Curs 1

Elemente introductive privind administratia publica si dreptul administrativ

Cuvantul “administratie” provine din limba latina : prepozitia “ad” = la, catre si substantivul “minister” = servitor,
supus.
Etimologia releva faptul ca administratia publica a fost conceputa inca de la aparitie la o actiune in supusenie;
prinintermediul careie o anumita categorie de subiecte duce la indeplinire deciziile pe care le lua i alta categorie de
subiecte.
Fenomenul administrativ a aparut astfel cand societatea s-a impartit in doua categorii : comandati si comandanti.
Administratia publica e o componenta a puterii executive , una din cele 3 clasice puteri in stat. Gandirea politologica-
juridica-filozofica moderna s-a construit pe 3 teorii : cea a separatie puterilor in stat, a contractului social, a
drepturilor naturale.
Inca din Antichitate Aristotel a dezvoltat teza comform careia in oricare stat exista 3 puteri : una care face legile
( deliberativa sau legistaltiva ( adica Parlamentul in sensul modern, una care pune legile in executare sau puterea
executiva si una care solutioneaza eventualele litigii din viata publica sau privata adica puterea judecatoreasca.
Dezvoltarea acestei teorii a realizat-o Montesquieu pornind de la realitatea ca acela ce detine puterea are tendinta sa
abuzeze de ea. Pentru a stopa abuzul , puterile trebuie incredintate unor titulari diferiti. Teoria a aparut astfel ca o
reatie impotriva absolutismului monarhic , cand se concentrau in mana unei singure persoane perogativele celor 3
puteri clasice , si a fost consacrata ca principiu de organizare in primele Constitutii ale lumii, impreuna cu unele
declaratii de drepturi si libertati ( exemplu in 1789 Declaratia de drepturi si libertatiin Franta). Constitutia Romaniei
in prima sa varianta nu a consacrat expres acest principiu , el a fost introduc in urma revizuirii din 2003, in articolul 1
alinniatul 4.
Precizam ca niciodata puterile n-au fost complet separate una de celelalte, ca intotdeauna au existat forme de
colaborare pentru realizarea unui echilibru mentionat in Constitutie, iar autoritati care apartin traditional unei puteri
exercita si prerogative care tin de alta putere. Ca exemplu seful statului indiferent de forma de guvernamant e cel care
promulga legile , deci exercita atributii specifice puterii legistaltive, tot el acorda gratierea individuala sau numeste
judecatorii, deci exercita prerogative ce tin de puterea judecatoreasca.
Autoritatile ce exercita prerogative celor 3 clasice puteri in stat sunt reglementate in titul 3 al Constitutie : Autoritati
publice in urmatoarea succesiune :
Puterea Legistaltiva : Capitotulul I – Parlamentul ce este organ reprezentativ suprem al poporului roman , anume
unicul organ legislativ al tarii.
Puterea Executiva : Capitolul II – Presedintele ; Capitolul III Guvernul ; Capitolul IV Raporturile parlamentului cu
guvernul ; Capitolul V Administratia publica
Puterea Judecatoreasca : Capitolul VI Autoritatea Judecatoreasca
Nu sunt singurele autoritati publice reglementate de Constitutie sau alte acte in baza Constitutiei. Exista si alte
autoritati publice :
- Avocatul Poporului reglementat in titlul II Capitolul IV
- Curtea Constitutionala careia i se consacra tot titlul V
- Curte de Conturi in titlul IV
De altfel prin statutul lor acestea nu se incadreaza in clasica trinitate a puterilor in stat , iar existenta acestor autoritati
e un argument ce determina gandirea juridica moderna sa interpreteze intr-o alta viziune principiul separatiei
puterilor in stat si va determina ca acest principiu sa nu mai fie reglementat expres si in modalitatea clasica , in care
el s-a regasit in Constitutiile adoptate in secolul 18 pana la jumatatea secolului 20 . Astfel Constitutia Frantei din
1958 recunoaste pentru Guvern atributii de legiferare , concretizate in adoptarea de acte normative numite
1
regulamente, iar domeniile in care Parlamentul intervine cu legi sunt expres si limitativ enumerate in Constitutia
Frantei, ceea ce a permis asertiunea ca in sistemul francez actual regula o reprezinta regulamentul, iar legea exceptia.
Si in sistemul roman regasim institutia delegarii legislative cea ce inseamna transferul de competente dinspre
Parlament inspre Executiv ce se concretizeaza in adoptarea de ordonante , simple sau de urgenta , insa filozofia
institutie obliga ca prerogativele normative ale Guvernului sa nu afecteze rolul de unic organ legislativ al
Parlamentului.
Administratia publica ne apare astfel ca o dimensiune a executivului , fara a fi insa singura dimensiune a acestuia ,
deoarece executivul cuprinde 2 dimensiuni:
- administrarea ( satisfacerea nevoilor cotidiene , a nevoilor sociale de interes public)
- guvernarea ( deciziile cu caracter strategic pentru prezentul si viitorul unui stat in relatiile interne si internationale
)
Specific administratie publice este regimul de putere publice, prin care se evoca/intelege ansamblul unor prerogative
exorbitante , derogatorii de la dreptul comun cu care sunt investite autoritatile publice si prin intermediul carora fac
sa prevaleze interesul general atunci cand acesta intrai in confilict cu interesul particular.
In mod traditional administratia publica si dreptul administrativ care o reglementeaza au fost concepute prin raportare
la realizarea de servicii publice. Notiunea de serviciu public evoca o activitate realizata de un organ public sau de un
agent privat autorizat de un agent public, prin care se satisfac nevoi sociale de interes public. Exemplu : serviciul
public de invatamant este prestat atat de agenti publici (institutiile de invatamant de stat ) cat si de agenti privati,
respectiv universitatile particulare, autorizate sau acreditate de institutii publice abilitate (Ministerul Invatamantului).
In sistemul actual , administratia publica nu mai are doar o natura statala , ca in regimul trecut, existand 2 categorii de
autoritati publice care realizeaza 2 tipuri de administratie :
a) autoritati de natura statala ale administratie de stat ce realizeaza administratia publica de stat (presedintele,
prefectul, serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celelalte organe centrale de specialitate)
b) administratia publica de natura autonoma locala, care sunt alese prin vot universal de cetatenii cu drept de vot din
unitatile administrativ teritoriale in care se includ consiliile locale , judetene, primarii.
Administratia publica este notiunea cheie a dreptului administrativ , ce e o ramura a dreptului public. Inca din
Antichitate s-a fundamentat existenta a 2 mari ramuri de drept , potrivit principiului lui Ulpian : Publicum ius est
quod ad statum rei romanae spectat privatum singularum utilitatem.
Dreptul administrativ ca ansamblu de norme juridice reglementeaza doua categorii de relatii sociale :
1) relatii de administrare activa prin care se pune in executare legea sau in limitele legii se preteaza servicii publice
2) relatii de natura conflictuala dintre autoritatile publice si cei vatamati in drepturile sau libertatile sau interesele lor
legitime, relatii ce apartin institutiei contenciosului administrativ, institutie ce cuprinde litigiile dintre
administratie si cei administrati si al carei fundament se afla in articolele 52 si 176 alin 6 din Constitutie.

Curs 2
Fundamentele sau bazale constitutionale ale administratitie publice
Cap.1 Titlul 3 din Constitutie poarta denumirea de administratie publica ceea ce a demonstrate formularea in
doctrina sau punerea in doctrina a problemei daca numai autoritatile publice enuntate in acest capitol formeaza
administratia publica in sistemul electoral. Dezvoltarea acestei probleme trebuie sa aiba in vedere faptul ca atributiile
de natura administrativa indeplinesc si alte autoritati publice care sunt reglementate in alte capitole ale titlului 3 al
Constitutiei sau in alte parti ale Constitutiei cum ar fi Presedintele si Guvernul.
Aici se gasesc autotitatile care au ca ratiune de a fi realizarea administratiei publice la nivel central local.
Sustrase pe cat posibil jocului politic care influenteaza de altfel, admninistratia in ansamblul ei, avand ca finalitate
transferarea unor valori politice incorporate in norme juridice.
2
 In Cap.5 regasim reglementata atat administratia centrala de specialitate formata din ministere si alte autoritati
de specialitate subordonate sau autonome, cat si administratia publica locala in doua sectiuni care se incheie cu
prefectul prin statutul sau de reprezentant al guvernului in teritoriu.
Prefectul nu apartine admnistratiei publice locale insa legiuitorul a reglementat astfel deoarece rolul esential al
prefectului este acela de garant al autoritatilor in activitatea autoritatilor locale.
Precizam ca sintagma administratie publica locala utilizata ca si titlu a sect.2 include atat autoritati constituite
la nivelul unitatilor administrative teritoriale de baza (comunele si orasele) cat si autoritati constituite la nivelul
unitatii administrativ teritoriale cu caracter intermediar care este judetul.

In concluzie administratia publica este reglementata in present atat in Cap.5 al Titlului 3 cat si in alte parti ale
Constitutiei care reglementeaza institutii de natura administrative sau cu atributii de acest tip; din interpretarea tuturor
acestor dispozitii constitutionale rezulta concluzia existentei celor doua tipuri de administratie si de autoritate
administrativa respectiv administratia publica de stat (Presedintele, Guvernul, Prefectul) si administratia publica
autonoma locala (autoritatea administrativa care isi desfasoara activitatea in unitati administrative teritoriale) si sunt
alese prin vot universal, direct, secret.

Definitia administratiei publice in baza Constitutiei Romaniei revizuita si adaugita

In doctrina de specialitate administratia publica este definita dintr-o dubla perspectiva:
 In sensul material functional ea este definite ca un ansamblu de activitati prin care se executa legea sau
in limitele acesteia se presteaza servicii publice
 In sens formal organic, administratia este definita ca un ansamblu de organe care au rolul sa duca la
indeplinire activitati de natura administrativa.
Administratia publica reprezinta ansamblul activitatilor desfasurate de Presedintele Romaniei, Guvern,
Administratia centrala de specialitate, Prefect, Administratia publica locala precum si autoritatilor si institutiilor aflate
in subordinea sau coordonarea acestora prin care in regim de putere publica se duc la indeplinire legile sau in limitele
legii se presteaza servicii publice.
Din definitie rezulta urmatoarele trasaturi:
Prima trasatura; Administratia publica este formata dintr-un ansamblu de autoritati si institutii denumite
generic autoritati ale administratiei publice. Acestea sunt situate atat la nivelul central cat si la nivelul local (inclusive
judetean) a.i. unele au o competenta teritoriala generala iar altele o competenta teritoriala limitata la nivelul unei
unitati administrative teritoriale.
D.p.d.v. al atributiilor care sunt conferite de lege si care impreuna constituie competenta lor materiala, unele
au atributii in tot ce priveste administratia publica avand astfel o competenta materiala generala (Presedinte, Guvern,
Consilii, Primari, Prefecti) iar altele au atributii intr-un domeniu determinat de activitate avand astfel o competenta
materiala de specialitate (administratia centrala de specialitate, serviciile publice ale ministerului si celelalte organe
centrale de specialitate) care exercita atributii de natura administrativa.

In sistemul actual identificam urmatoarele autoritati ale administratiei publice:

 La nivel central:
o Presedintele si Guvernul – cei doi sefi ai executivului
o Administratia centrala de specialitate care este formata din:
 Ministere care se pot infiinta organiza si functiona in subordinea Guvernului
 Alte organe centrale de specialitate care se pot infiinta:
 In subordinea Guvernului, altele decat ministerele
 In subordinea ministerelor
3
  Autoritati centrale autonome, acestea putandu-se infiinta numai prin lege
organica
 La nivel judetean:
o Prefectul, reprezentantul Guvernului in teritoriu si coordonatorul servicilor publice
deconcentrate ale ministerelor si celorlalte autoritati centrale de specialitate
o Consiliul judetean, care este autoritatea autonoma a administratiei judetene cu caracter
deliberativ aleasa in mod direct pentru coordonarea activitatilor consiliilor locale in vederea
realizarii serviciilor publice de interes judetean
o Presedintele consiliului judetean; autoritate autonoma cu caracter executive aleasa in aceste
functii in mod indirect de catre consilieri din randul acestora iar in calitate de consilier judetean
aleasa in mod indirect
o Regii autonome, societati comerciale, institutii publice aflate in subordine sau dupa caz sub
coordonarea consiliului judetean
 La nivel local:
o Consiliile locale: autoritati deliberative ale autonomiei locale
o Primarii, autoritati executive ale autonomiei locale cu caracter impersonal
o Regii autonome, institutii publice subordonate sau coordonate de consiliile publice.
Constatam ca in administratia publica regasim atat autoritati autonome cat si autoritati cu caracter de
subordonare.
Notiunea de subordonare in dreptul public si implicit de ierarhie, implica anumite drepturi pe care le are
subordonatul fata de cel care-i este subordonat:
 Dreptul de a-i numi coordonatori
 Dreptul de a organiza activitatea
 Dreptul de a-i da instructiuni cu caracter obligatoriu
 Dreptul de a-i controla activitatea
 Dreptul de a-i aplica sanctiuni cu privire la acte si la personal sau anulari de acte, suspendari, etc.
A doua trasatura: administratia publica reprezinta un ansamblu de activitati prin care se executa legea si in
limitele legii se presteaza servicii publice.
Notiunea de punere in executare a legii trebuie inteleasa intr-o acceptiune complexa care include atat activitati
complete, diferite operatiuni si fapte prin intermediul carora legea este pusa in executare cat si intr-un mod modern
sau sens complex care include elaborarea de acte juridice, de reglementari subsecvente legii prin care acesta este pus
in executare. Ex: art.108 din Constitutie prevede ca hotararile de guvern se emit pentru organele executive legilor.
Fiecare autoritate a administratiei publice de la nivel central sau local dispune de o anumita competenta in a
adopta acte juridice care pot avea atat caracter individual cand privesc un subiect de drept determinat cat si un
caracter normativ atunci cand sunt general obligatorii si opozabil era omne.
Prin intermediul acestora practic legea si alte acte normative (ordonante, hotarari) sunt puse in executare.
A treia trasatura: Administratia publica se realizeaza in regim de putere publica, acesta cuprinzand
ansamblul acelor prerogative, speciale derogatorii de la dretpul comun cu care sunt investite autoritatile publice si
prin intermediul carora fac sa prevaleze interesul public general atunci cand vine in contact cu interesul particular.

Izvoarele dreptului in general si ale dreptului administrativ

In teoria dretpului izvoarele dreptului sunt impartite in doua mari categorii:

 Izvoare materiale prin care se evoca acele conditii concrete care determina aparitia unei norme de
drept
 Izvoare formale care sunt formele concrete de exprimare a normelor si care sunt scrise
4
Izvoarele formale scrise ale dreptului administrativ
Constitutia, legea suprema, fundamentala in stat, proclamata de art.1 alin.5 potrivit caruia in Romania,
respectarea constitutiei a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.
Unele dintre prevederile constitutionale reglementeaza institutii si principii care tin de dreptul administrativ
sau care sunt cu directa aplicabilitate in aceasta ramura a dreptului (ex: cap.5 al titlului 3; cap.2 si cap.3 din acelasi
titlu) dar si prevederi plasate in alte parti ale Constitutiei cum ar fi cele studiate in art.146 care reglementeaza
atributiile Curtii Constitutionale intre care se regasesc si atributii care vizeaza direct administratia publica. Alte
prevederi constitutionale, fara sa faca referire expres la autoritatea publica o reglementeaza intr-un mod implicit
consacrand prevederi aplicabile tuturor, inclusiv celor de natura administrativa (egalitatea cetateanului in fata legii si
a autoritatilor publice fara discriminari + principiul ca nimeni nu e mai presus de lege). Acest gen de prevederi sunt
izvoare implicite.
Legea (ca act juridic parlamentar) – termenul de lege este utilizat in limbajul juridic si in cel cotidian atat intr-
o acceptiune lato sensu care include orice act juridic care produce efecte obligatorii pentru un subiect de drept
indiferent de unde emana, cat si intr-o acceptiune tricto sensu care semnifica un act juridic emis in Parlament cu
aceasta denumire.
In conformitate cu art.73 din Constitutie in sistemul actual exista 3 categorii de legi constitutionale, organice
si ordinare
Legile constitutionale sunt cele prin care se revizuieste sau se modifica Constitutia dupa procedura consacrata
de Titlul 7 – Revizuirea Constitutiei.
Precizam ca prin art.152 (Limitele revizuirii) se enumera anumite prevederi care nu pot fi supuse controlului,
si anume:
 Caracter nationale, unitar, independent si indivizibil al statului
 Forma republicarii de guvernamant
 Integritatea teritoriului
 Independenta justitiei
 Pluralismul politic
 Limba oficiala
De asemenea este interzisa revizuirea care are ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale
ale cetatenilor sau a garantiilor constitutionale. Totodata Constitutia nu poate fi revizuita in perioada situatiilor de
asediu, urgenta sau razboi.
Legile organice si ordinare; intelegerea juridica a celor doua tipuri de legi presupune analiza lor comparativa
urmand a se identifica atat elementele comune cat si particularitatile care le diferentiaza.
Cat priveste diferentele in esenta este vorba despre:
a) obiectul de reglementare. Unele dintre prevederile constitutionale reglementeaza institutii si principii care
tin de dreptul administrativ cu directa aplicabilitate in aceasta ramura a dreptului dar si prevederi plasate in art.146
care reglementeaza atributiile Curtii Constitutionale inrte care se regasesc si atributii care vizeaza direct administratia
publica.
Legea ca act juridic al Parlamentului; Termenul “lege” este utilizat in limbajul juridic si in cel cotidian atat
intr-o acceptiune laso sensu care include orice act juridic care produce efecte obligatorii pentru un subiect de drept
indiferent de unde emana cat si intr-o acceptiune stricto sensu care semnifica un act juriic emis de Parlament cu
aceasta denumire.
In conformitate cu art.73 din Constitutie in sisemul actual exista 3 categorii de legi, Constitutionale organice
si ordinare.

5
 b) modalitatea de adoptare, legea organica adpotandu-se cu majoritatea absoluta (majoritatea membrilor
fiecarei Camere) iar legea ordinara cu majoritatea relativa (membrii prezenti in fiecare Camera)
Raportandu-ne la aceste criterii in sistemul romanesc actual regula o reprezinta legea ordinara iar exceptia cea
organica.
Intre cele doua tipuri exista si elemente comune de regim juridic si anume:
a) Promulgarea legii de citare Presedintele – atributia fiecarui sef de stat indiferent de forma de
guvernamant
b) Neretroactivitatea legii – principiu potrivit caruia legea produce efecte juridice numai pe viitor
c) Obligativitatea publicarii in monitorul oficial care trebuie inteleasa prin raportare la principiul de
drept cuprins in adagiul legii “nemo cennsetur ignorare legem”. Obligatiei de a cunoaste legea ii
corespunde dreptul cetateanului de a i se face legea cunoscuta ceea ce se realizeaza prin publicarea
in Monitor
d) Momentul intrarii in vigoare a unei legi; potrivit art.78 din Constitutie legea intra in vigoare la 3
zile de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazuta in textul legii.
e) Alte aspecte procedurale in ceea ce priveste initierea si adoptarea unei legi, indiferent de tipul ei
sau contestarea unei legi pe calea controlului de constitutionalitate care este prealabil, apriori,
aposteriori pe cale de exceptie, comune celor doua tipuri excluzand aspectele procedurale care le
diferentiaza in ceea ce priveste adoptarea
Curs 3

Izvoarele de drept in general si de drept administrativ in special

Actele Guvernului
Ordonantele de guvern
Reprezinta rodul instutiei delegarii legislative care este reglementata sub aceasta titulatura de art.115 din Constitutie,
insa prevederi aplicabile acestei categorii de acte ce emana de la Guvern se reglementeaza si in art.108 consacrat
acteleor Guvernului.
Delegarea legislativa reprezinta un transfer de competenta in materie normativa dinspre Parlament calificat prin
art.61 din Constitutie unica autoritate legislativa a tarii, catre Guvern care este clasicul executivului.
Modul in care se realizeaza acest transfer trebuie sa respecte conservarea pentru Parlament a rolului de unic organ
legislativ si sa se realizeze in limita literei si spiritului prevederilor constitutionale referitoare la delegarea legislativa.
Intr-o prima redactare textul fostului art.114 (devenit art.115 dupa revizuire si republicare) a fost considerat a contine
anumite carente de reglementare, dispozitii interpretabile, care au atras in practica o utilizare de catre Guvern a
acestei institutii intr-un mod exagerat , calificat in doctrina ca fiind abuziv si care a nascut procedura
neconstitutionala a guvernarii prin ordonante simple sau de urgenta , cu consecinta afectarii statutului parlamentului
de unica autoritate legiuitoare a tarii.
Exemplu: Nu exista prevederi referitoare la posibilitatea ca ordonantele de urgente sa reglementeze si materii ale
legii organice ceea ce a nascut o practica neunitara si nevoia Curtii Constitutionale de a o clarifica , in sensul de a
admite ca de esenta acestui tip de ordonanta este existenta unui caz exceptional (in terminologia din 1991) sau a unei
situatii extraordinare ( in limbajul utilizat de constituant in 2003) ceea ce permite posibiltatea de a fi vorba si despre
reglementarea unei materiii care tine de legea organica. De asemenea nu exista prevederi care sa delimiteze
delimiteze competenta Guvernului de a apela la acest tip de act juridic sau care sa tina sub un contral mai strict
Guvernul in a o exercita aspecte care au fost avute in vedere la revizuirea din 2003 a Constitutiei si se regasesc
incorporate in textul actual al art.115.
Potrivit art.108 din Constitutie Guvernul adopta 2 categorii de acte, respectiv hotararile – care sunt actele prin care
Guvernul isi exercita competenta lui specifica , originara, aceea de a pune in executare legea si ordonante prin

6
intermediul carora Guvernul exercita o competenta derivata, aceea de a adopta acte juridice care sa inlocuiasca legea
respectiv ordonante sub cele 2 forme ale lor : simple (obisnuite si ordonante de urgenta.

