METODA OBSERVAŢIEI

Reprezinta o metoda de baza, o modalitate de studiu, care sta la baza

oricarui tip de experiment.

Este cea mai veche metoda de cercetare din psihologie, utilizata atât în
studiile de tip cantitativ, cât si în cele de tip calitativ.

BRAINSTER si colab. (1995) definesc observatia ca fiind un act de

urmarire si descriere sistematic&# 818c22i 259; a comportamentului si
evenimentelor studiate ce au loc în mediul social natural.

Primele cercetari centrate pe aceasta metoda au fost cele antropologice în

scopul întelegerii altor culturi.

Etimologie: "observare" (latina): a privi, a fi atent la.

În cadrul observatiei are loc constatarea si notarea fidela a fenomenelor,

asa cum se desfasoara ele în realitate.

În cadrul experimentului de laborator, observatia este subordonata

scopurilor acestuia si va urmari obtinerea unor date suplimentare care sa ne
ajute la explicarea modificarilor survenite în variabila dependenta.

Scopurile observatiei sunt:

1) de a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente,

actiuni, norme si valori;
2) de a descrie contactul si persoanele observate pentru a
permite întelegerea a ceea ce se întâmpla acolo;
3) de a contextualiza, social si istoric, evenimentele observate,
pentru a fi corect întelese;
 4) de a integra, a vedea viata sociala ca un proces de
evenimente interconectate;
5) de a evita utilizarea prematura a teoriei si conceptelor
înainte ca fenomenul respectiv sa fie cu adevarat înteles;
6) de a oferi un design de cercetare flexibil care sa permita o
investigare deschisa spre aspectele neasteptate si
neprevazute.
Caracteristica esentiala a observatiei este caracterul sau de
non-interventie.

Observatorul urmeaza fluxul evenimentelor, dar nu intervine

pentru a le modifica.

Caracteristici:

1) are un caracter flexibil;

2) gradul de structurare poate varia de la un grad mare de
structurare pâna la o situatie libera de orice tenta de
urmarire sistematica;
3) observatia se poate focaliza pe aspecte si dimensiuni
specifice, înguste sau poate avea un caracter general.
În ceea ce priveste constientizarea prezentei observatorului de
catre subiectul (subiectii) observatiei, putem întâlni mai multe modalitati:

1) observator prezent si neimplicat (ex. asista la o clasa);

2) observator prezent si implicat (ex. observatorul înlocuieste
profesorul la clasa respectiva);
3) observator ascuns si neimplicat (ex. oglinzi cu un singur
sens - în anchete, la politie).
În functie de explicatiile care sunt oferite participantilor, putem
întâlni:
 − explicarea completa a motivelor observatiei si a aspectelor
urmarite, pâna la
− explicatii false sau omiterea oferirii de explicatii.
Timpul observatiei poate varia de la o simpla observatiei la
observatii multiple, în situatii asemanatoare sau diferite.

Cu cât avem mai multe observatii, cu atât precizia concluziilor

formulate pe baza lor creste.

Înregistrarea aspectelor observate se poate realiza printr-o simpla

luare de note sau prin utilizarea de mijloace audio - vizuale, care sa ne
permita urmarirea repetata si independenta a celor înregistrate.

În ceea ce priveste feed-back-ul, observatorul poate opta pentru

oferirea unui feed-back complet participantilor cu privire la cele
observate si constatarile facute sau poate întrerupe complet orice
contact cu cei observati.

Tipuri de observatie:

− naturala;
− sistematica;
− autoobservatia.
OBSERVAŢIA NATURALĂ

Presupune înregistrarea comportamentelor unor persoane sau

grupuri de persoane în mediul lor de viata.
 Pentru aceasta, observatorul nu trebuie sa interfereze cu mediul
observat si sa nu stinghereasca derularea comportamentelor supuse
observatiei.

Cele mai utilizate tehnici de observatie naturala sunt cele cu

observator vizibil si ignorat, cu observator ascuns sau cele care
folosesc diverse metode de înregistrare.

