mare
număr de membri şi de cea mai mare infrastructură - pentru acceptarea la plată a
cardurilor - dată de reţeaua de comercianţi şi de locaţiile fizice.

Tabelul 2.3.
Statistici VISA International la 31 Decembrie 2004.
Anu Membri Număr Valoare Acoperire Viteza POS
l carduri tranzacţii geografică medie de
(mil.) (mld. autorizare
USD)
197 243 30 3 SUA > 5 850.000
0 minute
200 21.404 > 1.866 300 < 5 19,4
4 1.000 secunde milioane

Sursa: VISA International (www.visa.com)

2.3.6. Emitenţii de carduri

Emitenţii sunt acele firme care deţin relaţia contractuală cu clienţii. Ei emit
cardurile clienţilor, facturează şi colectează banii pentru produsele şi serviciile primite de
către clienţi (utilizatorii de carduri) de la furnizori.
În cadrul sistemului de clearing, emitenţii plătesc instituţiilor financiare ale
furnizorilor contravaloarea produselor şi serviciilor livrate clienţilor, urmând să
recupereze de la aceştia sumele respective. Performanţa financiară a emitenţilor este
direct determinată de profitabilitatea generată de fiecare client şi tranzacţie în parte.
Emitenţii sunt în general instituţii financiare (bănci, companii de asigurări etc.)
dar din ce în ce mai frecvent se întâlnesc şi companii comerciale sau o combinaţie între
instituţiile financiare şi companiile comerciale. Câteva exemple, în funcţie de modelul de
afacere implementat:
1- Visa card, Banca Comercială Română;
2- Visa card, Tesco;
 3- Mastercard, General Electric.

În ceea ce priveşte relaţia contractuală cu clientul, emitenţii stabilesc taxele de

administrare a conturilor şi de operare, costurile de emitere a cardurilor, precum şi
dobânzile la sumele creditate.
În funcţie de domeniul de activitate al emitenţilor şi de puterea lor financiară, ei
pot negocia cu anumiţi furnizori de produse şi servicii oferte speciale pentru clienţii lor
prin crearea unui parteneriat sau prin implementarea modelului de afacere „buy-back”.
Astfel, emitentul işi extinde oferta de produse şi servicii către clienţii săi
incorporând şi pe cele ale furnizorilor special selectaţi. În aceste condiţii, emitentul va
putea negocia cu clienţii săi, inclusiv preţurile şi discounturile acordate pentru
cumpărările de la furnizori, alţii decât el.
În anumite circumstanţe, aceste discounturi (acordate în mod standard la
realizarea tranzacţiei) pot să fie completate cu cele legate de anumite performanţe ale
clientului (un anumit volum sau cifră de afaceri etc.):
1- Discounturi retrospective;
2- Programe de loialitate (acumulare de puncte şi conversia acestora în diverse
produse sau numerar).