Regimul ordonantelor simple

Pot fi adoptate numai in baza unei legi specifice de abilitare prin care Parlamentul imputerniceste guvernul sa adopte
acest tip de ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice. Rezulta ca ordonantele obisnuite se adopta in
materii care tin numai de legea ordinara si numai daca Parlamentul, de regula pe perioada vacantelor parlamentare a
adoptat o lege specifica prin care a abilitat Guvernulsa adopte ordonante simple (obisnuite).
Legea specifica de abilitare trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu domeniul si data pana la care Guvernul e
imputernicit sa emita ordonante. Fara sa fie obligatoriu in legea de abilitare se mai poate prevede si posibilitatea ca
ordonantele simple sa fie supuse aprobarii Parlamentului pana la indeplinirea termenului de abilitare , nerespectarea
acestui termen atragand incetarea efectelor ordonantei.
In practica se impune si se realizeaza adoptarea de catre Parlament a ordonantelor obisnuite.
Ca si ordonanta de urgenta si cea simpla se semenaza de Prim-ministru si se contrasemneaza de ministru care are
sarcina de a pune in plicare si se publica in Monitorul Oficial , nepublicarea atragand inexistenta actului respectiv.

Regimul ordonantelor de urgenta

Daca ordonanta simpla este adoptata in baza unei delegari legislative, cuprinsa intr-o lege de abilitare, ordonanta de
urgenta se adopta in baza unei delegari de rang constitutional care permite Guvernului ca in anumite situatii pe care
le apreciaza a fi extraordinare sa apeleze la acest tip de ordonanta. Existenta unei situatii extraordinare nu este
suficienta , Constitutia impunand ca reglementarea unei atare situatii sa nu poata fi amanata si obligand Guvernul sa
motiveze urgenta in continutul ordonantei.
Sunt impuse anumite limite de reglementare pentru ordonantele de urgenta si anume care vizeaza domeniul legilor
organice, interdictia ca ele sa afecteze organizarea institutiilor fundamentale ale statului, drepturile si libertatile si
indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale , precum si de aceea de a viza masuri de trecere silita a
unor bunuri in proprietatea publica.
Daca ordonantele obisnuite se supun Parlamentului numai daca legea de abilitare prevede expres acest lucur,
ordonantele de urgente se supun intotdeauna aprobarii Parlamentului, ele neputand intra in vigoare decat dupa ce au
fost depuse spre aprobare la Parlament si dupa ce au fost publicate in Monitorul Oficial, deaoarece nepublicarea lor
face ca ele sa fie inexistente.
Dezbaterea lor se face in procedura de urgenta , intr-un termen de 30 de zile de la depunere , care daca este depasit
atrage aprobarea lor tacita si trimiterea de camera care este decizionala si care va adopta tot in procedura de urgenta.
Spre deosebire de ordonanta simpla care nu poate reglementa decat materii ale legilor ordinare , ordonante de
urgenta poate sa reglementeze si amterii ale legilor organice, caz in care adoptarea se va face in baza art.76 din
Constitutie (prin majoritate absoluta(?)) respectiv majoritatea fiecarei camere.
Adoptarea unei ordonante de urgenta este sinra situatie care impune camerelor Parlamentului care nu se afla in
sesiune sa se conavoace in mod obligatoriu in termen de 50 de zile de la depunere sau dupa caz de la trimitere.
Aprobarea sau respingerea ordonantei de catre Parlament se face printr-o lege in care sunt cuprinse si ordonantele a
caror efecte au incetat ca urmare a neaprobarii lor cu privire la termenul de abilitare potrivit art.115 (3) din
Constitutie.
7
In legea de aprobare sau dupa caz de respingere sunt reglementate atunci cand aeste cazul si masuri necesare
referitoare la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a unei ordonante. Este vorba de ordonantele care au
fost respinse sau care au fost adoptate cu unele modificari si care in mod evident au produs efecte juridice pe
perioada cat au fost in vigoare , ceea ce impune luarea unor masuri referitoare la efectele produse. (exemplu:
Ordonanta de urgenta privind Fundatia Gojdu – 2006 in cazul careia Parlamentul (Senatul) nu a dat o decizie).
Regimul hotararilor de guvern
Reprezinta actul tipic al Guvernului prin care acesta pune in executare legea, ele fiind acte administrative care pot
avea atat caracter normativ cand produc efecte juridice general obligatorii (exemplu H.G. de aprobare a normelor
metodelor pentru punerea in aplicare a unei taxe) cat si caracter individual cand produc efecte juridice fata de un
subiect determinat de drept ( exemplu : H.G. de prelungire a functiei unui Prefect).
Ca si ordonantele ele se semneaza de Prim-ministru , se contrasemneaza de ministrul care are sarcina sa le puna in
executare si se publica in Monitorul Oficial cu sanctiunea inexistente in cazul nepublicarii. Constitutia admite o
exceptie care priveste hotararile cu caracter militar care se comunica numai insititiei interesate.
Art.108 (2) prevede ca H.G. se adopta pentru organizarea executarii legilor ceea ce inseamna ca ele trebuie sa fie
˝praeter legem˝ si ˝secundum legemm˝ aduca adiotate in baza legii , in limitere ei si dupa ce domeniul respectiv a fost
supus unei reglementari de catre legiutor.
In calitatea lor de acte administrative H.G. se supun contralului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti de
Contencios Administrativ in temeiul art.152 si art.126(6) din Constitutie, ultimul garantand controlul de legalitate
exercitat de instantele de Contencios Administrativ asupra actelor administrative ale Autoritatilor Publice cu exceptia
actelor de comandament cu caracter militar si a celor ce privesc raporturile cu Parlamentul.
Ordonantele ca si H.G. pot fi izvoare de drept pentru mai multe ramuri iar in masura in care raporturile juridice pe
care le reglementeaza apartin dreptului administrativ ele sunt izvoare pentru aceasta ramura a dreptului.

Tratatul international

Adoptarea unui tratat international implica Guvernul care il negocieaza (de regula prin Ministerul de Externe) ,
Presedintele , care le incheie in numele Romaniei si Parlamentul care le ratifica intr-un termen rezonabil. Formula
˝intr-un termene rezonabil˝ a inlocuit-o pe cea a termenului de 60 de zile care era prevazuta in textul Constitutiei
inainte de revizuirea lui.
Prin ratificarea de catre Parlament , tratatele devin parte a dreptului intern potrivit art.11(2) din Constitutie.
In cazul in care un tratat international contine dispozitii care sunt contrare Constitutiei ratificarea lui nu se poate face
decat dupa revizuirea Constitutiei.
Prin art.20 se reglementeaza regimul juridic specific al tratatelor internationale care privesc drepturile omului. Astfel
dispozitiile fundamentale in aceasta marerie trebuie interpretate si aplicate in in concordanta cu Decleratia Universala
a Drepturilor Omului precum si cu toate pactele si tratatele internationale la care este parte Romania si care vizeaza
drepturile si libertatile fundamentale in cazul neconcordantelor intre reglementarile interne si cele internationale in
aceasta materie ,reglementarile internationale au prioritate cu exceptia cazului in care dispozitiile legilor interne sunt
mai favorabile.
Acest principiu al prioritatii unor norme internationale fata de cele interne a fost extins prin art.148(2) din Constitutie
odata cu revizuirea Constitutiei si in ceea ce priveste tratatele constitutive ale Uniunii Europene si celelalte
reglementari comunitare cu caracter obligatoriu fata de legile interne care contin dispozitii contrare , respectandu-se
prevederile actului de aderare. Pentru ca un tratat international sa reprezinte izvor de drept administrativ el trebuie sa
intruneasca cumulativ mai multe conditii:
1.sa fie adoptat si ratificat dupa procedeul constitutional si legal;
8
2.sa fie de aplicabilitate directa;
3.sa contina reglementari specifice dreptului administrativ;

Actele administrative centrale de specialitate

-cele ce emana de la ministere, ale autoritatilor cenrale specifice fie ele subordonate sau autonome

De la nivelul acestor autoritati emana diferite acte juridice care poarta denumirea de ordine , instructiuni ,norme ,
metode, precizari etc. Unele dintre ele au caracter normativ iar altele individual , in functie de intinderea efectelor pe
care le produc.
In calitatea lor de actele administrative ele sunt izvoare ale acestei ramuri de drept, insa prin obictul de reglementare
pot sa contina dispozitii care sa le faca izvoare si pentru alte ramuri ale dreptului cum ar fi dreptul civil, financiar etc.
Actele autoritatilor administrative publice locale si judetene si ale prefectului
Prefectul emite ordine, primarul si presedintele consiliilor judetene adopta dispozitii, consiliile locale si judetene
adopta hotarari despre care (toate) legea prevede expres ca pot fi si nomative si individuale.
Fiind acte administrative si vizand cu precadere administratia ele sunt izvoare formale pentru aceasta ramura a
dreptului.

Izvoare formale nescrise

Obiceiul sau cutuma: caruia in unele state ii este recunoscuta calitatea de izvor formal al dreptului existand si state
care au asa-zise constitutii cutumiare , iar in altele obiceiul nu este recunoscut a fi izvor de drept desi nu ii este negata
o anumita influenta asupra dreptului.
romania a facut parte din aceasta a II-a categoriei ,insa Constitutia actuala obliga la regandirea statutului obiceiului
de izvor al dreptului. Astfel art.1 (3) din Constitutie consacra Romania ca fiind stat de drept , democratic si social in
care anumite valori , respectiv demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor , libera dezvoltare a pesonalitatii
umane , dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiriul traditiilor democratice ale poporului
roman.
Constatam ca textul constitutional obliga ca interpretarea si aplicarea normelor privind valorile supreme si garantate
sa se faca in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si aseaza astfel traditia/obiceiul la rang de principiu
Constituional si implicit de izvor de drept.
Interpretand art.44 (7) din Constitutie potrivit caruia dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinitati , preucm si la respectarea celorlalte sarcini care potrivit legii sau
obiceiului revin proprietarului.
Constatam ca din acest text obiceiul este asezat pe acelasi plan cu legea in a constitui izvor de drept pentru titularul
unui drept de proprietate privata.
Prin art. 120 (1) administratia publica locala este guvernata atat de principiul deconcentrarii serviciilor publice , cat si
al autonomiei locale care prezumand un drept si o capacitate efectiva a autoritatii administrative autonome dea
gestiona treburile colectivitatilor locale poate sa determine nasterea unor norme cutumiare care sa fie obligatorii a fi
respectate ca si cele ce deriva dintr-o lege. In doctrina se da exemplu ca obiceiul de a organiza la sfarsitul saptamanii
in zilele nelucratoare anumite activitati cum ar fi organizarea de targuri , celebrarea unor casatorii care impun
participarea personalului din autoritatea administrativa publica locala chiar daca este vorba despre zile care potrivit
legii n-ar obliga la o asemenea participare. Aceasta inseamna ca nerespectarea unei norme cutumiare atrage dupa sine
posibilitatea sanctionarii a celor ce au incalcat-o ca si cand ar fi vorba de o norma prevazuta de lege.

9
Pentru ca obiceiul sa fie izvor de drept el trebuie intruneasca mai multe conditii printre care practica indelungata sau
repretabilitatea si convingerea de caracterul obligatoriu a normelor cutumiare a celor ce cad sub incidenta sa.

Jurispurenta – precedentul judiciar /practica instantelor judecatoresti – de regula nu este un veritabil izvor de drept
desi influenteaza procesul de aplicare si creare a normelor juridice.
In Franta unde avem o juristdictie administrativa distinnta de cea a dreptului comun, jurisprudenta tribunalelor
administrative e considerata un veritabil izvor de drept iar doctrina sustine ca ea influenteaza atat de mult crearea de
drept administrativ incat ˝dreptul administrativ fracez este facut mai mult de judecatori decat de legiutor˝.
In Romania legea contenciosului administrativ 554/2000 si modificarile acesteia confera forta juridica general
obligatorie acelor hotarari judecatoresti care anuleaza in tot sau in parte acte administrative cu caracter normativ, ele
publicandu-se in Monitorul Oficial sau in Monitoarele Judetene si ale municipiului Bucuresti dupacum privesc acte
ale autoritatilor centrale sau locale.
De asemenea deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor , ele
publicandu-se in Monitorul oficial al Romaniei.

Doctrina – literatura de specialitate – desi nu este considerata un adevarat izvor de drept argumentele cuprinse in
literatura de specialitate sunt avute in vedere atat de catre legiutor care valorifica solutiile propuse de doctrina , cat si
de judecator atunci cand fundamenteaza o anumita solutie juridica la o speta determinata.

Curs 4

Normele de drept administrativ

Notiunea de drept evoca o regula de conduita,generala,abstracta,cu caracter obligatoriu a carei executare si respectare
se realiyeaya de buna voie sau in caz de nevoie prin interventia fortei coercitive a statului. De altfel posibilitatea de a
apela la forta de constrangere a statului deosebeste norma juridica de alte categorii de norme cum ar fi cele morale
sau religioase.
Adaptand aceasta definitie la domeniul dreptului administrativ interpretam ca normele de drept administrativ sunt
acele reguli de conduita ce vizeaza fenomene administrative in ansamblul (?) ramurii care se concretizeaza la randul
lui prin activitati, acte si fapte prin care se pune legea in executare sau in limitele acesteia se presteaza diferite
servicii publice.
Structura normei juridice de drept administrativ ca a oricarei norme juridice dealtfel, cuprinde ipoteza, dispozitia si
sanctiunea existand astfel o structura tripotomica a acesteia.
In doctrina se discuta existenta unor norme juridice ce au numai ipoteza si dispozitie , neavnd sanctiunea, cu
aplicabilitate la normele constitutionale, Constitutia consacrand reguli, principii, institutii in norme carora nu le
corespund prevederi cu caracter sanctionar.
Discutia trebuie nunatata prin raportare la faptul ca o norma juridica se pune in exercitare si se respecta in primul
rand din conventie, nu din teama de sanctiune, cu atat mai mult cat ne aflam in sfera dreptului public: personalul
administrativv, functionarii si demnitarii statului isi duc la indeplinire atributiile nu din teama consecintelor represive
pe care le-ar atrage o actiune contrara , ci pentru ca prin actiunea pe care o desfasuara ei sunt investiti cu prerogative
de putere publica, iar atitudinea respectului trebuie sa primeze in raport cu teama de sanctiune.
I. Ipoteza normei de drept administrativ cuprinde prevederile referitoare la subiectele de drept ce cad sub
incidenta normei, imprejurarile in care norma se aplica, definitii ale unor termeni, si ea este din punct de
vedere al modului de redectare :
10
 a) absolut determinata: cand reglementeaza in detaliu imprejurarea in care norma urmeaza a fi aplicata, de
unde rezulta asa-zisa competenta legata, adica situatia in care modul in care subiectele de drept isi vor
exercita atributiile , drepturile si obligatiile rezulta rigurors din lege, el fiind legat sau tinut de prescriptia
din norma juridica.
b) relativ determinata: cand legiuitorul reglementeaza cu caracter general o anumita conduita , urmand ca
modul in care se pune in practica aceasta conduita sa fie decis de subiectul de drept , ce dispune de o
anumita libertate din acest punct de vedere. De aici deriva asa-zisa competenta de apreciere, sintagma care
evoca puterea discretionara de care dispune un subiect de drept exercitata in limita legii de a determina si
actiona intr-un anumit mod.

II. Dispozitia cuprinde conduita completa a partilor , respectiv drepturile de care beneficieaza subiectele actului
si obligatiile ce ii incumba subiectului pasiv. In functie de caracterul conduitei prescrise , dispozitia poate fi:
a) imperativa : cand impune o anumita conduita
b) prohibitiva: cand interzice o anumita conduita
c) permisiva : cand nici nu obliga , nici nu interzice, lasand posibilitatea subiectului de drept sa-si hotareasca
conduita in functie de anumite imprejurari.
Normele de drept administrativ , dat fiind specificului administratiei, faptul ca prin intermediul actiunilor acesteia se
realizeaza nevoi sociale de interes public, de regula au caracter imperativ sau prohibitiv, fiind mai rar intalnit
reglementarea prin norma cu caracter peermisiv.
Exista acte normative ce se refera la o categorie de subiecte de drept ce dispun de o autoritate locala sau functioneaza
si care contin si norme cu caracter permisiv atunci cand reglementeaza anumite actiuni pe care acestea urmeaza sau
nu sa le desfasoare in functiile de conditiile concrete de care dispun.
Exemplu : organizarea si functionarea pazei comune obstestesti in localitatile rurale fie prin prestarea acestei actiune
prin rotatie de locuitori, fie prin angajarea unui serviciu public de specialitate.
III. Sanctiunea cuprinde consecintele care sunt atrase de nerespectarea conduitei la care legea, norma impune,
respectiv a dispozitiei normei. Unele sanctiuni pot viza actele ale autoritatii administrative , altele pot viza
persoane sau alte bunurile (confiscari de bunuri). Corespunzator formei de raspundere specifica dreptului
administrativ in care o sanctiune este dispusa, identificam sanctiuni adminitrativ-disciplara,sanctiuni
contraventionale (corespunzatoare raspunderii contraventionale) si sanctiuni patrimoniale (corespunzatoare
raspunderii administrativ-patrimoniale).