O atentie deosebita trebuie acordata situatiei în care observatorul

este ascuns si cercetatorul nu informeaza subiectii cu privire la studiul la
care participa (pentru ca exista riscul de a fi încalcate principiile de
etica).

Observatia naturala se utilizeaza foarte mult în studiile de

psihologia educatiei, cât si în cele de psihologie sociala, când
observatia se poate realiza în paralel cu alte activitati curente, cadrul
didactic putând sesiza calitatea prestatiilor elevilor, erorile ce apar în
rezolvarea unor probleme sau situatii tipice de neatentie si indisciplina.

Observatia ocazionala ne poate duce la concluzii gresite, motiv

pentru care este indicat sa apelam la observatia sistematica, prin care
se pot stabili exact sursele de eroare si se pot evita.

Pentru cercetator este important, în primul rând, sa descriem

fenomenul observat si, în al doilea rând, sa extragem datele cantitative
si sa analizam datele cantitative extrase.

Ponderea interpretarilor ramâne, însa, în cadrul observatiei

analizei calitative.
 Observatia naturala impune o descriere acurata (cu acuratete) a
faptelor si o interpretare obiectiva a lor, fara a porni de la ipoteze
dinainte stabilite.

Una din dificultatile observatiei naturale vizeaza gradul de

implicare al observatorului în desfasurarea fenomenului studiat.

Observatorul trebuie sa participe sau sa fie camuflat în timpul

desfasurarii fenomenului luat în studiu.

Pentru a decide care din situatii este mai potrivita, trebuie sa

tinem cont atât de criteriile etice, cât si de specificul grupului sau al
situatiei care va fi supusa observatiei.

Limite ale metodei observatiei naturale:

− nu poate fi utilizata în toate situatiile;

− este mai putin utilizata în studiul unor ipoteze bine definite,
în conditii bine specificate.
Observatia naturala necesita foarte mult timp, evenimentele sunt
într-o permanenta schimbare si cercetatorul trebuie sa înregistreze
toate datele, desi nu toate sunt la fel de importante, urmând ca ulterior
sa le adapteze demersului cercetarii.

Observatia naturala este cel mai frecvent utilizata în investigarea

unor aspecte sociale complexe, pentru a întelege aspectul respectiv si
pentru a dezvolta teorii pe baza acestor observatii.

OBSERVAŢIA SISTEMATICĂ
 S-a dezvoltat din nevoia de a controla anumite variabile din
mediul natural.

În observatia sistematica se pot crea situatii specifice în scopul

studierii comportamentului urmarit.

Ea trebuie sa îndeplineasca anumite conditii:

1) Debuteaza cu stabilirea unui scop precis (ce observam, situatiile

în care se manifesta anumite caracteristici).
- Grila de observatie ne ajuta sa înregistram într-o forma clara
aspectul care ne intereseaza.
- De exemplu, daca dorim sa observam aspecte ce tin de atentia
unui elev, mai întâi stabilim o lista de componente observabile
ale acestui fenomen (comportamentul mare îl împartim în
comportamente mici) si pe baza acestei grile vom recurge la
simpla observare a faptelor (au loc sau nu), iar apoi la
conceptualizare si interpretare.
2) Faptele trebuiesc notate cât mai exact, evitând interpretarile de
orice natura.
3) Manifestarile pasagere si situationale nu fac obiectul unor
observatii cu concluzii de valabilitate generala.
- De exemplu, nu putem spune ca un copil are comportament
agresiv daca o singura data a avut un comportament agresiv (o
altercatie).
În cadrul observatiei sistematice, cercetatorul poate fi interesat
doar de câteva comportamente specifice. În acest caz, observatiile sunt
cuantificabile, iar observatorii specifica frecvent ipotezele de start
asupra comportamentelor ce vor fi urmarite.
 De exemplu, Bakeman si Browlne (1980) au facut un studiu
asupra comportamentului social al copiilor în vârsta de 3 ani,
înregistrând copii într-o situatie cu joc liber, cu ajutorul unei camere
video. Fiecare copil a fost înregistrat timp de 100 minute, observatorii
vizionând înregistrarile si codând comportamentul fiecarui copil la
fiecare 15 minute.

