Sunteți pe pagina 1din 4

SUBSTANTIVUL

DEFINIŢIE: Partea de vorbire care denumeşte fiinţe, lucruri


sau fenomene ale naturii se numeşte substantiv. exemple:
băiat, fluture, casă, carte, fulger, ploaie, frumuseţe, bucurie,
muncă etc.

FELUL SUBSTANTIVELOR:
a) substantive comune: denumesc obiecte de acelaşi fel
exemple: oraş, munte, cocoş etc.

b) substantive proprii: denumesc anumite obiecte spre a le


deosebi de altele de acelaşi fel exemple: Ionuţ, Maria, Craiova,
Bucureşti, România, Dunărea etc.

GENUL SUBSTANTIVELOR:
a) genul masculin: un băiat - doi băieţi
b) genul feminin: o fată - două fete
c) genul neutru: un scaun - două scaune

OBSERVAŢIE! Există substantive cu forme:

a) numai pentru masculin: elefant, fluture, vultur etc.


b) numai pentru feminin: veveriţă etc.

NUMĂRUL SUBSTANTIVELOR:
a) singular : arată un singur obiec exemplu: copac
b) plural: arată două sau mai multe obiecte exemplu: copaci

OBSERVAŢIE! Unele substantive au forme:


a)numai pentru singular exemplu: curaj, foame, sete, etc.
b) numai pentru plural exemple: câlţi, zori, Carpaţi, Bucureşti etc.

ADJECTIVUL
DEFINIŢIE: Partea de vorbire care arătă însuşirea unui
substantiv se numeşte adjectiv. exemple: strălucitor, frumos,
înalt, mic, rotund, gustos.

ATENŢIE!
Adjectivul se acordă în gen şi număr cu substantivul pe care îl
determină exemplu: elev silitor
elev= substantiv comun, gen. masculin, nr. Singula
silitor= adjectiv, gen. masculin, nr. singular

OBSERVAŢIE! Adjectivul este unul din principalele mijloace de


prezentare artistică a realităţii prin cuvinte. El înfrumuseţează
textul, redând prin cuvinte culori sau nuanţe ale culorilor, calitatea
sunetelor, dar şi felul mişcărilor.

VERBUL
DEFINIŢIE: Partea de vorbire care exprimă acţiunea, starea sau
existenţa se numeşte verb. exemple:
*verbe ce exprimă acţiuni: a scrie, a alerga, a ara, a pregăti.
*verbe ce exprimă stări: a sta, a tăcea, a se bucura.
*verbe ce exprimă existenţa: a fi, a se afla, a exista etc.

Verbul are două numere:

a) singular -exemplu: Am un iepure roşcat.


b) plural -exemplu: Avem un iepure roşcat.

Verbul are trei persoane:

a)persoana I: acţiunea este făcută de persoana care vorbeşte.


exemple: Eu citesc o carte.- Noi citim o carte.
b)persoana a II-a: acţiunea este făcută de persoana cu care se
vorbeşte.exemple: Tu vii de la munte- Voi veniţi de la munte.
c)persona a III-a: acţiunea este făcută de persoana despre care
se vorbeşte. exemple : El şterge tabla, iar ele ştreg băncile.

Timpurile verbului:

a) prezent: arată că acţiunea verbului se petrece în timpul


vorbirii. exemplu: Cântă cucul
b) trecut: arată că acţiunea verbului s-a petrecut înainte de
momentul vorbirii exemplu: A cântat cucul- Cântase cucul
c) viitor: arată că acţiunea verbului se va petrece după momentul
vorbirii exemplu: Va cânta cucul.

PRONUMELE PERSONAL
DEFINIŢIE: Partea de vorbire care ţine locul unui substantiv se
numeşte pronume.Pronumele care arată persoane diferite se
numeşte pronume personal.

Pronumele are trei persoane:

a) persoana I: persoana care vorbeşte


b) persoana a II-a: persoana cu care se vorbeşte;
c) persona a III-a: persona despre care se vorbeşte.

FORMELE PRONUMELUI PERSONAL

NUMĂRUL PERSOANA FORME


I eu, mine, mie, mă, m-, îmi,mi-

singular a II-a tu, tine, ţie, te, îţi, ţi-


a III-a el, lui îl, l-, îi, i-
ea, ei, o, -o
I noi, nouă, ne(-), ni(-)

plural a II-a voi, vouă, vă(-), vi(-), v-


a III-a ei, lor, îi, i(-)

ele, lor, le(-), li(-)


Exemple:

- Cum te cheamă pe tine


- Pe mine mă cheamă Săndel.
- Cine ţi-a dat cartea asta?
- Mi-a dat-o el.

ATENŢIE! Dânsul, dânsa, dânşii, dânsele sunt pronume


personale; (dânsul sau el, dânsa sau ea, dânşii sau ei, dânsele sau
ele).

NUMERALUL
DEFINIŢIE: Partea de vorbire care exprimă un număr, numărul
obiectelor şi ordinea obiectelor se numeşte numeral.
Numeralul poate fi:
a) cardinal – exprimă un număr sau numărul obiectelor
exemple:Cei doi au plecat. Două ore l-am aşteptat.

b) ordinal – exprimă ordinea obiectelor.exemple: A venit primul,


vine şi al doilea. Cele dintâi flori au ieşit la lumină.
Probleme de ortografie!
Atenţie la rostirea şi scrierea următoarelor numerale:
şase - nu şease
şapte – nu şeapte
paisprezece – nu patrusprezece sau paişpe
şaisprezece – nu şasesprezece sau şaişpe
şaptesprezece – nu şaptisprezece sau şaptişpe
optsprezece nu optisprezece sau optâşpe
Numeralul are acelaşi gen cu substantivul pe care îl însoţeşte.