Modificarea normelor de drept administrativ

In doctrina s-a pus problema mai intai a posibilitatii ca normele de drept administrativ sa fie codificate si daca da
asupra modului in care se poate realiza acest lucru.
S-au construit doua mari curente (opinii) :
1. Primul neaga posibilitatea reala a unei codificari a normelor de drept administrativ pe considerentul ca
administratia publica este un fenomen in continuaevolutie ce presupune o adaptare si o adaptabilitate permanenta
la realitatile ce formeaza fenomenul administratiei, nevoie ce ar fi ingreunata de existenta unei reglementari cu
valoare de cod.
2. Al doilea curent considera ca este posibil si necesar ca acest lucru sa se realizeze pe considerentul legitim de
altfel ca dreptul administrativ ca orice ramura de drept are anumite constante , principii si institutii care isi
pastreaza valabilitatea dincolo de mutatiile care intervin in plan legislativ si institutiv. Exista state ( Grecia,
Germania, Polonia) unde normele acestei ramuri de drept sunt cuprinse fie intr-un cod administrativ general , fie
in coduri ale ramurii administrative de drept procedural si de drept substantial. Codificarea normelor de drept
11
 administativ a devenit dupa 1990 un obiectiv asumat si de partidele politice , cuprins in rpogramele guvernelor,
dar si de structurile nonguvernamentale, in concret Institutul de Stiinte Administrative al Romaniei Paul
Negulescu si Institutul National de Administrative. In baza proiectului elaborat la acest nivel , in prezent
Ministerul Internelor si al Reformei Administrative este in curs de finalizare a unui proiect de lege privind Codul
de procedura administrativa si de elaborare a unui proiect care sa cuprinda normele de drept substantial ale
dreptului administrativ. Finalizarea procesului de reformare a administratie publice este conditionata si de
elaborarea unor reglementari ce sa se bucure de o anumita stabilitate , iar specific unui cod in general si a unui
cod administrativ in particular este caracteristica sistematizarii si stabilitatiii a normelor pe care el le cuprinde.
Exista coduri elaborate pentru anumite componente ale administratiei publice , respectiv coduri administrave
speciale care au precedat un cod administrativ general, respectiv Codul fiscal si Codul de procedura fiscala care
au suferit mai multe modificari.
Raporturile de drept administrativ
Un raport juridic reprezinta o relatie sociala care a cazut sub incidenta unei norme de drept. Extrapoland aceasta
definitie raportul de drept administrativ reprezinta acele relatii sociale ce au cazut in mod direct sau indirect prin
incidenta unui fapt juridic sub imperiul unei norme de drept.
In doctrina initial s-a considerat dat fiind specificul administratiei publice ce consta la a pune in exercitare legea si a
impune interesul general in fata celui particular , raporturile de drept administrativ pot imbraca numai forma
raporturilor de subordonare. S-a acceptat apoi ca pe langa raporturile de subordonare trebuie sa acceptam si existenta
unor raporturi de colaborare care se stabilesc intre autoritatile publice intre care nu exista raporturi de subordonare,
lele avand caracteristica autonomiei.
In baza sistemului consitutional si legal actual pot fi identificare mai mule raporturi de drept administrativ :
1. Raporturile de subordonare : care se stabilesc intre autoritatile publice care sunt plasate una in subordinea
celelalte ca exemplu : Ministerele fata de Guvern; serviciile publice deconcentrate fata de Ministere; celelalte
autoritatie ale administatiei centrale de specialitate in subordinea carora acestea se organizeaza si functioneaza.
2. Raporturile de colaborare : ce se stabilesc intre autoritatile centrale sau locale autonome si alte categorii de
autoritati publice pentru derularea in comun a unor activitati administrative.
3. Raporturile de coordonare : care se stabilesc intre o autoritate publica si o alta autoritate care fara sa se afle in
subordonarea primeia sau in subordonare ˝una fata de cealalta˝ exercita anumite prerogative de indrumare, de
coordonare a activitatii. Astfel articolul 122 din Constitutie reglementeaza consiliile judetene care sunt autoritati
administrative publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunare si orasenesti in vederea realizarii
serviciilor publice de interes judetean.
4. Raporturile de tutela administrativa : care se stabilesc intre o autoritate publica in a carei misiune intra garantarea
starii de legalitate dintr-un domeniu determinat al administratie publice si autoritatile publice care exercita
atributii ina cest domeniu. Astfel Prefectul care este reprezentantul Guvernului in teritoriu ( judete si municipiul
Bucuresti) are misiunea de a supraveghea si a garanta,asigura respectarea legalitatii in activitatea autoritatilor
autonome locale, respectiv consiliul local, primarul si consiliul judetean. Pentru realizarea acestui obiectiv ,
Prefectul poate ataca in fata instantelor judecatoresti de Contencios Administrativ actele emise sau adoptate de
Consiliul Local, Consiliul Judetean sau Primar, ceea ce atrage suspendarea de drept a actului astfel atacat. Acest
drept al Prefectului este denumit traditional in doctrina ˝tutela administrativa˝ si el a fost consacrat ca atare si de
Legea 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare , a Contenciosului Administrativ. Institutia include si
raporturile dintre alte autoritati cum ar fi Agentia Nationala a Functionarilor Publici si autoritatile si institutiile
publice in cadrul carora isi desfasoara activitatea functionarii publici. Atat legea nr. 188/1999 Privind Statutul
Functionarilor Public cu modificarile si completarile ulterioare, cat si legea 554/2004 prevad ca presedintele
Agentiei Nationale a Functionarilor Publici poate ataca in fata instantei de contencios administrativ actele
12
 autoritatilor publice care incarca legislatia privind functionarii publici ceea ce atrage suspendarea de drept a
actelor astfel atacate.
Raporturile de drept administrativ au unele trasaturi caracteristice tuturor categoriilor si altele specifice:
1. Una din partile raportului are calitatea de subiect determinat , fiind reprezentata de un organ al administratiei
publice sau de un subiect de drept privat, autorizat sa presteze un anumit serviciu public.
2. Sunt raporturi de putere, in sensul ca ele se deruleaza intr-un regim de putere publica, subiectul determinat
(calificat) fiind investit cu prerogativele necesare pentru a impune interesul general in fata celui particular.
3. Continutul acestor raporturi , care include drepturi si obligatii prin care subiectele indicate pun legea in executare
sau u in limitele acesteia presteaza diferite servicii publice.

Organizarea administratiei publice – Teoria generala

Miniunea administratiei publice , aceea de a pune legea in executare si de a presta in limitele legii servicii publice , se
realizeaza de catre autoritatile publice denumite generic organe administrative sau organe ale administratiei publice.
Din punct de vedere al naturii lor unele organe administrative au o natura statala (etapică) iar altele au o natura
autonoma locala, fiind alese prin vot direct , universal, secret ,e gal si liber exprimat de catre colectivitatile locale din
unitatile administrativ teritoriale.
Autoritatile de natura statala le regasim la nivel central , dar si la nivel judetean , insasi Constitutia reglementeaza
institutia Prefectului care este reprezentantul Guvernului in fiecare judet si in municipiul Bucuresti si a serviciilor
publice deconcentrate ale Ministerelor si celorlaltor autoritati centrale specifice care functioneaza in fiecare judet si in
municipiul Bucuresti.
Notiunea de organ al administratie publice evoca acea categorie de organ public sau de agent privat autorizat potrivit
legii care desfasuara activitate de natura administrativa , in sensul punerii in executare a legii sau prestarii de servicii
publice in limitele legii.
Organelor administrative le revine rolul de a transpune in practica anumite sarcini, notiunea de sarcina a
administratiei (misiune) evoca ansamblul necesitatilor obiectiv determinate , politic evaluate si transpuse intr-o norma
de drept.
Nu orice nevoie care exista la un moment dat in societate se transforma automat intr-o sarcina a administratiei. Pentru
a dobandi un asemenea statut , trebuinta speciala respectiva trebuie sa parcurga mai multe etape:
sa fue evaluata din punct de vedere politic
sa fie determinata in mod obiectiv
sa fie consacrata prin norme juridice, misiunea administratiei fiind tocmai aceea de a pune in executare prescriptiile
cuprinse in legi si alte acte normative care sunt obligatorii pentru ea.

Curs 5

Capacitatea si competentele autoritatilor administrative publice

Notiunea de capacitate evoca aptitudinea unui organ administrativ de a avea atributii intr-un anumit domeniu, in sfera
administrativ publica, iar competenta reprezinta ansamblul atributiilor cu care este investit prin lege un organ
administrativ.
O prima trasatura este legalitatea competentei care semnifica fapt ca un organ administrativ , ca de altfel oricare
organ public poate sa exercite numai acele atributii care sunt prevazute in legea in baza careia el se organizeaza si
functioneaza.
Obligativitatea competentei reprezinta acea trasatura a acesteia care semnifica faptul ca realizarea atributiilor lor nu
este o facultate, o optiune pentru organul administrativ, acesta fiind tinut sa duca la indeplinire atributii pe care legea
le consacra. Depasirea atribuitiilor unui organ public , interpretarea abuziva a limitelor acestora naste problema
excesului de putere care poate fi sanctionata pe calea contenciosului administrativ in egala masura in care tot pe calea
contenciosului administrativ o autoritate publica poate fi obligata sa isi realizeze sau compentele atunci cand refuza
13
sa o faca sau o face intr-un mod necorespunzator. Precizam ca formularea corecta este aceea de „competenta” si nu
de „competente”.
Exista 3 categorii de competente:
1. Competenta materiala (rationae materiae) care evoca ansamblul atributiilor unui organ adminitrativ din punct
de vedere al cuprinsului si al specificului acestuia, putandu-se identifica 2 tipuri de competenta materiala:
a) competenta materiala generala : cand organul adminitrativ exercita atributii in toate domeniile care intra in
obiectul de activitate al administratiei publice. Au competenta materiala generala: Presedintele, Guvernul,
Prefectul, Comisiile locale, judetene, Primarii.
b) competenta materiala de specialitate (de ramura sau de domeniu) : atunci cand organul administrativ
exercita atributii administrative intr-un domeniu determinat. Au compenta materiala de specialitate :
Ministerele, celelalte autoritati centrale de specialitate subordonate sau autonome, serviciile publice
deconcentrate ale Ministerelor si celelalte organe de specialitate.
2. Competenta teritoriala (rationae loci): evoca intinderea in spatiu a atributiilor unui organ administrativ. Ea
putand fi:
a) competenta teritoriala nationala,centrala: atunci cand competenta acopera intreaga tara. Au competenta
teritoriala nationala : Presedintele, Guvernul, Ministerele si celelalte autoritati centrale de specialitate.
b) competenta teritoriala locala (inclusiv si judeteana): atunci cand intinderea limitelor teritoriale ale
competentei unui organ administrativ este limitata la nivelul unei unitati adminastrativ-teritoriale. Au
competenta teritoriala locala: Prefectul, serviciile publice deconcentrate din judete, consiliile judetene,
consiliile locale, Primarul.
3. Competenta temporala ( rationae temporis) : semnificata intinderea in timp a atributiilr unui organ administrativ.
Majoritatea autoritatilor administrative au competenta temporala nelimitata in timp. Precizam ca nu trebuie facuta
confuzia intre caracterul nelimitat in timp al competentei temporala a unui organ administrativ si caracterul limitat
al mandatului unui asemenea organ sau limitarea prin constitutie a mandatului unei guvernari pana la validarea
alegerilor parlamentare generale. Astfel mandatele au perioade de: Primar,consilieri locali,consilieri judeteni- 4
ani, Presedinte – 5 ani.Exista insa autoritati publice care prin specificul atributiilor lor au o competenta temporala
limitata in timp cum este cazul Autoritatii pentru aplicarea unitara a prevederilor Legii nr. 10 / 2001 privind
retrocedarea imobilelor expropiate in mod abuziv, sau comisiile locale pentru aplicarea legii fondului funciar.
Infiintarea unor structuri si autoritati cu misiunea de a pune in aplicare anumite legi in materia proprietatii
imobiliare sau mobiliare determina concluzia concluzia ca si competenta lor temporala este limitata la finalizarea
scopului pentru care au fost create.
Specificul regimului politic consacrat de Constitutia Romaniei din 1991
Natura juridica a regimului politic existent intr-un stat rezulta din modul in care sunt organizate si se deruleaza
raporturile constitutionale dintre autoritatile publice prin intermediul carora se infaptuieste actul de guvernare in
statul respectiv.
In doctrina juridica si politologica sunt identificate mai mult tipuri de regimuri politice : regim politic prezidential,
parlamentar,semi-prezidential sau semi-parlamentar. Spre deosebire de regimul politic, forma de guvernamant este
determinata de tipul de sef de stat, fiind vorba in principal de monarhii atunci cand seful de stat este monarh sau
republici atunci cand in fruntea statului este un presedinte. Conform art.1 alin. (2) Constitutie se vede ca forma de
guvernamant a statului roman este republica. Prevederile constitutionale privind forma de guvernamant fac parte
potrivit art.152 din Constitutie din categoria acelor dispozitii constitutionale calificate drept limite ale revizuirii.
Astfel potrivit art.152 alin.(1). „Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si
indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamnt, integritatea teritoriului, independenta justitie,
pluralimul politic si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii.” Este interzisa revizuirea care ar avea ca rezultat
14
suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora si nu se poate revizuii
constitutia in perioada starii de asediun, de urgenta sau pe timp de razboi.
Constitutia actual a Romaniei,ca majoritatea celorlalte constitutii nu contine vreo prevedere expresa prin
care sa califice natura regimului politic existent in prezent in Romania.
Insa din interpretarea modului in care sunt organizate,functioneza si relationeza autoritatile prin care se exercita actul
de guvernare in Romania, doctrina a calificat politic consacrat de Constitutia din 1991 revizuita in 2003 ca un regim
politic semi-prezidential atenuat sau parlamentarizat, respetiv in ultima editie a Constitutie comentata si adnotate din
2004 – regim politic semi-prezidential. Calificarea regimului politic din Romania intr-o prima formulare ca si regim
politic semi-prezidential atenuat sau parlamentarizat a fost determinat de particulatatile pe care le prezinta ce il
deosebesc de un regim semi-prezidential tipic (exem. Franta),fiind cele de o atenuare a unor dimensiuni ale statului,
unor autoritati publice si respectiv accentuarea elementelor statului a altor autoritati publice in speta fiind vorba de
rolul si statutul Parlamentului calificat de Constitutie ca organ reprezentativ suprem al poporului roman de unde
trasatura de semi-prezidential parlamentarizat. O asemenea calificare rezulta din mai multe argumente:
1. Modul de alegere al Presedintelui Romaniei potrivit art.81 din Constitutie: “Presedintele Romaniei se alege
prin vot universal, egal, direct, secret, liber exprimat”, prin scrutin majoritar uninominal care se poate
desfasura in doua tururi. In primul tur de scrutin este declarat ales condidatul care a intrunit majoritatea de
voturi ale alegatorilor inscrisi in listele electorale. In cazul in care nu s-a intrunit o asemenea majoritate se
organizeaza un al doilea tur de scrutin intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului de voturi din
primul tur, fiind declarat ales candidatul care a obtinut cel mai mare numar de voturi. Constitutia limiteaza
numarul de mandate ale Presedintelui la doua care pot fi si succesive ( durata unui mandat este de 5 ani dupa
revizuirea din 2003, initial fiind de 4 ani).
2. Modul de dizolvare a Parlamentului de catre Presedinte Romaniei care potrivit art.89 are urmatorul regim:
a) Presedintele poate dizolva Parlamentului numai daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru
formarea guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare, interval in care sa fi fost respinse cel
putin 2 solicitari de investitura.
b) Presedintele este obligat sa consulte in prealabil presedintii celor 2 camere si liderii grupurilor
parlamentare. Precizam ca de esenta naturii juridice a consultarii este faptul ca ea reprezinta o operatiune
administrativa prealibila care este obligatorie sa fie efectuata , fara a fi obligatorie opinia organului
consultat.
c) In cursul unui an Presedintele are voie sa dizolve Parlamentul o singura data.
d) Constitutia interzice ca Parlamentul sa poate fi dizolvat de Presedinte in ultimele 6 luni ale mandatului
Presedintelui, in timpul starii de mobilizare, de asediu, de razboi sau de urgenta.
3. Majoritatea atributiilor pe care Presedintele le exercita impun aprobarea prealabila sau ulterioara sau
consultarea Guvernului sau a Parlamentului. Exemplu : potrivit art. 91 Presedintele exercita unele atributii de
politica externa cum ar fi acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici sau cele prin care se aproba
infintarea,desfintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice la propunerea guvernului. Potrivit art.
92 alin(2) Presedintele poate sa declare mobilizarea partiala sau totala a armatei insa numai cu aprobarea
prealabila a Parlamentului. Constitutia admite ca in cazuri exceptionale Presedintele poate sa declarea
mobilizarea insa hotararea lui este supusa unei aprobari ulterioare a Parlamentului intr-un termen de 5 zile de
la data la care a fost adoptata.
4. Regimul Constitutional al investirii Guvernului care in conformitate cu art.85 si 103 parcurge mai multe etape
in care rolul determinant revine Parlamentului. Astfel Presedintele este cel care desemneaza un candidat la
functia de Prim-ministru dar are obligatia ca in prealabil sa consulte partidul care are majoritatea absoluta in
Parlament, iar daca nu exista o asemenea majoritatea trebuie sa consulte toate partidele reprezentate in
15
 Parlament. Presedintele este cel care numeste Guvernul, aceasta numire se face in baza votului de incredere
acordat de Parlament pe care Presedintele este tinut sa-l respecte, el trebuid sa numeasca acel Guvern asupra
caruia Parlamentul a dat un vot de incredere.
5. Contrasemnarea unora dintre decretele prezidentiale de catre Primul Ministru, care confom art.100 (2) ce
stabileste care sunt decretele Presedintelui pe care Primul Ministru trebuie sa le semneze de unde rezulta ca
regula o reprezinta faptul ca decretele Presedintelui nu se contrasemneaza cu exceptia celor pe care art.100 (2)
le supune expres acestor operatiuni. Prin contrasemnarea de catre Primul Ministru a unor decrete ale
Presedintelui se realizeaza un control indirect din partea Parlamentului deoarece Guvernul raspunde exclusiv
in fata Parlamentului pentru intrega activitate si pentru actele sale inclusiv pentru decretele Presedintelui
constrasemate de catre Primul Ministru.

Presedintele Romaniei – ca institutie politico-administrativa

Este reglementata in Titlul III Capitolul II care poarta acesta denumire insa dispozitii aplicate Presedintelui se
regasesc si in alte capitole si titluri ale Constitutiei. Exemplu: art.77, Titlul III, Capitolul I care reglementeaza
atributia de promulgare de catre Presedinte a legii.
Statutul constitutional al Presedintului este reglementat de art.80 din Constitutie (Rolul Presedintelui) care
coroborat cu alte prevederi constitutionale determina urmatoarele elemente definitorii:
1. Este sef al statului, forma de guvernamant in Romania fiind republica.
2. Este unul din cei doi sefi ai Executivului, Constitutia actual reglementand un Executiv bicefal sau dualist
in care cei doi sefi sunt Presedintele si Guvernul.
3. Este reprezentantul statului roman in plan intern si extern. In aceasta calitate Presedintele exercita unele
atributii: incheierea tratatelor internationale in numele statului roman; iar reprezentantii diplomatici ai
altor state in Romania sunt acreditati pe langa Presedintele Romaniei.
4. Este garantul independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a Romaniei. Pentru exercitarea
acestui rol, Presedintele este comandant al fortelor armate si presedinte a Consiliului Suprem de Aparare a
Tarii, organ care misiunea de a organiza si coordona militar activitatile care privesc apararea tarii si
securitatea nationala, cat si participarea in cadrul misiunilor de mentinere si restabilire a pacii.
5. Presedintele vegheza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice in care scop
exercita functia de mediere intre puterile statului si intre stat si societate. In baza rolului sau de a veghea la
respectarea Constitutie, Presedintele are dreptul potrivit art.146 lit a( coroborat cu art.77 alin.(3) sa
sesizeze Curtea Constitutionala in cazul controlului de constitutionalitate prealabil, inainte de promulgarea
unei legi. Functia de mediere fiind exercitata respectand celelalte principii care guverneaza statutul
autoritatilor publice in actualul sitem (independenta justitiei, independenta Curtii Constitutionale).

Atributiile Presedintelui

In doctrina de specialitate sunt utilizate mai multe criterii pentru a identifica si clasifica atributiile pe care
Presedintele le exercita. Constitutia realizeaza un tablou al atributiilor. Presedintelui a caror interpretare
determina identificarea mai multor categorii de atributii:
1) atributii pe care Presedintele le exercita cu sau fara concursul altor autoritati publice.
2) atributii care se exercita prin emiterea de acte juridice, respectiv decrete ale Presedintelui; prin
realizarea unor operatiuni si fapte administrative (consultarea sau participarea la sedintele guvernului

16
 pe care le si prezideaza in situatiile prevatute de art.87). Consultarea poate sa priveasca Parlamentul
sau Guvernul.
3) atributii realizate prin acte si proceduri cu caracter politic ( adresarea de mesaj Parlamentului,
declaratii politice, participarea la actiuni politice interne sau internationale).
4) identificarea atributiilor Presedintelui dupa criteriul subiectelor de drept in raportul cu care acestea se
realizeaza fiind cele de atributii exercitate in raport cu Parlamentul, Guvernul, poporul, cu puterea
judecatoreasca sau cu alte autoritati.