Au notat urmatoarele:

− neocupat: daca copilul nu face nimic specific sau priveste la ceilalti

copii;
− joc solitar: copilul se joaca singur cu jucarii, dar nu este influentat sau
interesat de jocurile celorlalti copii;
− împreuna: copilul este cu ceilalti copii, se joaca alaturi de ei, dar nu
este antrenat într-o activitate particulara;
− joc paralel: copilul se joaca alaturi de ceilalti copii, cu jucarii
asemanatoare, dar nu interactioneaza;
− joc în grup: copilul se joaca cu alti copii, împart jucariile sau participa
în activitati de joc organizate ca parte a grupului de copii.
Autorii au fost interesati, în special, de tipul secventei de joc sau
de ordinea în care copiii au manifestat diferite comportamente.

Concluzia la care ei au ajuns, a fost ca rareori copiii trec de la

neocupat la joc paralel, în schimb trec frecvent de la joc paralel la joc în
grup, ceea ce ne indica faptul ca jocul paralel este o stare de tranzitie,
în care copilul decide daca va interactiona cu ceilalti în situatia de grup.

Probleme metodologice în cadrul observatiei sistematice

1) echipamentele: se pot utiliza de la simple însemnari (creion, hârtie)
pâna la camere video si cronometre
2) reactivitatea presupune posibilitatea ca prezenta observatorului sa
influenteze comportamentul subiectilor.
Reactivitatea subiectilor poate fi redusa:

− prin utilizarea de observator ascuns sau camuflat cu ajutorul

unor ferestre cu vedere unidirectionala;
− prin înregistrari cu camere video ascunse sau microfoane
ascunse;
− subiectii sa se acomodeze o perioada de timp înaintea
începerii observatiei cu prezenta observatorului si a
echipamentului de înregistrare.
3) concordanta între observatori: gradul de acord între observatii
simultane asupra aceluiasi comportament facute de catre observatori
diferiti.
- Pentru a utiliza o grila de observatie, gradul de acord
(concordanta interevaluatori) trebuie sa fie de cel putin 70%.
4) esantionarea: presupune alegerea comportamentelor ce vor fi
observate (la un grup de elevi: 7 - 9 comportamente pe care sa le
urmarim în acelasi interval si pe care le vom urmari la intervale de
timp dinainte stabilite (o data la 10 minute, o data la 5 minute).
Observatia nu poate fi considerata doar o lectura a faptelor; ea
continua cu clasificari, conceptualizari si anticipari ale unor relatii.

Ea are un caracter:

− constatativ si
− de diagnoza.
 Datele obtinute din observatie se înregistreaza cât mai exact, fara
interpretari, într-un tabel special - protocol sau grila de observatie.

Uneori este nevoie ca observatia sa se repete de un anumit

numar de ori, pentru a se ajunge la concluzii valabile.

Observatorul trebuie sa fie instruit pentru a reduce subiectivitatea:

− sa aiba un plan dinainte stabilit;

− sa se previna aparitia unor fenomene perturbatoare;
− înregistrarile sa se desfasoare firesc.
Grila de observatie este instrumentul utilizat în cadrul activitatii de
observare propriu-zisa si se realizeaza pe baza unei documentari sau a
unei anchete prealabile.

Ea cuprinde o lista de rubrici drept cadru de clasificare pentru

datele brute. Pentru a se putea opera simultan cu toate rubricile de
clasificare nu trebuie sa cuprinda decât cel mult 8-10 categorii.

Categoriile grilei de observatie trebuie sa acopere aspectele

principale ale fenomenului studiat si sa fie disjuncte.

AUTOOBSERVAŢIA

Desi negata foarte mult timp, si-a reintrat în drepturi odata cu

afirmarea paradigmei calitative de investigare. Ea s-a impus, în special,
în studierea sinelui, considerându-se ca dubla postura de obiect si
subiect a unei investigatii favorizeaza o întelegere mai aprofundata a
lumii cercetate.
 Cele mai utilizate tehnici:

− jurnalele;
− fisele de monitorizare;
− autoraportul.