2.3.7. Mobile Payment

Ultimii 5 ani au cunoscut dezvoltări importante în globalizarea tehnologiei

informatice, ceea ce a condus simultan atât la progresul tehnologic cât şi la reducerea
masivă a costurilor de implementare şi operare. Astfel, accesul şi viteza de comunicaţie
în internet, reţelele de comunicaţii mobile şi dispozitivele mobile aferente, comerţul şi
plăţile electronice, au cunoscut o dezvoltare importantă.
Toate acestea au condus la crearea unei stări de spirit în cadrul utilizatorilor
cunoscută sub denumirea de „Triple A” (Anywhere, Anytime, Anyway – Oriunde,
Oricînd, Oricum) şi care a creat o presiune asupra furnizorilor de comunicaţii, comerţ
electronic, comercianţi şi bănci, cerinţele astăzi fiind ca serviciile oferite să fie
disponibile în regim de 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână şi 365 zile pe an la un cost
eficient.
Mobile Payment Forum (MPF) s-a înfiinţat în noiembrie 2001 ca o organizaţie
non-profit, ce are ca scop dezvoltarea şi standardizarea plăţii mobile. MPF a fost
înfiinţată de către asociaţiile de carduri American Express, JCB, MasterCard International
şi VISA International, şi doreşte să includă toate instituţiile financiare importante din
lume, vânzătorii de hardware şi software, furnizorii de conţinut, operatorii de reţea şi
producătorii de dispozitive wireless.
MPF are în componenţă în acest moment peste 100 de membri, lideri mondiali în
domenii variate şi include printre alţii pe Hutchison 3G, NEC, Nokia, NTT DoCoMo,
Oracle, Orange, Telecom Italia, T-Mobile şi Vodafone. Structura MPF este constituită
pentru a asigura egalitatea tuturor membrilor şi colaborarea industrială.
Forumul stabileşte cadrul şi procesele care permit dezvoltarea standardelor şi
identificarea celor mai bune practici bazate pe consensul derivat din interesele unice şi
perspectivele membrilor săi. Rolul MPF este de a asigura că tehnologiile sunt
interoperabile şi concurenţa între participanţi este în domeniul serviciilor şi nu a
standardelor de firmă.
MPF defineşte o plată mobilă (m-payment) ca fiind procesul dintre două părţi
(client şi furnizor) prin care clientul plăteşte pentru achiziţia de bunuri şi servicii utilizând
un dispozitiv mobil. Un dispozitiv mobil poate însemna un dispozitiv de comunicaţie
wireless, inclusiv telefoane mobile, PDA, calculatoare mobile etc.
Plăţile mobile pot fi împărţite în două tipuri în funcţie de valoarea plăţii:
1• micro plăţi, care se referă la o plată de aproximativ 10 USD sau mai puţin şi
cercetările recente relevă că în mediul mobil acestea vor fi predominante;
2• macro plăţi, care se referă la plăţi cu valori mai mari de 10 USD cum ar fi
cumpărăturile on-line, magazine mobile etc.

Distincţia dintre aceste două tipuri de plăţi este importantă datorită diferenţelor în
sistemele de securitate implicate în realizarea tranzacţiei. De exemplu, autentificarea şi
executarea unei tranzacţii macro plăţi se va face la fel ca în cazul uneia cu credit card prin
autentificarea şi validarea de către o entitate financiară, în timp ce pentru micro plăţi
poate fi suficientă doar infrastructura operatorului şi recunoaşterea SIM-ului.
Deşi iniţial ambele tipuri de plăţi au fost considerate subiectul plăţilor mobile,
realitatea de astăzi a arătat că acestea se pretează doar în cazul micro
plăţilor. Principalele motive pentru neutilizarea plăţilor mobile în cazul macro plăţilor
este faptul că tehnologia existentă şi credit cardurile sunt foarte răspândite şi în plus
încrederea consumatorilor este foarte ridicată în credit carduri încât nu se întrevede în
următorii 5-10 ani necesitatea implementării macro plăţillor mobile.
De ce totuşi s-au impus micro plăţile ? Pentru că acestea nu sunt interesante
pentru bănci sau pentru comercianţii care acceptă credit cardul. Motivele principale sunt:
costuri ridicate de procesare pentru valori reduse (rezultând un comision pe tranzacţie
foarte ridicat) şi volume foarte mari de procesare care altereaza procesarea restului
tranzacţiilor.
Din aceste motive plăţile mobile se concentrează astăzi pe segmentul micro
plăţilor, practic înlocuind monezile şi bancnotele de valoare mică. Astfel, dacă în cazul
macro plăţilor este necesar ca participanţii să fie instituţii financiare sau procesatorii
validaţi de către asociaţiile de carduri, în cazul micro plăţilor procesatorii şi emitenţii vor
fi chiar companiile de comunicaţii, ei asigurând atât infrastructura, cât şi relaţia directă cu
clienţii (inclusiv facturarea).
Principalele direcţii de lucru ale MPF sunt derivate din cele ale credit cardurilor
dar adaptate particularităţilor plăţilor mobile, după cum urmează:
1• Securitatea. O securitate crescută minimizează frauda şi reduce costul de
operare al sistemului de plată. Alt beneficiu este creşterea încrederii consumatorului şi
comerciantului, care ajută la creşterea încrederii în integritatea reţelei de plată. Există
patru elemente principale de securitate care trebuie asigurate :