1.Atributiile Presedintelui in raporturile cu Parlamentul

1.1.Promulgarea legii de catre Presedinte
Atributul de a promulga legea este specific fiecarui sef de stat indiferent de forma de guvernamant, lui ii
corespunde si anumite proceduri prin care Presedintele se poate opune unei initiative de legiferare a
Parlamentului.
Potrivit Constitutiei Romaniei, Presedintele promulga legea in cel mult 20 de zile de la data la care a fost
primita spre promulgare. Se poate opune promulgarii in 2 moduri:
1. solicitand Parlamentului sa examineze o singura data legea, pentru motive de neoportunitate politica.
2. sesizand Curtea Constitutionala inainte de promulgara cand aprecieaza ca legea prezinta vicii de
neconstitutionalitate.
In cazul in care a uzat de unul din aceste procedee, are obligatia sa promulge legea in cel mult 10 zile de la data la
care a primit legea reexaminata de la Parlament sau pronuntarii Curtii Constitutionale

Curs 6
Presedintele Romaniei
Atributii
1.2.Adresarea de mesaje Parlamentului
Potrivit art.88 Presedintele adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale natiunii. Mesajele
reprezinta o forma de colaborare intre Presedinte si Parlament. Ca natura, mesajul este un act politic si el poate sa
priveasca orice problema care poate fi clarificata in optica Presedintelui, ca prezentand o problema politica principala
a natiunii.
Presedintele are astfel aptitudinea de a decide acea problema ca si modalitatea in care se va concretiza
mesajul, fie prin prezentarea lui de catre Presedinte, fie prin prezentarea de catre un consilier, de regula cel care
raspunde de problema care constituie obiectul mesajului sau prin media.
Mesajul naste pentru Parlament obligatia de a se intruni in sedinta comuna pentru primirea lui potrivit art.65
(2) a) din Constitutie.
Un alt regim are mesajul prevazut de art.92 (3) din Constitutie conform caruia in caz de agresiune armata
indreptata impotriva tarii, Presedintele ia masuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neintrarziat la cunostinta
Parlamentului print-un mesaj. Acest mesaj are un caracter complex, politic dar si juridic in egala masura deoarece se
concretizeaza printr-un decret al Presedintelui care este contrasemnat si de catre Prim-ministru potrivit art.100 alin
(2) din Constitutie, si care este emis in baza atributiei Presedintelui Romaniei, de comandant al fortelor armate si
presedinte al C.S.A.T.
Rezulta ca actuala Constitutie consacra un mesaj al Presedintelui in situatii obisnuite si punctul de vedere al
Presedintelui in situatii extraordinare determinate de nevoia de aparare a tarii.
1.3.Convocarea parlamentului

17
 Potrivit art. 63 (3) Parlamentul nou ales se intruneste in 20 de zile de la alegeri la convoarea Presedintelui
Romaniei. Art.66 (2) reglementeaza dreptul presedintelui de a cere intrunirea camerelor Parlamentului in sesiuni
extraordinare, drept care mai este exercitat, pe langa Presedinte, de biroul permanent al fiecarei camere si de cel putin
o treime din numarul deputatilor sau senatorilor.
1.4.Dizolvarea Parlamentului de catre Presedinte. In conformitate cu art.89 din Constitutia Romaniei, Presedintelui ii
este recunoscut dreptul de a dizolva Parlamentul care este supus unor conditii speciale si anume:
a) consultarea presedintilor celor 2 camere si a liderilor grupurilor parlamentare;
b) conditiile in care poate fi ceruta dizolvarea sunt reprezentate de neacordarea votului de investitura in termen de 60
de zile de la prima solicitare, coroborata cu respingerea in acest interval a cel putin 2 solicitari de investitura;
c) in cursul unui an Parlamentul nu poate fi dizolvat decat o singura data;
d) este interzisa dizolvarea Parlamentului in timpul starii de asediu ori a celei de urgen, ori in ultimile 6 luni ale
mandatului Presedintelui;
Exercitarea acestui drept este o facultate si nu o obligatie pentru Presedinte.

2.A doua categorie de atributii

Se exercita in raport cu Guvernul Romaniei, fiind vorba despre:

 Consultarea Guvernului de catre Presedinte care poate viza potrivit art.86 din Constitutie probleme
urgente si de importanta deosebita. Semnificatia consultarii ca opreatiunea administrativa inclusiv a
avizului consultativ este aceea ca este obligatorie operatiunea consultarii, dar nu este obligatoriu
rezultatul ei respectiv avizul dat de organul consultat.
 Participarea Presedintelui la sedintele Guvernului; potrivit art.87 Presedintele poate lua parte la
sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea
tarii, asigurarea ordinii publice, precum si la cererea Primului Ministru in alte situatii. Presedintele
prezideaza sedintele de Guvern la care participa,care sunt insa si raman ale Guvernului, actele adoptate
in cadrul acestor sedinte fiind semnate si contrasemnate ca orice act al Guvernului de Primul Ministru
si de ministii care au sarcina punerii lor in executare.
 Desemnarea candidatului la functia de Prim-ministru si numirea Guvernului in baza votului de
incredere acordat de Parlament. Potrivit art.85 si 103 din Constitutie, Presedintele Romaniei
desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru (numai candidatul) dupa ce a consultat
partidul care are majoritatea absoluta in Parlament iar daca nu exista o asemenea majoritate, dupa ce a
consultat toate partidele reprezentate in Parlament. De asemenea Ppresedintele numeste Guvernul in
baza votului de incredere exprimat de Parlament care este obligatoriu pentru Presedinte care trebuie sa
numeasca acel Guvern care a primit increderea Parlamentului.
 In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste la
propunerea Primului Ministru pe unii membrii ai Guvernului. In situatia in care propunerea de
remaniere are ca baza schimbarea structurii sau compozitiei politice a Guvernului, Presedintele poate
sa numeasca noi membrii ai Guvernului, numai dupa ce s-a primit votul de incredere de la Parlament
acordat la propunerea Primului Ministru.

3.Atributiile Presedintelui Romaniei in raport cu poporul

Potritivit art. 90 din Constitutie Presedintele Romaniei poate cere poporului sa-si exprime prin referendum
vointa cu privire la probleme de interes national dupa consultarea Parlamentului . Referendumul reprezinta
una din modalitatiile de exercitare a suveranitatii de catre popor in calitatea acestuia de titular al suveranitatii,
cealalta modalitate fiind reprezentata de organele reprezentative.

18
 Sfera problemelor care pot constitui obiectul referendumului este lasata la dispozitia Presedintelui Romaniei,
Constitutia impunand ca problema care face obiectul referendumului sa poata fi calificata ca o problema de
interes national.
Atributiile in raporturile cu justitia si alte autoritati publice
1. Numirea judecatorilor si procurorilor: in conformitate cu prevederile art.125 alin.1 coroborat cu 134 alin.
1, Presedintele Romaniei numeste judecatorii si procurorii cu exceptia celor stagiari la propunerea CSM.
Potrivit legii de organizare judecatoreasca s-a prevazut intr-un mod care excede prevederilor
constitutionale ca propunerea de numire o face Ministrul Justitiei, iar CSM-ul avizeaza aceste numiri.
Solutia corecta si constitutionala care este impusa de principiile care guverneaza activitatea justitiei,
respectiv independenta acesteia, de rolul CSM-ului de garant al independentei justitiei este aceea ca
propunerea sa vina de la CSM, iar numirea in baza acestei propuneri sa o faca Presedintele. Judecatorii
numiti de Presedintele Romaniei dobandesc inamovibilitate care este un regim de protectie de care acestia
beneficiaza si prin care ei sunt protejati impotrvia masurilor arbitrare sicanatorii sau de alta natura care ar
putea afecta independenta justitiei, prestigiul profesiei de magistrat si al celor care o exercita .
2. Acordarea gratierii individuale potrivit art. 94 lit. d), prin decret al Presedintelui contrasemnat de Primul
Ministru. Potrivit art. 73 alin.(3) lit. i) acordarea gratierii colective cat si a amnistitiei de asemenea se
realizeaza prin lege organica.
3. Participare la sedintele CSM – atributie prevazuta de art. 133 din Constitutie
4. Presedintele propune 3 dintre judecatorii Curtii Constitutionale potrivit art. 142, alin. 3; ceilalti 6 fiind
numiti de catre Camera Deputatilor si Senat (3 si 3)
5. Presedintele, potrivit art 134, lit. c, numeste in functii publice in conditiile legii, aceasta atributie
exercitandu-se prin decret pentru care art. 100, alin.2 nu impune contrasemnarea de catre Primul Ministru.
6. Presedintele confera decoratii si titluri de onoare si acorda gradele militare de Maresal, de General si de
Amiral.

4.Atributiile Presedintelui ca sef al puterii executive

Majoritatea atributiilor Presedintelui se exercita in aceasta calitate cu exceptia celor care privesc raporturile cu alte
autoritati publice (Parlament,Justitie,Curtea Constitutionala sau cu alte subiecte de drept public exem. poporul). In
cadrul acestora se includ in primul rand atributiile Presedintelui in raporturile cu Guvernul, cel de-al II-lea sef al
executivului, dar si atributiile in domeniul apararii in stiuatii extraordinare sau in domeniul politicii externe.
1. Atributiile in domeniul apararii se exercita in virtutea rolului Presedintelui care ca orice sef de stat este
comandant al fortelor armate si indeplineste si functia de Presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a
Tarii . CSAT-ul este o autoritate autonoma care organizeaza si coordoneaza militar activitatiile care
privesc apararea tarii si securitatea nationala, precum si participarea la mentinerea securitatii nationale si
la apararea colectiva in sistemele de alianta militara si la actiuni de mentinere si restabilire a pacii. In
atributiile in domeniul aparatii art. 92 prevede urmatoarele :
a. Presedintele poate declara cu aprobarea prealabila a Parlamentului mobilizarea partiala sau totala a
fortelor armate. In cazuri exceptionale Presedintele poate sa dispuna o asemenea masura, dar este obligat
sa o supuna ulterior aprobarii Parlamentului in cel mult 5 zile de la adoptare;
b. Luarea masurilor de respingere a agresiunii armate indreptate impotriva tarii si aducerea lor la
cunostiinta parlamentului printr-un mesaj. Daca Parlamentul nu este in sesiune se convoaca de drept in
termen de 24 de ore. In cazul in care a fost instituita starea de mobilizare sau de razboi ,Parlamentul are
obligatia constitutionala sa-si desfasoare activitatea pe durata acestor stari, iar daca nu se afla in sesiune se
convoaca in termen de 24 de ore de la declararea lor.
2. Atributiile in situatii exceptionale reglem. de art. 93, potrivit caruia Presedintele instituie potrivit legii
starea de asediu sau de razboi in intreaga tara sau in unele unitati administrativ-teritoriale si solicita
Parlamentului sa incuvinteze masura respectiva in cel mult 5 zile de la adoptare. Daca Parlamentul nu se

19
 afla in sesiune se convoaca de drept in 48 de ore si functioneaza pe toata perioada starii de asediu sau de
urgenta.
3. Atributiile in domeniul politicii externe reglementate de art. 91, astfel :
a. Presedintele incheie in numele Romaniei tratate internationale si le supune spre ratificare Parlamentului
intr-un termen rezonabil;
b. Presedintele acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici ai Romaniei in alte state la propunere
Guvernului;
c. Presedintele aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangurilor misiunilor diplomatice ale
Romaniei in alte state.
Atributiile de la punctele b si c se exercita prin decrete contrasemnate de primul-ministru.
d. Reprezentatii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe langa Presedintele Romaniei.

Actele Presedintelui

Potrivit art. 100 din Constitutie in exercitarea atributiilor sale, Presedintele emite decrete. Textul nu trebuie
interpretat in sensul ca toate atributiile Presedintelui se exercita prin emiterea de decrete. Decretul este actul
juridic al Presedintelui, insa pe langa acest act,Presedintele emite acte politice, efectuaza diferite operatiuni
administrative, fapte materiale, participa la activitati politice cu caracter politic intern sau international
(mesaje, declaratii politice, consultari, participarea la sedintele guvernului, etc.). Regimul constitutional al
decretului Presedintelui este urmatorul :
a. este un act adiministrativ care in opinia unor autori poate avea numai caracter individual, pe cand in opinia
altor autori poate avea si caracter normativ cum ar fi masurile dispuse in exercitarea atributiilor in domeniul
apararii sau in situatii extraordinare ;
b. ca orice act administrativ el este supus controlului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti de
contencios administrativ cu exceptia situatiilor in care decretul respectiv se incadreaza in categoria actelor
administrative sustrase potrivit art. 126, alin. 6 din Constitutie si dispozitiilor legii 554/2004 a Contenciosului
Administrativ, sustrase unui asemenea control;
c. unele din decretele Presedintelui se contrasemneaza de Primul-ministru in acest fel exercitandu-se un
control indirect din partea Parlamentului asupra activitatii Presedintelui deoarece Guvernul raspunde politic
exclusiv in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate inclusiv pentru actele Presedintelui pe care le-a
contrasemnat Primul Ministru. Este vorba despre decretele emise in exercitarea atributiilor de politica externa,
aparare, situatii extraordinare precum si cele de la art.94 a) b) si d).

Curs 7

Raspunderea Presedintelui
Dispozitii de baza: art.84,95,96,72(1).
Constitutia Romaniei consacra in art.84 alin.(2) principiul imunitatii Presedintelui Romaniei. Textul este:
“Presedintele Romaniei se bucura de imunitate. Prevederile articolului 72 alin.(1) se aplica in mod corespunzator.”
Art. 72 alin (1) prevede ca : “ Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru
opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.”
Imunitatea care este oferita Presedintelui reunifica defapt existenta unui regim special de protectie a acestuia, in
baza caruia Presedintele nu poate fi tras la raspundere juridica pentru faptele savarsite in exercitiul mandatului sau. S-
a exprimat opinii in doctrina ca pentru faptele savarsite in timpul mandatului , dar care nu au legatura cu exercitiul
atributiilor prezidentiale, Presedintele va putea fi tras la raspundere (era in discutie in principal raspunderea penala).

20
 Exista doua puncte de vedere:
1. Pentru asemenea fapte Presedintele ar putea raspunde chiar in timpul madatului fiind privit ca un simplu
cetatea;
2. Opinia predominanta sustine ca pentru asemenea fapte procedeul de angajare a raspunderii Presedintelui s-ar
putea declansa numai dupa incetarea mandatului acestuia , pana la acest moment persoana presedintelui fiind
inviolabila.
Raspunderea Presedintelui pentru fapte savarsite in exercitarea atributiilor sale este totusi recunoscuta in
Constitutie dar numai pentru cateva situatii de exceptie. In esenta identificam urmatoarele forme de raspundere ale
Presedintelui:
I. Raspunderea administrativ-disciplinara (politica) (art.95)
II. Raspunderea penala (art. 96)
III. Raspunderea administrativ patrimoniala (art.52)
I. Raspunderea administrativ-disciplinara (politica) (art.95)
Sediul materiei: art.95 – Suspendarea din functie.
Desi acesta forma de raspundere este calificata in doctrina drept una politica, avem de a face in realitate cu o specie
a raspunderii juridice a Presedintelui cu conotatii evident politice. Acest tip de raspundere se angajeaza in cazul
savarsirii unor fapte grave prin care se incalca prevederile Constitutiei. Sanctiunea ce poate fi aplicata nu este insa
suspendarea din functie , dupa cum ar insinua titlul articolului ci demiterea in urma unui referendum organizat in
acest scop.
Denumirea de raspundere politica este utilizata pentru a o delimita de raspunderea penala a Presedintelui si pentru a
sublinia faptul ca procedeul de angajare a acesteia cuprinde si o faza politica ce consta in aprecierea Parlamentului
asupra naturii si gravitatii unor fapte savarsite de Presedinte.
Regasim 2 mari etape procedurale:
1.Etapa suspendarii din functie a Presedintelui (art.95);
2.Organizarea referendumului pentru demiterea Presedintelui.

1. Suspendarea din functie poatr fi dispusa de catre Camera Deputatilor si Senat in sedinta comuna atunci cand
Presedintele savarseste fapte grave de incalcare a Constitutiei. Prepunerea de suspendare poate fi initiata de cel putin
o treime din numarul deputatilor si senatorilor. Propunerea trebuie sa fie temeinic motivata si va fi depusa la
secretarul general al camerei din care fac parte majoritatea parlamentarilor. Secretarul general al camerei va comunica
neintarziat Presedintelui acesta propunere pe care o va duce la cunostiinta si celeilalte camere. Inainte de a fi
dezbatuta acesta propunere este nevoie de un aviz al Curtii Constitutionale. Acest aviz are un caracter consultativ.
In sedinta comuna in care se va dezbate propunerea, Presedintele are dreptul sa dea explicatii in fata Parlamentului.
Propunerea de suspendare poate fi aprobata cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor (majoritatea absoluta). Din
acest moment Presedintele este suspendat din functia si se instaureaza interimatul asigurat de Presedintele Senatului
sau daca nu poate cel al Camerei Deputatilor.

2.Organizara referendumului. Acesta etapa este necesara intrucat sanctiunea demiterii Presedintelui nu poate fi
aplicata decat de catre popor, deoarece acestia l-au numit.
Putem aprecia ca referendumul prevazut in Constitutie reprezinta un mijloc prin care conflictul Presedinte-Parlament
poate fi solutionat. Procedeul referendumul va fi realizat in termen de 30 de zile de la suspendare. Strict formal,
obiectul si data referendumului se vor stabili de catre Parlament ptrintr-o hotarare (poate fi chiar actul suspendarii).
Ca regula orice referendum este valabil daca la acesta participa cel putin jumatate plus unu din numarul persoanelor
inscrise pe listele electorale. In cazul referendumului pentru demiterea Presedintelui aceasta se va considera aprobata
21
daca va intruni propunerea de demire majoritatea voturilor valabil exprimate la nivel national de catre cetatenii care
au participat la referendum.

Efectele referendumului
Daca poporul accepta demiterea : Presedintele este considerat demin din functie la data publicarii in Monitorul
Oficial a hotararii Curtii Constitutionale prin care sunt validate datele referendumului. in aceste conditii va interveni
vacanta functiei si in termen de 30 de zile Guvernul are obligatia de a organiza noi alegeri pentru alegerea
Presedintelui.
Daca poporul respinge cererea de demitere, suspendarea din functie va inceta, iar Presedintele isis va relua
atributiile sale.
S-a apreciat in doctrina ca respingerea demiterii ar reprezenta un vot de blam la adresa Parlamentului fiind opusa
din acest considerent si posibilitatea autodizolvarii Parlamentului (Antonie Iorgovan). Pe lege lata aceasta solutie nu
este posibila intrucat circumstantele prin care se poate auto-dizolva Parlamentul Romaniei este expres si limitativ
expuse in Constitutie.

II. Raspunderea penala

Sediul materiei: Constitutie art 96 – Punerea sub acuzare coroborat cu art. 84.
In baza art.84 (2) din Constitutie Presedintele se bucura de imunitate. In practica s-a interpretat ca singura
posibilitate ca Presdintele sa raspunda penal cat timp este in exercitarea mandatului sau o reprezinta comiterea de
catre acesta a faptei prevazute in art. 96 , adica inalta tradare. Conform acestui art.96(1) Camera Deputatilor si
Senatul in sedinta comuna cu votul a cel putin 2/3 din numarul deputatilor si senatorilor pot hotara punerea sub
acuzare a Presedintelui pentru inalta tradare. Angajarea raspunderii Presedintelui , in temeiul acestui text presupune
doua etape:
1. Etapa politica care consta in punerea sub acuzare de catre Parlament;
2. Cea judiciara in care intervine acheta efectuata de Parchetul General si daca este cazul judecata.
1.Etapa politica
Sintagma “de intalta tradare” nu este definita nici in Constitutie , nici in legea penala subsecventa. Faptele care s-ar
putea incadra in aceasta categorie au fost calificate in doctrina drept “crime politice” , avandu-se in vedere faptele sau
actiunile/inactiunile de natura politica de o gravitate deosebita savarsiete de Presdinte in exercitarea atributiilor sale si
care in acelasi timp pot fi calificate din perspectiva dreptului penal drept infractiuni.
In primul rand observam faptul ca in legea penala nu este prevazuta in mod expres infractiunea de inalta tradare.
Calificarea unei fapte ca fiind inalta tradare se face dupa cum precizeaca Constitutia de catre Parlament , fiind asadar
in discutie o apreciere bazata pe ratiuni politice , dar care in mod normal trebuie sa tina seama si de incadrarea a
faptei concrete in sfera de incidenta a dreptului penal.
Ca procedura propunerea de punere sub acuzare poatr fi initiata de majoritatea deputatilor si senatorilor.
Propunerea trebuie adusa neintarziat la cunostiinta Presedintelui. Dezbaterea propunerii se va face in sedinta comuna
a celor doua camere si va putea si aprobata cu votul a cel putin doua treimi din numarul de deputati si senatori
(majoritatea calificata). Punerea sub acuzare a Presedintelui prin hotararea Parlamentului implica ridicarea imunitatii
acestuia si are drept efect ca rezultat in vederea urmaririi penale de catre PArchetul General. Tot odata de la data
punerii sub acuzare Presedintele este suspendat de drept.
2.Etapa juridica
Etapa juridica contine si ea doua etape: 1. Etapa urmaririi penale; 2. Etapa judecatii.