STADIILE OBSERVAŢIEI

Observatia trebuie sa se ghideze dupa raspunsurile la câteva

întrebari care directioneaza cercetarea.

1) De ce se initiaza observatia?
Care sunt întrebarile la care cercetarea trebuie sa raspunda?

Întrebarile pot fi formulate în termen de ipoteze sau ca simple

afirmatii:

- ipoteze: "Pacientii cu anxietate redusa interactioneaza mai bine cu

personalul medical comparativ cu cei cu anxietate crescuta";
- afirmatii: "Urmarim modalitatile de interactiune între pacienti si
personalul medical".
Formularea întrebarilor cercetarii trebuie sa porneasca de la
asimilarea literaturii de specialitate relevante (cercetari facute în ultimii
10 ani).

2) Cine va fi observat?
Cine vor fi subiectii? În ce tip de activitate vor fi ei urmariti?

Ce caracteristici socio - demografice trebuie sa îndeplineasca?

 "Pacienti, femei si barbati, cu afectiuni cardio-vasculare, cu educatie
medie si primara".

De ce s-a optat pentru acel grup de persoane?

3) Unde va fi realizata observatia?

"În clinici, servicii ambulatorii, loc public".

Cercetatorul poate sa opteze pentru un loc anume, unde

considera ca probabilitatea de aparitie a acelui comportament este mai
mare.

4) Pe ce perioada de timp se va întinde observatia?

Observatia se realizeaza:

− Continuu;
− repetitiv - depinde de mijloacele tehnice avute la dispozitie;
Ex. jocul la copii:

− camere video: o înregistrare mai lunga, alegând apoi

perioadele potrivite;
− vizual, din timp în timp, la intervale dinainte stabilite.
5) Care sunt aspectele comportamentului verbal si non-verbal care
vor fi observate si cum se va face înregistrarea datelor
obtinute?
Vom studia comportamentele-tinta (care ne intereseaza) sl le vom
defini.

Acuratetea cu care facem aceste definitii este foarte importanta în

procesul de observatie.
 Elaborarea unei grile de observatie asigura un caracter sistematic
acestui proces, grila cuprinzând unitati de comportamente ce vor fi
observate: durata, intensitatea, frecventa si latenta comportamentelor.

Notarea detaliata a procesului observat este un element

esential al metodei.

Ce vom nota:

Dupa Bannister:

1) descrierea contextului în care are loc observatia, notând aici detalii

de ambianta fizica, data, momentul zilei;
2) descrierea participantilor - cu toate particularitatile de vârsta, sex,
etnie, religie, educatie, statut socio-profesional;
3) detalii despre observator - cine este, sex, vârsta, daca are vreo
legatura cu subiectii observatiei;
4) descrierea actiunilor participantilor: comportamente verbale si non-
verbale, incidente intervenite;
5) interpretarea situatiilor, gasirea de semnificatii comportamentelor
urmarite, semnificatii care pot deriva din comportamentul
participantilor, din experienta observatorului sau din proiectia
experientei observatorului;
6) oferirea de interpretari alternative, discutarea interpretarilor cu o alta
persoana familiara cu tema cercetata;
7) analiza reflexiva vizeaza explorarea reactiv-emotionala a
observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit sa le
depaseasca.

Analiza datelor observatiei poate urma unul sau mai multe din
urmatoarele criterii:
 1) Criteriul cronologic;
2) Evenimentele - cheie – când sunt prezentate si interpretate
evenimentele majore fara a se tine cont de ordinea în care au avut
loc;
3) Contextul – fiecare loc în care a avut loc observatia, constituind un
studiu de caz de care se va tine cont în analiza;
4) Persoanele – indivizii sau grupurile de persoane devin unitate de
analiza;
5) Procesele – datele observatiei sunt organizate astfel încât sa
descrie procese relevante pentru cercetare. Ex: luarea de decizii,
comunicarea, rezolvarea de probleme;
6) Problema - cheie, când rezultatele observatiei au rolul de a face
lumina cu privire la anumite aspecte. Ex: cum se adapteaza elevii la
noul sistem curricular.