. Autentificarea - permite furnizorului de plată (care este emitentul) să determine

că persona care foloseşte produsul de plată este utilizatorul autorizat;
. Confidenţialitatea - asigură că părţile neautorizate nu au acces la datele de plată
care pot fi folosite mai târziu pentru scopuri frauduloase;
 . Integritatea - datelor asigură că datele de plată nu sunt schimbate după ce
utilizatorul este de acord cu termenii tranzacţiei;
. Ne-repudierea - obligă părţile tranzacţiei ca mai târziu să nu nege participarea
lor.
1• Interoperabilitatea este importanţa oricărui sistem global de plată, asigurând că
orice produs de plată participant, poate fi folosit la orice locaţie comercială participantă.
2• Utilizarea este importantă deoarece consumatorii sunt atraşi de produsele
simple de folosit şi astăzi ei nu cer schimbări majore în dispozitivele existente (telefoane,
PDA etc.), ci în disponibilitatea serviciului de plată.

MPF a descris cerinţele şi definit standardele pe care dispozitivele şi furnizorii de

plăţi mobile trebuie să le asigure în procesare. Figura 2.2 descrie procesul şi
infrastructura necesară realizării unei plăţi mobile.
Astfel:
1• Iniţierea plăţii. Iniţierea plăţii pentru plăţile mobile va implica transferarea
informaţiei de plată asupra reţelei sau prin protocolul wireless către comerciant.
2• Autentificarea. Autentificarea utilizatorului este unul dintre elementele importante
ale tranzacţiei de plată. MPF stabileşte ca autentificarea să se realizeze pe una din cele
două căi: mesaj SMS/MMS sau SAT (SIM + Aplicaţia Toolkit);
0 • Terminarea plăţii. Acest proces are loc odată ce detaliile cumpărătorului
au fost identificate şi tranzacţia autorizată. Pe plan fizic, aceasta implică printarea unei
chitanţe fiind o confirmare a fondurilor transferate. În mediul mobil, MPF priveşte la
formatul şi înmagazinarea chitanţelor digitale precum şi posibile mecanisme de
redirecţionare (via email).
Telecomunicaţiile mobile continuă să fie un succes şi odată cu implementarea 3G
se aşteaptă creşterea numărului de abonaţi. Astăzi există peste 1 miliard de abonaţi mobili
(sursa: UMTS) care utilizează din ce în ce mai mult comunicaţiile mobile (dacă în anul
2001 au fost trimise 3 miliarde de SMS în prezent s-a ajuns la aproximativ 1 miliard de
mesaje pe zi).
Se estimează că în 2005 se vor înregistra 60 de milioane de utilizatori de plăţi
mobile generând vânzări de 50 de miliarde de dolari anual (sursa:
Celent) ceea ce indică un potenţial ridicat al plăţilor mobile, ce nu trebuie neglijat.

Tendinţe în globalizarea comerţului

Ultimii 200 ani au cunoscut o creştere spectaculoasă a schimburilor comerciale
internaţionale ca urmare a eforturile de globalizare ale economiei. Conform Chase-Dunn
această evoluţie cunoaşte o tendinţă crescătoare care se suprapune peste trendul
ascendent al economiei mondiale.
Se poate afirma cu certitudine că ultimul deceniu a cunoscut o explozie a
schimburilor comerciale internaţionale. Ele au crescut substanţial de la an la an aşa cum
arată cercetările efectuate de Fondul Monetar Internaţional (vezi Tabelul 2.4) fiind
stimulate de facilităţile electronice de comunicare, prezentare, vânzare şi distribuţie.
Expansiunea geografică a principalilor retaileri mondiali prezentată în figura 2.4,
a determinat necesitatea dezvoltării de standarde comerciale şi a unei infrastructuri
globale care să permită retailerilor, producătorilor, cumpărătorilor, instituţiilor financiare
să utilizeze un limbaj comun.