22
 Exista in literatura o controversa in privinta modului in care se poate realiza urmarirea penala. Intr-o opinie se
sustine ca din moment ce Parlamentul a decis ca exista fapta de inalta tradare Procurorul General ar avea intotdeauna
obligatia sa sesizeze instanta.
Intr-o alta opinie punerea sub acuzare a Presedintelui nu are decat o semnificatie procedurala si anume de a permite
Parchetului General sa efectueze urmarirea penala urmand ca aceasta institutie bazadu-se si pe motivarea
Parlamentului sa stabileasca daca exista intradevar o fapta de natura penala care sa poata fi calificata drept inalta
tradare sau nu.
Daca Procurorul General va aprecia ca exista o asemenea fapta si ca ea poate fi incadrata in dispozitiile existente in
legislatia penala va fi sesizata prin rechizitoriu instanta de judecata.
Daca nu este identificata nici o asemenea fapta se va dispune scoaterea de sub urmarire penla iar suspendarea isi va
inceta efectele.
Urmeaza etapa judecatii ce va fi dispusa de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ce va include si
judecata in fond, iar apoi judecata in recurs. Solutia Inalte Curti poate fi daca a apreciat ca Presedintele nu a savarsit
infractiunea de inalta tradare , va pronunta o decizie de achitare, situatie in care suspendarea din functie va inceta, dar
daca Presedintele va fi gasit vinovat iar la data cand aceasta devine definitiva Presedintele este demis de drept.

Guvernul Romaniei

Sediul materiei: art.102-117 din Constitutie, legea 90/2001 Privind organizarea si functionarea Guvernului si a
Ministerelor.
Intr-un sens larg Guvernul intr-un stat ar putea fi reprezentat de totalitatea autoritatilor care detin un rol politic
adica inclusiv Parlamentul.
Intr-o alta acceptiune prin Guvern s-ar desemna totalitatea organelor care formeaza puterea executiva, mai precis
conducatorii puterii executive, inclusi Presedintele.
Intr-un sens restrans Guvernul este acel organdin cadrul puterii executive care este format din ansamblul
Ministrilor.
In dreptul administrativ si cel constitutional am regasit in decursul timpului , inclusiv in Romanisa si organismul
denumit Consiliul de ministrii. De regula nu a existat o identitate intre Guvern si Consiliul de ministrii intrucat intr-un
Guvern putem regasi si alti membrii decat Ministrii ( de exemplu secretari de stat).

Rolul Guvernului Romaniei- art.102 din Constitutie

Facand o analizza a constitutiilor existente remarcam ca in privinta rolului Guvernului putem identifica constitutii
ce consacra un rol trihotomic (politic, legislativ,administrativ), constitutii ce consacra un rol dihotomic (politic si
administrativ), respectiv constitutii care consacra fie un rol exclusiv administrativ fie un rol exclusiv politic.
In Romania s-a optat pentru un rol dihotomic. Potrivit art.102 alin (1) : “Guvernul, potrivit programului sau de
guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a
administratiei publice.”
In privinta rolului politic al Guvernului se apreciaza in doctrina ca Guvernul este parlamentar prin origine datorita
procesului de investire si guvernamental prin functie ( are posibilitatea de a lua decizii cu caracter politic pentru a
realiza programul de guvernare).
Dupa cum ne spune Constitutia intreaga activitate a Guvernului se infaptuieste in temeiul unui program de
guvernare. Chiar daca acest document putem spune ca apartine exclusiv Guvernului , realizarea sa este conditionata

23
de acceptul Parlmaentului. Dim momentul in care votul de investitura (de incredere) este acordat Programului de
guvernare propus de echipa guvernamentala acesta devine programul oficial de guvernare a tarii.
Daca Parlamentul va aprecia ca Guvernul a deviat de la acest Program de guvernare sau daca va aprecia ca
Programul de guvernare nu mai corespunde realitatiilor sociale si politice , forul legislativ va putea retrage increderea
echipei guvernamentale acordata prin intermediul motiunii de cenzura.
Rolul administrativ: potrivit Constitutiei : Guvernul este organul central al administratiei publice cu o competenta
teritoriala, materiala si chiar temporala nelimitata avand menirea de a exercita conducerea generala a administratiei
publice.
Desi terminologia este inselatoare (ne referim la termenul “de conducere”) , in realitate intre Guvernul si celelate
structuri administrative se formeaza atat raporturi de subordonare ( exemplu relatiile Guvern – Ministere) , cat si
raporturi de colaborare ( exemplu relatiile Guvern – alte autoritati autonome centrale), cat si raporturi denumite “de
tutela administrativa” ( exemplu relatiile dintre Guvern – autoritati autonome locale).
Se poate aprecia ca rolul administrativ al Guvernului reprezinta chiar mijlocul de realizare a rolului politic al
acestuia.
S-a pus in discutie in doctrina si eventuala recunoastere a rolului legislativ al Guvernului Romaniaei in conditiile in
care in art.115 a fost reglementata institutia delegarii legislative. In baza ei Guvernul poate adopta acte cu forta de
lege denumite ordonante.
Chiar si in aceste conditii nu putem sa calificam Guvernul Romaniei drept o a doua autoritate legislativa intrucat
dupa cum ne arata art.61 alin (1), Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.

Curs 8
Guvernul
Statutul Guvernului din coroborarea prevederilor constitutionale cuprinse in titlul III si Iv raportate si la alte
dispozitii constitutionale care fac referire la institutia Guvernului desprindem urmatorul statut al acestei autoritati:
1. Actuala Constitutie reflecta conceptia traditionala (calsica) despre Guvern potrivit careia acesta este
parlamentar prin origine si guvernamental prin functiune.
2. In al II-lea rand Constitutia consacra un dublu rol pentru Guvern: politic si administrativ.
3. In al III-lea rand Guvernul este unui din cei doi sefi ai executivului nostru bicefal sau dualist alaturi de
Presedinte.
4. In al IV-lea rand in exercitarea rolului si functiei sale, Guvernul intra in mai multe categorii de raporturi cu
celelalte autoritati publice:
a) raporturi de subordonare fata de el a Ministerelor si celorlalte autoritati centrale de specialitate care se
organizeaza si functioneaza in suboridnea lui.
b) raporturile de colaborare cu Presedintele (celalalt sef al executivului) si cu autoritatile centrale de
specialitate autonome.
c) raportul de tutela administrativa stabilit fata de autoritatile administratiei publice autonome si exercitate
prin reprezentantul sau in teritoriu: Prefectul.
5. In exercitarea rolului si atributiilor sale Guvernul are obligatia constitutionala sa coopereze cu organele de
specialitate interesate (Societate civila,sindicate,patronate,biserica, ONG-uri). Prin acesta colaborare al carei
caracteristica de obligatie rezulta din modul imperativ in care este formulat textul Constitutional: “Guvernul
coopereaza”. Prin acesta obligatie Guvernul ne apare ca o autoritate integrata societatii a carei capacitate de
a-si duce la indeplinire rolul este conditia de colaborare, cooperare cu Societatea civila in ansamblu.
6. Desi Guvernul in orice sistem de drept este exponentul clasic al executivului si in Romania el este investit
prin Constitutie si cu o anumita functie normativa concretizata in capacitatea lui de a adopta ordonante in baza
24
 delegarii legislative si in a adopta hotarari de Guvern care pot avea in egala masura caracter individual si
normativ. Prin ordonante de Guvern se inlocuieste legea , precum prin hotarari de GUvern se pune in
exercitare legea.
In concluzie Guvernul, potrivit sistemului constitutional actual ne apare ca acel organ al administratiei publice cu
competenta materiala si teritoriala generala care in baza rolului sau politic si administrativ are misiunea de a asigura
realizarea politicii interne si externe a tarii si de a exercita conducerea generala a administratiei publice transpunand
in practica programul de Guvern asupra caruia a acordat Parlamentul un vot de incredere.
Structura Guvernului
Potrivit art.102 alin.(1) din Constitutie, Guvernul este format din Prim-ministru, Ministrii si alti membri stabiliti prin
lege organica. Din interpretarea acestui text deducem concluzia ca legea fundamentala nu epuizeaza sfera membrilor
Guvernului, ca ea permite adaugarea la categoriile deja mentionate si a altor membri printr-o lege organiza , fiind
vorba despre Legea organica privind organizarea Guvernului (art.73 alin.(3) lit e) din Constitutie) in prezent Legea
90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului si a Ministerelor.
In acest fel identificam 2 categorii de membrii ai Guvernului, respectiv:
a) Membrii Guvernului precizati de Constitutie (Prim-ministru,Ministrii);
b) Membrii Guvernului desemnati de legea organica (Legea 90/2001).
Cu privire la acesta a II-a categorie, in legislatie si in doctrina au aparut discutii legate de Ministrii de stat care erau
prevazuti si de vechea legea a Guvernului 70/1990 si care reprezinta o categorie intermediara intre Ministrii si Prim-
ministru evocata in limbajul curent prin sintagma “vice Prim-ministru”. Apreciem ca existenta unei categorii de
membrii ai Guvernului superioara celor prevazute de Constitutie contravine literei si spiritului acesteia, aceasta
deoarece Constitutia actuala nu a prevazut un guvern cu o structura ierarhizata ci unul in care Primul Ministru sa
conduca Guvernul iar restul membrilor sai sa aiba o pozitie similara fara raportul de ierarhie administrativa cum sunt
cele care se stabilesc intre Ministru de stat si Ministrii pe care acesta ii coordoneaza.
Un alt argument este cel al suprematiei Constitutie care exclude ca printr-o lege inferioara ca forta juridica ei
(Constitutiei) sa se stabileasca functii superioare fata de cele stabilie din Constitutie.
Pe fondul acestor dezbateri din doctrina, Curtea Constitutionala a statuat ca prevederile din Legea 90/2001 priving
Ministrii de stat sunt totusi constitutionale.
In afara Ministrilor de stat Legea 90/2001 mai prevedere asa-zisi Ministrii delegati cu insarcinari speciale pe langa
Primul Ministru. pentru anumite domenii cur ar fi Ministrul pentru relatii cu Parlamentul, Ministrul pentru
coordonarea secretariatului general al Guvernului, functii care nu ridica nici o preblema in contextul in care ele au
acelasi statut cu functia de Ministru prevazuta de Constitutie.
Precizam ca Guvernul investit in urma alegerilor din 2004 a continut initial 4 functii de Ministrii de stat, cate unul
pentru fiecare formatiune politica din initiala coalitie de guvernare, insa ulterior in urma unor decizii politice s-a
renuntat la existenta in Guvern a unor asemenea functii realizandu-se si o diminuare a numarului de membrii ai
Guvernului, pe fondul unei perspective critice cu privire la compozitia incarcata a executivului.
Investirea Guvernului
Prin coroborarea art.85 si 103 din Constitutie rezulta ca procedura Constitutionala de investire a Guvernului parcurge
mai multe etape dupa cum urmeaza:
1. Desemnarea de catre Presedinte a candidatului la functia de Prim-ministru – in vederea desemnarii
Presedintele se consulta cu partdul care are majoritatea absoluta in Parlament, iar daca nu exista o asemenea
majoritate cu toate partidele politice reprezentate in Parlament.
2. Alcatuirea echipei guvernamentale si a programului de guvernare – candidatul care a fost desemnat de
Presedinte are la dispozitie un termen de 10 zile de la desemnare in interiorul caruia sa alcatuiasca programul
de guvernare si lista cuprinzand viitoarea echipa guvernamentala. In ceea ce priveste programul de Guvernare
25
 acesta va fi reprezentat de programul politic al partidelui care si-au asumat viziunea guvernarii sau daca exista
o coalitie de partide va insuma obiective din programele politice ale acestora. In doctrina s-a pus problema
naturii juridice a termenului de 10 zile precizat de art.103 alin.(2) din Constitutie. Acesta nu reprezinta un
termen de decadere, depasirea lui neatragand imposibilitatea pentru candidatul desemnat de a solicita votul de
incredere, el reprezentant un termen limita de la care Presedintele Romaniei , daca este depasit termenul si in
functie de conditii concrete (obiective) poate sa retraga candidatul desemnat mandatul acordat si sa inceapa
negocieri pentru desemnarea unui alt candidat.
3. Solicitarea votului de incredere de catre candidatul desemnat pentru functia de Prim-ministru – vot care se
solicita si se acorda de catre Parlament. In acesta fata constitutionala, comisiile de specialitate ale
Parlamentului analizeaza fiecare candidatura si o avizeaza. Au loc dezbateri in camerele reunite a celor doua
camere si se acorda votul de incredere din partea Parlamentului de catre majoritatea deputatilor si senatorilor.
Precizam ca acordarea votului de incredere este calificata in doctrina ca fiind incheierea unui contract intre
Parlament care sustine Guvernul si care este reprezentantul poporului si Guvern caruia i s-a acordat
increderea. In acest fel programul politic asupra caruia s-a acordat votul de investitura se transforma in
program de guvernare. Votul de incredere se accorda asupra programului de guvernare si al intregii liste
guvernamentale si nu pe fiecare dintre viitorilor Ministrii. O alta consecinta este aceea ca lista de propuneri
privind viitorul cabinet asupra careia Parlamentul a acordat vot in integralitatea ei devine obligatoriu pentru
Presedinte care urmeaza sa numeasca Guvernul.
4. Numirea Guvernului de catre Presedinte si depunerea juramantului de credinta – Presedintele numeste
Guvernul pe baza votului de incredere care a ost acordat de catre Parlament. Acest vot de incredere este
obligatoriu pentru Presedinte care trebuie sa numeasca in integralitatea lui Guvernul caruia Parlamentul i-a
acordat increderea neputand opera modificari sau refuza anumiti membrii ai Guvernului. Guvernul numit de
Presedinte in frunte cu Primul Ministru depun individual juramantul de credinta prevazut de art.82 alin.(2) din
Constitutie, acelasi pe care il depune si Presedinte ales in fata celor 2 camere ale Parlamentului reunite in
sedinte comuna. Semnificatia momentului depunerii juramantului este aceea ca Guvernul in ansamblu sau si
fiecare dintre membrii Guvernului exercita mandatul de la data depunerii juramantului.

Mandatul Guvernului

Din coroborarea art.104,110 din Constitutie rezulta ca mandatul Guvernului se exercita de la data depunerii
juramantului in mod individual de catre membrii Guvernului in fata Presedintelui, pana la data validarii alegerilor
parlamentare generale.
Acesta situatie este situatia tipica a mandatului Guvernului pentru ca prin exceptie mandatul Guvernului poate
inceta si inainte de data validarii alegerilor parlamentare generale in urmatoare situatii:
a) Ca urmare a retragerii increderii Parlamenului in Guvern prin adoptare unei motiuni de cenzura care
reprezinta actul simetric acordarii votului de incredere.
b) Cand Primul Ministru se afla intr-una din situatiile prevazute de art.106 cu exceptia revocarii. Precizam ca
art.106 reglementeaza modurile de incetare a functie de membru al Guvernului fiind vorba de
demisie,revocare, pierderea drepturilor electorale, interventia unei stari de incompatibilitate, decesul, precum
si alte cazuri prevayute de lege. DIntre acestea revocarea nu este aplicabila Primului Ministru deoarece
potrivit art.107 alin. (2) din Constitutie: “Presedintel nu-l poate revoca pe Primul Ministru”, acesta deoarece
exercitarea mandatului de catre Primul Ministru conditioneaza exercitarea mandatului Guvernului insusi si
incetare mandatului Primul Ministru atrage incetare Guvernului pe care il conduce.

26
 c) In al III-lea rand daca Primul Ministru se afla in imposibilitatea de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de
zile. Acesta inseamna ca actuala Constitutie permite ca acesta sa nu-si poate exercita obiectiv atributiile decat
maxim 45 de zile, termen care daca este depasit in a 46-a zi el va conduce un Guvern deminisionar.
In cazul incetarii mandatului Guvernului inainte de data validarii alegerilor parlamentare generale se declanseaza
procedura prevazuta de art.103 privind investirea unui nou Guvern. Guvernul al carui mandat a incetat fie la data
validarii alegerilor parlamentare generale, fie inainte de acesta data , indeplineste numai actele necesare pentru
administrarea treburilor publice pana la depunerea juramantului de catre noul Guvern. Altfel spus el exercita numai
rolul administrativ, nu si pe cel politic.
Statutul mebrilor Guvernilor
Din interpretarea prevederilor constitutionale si ale Legii nr.90/2001 cu modificarile ulterioare privind organizarea si
functionarea Guvernului si al Ministerelor desprindem urmatoarele dimensiuni ale statutului acestora:
1. Conditia pentru functia de membru al Guvernului implica conditia de a avea drepturi electorale. Ea este
dedusa din interpretarea “per a contrario” a prevederilor din art.106 conform caruia pierderea drepturilor
electorale atrage incetarea functie de membru al Guvernului de unde concluzia ca existenta acestor drepturi
conditioneaza dobandirea functiei de membru al Guvernului.
2. Conform art.16 alin.(3) functiile si demnitatile publice , inclusiv demnitatea de membru al Guvernului , pot fi
ocupare de persoane care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Precizam ca in forma initiala Constitutia
impunea cetatenia romana exclusiva, conditia fiind modificata prin Legea de revizuire din 2003.
3. Persoanele sa nu fi suferit condamnari penale, indiferent de felul condamnarii. Precizam ca pentru unele
functii publice Legea face referire la interdictia de a fi suferit condamnari penale pentru fapte care fac
incompatibila persoana fizica cu functia care o ocupa, insa pentru Ministrii si seful Guvernului interdictia este
completa.
4. Cand ca persoana sa nu se afle intr-o stare de incompatibilitate. Regimul incompatibilitatii pentru Ministrii
Guvernului este reglementat de art.105 comform caruia functia de Ministru al Guvernului este incompatibila
altei functii de autoritate in afara celei de parlamentar. De asemenea ea este incompatibila cu exercitarea unei
functii de reprezentare salariata in cadrul unei societati cu scop comercial. Constitutia permite ca alte
incompatibilitati sa fie stabilite prin lege, in prezent fiind vorba de Legea 161/2003 privind transparenta in
exercitarea functiilor si demnitatilor publice, mai exact Carte I, Titlul IV, art.84 din aceasta lege.