AVANTAJELE OBSERVAŢIEI

− este o metoda mai putin intruziva;

− are caracter flexibil, permitând o noua perspectiva asupra unor
fenomene studiate anterior;
− furnizeaza date bogate într-o perioada scurta de timp;
− are o mare validitate ecologica (datele sunt luate din viata reala, nu
sunt schimbate cu nimic);
− observatorul nu lucreaza cu categorii teoretice prestabilite si el este
acela care construieste teoriile ce vor genera, lega, diferitele
categorii relationale;
− observatia permite accesul la fenomene care sunt si mai putin
evidente prin alte tehnici si poate fi replicata (repetata).
 LIMITE

− dificultatea de a controla toate variabilele implicate în fenomenul

investigat (exista variabile perturbatoare);
− daca prima veriga a procesului de cercetare (De ce se realizeaza
observatia?) nu este bine formulata ea poate duce la urmarirea unor
aspecte irelevante sau chiar gresite;
− categoria de subiecti poate fi incorect aleasa;
− este o metoda costisitoare financiar, din punct de vedere al timpului
si personalului calificat necesar;
− calitatea rezultatelor obtinute prin metoda observatiei depinde de
experienta si abilitatea observatorului.
În general, aceasta metoda se utilizeaza alaturi de alte metode în
cercetarea psihologica.

INSTRUMENTE DE OBSERVAŢIE
GRILA DE OBSERVAŢIE

Observatia sistematica pune în actiune grila de observatie.

Grila de observatie este:

− o lista de rubrici care ofera cadru de clasificare a datelor brute;

− mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea datelor
de observatie.

Ea nu trebuie sa cuprinda mai mult de 12 categorii.

Categoriile pe care le vom folosi:

 − trebuie sa fie disjuncte;
− trebuie sa epuizeze principalele aspecte ale fenomenului care
urmeaza sa se studieze;
− se stabilesc pe baza unui material empiric, strâns în faze preliminare
si condensat în concepte.

Avantajul grilei de observatie este ca ofera acelasi cadru de referinta

unor observatii diferite.

Exemplu:

Identificam tipul de temperament al unei persoane:

− gasim în viata situatii relevante - situatii de asteptare, conflictuale -

situatii test;
− aceste situatii evidentiaza particularitatile persoanei, pe care le putem
clasifica mai usor;
− ele cuprind indici de temperament pe care îi putem sintetiza, îi putem
condensa într-o grila de observatie a comportamentului.

Grila de observatie a comportamentului este un tabel cu 2 intrari:

− coloana 1: faptele de conduita pe care le condensam

(comportamentul)
− linia 1: atitudinile, trasaturile dezvaluite de acest comportament.
Marcam cu „x” semnificatiile posibile pentru fiecare fapta de conduita
în una sau mai multe coloane de atitudini, iar cu „xx” gradul maxim de
plauzibilitate.
Faptele de conduita Temperament
Coleric Sangvinic Flegmatic Melancolic
- se decide greu pentru x xx
actiune, are gesturi
 sovaitoare
- îsi pierde rabdarea xx x
asteptând sa-i vina
rândul, se agita
- este emotionat înainte x xx
de probe
- executa activitatea în xx x
ritm lent, dar cu destula
acuratete
- reactii verbale x xx
abundente, se îndeamna
pe sine (haide, nu te
lasa!)
- reactii motorii xx
abundente, devine
nervos când greseste,
apar violente verbale,
plusul de energie se
descarca pe fiecare act
- abandoneaza când xx x
esecurile se acumuleaza

COEFICIENTUL DE CONCORDANŢĂ K (COHEN)

Coeficientul de concordanta interevaluatori a fost propus de

Cohen pentru a verifica fidelitatea evaluarii unor comportamente prin
grile de observatie. Se utilizeaza în situatia în care grila de observatie
folosita are la baza o scala nominala. În cazul în care grila de observatie
are la baza o scala de masurare ordinala sau hiperordinala, fidelitatea ei
se verifica prin coeficientul de concordanta a rangurilor (Kendall) sau
prin coeficientul de corelatie parametric (Pearson).