Curs 9
Actele Guvernului
Potrivit art.108 si art.115 Guvernul poate adopta 2 categorii de acte:
1) Acte politice (programul de guvernare etc.);
2) Acte juridice (ordonante si hotarari).
2.1. Hotararea de Guvern
Conform art.108 alin(2) din Constitutie aceste acte se emit pentru organizarea executarii legii. Asadar o hotarare de
Guvern poate fi numai subsecventa legii sau poate veni in dezvoltare sau detalierea (nu completare) unor dispozitii
legale (praeter lege).
Ca natura juridica ele sunt acte administrative avand caracter normativ (exemplu o hotarare de Guvern prin care se
aproba instructiuni de aplicare ale Codului Fiscal) sau caracter individual (exemplu o hotarare prin care se aproba
acordarea unor autorizatii de functionare provizorii a unei institutii de invatamant superior). Fiind acte administrative
ele pot fi atacata in fata instantelor de contencios administrativ. Constitutia precizeaza ca trebuie publicate in
Monitorul Oficial, sanctiunea nepublicarii fiind inexistenta. Exista si o exceptie : acele hotarari de Guvern care au
caracter militar, acestea nefiind publicate in Monitorul Oficial ci doar comunicate institutiilor interesate.
27
2.2.Ordonantele de Guvern
Guvernul adopta ordonante in baza institutiei delegarii legislative reglementate in art.115 din Constitutie. Delegarea
legislativa reprezinta posibilitatea oferita Guvernului de a adopta o ordonanta (acte cu forta de lege) cu respectarea
anumitor limite si a unor conditii speciale. Chiar daca Guvernul poate adopta acte cu forta de lege, nu putem trage
insa concluzia ca acest fapt l-ar transforma intr-o a II-a autoritate legislativa. Potrivit art.31 din Constitutie unica
autoritate legiuitoare din Romania este Parlamentul.
In privinta naturii juridice a ordonantelor in doctrina se apreciaza ca acestea sunt acte complexe in conditiile in care
pot fi calificate drept acte administrative (ale administratiei executivului) si datorita pozitiei lor in sfera normativa pot
fi calificate si ca acte de natura legislativa.
a. Ordonantele simple – pentru a fi adoptate este intotdeauna obligatorie o lege speciala de abilitare din partea
Parlamentului. Aceasta lege de abilitare va cuprinde 2 elemente: domeniul de reglementare si data pana la
care Guvernul poate emite ordonante in acest domeniu. De asemenea daca legea de abilitare o cere in mod
expres ordonantele vor fi supuse aprobarii Parlamentului pana la indeplinirea termenului de abilitare. Daca
acest termen nu este respectat efectele ordonantei vor inceta de drept. Ca domenii de reglementare
ordonantele simple pot intervenii numai in materia legii ordinare.
b. Ordonanta de urgenta – pentru adoptarea acestora nu se cere o lege de abilitare. Se arata in doctrina insa ca
si aici vom avea de a face cu o delegare legislativa dar nu de rang legal ci de rand constitutional. Pentru a fi
acceptate ordonantele de urgenta Constitutia impune o serie de conditii:
- o situatie extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata;
- pentru a fi evitate abuzurile avem si o alta conditie dupa revizuire si anume ca Guvernul are obligatia de a
motiva urgenta in cuprinsul sau;
- ordonanta de urgenta trebuie obligatoriu sa fie supusa aprobarii Parlamentului. In acest scop se prevede ca
ordonanta de urgenta va intra in vigoare doar dupa ce este depusa spre dezbatere la camera competenta si
doar dupa ce va fi publicata in Monitorul Oficial.
Ca domeniu de reglementare ordonantele de urgenta pot intervenii atat in materia legii ordinare cat si in
materia legii organice. In Constitutie sunt inserate anumite limite referitoare la domeniul/institutiiile care pot
fi reglementate prin lege organica (art.115 alin(6)). Deci nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale,
nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, nu pot afecta drepturile,libertatile inclusiv
drepturile electorale si indatoririle prevazute in Constitutie, nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri
in proprietate publica (expropiere).
Ordoanante de urgenta precum si cele simple pentru care s-a prevazut obligativitatea depunerii spre aprobare,
vor fi aprobate sau respinse de Parlament prin lege. Putem regasi asadar:
- fie o lege de respingere a ordonantelor;
- fie o lege de aprobare a ordonantelor:
 asa cum a fost ea emisa;
 sau cu modificari.
Se prevede deasemenea in art. 115 alin (8) ca prin legea de aprobare sau de respingere vor fi reglementate
daca este cazul si masurile necesare cu privire la efectele juridice care s-au produs in perioada de aplicare a
ordonantei.
Tot in Constitutie in art.126 alin (6) se prevede posibilitate pentru persoana vatamata prin dispozitiilor ordonantei de
Guvern declarate ilegale de a se adresa instante de contencios administrativ. In art.9 din Legea contenciosului
administrativ 554/2004 se arata atat procedura de urmat cat si obiectul unei actiuni impotriva ordonantei. Acestea
reprezinta (obiectul):
- fie acordarea de despagubirli;
28
 - fie anularea unor acte subsecvente ordonantei;
- fie obligarea unor autoritati la efectuarea unor operatiuni administrative.
Procedura de adoptare a actelor Guvernului
Potrivit legii nr.90/2001 Guvernul se intruneste saptamanal si ori de cate ori este nevoie. Atat ordonantele cat si
hotararile se adopta in prezenta majoritatii membrilor Guvernului (quorum).
Actele Guvernului se adopta prin consens , desi legea nu defineste aceasta notiune, se apreciaza in doctrina ca trebuie
sa fie o unamitatea votului. Insa conform legii (art.27) daca nu se realizeaza consensul va hotara Primul Ministru.
Actele Guvernului vor fi semnate de catre Primul Ministru si contrasemnate de cei care au obligatia punerii in
executare (Ministrii de resort) si ulterior publicate obligatoriu in Monitorul Oficial al Romaniei sub sanctiunea
inexistentei.
Legat de intrarea in vigoare (conform legii nr.24/2000 si Constitutiei) se pot deduce urmatoarele concluzii:
- hotararile de Guvern intra in vigoarea la data publicarii in Monitorul Oficial sau o data ulterioara
prevazuta in cuprinsul ei;
- ordonantele simple – preluandu-se principiile de la autoritatile legislative (din Constitutie) acestea vor
intra in vigoare la minim 3 zile de la data publicarii sau o data ulterioara;
- ordonantele de urgenta – la data publicarii sub conditia depunerii prealabile la camera competenta sau la o
data ulterioara cuprinsa in interiorul ei.
Controlul Parlamentului asupra activitatii Guvernului
Potrivit Constitutiei Romaniei putem identifica mai multe tipuri de control:
1. Se consacra in Constitutie obligatia informarii Parlamentului;
2. Se instituie un control prin intrebari si interpelari, respectiv prin motiuni simple;
3. Se instituie un control prin intermediul anchetelor parlamentare;
1. Nu revine doar Guvernului obligatia informarii Parlamentului ci potrivit Titlului III din Constitutie revine si
celorlalte organe ale administratiei publice. Acest control vizeaza orice fapte sau orice acte ale Guvernului. De
asemenea intrucat discutam despre un control politic se admite , de principiu, ca nu pot fi luate ca rezultat al
controlului masuri de ordin juridic. Nu mai putin adevarat este faptul ca pot aparea si consecinte de ordin juridic,
daca in urma informarii asupra unui aspect din activitatea Guvernului rezulta elemente care protejeaza existenta
unei fapte ilicite sau unei conduile abuzive din partea Guvernului, Parlamentul poate retrage increderea acodata
Guvernului. De asemenea poate fi si ceruta urmarirea penala impotriva Guvernului.
Procedural cererea de informare trebuie sa provina din partea celor 2 camere sau a unei comisii parlamentare.
Asadar un simplu parlamentar nu are la dispozitie un asemenea instrument. Referitor la informatiile solicitate se
arata in doctrina si in regulamentele celor doua camere ca trebuie sa aiba in vedere aspecte ce tin la modul
obiectiv de natura unui control parlamentar (nu se pot cere informatii de natura personala).
2. Intrebarile si intepelarile pot fi adresate dupa caz Guvernului privit ca organ distinct sau unui membru al
Guvernului. Acestea pot fi formulare de catre parlamentari si ele se refera doar la aspecte care tin efectiv de
competenta Guvernului sau a membrilor acestuia.
Procedura de formulare o regasim in regulamentele celor 2 camere.
Intrebarile reprezinta o cerere prin care se cere Guvernului sau unui membru al Guvernului sa raspunda daca un
fapt este adevarat sau fals, daca o informatie este adevarata sau falsa, daca se inteleg sa puna la dispozitia
Parlamentului anumite informatii solicitate. Ele pot fi scrise (intrebari la care raspunsul se va formula in scris si
intrebari la care se raspunde oral) sau orale.
Interpelarile – cererile prin care se solicita explicatii cu privire la problemele ce tin de politica generala a
Guvernului sau activitatii unui membru al Guvernului. Se formuleaza obligatoriu in scris urmand a fi citite in
sedinte publice. Exista un registru registru special in care sunt trecute. Trebuie afisate la sediul Parlamentului si se
29
 comunica celui interpelat. Dezvoltarea interpelarii va avea loc intr-o sedinta publica ulterioara cand de altfel se
poate formula si raspunsuri si pot avea loc interventii sau replici din partea Parlamentului.
Ca rezultat al procedurii interpelarii Camera in fata s-a desfasurat procedura poate adopta o motiune simpla in
care isi va exprima pozitia oficiala in legatura cu problema care a facut obiectul interpelarii.

Motiunea simpla

Motiunile ca acte ale Parlamentului, constituie de fapt niste hotarari prin care forumul legiuitor isi exprima o
anumita pozitie sau vointa cu privire la chestiuni determinate.
In Constitutia noastra exista 2 tipuri de motiuni : simpla si de cenzura. Exista deosebiri ca procedura si efecta.
Motiunile simple provin de la una din cele doua camere ale Parlamentului. Printr-o motiune simpla se exprima
pozitia camerei fie in legatura in legatura cu o problema de politica interna sau externa, fie vizavii de o problema
care a facut obiectul interpelarii.
Procedura – pentru adoptarea valida a motiunii simple quorumul de de sedinta este reprezentat de majoitatea
membrilor camerei, iar votul dat de majoritatea celor prezenti.
3. Anchetele parlamentare – reprezinta o forma specializata de control parlamentar asupra Guvernului. Sunt derulate
dupa caz fie de comisii parlamentare permanente, fie de comisii de ancheta instituite pentru acest scop.
Comisia de ancheta poate fi de 2 categorii: comisii comune pentru cele doua camere si comisii care actioneaza
intr-o camera a Parlamentului. Comisiile de ancheta nu sunt subiecte de drept distincte, ci doar structuri interne
ale Parlamentului.
Activitatea unei comisii de ancheta se finalizeaza printr-un raport care este supus dezbaterii celor doua camere
sau unei camre. In baza acestui raport Parlamentul poate decide sa ia masuri de natura juridica: 1. adoptarea unei
motiuni; 2. solicitarea urmaririi penale a unui membru al Guvernului.

Raspunderea Guvernului si a membrilor Guvernului

art.109,113,114,52; ca lege speciala Legea 115/1999.

Ca si in cazul Presedintelui regasim 2 mari categorii de raspundere atat pentru Guvern, cat si pentru membrii lui :
raspundere politica si raspundere juridica.

Raspunderea juridica- poate fi :

- de natura civila;
- de natura contraventionala;
- de natura disciplinara;
- de natura patrimoniala;
- de natura penala.
Raspunderea politica – potrivit Constitutiei raspunderea politica poate fi angajata doar in fata Parlamentului. Exista 2
modalitati:
1. Intr-o prima ipoteza apartine Parlamentului angajarea raspunderii politice a Guvernului prin motiune de
cenzura in baza art.113 din Constitutie;
2. Intr-o a doua ipoteza apartine Guvernului care prin Primul Ministru convoaca Parlamentul fie sa-i sustina
neconditionat anumite proiecte de lege/ directii de politica generala, fie sa-i retraga votul de incredere prin
neacceptarea proiectului/ politicii.
1)Procedura motiunii de cenzura
30
Initiativa trebuie sa apartina de cel putin o patrime din numarul deputatilor si senatorilor. Aceasta va fi depusa la
birourile permanente ale celor 2 camere si comunica Guvernului. Prezentarea efectiva a motiunii se va face in cel
mult 3 zile de la data depunerii in sedinta comuna. Dezbaterea motiunii se va face in sedinta comuna dupa 3 zile de la
data prezentata. Pentru aprobare este necesara majoritarea absoluta.
Efecte: Daca este admisa Guvernul este considerat demis, iar hotararea Parlamentul va fi comunicata Presedintelui
pentru ca acesta sa poate declansa procedura de investire a unui nou Guvern.
Daca este respinsa , Guvernul isi va continua mandatul , iar parlamentarii care au semnat motiunea nu vor mai
putea initia in aceeasi sesiune o noua motiune de cenzura, cu exceptia situatie in care Guvernul isi va angaja
raspunderea.

2)Angajarea raspunderii Guvernului in fata Parlamentului – art.114 din Constitutie

Aceasta initiativa a Guvernului de a-si angaja raspunderea apare in 2 mari situatii:
1. Daca intre Guvern si Parlament exista conflicte cu privire la anumite politici sau acte normative, prin aceasta
procedura se poate ajunge la o calificare de pozitii.
2. Daca Guvernul are un foarte solid sprijin parlamentar, prin aceasta procedura se poate ajunge la adoptarea
rapida a unor proiecte de lege sau strategii de natura politica.
Ca procedura: - se face in sedinta comuna a celor 2 camere;
- raspunderea Guvernului se poate angaja cu privire la un program politic, o declaratie de politica
generala sau proiect de lege;
- aceasta urmeaza a fi prezentata in sedinta comuna.
Daca in termen de 3 zile de la data prezentarii programului sau proiectului de lege se va depune o motiune de cenzura
care va fi adoptata ulterior, atunci Guvernul va fi demis.
Daca nu se va depune o motiune de cenzura/va fi depusa si nu va fi accteptata, Guvernul va ramane in functie ,
proiectul de lege devine adoptat, iar cand este vorba de declaratia sau programul politic generale acestea devin
obligatorii pentru Guvern.
Daca avem in vedere existenta unui proiect de lege, in urma modificarii Constitutie, s-a prevazut ca acesta (proiect)
poate fi modificat in Parlament doar cu amendamentele acceptate de Guvern.
Faptul ca un proiect de lege este adoptat pe calea angajarii raspunderii nu il priveaza pe seful statului de procedura de
a cere reexaminarea legii.

Curs 10

Raspunderea membrilor guvernului

1. O prima forma de raspundere a mebrilor Guvernului este raspunderea politica, aceasta exercitandu-se exclusive in
fata Parlamentului potrivit art. 109 din Constitutie. Astfel, Guvernul in ansamblul sau, ca si fiecare membru in
parte, raspund politic in fata Parlamentului.Fiecare membru in parte, raspunde politic si solidar cu ceilalti
membrii pentru intreaga activitate a Guvernului acestuia.

2. O a II-a forma de raspundere este raspunderea administrative-patrimoniala (art 52. Constituie si Legea 554/2004 a
Contenciosului Administrativ).In conformitate cu aceste prevederi constitutionale si legale, actele oricarei
autoritati publice sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti ale contenciosului
administrativ prin care se poate dispune anularea in tot sau in parte a actelor atacate, precum si repararea pagubei.
Notiunea de reparare a pagubei implica raspunderea patrimoniala a autaritarilor publice de la care emana actul,
inclusive a Guvernului in cazul in care actele acestuia sunt atacate. Legea contenciosului administrative nr
31
 554/2004 permite ca actiunea in despagubiri sa poate fi formulate si personal impotriva functionarului public, a
persoanei implicate in emiterea unui act illegal. De aici concluzia ca poate fi vorba si despre un membru al
Guvernului care sa raspunda patrimonial pentrut actele ilegale ale Guvernului.

3. Raspunderea administrativ-disciplinara este consacrata de Constitutie sub forma suspendarii din functie a unu
membru al Guvernului cand se declanseaza procedura de tragere la raspundere juridica a acestuia.

4. Raspunderea juridica reglementata de art 109, alin 2-3 din Constitutie si Lege privind responsabilitatea
ministeriala. Conform art. 109, alin. 2, dreptul de a cere urmarirea penala a membrilor Guvernului apartine celor 2
Camere ale Parlamentului si Presedintelui. Cu privire la titularii acestui drept, in practica s-au ridicat anumite
probleme, transate de Curte Constitutionala, in sensul ca atunci cand membrul Guvernului are si calitatea de
parlamentar, dreptul de a cere urmarirea penala trebuie sa apartine Camerei din care aceste face
parte.Raspunderea penala a membrilor Guvernului in regimul special consacrat de Constitutie si de Legea privind
responsabilitatea ministeriala intervine atunci cand ministrii, aflati in exercitiu functiei lor, savarsesc fapte care
potrivit legii penale constituie infractiuni.Precizarea ca faptele respective trebuie savarsite in exercitiul functiei lor
atrage necesitatea de a face deosebirea intre 2 categorii de fapte penale pe care un membru al guvernului le poate
savarsi in perioada in care isi indeolineste mandatul:
a) infractiuni savarsite in exercitiul functiei care atrag raspunderea penala in regimul reglementat de
legea 115/1999;
b) infractiuni savarsite in afara functiei care atrage raspunderea in regim de drept comun.
Legea, in art.8 si in virtutea principiului legalitatii infractiunii, prevede si care sunt faptele ce constituie infractiuni in
exercitiul functiei:
1) infractiuni ce se pedepesesc cu inchisoarea de la 2 la 12 ani:
a) impiedicarea prin amenintare, violenta sau mijloace frauduloase a exercitarii drepturilor
cetatenesti;
b) prezentarea cu rea credinta, de date catre Parlament sau Presedinte cu privire la activitatea
Guvernului sau a unui ministru pentru a ascunde fapte de natura sa prejudicieaza institutia
statului.
2) infractiuni ce se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 3 ani:
a) refuzul nejustificat de a prezenta actele solicitate;
b) emiterea de acte normative sau instructiuni cu character discrimantoriu pe criterii de rasa,
nationalitate, etnie, limba, religie, categorii sociale, convingeri, varsta, sex sau orientare
sexuala, apartenenta politica, avere sau originea sociala.

Interventia raspunderii penale implica si suspendarea din functie a membrului Guvernului vizati.
Constitutia consacra 2 tipuri de suspendare:
1) Suspendare ce poate fi dispusa de Presedintele Romaniei daca s-a cerut urmarirea penala
impotriva unui membru al Guvernului.
2) Suspendare de drept ce intervine in cazul trimiterii in judecatat a membrilor guvernului
respectiv.
Autoritatea competenta sa efectueze urmarirea penala a guvernantilor pentru faptele savarsite in timpul funtiei lor
este, dupa caz, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Justitie si Casatie sau DNA-ul atunci cand faptele penale sunt
sau o legatura cu coruptia. Judecarea membrilor Guvernului apartine Inaltei Curti de Justitie si Casatie.

Administratia centrala de specialitate

Din punct de vedere al competentei materiale cu care sunt investite prin lege, autoritatile administratiee publice sunt
de 2 categorii:

32
 1) Autoritati ce au o competenta materiala genereala : se regasesc atat la nivel central cat si local,
respectiv :Presedintele,Guvernul,Consiliile locale si judetene,Primarii.
2) Autoritati ce au o competenta de domeniu, de ramura, specializate intr-un anumit sector al
administratiei publice ce formeaza ceea ce Constituia denumeste generic administratia centrala de
specialitate si este reglementata in sectiunea I a cap V din titlu III.
Aceste autoritati se regasesc la nivel central (Ministere, alte autoritati de specialitate) dar si la nivel local (serviciile
publice deconcentrate ale ministerelor si ale organelor administrative centrale de specialitate si sunt conduse de
prefect).
Constitutia actuala consacra mai multe categorii de autoritati centrale de specialitate:
1. Ministerele - se pot organiza si functiona doar in subordinea Guvernului.Reguli privind organizarea si
functionarea Ministerelor se regasesc in legea 20/2001 care defineste Ministerele ca fiind organe de specialitate
ale administratiei publice centrale, care realizeaza politica guvernului in anumite domenii de activitate.Ele sunt
conduse de Ministrii in baza acordarii votului de incredere de catre Parlament asupra programului Guvernului si
asupra intregii liste guvernamentale. Modul de organizare interna a unui Minister se stabileste prin hotararea
Guvernului, existand si Ministere a caror organizare si functionare este reglementata prin lege sau prin ordonante
de Guvern. Conducerea unui Minister se realizeaza de Ministrii ce au si calitatea de membrii ai Guvernului si care
reprezinta Ministerul in raport cu celelalte subiecte de drept public sau privat din tara sau strainatate.
2. Autoritatile centrale autonome - se pot infiinta doar prin lege organica.Exista autoritati autonome prevazute de
Constitutie (Consiliul Suprem al Apararii, CSM), precum si autoritati autonome infiintate prin diferite Legi
organice (CAN, CNSAS, Comisia de evaluare academica).
3. Alte autoritati centrale de specialitate subordonate - se pot infiinta in subordinea Guvernului sau in subordinea
Ministerelor. Constitutia conditioneaza existenta acestora de recunoasterea prin lege a dreptului Minsterelor si a
Guvernului de a infiinta autoritati centrale de specialitate in subordinea lor, ceea ce legea 90/2001 realizeaza,
precum si avizul Curtii de Conturi.

Actele autoritatilor centrale de specialitate

Constitutia nu contine reglementari in aceasta materie care se regasesc atat in Legea cadru 90/2001 cat si in actele
normative ce reglementeaza organizarea si functionarea fiecarei autoritati centrale de specialitate in parte.
Astfel, legea 90/2001 prevede ca in exercitarea atributiilor ce le revin, Ministrii emit ordine si instructiuni.Pe langa
acestea se regasesc precizari, norme, norme metodologice, ordine sau hotarari comune ale conducerii.Acestea pot
avea atat caracter individual cat si caracter normative, unele din ele prin specificul obiectul de reglementare avand
doar caracter normative (instructiunile, normele). In calitatea lor de acte administrative ele sunt supuse controlului de
legalitate exercitate de instantele judecatoresti de contencios administrativ.

Administratia publica

Peglementata de Sectiunea a 2-a, Capitolul V din Constitutie, lege organica la care trimit prevedrile acestui capitol,
precum si cele ale art.73 alin(3) lit.o), care rezerva la organizarea administratiei publice locale.In present este vorba
despre Legea 215/2001 a administratiei locale.
In conformitate cu art.120 din Constitutie, organizarea si functionarea administratiei publice in unitatile
administrativ-teritoriale este guvernata de principiile descentralizarii autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor
publice.
In urma modificarii Constitutiei prin legea de revizuire a fost consacrat un nou principiu prevazut de art.120 alin(2),
fiind vorba despre unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere
semnificativa pentru care se asigura folosirea limbii minoritatii respective in scris si oral in relatiile cu autoritatile

33
administratiei publice locale si cu serviciile publice deconentrate in conditiile prevazute de legea organica, respectiv
Legea 205/2001.
In acceptiunea acestei legi, sintagma “pondere semnificativa” evoca peste 20 % din numarul total al populatiei sau
1/5 din membrii unei autoritati colegiale (respectiv Consiliul local sau judetean).
Prevederea trebuie raportata la dispozitia art.13 care consacra caracterul oficial al limbii romane si dispozitiile art.152
care reglementeaza limitele revizuirii.Potrivit acestora, prevederile Constitutiei privind caracterul official al limbii
romane fac parte din categoria celor ce nu pot forma obiectul revizuirii.
Delimitarea unitatii administrativ-teritoriala se regaseste in art.3 din Constitutie potrivit caruia, sub aspect
administrativ,teritoriul Romaniei este organizat in comune, orase si judete recunoscandu-se posibilitatea ca in
conditiile legii, unele orase sa fie declarate municipii.
Din punct de vedere al modului in care este organizare adminitrativa, Romania face parte din categoriile statelor cu
un singur nivel intermediar intre nivelul de baza - comuna (orasul) si nivelul central - judetul.
Exista state in care sunt 2 nivele intermediare, acestea fiind diferite de la stat la stat. este vorba despre corespondentul
judetului in Romania -care poate fi departamentul in Franta, precum si provincii,regiuni.
Constitutia recunoaste posibilitatea ca autoritatile administratiei publice locale sa se regaseasca atat la nivelul
comunelor, oraselor si judetelor, cat si la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Astfel, la
nivelul municipiului Bucuresti, regasim atat autoritati ale administratiei autonome la nivelul capitalei (Consiliul
General si Primarul General) cat si autoritati administrative autonome la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti
(Consiliile locale si Primarii de sector).
Consiliilor locale si Primarilor, Constitutia le recunoaste o competenta materiala generala in rezolvarea treburilor
publice din unitatile administrativ-teritoriale in care au fost alese si functioneaza.

Consiliul local este autoritate deliberative a autoritatii autonome locale si Primarul este autoritatea
executiva.Regasim astfel conceptia napoleoniana a administratiei locale conform careia a delibera sau a hotara este
sarcina mai multora (a unui organ colegial), pe cand a pune in executare revine unei singure personae (a unui organ
unipersonal).
La nivelul judetului se regaseste Consiliul judetean, care este autoritatea administratiei publica pentru coordonarea
activitatii Consiliilor comunale si orasenesti in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. La acelasi
nivel regasim Presedintele Consiliului judetean care este autoritatea executiva spre deosebire de Consiliul judetean
care este autoritatea deliberative.
In prezent, toate autoritatile administratiei publice locale si judetene, deliberative si executive se aleg prin vot
universal,direct, egal, secret si liber exprimat de catre cetatenii cu drept de vot.

Autonomia locala este un principiu ce exclude existenta unor raporturi de subordonare intre autoritatile autonome si
alte categorii de autoritati publice. Insasi Legea administratiei publice locale prevede ca intre aut adm publice locale
si consiliul judetean pe de o parte, precum si intre consiliul local si primar pe alta parte nu exista raporturi de
subordonare.
La baza organizatii se functionarii administratiei publice in unitatile administrativ-teritoriale si a raporturilor dintre
autoritatile administratiei publice locale constituite la nivel de baza (comuna, orase, municipii) si cele constituite la
nivel intermediar (judet), se regasesc principiile autonomiei locale, legalitatii, responasabilitatii, cooperarii si
solidaritatii in rezolvarea problemelor intregului judet.

La nivel judetean regasim si institutia Prefectului care este reglementata tot in capitolul privind administratia publica
locala, desi Prefectul nu poate fi calificat ca reprezentand un organ al administratiei publice locale. Prefectul este
34
reprezentatul Guvernului in plan local, in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, si din acest punct de vedere este
exponent al puterii centrale. Prin competenta sa teritoriala, prin rolul si atributiile ce ii sunt conferite, prin legea
organica privind institutia prefectului 540/2004, Prefectul exercita atributii la nivelul judetului si municipiului
Bucuresti. Statutul sau de reprezentant al Guvernului nu-l aseaza nici pe Prefect in raporturi ierarhice fata de celelalte
autoritati ale administratiei publice locale din celelalte unitati administrativ-teritoriale.Pentru a clarifica acest statut si
a consolida regimul juridic al autoritatilor locale in unitatile administrativ-teritoriale, prin Legea de revizuire a
Constituiei din 2003, s-a completat articolul consacrat prefectului cu o noua dispozitie: art.123 alin (4) din Constitutie
potrivit caruia, intre Prefecti pe de o parte, Consiliile locale si Primarii precum si Consiliile judetene si Presedintii
acestora pe de alta parte nu exista rapoarte de subordonare.

Inexistenta acestor rapoarte de subordonare si caracterul autonom al autoritatilor locale nu exclude insa existenta
anumitor forme de control la care este supusa adminitratia publica locala.
Este vorba despre controlul parlamentar general, care potrivit art.111, alin.(1) se exercita asupra Guvernului si a
tuturor celorlalte organe ale administratiei publice.
In al II-lea rand este vorba despre controlul de legalitate la care este supusa activitatea administratiei publice locale si
care presupune 2 aspecte:
1) controlul general de legalitate (art.52,126 alin.(6) din Constitutie si prevederile Legii 54/2004 a
contenciosului administrativ)
2) controlul de legalitate exercitat de Prefect care in calitatea sa de reprezentant al Guvernului in plan
local are misiunea de a asigura respectarea legalitatii in activitatea autoritatilor autonome. Acest rol
este calificat in doctrina in mod traditional prin sintagama “tutela administrativa”. Prefectul poate
ataca in fata instantei de contencios administrative un act al consiliului judetean, local sau al
primarului in cazul in care considera actul illegal ceea ce determina suspendarea de drept a actului
astfel atacat.

Curs 11
Administratia locala
In Romania regasim urmatoarele unitati adminsitrativ-teritoriale: comuna,orasul si judetul. In conditiile legii, unele
orase pot fi desemnate municipii. Conform Legii administratiei publice locale 215/2001, republica, orasul si comuna
reprezinta unitati administrativ-teritoriale de baza, in timp ce judetul reprezinta o unitatea administrativ-teritoriala
intermediara. Legea permite de asemenea ca la nivel de municipiu sa fie infiintate si subdiviziuni administrativ
teritoriale (exemplu Bucuresti).
In limbajul administrativ atunci cand discutam de unitati administrativ-teritoriale putem avea in vedere un dublu
aspect : pe de o parte, aceste unitati reprezinta diviziuni administrativ-teritoriale ale statului, iar pe de alta parte prin
aceeasi notiune de desemneaza colectivitatea locala.
Sunt persoane juridice, fapt pentru care ele au un patrimoniu si capacitate juridica deplina. Legea administratiei
publice locale reglementeaza si dreptul de asociere a unitatilor adminsitrativ-teritoriale. In acest sens exercitand acest
drept se pot naste asa-numitele asociatii de dezvoltare intercomunitara. Acestea au o personalitate juridica de drept
privat si sunt de utilitate publica.
Competenta autoritatii administrative publice locale
Atat Primarii cat si Consiliile locale, respectiv judetene, dispun de o competenta teritoriala limitata si competenta
materiala generala. Din punct de vedere material legea cadru al descentralizarii reglementeaza mai multe categorii de
competenta:
1. Competenta exclusiva – competenta pe care legea le atribuie in mod exclusiv acestor autoritati ale
administratiei locale in baza principiului autonomiei. Exemplu : alimentarea cu apa si iluminatul public este
35
 de competenta Consiliului local. La nivel de judet, administrarea domeniului public al judetului si serviciile de
asistenta sociala.
2. Competenta partajata – in acest sens autoritatile administrative comunale sau orasenesti pot conlucra pe
anumite domenii ,atat cu autoritatile administratiei centrale cat si cu autoritatile administratie judetene.
Exemplu: alimentarea cu energie termica produsa in sistem centralizat, construirea de locuite sociale pentru
tineri.
3. Competenta delegata – in acest sens conform legii , autoritatile adminsitratiei locale exercita competenta
delegata de catre autoritatile adminstrative centrale. Exemplu:in privinta platii unor alocatii sau indemnizatii
pentru copii si adultii cu dizabilitati.

Consiliul local
Conform legii privind administratia publica locala, Consiliul local reprezinta autoritatea adminsitrativa publica locala
cu atributii deliberative. Autoritatea delibaritativa la nivelul autoritatii administrative locale, Consiliul local, este
alcatuit din consilieri locali, alesi prin vot universal,egal,direct, secret si liber exprimat in conditiile legii (legea
67/2004). In privinta numarului de consilieri exista anumite limite fixate in legea 215/2001. Astfel numarul de
consilieri pentru fiecare consiliu local se stabileste prin ordin al prefectului pe criteriul numarului de locuitori din
comuna,orase si municipii.
In forma actuala a legii, numarul minim de consilieri locali este de 9, iar numarul maxim este de 31. Pentru Consiliul
general al Capitalei, exista o dispozitie speciala care prevede un numar maxim de 55 de conslieri.
Conditii de eligibilitate: Legea nr.27/2004 prevede ca pentru ca o persoana sa fie consilier local el trebuie sa fie
cetatean roman cu drept de vot, varsta minima este de 23 de ani implinita pana la data alegerilor inclusiv, domiciliul
trebuie sa il detina in raza unitatii adminsitrativ-teritoriale in care urmeaza a fi ales si sa nu faca parte din categoria de
persoane pentru care este interzisa asocierea in partide politice.
Constituirea Consiliului local: Conform art.30 din Legea adminitratiei publice locale, constituirea Consiliului local se
face in termen de 20 de zile de la data desfasurarii alegerilor. Convocarea consilierilor declarati alesi pentru sedinte
de constituire a consiliului se face de catre Prefect. La sedinta vor participa Prefectul , precum si Primarul. Legea
impune si un cvorum al sedintelor de constituire. Este necesara prezenta a cel putin 2/3 din numarul consilierilor
alesi. Daca nici atunci nu sunt indeplinite conditiile si cvorumul se va proceda la alta convocare peste 3 zile. Daca
nici la aceata ultima convocare Consiliul local nu se poate reuni din cauza absentei nemotivate a unora dintre
consilieri, Prefectul va declara vacante locurile de consilieri pentru cei care au lipsit nemotivat. Totusi consilierii
absenti nemotivat pot fi inlocuiti de supleanti.
Absenta unui consilier este considerata de lege ca fiind motivata numai daca se face dovada ca a existat un caz de
boala care a necesitat spitalizare care a facut imposibila prezenta sau daca se dovedeste ca persoana a fost in
deplasare in strainatate in interes de serviciu sau daca s-au petrecut evenimente de o forta majora.
Sedinta de constituire este condusa de cel mai in varsta consilier asistat de alti 2 consilieri din cei mai tineri. In
vederea validarii mandatului se constituie o comisie de validare care va examina eligibilitatea alegerii fiecarui
consilier si va propune Consiliului local validarea sau invalidarea mandatelor in cauza. Va fi propusa invalidarea daca
se constata ca au fost incalcate conditiile de eligibilitatea sau daca alegerea consilierului s-a facut prin frauda
electorala. In baza acestei propune se va adopta o propune de validare sau invalidare care va putea fi atacata de cei
interesati la instanta de contencios administrativ.
Consilierii locali ale caror mandate au fost validate vor depune in fata Consiliului local juramantul prevazut de art.32
din Legea administratie publice locale. Cei care refuza sa depuna juramantul sunt considerati ca fiind demisionari de
drept. Consiliul local va fi declarat legal constituit daca majoritatea consilierilor validati au depus juramantul
mentionat.
36
Constituirea propriu-zisa a Consiliului local se constata printr-o hotarare adoptata cu votul majoritatii consilierilor
validati. Dupa acest moment Consiliul local va alege dintre membrii sai un presedinte de sedinta pentru o perioada de
cel mult 3 luni de zile. Acesta are rolul de a conduce sedintele consiliului si de a semna actele adoptate de consilieri.
Atributiile Consiliului local: in baza principiului autonomiei locale Consiliul local se bucura de o competenta
materiala nelimitata. In legea 215/2001 sunt enumerate principalele categorii de atributii in art.30:
1. Organizarea si functionare aparatului de specialitate al Primarului, ale institutiilor , serviciilor publice de
interes local, respectiv ale societatilor comerciale sau regiilor autonome de interes local.
2. Atributii privind dezvoltarea economica, sociala si de mediu a comunei,orasului si municipiului.
3. Atributii privind administrarea domeniului public si al domeniului privat de interes local.
4. Atributii privind gestionarea serviciilor furnizate catre cetateni.
5. Atributii privind privind cooperarea interinstitutionala pe plan intern si pe plan extern.

Functionarea Consiliului local

Mandatul Consiliului local este de 4, el putand si prelungit numai prin lege organica in caz de razboi sau de
catastrofa. Exercitarea mandatului incepe de la data constituiri si se incheie in momentul in care noul consiliu este
declarat ca legal constituit.
Ca mod de lucru acesta lucreaza in sedinte si se intalneste in sedinte ordinare sau extraordinare.
Sedintele ordinare – au loc lunar la convocarea Primarului si sedintele extraordinare – pot avea loc oricand daca
exista o solicitare in acest sens din partea Primarului sau a cel putin 1/3 din membrii Consiliului local. Sedintele de
consiliu se deruleaza in baza ordinii de zi care se aduce la cunostiinta locuitorilor comunei sau orasului.
Pentru a fi legal intrunita, legea prevede necesitatea unui cvorum format din majoritatea consilierilor in functie.
Prezenta la sedinta consiliului este obligatorie pentru toti cei alesi. In ipoteza unor absente nemotivate cel in culpa
poate fi sanctionat administrativ.
Sedintele de consiliu au loc in limba romana si sunt publice. In situatii speciale se poate folosii si limba materna a
unor membrii din consiliul local, daca acestia reprezinta 1/5 din numarul total. Toata documentatia si toate actele
adoptate in cadrul sedintei se vor intocmii in limba oficiala. Dezbaterile in cadrul sedintei preucm si modul in care a
votat fiecare consilier vor fi consemnate intr-un proces verbal, semnat de presedintele de sedinte si de secretar.

Actele adoptate de Consiliul local – poarta denumirea de hotarari. Pot avea caracter individual si normativ. Ca
regula aceste acte se adopta cu votul majoritatii celor prezenti. Pe cale de exceptie legea prevede majoritatea absoluta,
atunci cand se adopta hotarari in urmatoarele domenii:
- bugetul local;
- contractarea de imprumuturi;
- stabilirea de impozite si taxe;
- participarea la programe de dezvoltare;
- organizarea si dezvoltarea urbanistica;
- asocierea sau cooperarea cu alte autoritati publice sau cu diverse persoane juridice.
Tot ca o exceptie, legea impune si o majoritate calificata pentru actele adoptate de consiliu in privinta patrimoniului.
Dupa cum decide consiliul, anumite hotarari pot fi adoptate prin vot secret. De asemenea ca regula actele care privesc
persoane sunt luate intotdeauna prin vot secret. Aceste acte dupa adoptare sunt semnate de presedintele de sedinte si
contrasemnate pentru legalitate de secretar. Acesta din urma nu va contrasemna actul daca considera ca este ilegal.
Toate aceste hotarari vor fi comunicate prin intermediul secretarului Primarului , respectiv Prefectului si vor fi
insotite de obiectiunile secretarului privind legalitatea lor.

37
Actele cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte in momentul in care sunt aduse la cunostiinta publica,
iar cele individuale de la momentul comunicarii catre persoana vizata.
In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartin unei minoritati cu o pondere de peste 20%, actele
normative vor fi aduse la cunostiinta si in limba materna, iar cele cu caracter individual, la cerere si in limba
materna.
Dupa constituire Consiliul local va organiza comisii de specialitate pe diferite domenii. Pot fi infiintate si comisii
speciale.
Dizolvarea Consiliului local: - Ipoteza
1. Dizolvarea de drept –intervine in urmatoarele situatii:
a) Consiliul local nu se intruneste timp de 2 luni consecutiv;
b) nu a adoptat in 3 sedinte ordinare consecutive nici o hotarare;
c) daca numarul de consilieri locali se reduce sub ½ +1 si nu se poate completa prin supleanta;
Constatarea dizolvarii de drept se face de catre instantele de contencios-administrativ, in urma sesizarii
realizate de Primar,viceprimar,secretar sau oricare alta persoana interesata.
2. Dizolvarea prin referendum – se va organiza daca va fi sesizat Prefectul cu o solicitare in acest sens de catre
cel putin ¼ din numarul de locuitori cu drept de vot. Referendumul este valid daca se prezinta la urne cel
putin ½ +1 din numarul total al locuitorilor cu drept de vot. Dizolvarea este considerata ca fiind acceptata
daca in acest sens se pronunta 50% +1 din numarul de voturi exprimate. Vor fi organizate noi alegeri, iar pana
la constituirea noului consiliu, problemele curente vor putea fi rezolvate de catre Primar, iar in absenta
acestuia de catre secretar.
Suspendarea mandatului de consilier local : mandatul de consilier se suspenda de drept numai daca acesta a fost
arestat preventiv. In acest sens Prefectul judetului va emite un ordin in urma comunicarii instantei. Masura dureaza
pana cand inceteaza arestarea, iar daca cel in cauza va fi gasit nevinovat va fi despagubit.

Curs 12
Primarul
-art.121-legea 215/2001;legea administratiei publice locale; legea 35/2008 – legea votului uninominal; ordonanta de
urgenta 20 din 24 februarie 2008
Conform Constitutiei, Primarul reprezinta una din autoritatile administratiei publice locale, prin care se realizeaza
autonomia locala in comune si in orase. Satele nu au Primar pentru ca nu sunt unitati administrativ-teritoriale.
In ceea ce priveste legea administratiei locale (legea 215/2001) se prevede ca in comune, orase si municipii exista un
primar si un viceprimar. In municipiu resedinta de judet exista un primar si 2 viceprimari.
Statutul Primarului
Primarul –s-a aratat in doctrina ca acesta reprezinta autoritate a administratiei publice cu caracter adminitrativ, in
aceelasi timp, in anumite situatii, prin raportare la anumite atributii ale sale, primarul poate fii calificat ca un agent al
statului (ex: oficierea casatoriilor, alegerile, referendumul).
Alegerea primarului – se face prin vot egal, secret, universal, direct, liber exprimat.
Exista doua tururi de scrutin in alegerea primarului. In primul tur de scrutin este declarat primar cel care va obtine
majoritatea voturilor exprimate. Daca majoritatea nu este atinsa se va organiza al 2-lea tur de scrutin intre candidatii
aflati pe primele 2 locuri.
Conditiile alegerii primarului – sunt similare ca in cazul consiliilor locale.
-sa aiba drept de vot, varsta de 23 de ani, domiciliul in unitatea administrativ teritoriala respectiva, sa nu ii fie
interzisa asocierea cu partidele politice.
Primarul – autoritate publica
38
In acest sens asigura respectarea dispozitiilor constitutiei, drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului,
punerea in aplicare a legii, a decretelor emise de Presedinte, a actelor adoptate de Guvern, a actelor adoptate de
Consiliile locale. De asemenea dispune masuri necesare si acorda sprijin pentru aplicarea instructiunilor si ordinelor
cu caracter normativ, primite de la Ministrii, de la ceilalti conducatori de organe centrale de specialitate, de acte ale
Prefectului, precum si hotarari ale Consiliului judetean.
Legea prevede si existenta unui aparat de specialitate de care se beneficiaza Primarul, prin intermediul caruia acesta
isi pune in aplicare atributiile. Acest aparat de specialitate e structurat pe compartimente functionale unde sunt
incadrati functionari publici si personal contractual.
De asemenea, legea prevede ca serviciile publice locale sunt conduse de Primar.
Primarul – este reprezentant al unitatii administrativ-teritoriale in relatiile cu autoritatile publice, cu diferite persoane
fizice sau juridice, romani sau straini precum si in justitie.
Sunt reglementate de legea administratiei locale mai multe atributii principale ale primarului:
1)Atributii exercitate in calitate de reprezentant al statului:
-ofiter de stare civila;
-autoritate tutelara;
-atributii privind organizarea alegerilor, referendumului, recensamantului.
2)Atributii exercitate in relatia cu consiliul local:
-Primarul are obligatia de a prezenta rapoarte privind situatia economica, sociala a respectivei unitati administrativ-
teritoriale ( este obligatoriu un raport annual ).
3)Atributii referitoare la bugetul local
-Primarul este ordonator principal de credite
4)Atributii privind serviciile publice asigurate cetatenilor
-Primarul coordoneaza serviciile publice de interes local prin intermediul aparatelor de specialitate
-emite avize, autorizatii, ia masuri pentru inventarierea patrimoniului unitatii administrativ-teritoriale.