Exemplu (apud I. Radu):

Belsky & Rovine (1988), au investigat relatia dintre timpul petrecut de

copil în cresa si modul de dezvoltare a atasamentului copil - parinte. Ei au
folosit în acest sens o grila de observatie a comportamentului matern
(securizant - în sensul întaririi atasamentului, sau insecurizant). Doi observatori
au verificat grila, observând independent, într-un mod sistematic (la intervale
de 10 minute) o pereche mama - copil. S-au realizat, în total, 20 de observatii,
rezultatele obtinute fiind notate mai jos sub forma celor doua grile de
observatie.

Nr. obs. Securizant Insecurizant Nr. obs. Securizant Insecurizant

1 I 1 I
2 I 2 I
3 I 3 I
4 I 4 I
5 I 5 I
6 I 6 I
7 I 7 I
8 I 8 I
9 I 9 I
10 I 10 I
11 I 11 I
12 I 12 I
13 I 13
14 I 14 I
15 I 15 I
16 I 16 I
17 I 17 I
18 I 18 I
19 I 19 I
20 I 20 I

Fiecare observatie s-a realizat simultan de catre cei doi observatori,

pentru aceeasi pereche mama - copil. Rolul observatorilor a constat în a atribui,
pe baza definitiilor grilei, categoria „securizant” sau „insecurizant” pentru
comportamentul mamei. Se poate remarca faptul ca observatorii nu pot atribui
decât o singura categorie unei perechi mama - copil la un moment dat (cele
doua categorii sunt disjuncte). Se trece la calculul coeficientului K, utilizând
formula:

unde: P0 reprezinta proportia concordantelor observate dintre categoriile celor

doi observatori (din numarul total de observatii) si Pe proportia concordantelor
care ar putea aparea întâmplator în cazul rezultatelor date. Pentru a întelege Pe
sa ne imaginam ca cei doi observatori ar obtine aceleasi date, dar nu ar folosi
grila de observatie, ci ar decide la întâmplare (fara sa observe comportamentul
mamei).?

Pentru calculul valorile P0 si Pe se condenseaza frecventa concordantelor

si discordantelor dintre cei doi observatori în matricea de mai jos, numita
matrice de concordante. Prin definitie, observatiile se considera concordante
atunci când cei doi observatori atribuie aceeasi cateogorie unei perechi mama -
copil (adica securizant - securizant sau insecurizant - insecurizant), si
discordante atunci când observatorii atribuie categorii diferite (securizant -
insecurizant sau insecurizant - securizant).

Observatorul 1
securizant insecurizant
Observatorul 2 securizant 16 0
insecurizant 1 3

Valoarea P0 va fi data de raportul dintre numarul total de concordante

(securizant si insecurizant) si numarul total de observatii realizate:
 Indicele P se calculeaza prin determinarea probabilitatii de
concordanta întâmplatoare a alegerilor celor doi observatori. De
exemplu, aici, observatorul 1 a ales de 17 ori optiunea „securizant” din
20 de observatii. Deci probabilitatea ca aceasta optiune sa fie data de
observatorul 1 este de 17/20. Observatorul 2 a ales optiunea
„securizant” de 16 ori; probabilitatea ca el sa dea aceasta optiune este
16/20.

Ca urmare, probabilitatea pentru ca optiunea „securizant” sa coincida din

întâmplare este:

Similar se calculeaza probabilitatea de coincidenta pentru

optiunea „insecurizant”:

Valoarea Pe se obtine însumând cele doua probabilitati:

Valoarea coeficientului K este deci:

Interpretarea coeficientului K este similara unui coeficient de corelatie

(cu valori între –1 si +1). Este evident ca din punct de vedere practic vom fi
interesati doar de valorile pozitive ale lui K (cele negative) indicând o
concordanta inferioara celei întâmplatoare.

Calculul semnificatiei valorilor K fiind laborios, Cohen propune valoarea

– prag de 0,7 pentru coeficienti semnificativi. Deci orice valoare K egala sau
mai mare decât 0,7 este semnificativa. În cazul nostru, valoarea calculata este
0,83, mai mare deci decât valoarea prag. Spunem, în acest caz, ca avem o grila
de observatie cu o buna fidelitate