Mandatul primarului
-4 ani;
-se exercita din momentul in care Primarul ales depune juramantul in fata Consiliului local;
-ca si in alte situatii mandatul poate fii prelungit prin legea organica in cazuri exceptionale.
Potrivit legii calitatea de Primar poate inceta inainte de termen, intr-o serie de ipoteze prevazute de legea 393/2004
(statutul alesilor locali) si de legea administratiei locale 215/2001.
Conform statutului alesilor locali, mandatul inceteaza de drept in caz de: demisie, incompatibilitate (vezi legea
161/2003), schimbarea domiciliului intr-o alta unitate administrativ teritoriala, condamnarea prin hotarari definitive la
o pedeapsa privativa de libertate, punerea sub interdictie judecatoreasca, pierderea dreptului electoral, pierderea prin
demisie a calitatii de membru a partidului politic din care a fost ales, deces.
Potrivit legii administratiei locale, primarul se afla in imposibilitatea exercitarii functiei:
a) din cauza unor boli grave certificate ce nu permit desfasurarea activitatii timp de 6 luni intr-un an;
b) daca primarul nu isi exercita atributiile sale in mod nejustificat timp de 45 de zile consecutiv.
Prefectul emite un ordin prin care se ia act de incetarea mandatului.
Legea 215 reglementeaza incetarea mandatului inainte de termen, ca urmare a unui referendum local ce are ca
obiectiv demiterea Primarului. Se organizeaza in urma unei cereri adresate Prefectului de locuitorii comunei, orasului,
ca urmare a nesocotirii de catre Primar a intereselor generale ale colectivitatii locale sau a neexercitarii atributiilor ce
ii revin.

39
Actele primarului – sunt denumite dispozitii. Pot avea caracter normativ sau individual. Actele normative se aduc la
cunostinta publica, actele cu caracter individual se comunica personal, ca si in cazul Consiliului local.
Actele se contrasemneaza, pentru legalitate de catre secretarul unitatii si se comunica Prefectului.
Suspendarea – Mandatul Primarului se suspenda de drept in cazul in care a fost arestat preventiv. In caz de vacanta a
functiei de Primar sau in ipoteza suspendarii acestuia, atributiile acestuia vor fi exercitate de viceprimar (daca sunt 2
se va desemna doar 1).
Viceprimarul – este in subordinea Primarului si reprezinta inlocuitorul de drept al acestuia, exercitand acele atributii
ce ii sunt delegate de Primar. Este ales din randul consilierilor locali, cu votul majoritatii celor din consiliu. Isi
pastreaza si pe durata mandatului calitatea de consilier. Schimbarea din functie se poate face de Consiliul local,
printr-o hotarare adoptata de majoritatea consilierilor in functie.

Consiliul judetean
-autoritate a administratiei publice locale constituita la nivelul judetului pentru coordonarea activitatilor consiliilor
comunale/orasenesti si municipale in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.
-este compus din consilieri judeteni, numarul de membrii pentru fiecare consiliu este stabilit de Prefect (nr. Minim 30
iar maxim 36).
-legea prevede ca se va completa Consiliul judetean cu Presedintele consiliului, acesta avand drept de vot si atributia
de a conduce sedintele.
Validarea mandatelor – se aplica dispozitia referitoare la consiliul local.
Exceptie = in caz de litigiu de contestatie, instanta competenta este tribunalul.
Mandat = 4 ani, posibile prelungiri prin lege organica in caz de razboi sau catastrofa.
Consiliul poate functiona in sedinte ordinare si extraordinare. Cvorumul este reprezentat de majoritatea absoluta a
celor in functie. Sedintele sunt conduse de Presedinte consiliului judetea sau in lipsa acestuia de un vice-presedinte.

In legea administratiei se regasesc principalele categorii de atributii:

1)atributii privind organizarea si functionarea a aparatului de specialitate al consiliului, instituirea serviciilor publice
de interes judetean;
2)atributii privind dezvoltarea economica, sociala a judetului;
3)atributii privind gestionarea patrimoniului judetului in domeniul public si privat;
4)atributii privind serviciile publice din subordine;
5)atributii privind cooperarea inter-institutionala.
Conducerea Consiliului este asigurata de un Presedinte si doi vice-presedinti.
Actele consiliului sunt denumite hotarari. Pot avea caracter normativ sau individual. Pot fi semnate de Presedinte sau
vicepresedinte si vor fi contrasemnate pentru legalitate de secretarul judetului.
Referendumul pentru dizolvare va fi valabil daca se prezinta jumatate +1 din numarul total de locuitori cu drept de
vot. Pentru ca dizolvarea sa opereze trebuie sa se pronunte in acest sens cel putin jumatate +1 din numarul de voturi
exprimate (ca si la Consiliul local).
Suspendarea mandatului de consilier judetean opereaza in aceleasi conditii ca pentru consiliile locale – arestarea
preventiva.

Presedintele consiliului judetean

Aceasta functie apare expres reglementata de Constitutie in urma revizuirii din 2003 (art.123, alin. 4 – intre prefecti si
consilieri locali, primari, consilieri judeteni si presedintii acestora nu exista raport de subordonare, rezulta deci ca

40
legiuitorul a recunoscut presedintele de consiliu judetean statutul distinct de autoritate administrativa la nivelul
administratiei locale.
- Constitutia nu prevede modalitatea prin care poate fi ales. Actualmente presedintele consilului judetean, in urma
votarii legii 35/2008 e ales prin vot direct.
Atributii: -raspunde de buna functionare a aparatului de specialitate a consiliului judetean pe care il si conduce;
-trebuie sa asigure respectarea Constitutiei, punerea in aplicare a legilor, hotararilor de guvern.
Categoriile principale de atributii:
1) atributii privind functia aparatului de specialitate, a institutiilor serviciului public de interes judetean;
2) atributii privind relatia cu consiliul judetea;
3) atributii privind bugetul propriu al judetului;
4) atributii privind relatia cu alte autoritati administrative si cu serviciile publice;
5) atributii privind serviciile publice de interes judetean
Actele presedintelui: dispozitii. Pot avea caracter normativ sau individual, devin executorii dupa ce sunt aduse la
cunostinta publica (normative) sau dupa ce au fost comunicate persoanelor (individuale).
Suspendarea: atributiile sale vor fi executate de un vicepresedinte desemnat de consiliul judetean. In caz de absenta
atributiile vor fi executate tot de un vicepresedinte desemnat de presedinte prin dispozitie.

Secretarul unitatii administrativ-teritoriale

Potrivit legii administratiile publice locale, fiecare unitate administrativ teritoriala (si dupa caz fiecare subdiviziune a
unitatilor administrativ teritoriale: -sectoare) trebuie sa aiba un secretar – exercita functia publica de conducere.
Legea impune anumite conditii:
-trebuie sa aiba studii superioare juridice sau administrative. Secretarul nu poate fii membru al unui partid politic
(sanctiune – demiterea din functie). Regimul juridic privind recrutarea, numirea, suspendarea si tot ce inseamna
raportul de serviciu al secretarului este reglementat de legea privind functia publica (188/1999).
Atributii: -avizarea pentru legalitate a dispozitiilor presedintelui consiliului judetean, actele adoptate de consiliul local
sau de consiliul judetean;
-participant la sedintele de consiliu;
-intocmeste procese-verbale ale sedintelor de consiliu;
-asigura comunicarea catre Prefect a acelor acte ale autoritatii mentionate. Art:116-117 din Legea 188/99

Administratorul public: reglementat de 112-114 Legea 215/2001 la nivel de comuna, respectiv oras, Primarul poate
sa propuna Consiliului local infiintarea functiei de administrator public. La nivel de judet Presedintele consiliului
judetea poate propune Consiliului judetea infiintarea acestei functii. Daca este aprobata de Consiliul local, Primarul
poate sa delege administratorului public calitatea de coordonator principal de credite. Administratorul public poate sa
indeplineasca in baza unui contract de management incheiat in acest sens cu Primarul atributii de coordonare a
aparatului de specialitate sau dupa caz a serviciului public de interes local.
Numirea si schimbarea din functie: se face de catre Primar in baza unor criterii sau proceduri aprobate de Consiliul
local. Aceleasi dispozitii se aplica si pentru administratorul public la nivelul judetului.

Prefectul
-art.123, legea 340/2004
Reprezentantul Guvernului in teritoriu. Guvernul va numi cate un Prefect in fiecare judet in baza unei propuneri a
Ministerului de Interne si Reforma Administrativa (MIRA).
Potrivit Constitutiei Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate din unitatea administrativ teritoriala.

41
Intre Prefect si autoritatile locale nu exista subordonare. Prefectul poate ataca in contencios-administrativ un act emis
de Consiliul judetean, de Consiliul local sau de Primar daca apreciaza ca acesta este ilegal. Un efect al acestei actiuni
este suspendarea automata a actului atacat. Potrivit legii de contencios administrativ, Prefectul nu are obligatia de a
efectua o procedura administrativa prealabila, ci poate sa atace actul administrativ din momentul in care este
comunicat de secratar, avand la dispozitie un termen de 6 luni.
Legea organica 340/2004 reglementeaza institutia Prefectului.
Capacitatea juridica de drept public a institutiei Prefectului calificata de lege drept institutie publica cu personalitate
juridica se executa in mod exclusiv de Prefect. In schimb exercitarea unor drepturi si asumarea unor obligatii de
natura civila de catre institutia Prefectului se realizeaza de Prefect sau de o persoana anume desemnata de acesta.
Pentru a-si indeplinii atributiile sale, Prefectul este ajutat de 2 subprefecti ( in capitala sunt 3 subprefecti).
Prefectul si subprefectul = inalti functionari publici, regimul lor fiind reglementat de legea 188/1999.
Dincolo de anumite drepturi ale prefectului, exista si anumite dispozitii restrictive.
Ex: nu are drept la greva si nu poate infiinta sindicate proprii.
Actele prefectului se numesc ordine,si pot avea caracter normativ (trebuie pbulicate in conditiile legii si devin
executorii atunci cand sunt aduse la cunostiinta publica si trebuie comunicare obligatoriu la MIRA) sau individual.
Daca Ministerul Administratiei apreciaza ca actele emise sunt nelegale sau netemeinice poate cere Guvernului sa le
anuleze. In lege mai intalnim dispozitii referitoare la Colegiul Prefectural, Cancelaria Prefectului (cabinetul), Oficiile
Prefecturale.

Curs 13

Functia publica si functionarul public

Generalitati privind personalul din administratia publica:

In cadrul autoritatii si institutiei publice din administratie isi desfasoara activitatea mai multe categorii de persoane
din punct de vedere al statutului care le este aplicabil.

a) demnitarii de la nivel central, care sunt persoane numite sau alese in functie de demnitate publica, carora le
sunt aplicabile diferite acte normative, cum ar fi legea guvernului si a ministerelor, legea privind institutia
Presedintelui Romaniei.( ministrii, secretari si subsecretari de stat, persoane care indeplinesc functii asimilate
acestora)
b) persoanele care exercita diferite demnitati publice la nivel local si care au fost alese si carora li se aplica
reglemantarile privind administratia publica locala si statutul alesilor locali (primari si viceprimari
presedintele si vicepresedintele de consiliu local si consiliu judetean)
c) personalul contractual, respectiv salariatii incadrati ca muncitori in baza unui contract individualsi carora li se
aplica Codul muncii si celelalte reglementari care formeaza legea muncii.
d) functionarii publici care sunt persoane numite pe temeiul legii , intr-o functie publica, de esenta careia este
exercitarea de prerogative de putere publica, de care adiministratia publica centrala si locala. Legiuitorul nu
numai ca defineste functia publica prin raportare la exercitarea unor prerogative de putere publica, dar
enumera de o manieralimitativa cu art. 2 alin. 3 din legea privind statutul functionarului public care sunt acele
abilitati prin intermediul carora se realizeaza prerogativele de putere publica.

Functia publica si functionarul public sunt in prezent institutii de rang constitutional.

Legea fundamentala nu numai ca le consacra, dar reglementeaza si elemente ale statutului lor juridic, categorii de
functii publice si elemente de departajare intre statutul juridic al functionarului public si cel al salariatului.
42
Pornind de la art.3 alin.3 care face trimitere la doua legi organice diferite, unor prevederi de litera j) privind statutul
juridic al functionarilor publici, cealalta privind statutul de litera p), prin care se reglementeaza regimul general prin
raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala adica statutul juridic al salariatului.

Faptul ca legiuitorul constituant trimite la doua legi diferite, unul de drept public, aplicabil functionarului public si
altul de drept privat aplicabil salariatului, cu precizarea ca salariatul conform statutului juridic al functionarului public
regasim institutia cre se aplica intr-o forma sintetica sau specifica cu statutul juridic al salariatului. precizam ca un
drept romanesc in predioada interbelica, functionarul public s-a bucurat de orecunoastere si reglementare la nivel
constitutional si lega, de o doctrina concretizata in monografii, cursuri si alte lucrari de specialitate, insa in perioada
postbelica, institutia a fost marginalizata, pe fondul conceptii care legitimau specificul acelui regim si avand in vedere
teza unicitatii raportului juridic de munca, potrivit caruia fiecare om care desfasura o munca indiferent de locul si de
felul mincii, era considerat salariat in baza unui contract individual de munca si se aplica un regim comun de munca
pentu toti.

Dupa 1990, institutia esterepusa in drepturile sale din punct de vedere al recunoasterii incepand cu legea
fundamentala, insa legea organicala care face trimitere Constitutia a fost adoptata mult mai tarziu si atunci pe calea
angajariiraspunderea Guvernului si a fost modificata sau completata ulterior, de regula tot pe calea angajarii
raspunderii Guvernului sau a ordonantei de urgenta ceea ce a determinat o instabilitate legislativa din acest punct de
vedere, care a permis o influenta nefavorabila a politicului asupra destinului functiei publice in Romania, de esenta
caruia este si trebuie sa ramana stabilitatea ca functie si recunoasterea dreptului la cariera pentru functionarii publici.

O alta prevedere constitutionala relevanta este cuprinsa in art.16 alin.3 potrivit caruia functionarii si demnitatiile
publice, civile sau militare pot fi ocupate in conditiile legii, de persoanele care au cetatenie romana si domiciliul in
tara. Precizam ca pana la revizuirea din 2003 a Constitutiei, textul impunea exclusiv cetatenie romana, renuntarea
caracterului exclusiv fiind necesar din perspectiva dobandirii de catre tara noastra a calitatii de stat membru al U.E.
cu toate drepturile si obligatiile care deriva de aici.

Tot prin legea de revizuire s-a introdus o teza noua la alin.3 potrivit careia statutul garanteaza egalitatea de sansa intre
femei si barbati pentru ocuparea acestor functii demnitati, si un text nou, actualul alin.4 al art.16 cu functia in
conditiile aderarii Romaniei la U.E. cetatenii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi
alesi in autoritati administrative, publice, locale. Alte prevederi constitutionale fac referire la regimul
incompabilitatilor cu alte functii si demnitati in stat si exclud compatibilitatea ci alte functii publice, cu exceptia celor
expres precizate de lege. IN concluzie functionarul public este o expresie de rang constitutional care se bucura nu
numai de o reglementare in cadrul unui statut salarial al functiei publice adoptata prin legea 188/1999 cu modificarile
si completarile ulterioare, republicata, cat si de statute speciale aplicabile diferitelor categorii de functionari publici.

Statutul general permite adoptarea de statute speciale pentru functionarii publici care isi desfasoara activitatea in
structuri de specialitate ale Parlamentului Romaniei, ale administratiei prezidentiale ale servicilor diplomatice si
consulare, autoritatea vamala, politia si alte structuri ale Ministerului Internelor si Reformelor Administrative,
precum si alte servicii publice stabilite prin lege. Prin statutele speciale nu pot fi reglementate si dimensiuni ale
statutului functionarilor la care se refera, ci doar acele sau dimensiuni expres si limitate prevazute de art.5 alin.2 dupa
legea 188/1999 respectiv drepturi, indatoriri si incompatibilitati specifice, altele decat cele prevazute prin lege
precum si functii publice specifice.

43
Fac exceptie statutele specifice aplicabile servicilor diplomatice si consulare, politistilor si altor structuri din M.I.R.A.
care pot sa reglementeze si alte aspecte, pe langa cele enumerate anterior care privesc cariera functionarilor
respectivi. In practica, regasim o indepartare de la acest raport intre legea salariala si legile speciale aplicabile
diferitilor functionari publici care urmeaza a fi corectat de legea fundamentala inclusiv printr-un cod administrativ
care se afla in pregatire cu faza de elaborare la ministerul de specialitate.

Totalitatea functilor publice formeaza corpul functionarilor publici care cuprinde pe langa functionarii publici care
ocupa efectiv o functie publica eliberate din functia publica din motive neinputabile lor, care isi pastreaza calitatea de
functionari publici si se afla in corpul de rezerva al functionarilor publici. Principalul criteriu de departajare al
functionarilor publici este cel care include categoria inaltilor functionari publici cu functie de conducere si a celor de
executie.

Categoria inaltilor functionari publici a fost creata dupa modelul practicat in Franta si in alte state, in 2003 si in
Romania si include si categoriile prefectilor si a subprefectilor, din anul 2005 declarandu-se un procedeu de
socializare a acestor functii si de trecere a lor din randul functiilor politice in randul celor care sunt de cariera.
Autoritatea care gestioneaza corpul functionarilor publici in Romania este Agentia Nationala a Functionarilor Publici
care este un rogan de specialitate, o adunare publica centrala cu personalitate si se afla in subordonarea M.I.R.A.

Obiectivul acestei activitati este crearea unui corp de functionari publici stabil si impartial caruuia sa ii fie recunoscut
dreptul la cariera si care sa fie pe cat posibil protejat de institutiile politice de natura sa ii afecteze stabilitatea.

Drepturile si indatoriile functionarilor publici, pe de o parte cele recunoscute de lege si cetatean iar pe de alta parte
cele prevazute de lege cu particularitate care il departajeaza de salariat si care ii confera identitate in raport cu acesta
(ex. dreptul de asociere politica este in principiu recunoscut dar nu pentru toate categoriile si chiar in situatia in care
este recunoscut el cunoaste anumite limitari cu exercitiul lui) exemplu- interzicerea de a ocupa o functie de conducere
in ierarhia structurilor politice.

Perfectionarea profesionala este in cazul functionarilor in egala masura cu obligatia dar si in drept al acestora in cazul
incalcarii prevazute aplicabile functionarilor publici. Legea ii recunoaste prezenta Agentiei Nationale a Functionarilor
Publici dreptul de a ataca in fata instantelor de ccontencios-administrativ, actele autoritatilor publice care au produs
astfel de incalcari ceea ce atrage suspiciunea de drept a actelor respective.

44